215G61

COMPENDIU

I)E

M E T E O R O L O G I ADE

DR- A, P. ALEXL

(Cu 4 stampe litografate)

BRAŞOYU.T I P O G R A F I A A L E X I

1889.

<? a.

COMPENDIUDE

n

METEOROLOGIADE

D s A , P . A L E X Iprofesorii la gimnasiulu superiorii românescu din Năseudu,

proprietarii al medalieloru „Bene Merenti“ cl. I. şi a II.; membru la mai multe societăţi scientifice şi literarie.

(Cu 4 stampe litogratate.)

BRAŞOVU.T I P O G R A F I A A L E X I

1889 .

215661

De acelaşu autorii:Resbelulu orientale ilustrată (cu d. prof. M. Popu) în editura

lui Paul Cieslar în Graz 1878, 724 pag., numerose ilustraţiunî, tablouri colorate, carte, desemnurî

Românii la Plevna, disertaţiune. In editura lui N. F. Negruţu.Imprimâria lui G. Lazaru din Gherla 1880.

O escursiune botanică în România şi Dobrogea. Editura autorului. Tipariulu tipogr. archidiecesene din Sibiid. 1883.

însemnătatea sciinţeloru naturale şi reformele ce le reclamă studiulu loru în scolele nostre. Disertaţiune ţinută la 5 Iuniu 1882 în adunarea generale a „Reuniunei Mariane" (în Borgo-Prundu). Estrasu din Educatoriulu. Tipografia Aca­demiei române 1883.

Despre importanţa studiului botanică. Influinţa vegetaţiunilorti asupra desToltărei vieţii animalice şi asupra desvoltărei civi- lisatiunei omenesci. Disertaţiune tinută în şedinţa adunărei> i î » 5generale a Asociaţiunei transilvane dela 1 Septembre 1883 în Braşovu. Tipariulu tipografiei archidiecesane din Sibiiu 1884,

Helveţia şi Wilhelm Teii. 127 pag. şi cu o cartă a cantone- loru din jurulu locului Vierwaldstâtten. Braşovu. Tipografia Alexi 1889.

Tote acestea se află in depositu la librăria „Concordia" din Năseudu.

Precuvântare.

Credu a e u greşi decă voiu afirma cumcă „sciinţa meteorologica14 la noi la Români este aprope t e r r a in e o g n ita .

Dar de acesta nu trebue se ne mirămu multu decă reflectăm u la starea în care se află în genere la noi seiinţele, înţelegu la noi Românii de dincoee de Carpaţî.

Luptele şi suferinţele nostre de pe terenulu vieţii politice păru a fi produsă o mare discuragiare şi pe terenulu literaturei şi al sciinţeloru. Cu deosebire te­renulu scienţificu este forte sterilii. Se potu numera între rarităţi rari acei bărbaţi car! în ciuda tuturora năcasuriloru dilnice în ciuda tuturora amărăciunilor!! ce alimentăză viaţa românescă, mai au curagiulu şi voia de a cultiva cu destulă stăruinţă si iubire vre- unu ramu de sciinţă.

Decă se cereeteză şi studieză adevăratele cause ale acestei sterilităţi, se descopere mai intâi cumcă publiculu celu mare românescu privesce, bagsamă

iT consumat^ de aşa numita politică militantă, or! ce miş­care scientific-ă cu indiferentismu şi eu orecare neîn­credere. JSTe aflămu încă departe de acea treptă pe care se află alte neamuri, suntemu departe de a fi

IV

pătrunşi şi conduşi de acelă spirită carele la alte naţiuni însufleţesce pentru progresulă sciinţeloră pană şi massa poporului.

Dar nici pressa seu jurnalistica nostră nu se află în privinţa acesta la înălţimea la care ar trebui să se afle. In locu de a propaga cu totă tăria causa sciin­ţeloru, în locu de a susţinea şi încurăgia eu căldură ori ce mişcare scientifică, se întimplă ce nu se in- timplă la alte neamuri, se întimplă că nu numai nu se spriginescu încercările ce se făcu pentru a desvolta sciinţele în o direcţiune seu alta dar se denegă for­malii spriginirea loru. Sunt exemple.

Se pare că cei ce ş’au luatu însărcinarea grea de a munci slujindu în templulă pressei, eredă aşu face destulu chiemărei loru decă înregistreză di de di in- timplamentele curente şi decă ieu parte la luptele politice..

Dar mie mi se pare că cu atâta nui destulu. Jurnalistica trebue se urmărescă şi se spriginescă des- voltarea poporului seu a neamului pentru ale cărui eausă ş’a dedicaţii serviciele sale nu numai din punctu de vedere politică, dar şi din punctulă de vedere so­cială, economică, artistică, literară şi scientifică. Se înţelege de sine cumcă ună jurnalu cu pretensiunea de a fi bine redactată trebue se aibă ca conlucrători bărbaţi pricepuţi pentru fiă-care direcţiune şi rnultă- puţină consumaţi în respectivi râmi, şi nu-i bine ca Gestiunile de literatură şi de sciinţă să se concredă

V

spre a se tracta prin omeni cari abia pote au pără­sită pragulă scoici şi cari ară mai trebue se studieze încă multă şi cu temeiă ca se potă ajunge la price­perea şi seriositatea recerută pentru acei râmi.

Starea în care se află sciinţele la noi sar putea caracterisa pe scurtă cam în modulă următoriă: „Decă cineva are p lăcerea de a face sc iin ţă în lim ba rom ânescă, apoi p lacă a o face de capu lă seu şi cu m ijlocele sale şi nu re flec teze la spri- g in u lă seu a ju to r iu lă n im enu i n ici m o ra lă n ic i m a te r ia lă 14.

Este durerosă acestă stare dar este şi mai dure- rosă a-o constata pentrucă sciinţa este fundam en- tu lă adevera tă al acelui edificiu ce se numesce c u ltu ra unui poporă. Apoi urmarea logică a acestei stări de lucru este că lip s in d ă o ri ce încu răg i are, lip sesce şi ori ce în su fle ţire , de unde iară ur- meză că generaţiunea tineră, ce e chiemată se slujască la altariulă sciinţeîoră, în locă se se întereseze si se culţiveze vre ună ramă de sciinţă după puterile dis­ponibile, folosesce vremea pentru alte lucruri fără de nici ună folosă tna de multe ori netrebnice. Cunoscă bărbaţi şi încă şi din generaţiunea mai nouă, cu ti- tule academice cari afară de cărţile ce le au folosită în scolă nu mai au nici o carte de sciinţă, dovadă că nici nu mai cetescă nimica şi aşa remână numai cu acea dosă de cultură scientifîeă ce au căpefcatu-o în scolă fiindă prescrisă ca condiţie la depunerea de examene.

VI

Apoi tinerii noştri cari păşăscă în viaţa publică ocupăndă o funcţiune orecareva au unu reu obiceiu întru esplicarea împlinirei datorinţeloră. Ei eredă, că decă au căpătată unii oficiu şi îşi ţinu orale oficiose regulată seu peste totă îşi isprăvescă lucrurile loru încredinţate, au făcută totulă, ma îsi ţinu de mare vrednicie că ş’au făcutu slujba pentru care îşi capetă pânea. Ei uită cumcă afară de aceste datorinţă mai au şi datorinţă publică faţă de societatea şi neamulă loru românescă, datorinţa de a contribui la promo­varea culturei prin cultivarea sciinţeloră şi a literaturei.

Forte mulţi tineri îşi făcu studiele numai cu aju­tore şi stipendie (bursă). Apoi aceştia uită că cei ce le dau ajutorele şi cei ce au făcutu fundaţiunile nu le-au făcutu numai cu scopulă ca se aseeureze exis- tinţa personală a respectiviloră individ! ci cu scopulu ca aceştia după ce sau asecurată existinţa personală se-şi pună tote puterile şi totu timpulă disponibilii în serviciului causeloră publice naţionale. Apoi care causă naţională pote se fie mai sfintă decâtă causa sciinţe­loru şi promovarea loru ? Fiă-cărui funcţionară i mai remâne destulă timpă liberă de a se putea ocupa şi eu vre ună ramă de sciinţă, numai se voiască.

Adese ori se aude si aici ca si airea observarea5 ’ce caracteriseză egoismulă timpului nostru: „Ocupa- ţiu n ea cu sc iin ţe le nu aduce n ici u n ă câştigă". Va se dieă urmarea ară fi, ca omulă se nu lucre nimica numai pentru bani. Ar fi vai de neamulă ro-

YII

mânescu decă sciinţele lui sar cultiva numai prin omeni năimiţi cu bani şi ar li vai de acea sciinţă, care sar cultiva numai din dragulu baniloru şi nu din plăcere şi din dragoste cătră sciinţă ca atare.

Dar apoi petrecerile prin cafenele şi birturi, la biliardu, la cărţi etc. ce câştigi! aducu? Acestea plă­ceri necum se aducă câştiguri, dar aducu pagube, cheltuell şi nu arare ori ruina. Apoi decă este vorba de plăcere şi distragere, ore nui mai consultu a trans­forma plăcerile de cafenele şi de birturi în plăceri mai ieftine, mai nevinovate şi totodată mai folositore, în plăcerile de a te ocupa cu totă iubirea de cutare seu cutare ramil de sciinţă care procureză deodată cea mai folositore distragere.

Dar se sperămu că se va întorce lucrulu spre mai bine. Eu am credinţa eumcă nu peste mulţii are se sosască şi acea vreme în care vomu li povăţuiţi de acel u spiritu bunu şi de acea seriositate ce se re- cere pentru unu poporu ce cultiveză aspiraţiunî în­temeiate şi păşesce cu încredere spre unu viitoru mai bunu.

Mai multă voinţă, mai multă bunăvoinţă, mai multă încredere în puterile nostre şi mai mare inte- resu pentru căuşele vitale ale nemului nostru şi în specialii pentru causa eultivărei sciinţeloru, şi tote se voru face!

Acuma se revinu acolo de unde am începutu.Am disu că sciinţă meteorologică la noi este aprope

VIII

terra incognitcx/Inse fiindă-că este o sciinţă ce a în­cepută a juca unu rolă mare la tote poporale, de aceia miamă propusă se publică studiele mele mete­orologice apărute în Raporturile gimnasiale din 1887[8 şi 1888j9, şi în broşură separată ca aşa cel ce va dori se se ocupe de ele se le potă avea la ună locă.

Deşi acesta lucrare după câtă sciu eu este până acuma cea de întâie lucrare mai sistematică din acestă ramă în limba românescă, sciindă ce trecere au la noi cărţile literarie şi în deosebi cele scientifîce, am lăsată a se estrage numai în 100 de broşure. Spe- reză că din vre-o 10 milione de Români se voră interesa şi de acestă lucrare baremă pentru jumetate exemplariele, adecă speră, că se voră afla barem ă 50 am ici ai aceste sciin ţă cari se o cum pere, şi eu voiă fi dep lină m ulţăm ită.

înainte de a termina, îmi ţină de cea mai plă­cută datorintă de a esprime la acestă locă cea mai profundă recunoscinţă d. profesor de desemnă A. Ma- z ane că pentru desemnurile din stampele cu cari este adjustată lucrarea.

Năseudu, Iuliu 1889.Dr. A. P. Alexi.

I .

însemnătatea, desvoltarea istorică şi folâsăle

practice ale Meteorologiei.

Introducere.

Dintre t6te disciplinele sciinţelor fisice-naturale Fisica cosmică este fără îndoială cea mai importantă, pentrucă dînsa are de problemă studiulă tuturoru fenomeneloru din na­tură precum şi aflarea legiloră după cari se producă aceste fenomene. Dînsa ne arată cumcă tot acele puteri despre cari ne invaţă fisica experimentală, acţioneză asupra tutu­roru corpurilor fi naturale, aflese acele ori unde in spaţulă cosmică. Asemenea ne inveţă dînsa cumcă tot acele legi ce le descoperimu in laboratoriulu fisicalu, guverneză in- tregă universul ă.

Fenomenele cu studiulă cărora se ocupă Fisica cos­mică sunt de 2 categorii:

1. Fenomene ce se urmeză afară de conţinutulu glo­bului nostru, afară de atmosfera pământului precum sunt cele produse de mişcarea corpuriloru cerescî, a planeţiloru, asteroidiloru, a comeţiloră.

2. Fenomene ce se urmeză pe globulă nostru respec­tive in aerulu atmosferica.

Sciinţa ce se ocupă cu studiulu fenomeneloră dintâi se numesce „Astronomia.“

Sciinţa care se ocupă cu cundscerea şi studiarea tu­turora fenomeneloru ce se petrecu in aerul0 atmosferică precum: schimbările presiunei aerului, schimbarea tempe­ra turei, umiditatea, căderea hydrometeoreloră, direcţiunea

6

şi intensitatea venturiloru etc.... se numesce „Meteoro- logiă“*)..

Dintre t6te disciplinele sciinţeloră naturale nice una nu este aşa de tineră ca Meteorologia, din care causă este atâtu de puţinii popularisată.

Intâlnimu adese ori <5meni cari trecu in societatea ndstră de 6meni cu multă carte, cari au făcută chiar stu­dii universitari şi cari cunoscii atâtu de puţină şi atâtă de sinistru acăstădisoiplină, deşi dintre tdte disciplinele na­turale mai nice una nu are o însemnătate directă atât de mare ţtentru, t6te păturile soţietăţii omenescî. Causa ade­vărată nă Meteorologia este in genere atât de puţină po- pujarisată, este in mare parte impregiurarea că in scolele nostre se tract^ză prea puţină şi prea superficială, ma de multe ori nu se tract^ză nici de cum, şi astfeliă cei ce absolv^ză scdlele nice ideă nu au despre Meteorologia ca seiinţă.

Cunoscută eşte cumcâ aerulă atmosferică invălesce pă- mântulă ca o cdjâ de circa 90 kilom. grosime. Cunoscută este cumcă acestă aeră este neîntreruptă supusă la schim­bări1. *■ Acăsta se seia şi la popdrele cele mai vechi, se sciă şi astăfji jde t6tă lumea. Fiă-cine vede că aerulă acuşi se află in Hnisce, acuşi in mişcare sub numirea de venturi, acuşi este uscată şi acuşi umedă încât produce meteore apdse «du bydrofaieteore precum: pldie, nea, grindină, acuşi este caldă şi acuşi rece.

Aceste schimbări le au ve<|ută 6menii tot-d^una, inse când ş’au pusă întrebarea: care este adevărata causă a aces­tora schimbări?, respunsă întemeiată nu ş’au putută da.

Hypotese s’au; pusă tot-d^una inse neputendu fi aees-

*) Dela grecesculfl: [AetewpoXoYÎa — sciinţa despre lucruri suprapărrien- tfene pr': fenomenele de pe ceria.

7

tea confirmate de teorii, au trebuită se cadă, pentrucă nu­mai acele liypotese se potu susţină in ori-care disciplină a sciinţeloră naturale, cari prin dovetjî scose pe cale expe­rimentale, sunt in posiţiă de a indica calea pe care se p6te ajunge la cundscerea de legi, numai acele hypotese potu deveni teorii cari nu potu fi combătute prin nici unu con- tra-experimentu scientifică.

Din acesta impregiurare a fostă greu de a afla ade­văratele cause ale fenomeneloră din aerulă atmosferică şi a fostă şi mai greu de a afla legile după cari se suece- dăză dînsele A trebuită se trăeă multă vreme până când au incepută a fi studiate şi tractate cu aplicarea de metdde scientifice, la ee a trebuită ca celelalte discipline se pre- mergă şi se pregătăseă drumulă. Numai după ce Fisica a aflată legile după cari se modifică corpurile la influinţa Căldurei, a electricităţii, a magnetismului şi a luminei, a putută se-şi afle şi Meterologia nascerea şi desvoltarea sa ca sciinţă de sine stătătdre.

Metodulă acestei sciinţe este esperimentaţiunea (induc- ţiunea) in natură său cu alte cuvinte observaţiunea regu­lată şi fără intrerupere a fenomeneloră ce se petrecu in aerulă atmosferică.

înse fenomenele ce se observeză că se petrecu chiar şi numai la ună locă determinată, nu se potă studia cu des­tulă temeiă, deeă nu se cundsce mai deaprdpe aerulă at­mosferică in totalitatea lui precum şi căuşele ce le producă.

De aceea prima problemă a Meteorologiei este de a intregi cunoscinţele despre aerulă atmosferică in totalitatea lui, va se (Jică de pe intregă pămăntulă şi până la inâlţi- mile la cari numai s’a putută ascinde până acuma. A doua problemă este cundscerea cu temeiă a adeverateloru cause ce provdcă şi promovăză fenomenele meteorologice ce se petrecă fără intrerupere in aerulă atmosferică.

8

Despre ambele aceste probleme se va tracta mai de- aprdpe mai târdiu.

Mai înainte se credea cumeă problemele Meteorologiei sunt resolvite prin aceia că se făceau observări mai exacte asupra fenomeneloră meteorologice ce se petreceau la ună locfi. Dar de atunci de când au începută a veni Mete­orologii' la convingerea cumcă fenomenele meteorologice din ună locă nu suntă altceva decât faptele unoru cause cu multă mai depărtate, ce trebuescu căutate in ţinuturi depărtate de acelă locă, şi cumcă aceste cause depărtate precum şi efectele loră prdspete şi apropiate suntu puse in legătură cu curenţii aerului atmosferică cari formeză unu lanţfi de circulaţiune, — sau convinsă cum trebue se se dde studieloră meteorologice ună terenă cu multă mai es- tinsă şi cumcă au să se facă scrutări nu numai locale ci de o periferia câtă se pdte de mare, adecă in totalitatea atmosferei.

Mijldcele, am disă şi mai susă, pentru a face aceste studii, suntă observaţiunile făcute după ună anumită sistemă folosindu-se instrumentele cele mai perfecte.

înse pentru a câştiga legile după cari se nască şi se dirigă fenomenele meteorologice, nu este de ajunsă a face numai unele observări din timpă iu timpă ci trebue ca observările să se facă fără întrerupere, câtă de desă şi in numeră câtă se pdte mai mare. Meteorologulă trebue se observeze metodulă statisticului adecă se facă şi se adune in massă observările făcute asupra fenomeneloră meteoro­logice, pe acestea are se le supună la calculaţiunî mate­matice şi in urmă pe basa resultateloră căpătate are se statordscâ legile sdu regularităţile şi verosimilitudinele pro- ceseloră meteorologice. Va se clică: Observarea şi con­statarea fenomeneloră, calcularea şi comparaţiunea tuturoru

9

fenomeneloră observate şi calculate, compună scara pe care s’a înălţată Meteorologia la rangulă de sciinţă.

Ddcă se face o asemenare intre greutăţile cu cari a avută şi are se se lupte acostă sciinţă şi cu greutăţile altoru discipline ale sciinţeloru naturale, se constată cumcă greutăţile ei sunt cu multă mai mari. Meteorologia nu se p6te restringe la unu terenu mică seu cinară numai la câteva locuri ca laboratorie, ci are se ocupe cehi mai estinsă terenă adecă intregă globulă pământescă.

Precând Astronomulă pdte studia cu telescopulu seu din unu singură locă o mare bucată din bolta cerescă îm­preună cu tote corpurile ceresc! şi precând pe aceste corpuri le pdte studia uşoră fiindă că au mişcări regulate, pe atunci Meteorologulă este fdrfe mărginită cu terenulă stu­diului seu, iar fenomenele ce are a-le studia sunt de cea mai mare neregularitate.

Din acdstă causâ observările ce trebue se facă Mete- orogulă au se fiâ cu multă mai numdrdse iar intervalele dintre singuraticele observări cât se pdte de mici.

Fenomenele meteorologice urmdză unele după altele in ună modă fdrte repede, de aceia şi observările au sS se facă câtă se pdte in intervale mai mici. Numerulă ob- sevăriloră are se compună şiruri câtă se pdte de lungi şi de multe pentrucă numai aşa deoparte se pdte da ocasiunea de a-se observa tdte fenomenele chiar şi acelea cari se nască mai rară, iar de altă parte cu câtă va fi numerulă observăriloră mai mare cu atâta voru fi şi mediele căpetate mai esacte şi mai apropiate de adeveră.

Una din cele mai mai’î greutăţi intimpină Meteoro­logia intru aceea căci este lipsită de favorulă celă au celelalte discipline fisice adecă de favorulă de a putea face esperimente artificiale in cabinetă.

10

Fisiculu d. e. pdte se producă in laboratorul^ seu fulgere şi tunete, căldură, recelă, magnetism!!. Chimiculu p6te produce corpuri n6ue, pote se schimbe şi se prefacă corpurile. In modulă acesta dînsulă p6te se producă o mulţime de fenomene microcosmice pentru a putea se stu­dieze cu ticnă legile după cari se producă acele fenomene.

Meteorologulu inse nu p6te face nemică asemenea ce l’ar ajuta in modă aşa însemnată la aflarea legiloră meîe- orologice, dînsulă nu p6te produce in laboratoru negură, nori de t6tă forma ploi, vânturi, fortune, ciclâne, volbure etc. . . . şi chiar dâcă le ar putea produce, fiindă singu­ratice nu ne ar servi spre nici uuă folosii.

Fisiculu, Chimiculu, Astronomulă, toţi aceştia potă face studii de sine şi in modă completă, Meteorologulă inse de sine seu singuratică nu p6te face nemică, ci numai cu ajutoră împrumutată. Resultatele meteorologice nu se potă obţinea decât numai cu puteri reunite.

Dâcă studiămă mai de aprâpe terenulă in care trebue se-şi facă Meteorogulă studiile sale, îlă aflămă fârte vastă şi putemă (jice neinvingibilă. Acesta aste aerulă atmos­ferică in intregitatea lui. s

Este sciută cumcă acâstă câjă transparentă nu s’a putută străbate până acuma deeâtă numai la partea sa inferiâră unde stă in contactă cu suprăfaţa pământului, căci şi ae- ronauţii cei mai audacî şi urcătorii de cei mai inalţî munţi abia au putută să se cerce până la circa a (jecea partea din grosimea acestei c6je atmosferice.

Dar apoi se nu se uite câte greutăţi are de învinsă Meteorologulă chiaru şi numai aici la suprafaţa pământului din causa diformităţii configuraţiunei acestei suprafeţe.

Este sciută cumcă 7 din 10 părţi a suprafeţei pămân­tesc! suntă acoperite cu apă prin urmare pe 7 din 10

11

părţi nu se potfi întemeia staţiuni seu observaţiunî Mete­orologice stabile, 7/10 părţi din aerulfi atmosfericii nu se potu studia continuu şi in modu regalată nice la suprafaţa globului pamântescu. Totulu ce se p6te face pentru slu- diarea fenomeneloră meteorologice, ce se petrecu la supra­faţa mărei, sunt malurile mărilorfi şi insulele. Aci se potu face observări şi studii regulate cu atâtu mai vertosu căci şi fenomenele de pe mare se petrecu, din causa omoge- neităţii apei marine, in modu mai regulată decâtu pe continente.

Dar şi in cele 3/10 părţi a-le aerului ce invălescu partea uscată a pământului, are Meteorologia se invingă o mulţime de greutăţi. Este sciutu câtă de diformă este suprafaţa continentelor fi. Ici se ridică munţi inalţi, ici se iutindu şesurî vaste, deserturi, locuri etc. . . . totfi locuri grele sâu chiar imposibile pentru de a întemeia in dînsele staţiuni meteorologice stabile.

înse cunoscendu-se în timpulu din nou importanţa acestei sciinţe şi reflectându se şi la foldsele practice ce le p<5te aduce dînsa societăţii omenescî, au începută a intre- veni insăşî statele şi a i da tot spriginulu posibilă ca se pdtă invinge greutăţile indicate şi sâ se p6tă înălţa la trâpta ce i se cuvine.

Astfelu astâdi aprdpe t6te statele au inceputu a or~ ganisa pe teritorulu loru reţele de observatdre seu staţiuni meteorologice, avândii fiă-care câte unfi centru de controla, de supravighiare, şi de adunarea şi calcularea observărilorfi făcute. Ma pentru a promova şi mai departe cu succesu progresulu acestei sciinţe representanţii stateloru s’au con­stituită in congrese şi comitete internaţionale meteorologice. Despre tdte acestea se va tracta mai la vale.

Greutăţile cele mai mari de pe continente, se întâi-

12

nesciî în ţerile montane pentrucâ intemeiarea şi susţinerea de observatdre regulate pe verfulu munţiloru este f6rte anevoiosă, iar observaţiunile ce se făcu numai în văi la şesu nu sunt indestulitdre.

Dar perseveranţa, iubirea pentru sciinţă şi de a sacrifica pentru sciinţă, va învinge şi aceste greutăţi, începutulu s’a făcutu deja în ţerile alpine şi pyrineice.

Des voi tarea Meteorologiei.(Schiţă istorică).

Dorinţa şi nisuinţa de a cundsce fenomenele meteoro­logice le găsimă la t6te popdrele până in cea mai depăr­tată anticitate.

Aristotele a scrisă 4 cărţi despre Meteorologia, inse fără de nici o importanţă scientifică. Dară ni ce nu era posibilitate de a-se tracta pe acele vremi acestă ramă in modă scienţifică, pentru-că i lipsia basa, adeveratele ele­mente scjenţifice. Atară de acesta erau şi unele sc6le fi­losofice contrarie progresului acestei sciinţe, cari susţineau cumcă tdte lucrurile şi fenomenele ce se petrecă in natură apai’ţină naturei celoră 4 elemente: pământului, focului, aerului şi apei şi cumcă t6te schimbările de fenomene se basâză pe acea împrejurare cumcă natura unuia din aceste 4 elemente predomnesce peste celelalte d. e. Apa se com­bină cu aerulă şi formeză aburii. Aceştia se înalţă in sus unde pi’edomnesce foculă şi unde se prefacă in eteră. Ete­rul ă se perde in spaţiulă cosmică, unde prin influinţa fri­gului ce predomnesce aci se prefacă in apă in formă de nori, pldie, rduă; din acestă esemplu se vede cumcă pe atunci se considera frigulă şi căldura ca materiă şi nu ca putere*).

Cu astfeliă de păreri se încercau cei din vechime a esplica fenomenele meteorologice, in locă se facă studii mai de aprdpe asupra fenomeneloră şi pe basa acestora se statorescă legi generale.

') Ifleler. Meteorologia veterum Graecorum et Romanorum. Berolini 1832.

14

Notiţe de 6recare val6re pentru Meteorologia ni-au rnai lăsată din vechime şi Theofrast, Hippocrate, Aratus. Strabo, Plinius, Seneca şi alţii. *

Evulu mediu n’a foştii nici aşa de norocoşii pentru Meteorologia ca celu vechiă. Este sciută că evulu mediu întinde unu velă negru peste t6te disciplinele sciinţeloră naturale, nu este dară nici unii motivă ca să ne mirămă despre totala ignoranţă cu care a fostă tractată acostă disciplină.

O escepţiă face Corolus Magnus carele a scrisă in 4 cărţi despre Meteorologia, inse şi aci ca şi in filosofiă do- vedesce numai o mare aderinţă Ia părerile din scdla lui Aristotele.

încercări de a se face observaţiuni meteorologice s’au făcută numai in timpulă mai nou. Primele observări s’au făcută în suta ă 17., cari inse pentru puţina loră valore sciinţifică, se voră trece cu vederea în acestă studiu.

Ună pasă de progresă mai însemnată s’a făcută nu­mai în suta a 18. când principele de Pfals Cari Theoăor luă nobila hotărîre de a întemeia o reţea de observatdre meteorologice proveijute cu instrumente bine examinate, verificate şi uniformate, ca aşa se se p6tă face observaţiu- nile meteorologice la t6te staţiunile după ună singură plană. Totă acestă principe mai concepuse măruţa idea de-a estinde reţ£ua de observatdre peste întingă Europa, ma chiar şi peste Islandia şi America şi însărcinâ cu esecutarea idei- loră sale pe loln. Iacob Hemmer sub a cărui conducere se intemeiâ în Mannhemi o societate meteorologică.

S’au şi întemeiată prin acostă societate 57 staţiuni me­teorologice t6te provăiţute cu instrumente verificate, cu in­strucţiuni şi cu formulare uniforme. Timpulă pentru ob­servări s’a statorită 7h, 2h, 9 \ Resultatulă observaţiuniloră

în

de pe anii 1781 şi 1782 s’au publicatu in 12 volume sub numirea: Ephemerides societatis meteorologiae Palatinae.

S’au mai făcuţii obseivăn şi prin singuratici. Aşa a făcuţii Bockmann dela 1779— 1788 in Carlsruhe iar de că- tră fiulă acestuia dela 1798 —1821.

Pe la finea seclului al 18. un Engles cu numele Lu- Icas Howard ş’a propus» se studieze cu fundamentă norii de pe ceriu. Spre aeestă scopu ş’a construită în apropiere de Londra ună observatorii cu o mulţime de ferestriî ca aşa se nu p6tă perde din vedere nici ună fenomenă de pe ceriu. Pe basa acestor» observări s’a incercată dînsulă a face Istoria noriloru în scrierea sa intitulată : „Essay on the modification of cloudsu (London 1802), prin care lucrare a întemeiată o nomenclatură a noriloră, care şi astăzi este conservată cu unele modificaţiunî.

Ună avântă puternică a luată stndiulă meteoroligică prin marele naturalistă Alexandru de Uumboldt, carele în urma multeloră sale călătorii făcute în tdte părţile pămân­tului şi avute in esperienţe şi cunoscinţă de totă feliulă, a deslegată problema distribuim generale a câldurei geo­grafice pe pământă. Dînsulă a calculată mediele (mijlo­ciile) temperatura anuale dela 60 de diferite locuri, iar pe acele locuri de pe suprafaţa pământului cari au aceiaşi temperatură le-a împreunată prin linii cunoscute de Iso- therme*) fBandes Isothermes). Asemenea a împreunată totă prin linii şi locurile cu temperatură de vară egală şi cu temperatură de ârnâ egală, numindă pe cele dintâiă linii seu bande isothere**) iar pe cele din urmă linii isochimene***).

*) dela faoţ = egale şi Seppj = căldură.**) dela taoc, = egale şi Sepoa = vară.

***) dela i'ao; = egale şi )(£f|ra = iernă.

16

Aceste le publica dînsulă în Memoires de la Societe d’Ar- cneil (1817).

Aceste fură un avis Meteorologilor de a nu face din constatările locale deducţiunî generale, ci din contră de a esplica tdte fenomenele constatate la unu locu ca aparţi- nătdre la fenomenele generale.

Meteorologii au văzută cumeă cele 60 de puncte stu­diate de Humboldt sunt de tot prea puţine pentru întregii globulă terestru, prin urmare trebuescă înmulţite câtă de tare, unu lucru carele îlu vedemă că se continuă şi astădi şi trebue să se continue multă vreme.

Dar pentru a se putea înmulţi aceste puncte s’a sim­ţită trebuinţa de jertfe, de mijloce materiale.

Pentru a se putea acoperi cheltuelile reclamate la în- temeiarea de astfeliă de puncte său staţiuni meteorologice, au începută a se întemeia soţietăţî speţiale meteorologice. Aceste ajutdre însă încă ar fi fostă prea puţine pentru de a ajunge la scopă, decă nu ar fi începută a interveni în­suşi statele cu budgetele loră.

Desvoltarea Meteorologiei în diferitele state.

De bre-ce mai tbte statele au începută a organisa de sine reţele meteorologice, va fi bine dbcă vomă lua stătu de stătu si vomu constata resultatele la cari a ajunsiî fiă- care şi pe câtă ne voră îngădui fontânile ce le avemu la mână indicândă tot-odată şi jertfele ce le prestbză fiă-care stătu pentru acesta sciinţâ*).

1. Austria. Aci au începută a se face unele obser- vaţiunî meteorologice încă prin seclulă trecută, însă o reţea de observaţiuni regulate s’a întemeiată la iniţiativa Acade­miei imperiale de sciinţâ din Viena la 1848. Totu la stă­ruinţele Academiei s’a întemeiată „Institutulu centralii pen­tru Meteorologia şi Magnetismul^ pămentescu, la anulă 1851 sub direcţiunea lui Kreil care institută a începută însă a funcţiona numai în Septemvre 1852.

Astătfl posede acestă institută afară de staţiunea dela Hohe Warte la Dobling încă 10 staţiuni principale; şi a- nume; Eger, Krakau, Kremsmimster, Leşina, Lemberg, Lo- bositz, Obirigipfel, Foia, Prag şi Triest.

Afară de acestea mai posede o reţea din circa 200 staţiuni ordinulă alu 2-lea şi la 100 ord. 3-lea.

Staţiuni de ord. 4-lea sbu udometrice încă suntă în

*) Datele următore simtă luate în mare parte din: Bericht liber die Ver- handlungen des internationalen meteorol. Comites hi Copenhagen 1882. Hamburg 1884; apoi din: Serviciul.it meteorologicii. în Europa de. St. C. IIepit.es, Bucu- resci 1884.

2

Austria multe, mai alesă în Boemia, însă nu stau în le­gătură cu Institutului centrală, ci suntă întemeiate mai multă la iniţiativa privată s£u de societăţi speciale.

Budgetulă anuală ce’lă voteză statulă este 28,000 fl. v. a. din care se plătesce personalulă, se procur^ză instru­mentele de lipsă şi se f>câ publicaţiunile Institutului.

2. Ungaria. In Ungaria au începută a se face ob- servaţiunl încă în seclulă trecută. Societatea Falatină a în­temeiată în Buda o staţiune la a. 1781. Observaţiunî frag- mentarie s'au făcută în seclulă nostru în mai multe locuri prin persbne private. După înt.emeiarea Institutului me­teorologică centrală din Viena la 1851 s’au întemeiată şi în Ungaria şi Transilvania mai multe staţiuni de ord. 2- lea şi al 3dea, astfelă că la 1860 erau în Ungaria 31 de staţiuni.

La 1861 a întemeiată tostulă primii directoră ală Institutului centrală de Meteorologia din Budapesta Dr. Guido Schenzl la scol a reală din Buda unu Observatoră din care s’a transformată mai târziu în observatoră aca­demică.

După inaugurarea dualismului la 1867 la stăruinţele Academiei de sciinţe s’a întemeiată pentru ţerile ţinătbre de Ungaria ună Institută centrală independentă de celă din Viena sub numirea: Institutute centrate r. u. pentru Meteorologiă şi magnetismulă pămentescU, carele a primită sancţiunea 'apostolică a Maiestăţii Sale la 8 Aprile 1870.

Organisarea reţelei de observatdre meteorologice a ur­mată de aci în colo cu mare repeziciune. Cu finea anu­lui 1886 reţăua de observatore meteorologice în Ungaria este compusă din 227 staţiuni, dintre cari 8 staţiuni prin­cipale seu de ordinulă 1-iă, 41 staţiuni udomefrice, iar res- tulă de staţiuni de ord. ală 2-lea şi ală 3-lea. Budgetulă anuală este circa de 10,200 fl. v. a.

3. România. In România încă au începută a se face observaţiunî meteorologice de prin jumătatea primă a se- clului presinte, se înţelege că numai la iniţiativă privată. Observaţiunî regulate şi de o adevărată valăre scienţifică nu sau făcută până la anulă 1870, când neobositulă pa­triotă şi învăţatulă agronomistă carele a folosită atâtă de multă ţerei sale prin numerăsele lui scrieri de pe terenulu agriculturei, d-1 P. S. Aurelianu în calitatea sa de directoru ală Scdlei de agronomiă dela Ferestrău, lângă Bucuresci, a ataşată pe lângă acea scălă şi ună observatoră meteoro­logică în care s’au făcută observaţiunile regulate până la a. 1884 ; când s’a întemeiată Institutulă meteorologică ală României,>,

- ■ Resnltatele obţinute s’au publicată regulată în f6ia re- daetată de D-1 P. S. Aurelianu şi Gr. Stefânescu, Revista ştiinţifică, până la 1879 când âcestă unică organă scien- ţificu, spre dauna sciinţei a încetată de a mai eşi, iar de pe 1879 şi 1880 au fostă publicate în broşură separată de cătră Academia română.

La anălă 1877 a întemeiată şi în Iaşi eruditulă şi laboriosulă profesoiă de universitate d-1 Petru Poni cu suc- o^-aulă Academiei române, ună observatoră meteorologică, în care s’au făcută observări regulate până la anulă 1881. Resultatele s’au publicată parte în Revista scienţifică, parte în Analele Academiei române.

La 1878 s’au făcută şi la Galaţi observări de cătră dr. Alex. Hepites până la mărtea acestuia la 1883. La Braila tot în anulă 1878 au începută a-se face observări prin fratele doctorului Al. Hepites, adecă prin Ştefan C. Hepites actualulă Directoru ală Institutului meteorologică, ală României, cari se continuă şi astâcji ataşânduse acelă obser- vatoru la, gimnasiulă din acelă oraşă. Totu pe acesta

- 20

vreme au începută a se întemeia la stâruinţăle d-lui Hepi- tes staţiuni udometrice mai alesă pe malulu stângă ală Dunărei.

Totu pe acestă vreme a începutu a intreveni şi Aca­demia română recunoscându importanţa unui servicii! meteorologică regulată pentru România, o ţără eminentă agricolă. Astfelu încă pe la a. 1880 a însărcinată pe actualulă directori! al Institului meteorologică ca se elabo­reze ună proiectă pentru intemeiarea de o reţea de staţiuni meteorologice. Pe basa acestuia Academia a şi făcută ună mică începutu provă^indu câteva staţiuni cu instru­mentele de lipsă. Inse ce putea face Academia pentru ţera întrdgâ? Spre acestă seopu i lipsiau fondurile dis­ponibile.

Pe la 1883 întreveni guvernulu română. Ministrulă de agricultura d. I. Câmpineana însărcina pe d. Ştefan C. Hepites ca se studieze organisaţiunea observatdreloră me­teorologice germane şi în deosebi celă din Hamburg. D. Hepites se desărcina în modulă celă mai consciinciosă de acestă misiune călatorindu şi studiândă mai t,ote observă- tdrele meteorologice mai vestite din Europă, cum se vede din Raportulu seu *) adresată d-lui ministru/. Câmpineanu. Pe basa acestui raportă guvernulu română hotărî înfiin­ţarea unui Instituia meteorologica, centrala în Bucuresci (pe li începutulu anului 1884) cu conducerea căruia se încre­dinţa d. St. C. Hepites ca directoră.

De o camdatâ s’a ataşată acestă institutu pe lângă Şc61a de agricultură dela Ferestrău. Acestă institutu a începută a funcţiona în t6t.ă regula numai cu 1 Ian. 1885 deeându sa mai întemeiată şi o mică reţea de staţiuni de

*) Serviciulu meteorologică în Europa de St. C. Hepites. Bucuresci 1854.

21

ordinulă ală 2-lea şi al ii 3-lea. După raportulă din urma ală acelui Institută de pe anii 1886 şi 1887*) reţeua meteorogică românii este compusă, afară de Institutulă din Bucurescî încă din 16 staţiuni de ordinulu alu 2-lea şi 13 staţiuni udometrice. Unu resultatu destulă de bună în unu intervală de 3 ani, mai alesă decâ se consideră modestele mijldce ce stau la disposiţia acestui Institută; pentrucă ce se pdte face pentru serviţiulă meteorologicii de pe unu teritoră aşa estinsă cum este alu României cu o sumă modestă de 12'GOO lei (circa 5000 fl. v. a.) pro- ve4uţu în budgetulu anuală?

O reţea de 30 observătbre este pentru România în- sjiififcientă,. carea deşi este cu unii areală mică are esten- afflWi ^geografice mari, dela 43° 31' până la 38° 15' lăţime nordică şi dele 40° 7' până 47° 50' lungime osticâ. Afară de acesta are o posiţiă fdrte remarcabilă. Deoparte îşi înalţă Carpaţiî piscurile loră falnice până la 2500 m. iar de altă parte se mărginesce cu măreţulă Danubiu şi cu o parte a Pontului Euxinu. T6te acestea sunt momente de cea naaii mare însemnătate pentru Meteorologia României. Bentrni a realisa o reţea de staţiuni meteorologice numai aprdpe completă câtă se corespundă trebuinţeloră acestei ţeri, se recere încă multă muncă şi multe jertfe.

O mare greutate se întâmpină în genere la întemeia- rea de staţiuni meteorologice şi respective la facerea de observări regulate, din lipsa de 6meni în t,6te punctele cari se se însărciruze de voiă bună cu acestă serviciă ca­rele este deodată şi ună sacrificiu. Aeâstă greutate se în­tâmpină nu numai în România dar în tote staturile în cari **)

**) Alţi doilea Raportă asupra lucrăriloră Institului meteorologicii în anii 1886-87. Buc. 1888.

însemnătatea acestei sciinţe este puţinii popularisată, pen- tru-că la ţeră se află pucini bărbaţi cari se se intereseze de acesta sciinţă şi cari se aibă tot-odată şi priceperea şi destoinicia pentru a tace observările cu tătâ punctuositatea şi esactitatea.

Aceste greutăţi s’ar putea delătura în următărele mo­duri :

1. Serviţiulă meteorologicii se fiă în legătură cu in­strucţiunea.

Intre obiectele de învăţămentă se fiă şi Meteorologia ca studiu obligată, din care se fiă îndatoraţi să depună esa- menă toţi candidaţii de profesori şi de institutori.

Spre scopulă acesta atâtă universităţile câtă şi scblele normale (preparandiile) să fie provădute cu catedre din Meteorologia pe lângă cari se fiă ataşate şi observatăre pentru a se putea iniţia elevii în praxă cu facerea de ob­servări, calcularea acestora etc.

Pentru profesorii de sciinţele naturale dela licee şi gimnasii precum şi pentru profesorii de preparandiă şi pen­tru institutori se fiă împreunată cu serviciulă loră de sc61ă şi obligământulu de a face observări meteorologice pentru cari să li se asecureze pe lângă salariele normate prin lege. retribuţiuni său remuneraţiuni deosebite.

2. Din partea Instituteloră centrale să se facă esmi- siunî cât de dese cu scopulă ca să visiteze staţiunile de ordinele ală 2. şi ală 3., cu care ocasiune să se esamineze instrumentele şi se se dea îndrumările de lipsă etc.

Se înţelege de sine că pentru a putea realisa acestea se receră şi jertfe materiali mari, se recere ca budgetele stateloră se fiă provădute cu sume mai însemnate pentru sciinţa Meteorologică.

4. Germania. Lucrările meteorologice din imperială

23

germană se efectueseă după mai multe sisteme diferite şi coordinate, în consonanţă cu împărţirea politică de mai înainte a Germaniei. Imperiulu ca atare p6rtă grija nu­mai pentru Institutulă de meteorologia cunoscută sub nu­mirea de „Deutsche Seewarte in Hamburgil, carele este centru pentru Meteorologia maritimă.

T6te aceste sisteme le vomă tracta separată.a) Deutsche Seewarte in Hambarg, La 1868 camera

de comerciă din Hamburg a luată iniţiativa pentru a or- ganisa sub numirea de „Norddeutsche S e e w a r te ună insti- tută meteorologică maritimă cu scopulă de a studia diarele meteorologice ale căpitaniloră de năi pentruca pe acăstă cale să se p<5tă ajunge la aflarea celoră mai scurte şi mai tjgwre drumuri de navigaţiune.i ? , La 1874 Reichstagulă germană l’a transformată în:

Deutsche Seewarte, luându asupra-şî susţinerea lui.Destinaţiunea acestui institută a remasă totă cea veche

adecă de a studia fenomenele mărei precum şi peste totă studiarea vremiloră de pe căstele Germaniei şi de a înlesni călătoriile maritime.

Institutulă mai are 9 staţiuni de ordinulă primă său staţiuni normale de observaţiunî, şi 2 staţiuni supletorice său staţiuni de ord. ală 2. Apoi mai are 14 aşa numite agenturi principale cari au însărcinarea de a da căpitani­loră de năi la plecarea din porturi instrucţiunile de lipsă, precum şi registrele de observaţiune şi de a primi regis­trele la sosirea loră în porturi; de a compara şi verifica instrumentele meteorologice cu ale loră atâtfi la plecare câtă şi la sosire.

Afară de acestea mai are 45 staţiuni de ord. ală 3. său staţiuni pentru signale, cari suntă întemeiate tăte pe malulă mărei.

2 i

Acesta institute este, paterna dice, celă mai bine or- ganisată şi mai bine dotată. Ave o frumdsă colecţiune de modele de totu tel al (i de instrumente şi o bibliotecă de 16,000 tomuri.

Budgetulă anuală ce-lă voteză Reichstagulă din Ber­lin este 120,000 fl. v. a.

b) Itegatidu Bavariei. Reţeua meteorologică este com­pusă din Staţiunea centrale cu reşedinţa în Munchen, din 34 staţiuni numite normale prove^ute cu aparate din par­tea statului, şi 11 staţiuni supletorice întemeiate şi susţi­nute la iniţiativă privată. Reţăua meteorologică s’a intro­dusă numai în 1879.

Pentru organisarea şi întreţinerea reţelei jertfesce sta­tuii! la ană peste 14,000 fl. (23,4000 maree) er’ pentru servişiulu de prognose subvenţionăză o societate agricolă cu 2160 fl. la ană.

c) Marele ducatu Baden. Aci reţeua meteorologică este compusă din 16 staţiuni de ordinală ală 2. cu o staţiune centrală în Karlsruhe. Acăstă reţea se ocupă dela 1882 cu serviţiulă prognostică însă numai pe timpii de vară. Cea mai înaltă staţiune este de 1012-5m- peste suprafaţa mărei.

d) Elsaţia şi Lotaringia are 10 staţiuni de ord. ală 2. cari funcţioneză numai dela 1877. Până aci au fostă în­treruptă serviţiulu meteorologică prin răsboiulă dela 1870 şi urmările acestuia. Staţiunea centrală să află în Strass- burg. Afară de acestea s’au mai întemeiată prin ministe- riulu imperială încă 3 staţiuni forestiere-meteorologice şi 20 staţiuni udometrice.

e) Ilegatulu Prusiei, are unu Institutu centrală, în Ber­lină întemeiată la stăruinţa lui Alexandru de Humboldt, la 1847 sub numirea de: „Kbniglich preussisches meteorolog.

25

Institut.1,1 Acestă institut fi este unu despărţementă de sine stătătorii ală Biroului statisticii reg. prusiahă cu care este împreunată în privinţa administraţiunei. Acestă institutu nu era observatorii pentru observaţiunî şi nire nu face observaţiunî ci înteme:ază staţiuni n6ue, adună observaţiu- nile făcute, le controlăză, le publică, verifică instrumentele şi inspecţioneză staţiunile ce compună reţăua cari sunt: 133 de ord. alu 2. şi 24 de ord. alu 3. La acAstă reţea aparţinu şi staţiunile esterne din Mecklenburg, Oldenburg, Braunschweig.

Remarcabile sunt următdrele 4 staţiuni pentru înăl­ţimea la care se află:

Schneekoppe 1600 m; Schneegrubenbaude 1490 m: Glatzer &chnâebşrp. 1210 m; Brocken 1142 m:

Budgbtulu anualii este la 14,000 fl. (23,400 maree).f) lîegatidu Wilrtenberg. La 1825 sa întemeiaţii aci

o reuniune de observatori voluntari cari cu instrumente proprie făceau observări meteorologice, iar la 1884 sa ataşată acostă reuniune la n6ua reuniune: Verein fur vater- lăndische Naturkunde.

La 1855 Biroulă statitiscu—topografică a luată măsuri pentru promovarea statisticei meteorologice şi a votată sume pentru procurarea de instrumente meteorologice şi pentru a da onorarie celoră ce voră face observaţiunî. în modulu acesta sa organisată o reţea de observatore mai stabile.

In 1874 s’a întemeiată institutulU meteorologicii din Stuttgart sub numirea de : Kbnigl. Wurtenbergische Central. Station, care se ocupă nu numai cu adunarea şi publicarea de date meteorologice, dar şi cu facerea de prognose.

Reţdua meteorologică constă din 24 staţiuni ordinarie de ord. ală 2. şi 50 staţiuni phănologice.

Prognosele se facă pe basa telegrameloră primite din

26

Ziirich şi din Hamburg car! se respendescă în timpă de vară peste intrigă ţera pe cale telegrafică.

g) Magdeburg. Pentru câteva provincii germane s’a întemeiată în Magdeburg o Societate meteorolegică numită: „ Societatea pentru studiarea timpului spre scop ulii agriculturei '1 acesta societate numera la a. 1884 253 staţiuni de ord. al îi 2. şi alu 3 şi peste 6000 membri cari plăteseă la ană 36 cr. (60 pf.). Acesta societate are 71 subsocietăţi- Observaţiunile adunate servescă pentru a redacta o chartă sinoptică pentru fiă-care 4* a anului, cari eharte servescu la determinarea mersului de ploi.

Proprietatea dela Magdeburger Zeitung a întemeiată în localulă seu:

„Observatorele meteorologice în Magdeburg^, care publică observările sale în Jalirbuch cler meteorologischen Beobachtun- gen der Wettenvarte der Magdeburgischen Zeitung.

h) In Frankfurt a întemeiată reuniunea fisicale din Frankfurt o staţiune meteorologică de ordinulu 1. care este de sine, independentă, înse observările le trimite la Seewarte în Hamburg.

i) Districtulu FJaltz asemenea a întemeiată o staţiune de ordinulu I. în Kaiserslautern, independentă, înse ob­servările le trimite şi acesta institutului Seewarte din Hamburg.

1) O reţea însemnată meteorologică are regatulă Saxo- niei, înse ne lipsescă datele pentru o descriere mai de- taiată.

5. Olandia. Aci a întemeiată renumitulă meteoro­logă Dr. Buys—Ballot încă la 1849 o staţiune meteorolo­gică în Utrecht, carea la 1854 fu recunoscută în modă oficială de „institutulu regală, meteorologică alu Olandei“ re­ni ânen du şi mai departe sub direcţiunea întemeiătoriului, a prof. Dr. Buys—Ballot.

27

Reţeua meteorologică este compusă afară de institutulu centrala din: 1 staţiuni ord. L, 5 staţiuni ordinulă ală 2 şi 3 de ord. alu 3. Afară de acestea mai sunt 50 staţiuni udometi'ice, şi la 300 observatdre de fortune.

Lucrările acestui instilută se dividă în 3 secţiuni.1. Secţiunea meteorologică pe usca tu, carea pelângă

aceea că face regulată observările prescrise în institutulu centrală, dar conduce şi controldză observările din întregă reţdua, publică resultatele şi face prognosele de timpu.

2. Secţiunea meteorologică maritimă care adună şi publică t(5te observaţiunile făcute pe mare prin căpitanii năiloră, ce plecă şi sosescă în porturile Olandiei şi prin cari se adună ună materială considerabilă şi preţiosă pentru meteorologia maritimă.

3. Filiala din Amsterdam, care servesce pentru a în­lesni relaţiunile între căpitanii de năi şi între institutulă centrală. Budgetulă anuală 60,300 franci.

6. Marea Britaniă şi Irlandia. Serviciulă meteolo- gicu din Marea Britaniă unde este celă mai estinsă dintre tdte staturile, se divide:

‘ a) Oficiula meteorologică din Londra. (Meteorologicul offiee). Acestă oficiă s’a întemeiată îndată după congresulu meteorologică din Bruxella dela 1853 la stăruinţa Socie­tăţii regale. La 1854, presidentulu colegiului de coroer- ciă, care avea până aci numai o secţiune maritimă, înte- meiâ pe lângă acea secţiune o secţiune meteorologică cu conducerea căreia fu concrecţută capitanulă Fits Iloy. Acesta la 1860 începă aşi îndrepta t,6tă atenţiunea spre telegrafia pentru caşuri de fortune. Lui este a se mulţiumi organisarea sistemului de signale atât de respânditu astăzi.

La 1867, după mortea lui Fitz Roy, concredîi guver- nulă acestă oficiu unui comitetă alu societăţii numite:

28

Royal Society căruia i vota subvenţiune de 120.000 fl., şi carele a continuată cultivarea meteorologiei în ambele direcţiuni, mai întemeindă o secţiune: Meteorologia terestră pentru insulele britice.

La a. 1877 sa reorganisată întregă oficiulă punenduse sub conducerea unui consiliu meteorologică denumită din partea societăţii regale.

Budgetulă anuală ce se pune la disposiţia acestui consiliu din partea regimului este 183,600 fl.

Acestă consiliu ţine totă la 14 <|ile şedinţe ordinarie şi îşi divide serviciulu în 3 secţiuni:

1. Alu meteorologiei maritime carele pro vede pe toţi oficeril marinei comerciale cu unu întregu equipamentă de instrumente verificate, cu condiţiunea ca aceştia după ren- torcerea din calătoriă se înapoieieze t6te instrumentele primite împreună cu diarele în care s’au inferată observa- ţiunile făcute.

2. Alu telegeafiei şi signaleloru pentru fortune. Acestă serviciă este încredinţiată cu trimiterea şi primirea regulată de telegrame meteorologice. Se trimită depeşe - avisurî pentru acele staţiuni de pe malurile mărei ce se află în regiuni pentru cari se prognoseză fortune seu orcane. Prognosele se facă pentru 24 ceasuri înainte şi se împâr- tăşescă în fiă care di la 11 6re din 4' şi s’au constatată de nimerite 76°/o.

In câţi-va ani s’au făcută şi prognose pe timpulă facerei de fână.

3. Alu meteorologiei terestre pentru insulele britice. Ee- ţeua meteorologică a acestui serviciu este compusă din: 7 staţiuni de ordinulă 1., 43 staţiuni de ordinulă ală 2.; 18 staţiuni de ordinulă ală 3.; 30 staţiuni telegrafice.

b) Societatea meteorologică din London (gneteoroloqical

- 29

societg). Acesta societatea s’a întemeiată în 1874 cu scopulă de a întemeia o reţea meteorologică care se facă obser­vările după unu plană uniformă ea aşa se se p6tă uşoră compara, precum şi pentru a întemeia staţiuni stricte cli- matologice.

Acesta societate avea la finea anului 1882 25 staţiuni de ordinulă ală 2. cu o staţiune centrală în Westminster şi 64 staţiuni de ordinulă ală 3. seu climatologice. Ob- servaţiunî phănologice facă 47 de staţiuni.

Pentru personalulă ajutatoră spesfiză societatea la ană 3,596 fl. v. a.

c) Observatorulă regală, astronomulă regală, din Gre- emmeh. In observătorulă astronomică din Gfreenwich, carele este renumită în sciinţa astronomică, au începută a-se face încă pe la a. 1840, şi observaţiuni meteorologice şi magnetice pentru care scopu s’a făcută o secţiune spe­cială. La 1848 sa Introdusă fotografarea registrăriloră atâtă la barometru câtă şi la termometre şi la electrometru. Resultatele se publică în fiă care ană în „Observaţiunile dela Grreenwich“. Acăsta secţiune meteorologică stă sub conducerea institutului astronomică numită „Astronomer Royalu (astronomulă regală) avendă unu personală din ună şefă şi ună asistentă. Atâtă acestă personală cât şi calculatorii, se plătescă de catră institută.

d) Observătorulă Keiv dela Richmond. (Kew observatorv by Richmond). Orăşelulă Richmond unde se află acesiă observatoră este circa ceas cu calea ferată depărtată dela Londra. Parculă Kew în care se află acestă observatoră este în cea mai mare parte ocupată de grădina botanică. Acestă institută a fostă pusă la începută sub direcţiunea: Asociafiunei pentru înaintarea sciinţeloru, er’ dela 1867 sub Direcţiunea consiliului societăţii regale■

Acestă instituţii are o deosebita importanţă pentru-eâ aci să verifică tote instrumentele de precisiune pentru tote staţiunile meteorologice şi afară de Anglia, precum şi ale tuturoru fabricanţiloră cari suntă destinate pentru obser- vaţiunl sciinţifice, pentru care se plătesce o taxă moderată.

Observatorulă este condusă de unu comitetă denumită de cătră Societatea regale.

e) Colonia britanică, Canada, cu ofi,dulii meteorologică în Toronto. Acestă oficiu s’a întemeiată la 1869 la stăruinţele di- rectorelui dela observatorulă magnetică din Toronto, Kingston, ală cărui serviciă s’a purtată gratuită până la 1871, când s’a votată din partea guvernului suma de 1,200 fl. pentru în- temeiarea de staţiuni n6uă şi pentru echiparea acestora cu instrumentele trebuincidse. Acestă sumă a totă crescută din ană în ană după cum reţdua meteorologică a făcuţii progrese.

Dela 1876 începură a se publica avisurî pentru for­tune, cari mai târziu se desvoltară în ună sistemă întregă.

Reţeua este compusă :din o staţiune centrală în Toronto.10 staţiuni de ordinulă I.82 „ de ordinulă II.91 „ de ordinulă III.

Signalele de avisă se dau cu ună cornii şi o dobă. Din combinarea posiţiiloră acestora se cundsce timpulă ce se prognoseză.

Budgetulă anuală este de 96,000 fl. v. a.f) Colonia britanică — Capulu de bună speranţă. Ob­

servări au începută a se face aici încă dela 1862 şi a se publica resulţaţele în raporturi speciale. Astăzi se află or- ganisată ună sistemă de observaţiunî sub conducerea unei comisiuni meteorologice numită de cătră guvernulă colo­

- 31

nială. Reţeua este compusă din 1 staţiune centrală, nu­mită ,, Observatorulu r e g a l ă din unu numără variantă de staţiuni de ordinulă ală 2. şi din ună numără fdrte mare de staţiuni udometrice.

Budgetulă anuală variadă după trebuinţă dela 3000 până la 7,000 fl.

g) Colonia britanică — Ceylon. Mai întâi au începută a se face observaţiunî meteorologice numai în Co l ombo prin guvernorulă insulei, la 1869, mai târdiu au începută a se face peste întrăgă insula.

Reţâua meteorologică este compusă din: 1 staţiune centrală în Colombo, 13 staţiuni de ordinulă ală 2. din ttteuoJUrf 3 de munte, 2 la şesă şi 8 la malurile mărei; 55 ^staţiuni udometrice.

h) Colonia britanică din Australia. După unu raportă despre cougresulă intercolonială ţinută în Aprile 1881 în M e l b o u r n e resultă cumcă observaţiunî regulate si com­plete, va se dică de ordinulă ală 2., se facă

în New-Sud-Wales în 29 staţiuni „ New-Seeland „ 1 9 „

» „ Sud-Australia „ 13 „„ Victoria „ 1 4 „

, 7. Rusia, a) Observatorulu centrală fisicală din Peters- burgă. Primele observaţiunî meteorologice ce s’au făcută în Rusia le aflămă pe la anulă 1726 la Academia de sci- inţe din Petersburg, Ună avântă mai însemnată a luată studiulă meteorologică numai în seclulă presinte, după ce ministerulă de culte şi de marină a începută a întemeia staţiuni meteorologice, mai alesă prin diferite porturi.

In urma propunerei universităţii Wilna, ministrulă de culte a emisă o ordinaţiune la 1803 prin care s’a impusă tuturoră scbleloră din cerculă scolastică Wilna de a face

observaţiunl meteorologice. Constatându-se câtă de prac­tică este acesta disposiţiă, la 1832 s’a estinsă acăstă ordi- naţiune asupra tuturoni scăleloră din Rusia, în urma că­reia ătudiulu meteorologicii a îuceputu a face şi aici paşi însemnaţi.

La 1849 s’a întemeiată în Petersburgă aşa numitulu „ Observatorii centralii fisicalUu, unde să se adune t6te ob- servaţiunile făcute din ţâră. La 1865 acestu observatoru a trecută la Academia de sciinţe, şi de atunci se dateză reorganisarea atâtă a Observatorului centrală câtă şi a re­ţelei de staţiuni meteorologice, cari de atunci au începută a se înmulţi.

Reţăua meteorologică, la care aparţină t<5te staţiunile meteorologice din întregă Rusia, afară de F i n n 1 a n d, este compusă d in :

2 staţiuni de ordinulă 1.132 „ „ ordinulă ală 2.44 „ „ ordinulă ală 3., între cari se numără

şi 17 staţiuni de pe malulă mărei baltice ataşate pe lângăfarurile din resp. porturi.

Staţiuni udometrice se află puţine, circa vr’o 40. A fără de acestea se mai află ună observatorii magnetică-me- teorologic in Peking. Budgetulă anuală ce-lă dă statulă pentru întreţinerea instituteloră şi reţelei meteorologice, este de 157,434 fl.

b) Institutulu centralii meteorologicii ală societăţii scien- ţifice din Finnlancl. Societatea economică din F i n u l and, întemeiată la a. 1798, a începută a face observaţiunl me­teorologice încă pe la începutulă seclului presinte.

La anulă 1845 a trecută acăstă afacere la soţietatea scienţifică din Fînnland, carea de atunci a continuată cu facerea şi adunarea de observaţiunl, cu întemeiarea de sta­ţiuni meteorologice.

Reţeua de staţiuni meteorologice este compusă din:1 staţiune de ordinulă 1. care este şi staţiune cen­

trală în H e l s i n g g f o r s .10 staţiuni de ordinulu ală 2.25 staţiuni de ordinulu alu 3.

Budgetulă anuală din partea statului este normată cu 9,600 fl. v. a.

8. Belgia. Observatorula regala, din Bruxella. Ser-viciulă meteorologică aşa după cum este astăzi organisată se dateză dela 1877 şi stă sub conducerea Observatorului regala şi este independentă de „ As t r o n o mi a . “ Se inspec- ţioneză prin o comisiune de 5 membri, numită: „Comisiu- nea observatorului. “

Reţeua este compusă d in :Observatorulă centrală.

40 staţiuni de ordinulă ală 2.39 „ de ordinulu ală 3

202 „ udometrice.72 „ pentru fortune.

Budgetulă anuală, ce se voRiză din partea statului, face 22,400 fl. v. a.

9. Danemarca. Institutula meteorologica danesa, Ko- penhaga. Observaţiunî meteorologice au începută a se face în modă regulată mai întâi în Kopenhaga pe la mijloculă se ciul ui presinte

In anulă 1861 a organisată societatea regale agrono­mică peste întregă ţera o reţea de staţiuni meteorologice, dintre cari unele există şi astăzi.

La 1872 s’a întemeiată Institutulă meteorologică de când a începută a-şî înmulţi staţiunile nu numai în re­gată dar şi îu colonii, precum Insulele Farbr, Islandia şi Gronlanda. Observaţiunile maritime au începută a se face în 1879. 3

Reţâua meteorologică este compusă : din 1 staţiune de ordinulu 1.

21 staţiuni de ordinulu alu 2.251 staţiuni de ordinulu al ii 3Intre acestea se află 50 de staţiuni maritime.Lucrările Institutului se împartă în 3 divisiuni:1. A Glimatologiei nare înfiinţeză, susţine şi controlezi

staţiunile de pe uscată, calculâză datele primite dela sta­ţiunile fixe.

2. Divisiunea maritimă, se ocupă cu adunarea obser- vaţiuniloră meteorologice ce se facă de catră căpitanii de năi în timpulă călătoriiloră, caii servescă la redactarea char- teloră synoptice.

3. Divisiunea pentru prognosa timpului, care primes e telegramele meteorologice despre observaţiunile făcute în ţâră şi afară, construesce isobarele şi isotermele din dina precedentă şi calculâză probabilitatea timpului pentru c}iua următore şi acesta se împărtăşesce pe cale telegrafică la. alte diferite puncte.

Budgetulă anuală este 21,960 fi. v. a.10. Helveţia. Institutului- meteorologicii centralii helve-

ţianit din Ziirich. Studie1 e meteorologice ce s’im făcută în Helveţia sunt de o deosebită Importanţă. Nicăirî în Eu­ropa nu este unu terenă atatu de favorabilă pentru studii meteorologice ca în Helveţia, pentrucă nieăiri nu se află în unulu şi acelaşi locă şi văi adenci si şi munţi înalţi.

Influinţa Alpiloru asupra climei şi a timpului este cunoscută. Multe fenomene se nască numai pe Alpi cari la şesă sunt necunoscute; distribuirea căldurei şi a aboriloru de apă, variaţiunile de cji şi de ană ale tem- peraturei şi a le pre-innei aerului, cu unu cuvântă o mulţime de fenomene se află în Helveţia la unu locă

precum nu ]e afla mu decât fort e rarii în alte locuri la dalta.

T6te aceste împrejurări au atraşii atenţiunea omeniloră de sciinţă îndemnându-i se facă observaţiunî meteorologice încă chiaru prin suta a 18. Inse din causă că aceste observări s’au făcută ou instrumente pucină corecte, obser- vaţiunile făcute cu ele au pucină valdre scientifică. De aceea vomii trece peste ele făcându numai amintire cumcă cele de întâi observări s’au făcuţii în Geneva, St. Gothard, Basel, Ziirich, Bem , Neuenburg.

în 1815 s’a întemeiată în Geneva reuniunea: Die schweizerisehe naturforschende Gesellschaft, carea la 1823 a hotărită distribuirea de bsrometre şi termometre în scopulă de a determina înălţimea respectiveloră locuri, şi pentru a face observaţiunî meteorologice.

înse după unu timpă au încetată facerea de obser­vaţiunî meteorologice, nu înse şi zelulă bărbaţiloră cari, animaţi prin prosrresulă meteorologică de prin alte ţeri, au stăruită să se întemeieze si în Helveţia institute şi reuniuni naturaliste ce îşi luară însărcinarea de a promova, şi stu- diulă Meteorologiei.

Reuniunea naturalistă din Geneva a luată iniţiativa pentru facerea de observări meteorolog'ice precum şi pentru mtemeiarea unei reţele meteorologice. In adunarea aces­teia dela 1860 s’a alesă o comisiune cu însărcinarea de a elabora ună proiectă pentru înfiinţarea unei reţele meteo­rologice, pe basa cărui proiectă s’au şi întemeiată la 1863 în Decembre, 88 de staţiuni cu centrulă în Ziirich, Statulă încă veni în ajutoră prin o subvenţiune anuale, la începută de 5280 fl. v. iar mai tânjiu de 7260 fl. Cantdnele sin­guratice încă veniră în ajutoră cu mică contribuţiunl.

Consatânduse şi foldsele practice a le Meteorologiei3*

pentru ţeră, şi în urma resoluţiunei Congresului din Vienn dela 1873, comisiunea meteorologică a propusă consiliului federativă de a se reorg.misa acestă iustitută în Institută meteorologică centrală ală Helveţiei, ceea ce s’a şi întâmplată în anulă 1880.

Reţâua staţiuniloră meteorologice din ITelveţia este compusă d in :

1 staţiune de ordinulă 1 în Bern.84 „ ■ de ordinulă ală 2. —

300 „ udometrice.O importanţă deosebită au unele staţiuni ce se află

la vârfulu munţiloru. Aşa este staţiunea de pe muntele Săntis în cantonulu Appenzell, la 2467 metri înălţime peste nivelulă mărei, er’ anemografulă se afla instalată pe celă mai înaltă vârfă 2504m- de asupra nivelului mărei în ună edificiu hexagonală de feră şi de lemnă, provg(Jutu cu 6 parafulgere. Celelalte instrumente suntă instalate mai la vale în localulă otelului, situată pe unu verlu isolatfi, ca rele stă în legătură telegrafică cu biroulu centrală din Zft- rich şi în legătură telefonică cu sătulă Schwendi la distanţă de 14 kilom.

La St. Bernard este o staţiune situată la 2478m-; pe mumele Ri g i la 1790m-; la Gabris la 1153m-. La înălţimi ceva mai mici se mai află staţiuni la St. Gothard, Iulin, Simplon etc.

Budgetulfi anuală este forte mică în proporţiunea ser- vicieloră ce le presteză acestă reţea meteorologică, numai 10,000 fl. v. a. (25,000 franci).

De o deosebită importanţă suntă observaţiunile hydro- metrice ce se tacă aci, cari pentru o ţâră muntenâscâ cum este şi Helveţia, suntă de celă mai mare folosu.

De câte pericole şi daune causate prin esundarea rîu-

riloră, nu ar fi cruţată şi Ungaria, statul» nostru, dâcă s’ar face şi aci aceea ce se face în Helveţia, adecă s’ar face studii hydromet ice pe lângă cele meteoro­logice ?!

Serviciulu observatAreloră hydrometrice din Helveţia este următoriulă : A studia rîurile şi lacurile. Rîurile suntu deosebite după terenă sau regiuni în rîurî glaciale, rîurl de munte, rîurî de văi; iar după influinţa temperatura în rîurî de ploie, rîurî de ometu, sau rîurî de vânturi. Mai departe se studiâzâ rîurile după durată, după intensitate şi după anutimpă. In urmă se studiâză crescerea şi scăderea lacuriloră şi deviăţiunea acestora şi în urmă raportulă în care cade pldia, raportulă în care intră în pământii, şi în care evaporâză din pământii.

11. Norvegia. Institutulă meteorologică norvegiană; Christiana. Acestil institută s’a întemeiatu la a. 1866, după care a urmată întemeiarea de staţiuni meteorologice atâtu în partea nordică câtii. şi în partea sudică. După congre- suliî din Yiena s’au prove^utu tdle staţiunile cu instru­mente nouă.

Reţâua meteorologică este compusă din:1 staţiune de ordinul» 1. ţie lângă Institutulii meteo­

rologică din Christiana, 33 staţiuni de ordinulă alu 2. 15 staţiuni de ordinulu alu 3.

Afară de acestea mai primesce Institutulii la ană dela circa 20 năi diarele acestora.

Budgetulu anuală face circa 16,600 fl.12. Svedia. Institutulă meteorologică centrală din Stock-

holm. La a. 1858 s’a întemeiatu Ja iniţiativa prof. Edlund urni sistemă de observări meteorologice cari la 1873 au trecută la Institutul» meteorologică centrală ce s’a înte­meiată în acelu ană.

38

Dela 1881 s’a întemeiată unu sistemă de observaţiunl de timpu, phănologice şi despre raportulă gheţii.

Reţăua meteorologică este compusă :1 Staţiune de ordinulâ 1. adecă „Observatorulă“ din

Upsala, la care să facă observaţiuni încă dela începutulă seclului trecută, prin urmare este unulă din cele mai vechi observatdre. Acestă observatoră a fostă împreunată cu observatorulă astronomică din Upsala până la 1878 când s’a separată ca observatoră independentă şi ataşată pe lângă Universitate. Cu Institutulă meteor, din Stockholm stă în legătură telegrafică.

54 staţiuni de ordinulă ală 2., dintre cari 38 sunt, întemeiate de cătră stată, 14 de cătră societăţile economice şi 7 de privaţi.

U Totă aci să potă număra incă 7 staţiuni forestiere. 221 staţiuni de ordinulă ală 3.

Afară de acestea mai suntă de însemnată ca staţiuni de prdinulă ală 4:

97 staţiuni pentru vremi fortundse şi cu grindină.79 staţiuni pentru observarea când începe marea a

îngheţa şi a se desgheţa.108 staţiuni phănologice.Pentru observaţiunile maritime s’a organisată la anulă

1878 ună institută separată şi independente: Biroulă me­teorologică, nautică din 'Stockholm, caie are însărcinarea de a aduna observările meteorologice ce să facă pe t6te vasele svediane, cari sosescu din călătorii mai lungi seu mai scurte şi a le folosi în măsura cea mai estinsă.

La acestă birou aparţină 19 staţiuni meteorologice de ordinulă ală 3., 19 staţiuni udometrice, 15 staţiuni hydro-

13. Francia. Institutulă meteorologică centrală din Paris.

39

In Francia au începută a se face observaţiunile meteoro­logice la Observatoruhl din Parisă încă la 1854, sub di­recţiunea lui Leverrier. Numai după mdrtea acestuia s’a întemeiată prin decretulu dela 14 Maiil 1878 unii serviciu meteorologicii deosebită, sub numirea de: Biroulîl meteoro­logică centrală. Aci stil institută este divisatu cu privire la lucrările sale în 3 secţiuni:

1. Secţiunea serviciului aviseloru. Acestu serviciu se ocupă cu primirea telegrameloră de timpă, cu redactarea în fie-care di a buletinului internaţionalii, cu espediţia prognoseloră, cu studiulu fortuneloră electrice şi cu orga- uisnrea serviciului meteorologicii agricolă.

2. Secţiunea serviciului climatologică. Acesta se ocupă ca organisarea de staţiuni şi inspecţionarea lom, cu con­trolarea şi publicarea observaţiuniloru meteorologice, pre­cum şi ală altora tractate reteritdre la climatologiă.

3. Serviciului meteorologică generală. Acestă serviciă este însărcinată cu organisarea obsei vatoreloru pe mare, în coloniile şi consulatele francese, cu lucrările meteorolo­gice sciinţifice de unu interesă mai generală.

Reţdua meteorologică este compusă în modulă ur- mătoriă:

6 S t a ţ i u n i de o r d i n ulii 1. între cari: Observa- torulă meteorologică de lângă Paris St. Maur, 2 la Puy- de Dome dintre cari unulu pe vârfulil unui munte de 1467111'.

1 pe muntele Biude Midi în Pyrinei la înălţime de 2858“ -.

83 staţiuni de ordinulă ală 2. Aceste observatdre sunt ataşate pe lângă scdlele normale ale fie cărui departamentă.

1500 staţiuni de ordinulă ală 3.Staţiuni udometrice pe fie-care departamentă circa 30.

40

Observaţiunî pentru timpă se făcu în circa 3500 de puncte.

Observaţiunî hydrologice şi forestiere să făcu în circa 900 staţiuni.

Observaţiunile phănologice în 1500 staţiuni.Afară de acestea este a să număra ca staţiuni de or-

dinulă 1., staţiunea privată dela St. M a r t i n de Hinx, întemeiată de d-1 Carlier; asemenea şi observatorele din M a r s e i l l e şi T o u l o u s e , ăr’ observatdrele din L y o n şi B o r d e a u x sunt şi meteorologice şi astronomice.

Pe năile de răsboiă şi pe unele năi de comerciu se facă observaţiunî s i m u l t a n e , cari corespundă la cele ce le face BirouM de signale alU statelorU unite din America.

Şi aci s’au întemeiaţii pentru promovarea acestei sci- inţe totă felulă de reuniuni, aşa la 1852 s’a întemeiată o societate specială meteorologică ăr’ de atunci în cdce o sumă de alte reuniuni scienţifice cari t6te contribuescă la înaintarea Meteorologiei.

De o deosebită importanţă este aci serviciulă meteo­rologică agricolă, Introdusă mai întâiă de cătră Leverrier, carele la 1877 l’a regulamentată aşa îneâtu în fie-eare de- partamentă se află câte ună serviciu meteorologică diri- geată de o comisiune specială presidată de prefectulă res­pectivului departamentă.

Aceste comisiuni, compuse din bărbaţi pricepuţi, se ocupă cu adunarea de totă feliulă de date meteorologice precum de: fortune electrice, grindină şi daunele produse prin dînsa, brumă, îngheţuri şi daunele produse prin aces­tea, precum şi cu esundările.

Spre scopulă acesta este organisată fiă-care departa­mentă în staţiuni de ordinulă ală 3., ală 4. şi alu 5. Afară de acăsta fiă-care comună poşede ună barometru

u

agricolii cu scopulu de a se face prognosăle pentru acea comună cu 1 —2 dile înainte. Aceste prognose n’ar avea înse nici o probabilitate decă nu ară fi rectificate prin avisurile ce soseseă în fia-care (li dela „Comisiunea depar­tamentului". Spre scopulu acesta acesta comisiune treime se fiă compusă din aşa mulţi membri încâtu în dâ-eare <|i se fiă unul ti disponibilii pentru a primi avisurile tele­grafice ce soseseă dela biroulu centrală, precum şi pentru a-le rectifica şi a-le trimite la t.6te staţiunile din departa­mentală respectivă.

Comunele plătescă pentru depeşele telegrafice primite o taxă moderată de circa 4 cr. la di. iar observaţiunile meteorologice prin provinciă le face corpulă învăţătoreseu.

Statală jertfesce la ană aprdpe ună rnilionă franci, dar foldsele ce le prestdză serviciulă meteorogilogică po­porului sunt ou multă mai mari.

14. Italia. OfidulU centrala de meteorologia, in Roma. La 1876 s’au întemeiată mai multe staţiuni meteorogiee sub dependinţa diverseloră ministerie, iar la 1879 s’au reunită în ună unică oficiu cu reşedinţa în Collegio Ro­mano.

Reţfiua meteorologică este astfeliu compusă încât în fiă-care din cele 69 provincii are unu observatorii prin­cipală (pară a fi de ordinulă aîă 2 ) carele este însărcinată a intemeia în cerculă seu staţiuni de ordinulă ală 3. şi ală 4. şi de a le inspecţiona şi a controla observaţiunile făcute.

Staţiuni seeundarie seu de ordinulă ală 3. au fostă până la 1882 numai 37, iar de ordinulă ală 4 seu termo— udoinetriee la 400.

Observaţiunile se facil şi aci mai multă prin profesori, şi institutori.

42

Budgetulu anualii dela stata este 23 960 fl. (54,900 lire).15. Portugalia. ObservatorulU de de Infante 1). Luiz

în Lissabonia. Acestă observatorii sa întemeiaţii la 1854, înse o organisaţiă mai corespnndătdre i sa dată numai în 1863. T6te celelalte staţiuni s’au întemeiată mai târdiu.

Reţ^ua de staţiuni meteorologice se estinde afară de Portugalia şi pe insulele coloniale: Azore, Madeira, apoi în Asia şi Africa. Numerulă staţiuniloru este:

2 de ordinulu 1 ; 10 de ordinulu ală 2-le şi 5 de ordinulă alu o.

Observaţiuni meteorologice se facă numai pe năile de resboiu; iar observaţiuni simultane, adecă pe unii timpă cu Washington se facă în 13 staţiuni, pe timpulă când năile se află în porturi. Astfeliu de observaţiuni simultane se facă în Francia în 9 şi în Spania în 5 staţiuni. Bud- getulă anuală alu acestei reţele meteorologice este 24,300 fl. v. a.

16. Statele unite din America. Nicăiri în lume nu s’a lăţită Meteorologia în modă aşa de repede, nicăiri nu s’a organisată serviciulă meteorologică aşa de solidă şi în unii cercă aşa de estinsă ca în Statele unite, dar nici mij- 16ce nu s’au dată nicăiri atâtea la disposiţia acestui ser­viciu ca aci.

Aci întingă organisaţiunea este militară în fruntea că­reia este pusă ună generală. Staţiunea centrală se află în W a s h i n g t o n şi părtâ numele: XJ. 8. Signale ofice (Ofi­cială de signale ală Stateloru-unite).

Raporturile anuale se adres^ză ministrului de răsboiă. Toţi funcţionarii suntu oficeri. Serviciulă de observatori îlă îndeplinescă sergenţii şi soldaţii ca adjuncţi.

Din rapdrtele anuale se vede unu progresă ce cresce din ană în ană.

La 1871 erau num ii 55 de staţiuni.La 1872 erau numai 63, în 1873, 78 de staţiuni.La 1874 erau 124 staţiuni, dintre cari mai multe pe

insulele H a v a n a , St.-J a g o, C u b a, J a m a i k a, Guada- l oupe . Afară de acestea încă 17 staţiuni pe insula Canada.

La „Instituţiunea Smithsoniană,u aparţinu 383 de ob­servatori voluntari er’ la „Departamentală medicalii,“ înte­meiaţii la 1819, 123 de observatori, cari la 1874 au tre­cuţii toţi la oficiulu de signale.

Afară de acestea mai este în America şi serviciulu meteorologicii din Missouri care însă nu se susţine din mij- ldeele statului, ci din mijldce private, carele este înteme- i»ţâ dela 1877 şi carele la anulil 1882 avea 35 staţiuni. ; Pentru a ne face o ideiă despre activitatea ce o des- vdltă oficiulu de signale, vonni cita aci unele date din raportulil anualu din 1874: In fie-care di se primescu şi se dau raporturi despre starea apeloril din rîurî, trimite avisuri de fortune la tote staţiunile dela malurile mărei, publică în fie-care di 6286' buletine de timpii spre scopuri agricole, cari se comunică pe cale telegrafică cu 20 sta­ţiuni principale, de unde se împărtăşescu în tote părţile. In anulil 1874 sau primiţii epistole şi rapbrte 477,644, s’au espedatii 52,396. — Buletine de timpu pentru agri­cultori s’au espedatii 3.491,046; buletine normale, buletine pentru jurnale, pentru staţiunile de fluvii etc. .. la olaltă 4.494,320.

Pentru a se putea constata deeă apa fluviiloru eresce s’au întemeiaţii de-alungulil acestora staţiuni cu însărcina­rea ca să aviseze de timpuriu pe oficiulu centralii spre a putea lua acesta măsurile trebuineiose. Buletinele acestora staţiuni s’au suitu la 50,955.

44

Din partea acestui oficiu a eşitu idea unei reţele de observaţiunî simultane peste întregii pămentulu, care idea fu şi acceptată şi astădl avemu o reţea de acestu soiri, după cum amu vedutu la celelalte state, primindu-se tini- pulu pentru aceste observaţiunî celfî dela W a s h i n g t o n . La 1874 erau 108 staţiuni simultane-

Dar acestă stătu face şi jertfe multe. Afară de per- sonalulu militarii care îşi capătă plăţile ca atari, dela stătu, mai primesce dela stată o dotaţiune anuală, pe basa unui eonclusu alu Congresului dela 10 Iuniu 1872, de peste 1|s de milionă fi. v. a. (250,000 dolari).

Desvoltarea Meteorologiei prin conferinţe, congrese si comitete meteorologice.9 C7

Din datele espuse mai susu se vede interesulă şi stă­ruinţa cu care au începută t6t.e statele să cultiveze scimţa meteorologică, să vede ce jertte facil acestea totă în sco­pul u prosperă rei acestei sciinţe.

Inse cu câtă s’au înmulţită şi s’au mărită reţelele meteorologice, cu atâta s’a grămădiţii mai tare materialulă de observaţi uni. Acăstă împrejurare de sine considerată nu ar fi făcută nici o supărare Meteorologiioră, ci din contră i-arti fi îmbucurată; înse materialulă adunată din t6te statele presinta greuţăţi aprope neînvingibile pentru Meteorologii cari ară fi voită a se lolosi de elă, pentru-câ observaţiunile meteorologice se făceau mai în fie-care stată după altă sistemă, aşa că mai fie-care stată îşi avea sis- temulă său propriu de observaţiunî.

Totă odată au începută a veni Meteorologii la firma convingere cumcă reţăua de staţiuni meteorologice din unu stată singuraticii, fie ea ori-câtu de perfectă organisată şi fiă statulă respectivă ori câtă de estinsă, nu este în stare să producă nici odată resultatele dorite pentru sciinţă şi că aceste resultate nu se potă ajunge decâtfi numai prin o cooperare a tuturora reţeleloră meteorologice din t6te statele.

Aceste împrejurări au necesitată pe Meteorologi ca să cerce o înţelegere reciprocă în scopulă de a ajunge la o

uniformitate pentru tdte reţelele meteorologice cu privire la t6te întrebările meteorologice, şi prin acesta a se forma din t6te reţelele o unitate organică.

Aceste înţelegeri reciproce s’au credută a să ajunge mai bine prin aşa numitele Congrese meteorologice internaţio­nale. Idea de congrese internaţionale este veche, însă ca ori si care ideă şi dînsa a avută trebuinţă de unu timpii de desvoltare până să ajungă la îmbrăcarea formei reale.

Primulu congresă peste totă s’a ţinuţii la 1845 în Cambridge, înse fără de nicî un resultată reală, din causă că fie-care ţără ţinea cu stăruinţă cumcă numai a ei orga- nisare de reţea meteorologică este mai bună, că numai timpulu folosită de dînsa este mai potrivită pentru obser- vaţiunî, că ale ei suntă cele mai bune instrumente meteo­rologice etc__ de unde să vede cumcă n’a fostă sosităîncă timpulă pentru înţelegeri reciproce.

La iniţiativa stateloră unite din America s’a ţinută la 1853 în Bruxella primulă congresă meteorologică interna­ţională maritimă, la care au participată statele maritime: Francia, Statele unite, Britania, Belgia, Holandia, Rusia, Portugalia şi câteva provincii germane.

Resultatele acestui congresă au fostă de cea mai mare însemnătate pentru Meteorologia maritimă.

Meritele speciale a-le acestui congresă sunt: a) că marina comerciale şi de resboiă, a tuturoră stateloră ma­ritime. a începută a se ocupa cu t6tă seriositatea de stu- cliulă Meteorologiei; b) că de obiectă ală meteorologiei maritime au devenită tdte mările spre care scopă s’au luată hotăriri de a-se determina metoda pentru facerea de observaţiunî, a-se verifica instrumentele înainte de plecarea şi după sosirea năiloră şi în urmă a-se purta (jiare uni­forme pe t,6te năile.

Totă la acestu congresă s’a constată necesitatea de a se distribui lucrulă între diferitele observătdre pentrucă umilă singură este imposibilă se potă studia tote mările. Astfeliă fiă-care observatoru maritimă s’a însărcinată spe­cială cu studiarea unei anumite mări. Observatorulă din Utrecht s’a însărcinată cu aflarea drumului maritimii spre Java; Nord deutsche Seewarte s’a însărcinaţii cu studiarea drumului maritimă spre India occidentale şi Africa occiden­tale; Britania cu studiarea regi un ei aflatore între gradele 10 spre sudu şi spre nordii dela eqnatoru.

Succesulă acestui congresu maritimă, a avută mare influinţă şi asupra Meteorologiei terestre.

Cei de întâi paşi ce i aflâmă a-se fi făcută pentru realisarea unui congresu, s’au făcută la propunerea lui Bove cu ocasiunea unei adunări a naturalistiloră helveţianî dela 1864. S’au invitată Meteorologii din Francia, Spania, Italia şi Austria ca se participe la o conferinţă în Grenf, înse Invitarea a remasă fără resultată.

Necesitatea unui congresu meteorologică a începută a deveni din ce în ce mai simţită, din care causă o afiămă accentuându-se cu mai multe ocasiunl.

înse abm numai la iniţiativa congresului pentru Geo­grafia, Cosrnografiă şi Cornerciu ţinută la 1870 în Antwerjjen apoi la iniţiativa lui Quetelet din Bruxella, a lui Wild din Petersburg, a lui Jelinelt din Viena şi a lui Bruhns din Lcipzig, s’a convocată în Leipzig o conferinţă meteorologică internaţionale pe luna lui Augustă 1872.

A

In acestă conferinţă, la care au participată 52 de meteorolog-, s’au discutată o mulţime de întrebări, asupra cărora înse nu s’au luată nici o hotârire definitivă, ci s’au concredută unoră comisiunl speciale cu însărcinarea ca se le studieze până la 1873 când s’a hotarită a-se convoca

48

în Viena cu ocasiunea esposiţiei universale unu congresă meteorologicii internaţionalii.

Deodată cu conferinţa meteoroligă internaţională din Leipzig ş’a ţinuţii prima s’a adunare generală în Bordeaux şi „Association francaise pour Vavancement des Sciences11 care este mai mulţii o societate meteorologică, în care adunare încă s’a discutaţii unu proiectă pentru congresulii din Viena.

Toţii pentru acestu congresă a pregătită drumulă şi directorele Institutului meteorologică din Utrecht Buys-Bal- lot prin o scriere intitulată: „Suggestions on a uniform S y s ­

tem of meteorological observations“. (Utrecht 1872), şi prin ună add'tamentă la acestu opă (Utrecht 1873).

Congresulii meteorologică internaţională care a fostă celă dintâiă cu caracteră oficială şi cu ală cărui convocare a fostă însărcinaţi Jelinek, Bruhns şi Wild, (convocarea s’a făcută prin guvernulă austriacă), — s’a întrunită în filele dela 2—16 Septemvre 1873, participându la dînsulă în modă oficială 32 de delegaţi esmişi de cătră urmâtdrele state: Austria, Ungaria, Spania, Holandia, Germania, Bri- tania, China, Italia, Turcia, Bavaria, Portugalia, Belgia, Da­nemarca, Norvegia, Statele-unite, Ilelveţia, Svedia, llusia.

In acestă congresă s’au discutată 29 de propuneri, cari fiindă publicate în conferinţa din Leipzig tăte au fostă bine studiate de cătră membrii congresului.

Lăsămă să urmeze aci hotărîrile cele mai înseninate ale acestui congresă în sumară*).

T6te întrebările pertractate să di vidă în 7 grupe.Cele dintâiă 17 întrebări din grupa l-a să ocupă cu

*) Bericht iiber die Verliandlungen des intemationalen Meteorologen- Congresses zu Wien. 1873.

— 49

instrumentele resp. construirea şi instalarea loru şi cu sin­guraticele elemente meteorologice.

S’a recunoscuţii cumcă pentru măsurarea presiune! aerului surită barometrele mercuriale cele mai bune, dar’ pentru uniformitate este de dorită să fie împărţite în centi- si milimetri.

Udometru să nu aibă mai mulţii decâtă o suprafaţă de 0-1ra' pătrată şi să fie numai la înălţime de l -5m- dela suprafaţa pământului. Hydrometeorele să se măsure în fie-care di dimineţa şi să se însemne cu semnele conven­ţionale despre cari vom vorbi mai târziu.

Sumele (Jileloru cu hydrometeore au să se separeze, astfeliă ca filele cu plăie să fiă deosebită adunate de cele cu nea etc....

S’au statorită definiţiuni pentru ţîrciiu (măzărică Grau- peln) şi grindină. Sub ţiraiu său măzărică se înţelege apă îngheţată în massă rotundă, puţină condensată şi de mă­rimea mazărei, care nu produce daune pentru agricultură; âr’ sub grindină să înţelege: bucăţi de ghiaţă mai conden­sate şi mai mari, câtă potă să producă daune pentru a- gricultori.

Referitoriă la filele fortundse s’a statoritu deosebirea între orage adecă când se observă şi fulgeră şi tunetă, şi între lumină furtunosă cândă să observeză o luminare subită în nori său chiar şi numai pe ceriulă senină în a- propierea orisontului.

Pentru gradulă înorărei s’a statorită a se însemna cu numerii dela 0 —10 fără să se ia în consideraţiune şi den­sitatea noriloră. Gradulă 0 însemneză ceriulă deplină se­nină, fără nici ună noră gradulă 10 însemneză ceriulă deplină acoperită cu noii, fără nici o parte senină. Numerii între 0 şi 10 însemnâză ună gradă intermediară de înorare.

4

50

întrebările din grupa a 2. să ocupă cu calcularea ob- servaţiuniloiă făcute. Să statoresce a se calcula elemen­tele meteorologice computându-se dilele solare (dela 12 6re ndptea până ără la 12 6re năptea), lunile civile şi anulă calendaricti dela 1 Ianuarie până la 31 Decembre.

Mediele lunare să formeze medii aritmetice ăr’ media dela 12 luni ca mediă anuală. Mai departe să recomandă a se calcula resultatele în Pentade cari la ană suntu 73 (după Dove).

Referitoriă la modulă cum au să se deducă valorile normale ale singuraticeloră elemente precum şi referitorii! la periddele pentru cari au să se facă acele deduceri, să hotăresce a se Introduce periădele de 5 ani (Lustra) său quiuquenale, pentru cari suntu a se căuta valorile normale.

întrebările din grupa a 3. să ocupă cu telegramele meteorologice, seu cu prevestirea timpului pe cale telegra­fică, prin cari să esprime dorinţa ca aşa numitulă sistemă ală telegrafiei timpului să se estindă câtă de tare şi în uniformitate. In acele ţeri în cari lipsescu astfeliă de sisteme să se facă paşii pentru organisarea loru. Mai de­parte să esprimă dorinţa ca sistemele tuturoră ţeriloru se fîă în deosebi cu privire la împărtăşirile telegrafice în o strinsă legătură. Apoi sistemulă fiă-cărui stătu se aibă ună centru carele se fiă împreunată cu centrulă pentru meteorologia maritimă, căruia se-i fiă subordinate tăte cele­lalte staţiuni.

Se recomandă facerea de prognose cari sunt a se publica numai între marginele probabilităţii şi a-se feri ca se nu iăe forma de profeţii. Starea timpului ce se prog- nosăza pe cale telegrafică dela staţiunile centrale, are se se împărtăşescă celă pucină de 2 ori la di, la cari prog­nose este a să avea în vedere scopurile vieţii practice din

5i

respectivele ţări şi cu deosebire navigaţiunea. Acestora prognose este a li se da cea mai estinsă şi cea mai grab­nică publicitate.

Ca aparate pentru signale în staţiunile maritime din porturi se recomandă pentru tirnpulu de peste ° dobă şi cu unu conu de-asupra ei ăr’ pentru tirnpulu de năpte signalele luminăse.

Ca să pătă fi pricepute tăte signalele să recomandă a se compune o instrucţiune detaiată.

întrebările din grupa a 4. se ocupă cu Meteorologia maritimă. Să esprimă dorinţa ca fie-care stată maritimă să aibă concentrate observaţiunile maritime în unu locă câtă să pote mai aprăpe de mare. T6te centrele maritime se fie echipate cu instrumente uniforme şi să steiă în in­timă corespondinţă în t6tă privinţa; să se observeze uni­tatea în măsuri acceptându-se măsurile metrice şi în folo­sirea resultateloru să se practiseze o singură metodă; să se cărâ cooperarea marinei de resboiu a tuturoră stateloră maritime er’ pentru ca să se p6tă ajunge o înţelegere re­ciprocă a tuturoră instituteloru meteorologice maritime s’a însărcinată comitetulu meteorologică internaţională de a face paşii necesari pentru convocarea unei conferinţe me­teorologice internaţionale.

întrebările din grupa a 5 se ocupă cu organisarea serviciului meteorologică. Se constată necesitatea ca în fie-care ţără să se afle barem ună locă centrală menită pentru conducerea, adunarea şi publicarea observaţiuniloră meteorologice făcute în acea ţără oarele se fiă institută de stată. Acestă locă se fiă şi staţiune centrale.

Sau definită staţiunile de diferitele ordine.Staţiuni de ordinulă 1. sunt cele equipate ca şi cea

centrale cu totă feliulă de instrumente între cari şi in-

52

strumente registrătdre. Staţiuni de ord. 2. se numescă acelea unde se făcu observări regulate despre t6t,e elementele meteorologice înse numai de 3 ori la <}i.

Staţiuni de ord. 3. unde se făcu observaţiuni numai despre unele elemente.

Staţiuni de ord. 4. sunt de regulă numai cele udo- metrice.

Mai departe se recundsce necesitatea de a se verifica prin institutul ă centralii t6te instrumentele staţiunilorii se­cundare, precum şi de a se inspecţiona acestea câtă de desă, odată la ană. său barem odată la 5 ani. Se reco­mandă introducerea barometreloră normale şi a termome­tre] orii normale de Ketv precum şi edarea de instrucţiuni detaiate pentru staţiunile secundare.

întrebările din grupa a 5 se ocupă cu modulă cum să se facă publicăţiunile meteorologice, iar cele din grupa a 6. cu esecutarea concluseloru congresului.

Mai întâiă se esprimă dorinţa ca regimurile stateloru participante la acestă congresă se mijlocâscă ca peste 3 ani să se convdce alu doilea congresu meteorologicii inter­naţională iar până atunci se alege ună Comitetu meteoro­logică internaţionalii, din 7 membri cu dreptulu de a-se putea completa până la 9 membri *), cu însărcinarea se se îngrijescă de esecutarea tuturoră acestoră hotărirî, de con­vocarea congresului următoră şi pregătirea programei pentru acesta.

T6tu în acesta privinţă s’au luată urmatdrele hotărirî:1. Să se întemeieze staţiuni meteorologice pe vârfuri

de munţi câtă se p6t,e de înalţi şi acestea să se equipeză pe câtă numai se pdte cu instrumente registrătdre.

*) A c e s t u e o m i t e t i l s ’a a l e s u î n p e r s o n e l e u r m ă l o r e : c a p r e s i d e n t ă Bnys- B f i î lo t d i n U t r e c h t ; c a m e m b r i i ; Bruhns d i n L e i p z i g , Cantoui d i n P a v i a , J e l in r k d i n V i e n a , Mohn d i n C r i s t i a n a , Sc.ott d i n L o n d o n ş i Wild d i n P e t e r s b u r g .

53

2. Să se Încerce de a-se face observăţiunî meteoro­logice cu aşa numitele balone captive permanente (ballons eaptifs).

3. SS se întemeieze staţiuni meteorologice prin ţinu­turile polare atâtu nordice câtă şi sudice începându-se mai întâi în Spitsbergen.

4. Să se mai întemeieze staţiuni n6ue pe malulu nordicu ală Africei şi să se publice t6te observaţiunile făcute până acuma.

5. Să se completeze organisaţiunea staţiuniloră me­teorologice din Turcia şi in deosebii ală observatorului din Constantinopolă.

6. Să se susţină staţiunea meteorologică din Atena şi să se publice observaţiunile ei,

Totă in acestă congresă s’a primită propunerea ge- nerarului A. Myer din Washington de a-se esprime dorinţa congresului ca sS se introducă peste intregă suprafaţa pă­mântului aşa numitele observăţiunî simultane.

Comitetulă aleşii ş’a ţinută prima şedinţă in Viena În­dată după congresulă din Viena iar la 1874 a ţinută şe­dinţe in Utrecht (Septembre) in 1876 in London (April) in 1878 iară in Utrecht (Octobre)

In urma dorinţei esprese a congresului din Viena s’a convocată in Londonă o conferinţă meteorologică maritimă, la care au fostă representate 14 state maritime, intre cari şi Statele Unite China şi India, prin 24 delegaţi. Conferinţa sa ţinută din 31. Augustă pănă 2 Septbre.

Resultatele acestei conferinţe au fostă bine-făcătdre nu numai pentru sciinţa meteorologică maritimă dar peste totu pentru Meteorologia. Esperienţele făcute dela congresulă din Bruxella pe mare şi pe uscată au servită de basă la folositdrele hotărîri ce s’au făcută în acesta conferinţă;

54

la statorirea unei uniformităţi şi preeisiunî cu privire la instrumentele meteorologice, cu privire la metodele de ob­servare, la purtarea (liareloru de pe năi etc. T6te acestea au contribuită ca atâtu Meteorologia maritimă câtă şi cea de uscată să lucre în unire pentru ajungerea marelui scopu comună, carele este: cundscerea esactă a pământului uscată, a măriloră şi a aerului atmosferică; împrăsciarea întune- recului ce învălesce o mulţime de fenomene; aflarea legă- turei ce există între fenomene şi între căuşele ce le pro­ducă ; şi pe urmă aflarea din t6te acestea a resultateloră folositdre pentru omenimea întregă.

La iniţiativa comitetului meteorologică s’a convocată ală doilea Congresil meteorologica internaţionala in Borna, carele s’a ţinută dela 14—22 Aprile 1879.

La acestă congresă au participată prin delegaţi ofi­ciali următdrele 18 state: Austria. Ungaria, Belgia, Bava- ria, Britania, Danemarca, Francia, Germania, Grecia, Holan- dia, Ilelveţia, Italia, Portugalia, Spania, Suedia, Norvegia, Statele-Unite, Musia.

La acestă congresă au participată 36 delegaţi oficiali ai stateloră şi 4 delegaţi ai unoră universităţi.

Lăsă mă sS urmeze aci o resumare a resultateloră a- cestui congresă în care s’au pertractată 35 de puncte*).

Congresulu propune a se învita fie-care ţără pentru a întemeia ună numără corSspundătoră cu referinţele lo­cale de staţiuni de ordinulu 1., cari să fie prov&cjute cu instrumente registrâtbre şi la cari se se facă neîntreruptă observaţiunî erpiidistante circa de 8 ori la di. Numai cu

*) B e r i c h t i i b e r d i e V e r h a n d l u n g e n d e s 2 . i n t e r u a l i o n a l e n M e t e o r o l o g e i . -

C o n g r e s s e s i n R o m , v . D r . N e u m a y e r . H a m b u v g 1 8 8 0 .

55

ajutorulu acestoru date se potă afla mediele adevărate dela observaţiunile făcute numai de 2 său de 3 ori pe di.

Din sumariele lunare şi anuale, ce le compună Ins­titutele centrale pentru fiă-care staţiune, să vede ce e drepţii frtquenţia venturiloru in cele optii direcţiuni atâtu in de- cursulu luniloru câtă şi in decursulu anului intregu. Inse pelângă direcţiunea venturiloru este de mare importanţă de a cundsce şi intensitatea vântului, de aceea congresulă propune ca in acele sumarie lunare şi anuale să se publice şi media intensităţii fie-căruî ventă şi acâsta să se facă la un numeru câtă se p6te de maie de staţiuni. Numerii cari ne arată frequenţia şi intensitatea venturiloru său sunt a-ee infera unulă lângă altul său in forma unui apendice.

Totă odată se rocomandă de a-se face barem la unele staţiuni din fiă-care ţâră şi observaţiuni de nori mai înalţi in deosebi de Cirri, notânduse direcţiunea loru; asemenea se recomandă a se face observări asupra temperaturei dela suprăfaţa pământului,

Congresulu îşi esprimă dorinţa a se eda unu dicţio- narîi meteorologicii internaţională.

Pentru a-se ajunge la statorirea unoră barometre şi termometre normale, congresulă recomandă directoriloru dela tdte institutele centrale de a verifica respective a con­trola intre sine t<5te aceste instrumente.

Pentru resolvirea tuturoră agendeloru ce priveseu ra­porturile internaţionale şi pentru a resolvi t6te hotăririle acestui congresă, s’a alesă unu comitetu permanentă din 9 membrii*) din diferite state.

Acestu comitetă a fostă însărcinată cu publicarea ra­

*) M e m b r i i c o m i t e t u l u i s u n t u : Buys - Ballot, Cantoni. de Brito Capello: Hann. Mascart, Mohn, Meumcijer, Scott, Wild, A c e s t a s ’a c o n s t i t u i t a d e s i n e ,

P r e s i d e n t Wild, s e c r e t a r i u Scott,

56

portului şi cu protocdlele acestui congresu in limba francesă, englesă şi gemană; cu pregătirea şi convocarea congresului următorii, ce are să se intîmple cel ii multă peste 5 ani. —

Pentru a introduce investigaţiuni pe o parte mai mare a suprăfeţeî pământesc! cu scopulu de a ajunge la stătorirea de legi meteorologice generale, congresul0 îşi esprimă dorinţa ca intre diferitele Institute centrale să se introducă o uniformitate in privinţa tuturoru publicaţiuniloifi meteorologice iar acestea să se impartă gratuită nu numai tuturoru instituteloru meteorologice dar şi tuturoru persdneloru ce se ocupă cu investigaţiuni meteorologice.

Reducţiunea la nivelul fi mărei se liotăresce a se face numai la puncte mai inalte de 20 de metri, folosinduse metbda lui Laplace.

In raporturile despre timpfi să se infereze şi observaţiunile redusă lângă cele neredusă.

Mai departe îşi esprimă cogresulu dorinţa ca comi- tetulu meteorologicii să se ingrijâscâ de tabele uniforme pentru reducţiuni barometrice la nivelulu mărei.

Congresulu îşi esprimă dorinţa de a se face şi studii despre fenomene de cutremura de pămentu cuprinse sub numirea de „Meteorologici endogenă11 mai aleşii incâtfi potti se stâe in legătură cu Meteorologia generală.

Congresulu îşi esprimă dorinţa ca să se facă obser- vaţiuni orale la t6te staţiunile din zona toridă câte există, precum şi ca să se mai întemeieze din nou astfeliu de staţiuni.

Congresulu r6gă guvernulfi italiană ca acesta se facă guvernului din Brasilia cunoscută dorinţa congresului de a-se intemeia şi acolo câtă de multe staţiuni meteorologice.

Congresulu constată influinţa Însemnată ce o are des- voltarea observaţiunilorfi simultane asupra progresului Me­teorologiei, din care causă aceste observaţiuni se recomândă a fi sprijinite şi încuragiate.

57

Congresulă recomandă de a se face observaţiunî asu­pra temperaturei si umidităţii aerului atmosfericii la dife­rite înălţimi şi la diferite timpuri de 4' şi de anib cai'i observaţiunî le recomandă a se face mai aleşii în interio- rulă continenteloră cu ajutorulă aşa numiteloiă: „ballons captifs“ după sistemulă G l a i s h e r , ^r’ resultatele a se pu­blica in extenso.

Congresulu îşi esprimă dorinţa de a se întemeia sta­ţiuni pe vârfulă munţilorii âr’ observaţiunile făcute acolo a se publica in extenso.

Congresulu constată foldsele pentru Meteorologia, decă s’ară face o seriă de obsrrvaţiunî orale asupra tempera- turei, presiunei aerului, direcţiunei şi intensităţii vânturi- loriî eventuelă şi a umidităţii aerului, şi anume pe mun­tele Washington şi Pikes - Feak*), cea mai înaltă staţiune de pe pământii. Acâstâ seriă de observaţiunî aru trebui fă­cută celă puţinii uni. anii.

Congresu’u îşi exprimă dorinţa de a se întemeia unu observatorii meteorologică pe unulu din cele mai înalte vârfuri din munţii Helveţiei; asemenea în Italia şi în alte ţerî alpine.

Congresulu află de cea mai mare importanţă scienţi- fieă întemeiarea de Observatdre meteorologice pe muntele Aetna şi Mont Ventoux.

Congresulu recârcă pe directorii aceloriî staţiuni me­teorologice ce suntă întemeiate pe munţi înalţi ca să pu­blice t6te seriele de observaţiunî, ca să se p6tă face studii meteorologice asupra straturiloră mai înalte de aeră

Congresulă atrage atenţiunea Meteorologiloră asupra impoitanţei ce o p6te avea măsurarea varieţiuniloru glieţei

*) A c e s t f l m u n t e d e -1288 m . s e a f l ă î n s i s t e m u l u m u n ţ i l o r f i M e x i c u l u i .

5*

din munţii glaciali cu privire la lungimea şi la grosimea ei pentru ca să se p6tă deduce raporturile dintre aceste variaţiunl şi dintre elementele meteorologice. Congresulă recomandă:

1. De a să elabora unu conspectă complecţii al fi tu- turoră observaţiuniloră făcute asupra variaţiuniloru volu- menelui munţiloră glaşiali.

2. Pe viitoru să se facă neîntrerupta observaţiunî a- supra variaţiuniloru anuale a munţiloru glaciali, ăr’ resul- tatele să se publice.

Congresulu recunăsce marea însemnătate scienţifică ce o are propunerea lui Weyprecht, de a se întemeia în ţinu­turile polari mai multe staţiuni meteorologice pentru a se putea face observaţiunî synchronistice, meteorologice şi magnetice, şi recomandă astfeliă de întreprinderi de a fi sprijinite în modalii celti mai căldurosă de cătră tdte gu­vernele.

Pentru elaborarea de instrucţiuni speşiale şi pentru realisarea acestoru întreprinderi să însărcinăză comitetuliî internaţională ca pe 1 Octomvre 1879 să se convdce în Hamburg o comisiune speţială.

Pentru inspecţionarea şi controlarea aceloră staţiuni ce se află în locuri depărtate şi greu de cercetată, con- gresulă îşi esprimă dorinţa ca acăsta să se facă prin res­pectivele state, şi anume mai bine să pote realisa acesta prin oficerii de marină cari să fie spre acestu scopă in­struiţi, să fie provăduţi cu instrumentele trebuincidse şi însărcinaţi ca în călătoriile loră să controleze ori-ce sta­ţiune fie aceea ori a cărui stată.

Congresulă constată importanţa pentru Meteorologia ce ar avea dăcă s’ar întemeia staţiuni meteorologice şi în România, în Bulgaria şi în Serbia şi r6gă pe guvernulă

59

italiană ca acesta să fie interpretele dorinţei sale pe lângă respectivele guverne.

Congresulă recomandă la facerea de charte meteorol. synoptice folosirea meridianului dela Greenwich, er’ decă s’ar folosi altă meridiană să se facă evidentă diferinţa între acela şi celă dela Grreenwich.

Pentru redicarea Meteorologiei agricole şi forestiere recomandă congresulă urmâtdrea progi’amă:

1. A se studia influinţa elementeloră meteorologice asupra vegetaţiuniloră.

2. A se studia influinţa planteloră asupra elemente­loră meteorologice.

3. Facerea de prognose agricole.Pentru a se putea delibera asupra acestei programe

să însărcinăză comitetulă internaţională de a convoca în 1880 o conferinţă internaţională carea se se ocupe spe- ţială numai cu Meteorologia agricolă şi forestieră.

Comitetulă meteorologică internaţională, afară de şe­dinţa sa de constituire ţinuţă la 22 Aprile 1879 în Roma. a mai ţinută până acuma urmatdrele adunări.

1. In Bem dela 9 —12 Augustă 1880.2. In Kopenhaga dela 1—4 Augustă 1882.3. ]n Paris dela 1 — 7 Septemăre 1885.Deliberările acestora adunări se îuvîrtescă în cea mai

mare parte pe lângă întrebările cu a cărora resolvire a fostă însărcinată comitetulă din partea congresului din Roma.

De 6rece tbte lucrările acestui comitetă astăptă post- aprobarea congresului viitoră, carele conformă hotărirei comitetului din şedinţa sa ţinută la 1 Septembre 1885, se va ţinea în Paris în 1889 cu ocasiunea esposiţiei uni­

60

versale, ne vomă mărgini a espune aci numai momentele cele mai însemnate din activitatea lui.

In adunarea comitetului din Bern sa statorită la propunerea generalului Myr din Wasington timpulă mediu pentru observaţiunile simultane din Europa, anumită 0h 8"' după meridianulă dela Geemvich.

Din raportulă biroului presentată la acea adunare *) se vede cumcă în 11/13 Novembre 1879 sa ţinută în Sydney (Neu-Siîd-Wales în Australia) o conferinţă meteoro­logică intercoloniale. Conferinţa a fostă convocată prin guvernulă colonialii din Neu-Sud- Wales. Au participată la conferinţă representanţii colonieloru : Neu-Sild-Wales, Sud- Australia, Victoria şi a insulei Neu-Seeland.

Hotăririle făcute în acea conferinţă sunt de cea mai mare însemnătate pentru Meteorologia în genere şi pentru Australia şi insulele ei în specie. Intre altele s’au hotărită a-se întemeia staţiuni pe vârfuri de munţi pentru a se putea studia direcţiunea vânturiloră şi alte fenomene me­teorologice.

Din raportulu presentatu de cătră biroulă comitetului meteor, internaţională adunarei din Kopenhaga. se vădu şi resultatele dela a Il-a Conferinţă intercoloniale din Aus­tralia ţinută în 21/27 Aprile 1881 în Melbourne în care s’au deliberată urmatdrele întrebări:

Despre temperatură în umblă şi diferitele termometre; despre Hygrometrie; despre Anemometrie; despre insolaţiune şi despre evaporaţiune.

Congresulă din Roma a liotărită de a se convoca o conferinţă polară internaţională în Hamburg,

* j B e r i c h t l i b e r d i e V e r h a n d l u n g e n d e s i n t e r n a ţ i o n a l e i ! m e t e o r o l o g i s e b e n

C o m i t e s in Bem 1 8 8 0 . H a m b u r g 1 8 8 1 .

61

Acostă conferinţă s’a şi convocată şi ş’a ţinută şedin­ţele sale în dilele 1—5 Octobre 1879 la care au partici­pată următorii delegaţi: Buys-Ballot din Utreeht; Hoffmeyer din Kopenhaga; Prof. Lens din Petersburg, Prof. Mascart din Paris; Profes. Mohn din Christiana; Profes. Neumayer din Hambuug; Capitain Schlcinitz din Berlin; Locot. Wey- precht din Austria; Dr. Wijkander din Svedia.

Resultatele acestei conferinţă sunt de cea mai mare însemnătate de aceea ne vomă ocupa ceva mai de aprope de ele.

Mai întâiă s’a definită scopulă acestei conferinţă: De a se statori unu plană comună pe basa căruia se se în­cerce a se studia t6te referinţele fisicale din ţinuturile polare şi în speşială t6te fenomenele meteorologice şi ale magne­tismului pămentescu.

Aceste studii trebue să se facă în anumite locuri unde sunt a-se întemeia observatdre stabile cari se func­ţioneze în modă simultană. Aceste staţiuni le va între­ţinea pe spesele sale fiă care stată care le va întemeia.

însemnătatea acestoru observatdre o motivâză confe­rinţa în speţială:

1. Din punctulă de vedere alu Meteorologiei : Necu- noscându-se cu temeiă t6te procesele meteorologice ce se întâmplă în ţinuturile polare, este cu neputinţă de a se putea stători în modă valabilă nesce principii şi teorii generale despre variaţiunile presiunei aerului şi ale tem- peraturei, despre curenţii aerului, despre desvoltarea şi decurgerea timpuriloră şi în genere despre t6t.e normele climatologice.

De o împortanţă deosebită potă se fiă lucrările mete­orologice simultane din regiunile arctice pentru desvoltarea sistemului de prognose alu timpului şi a fortuneloru pentru Europa întrâgă şi pentru America nordică.

62

2. Din punctă de vedere ală magnetismului pămân­tească. Facerea de observaţiuni simultane în staţiuni po­trivite din ambele ţinuturi polare este de cea mai mare însemnătate pentru desvoltarea sciinţei magnetismului. Este cunoscută cumcă perturbaţiunile elementeloră magnetice au mare influinţă asupra luminei polare şi a nebuleloru so­lare, prin urmare cunăscerea acestora este o condiţiune hotărîtdre pentru progresulă acestei sciinţe. Asemenea este acâstă cunăscere o condiţiune şi pentru a constata împăr­ţirea magnetismului pămentescă peste întregă pămentulă precum şi a variaţiuniloră magnetice seculare, anuale şi (jilnice.

3. Din punctă de vedere ală Hydrografiei Oceaneloră. Până când nu se voră face studii cu cele mai perfecţio­nate instrumente prin ţinuturile polari Hydrografia Ocea­neloră nu va putea dispune peste acei factori principali fără de ajutorulă cărora nu se va putea afla o basă solidă scienţifică.

Dar facerea de totă felulu de studii în ţinuturile po­lari o reclamă complexulă tuturoră sciinţeloră naturale.

Pentru ajungerea scopului, conferinţa îşi esprimă pă­rerea cnmcă observaţiunile ce să voră face în aceste ţinu­turi să fie de 2 categorii, adecă obligatorice şi facultative.

Cele obligatorice să fie: fenomenele meteorologice, magnetice, hydrografice şi de lumină polară, fără de cari ar remânea întregă sistemulă necompletă.

Cele facultative să fie cu deosebire observările pen­dulului în scopulă determinârei figurei pămentesci, cerce­tări hydrografice etc ...

Conferinţa hotăresce a se întemeia deocamdată urmă- tărele staţiuni stabile (fixe):

a) pe hemisfera nordică:

63

1. Pe insula Spitzbergen.2. In Fininarlcen (Capulu nordică).3. In Nowaja Semlja.4. La gura rîuliu Lena.5. In Point Barrow.6. In Arehipelagulă arctică americană.7. In Upernivik (Gronlandia vestică).8. In Mayen seu ţermurile ostică ală Gronlandiei.b) pe liemisfera sudică:1. Pe insulele Georgien sudice.2. Pe insulele Kerguelen.3. Pe insulele Campbell.4. Pe insulele Balleny.Conferinţa îş! esprimă părerea ca să se grăbescă atâtă

cu pertractările cu guvernele şi cu comitetulă internaţio­nală câtă şi cu pregătirile pentru esecutarea proiectului de mai susu, ca aşa în anulă 1881 să se pătă începe fa­cerea de observaţiuni cari să doresce a se continua fără întrerupere celă puţină ună ană, observându-se măsurile metrice şi centigradele la temperatură.

Conferinţa să unesce în părerea de a se invita tdte statele şi t6te societăţile ca să participe la realisarea aces­tei probleme atâtă de importantă şi crede că conferinţa proximă va fi mai bine cercetată.

Pentru acestă scopă să hotăresce a se face toţi paşii la tăte regimurile, er’ până la resolvirea definitivă a pro- blemeloră pentru cari a fostă convocată acostă conferinţă, să declară de Commuma polară internaţională permanentă carea să speră a se mai înmulţi şi prin delegaţii altoră state. —

Iiaportulă şi protocdlele acestei conferinţe s’au înain­tată comitetului internaţională căruia i s’a cerută t.otă spri- jinulă posibilă.

64

In partea sa speşială hotăresce conferinţa în privinţa elementeloru meteorologice, în privinţa instrumentelor^, me­teorologice ce suntu a se folosi la facerea de observaţiunl şi în privinţa metddeloru. Mai departe se hotăresce cari dintre observaţiuni de pe terenulu Meteorologiei şi alu Magne­tismului pământeseă suntu obligătoriceşi cari suntu facultative.

Oomisiunea polară internaţională permanentă a mai ţinută o şedinţă (a 2.) în Augustă 1881 în Petersburg, în care s’a raportată cumcă până atunci s’au făcută 13 expediţiuni în hemisfera nordică şi 2 în hemisfera sudică cari au începută a face observaţiunile prescrise, — ăr’ în Aprile 1884 o altă şedinţă (a 3.) în Viena, în care să raporteză cumcă dintre expediţiunile exmise s’au reîntorsăurmătdrele:

1. Expediţia dela Fort Rae.2. 11 11 Şpitzbergen.3. 11 11 Kingua (sinulă Kumberland).4. V 11 Orange Baie, (capulă Horn).5. 11 11 Point Barrow.6. V 11 Bosekop.7. 11 11 Jan Magen.Resultatele acestoră espediţiuni suntă până acuma ne­

publicate.La punctulă ultimii alu congresului din Roma s’a

liotăritu a-se însărcina Comitetulu meteorologică interna­ţională cu convocarea unei Conferinţe internaţionale agricolă şi forestieră.

La acdsta conferinţă, ce s’a convocată de cătră biroulă Comitetului internaţională prin circularulă seu dela 8 Aprile 1880 pe 6 Septembre 1880 în Viena, au participată 22 Meteorologi ca delegaţi din partea următdreloră state: Austria, Belgia, Danemarca, Francia, Germania, Helveţia, Italia, Ungaria.

65

Şedinţele acestei conferinţe s’au ţinuţii din 6 —9 Septbre.Acesta conferinţă a luata hotărîrî faţă de următdrele

5 întrebări:I. Cari simtă referinţele reciproce, faptice şi teoretice,

între clementele meteorologice şi între vegetaţiunî?II. Pe observaţiuriile cărora elemente meteorologice

este a se pune unu pondă deosebiţii cu privire la influinţa lorii asupra vegetaţiuniloru ?

III. Incâtă si în ce modă arii putea observatdrele şi staţiunile meteorologice să primâscă şi aceste observa- ţiunî în cereală activităţii loru?

IV. Nu ar fi de folosii, decă pentru observaţiuni de natura acâsta, precum suntu cele phănologice, s'ar da in­strucţiuni comune ?

V. Pdtese aştepta ca Institutele meteorologice cen­trale să aibă prospecte de a putea face cu succesu prog- nose de timpii spre folosului agriculturei, şi dâeă da, cum este a se organisa acestu serviciu ca să corespundă pe de­plinii scopului?

Respunsurile conferinţei la aceste întrebări suntu :*)ad I. Vegetaţiunea este influinţată esenţialminte de

următbrele elemente meteorologice:Temperatura aerului şi a pământului;Durata şi intensitatea luminei ;Curenţii aerului (vânturile).Idydro meteo rele ca umiditate absolută şi relative a ae­

rului, ca ploie, zăpadă, negură, rduă, brumă etc.. E r’ ve- getaţiunile influinţeză asupra elementeloni meteorologice în modulă următorii:

*) B e r i c h t l i b e r d i e V e r h a n d l u n g e n n n d d ie E r g e b n i s s e d e r i n t e r n a t i o n a l e n

C o n f e r e n z f u r l a n d - u n d f o s t w i r t h s c h a f t l i c h e M e te o r o lo g ie , a b g e h a l t e n in W ie n

v . ii — 9 S o p t e m b e r 1 8 8 0 .

5

(56

Ca vegetaţiuni în massă (păduri, rituri, holde etc....) cari au între marginele loru raporturi speciale de tempe­ratură, de umiditate şi de ploi şi din acâstă causă influi- ţâză asupra climei acelui ţinută, respective asupra umidi­tăţii , asupra temperaturei, asupra ploii şi a isvdreloră de apă.

ad II. Conferinţa constată necesitatea de a se face observaţiuni speciale cu privire la t6te elementele meteo­rologice şi la t6te soiurile de pământii (solu) şi de cultură, ca aşa să se p6tă studia în singuratică încâtă atârnă plan­tele dela elementele climatice. Cu deosebire ar trebui să se facă acestea unde suntă moşii bine chivernisite.

Conferinţa recomandă regimuriloru şi tuturorii cercu- riloră agricole ca să se îngrijescă de organisarea de ast- feliîi de staţiuni meteorologice - agricole prin cari singură numai să p6te ajunge de a putea cundsce cari suntu refe­rinţele climatice pentru cele mai însemnate plante de cul­tură atâtă cu privire la ţinuturile unde prosperâză mai bine câtă şi în ţinuturile unde înceteză de a prospera.

Totă la acestă punctă recomandă conferinţa de a se face observaţiuni asupra următdreloră elemente meteoro­logice :

1. Temperatura, statorindu-se o instrucţiune despre instalarea instrumenteloră, despre terminele când să se facă observaţiunile, despre Insolaţiune, despre temperatura solului, despre caşurile când cade brumă său este în­gheţă etc....

2. Lumina. Se recomandă a se perfecţiona metoda observaţiuniloră photometrice cu privire la acţiunea chimică a luminei.

3. Hyărometeorele. Se recomandă ca umiditatea ae­rului să se constate cu ajutorulu Hygrometrului sistema

67

S au s s u r e şi cu Psychrometru A u g u s t , făcânduse 3 observaţiuni la di. Evaporaţiunea pamentului să se stu­dieze până la inventarea de instrumente mai bune, cu ajutorulu e v a p o r i m e t r u l ui de P i che .

Pentru a-se studia influinţa vegetaţiuniloră în massă asupra climei' unui ţinuţii se recomandă întemeiarea de sta­ţiuni paralele precum sunt deja în Bavaria, în Helveţia şi în alte state; er’ pentru a se putea studia influinţa pă- duriloră în dimensiuni mai mari să recomandă întemeiarea de aşa numitele s t a ţ i u n i r a d i a l e , cari promită succese cu atâtii mai mari cu câtă se voru afla mai în interiorulu continentului d. e. în Austro-Ungaria, în Germania sudică.

Cu privire la Hydrometeore să recomandă a se înte­meia staţiuni udometrice câtu să p6te de numerdse ăr’ faţă de celelalte elemente meteorologice să recomandă a se ob­serva hotărîrile congreseloru meteorologice internaţionale.

ad III. Conferinţa îşi esprimâ dorinţa ca, din con­siderarea problemei ce aie Meteorologia agricolă, să se în­temeieze baremî în statele cele mai mari „Institute centrale de Meteorologia agricolă şi forestieră, “ cari să se ocupe spe­cială cu acestu ramă; să contribue la complectarea metd- deloriî de observaţiune cari până acuma sunt în multe privinţe defectudse ; să întemeieze staţiuni de ordinulă alu 2. 3. 4. său să stăruiascâ pe lângă societăţi şi privaţi ca să le întemeieze acestea; se dea mână de ajutoră la equi- parea staţiuniloni ce să voru întemeia, să controleze lucră­rile acestora, să adune datele respective şi să le valoriseze.

Aceste institute speciale însă să stea în legătură cu Institutele centrale de Meteorologia generală cu deosebire în ce privesce alegerea metddeloru de observaţiune şi pu­blica ţiunile.

ad IV. Conferinţa acceptăză proiectulu de a se face5*

68

în comunu o instrucţiune pentru observaţiunî phănologice şi cu realisarea acesteia să însărcinezi unu comitet.fi de 3 inşi, care va avea considerarea ca numărul fi plantelor fi a- supra cărora vorfi avea se se tacă studii phănologice, să nu fie prea mare, şi carele va considera în prima liniă cerealele, în a 2. pomii şi arborii şi în a 3. liniă plantele agricole şi fenomenele din viăţa animaleloru.

ad Y. Conferinţa este de părere cumcă faţă de pre- tensiunile vieţii practice Institutele meteorologice nu se mai potfi subtrage de a nu face prognose de timpii, de şi mai sunt încă fdrte multe greutăţi de învinşii.

Deci conferinţa recomendă representanţilorfi Meteoro­logiei din fie-care ţeră de a se compune o descriere po­porală alfi acestorfi principii pe cari se basăză prognosele de timpii ce se facă, şi prin acesta a instrui pe agricultori în privinţa acestorfi prognose.

Amfi făcuţii acestâ scurtă espanere a desvoltărei sci- inţei meteorologice şi pe calea de congrese şi conferinţe meteorologice pentru ca fie cine se se afle în posiţia de a-şi putea forma o ideă clară despre stăruinţele comune şi jertfele ce le faefi tote popdrele culte pentru promovarea acestei sciinţă.

S’a făcuţii multfi pentru cultivarea acestei tinere sci- inţe şi dînsa a făcuţii frumoşii progresă. Inse cu t6te acestea ddcă se face o comparaţiune între ceea ce a făcută şi ceea ce are se facă acestă sciinţă de acuma, trebue să se afirme cumcă abia este la unii modestă începută.

Cea mai mare parte de pe suprafaţa globului pămen- tescfi încă nu este introdusă în cerculfi studiului meteoro­logică. Afară de partea acoperită cu apă, afară de ţinu- nuturile polari cari până acuma sunt puţină cunoscute,

69

mai este cea mai mare parte din pămentulu uscatu, con­tinente şi insule, lipsită de reţele meteorologice p r : Africa aprope intrigă, Asia aprdpe întrăgă, Australia şi insulele ei aprdpe intrigă, America sudică întregă, iar America nordică în părţile sale nordice.

Afară de acesta se nu se uite că tote reţelele meteo- orologiee organisate până acuma se ocupă, cu esepţiunea câtorva staţiuni montane, cu studiulu numai alu aceloru fenomene meteorologice ce se născu şi se succedăză în straturile cele mai înferiore a-le aerului atmosfericii. Dar şi studiele ce se tăcu la staţiunile montane nu se suie decâtu cam până la 3000m- Munţi înalţi precum sunt: Carpaţii, Uralulu, Caucasulu, Himalaja. Andii şi Cordilerii, sunt lipsiţi de staţiuni meteorologice. Dar afară de acesta, şi decă s’aru afla pe t6te puctele cele mai înalte de pe pămentu observătdre meteorologice, remânîi destule feno­mene meteorologice ce se petrecu în straturi aeriane neac­cesibile pentru cercetări omenesci fiindîi că c6ja atmosferei este de o grosime atâtu de considerabilă.

Dar’ se avemn credinţă cumcă munca şi spiritulu omenescă t6te le va învinge. Va sosi odată şi acelu timpu când omenimea se va bucura de cele mai frumdse resul- tate a-le acestei tinere sciinţe, carea acuma abia a începută a-se desvolta din embrionu.

Folosele practice ale Meteorologiei.

Omenii de comunii sunt deprinşi a apreţia numai acele sciinţe, cari prestăză în modă directă înlesniri şi fo- 16se evidente pentru viăţa practică.

Meteorologia numai de atunci a începută a fi apre- ţiatâ şi îmbrăţoşată cu mai multă căldură, de când resul- tatele ei începură a fi puse în folosinţa societăţii omenescî.

Vomă cita la acestii locu unele din acele folăse prac­tice ale Meteorologiei, cari suntă deja constatate.

Unulă dintre folăsele mai însemnate este fără îndo­ială pretjicerea seu prognosarea timpului. Prognosele nu să mai făcu ca mai înainte în modă problematică, ci ba- sate pe fundamentă scienţifică, prin urmare cu mai multă siguritate şi cu mai mare verosimilitudine.

Progresulă Meteorologiei stă astă(jî întru aceia:1. T6te semnele usitate mai demultă ca proroci tăre

de timpă s’au redusă la valărea loră adevărată.2. Pentru facerea de prognose s’a statorită o basă

scienţifică.3. S’au ţermurită marginile între cari să potu face

prognose cu succesă sigură său cu mare verosimilitudine.Este sciută că toţi aceia, cari au ocupaţiuni în liberă

adecă să află în o legătură mai strînsă cu fenomenele ce să petrecă în aerulă atmosferică, pr. păstorii, pescarii, ve nătorii, economii etc. suntă deprinşi a face ună feliă de prognose de timpă, anumită din fenomenele aerului şi din

71

cele cosmice, din purtarea animaleloră şi a planteloră, din unele semne ale mineraleloră, ma chiar şi din unele acte fisiologice. — Aşa este cunoscută încă de multă, cumcă unele animale pr. painginii, brdscele, lipitorile, porcii etc. sunt fdrte presimţitdre faţă de procesele ce au a să des- volta în timpă apropiată în aerulă atmosferică şi cumcă prin purtarea loră potu să trădeze apropiarea unei schim­buri de timpă seu apropiarea unei fortune. Omenii cu bătătură la picidre său cu reumă, de regulă profeţescă schimbarea de timpă. Este cunoscută călindariulă cu cepe, ume^irea sărei etc. Dar tot-odată este destulă de sciută câtă de puţină preţă p6t-e să se pună pe astfeliă de prognose.

Fasele lunei suntă privite încă din timpurile cele mai vechi de o înaltă autoritate pentru prognosarea schimbărei de timpă. Este cunoscută şi astădi axioma: „Prima, se­cunda niliil, tertia aliquid, quarta et quinta qualis, toto est lunatio talis,“ adecă cţiua a 4-a şi a 5-a după lună nouă suntă dătătdre de tonă pentru intrega lună — de aceia s’au făcută multe încercări pentru a demonstra influ- inţa lunei cu diferitele ei fase asupra fenomeneloră meteo­rologice. Insă după multe cercetări s’a dovedită, cumcă aici lipsesce orî-ce basă scientifică şi cumcă influinţele lu­nei asupra schimbărei de timpă este numai ună prejudeţă.

Mai mare însemnătate au însă prognosele basate pe schimbările presiunei aerului cu deosebire la suprafaţa măiei. —

încă pe la începutulă sutei a 19. s’a observată la marea ostică, cumcă scoborîrea seu înălţarea nivelului mă- rei suntă urmările unei depresiuni neegale a aerului at­mosferică, cari prognoseză o schimbare a timpului. Acestă fenomenă s’a observată şi la lacurile din Helveţia etc.

72

O mare sensaţiune a fă cutu prima prorocire a lui Otto Gruericke, despre venirea unei fortune, făcută pe basa eonstatărei depresiunei aerului cu ajutorulă unui aparatil: Barometru de apă. — Căderea subită a columnei mercu­riale din barometru şi astădi este cehi mai s’gură profetu despre apropiarea unei fortune, ceia ce şi află uşorii espli- carea dâcă scimii, că căderea subită a mercuriului se în- tîmplă în urma unei scăderi subite a depresiunei aerului, causată prin perderea echilibrului din aeră, în urma cărei schimbări de echilibru trebue să se nască fortune.

Mai anevoie este de profeţiţi! cu ajutorulă barometrului o schimbare a timpului în spre bine, adecă din timpu rău în timpii frumoşii şi din timpu frumoşii în timpii reu, din causă, că schimbările, ce s’ar putea prognosa sunt numai verosimile. O prognosa mai aprdpe de adevgră nu sS p<5te ajunge, decâtă dâcă pre lengă barometru sg ob­servă direcţiunea şi intensitatea vânturiloră, umiditatea aerului, cu unu cuvântă t6te elementele meteorologice.

Unu mare progresă a făcuţii Meteorologia cu deosebire în Europa mijlocie în deceniele din urmă, de când s’a formată şi s’a desvoltată aşa numita teoriă despre vânturile volburdse s’au vorticeldsg. De atunci s’a constatată, şi astăiji este lucru limpede, cumcâ mai t6te schimbările de­presiunei aerului, cari influinţâză asupra celoralalte elemente meteorologice ce sS nască pe oceanulă atlantică, străbată până în Europa vestică, medie şi nordică.

înainte de începerea unei volbure s6 aretă la tote barometrele dela ţgrmurii măriloră o cădâre repentină a mercuriului, în deosebi în Irlandia, Anglia, Portugalia, Francia occidentală etc. Acele staţiuni, unde se observeză acâstă depresiune se încunosciinţâză reciprocă pre cale telegrafică, împărtăşindu-şi tâte observările făcute în ună

73

timpii, se însăinnăză pre chartă şi se împreună tote acele puncte, în cari se constată aceiaşi presiune aeriană, prin o liniă curbată şi în acostă modă căpătămă unu sistemă de Isobare, cu cari ne potemu servi la formarea unei pri­viri clare despre starea presiunei aerului. Aceste linii curbe au ca nisce cercuri unu centru, dela cari să urmeză unele după altele ca şi undele de apă. Din depărtarea acestoră isobare deolaltâ se calculăză intensitatea ventului. Deîa permutarea acestoru isobare de pre o di pre alta să află calea, ce o va percurge centrulu volburei şi în urma acesteia să p6te sci, ce schimbări va suferi ventulti, căldura, hydrometeorele, depresiunea aerului, cu unu cuventă tote fenomenele meteorologice.

Dăcă resultatele generale, obţinute la staţiunile centrali, să comunică pre cale telegrafică cu ori care altă staţiune, iar aci să comparăză acestea cu observările locali, să capătă resultatele dorite pentru o prognosă secură, carea să pdte publica numai decâtă prin foile de di. Astfeliă publieulă pdte fi informată de timpuriu despre schimbările, ce au să se aştăpte în chdele proxime.

Dar cu aedsta să nu ne facemă ilusiuni, să nu ne asteptămă la prognose pre multă vreme înainte, că-cî tim­pul â, pentru care să potu face prognose secure după starea actuală a sciinţii meteorologice nu pdte fi mai mare decâtu 2—3 4'le. Să pdte însă, că mai târejiu, dupăce sciinţa meteorologică va ajunge la unu nivelă mai înaltă de des- voltare, să se afle şi mijlocele trebuincidse pentru a-se putea face prognose secure pre timpă mai lungă înainte. Acuma pentru timpuri mai lungi noi trebue să ne mulţumimu numai cu verosimilitudini.

Dar şi atâta este de ajunsă pentru a constata o mul­ţime de foldse şi binefaceri, mai alesă pentru agricultori.

74

Ca esemplu amu vădută mai susă la Francia, unde este organisatu unu serviciu meteorologică specială agricolă şi cu succesele celea mai bune.

Dar se trecemă la altă parte practică, la unu altă succesă atâtă de eminentă şi de folositoriă pentru ome- nime adecă: prognostica tempestăţiloră şi a uraganeloră maritime, cari este sciută, că causeză atâtea naufragiî şi nefericiri.

Câte suflete de 6meni, câte averi câştigate cu grea muncă şi cu cruntă suddre nu se prăpădescu prin unu sin­gură naufragiă ? De aceea Meteorologia nu a putută să-şi ia o misiune mai frumosă şi mai nobilă, decâtă ca prin resultatele ei s& delătureze periclele de acostă natură prin vestirea timpurie a sosirei uraganeloră maritime şi prin a- visarea celoră interesaţi, ca să se pdtă feri de cu bună vreme de ele.

Meteorologia basată pe cunoscinţa volburiloră, ce am vădutu, că se desvăltă la suprafaţa oceaneloră, de unde vină şi preste continentă, este în stare a determina direc­ţiunea, timpulă şi intensitatea unui uragană precum şi ca­lea său ţinuturile, pe unde are să frecă.

Aceste prognose au deschisă mai întâiă ochii publi­cului şi cu deosebire a regimeloră, cari au văflutu, câtă importanţă au studiile meteorologice mai alesă peatru lu­mea comercială.

Staţiuni de avisurî de furtune s’au întemeiată mai în­tâiă în Hollandia, la stăruinţele renumitului meteorologă B u y s - B a l l o t , prin ordinaţiunea dela 21 Maiă 1860, apoi în Anglia la 1861, în Francia la 1863 şi în Austria la 1866 şi în urmă în t6te statele mărginaşe cu marea.

Prognosele la aceste staţiuni de avisuri se facă în mo­dulă următoră : Se signalisăzâ telegrafice tdte depresiunile,

75

ce anunţă apropierea unui viforă, să caloulăză pe basa ob- servăriloră corăspumţătore posiţia centrului volburei, să caleuldză iuţela, direcţiunea, în care vine, precum şi mă­rimea verosimilă a gradientelui şi tăte acestea să aducă la cunoscinţa publică preste totă loculu prin signale visibile din depărtări mari, ce să dau din anumite locuri de pre ţermuriî măriloră. Ca aparată pentru signale se folosesce AerodinoscopuM lui B u y s - B a l l o t . Acestă aparată este compusă din unu stelpă, în verfulă căruia este întocmită o balanţă mobilă de feră, aşeejată orisontalu, la care unu braţă este îndreptată spre nordu şi este colorată roşu, cu alu doilea braţă spre sudă şi e colorată albă. Din dife­ritele inclinaţiuni ale acestei balanţe faţă de orisontă să cundsce, de este a se aştepta unu uragană sau nu, şi în ce măsură de mare. Când ambele braţe să află orisontale seu aprdpe orisontale este de aşteptată vreme bună, nu e temă de uragane seu fortune; deeă însă braţulă albă nor­dică este ridicată în susă, să aşteptă o vreme cu atâtă mai rea sau uragană mai mare, cu câtă va fi anghiulu de inclinaţiune mai mare.

Signalele date cu ajutorulă acestui aparatu sunt a- visă pentru vasele din apropiere. Cei ce voieseă să că- lătorescă şi vădă, că signalulă este nefavorabilii, aşteptă la portă, ăr’ vasele ce să află nu departe de malurile mit­rei, să avisăză prin alte signale ca să se reîntdrcă în por­turi. Etă ce (Jice ună raportă oficială englesă despre a- ceste staţiuni de avisuri:

„Sistemulă de- telegrame meteorologii e face progrese solide. Signalele de avisă s’au făcută în mai multe de 100 staţiuni britice şi t6t-e observările făcute la malurile năstre să împărtăşescă cu staţiunile continentali îneependă dela Norvegia până la Spania. E r’ resultatele aeestoru

76

comunicaţiunî, ce se făcu la Hamburg au fostă până a- cmna în celu mai mare gradă mulţumitore. “

Unu altă folosă practică ală meteorologiei este urmă­tori ulă :

Vestitulă meteorologă americană Maury Mathew Fon- taine, născută în 1807, f 1873, carele a fostă multă vreme superintendentele Observatorului nautică din Vashington, a păşită mai întâiă cu idea fericită de a aplica resultatele Meteorologiei şi cu deosebire cunoscinţele despre curenţii aerian! şi marin! în praxă la navigaţiune. Dînsulă a si scrisă doue opuri: Sailing Directions şi The physical geografy of the sea, and its Meteorology, New-york 1856; prin car! în adevără sa ridicată la sciinţă geografia fisică a mări- loră precum şi curenţi! marin! şi aerian!.

Lui Maury i a succesă de a afla alte drumuri pentru navigaţiune cu multă mai scurte. Astfeliă a redusă dînsulă drumulă dintre New-york şi Rio de Janiro dela 41 la 24 <jile, iar mai târziu la 18 adecă la mai bine de ju­mătate; mai departe drumulă dintre New-york şi San Fran­cisco în California dela 180 1R 135 şi mai târdiu la100 de cjile.

La congresulă din Bruxella la 1853 s’a oferită Maury marinei englese, cumcă dînsulă va scruta drumulă dintre Anglia şi Australia cu o lună de (jilei iar drumulă înapoi şi cu mai multă. Şi în adeveră că acelu drumă, carele mai înainte să făcea în 250 de <|ile tour şi retour, Maury la făcută numai în 130 de <Jileţ adecă aprdpe numai în jumătate atâta vreme.

Maury a dovedită prin acăsta, cumcă nu totdăuna drumulă celă mai oblu este şi eelă mai scurtă cu privire la timpă, şi cumcă călătoria pre mare să promovăză în modă fdrte însemnată prin curenţii marin! şi cei aerian!

77

şi cumcă cu ajutori ulii acestora se pote ajunge mai curând la scop ti şi pre drumuri încungiuratdre. Aşa călătoria la Australia din Anglia nu urmăză ca până aci drămuiţi celu mai scurţii, ci să îndreptă mai întâiu spre America sudică, de acolo o cârligă în direcţiune sud-ostică şi circa pre Ia 50° lăţime sudică trece pe sub capulu de Bună speranţă spre Australia. Calea înapoi nu o face iară pre aeestii drumti, ci încunjură capulu Horn dela suduliî A meri cei sudice şi de a<i spre Anglia. Aceste descoperiri ale lui Maury au puşti lumea în uimire cu deosebire cea inte­resată, comercială. Prin aceste resultate s’au produsă do­vedi şi pentru bmenii cei mai reali, cari nu voru a apreţia importanţa unei sciinţe, decâtu după foldsele practice dove­dite matematicesce.

Aşa se potu dovedi aci matematicesce foldsăle practice: Dâcă se compută de 1 tonă la (ji numai 1 fr. ca spese de porto, iar povdra unei corăbii cu 600 f<5ne calculă mediu, resultă la di unu câstigu de 600 fr. Amu văcjută însă, cumcă prin călătoria indicată de Maury să scurteză drumulu până în Australia cu 120 (jile, cari dau urni câstigu de 72,000 fr. Ya se (jică o singură corabie câş­tigă în o singură călătoriă din Europa până în Australia 72,000 fr, Dâcă să compută acuma numai 1800 nai co­merciale, cari călătorescu la anu din Europa în Australia şi retour, acestea cruţă la anii suma de 120,600,000 fr. carea calculată numai pre 25 de ani dă fabulosa sumă de 3 miliarde şi 240 miliărie fr. Se nu uitâmiî însă de celelalte continente, să nu se uite mai departe de câsti- gulu în timpii, carele este celu mai scumpii capitalii cu deosebire pentru lumea comercială. — — —

O altă parte practică a Meteorologiei este următdrea.

78

Tn ţările unde sa cultivăză aşa numitulu plutăritu, precum şi în ţinuturile nostre, este de multă însemnătate de a se sci cantităţile de apă, ce curge pre anumite rîurî în anumite vremi, ca aşa să se p6tă orienta în privinţa tim­pului de plutăritu şi a mărimei pluteloră. Acăsta să p6te ajunge numai cu ajutorul ă observaţi uniloră meteorologice şi respective hydrometrice. Sunt anumiţi râmi de industrie pr. morâritulă, cari să baseză numai pe puterea apei din respectivele rîurî şi rîuleţe, prin urmare au trebuinţă de a cunăsce cant tatea minimală de apă, ce curge pe a- cele rîurî.

Dar nu de mai puţină însemnătate este şi cundscerea maximului de apă, ce curge pe unu rîu mai alesă în a- cele ţări precum este şi Ungaria, în cari sunt ţinuturi întregi espuse esundăriloru, pentru ca cunoscendu-se ma- ximulă apei, ce p6te curge pe unu rîu, să se p6tă lua de cu bună vreme t6te măsurile de precauţiune. In America am vătjutu şi mai susă, că este întrodusu ună sistemă de staţiuni de alarmă, cari au însărcinarea de a avisa tot- dăuna ţinuturile dela şesu destulă de timpuriă, când să observă prin părţile de susă ale rîuriloră, că s’au pornită ploi torenţiale, în urma cărora să prevede periclulă esun- dărei ce ameninţă ţinuturile dela şesă.

Dăcă astfeliă de staţiuni s’ar introduce preste totă loculă, unde să potă ivi astfeliă de caşuri de esundări, s’ăr încunjura multe nenorociri.

Cine nu cunăsee însemnătatea irigaţiuniloră şi a ea- nalisaţiunei pentru agricultură, cari să basăză pe cunăsce- rea cantităţiloră de hydrometeore, ce cadă la ună Încă şi cari cantităţi nu să potă constata decâtă cu ajutorulă Me­teorologiei ?!

79

încă o parte folosit,ore a Meteorologiei:Care grădinarii!, vieri ii, pomologă sau în genere care

agricultorii nu scie, câte daune aduce bruma atâtu la flori câtă şi la fructele de pomî, la struguri etc.? De t6te aceste pagube îi p6te mântui numai sciinţa meteorologică. Dînsa ne înveţâ, cumcă tot,dăuna, de câte-ori cade brumă, tem­peratura aerului precum şi umedăla absolută este mică er radiarea câldurei peste nopte forte mare. Decă tempera­tura aerului nu este mai mare de 1—5°, ăr’ umeijdla ab­solută mai mică de 4m m , atunci punctulu pentru rouă este sub 0, va să (jică fiind ceriulă înseninată, positivă va cădea brumă.

Meteorologia prognosăză căderea de brumă numai până în 24—48 ore, dar destulă de timpuriu pentru a se putea îngriji, ca să se scutăscă plantele de efectele ei dănnăcidse. Horticultorii noştrii şi până acuma au luată mijldce de precauţiune la unele plante mai simţitdre precum: crasta- veţî, fasole, baraboi etc., acoperindu le în timpă de ndpte. Dar nu tdte plantele să potă acoperi şi scuti în acestă modă, precum suntă arborii şi cu deosebire viile. Aci să folosescă alte mijldce precum: fu mă de gunde, de tlider etc.

Pe urmă însă ca o parte practică a ştiinţei meteoro­logice să p6t.e număra: Glimatologia, adecă acea sciinţă, carea se ocupă cu cunoscerea stării mediă a elementeloră me­teorologice din unu locă, între cari suntă a se înţelege şi va-

; riaţiunile regidate dilnice şi anuale.încă de pe timpulă marelui Humbold este cunoscută

însemnătatea climei pentru ună locă saă ună ţinută. Nu este nici ună ramă din sciinţele naturale, care să nu re­flecteze la însemnătatea acestei sciinţe. In botanică, în zoologia, în agricultură, în silvicultură, în horticultura, dar

chiar şi în medicină cundscerea climei şi a influinţei ei este de cea mai mare importanţă.

Decâ cineva voiesce să cultiveze în unu anumitu locă cutare plantă, are să scie mai întâiă câtă quantitate de căldură trebuesce acelei plante şi pe câtă timpă, apoi care este temperatura mediă, maximală şi minimală pentru a- celă locu. Din necunoscerea acestoru condiţiunî, câte în­cercări de aclimaîisare de. plante au rămasă fără succesă, făcându-se cheltueli zadarnice. Indeşertă am cerca să cul- tivămu holde de grâu sau vii la verfulu munţiloru şi de geba am planta Rhododendron seu Albumela seu CurechiU de munte în gradinele nbstre, căci aceste plante nu să voră aclimatisa şi dăcâ voru trăi unu ană s’au doi, voru peri, pentrueă aha este clima dela munte şi alta cea dela şesă, de acea vedemă, că alta este flora alpină şi alta cea dela şesu.

Precum cu plantele aşa şi cu animalele.Apoi cunbseerea tuturoră acestoru condiţiuni de aeli-

matisare ne înveţă Meteorologia.Dar cundscerea condiţiiloru climantice ale unui locu

este de mare însemnătate pentru medicină pentrueă pros- perarea sănătăţii unui oină să condiţioneză f6rte de multă ori de climatulu unui locu. De acea nu arareori vedemu caşurile, ca dmeniloru cu anumite morburi li să recomande schimbarea climei. Acăsta însă nu s’ar putea face, decă nu s’ar cundsce elementele meteorologice, ce constituescu clima respectiveloru ţinuturi.

„In higienă cundseerea temperaturei şi a celorlalte elemente climatice este de unu interesă capitală. Unu me­dică nu să p6te gândi a aplica într’o localitate unele mă­suri, ce dicteză sciinţa In'gîenei, fără să cundscă cu preei- siune valorea elemeiiteloră climatice a localităţii din ces-

81

tiune. Iii specialii staţiunile balneare trebuescă studiate cu o deosebită luare aminte spre a le determina cl:ma lorii particulară. Fără cunoscinţa acestei clime în generalitatea sa şi mai cu sămă în extremele sale, unu medică nu p6te prescrie unui bolnavă a merge la cutare staţiune balneară."*)

Iată dară şi aci serviciele, ce ni le face Meteorologia. Totfi în legătură cu studiarea climei unui ţinută ne învaţă totă Meteorologia despre folăsele, ce ni le aducă pădurile pentru a îmbunătăţi clima unui ţinută, precum de altă parte daunele, ce ni să causăză prin devastarea păduriloru nu numai din punctă de vedere ală climei, dar şi din punctulă. de vedere ală deseloră esundări de ape.

Meteorologia mai are încă o importanţă deosebită din punctulă de vedere ală influinţei, ce au pădurile asupra timpului şi asupra climei, asupra promovărei sau împede* cărei de esundări, asupra bogăţiei sau lipsei de isvăre şi preste totă asupra gtărei higienice şi culturale, în care să află ţări întregi.**)

Pentru a să constata importanţa ce o are Meteorolo­gia şi din aceste puncte de vedere au începută a să înte­meia staţiuni meteorologice speciale lorestiere. Mai întâiă a întemeiată regatulă Saxoniei între anii 1862—3 9 sta­ţiuni forestiere; regatulă Bavariei între 1866—7 19 sta­ţiuni, după cari s’au întemeiată în Helveţia, Italia, Austria, Prusia, Rusia. ------------

Aceste puţine date voră fi suficiente pentru a pricepe importanţa acestui studiu, se va înţelege pentru ce t6te statele au începută a o îmbrăţoşa, şi a-i da totă sucursulă posibilă. Astfeliu va progresa acesta tinără sciinţă spre binele comună ală omenimei întregi.

*) Stef. C . H e p i t e s . A n a le l e I n s t i t u t u l u i m e te o r o lo g ic a a l f i R o m â n i e i A .

II . p . 1 3 1 . , B u e u r e s c I 1 8 8 8 .

**) D r. A . P . A le x i . î n s e m n ă t a t e a s c i i n ţ e lo r f l n a t u r a l e . S i b i i a 1 8 8 3 .

6

Elementele meteorologice şi îndrumările

pentru facerea de Observaţiuni meteorologice.

II.

Aerul ii atmosfericii.

Ara disu mai sus cumcă aerulu atmosfericu invălesce pămentnlu nostru ca o cojă de o grosime de circa 90 kilm. In acestu corpii ftuidii şi transparentei se petreci! aprope tote fenomenele cu a căror studiare se ocupă Meteorologia. De aceia va fi bine ca înainte de a se studia singuraticele elemente meteorologice se se tracteze mai întâii! despre ae- rulii atmosfericu, despre carele s’a credutii atâtea veacuri că este unu corpu simplu, unul din acele patru elemente (pâ- mentu, focu, apă şi aeru) din cari s’a credut că este alcă­tuită lumea intreagă.

Astâdî sciu şi băieţii din scola primară cumcă aerulii este unu corpu compuşii din elementele principale: Azot (Nitrogen) şi Oxygen şi din elementele secundarie: Accid carbonic, Amoniac, substanţe organice şi abori de apă. Din 100 părţi seu volumurî de aeru 79 sunt Azot şi 21 Oxygen. Acest raportii remâne aprope constantă din care causă aceste 2 corpuri se numescii elemente principale. Mai variaţii este raportulti intre elementele secundare. Astfeliu constată Farsky in Bohemia in anii 1874—5 din .100 părţi de aeru numai 0-0343 Accid carbonic, inse raportulti acestui gazii varieză forte tare. In unele luni se află in cantitate mai mare in altele mai mică; cu cât vremile sunt mai schimbăciosă cu atât se schimbă mai repede, ma şi vânturile influinţeză asupra raportului acestui gazu.

6

Macagno*) a constatată la Observatorulă din Palermo in 1879 cumcă in lunile lui Faur, Marte, April şi Mai, in care timpă au cădută 173 mm. hydrometeore, din 100 volumurî aeră (litre) sunt: 20171 Oxygen şi 0-033 Acad carbonic, iar in lunile lui Iuniu, Iuliu şi August 20-920 Oxygen şi 0-039 Accid carbonic din cari date resultă cumcă atunci când aerulă atmosferică este uscată Accidul carbonic se află in cantitate mai mare decât in lunile cele umede.

Tot Macagno a constatată cumcă in lunile de primă­vară se află din 100 litre de aeră 0-008 gr. Amoniac şi0- 102 gr. substanţe organice, iar in lunile de vară 0-009 gr. Amoniac şi 0-160 gr. substanţe organice, de unde se vede cumcă şi raportulă acestoră 2 elemente incă variezâ.

In cât privesce cantitatea aboriloră de apă acesta incă varieză. Altcum despre abori şi rolulă loră in natură se va tracta mai târdiă.

Aerulă atmosferică, deşi aşa de transparentă incât nu-1 vedemă, este ună corpă materială prin urmare este greu. încă Aristotele a afirmată cumcă aerulă este greu inse nu1- a succes se potă dovedi. Şi este lucru de mirată că in ună timpă de aprope 2 mii de ani nu a mai cercată nimene ca se dovedescă pe cale experimentale acestă însuşire a aerului, carele este ună corpă de atâta însemnătate pentru întreagă lumea organică.

Abia numai in suta a 17. a succesă a se descoperi şi a se dovedi acestă însuşire a aerului prin renumitulă Galilei pe carea mai târdiu Toricelli a eonfirmatuo şi mai bine prin cunoscutele sale experimente.

O altă propietate de mare însemnătate a aerului este puterea elastică seu espansiunea (tensiunea), in urma căreia

*) Hermav I. Klein, AUgemeine Wittemngskunde, Leipzig, p. 5.

85

aerulă se pote comprima uşorii dar încetând presiunea se espande şi produce o presiune asupra păreţiloră vasului in care se află inchisă. Acesta însuşire aflată şi dovedită pe cale experimentale in suta a 17. prin Edw. Mariotte, a dată ansă la construirea Manometreloru cu ajutorulă cărora sun­tem in stare se măsurăm nu numai presiunea aerului dar a ori cărui gazii şi in deosebi a aboriloră de apă.

Fiindcă aerulu atmosfericii este greu şi compresibilii este uşoru de pricepuţii pentruce straturile de aeră ce se află in partea inferioră a unei columnă de 90 k. m. înăl­ţime voră fi mai dese şi mai grele decât straturile mai deasupra. De aci urmeză cumcâ cu cât va fl unu s trată de aeră mai aprope de pămentu şi mai depărtată de stratulă cel mai din afară a cojei aeriane, cu atâta va fi mai desă şi va produce la basa sa o presiune mai mare. Acestă punctă inse se află la suprafaţa mărei de aceia tot aci se va afla şi presiunea cea mai mare şi cu cât ne vomă re- dica mai sus dela suprafaţa mărei, cu atâta va scadea pre­siunea şi desimea aerului, pană pe urmă va trebui se dis­pară împreună şi existinţa aerului.

Mesurarea prcsiunci aerului atmosfericii. Barometrele.

Aparatele de cari ne putemă folosi la mesurarea pre- siunei aerului şi pe basa acestei presiuni la determinarea inâlţimei peste nivelulă mărei, sunt Barometrele cari după substanţa din care se construescă sunt mercuriale si meta- lice seu Aneroide (holosteriques). Cele mai bune sunt baro­metrele mercuriale construite pe basa experimenteloră lui Toricelli (1648) de cari avemă mai multe sisteme.

Pentru Observatore meteorologice se recomandă ca cele6*

— 86

mai bune barometrele mercuriale, dintre cari cele mai în­trebuinţate sunt sist emulă Kapdler şi Fortin.

Barometrulă Kapeller se compune din unu vasă de sticlă închisă in altă vasă de alamă. Stampa I. fig. 1. a. Fondulu de metală a vasului de alamă, fig. 1. p. este in- şorobitu aşa cât se apese fondulu vasului de sticlă in sus până se lovescâ vasulă cu partea sa deasupra de unu aco- perişu de lemnu cu care este inchisu vasulu de sticlă dea­supra şi care acoperisu se află inchisu in vasulu de alamă. Prin acestu acoperişu trece ţevea barometrieă şi se cofundă in vasulu de sticlă ce se umple cu mercuriu. Punctnlă unde intâlnesce ţevea barometrieă nivelulu mercuriului din vasu se insemnă cu 0. şi este de însemnătate pentrucă de aci incepe a se calcula inălţimea barometrului. Vasulu de alamă se prolungesce la partea de asupra in unu tubă de alamă fig. 1. b. in care se află ţevea barometrieă.

Ţevea de alamă este gradată in milimetri, provedută cu ună termometru Celsius fig. 1. c. iar in partea deasupra cu 2 tăieturi adencî opusă, fig. 1. e —/, aşa că prin acestea se vede bine ţevea de sticlă şi starea mercuriului.

Pentru a mesura inălţimea barometrieă ne servi mă de ună noniu seu vernier, fig. 7, 3, 4, g ce se mişcă in sus şi in josu cu ajutoriulă unui inelă mare fig. 1. h. Dupăce inţepenimu inelulă de ţevea de alamă cu ajutoriulă unui şorubă fig. 2. i, noniulu se mai pote mişca cu ajutoriulă unui şorubă special micrometricu fig. 2. /, pănă ce a ajunsă buza din josă a noniului in o liniă orisontală cu verfulă columnei mercuriale după cum se vede din fig. 3 şi 6. n. n. Noniulă este divisată in 10 părţi egale de câte 0'9 m. m.

La capetul deasupra este provedută cu o verigă v. fig. 1 şi 2. cu care se pote aterna in unu cuiu fig. 4. s. ca aşa se potă sta totdeuna in posiţiă verticale. Pentrucă se

87

remână permanenţii in acesta posiţiă verticale se inţepenesce in regiunea vasului a in o verigă m provedută spre acestii scopii cu şoruburî, fig. 4 şi 5.

In timpulu transportăm este bine a se pune barometru in posiţiă culcată sub unghiu de 30—35° astfeliu ca cape- tulu cu vasu se vină in joşii.

Pentru instalarea barometrului se alege o chilia cu temperatură constantă situată in partea nordică, adecă o chiliă in care nu se face focii nici odată. Decă nu se află o astfeliu de chiliă apoi se recomanda a se instala in unh loch in care se fia, scutitu şi de influinţa căldurei dela cuptoru şi de influinţa căldurei solare. Nu este bine a se instala intre ferestile duple unde temperatura este cu mulţii mai schimbăciosă. Asemenea trebue se se instaleze la o înăl­ţime potrivită cât verfulii columnei de mercuriu din ţeve se se afle in o liniă orisontale cu ochiulii observatorului, n—n. fig. 6. st. I.

Aplicarea barometrelorii se face pe principiulii cumcă, presiunea aerului este cu atât mai mare cu cât este mai inaltă columna mercuriale din ţeve, calculată acestă numai dela suprafaţa mercuriului din vasii. Deci calculândii înăl­ţimea columnei mercuriale calculămu presiunea aerului. Decă aerulu atmosfericii ar fi de o composiţiă chimică constantă şi nu ar fi supusă la influinţele temperaturei locale, atunci columna mercuriale încă ar remânea constanţii la acelaşi! nivelu. Inse este sciutii cumcă composiţiă lui chimică nu este constantă şi cumcă in deosebi aboriî de apă făcu ca aerulu se fia acuşi mai uşoru acuşi mai greu după cum ei se află in dînsul în cantitate mai mare seu mai mică; este sciutii mai departe cumcă căldura face ca aerulu ca ori care corpii din natură, seşi mărescă volumulii prin urmare se se rărescă şi rărinduse îşi micşoreză presiunea.

Aceste 2 momente contribue mai mulţii ca columna de

88

mercuriu se aibă o înălţime atât de deosebită. Dar şi in- torsu. Constatânduse cnmcâ columna de mercuriu este atât de deosebită se conchide cumcă in aerulu atmosferică se petrecu o mulţime de schimbări. Problema Meteorologiei este studiarea şi cunoscerea tuturoru a acestor schimbări şi a căuşelor ce le producă.

Barometrulă Kapeller are faţă de bar. Fortin ună in- convenientă despre carele trebue se se tracteze aci. La sis- temulă Fortin fundulă vasului se pote mişca cu ajutoriulă unui şorubă astfeliă ca nivelulă mercuriului din vasă se se afle totdeuna la punctulă 0, precând la bar. Kapeller fun­dulă vasului este nemobilă. De aci urmeză cumcă la acestă barometru cu fiă-care schimbare a columnei mercuriale se schimbă şi nivelulă mercuriului din vasă seu reservoriă faţă de punctul 0. Când mercuriulă din ţeve se urcă cel din re­servoriă se scoboră sub 0 si când mercuriulă din teve se scoboră cel din reservoriă se urcă peste 0.

Acest inconvenientă inse se pote delătara uşoră decă cunoscemă diametrul vasului seu a reservorului de sticlă şi a ţevei barometrice pentrucă secţiunile transversale ale aces­tora voră sta in raportă inversă cu schimbările ce va suferi înălţimea mercuriului din dînsele.

Decă însemnămu diametrală tevei cu d iar a reservo-d 27i D 2tc

rului cu D, atunci secţiunile loră sunt ̂ şi ^Luândă ună exemplu, se însemnăm ună punctă din ţeve,

ce se numesce punctă neutrală, cu 760 m. m. până la care se suie mercuriulă din ţeve cândă în reservoriu se află la 0 m. m. Decă in ţeve s’a suită mercuriulă dela 760 m. m. cu 1 m. m. adecă până la 761 m. m. atunci în vasă s’a

d%' dsscohorîtă mercuriulă dela 0 m. m. cu

4d% I)24

89

Acesta diferinţă se numesce corecţiune barometricâ şi este a se adauge la înălţimea columnei barometrice după formula c (i—760) in care i estevalorea înâlţimei barometrice.

d2Yalorea acestei corecţiuni, j)2 _ (ja ■> se numesce cons­

tanta barometricâ ce se însemnă cu C şi se graveză totdeuna de cătră fabricanţii pe fundnlă reservorului barometricii.

Calcularea acestui coeticientu de corecţiune barometricâ la fiăcare observaţiune ar da mulţii de lucru şi ar îngreuna mulţii facerea de observaţiuni şi prin acesta folosirea baro­metrului Kapeller ar avea mare desavantagiti. Pentru a se delâtura şi acestă inconveniente se calculeză tote aceste corecţiuni deodată cu celelalte reducţiunî barometrice se în­semnă în nesce tabele seu registre, cari se trimită deodată cu fiă-care barometru verificaţii. Aceste registre cuprindă atâtă corecţiunile de temperatură a mercuriului, a ţevei de alamă cât şi a sticlei despre cari se va tracta mai la vale.

Decă voimă ca constatările presiuniloră se fiă exacte şi cu precisiunea ce o pretinde sciinţa, atunci este trebuinţa:

1. Ca barometrulâ de cai e ne fiolosimă se fiă verificată, adecă regulată după alte barometre bune ce se folosescă la observatorele centrale fi cari se numescu harOlH (itl*e n o r­m ale.

2. Ca înălţimile colnmnieloră mercuriale să se reducă la nivelulu măr ei.

Este sciutu, cumcă cu cât va fi unu barometru insta­lată la o înălţime mai mare peste suprafaţa mărei, cu atâta va fi mai mică columna de mercuriu şi vice-vese. D. e. să se iee media presiunei dela suprafaţa mărei de 760 m. m.; instalandu-se barometrulă la o înălţime de 4149 m. se va constata o mediă de presiune numai de 471 m., va se dică columna mercuriale va fi aci cu 289 m. mai mică ca la

90

suprafaţa mărei, iar la unu barometru instalatu şi mai susu va fi columna şi mai mică.

Deca am voi a face unu studiu comparativii intre me- diele constatate la diferitele puncte de pe suprafaţa pămen- tului, numai dela punctele cari se află la nivelulu mărei s’ar putea face comparări exacte. Din aceste motive Meteo­rologia a acceptaţii ca regulă cumcă tote observaţiunile ba- rometrice sunt a se calcula aşa ca şi când ar fi făcute la nivelulu mărei, adecă tote înălţimile columnelor mercuriale sunt a se reduce la acesta inâlţime.

Aceste reducţiuni se pot face pe basă de calculări. Inse pentru a se uşura lucrulu s’au făcut şi aci: Registru de reducţiune a stărilor u barometrice la suprafaţa mărei, după norma următor e*) :

Tem peratura

aerulu i in 100°

înălţimea barometrică obser­vată şi redusă la 0° C.

760 750 740 730 720 710 700

Diferinta inăltimeloru 1 ) in metri pentrru

diferinta de presiune de 1 m. m.

- 5 10-H 104 10-6 10-7 10-9 11-0 11-20 10-5 10-7 10-8 10-9 11-1 11-3 114

+ 5 10-7 10-9 11-0 11-2 11-3 11-5 11 610 10-9 11-1 11-2 114 11-5 11-7 11-915 11-1 11-3 114 116 11-8 11-9 12120 11-4 11.5 11-7 11-8 12-0 12-2 12-:<25 11-6 11-7 11-9 12-0 12 2 124 12-5.10 11-8 11-9 121 12 2 124 12-6 12-8

+35 11-9 121 12-3 124 12-6 12-8 13-3

In acestu registru se cuprindă diferinţele de inălţimî exprimate in metrii pentru diferitele stări barometrice si de

*) Dr. H. Klein Allgeineine Wittenmgskimrte. 1882 p. 47.

9 i

temperatură, cari diferinţe respundii la diferinţa barometrică de 1 m. m.

Se luămii un exemplu: Barometrulu din Năseudii se află instalată la inâlţime de 330 m. peste nivelulă mărei şi arată la temperatura de 10° C. 730 m. m. Ne uitărnu in registru in columna cu 730 şi in unu şirii cu 10° şi aflămu 11-4 adecă valorea in metrii pentru diferinţa barometrică de 1 m. m. Acuma căutămu raportulu intre 11'4 şi 330 carele este 29’2. Acestu numeră ne arată cumcă atâta tre- bue adaus la valorea barometrului nostru de 730 m. m. pentru ca se căpetămu valorea barometrului dela suprafaţa mărei.

3. Ca înălţimea columnei mercuriale se fiă redusă la temperatura de 0°.

Este sciută cumcă tote corpurile din natură in urma influintei căldurei se dilateză adecă îsi mărescă volumulă. In urma acesteia atât columna de mercuriă cât şi ţevea de sticlă in care se află mercuriulu şi alama din care este construiţii reservoriulă, fiindă supuse la o temperatură mai mare voră căpeta unii volumă mai mare şi fiindii supuse la o temperatură mai mică voru avea unii volumu mai micu.

Pentru a se putea face comparaţiunile de lipsă intre resultatele căpetate in diferitele puncte de pe pamentu pre­cum si din diferitele timpuri, Meteorologii s’au vedutu siliţi a recurge şi aici la introducerea unei uniformităţi in cal­cularea columnei mercuriale cu privire la temperatură. S’a acceptată a se face tote calculările ca şi când barometrulu sar afla la temperatura de 0°. De aceia fia care barome­tru trebue se fiă provedutu cu unu termometru Celsius ca se se potă face reducţiunile. Ca se se potă reduce înăl­ţimea columnei barometrice la temperatura 0° trebue să se scie, cari suntu coeficienţi de reducţiune pentru unu gradă;

92

a mercuriului, a ţevei de sticlă şi a alamei din care este construiţii vasulu.

Toţi aceşti coeficienţi calculaţi după o formulă mate­matică cu cea mai mare exactitate se subtragu din înălţimea mercuriului decâ temperatura barometrului este positivă şi se adaugă cându temperatura este negativă.

De observată este că calculările acestoră coeficienţi nu se facă la tote sistemele barometrice in o formă. De aceia la fiă-care observatoră centrală trebue să se facă aceste calculări pentru fiă-care barometru deosebită cari se introducă în aşa numitele Registre a coeficienţiloră de reducţiune ce se trimită deodată cu respectivulă barometru şi în cari registre se cuprind şi reducţiunile nivelului mercuriului din reservoriu, de cari am vorbită mai susă.

Formele după cari se facă aceste calculări suntă ur- mătorele :*)

b1 = 1[‘ — (2 — m)t] — e(2 a) b =

3g)t şi= b1 + c(b1 — n). Aci membrulă primă din

formula a) l[x — (2 — m)t] = 1 —■ 1(2 — m)t.Inse în loculă lui —(2 — m)t punemă f(t) şi în lo-

culă membrului al doilea din formula a) —e(2 — 3g)t punemă f ( t ) în urma căroră substituiri se va căpeta:

I. formula a) b1 = 1 + lf(t) + f1 (t)II. „ b) b = b1 + cţb1 — n). Pentru f(t) şi

f‘(t) se află valorile calculate in aşa numitele Registre seu tabele de reducfiuni la 0° a columnei barometrice impărţitâ in milim. şi anume dela temperatura —9° pană + 35°C.**)

4. Ca se se compute coeficientele de capilaritate şi de diferinţă constantă.

*) Dr. Karl Jelinek Aulcitung zur Anstellung meteorologischer Beobaoh- tungen, Wien 1876 jt. 21—31.

**) Dr. Cari Jelinek Anleitung etc. p. 146.

93

Decâ voimă ca observările ce le facemă se fia cât se pote deplină exacte, mai este a se considera şi coeficientele de capilaritate şi cel de diferinţă constantă dintre barome­trulă de care ne servimă şi de barometrulă normală cu care se comparezâ.

Este sciută cumcă puterea moleculară de adhesiune dintre moleculele mercuriului şi ale sticlei este mai mică decât puterea moleculară de coliesiune dintre moleculele ce compună substanţa mercuriului. Din acesta causă nivelulă mercuriului din ţeve va avea o suprafaţă convexă (vedî stampa I, fig. 6) şi anume cu cât va fi ţevea mai strimtă cu atâta va fi suprafaţa mai convexă respective cu atâta va fi impedecată mai multă columna de mercuriu de a se sui in susă pănă la nivelulă la care s’ar sui in o ţeve mai largă.

Acestă inconvenientă inse se delatură de comună prin insuşi mechaniculă când construesce barometrulă verificândulă atuncia cât se pote de exactă după ună barometru normală. Asemenea se delatură şi al doilea inconvenientă adecă coe­ficientele de diferinţă constantă tot prin mechaniculă ce construesce barometrulă. Diferinţele ce pot se remână ne- delaturate sunt aşa de mici incât pot se fiă ignorate de tot la calculări.

Decă inse diferinţă constantă dintre barometrulă de?

care ne servimă şi dintre cel normală este însemnată, atunci se insamnă acestă diferinţă pe instrumentă şi este positivă când mercuriulă are o înălţime mai mică prin urmare este a se adauge, şi este negativă când mercuriulă este mai susă şi când prin urmare este a se subtrage din valorea inălţimei.

9 i —

Căldurii aerului, termometrele.

Este lucru destulă de cunoscuţii, cumcă icni a avemă o căldură cu multu mai mică decâtă vara, cumcă în acelaşi! timpii punendu-ne în o umbră simţimă recore adecă o căl­dură mai mică decâtii decă stămti în sore, şi decă stămii în unu locii unde suflă unii ventil rece vomu simţi o re- celă însă numai până cândii suflă acelu ventil. Din acestea se vede, cumcă căldura varieză în unulii şi acelaşi! locu şi în unulii şi acelaşi! timpii după cum influinţeză unele seu alte împrejurări.

Acesta căldură este elementulu principalii al studieloru meteorologice. Deşi pământulă şi marea încă au o căldură, care are însemnătate pentru sciinţa meteorologică, tempera­tura aerului jocă rolul ii celii mai însemnaţii.

Decă vorbimii de temperatura aerului nu este a se în­ţelege, că aerulii are o căldură propriă. Asemenea nu se pote admite după starea sciinţelorii de astădî, că acesta căldură o primesce dela sore deadreptulă.

Este lucru de miraţii dar’ constatată, cumcă aerulă atmosferică nu se încăldesce deadreptulti prin radii de căl­dură a sorelui, si cumcă radii de căldură solară, numai după-ce au trecut prin aeră ca prin giamă cu sticlă şi au ajunsă a fi absorbiţi de coja pământului, capătă capacitatea de a pote încăldi aerulă. Va se dieă aerulă este ăiatermnn pentru căldura luminosă şi aterman pentru căldura obscură. Acestă împrejurare ne dă posibilitatea de a esplica pentru ce aflamă aerulă totă mai rece, decă ne suiniă cu un balonă, şi cu câtă ne vomă sui mai susă, cu atâta vom întimpina o recelă mai mare, deşi ne apropiămă de sore, şi din contră la suprafaţa pământului, va se dicâ mai depărtaţi de sore, vomă simţi o căldură mai mare.

95

Aerulă atmosfericii nu se încăldesce dară dela sore, ci dela pământă. Se nasce acuma întrebarea, cari suntu fon- tânile de căldură ale pămentulu?

Fontâna principală fără îndoială ni-o dă căldura ob­scură primită dela sore. Celelalte fântâni de căldură pr: procesele chimice la ardere, dispăru faţă de cantitatea de căldură, ce o primesce dela sore. Cantitatea acestei călduri, ce o trimite sorele în decursulă unui ană pre pămentu, este aşa de mare, încâtu ar topi o cojă de ghiaţă ce ar’ învăli pămentulu în grosime de 31 metri.

însă încăldirea pămentului prin căldura solară atârnă dela direcţiunea, în care cadă radii de căldură pre pămentu. Acestă direcţiune însă varieză după cum varieză şi posiţia pămentului faţă de sore atâtă peste di câtă şi peste anu. Apoi de ore-ce schimbarea posiţiei pămentului faţă de sore se întâmplă în modă regulată după anumite legi, urmeză de sine curncă şi aceste variaţiuni periodice ale căldurei pă­mântului suntu regulate, urmeză curncă şi aerulu, ce se află în apropierea pământului va fi supusă la variat uni regulate (periodice) de căldură, variaţiuni atâtă de di câtă şi anuale.

Am disă mai susă, curncă in decursulă unui ană vine dela sore o quantitate aşa de mare de căldură, câtă ar’ fi în stare se topiască o cojă de ghiaţă de 31 m., însă acesta s’ar’ putea întâmpla numai decă căldura odată primită şi absorbită de cătră pământă ar’ rămânea aci. In faptă însă acesta nu se întâmplă, pentrucă pămentulă radiază dela sine totă căldura primită în spaţulă cosmică, o emite în aceea măsură în care o primesce. Puterea, cu care emite pămân- tulă căldura primită, este egală la puterea, cu care o ab- sorbe dela sore.

Căldura, ce o absorbe pămentulă, nu este peste întregă globulă în o formă, aşa la equatoru acesta este mai mare

96

decâtii spre poli, dar chiar’ în acelaşu locu vara este mai mare decâtii ierna, precum şi că peste di, când lucesce s6- rele şi-’şî trimite radi de căldură neimpedecatu, este mai mare ca noptea. Causa adevărată a acestora variaţiunî pe­riodice suntu mai multe.

1) Variaţiunea raportului de insolaţiune în decursulu. unul anii. Cu câtu se va întâmpla insolaţiunea pe unu punctii de pe pământii sub unii unghiii mai mare, adecă cu câtu voru forma radii de căldură cu orisontulu unii unghiii mai mare, cu atâta va fi mai mare şi căldura straturiloru de aerii, ce se află mai aprope de pământii.

Este sciutu, cumcă între ambii tropi, circulis tropicis, adecă pe acea zonă a pământului, unde diua şi noptea suntii în decursulu anului aprope egale, radii de căldură solară cădii aprope verticali, căci sorele trece prin zenit, şi în urma acesteia aici este căldura cea mai mare pe pământu în de­cursă şi de vară şi de iernă cu forte mică deosebire, din care causă acestii brâu equatorialu se numesce zona toridă.

Contrarie acestei regiune suntu zonele polare sau în­gheţate, adecă regiunile dela ambii poli până la 66u 321 lăţime nordică şi sudică. Aici abia iesă sorele preste ori­sontu, ma nice nu iesă de sub orisontu dile, săptămâni şi luni întregi, prin urmare radii de căldură şi când ajungu aci cădii aşa de pedişu, formându unghiuri numai de câteva gradurî, încâtu căldura loru nu se pote absorbi; aici dară căldura nu se pote desvolta, nu pote avea nici unu efectu şi natura întregă se află peste întregii anulă în zăpadă şi ghiaţă. Aid peste întregii an ulii domnesce o temperatură forţă josă, frigu şi recelă, cu o forte mică deosebire.

In regiunile aflătore între cercurile tropice şi cele po­lare sorele in timpii de vară se ridică susu peste orisontu, er’ radii, ce cadu spre pământu, formeză cu orisontulu unii

97

unghiu mare, de aceea avemă atunci o căldură cu atâtu mai mare cu câtu şi unghiulă acesta este mai mare. In tempă de iernă inse sorele se ridică abia preste orisontă, radii cadă mai pedişă formândă unghiu mai micii cu ori- sontulă şi din acesta causă avemu o căldură mai mică. Diferinţa intre căldura de vară şi de iernă este aci forte mare. Aceste suntă zonele slimperate.

Acesta se pote generalisa aşa: Cu câtu se află unu punctă de pe pămentă mai aprope de equatoră, adecă la o lăţime geografică mai mică, cu atâta va avea o căldură mai mare. Şi decâ asupra căldurei de pre pămentu nu ar’ influinţa nemica alta, decâtă numai insolaţiunea, atunci tote punctele, câte se află la acelaşi gradă ală lăţimei geogra­fice, ar’ trebui se aibă temperaturi medie egale. Causa pentruce acesta nu se intemplă suntă alte impregiurărî, despre cari se va tracta mai târdlu.

2) O altă variat,iune este cea causată prin insolaţiunea de peste cli.

Este sciută, cumcă dimineţa inainte de răsărirea sorelui este totdeuna mai rece, şi cumcă după răsărirea sorelui temperatura aerului dela pămentă cresce mereă, pentrucă radii sorelui formeză din ce in ce ună unghiă mai mare cu orisontulă şi prin urmare pămentulii primesce prin inso- laţiune din ce in ce cantităţi mai mari de căldură. Când ajunge sorele la culminaţiune, pămentulă primesce cantitatea cea mai mare de căldură. Pămentulă radiază căldura in proporţiunea cum o absorbe. Deorece până la culminaţiunea sorelui, la 12 ceasuri din di, insolaţiunea totă cresce, pă­mentulă se va încăldi din ce in ce mai tare. Trecendă so­rele dela culminaţiune, insolaţiunea incepe a scădea, radiarea căldurei încă va începe a scădea, însă nu dela 12 ceasuri încependă, ci dela circa 2 ceasuri d. a. De aci resultă, că

98

căldura cea mai mare, ce avemă peste di, nu este la 12 ceasuri, ci între 1 —2 ceasuri d. a.

De aci încolo scade insolaţiunea cu cât se scoboră sdrele spre orisontu, dar cu atâta începe a fi radiarea căl- dureî mai însemnată şi cu atâta începe a se reci pămentulă şi aerulă din apropiarea lui. Acesta radiare se continuă şi dupăce sorele a trecută sub orisontu şi nu mai pote trimite la acelu locă nici unu radu de căldură, de aceea in timpu de nopte scade temperatura totă mai tare până aprope de răsărirea sorelui, cândă ajunge minimulă. Va se dică maxi­mului temperaturei peste di se capătă la circa 2 ceasuri, iar’ minimulu înainte de răsărirea sorelui.

Deorăce în decursulă vereî înălţimea sorelui varieză între margini mai largi ca în timpu de iernă, dela 0° până la 65° (în Năsăudu), er’ ierna dela 0°—18°, de aici urmeză cumcă şi marginele între cari vaccilezâ temperaturile, în decursulu unei dile, sunt în timpu de vară mai largi ca în timpu de iernă d. e. în Năsăudu diferinţa între tempe­ratura maximală şi minimală peste di din luna Ianuare este în media de 6 ■ 5, precându în luna lui Iiuiiu maximulă tem- peratureî este în media cu 10-4 mal mare decâtu minimulu de di.5

Aceste diferinţe crescu cu câtă ne apropiămă mai tare de ţinuturile equatoriale.

3) Anutimpurile.Amă disă mai sus, cumcă în timpă de vară avemă

alte raporturi de temperatură decâtă ierna. Tote acesteaînse provină dela răportulă, în care se află pămentulă înmişcările sale fată de sore.? »

Este sciută, cumcă pămentulă îndeplinesce 2 mişcări, una în jurulă osiei sale, în timp de circa 24 ceasuri, în care se nasce diua şi noptea, şi a 2. în jurulă sorelui în decursulă unui ană.

99

Mişcarea a 2. a pământului, în jurulă sorelui, seti case fimă mai bine pricepuţi, se dicemă că mişcarea soreluiîn decursulă unui ană, nu este în o formă. Sorele fâcendăacesta cale, numită Ecliptica, produce înclinări când sprepolulă nordică când spre polulă sudică ală pământului. Decănu ar’ face aceste inclinatiunî, atunci sorele s’ar’ mişcatotă în linia equatorelui, unde la 12 ceasuri ar’ cădea radiitotdeuna verticali. Inse în faptă numai de doue ori ajungesorele la culminaţiunea equatorelui şi anume: în 22 Marte,cândă sorele are o redascensiune de 0h 4'?1 şi o declinaţiunede 0° 3071 spre nordă şi în 22 Septembre cu o rectas-censiune de 0°, 55*8X şi o declinaţiune de 0°, 27‘B1 sprenordă. Dela 22 Marte încependă sorele îşi inclină calea saspre nordă până. în 18 Iuniu, cândă a ajunsă la o rectas-censiune de 5h 45-! 1 şi o declinăţiune de 23° 251 (solstiţiulude vară); de aci se intorce iară spre Equator şi in 22Septb. trece preste linia equatorială spre sudă, (Equinocţiu *de tomna). Spre sudă iarăşi se inclină până în 19 Dec. cândă ajunge o redascensiune de 171147'11 şi o declinaţiune de 23°25'51 (Solstiţiulu de iernă). De aici iarăşi se întorce spre equatoră şi ajunge la 22 Marte acolo, de unde a ple­cată (Equinocţiu de primăveră).

In urma acestei schimbări a calei solare căpătămă în zonele stimpărate o crescere a culminaţiunei sorelui şi a duratei dileloră în decursă de Va de ană şi o scădere în a2. jumătate de ană, seu cu alte cuvinte căpătămă cele 4 anutimpuri.

S’a disă mai sus, cumcă din causâ că radii de căi- dură solară nu potă cădea în urma schimbărei calei solare pe aceeaşi liniă de lăţime geografică formândă o declina­ţiune egală peste întregii anulă, din acestă causă şi tempe­ratura varieză şi este mai mare atunci, când diua e mai

7

— 100 -

luare şi radii solari cădii sub unghii! mai mare. De aci ar’ urma, cumcă în 21 Iuniu se avemu căldura cea mai mare. Inse precum căldura de peste di nu ajunge maxi­mulu la 12 ceasuri, adecă atunci cându sorele a ajunsă la culminaţiune, ci cătrâ 2 ceasuri, chiar’ aşa şi maximulu căldurei anuale nu va ajunge în 21 Iuniu, ci mai târdiu prin luna lui Iuliu, când în adeverii în zona stimperată nordică avemu cea mai mare căldură.

Decâ se caută acum raporturile de temperatură din diferitele zone alo pământului, se constată, cumcă la equa- toră. unde diua este peste întregii anulă egală cu noptea, variaţiunile anuale de temperatură nu potu. să fia decâtii de totii neînsemnate şi caracterulu anutimpuriloră nu se cu- nosce de locii.

Inse îndată ce treeemă peste tropi în zonele stimperate variaţiunea începe a cresce în proporţiune cu lăţimea geo­grafică. Ca urmare a acestoru veriaţiunî sunt cele 4 anu- timpuri resp. diferinţele însemnate de temperatură, ce*caracte- riseză pe acele anutimpuri. Ca exemple vomă cita dife­rinţele anuale de temperatură din Năseudă: carele se află la o lăţime de 47° 17'15". Aici temperatura media anuală este 8'2°C., iar’ temperatura maximală în timp de vară 32’0°C. si minimală ierna — 22'3°. va se dică o variatiune între estreme de 54 3°C. Diferinţa între mediele lunarie a luniloru celoru mai reci de iernă (Decembre s. lanuare) şi între a celorii mai calde (Iuliu) este de circa 15'5°C. din luna lui lanuare temperatura începe a cresce până in Iuliu, când ajunge maximulu, de aci începe a decresce până în Decembre, când ajunge minimulu. Lunile: Decembre, Ia- nuare şi Faurii sunt cele mai reci şi le nuinimu luni de iernă, iar’ lunile: Iuniu, Iuliu şi Augustu sunt cele mai calde, compunu vara, şi lunile Marte, Aprilu, Maiu primă­vara şi Septembre, Octombre şi Noembre tomna.

loi

Şi decă se cerceteză temperatura în zonele polare, se constată, cumcă cu cât ne apropiămă mai mulţii spre poli, cu atâta decrescă dilele peste iernă, sorele abia se înalţă puţinii peste orisontii, iar’ recela cresce cu atâtă mai tare şi dureză timpu mai îndelungată, adecă aci ierna este forte lungă. Precândă noi avemă primăvară şi tomnă pe acolo este totu iernă din causă că căldură acolo este cu multă mai mică decâtă să potă topi massele cele inmense de mari de nea şi de ghiaţă, seu de a împedeca îngheţarea apei. Vara însă este forte scurtă, deşi dilele sunt forte mari, fiind-că radii de căldură cadă forte pedişă, căldura nu ca­pătă destulă putere şi de aceia diferinţa între căldura de peste iernă şi cea de peste vară nu este însemnată.

4) Variaţiunile causate prin referinţele climatice.Până aci am învăţată a cunosce variaţiunile căldurei .

de pre pămentă prin răportulă de insolaţiune în decursulă unui ană, prin insolaţiunea de peste di, şi variaţiunile cau­sate în ' anutimpurî. Afară de acestea mai sunt şi alte împrejurări, cari facă ca căldura să varieze şi acestea com­pună aşa numitele referinţe climatice, cari sunt de cea mai mare însemnătate pentru sciinţa meteorologică.

Tote variaţiunile anuale şi de di ale temperaturei ae­rului ar’ trebui să fiă deplină regulate şi uniforme pre tote punctele, ce se află la aceiaşi lăţime geografică. Şi aşa ar’ şi fi, decă pămentulă s’ar afla preste întregă suprafaţa sa homogenă, adecă nu ar’ fi deosebire între uscată şi mare, între munţi şi şesurî, între pămentă acoperită cu păduri şi vegetaţiunî, şi între pămentă golă şi sterilă; aşa ar’ fi, decă efectele insolaţiunei nu ar’ fi micşorate şi modificate prin norii, ce se mişcă mereu prin aeră, şi decă căldura nu ar’ fi purtată din ună locă în altulă prin venturî şi prin curenţii marini. Inse de ore-că toti aceşti factori modifică-5 > 5

n-%

102

torî de efectele căldurei existe în faptă, de aceia vedemă că temperatura aerului varieză pe aceiaşi lăţime geografică. Spre a ne convinge despre asta vomă cita câte-va exemple: Newyork şi cu Neapolea se află la aceiaşi lăţime geografică, adecă 41° 1. n., şi cu tote acestea media anuale de căldură este in Neapole 12'25°C. precândă în Newyork numai 8'7°C. va să clică aci temperaturele medie anuale se au circa ca 2 : 3 . Contrarii la acesta mai citămu altu exemplu: Quebec, unii oraşii în Granada ostică (America nordică) se află la lăţime geografică de 47°, er’ Cliristiama, capitala Norvegiei, la 60° şi cu tote acestea media anuale de temperatură este aprope egale, la Christiania 4’2° şi la Quebec 4-4°C., deşi diferinţa în lăţimea geografică este de 13°. De aci resultă că altă climă este pe continente şi alta pe mare.

Dar chiar în unulii şi acelaşi! punctă geografică varieză temperatura din aceleşi clile din diferiţi ani. In 22 Ianuare 1846 a fostă media temperaturei de di 8'5°R., iar în 1850 tot în acesta di a fostă media de di —14°R., va se clică o diferintă din aceeasă di si din acelasă locă însă în ani

5 î J î ?

diferiţi, de 22°R.*) Dar astfeliă de exemple se constată la fiă-care Observatoră meteorologică. Se pote afirma, cumcă sunt esepţiunî acele caşuri când mediele de di sunt egale în aceleaşi dile si în acelasă locă din mai mulţi ani.

Aceste anomalii ne dovedescă, cumcă căldura aerului atmosferică nu aternă numai dela insolatiune, ci si dela alţi factori schimbăcioşî, cari au o puternică influinţă, de unde se vede, cumcă decă voimă se aflămă fluetuatiunile temperaturiloră anuale şi de di şi decă voimă se determi- nămă raporturile climatice ale unei teri, nu ne puternă mul­ţumi numai cu contemplaţiunî teoretice.

) Dr. Joh. Muller, Lehrbuch der kosmischen Physik, p. -427.

103

Adevărata distribuire a câldurei de pe faţa pământului nu se pote constata decât numai prin mulţime de neîntre­rupte observări. Nicăire în nici o sciinţă naturale nu se pote apli* a metoda de inducţiune cu suceesă aşa strălucită ca aci şi în genere ca în sciinţa meteorologică.

Pentru a afla distribuirea câldurei pe pămentă s’au in­trodusă eruarea valorîloră medie de d i , de lună şi de ană. Pentru a ne putea orienta în privinţa distribuirei câldurei pe pămentă, Alex. Humboldt a introdusă construirea de charte în cari se însemnă tote punctele de aceeaşi tempe­ratură media anuale seu lunară, cari puncte se reunescă prin linii Isotherme anuale seu lunare.

5) Instrumentele pentru mesurarea câldurei.înainte de a trece la modulă cum se se studieze cal- •

dura dela suprafaţa pământului şi înainte de a analisa re- sultatele dobândite până acuma, ne vomă opri puţină la instrumentele puse în serviciulă acestui studiu.

Schimbarea temperaturei aerului a fostă cunoscută în tote timpurile şi de cătră tote poporele. Şi poporele cele mai vechi sciau cumcă în părţile sudice, adecă spre equatoră este caldă, iar în cele nordice este rece. Herodotă ne po- vestesce, cumcă în ţerile ce se află spre nordă dela ţera Schiţiloră marea este îngheţată şi pămentulă acoperită cu nea. Conceptele despre caldă, căldură, rece, frigă, geră etc. le-au avută omenii dela începută numai cât acele concepte au fostă forte relative, precum sunt si astădi, până când nu s’au inventată instrumente speciale, cari se servescă de mesurătore constante.

Un astfelă de instrumentă abia s’a inventată în suta a 17. Ansă la acestă invenţiune a dată urmâtoriulă expe­rimentă ce l’a făcută Cornelius Drebbel din Alkmar la 1603 şi pe care l’a descrisă la 1604.

104

Drcbbel a luată unu balonă de sticlă prolungită in o ţeve deschisă, l’a înferbintată bine şi apoi l’a băgată cu capetulu celă deschisă ală ţevei în ună vasă cu spirită de vină. După aceea a lăsat se se recescâ pâreţii balonului şi a ţevei şi cu denşii şi a aerului din balonă şi din ţeve in urma cărei recirî s’a suită spiritulă de vină din ţeve.*) Acestă aparată insă neavendă o scală regulată între doue puncte stabile, nu se putea folosi la facerea de măsurări precise pentrucă scalele ce i se aplicau erau arbitrarie. Cu tote acestea a fostă introdusă mai alesă în Italia nordică unde s’a aflată punctulă de îngheţare prin Academia del Ci- mento din Florentia în frunte cu renumitulă fisică si astro-5 5

nomă Galileo Galilei.S’au luată nisce balone mici prolungite în nisce ţevi

strimte, s’au umplută cu alcoholă şi apoi s’au închisă ţe­vile în capete. Balonele astfeliă umplute s’au băgată în ună vasă cu ometă seu cu ghiaţă. Alcoholulă în urma recelei s’a contrasă până la ună punctă ce s’a însemnată şi ca­rele este punctulă lui de îngheţare. Mai trebuia acuma ală doilea punctă, punctulă de ferbere.

Acestă punctă l’a propusă mai întâi Halley la 1693 pe basa experimenteloră sale făcute la 1688 şi anume dinsulă recomanda ca termometrele se se construiască din alcoholă şi punctulă la care ferbe alcoholulă se se iee dreptă punctă de ferbere seu ală doilea punctă dela scala termometrieă.

La 1703 a propusă GuiUaume Amontons (1663— 1705) pentru termometrulă seu de aeră ca punctă de ferbere punc-

*) In timpulă mai recente mulţi fisici dispută paternitatea lui Drebbel de a fi inventaţii primulu termomentru, atribuindu acestă merită lui Galilei. Se susţine cumcă G. Galilei s’a folosită de acestu instrumentă la prelegerile sale încă in anulă 1597 şi cumcă Galilei a arătată acestă instrumentă incă in 1603 lui Pater Castelli adecă in acelă ană când alţii susţină că Drebbel a făcută primele experimente. Vecii: Dr. Ferd.'Rosenberger Geschiehte der Physik, II, 18-

105

tulii la care apa începe a ferbe pe care l’a aflaţii dinsulu a fi mai constantă.

După ce s’au statorită punctele de îngheţare şi de fer- bere, necesare pentru o scală termometrică constantă, a ve­nită fisiculă holandesă Daniel Gabriel Fahrenheit (1686— 1736) şi a propusă de substanţă termometrică Mercuriala. Dinsulă a şi construită la 1715 un termometru mercuriale cu o scală de 212° insemnândă punctulă de ferbere cu 212° iar celă de Îngheţare cu 32° adecă cu o distanţă de 180° între ambele aceste puncte. Acestă termometru şi astădî se mai întrebuinţeză în Anglia şi in America.

La 1740 a construită francesul Bene Antoine Ferchault de Reamnur (1683— 1757) altă sistemă de termometru îm- părţindă scala termometrică în 80°. Acesta este şi astădî folosită multă în Germania şi Auslr o-Ungaria.

La 1742 fisiculă svediană din Upsala Anders Celsius a propusă mercurială de substanţă termometrică inse deodată şi impărţirea scalei termometrice în 100°. Acestă sistemă s’a introdusă mai întâiă în Francia putemă afirma că este esclusivă acceptată în sciinţă şi în deosebi în ştiinţa meteo­rologică ca celă mai practică.

In ştiinţa meteorologică se folosescă astădî la deter- minarea căldurei atmosferice termometrele mercuriale sist. Celsius seu de 100° afară de casulă când temperatura ae­rului scade peste — 39°, precum se întimplă în regiunile polare, când mercuriulă se solidifică şi prin urmare nu mai pote corespunde scopului. In acestă casă se folosesce ter- mometrulă alcoholică.

Afară de aceste termometre se mai folosescă în Meteo­rologia şi alte instrumente la determinarea temperatura.

106

Termometrele maximale si minimale.

In Meteorologia s’a ivită necesitatea de a se putea constata care a fostă temperatura mai înaltă seu maximale şi mai inferioră seu minimale din o anumită bucată de timpă. Decă amă voi se constatămă d. e. cu termometrulă Celsius care este temperatura maximale din ună anumită locă în decursă de 24 ceasuri, ar trebui se facemă observări celă puţină totă la 30 minute ceea ce ar fl ună lucru forte obo- sitoră şi răpitoră de timpă.

Pentru a delătura aceste inconveniente s’au făcută în­cercări de a se construi instrumente cari singure se facă constatările despre temperatura maximale seu minimale de pe un anumită periodă.

Astfeliă a construită Ilutherford încă la anulă 1794 Termometrografulu, compusă din 1 termometru mercuriale maximală şi 1 termometru alcoliolică minimală. Tot ter­mometre de acestea s’au mai construită de cătră Six, Casello, Bellani, Bunten, Hermann şi Pfister în Bem.

Instalarea termometrelor atât de cele ordinari cât şi maximale şi minimale are se se facă în umbră adecă în lo­curi unde nu ajunge nici insolaţiunea şi nici căldura dela cuptore etc. . . .

Afară de aceste instrumente mai avemă şi altele.Este sciută cumcă fontâna principale a căldurei de pe

suprafaţa pământului este sorele, carele îşi trimite căldura sa neîntreruptă. Acestă căldură o absorbe pămentulă peste di iar peste nopte o emite în spatul cosmică.

Din acestă punctă de vedere este de cea mai mare în­semnătate de a determina atât intensitatea insolaţiunei adecă a căldurei solare ce se absorbe de cătră pâmentă cât şi a emisiunei căldurei adecă a căldurei ce se radieză in timpă de nopte în spaţulă cosmică.

107

Pentru a se determina aproximative căldura ce se ab- sorbe dela sore a construită Herschel unu instrumentă cu numele Heliometru. Acestă instrumentă l’a perfecţionată Pouillet cu care a făcută o mulţime de observaţiunî inse resultatele dobendite sunt forte relative şi lipsite de base solide.

Afară de acestea s’au mai făcută încercări pentru a determina absorbiţiunea câldurei cu ajutorulă de termometre cu globulă din sticlă negră seu învelită în lână negră, com- parându-se acesta1 cu altă termometru instalată la umbră. Leslie a reunită ambele aceste termometre în unulă cunoscută sub numirea de termometru diferenţiala, iar Sausure a înlo­cuită colorea negră a globului cu ună vasă negru de sticlă în care a băgată termometrulă.

Decă este de importanţă a recunosce cantitatea de căl­dură ce se absorbe dela sore, apoi tot asemenea este de importanţă pentru Meteorologia a cunosce şi cantitatea de căldură ce se emite de cătrâ pămentă în timpă de nopte seu gradulă până la care se recesce pămentulă.

Decă se aşterne în o nopte senină pe pămentă fenă, lână seu alte corpuri rele conducâtore de căldură se pote uşoră constata, cumcă după câtă - va vreme temperatura acestei substanţe va scădea cu 6 — 8°C. mai josă decât temperatura aerului aflâtoră la o înălţime de 2—3 metri.

Pentru a se putea constata căldura ce o emite pămen­tulă în timpă de nopte s’au construită instrumentele Actino- metre. Aşa a construită Pouillet ună Actinometru cu carele a constatată o diferinţă de 6—9° între temperatura Actino- metrului şi a aerului.

Causa emisiunei câldurei este recela cosmică apreţiată de Arago la —60°C., iar de Pouillet la —142°C. Este sciută , cnmcă puterea de emisiune a câldurei este propor­

108 —

ţională cu puterea de absorbiţiune. Este mai departe sciută cumcă pâmentulă prin radiarea căi durei absorbite se recesce atunci mai tare , când este acoperită cu substanţe ce sunt bune conducătore de căldură pr: apă, petri, vegetale etc., iar atunci când pămentulu este acoperită cu substanţe ce sunt rele conducătore de căldură se recesce mai încetă, mai puţină, Wells a întinsă ună covoră pe 4 bas- tone la înălţime de 20 ctm. peste suprafaţa unui rîtă aco­perită cu ierbă şi a aflată, cumcă temperatura de sub covoră a fostă mai înaltă cu 6° decât din celelalte locuri neaco­perite.

Rolulă acestui covoră îl au şi norii. S’a constatată, cumcă iarba de pe ună rîtă în o nopte senină este mai rece decât aerulă atmosferică cu 6‘7°C., iar după ce a îno- rată s’a înălţată temperatura ierbei cu 5-6°C. fără ca tem­peratura aerului se se schimbe. De aci se esplică aşa nu­mita cădere de brumă în nopţde senine în lunile de pri­măvară, mai alesă în Maiu, şi în lunile de tomna.

Ca metodă mai practică pentru a mesura radiarea câldurei în timpă de nopte este acela de a se întrebuinţa termometre minimale sist. liutherford, carele se instaleză pe nesce furculiţe în posiţiă orizontală la înălţime de circa 10 ctm. dela pămentă. Diferinţa temperatura acestuia şi a altui termometru asemenea cu care se mesură temperatura minimale a aerului, este resultatulă căldura emisă prin radiare.

Instrumente pentru mesurarea tempcraturei pâinentului.

Până aci amă tractată numai despre temperatura ae­rului înse nu şi despre temperatura pământului seu a solului,

109

adecă a acelui stratu ce se afla la suprafaţa pământului, şi a cărui temperatură diferesce mulţii puţinu de tempera­tura aerului după natura elementeloiii din cari este compuşii. Unii pământii golu fără vegetaţiunî, arenosu seu petrosii se încăldesce prin absorbiţiunea căldurei cu multu mai tare decât aerulu atmosfericii. Arena din deserturile Africei şi Arabiei se înferbîntă adese-ori până la 50 seu 60°C. Iar unu pământu acoperiţii cu vegetale devine prin radiarea căldurei din timpii de nopte cu multu mai rece decât aerulu atmosfericii. Pământulu învălitii permanenţii cu vegetaţiunî, se află totdeuna mai recorosii pentru-că radii de căldură nu potu străbate prin plante, cari exhalându o cantitate mare de apă, singure absorbii o cantitate mare de căldură. Inse plantele au o putere mare de emisiune în urma căreia ra- dieză multă căldură şi în urma acesteia le scade tempera­tura de multe ori cu 9° mai inferioră ca a aerului.

Aceste variaţiunî de temperatură se află numai în pa­turile cele mai deasupra nu înse şi în straturile mai adânci unde temperatura remâne mai constantă. Determinarea tem- peraturei stratnriloru terestre propriaminte nu cade in ca- drulu studielorii meteorologice, sunt înse mulţi Meteorologistî mai ales agricultori şi silvicultori, cari se ocupă şi cu acesta, de aceia aflămu de bine a indica pe scurţii metodele între­buinţate aici.

Ca instrumente mesurătore se folosescu şi aci termo­metrele ordinare.

O metodă veche este cufundarea termometrului cu glo- bulii în pământu, aşa ca numai partea aceea din scală se remână afară, care este de lipsă la cetirea graduriloru. Când voimu însă se constatămu temperatura de la straturi mai adânci nu se pote aplica acesta metodă din mai multe cause.

110

O altă metodă cu ajutorulu căreia se pofti face con­statări continue şi forte comode este cea următorea ce ni-o descrie Lamont. Termometrulu se fixeză la capetulu unui bastonîi de lemnu învelitu pe partea esternă în lamele de cupru. La capetulu inferiorii a acestui tubu se află pro- vedutii în dreptulu globului termometricu cu o aperturâ prin care întră recela pământului şi influinţeză asupra termome- trului. După-ce se ţine termometrul timpii mai lungu în pămentu se scote repede, se cetesce gradulu de temperatură şi se noteză. Acestu metodu l’a recomandaţii şi direct. C. Brnlms din Leipzig în Congresulu internaţionalii meteoro­logicii din Yiena.

Instrumente pentru determinarea tempcraturci isYoreloru, a rîurilor şi a măriloru.

Este sciutu, cuincă apa ce cade pe pămentu sub forma meteoreloru apose de: ploie, oinetu, rouă etc. parte evapo- reză şi se rentorce în aeru, parte se consumă prin procesulu de nutrire a vegetaţiuniloru, iar cea mai mare parte străbate printre straturile de pămentu pentru ca se isvorascâ la alte locuri mai interiore sub numele de isvore. Strecurându-se opa prin diferitele straturi de pămentu seu prin diferitele stânci, primesce temperatura acestora de unde se esplică pentru-ce temperatura isvoreloru remâne peste întregii amilii aprope constantă, aveiidu o fluctuaţiune tle 1 — 2"C. Isvorele din liemisfera nostră ajnngu la cea mai înaltă temperatură în Septembre şi la cea mai inferioră în Marte.

Temperatura media a acestoru isvore diferesce puţinii de temperatura media a aerului din resp. locu. In genere temperatura isvoreloru este ceva mai înaltă decât tempera­tura media a aerului, şi căldura isvoreloru nu se îndreptă

111

numai după lăţimea geografică, după depărtarea dela poli, ci şi după înălţimea peste nivelulu mărei după cum se vede din următorele date:

L o c u i - aUrme pari-

siene peste ni- velnlu mărei

Tempera­tura după Celsius

1 La Uimea (în Svedia) 100 j 2-9

2 „ Miinchen 1540 9-0

3 „ Kriin (Yalea Isar) 2520 7-5

4 „ Rigi Kaltbad 4404 6-3

5 „ Isvorulii I. dela Isar 5726 3-4

6 „ Hochthor 8128 1-9

7 „ Mina de pe marele Fleuss 8858 0-8*)

Atâtti la determinarea temperaturei isvoreloru cât şi a rîuriloru este recomandată întrebuinţarea aşa numitului: „thermometre plongeur pinceauu construrtîi de cătrâ Ianssen.

Acesta este unii termometru de alcoholu al cărui vasii cilindricii este înfăşurată cu o peturâ desă din fibre de inii de 9— 10 ctm. Pentru ca aceste fibre se se potă cufunda în apă se află peste ele o ţeve metalică în forma unorii inele, cari cufundă cu sine şi fibrele de inii. Cându se cu­fundă termometru în apă fibrelele de inii se desfăcu de cătră vasii şi se redică în susii, iar apa pătrunde printre ele până la termometru, carele este aternatii de unu firu de aţă. Scoţendu termometru din apă, firele de inu fiindu umede se aşadă pe termometru, formându astfelu o învălitore rea

*) Poggendorf Annalcn LXXVII.Di'. Joh. Miiller, Kosm. Physik, 514

112

conducătore de căldură, aşa că temperatura termometrului căpătată în apă remâne neschimbată până ce se cetesce şi se noteză de câtră observatorii.

Pentru determinarea temperaturei apei marine se reco­mandă termometrele maximale şi minimale sist. Gasella*) precum şi termometrulă construiţii de Negretti*), cari nu le descriemu mai deaprope.

Despre instalarea terinometreloru.Termometrele folosite la observarea temperaturei aeru­

lui sunt de 2 feliurî: Termometre normale şi termometre ordinare.

Termometrele normale trebue se aibă celă puţinii scala între punctele de ferbere şi de îngheţare, iar cele ordinare este destulă decă au 40 — 50°. Aceste inse trebue se fiă înainte de folosirea lorii verificate după un termometru normală.

Termometrele pentru constatarea căldurei aerului at­mosferică trebue instalate în aeră liberă, şi în umbră pen- trucă în umbră aerulă atmosferică nu este influinţată nici prin radiare directă nici indirectă. Apoi se fiă ferită de ploie şi nea şi la o înălţime de 2 metri deasupra pământului.

Este bine se fie instalată în depărtare de obiecte şi de arbori. Neavendă ună locă liberă şi în depărtare de obiecte, se pote pune şi în o ferestră spre nordă, inse în acestă casă se fiă aşedate la depărtare de 50 — 60 ctm. dela părete. Pentru ca se nu fiă atacate de ploi, etc. este bine a se instala în nisce apărătore, ce se costruesc după diferite sisteme.

Tot asemenea se instalezâ şi celelalte termometre: maxi­

!) Dr. Jelinek Anleitung zur Anstellung meteorolog. Beobachtungen.

mala, minimale, iar Actinometrele se înstaleză după normele arătate mai susă. Mai avemă şi termometre automate, cari înregistreză de sine, inse se folosescă numai la staţiuni cen­trale, deci nici nu le tractămă la acestă locă.

D e s p r e H y d r o m e t e o r e .Hygrometre, Psychrometre.

Decă punemă afară în liberii unu blidă cu apă în o di de vară când este seninii, vomă putea observa îndată cumcă apa din blidu va scădea din ce în ce mai tare, adecă partea deasupra de apă va evapora mereu şi se va perde în aerii. Aborii aceştia sunt aşa de transparenţi cât nu se potă vedea numai atuncia când începu a-se condensa şi a forma negure, nori, ploie etc. . . .

Amu disă mai susii cumcă în aerulu atmosferică tot- deuna se află aborî de apă cari inse din causa transparenţii loru numai atunci se vedă când se condenseză.

Aceşti aborî constituescă elementele cele mai impor­tante din Meteorologia, înse înainte de a tracta despre aces­tea trebue se respundemu mai întâi la întrebarea cum se pote constata existinţa şi cantitatea loru din aeru. Spre scopulu acesta trebue se se detennineze mai întâi puterea elastică seu tensiunea, espansiunea aboriloru din aeru cari ne dau umiditatea absolută a aerului, care varieză cu tempera­tura. Acestă putere elastică înse nu pote se crescă decât numai până la unu punctă maximală peste care decă ar trece ar trebui să se condenseze.

Decă se compareză puterea elastică a aboriloră dela ore-care temperatură cu puterea elastică maximale pentru aceea temperatura, se capetâ ca resultată umiditatea re­lativă.

— i m —

114

Instrumentele cu cari se constată umiditatea absolută şi relativă se numesc Ilygrometre*) şi Psychrometre.**)

Este lucru cunoscută cumcă decă punemă unu corpă uscaţii în aeră acesta se va umedi şi încă cu atâtă mai tare cu cât aerultî va fi mai încărcaţii cu aborî de apă. Pe basa acesta se construescu aşa numitele Hygrometre. Celu dintâi Hygrometru a foştii construită de Saussure carele înse a suferită mai multe modificatiunî si îmbunătăţiri. In stampa 2 fig. 1 este desemnată ună Hygrometru construită de Hermann şi Pfister din Bern.

Acestă instrumentă este compusă din un cadru. In capetulă deasupra se află în / înţepenită ună firă b de peră ce se pote întinde după trebuinţă cu ajutorulă şorubului micrometrică a. Capetulă de desuptă a firului b este învâr­tită pe periferia unei cigî fixe y de care este înţepenită. Totă pe periferia acestei cigî însă în altă scocă este învâr­tită ună firă de mătase la capetulă căruia este atârnată ună pondă c carele are menirea de a ţinea firulu de perii per­manentă întinsă. In centrală cigei y se află ună indice d carele se învârte deodată cu ciga. In faţa acestui indice se află ună arcă de cercă duplu graduată, h h. Scala dea­supra de pe arcă, divisată în 100 părţi spre drepta mai mici şi spre stânga mai mari, ne arată deadreptulă umidi­tatea relativă în percenţî, iar scala de desuptă asemenea ai- visatâ in 100° ne arată iară in percenţî diferinţa dintre punctele ce ne arată lipsa totală de umedelă şi cea mai mare umiditate, adecă umiditatea absolută. Şorubulă a este des­tinată de a regula întinderea firului de peră.

Decă instrumentulă se află pusă în aeră umedă, firulă de peră fiindă liygroscopică absorbe umedela adecă aboriî

*) Dela cuv. elină: uyp6g = umedă, udă şi JiSTpOV = mesurătoră ;**) (Jiu^poţ = rece, frigurosu.

115

de apă în urma căreia se lungesce. Iar decă instrumentală este puşti în aeră uscaţii perulu se scurteză şi indicele va arăta pe 0°. Când aerulîi este săturată de umiditate indicele arată pe 100°. După mişcările indicelui în faţa arcului li h se constată existinţa umidităţii şi quantitatea umidităţii.

Graduarea aparatului se face în modulă următoră: Mai întâi se pune aparatulă sub recipientele (clopotulă) unei maşini pneumatice în care se află accid sulfuric despre ca­rele este sciută că are proprietatea de a absorbi totă ume- dala. Punctulă acela la care se va afla indicele se însemnă cu 0 şi ne arată cea mai mare uscăciune seu lipsa totală de abort de apă din aerulă atmosferică. Apoi se bagă deo­dată cu aparatulă şi ună blidă cu apă sub recipiente. Ae­rulă din recipiente succesive se vor umplea cu aborî de apă până pe urmă se va sătura. In paralelă cu crescerea ume- delei din aerulă închisă în recipiente se va mişca şi indi­cele spre drepta până va ajunge la ună punctă de unde nu se va mişca altulă. Acesta se însemnă cu 100 şi ne arată maximulă umidităţii posibile din aerulă atmosferică.

Acestă aparată are defecte cari impedecă la calculările precise. Ună altă sistemă de Hygrometru a construită Danieli.

Acestă aparată se compune din ună tubă de sticlă re­curbată sub unghiă dreptă, (Stampa II. fig. 2) şi terminată la capete prin câte ună globă a, b. Din tubă se scote ae­rulă. Globulă a se umple cam jumetate cu eteră. Totă aci se bagă un termometru mic tx a cărui scală se suie în sus pe ţeve. Acestă globă se învălesce cu o lamelă forte subţire de pânză seu de aură. Globulă b se învălesce bine cu o pânză subţire de muselină.

Decă se torna pe pânza de muselină a globului b pi­curi de eteră, după cum se vede din fig. 2, aceştia fundă forte volatili evaporezâ numai decât in urma căreia se re-

8

116

cesce globulă. Prin acesta recire se condensezâ aboriî de eteră ce s’au fostă formată în interiorulă aparatului şi prin acesta condensaţiune se promoveză nascerea de noi aborî de eteră în globulă a, cari trecândă în globulă mai rece b aici se destileză, adecă se transformeză în picuri de eteră. In timpulă când s’au formată aboriî de eteră în globulă a se legă căldura acestui globă, adecă globulă devine rece în urma căreia se depună aboriî de apă ce se află în aerulă atmosferică pe partea dinafară a globului a ca şi ună strată de rouă. Tem­peratura la care se nasce acesta rouă subţire se constată cu termometrulă t' şi temperatura aerului atmosferică cu t.

Făcendu-se o comparare între temperaturile ce ni le arată termometrele tl şi t se constată puterea elastică a aboriloră de apă la ambele temperaturi, carî se află calcu­late în registre speşiale. Iar din raportulă acestoră puteri elastice se capetă cantitatea de aborî ce se află în aeră fată de acea cantitate de aborî ce ar trebui se se afle în aeră la aceaşă temperatură ca se se afle la punctulă de saturaţiune. Se luămă ună exemplu.

Este constatată, cuincă ună metru de aeră conţine la temperatura de 20° C. 17-31 gr. aborî de apă saturaţi. Acum decă se constată, oumeă tot la acesta temperatură de 20° C. se află în ună metru cubică de apă numai 13-63 gr. de aborî, prin acesta este dovedită, cuincă aerulă nu se află încărcată cu aborî până la punctulă de saturaţiune şi cumcă la acestă punctă se va afla numai decă temperatura va fi scădută la 16° C., adecă la 16° O. se voră afla 13-63 gr. de aborî atunci acesta este punctulă de saturaţiune.

Punctulă de saturaţiune la care se prefacă abori în apă se numesce şi punctulă de rouă, pentru-că aici se pre­facă aboriî în rouă subţire.

Mai la vale lăsămă se urmeze spre orientare o tabelă

117

în care este indicată cantitatea aborilorii ce se află în aeru dela unele puncte de saturaţiune, încependu dela temperatura — 20° C. până la 40° C.*)

T em peratura pune

tului de rouă seu de

saturaţiune

Tensiunea

corespundetore a

aborilorii

Pondulu aborilo rii

sa tu ra ţi din 1 metru

cubicii de aeru

doO1i .

l -3 m. m. l -5 gr.

— 15° „ 1:9 „ „ 2-1 „

- io° „ 2'6 » » 2-9 „

- 5° „ 3'7 „ „ 4-0 „

— 0° 5-0 „ „ 5-4 „

5° „ 6'9 „ „ 7-3 „

10° „ 9-5 „ „ 9-7 „

15° „ 12-8 „ „ 13-0 „

20° „ 17-4 „ „ 17-3 „

25° „ 231 „ „ 22-5 „

30° ,, 30-6 „ ,, 29-4 „

35° „ 40-4 „ „ 38-1 „

oo 53-0 „ „ 49-2 „

Pentru a se uşura munca observatoriloru s’au fâcutu ta­bele în care se află făcute tote calculările pentru puterea elastică a aborilorii dela tote temperaturile dela — 24° până 35° C.

*) Miiller, Lehrbuch der kosmischen Physik, 6b7.

8:

118

Dar şi la acestu Hygrometru s’au constatată defecte, cari pe lângă tote încercările lui Ilegnault şi Dbbereiner de a se delătura, au remasă încă neînvinse.

Mai exacte şi mai acomodate pentru determinarea umi­dităţii aerului s’au aflat instrumentele numite Psychrometre, dintre cari celu mai practicii şi mai întrebuinţaţi! este Pmj- chrometru de Augusta. Vedî Stampa II. fig. 3.

Acestu instrumentă este compusă din 2 termometre Celsius a şi b. Globulă termometrului a este liberă, iar a termometrului b este învalită în o pânză subţire de muselină care trebuesce se fiă neîntreruptă umedă. Spre acestă scopă se legă jură împrejură pe deasupra acestei pânze până în 10 fire de bumbacă d de circa 15 ctm. lungime, cari fire se scoboră până în ună vasă cu apă c. Apa din acestă vasă se urcă în urma puterei de capilaritate neîntreruptă în susă. ca şi nafta prin feştila de bumbacă dela o lampă, şi aşa pânza de muselină este neîntreruptă umedă.

Apa din pânză va începe a evapora cu atât mai tare cu cât umiditatea aerului este mai mică şi mai departe de punctulă de saturaţiune seu cu cât aerulă este mai uscată. Inse eva­porarea acesta a pânzei este condiţionată prin legarea căl- durei termometrului în urma căruia acestă termometru tot- deuna va arăta mai puţine gradurî de temperatură decât cel uscată, afară de casulă când aerulă este saturată de aborî, când în aeră se află negură seu ploie, in care casă ambele termometre voră arăta acelaşă gradă de temperatură.

Diferinţa temperaturiloră dela ambele termometre ne arată starea de umiditate a aerului atmosferică şi anume cu cât diferinţa este mai mare cu atâta este umiditatea mai mică şi cu cât diferinţa este mai mică cu atâta umiditatea aerului este mai mare.

Yasulă c cu apă trebue umplută neîntreruptă mai alesă

119

când evaporaţiunea este vivace. Apa treime se fia destilată seu de ploie. Umplerea vasului are să se întâmple cu câ- tăva vreme înainte de a se face observarea.

In timpii de iernă când temperatura aerului se află sub 0 se întâmplă că termometrulă umedă arată temperatură mai înaltă decât termometrulu uscată. însă diferinta nu este mare, dela 0-l până 0 2. In acestă casă se calculeză ambele ter­mometre ca şi când s’ar afla ambele la aceaşî înălţime, respective se compută numai starea termometrului uscată. In acestă casă se consideră starea aerului de saturată, adecă ca avendă 100°/0 umiditate relativă. Decă diferinţa termo- metrică este mai mare ca ()• 2, adecă termometrulă umedă este ridicată cu mai multă de 0'2° O. decât celă uscată, atunci seu instrumentele nu consună în privinţa graduaţiunei, seu tractarea termometrului umedă nu este corectă. Aşa d. e.decă învălitorea de muselină este uscată; seu s’au fă­cută observările îndată după-ce s’a umplută vasulă c cu apă şi nu s’a aşteptată ca pânza să se umedască de ajunsă; seu decă crusta de ghiaţă formată pe globulă b este prea grosă. In caşurile acestea trebue să se coregă erorile existinte.

Instalarea Psychrometrului trebue se se facă ca şi a termometrului la o înălţime de minim 2 metri dela pămentă, şi pe partea nordică unde căldura solară nu pote ajunge directe. Alai recomandabilă este instalarea in dreptulă unei ferestri din spre nordă şi în distanţă cât se pote mai mare dela părete, cel puţină de 60 ctm.

O instalare practică este cea introdusă la staţiunile meteorologice din Austro-Ungaria.

Ambele termometre sunt aşedate în ună stativă în posiţiă verticală, (vedi stampa II. fig. B.) Stativulă acesta este aşedată în ună tubă de tinichea provedută la o parte cu o uşiţă. Acestă tubă este pusă cu partea deasupra sub

120

unu acoperişu seu paravanu, iar la partea inferioră este provedutu cu unu cercii de ferii. De acestu cercu precum şi de verfulu acoperişului sunt înţepenite 2 rudi de feru de circa 60 ctm. lungime, iar cu celelalte capete sunt înşorubite de alte rudi aşa ca se remână mobile. Aceste din urmă rudi seu sunt băgate în părete seu fixate în ferestă. Toţii din acelii cercii se fixeză o altă rudă de ferii provedută la unu capetii cu unu cârligii cu carele se pote trage întregii apa- ratulîi spre ferestă şi iar a se depărta şi cu care se pote acăţa aşa ca se remână aparatulu în stare nemişcată.

Mai corespundetore este instalarea aparatului în drep- tulu unei fereşti, înse întogmitu aşa ca se se potă depărta şi apropia întregu aparatulu fără a se deschide ferestă, pentru-câ deschidendu-se ferestă căldura din chilia influinţeză numai decât asupra termometrelor!! şi aşa datele ce le pro­curăm nu sunt deplinii exacte.

Cu ajutorulu Psychrometrului se constată doue însem­nate elemente meteorologice:

1. Puterea elastică seu tensiunea aborilorii din aeru.2. Umiditatea relativă a aeruluiCând aerulu se află în stare de curentu atunci partea

aceea ce se află lângă globulii termometrului umedu se va sătura cu aborî de apă produşi la suprafaţa globului, prin urmare va trebui se cedeze o parte din căldura sa cu aju­torulu căreia se se potă forma aborii; din acestă causă termometrul!! cel umedu va trebui se arate numai acea tem­peratură până la care a ajunsu aerulu din juruiţi globului, în urma căruia globulu a trebuitu să se recescă şi din causa acesta aerulu recitii s’a săturatu cu aborî.

Se luămu unii exemplu: Se presupunemu, cumcă ter­mometrulu cel umedii arată 16° C., ceia ce dovedesce, cumcă şi aerulu din juruiţi globului umedu este 16° C. Decă şi

121

termometrulă uscată ar arăta 16° C. s’ar dovedi, cumcă si aerulîi din juruiţi lui este de 16° C. de caldă, prin urmare atunci aerulă este saturaţii şi nu mai primesce alţi aborî noi. In acestii casii unu metru cubicii de aerii ar trebui se aiba, conformii tabelei de mai susii (vedî pag. 35) 13'7 gr. de aborî.

Decă termometrulii uscaţii arată o temperatură mai înaltă decât de 16° C. se dovedesce, cumcă aerulii din ju­ruiţi lui nu este saturată şi cumcă mai primesce dela globulă umedă cantităţi de aborî şi prin urmare în ună metru cubică de aeră se află mai puţină cantitate de aborî de apă decât 13'7 gr. seu cu alte cuvinte, aerulă nu este saturată.

Inse cantitatea de aborî ce o primesce aerulă dela globulă umedă este totdeuna proporţională cu căldura ce o perde globulă în momentulă acela, adecă proporţională cu diferinţa temperatura dintre termometrulă uscată şi cel umedă.

Decă ne însemnămă acestă diferinţă de temperatură, resp. cantitatea aborilor ce i-a absorbită aerulă dela globulă umedă cu d; iar cantitatea de aborî din ună metru cubică de aeră o insemnămă cu c; atunci întregă cantitatea de aborî ce o va avea ună metru cubică de aeră, adecă după-ce a absorbită şi de la globulă umedă, o vomă putea însemna cu cd.

Decă ne însemnămă mai departe cu M maximulă can­tităţii de aborî de apă ce se află la acea temperatură a termometrului umedă, în faptă în ună metru cubică de aeră din apropiarea acestuia, atuncî M este compusă din 2 su- mandî: 1) din cd adecă cantitatea de aborî ce i a absorbită aerulă dela globulă umedă şi 2) cantitatea de aborî ce s’a aflată mai înainte în aeră şi pe care îl putemă însememna cu m. Matematicesce putemă însemna acesta prin următorea formulă: M = rn + cd.

122

Inse nouă ne trebuesce se cunoscemă cantitatea de aborî ce s’a aflată în aeră mai înainte de a se absorbi aborî noi dela globulă umedă, adecă ne trebuesce se cu­noscemă valorea lui m. Acesta inse se află uşoră din for­mula de mai susă: m — M + cd.

In formula acesta M este egale la maximulă cantităţii de aborî; d este egale la diferinţa temperaturei termome- treloră iar c este ună factoră constantă carele cu ajutorulă psychrometrului lui Danieli este — O-65 când globulă este umedă şi = 0’56 când termometrulă este învălită în o crustă de ghiaţâ. Valorea lui d o aflămă uşoră comparândă tem­peraturile ambeloră termometre.

Cunoscând dară valorile lui M c şi d uşoră aflămă şi valorea lui m. Dar ca se nu fia trebuinţă de a se calcula la flă-care observare cantităţile de aborî din aerulă atmos- ferică, s’au construită tabele anumite în cari se află indicată cantitatea aboriloră din ună metru cubică de aeră espresă în grame pentru flă-care temperatură a aerului precum şi pentru flă-care diferenţă de temperatură a termometrului us­cată şî a termometrului umedă.*)

In urma silinţeloră de a se uşura şi mai multă munca observatorii oră şi de a se cruţa de facerea de calculări cari prelângă aceia că potă fi împreunate cu multe greşeli, sunt răpitore de timpă, s’au construită registre seu tabele cât se pote de ample cari sunt cunoscute sub numirea de registre psychrometrice.**) In aceste registre seu tabele aflămă 1) Maximulă tensiunei aboriloră pentru temperatura dela —39°C. până la 40°C. precum şi a decimiloră acestora 2) Valorile pentru diferinţa termometreloră (t—t') atât pentru casulă

*) Dr. Joh. Milller Lehrbuch der Kosmischen Physik p. 642.**) Dr. C. Jelinek Psychrometer-Tafeln fiii’ (las liunderttheilige Therrao-

meter, bearbeitet nach Dr. Willds Tafeln.

123

când termometrulă umedă este sub 0° cât şi când este peste 0°; aci încă sunt calculate valorile şi pentru de­cimele acestora; 3) corecţiunile barometrice pentru tote caşurile.

Begnault*) ne-a dat nesce formule despre care se va vorbi mai târdiu la capitululu „îndrumări la facerea de ob­servări meteorologice, “ după cari uşoru putemă afla puterea elastică seu tensiunea aboriloră care se pote însemna cu e\

Cunoscendă puterea elastică a aboriloră uşoru se află şi umiditatea relativă pentrucă decâ ne însemnămă umidita­tea relativă cu R, maximulă puterei elastice a aboriloru cu, e apoi se capetă proporţiunea: R : 100 = e2 : e seu

e211 = 100•—, adecă umiditatea relativă este egale la quohen-

e2tulă dela — înmulţim cu 100. e ’

Variaţiunca umidităţii aerului peste di şi peste anu.

S’a constatată prin o mulţime de esperienţă cum că can­tităţile de aborî din aeră varieză peste di în proporţiunea căldurei. Atunci când căldura este mai mare, între 12h şi 2h, atunci evaporeză pămentulă umedă, riurile etc. cantităţi mai mari de aborî din care causă cea mai mare potere elas­tică a aborilor va fi în orele dela ameflă şi cea mai mică în orele de dimineţă. S’a constatată mai departe prin mai mulţi Meteorologi cumcă cantitatea aboriloră are peste di în timpă de vară 2 maxime, la 9'1 sera şi la 9h dimineţă şi 2 minime la 4h sera şi la 4h dimineţă, iar în timpă de

) R e g n a u l t Etudes sur rHygrometrie.

124

iernă 1 maximă, pe la 2h d. a. şi 1 minimă pe timpul ră­săritului de sore

In vieţa dilnică ne folosim de espresiunile cumeă ae­rul este uscaţii şi aerulu este umedu. Dicem că este uscaţii atunci când apa evaporeză repede şi când obiectele umede se usucă în grabă; şi din contră dicemîi că aerulu este umedu, când obiectele umede remânu în starea loru, seu se usucă forte încetu şi când la cea mai mică scădere a tem- peraturei primescu repede la suprafaţă o umedală.

Din studiulîi variaţiuniloru anuale ale cantităţiloru de abori ce se află în aerulu atmosfericii se constată, cumcă în lunile de iernă aborii au cea mai mică potere elastică şi cea mai mică umiditate relativă. Adecă în timpii de iarnă aerulu este mai umedu, mai aprope de punctulu de satura- ţiune, deşi cantitatea absolută de abori este mică; iar vara aerulu este forte uscaţii deşi cantitatea absolută de abori este mai bine decâtîî de 2 orî mai mare ca în timpii de iernă.

Credemu a ilustra acesta inai bine prin 2 exemple din tabela următore, în care lăsămu se urmede mediele lunarie quinquenale de peste anu atâtu a presiunei aboriloru câtu şi a umidităţii relative, din Halit*) şi NăseudU.**)

*) HalJc se afli! la ol°HOl 1. nord. 29°301 lungr. ost. Ferro.**) X<ăsendu sc află la 47°17l 1. n. Inii"'. Ferro.

125

!

ILj’U .n ilePresiunea s. poterea ;

elastică a aboriloru în milimetrii

Umiditatea relativă în °/0

Halle Năseudu Halle Năseudu

Ianuară 4-5 3-2 85'0 86-6

Faură 4-7 3-6 79-9 87-6

Marte 51 4-4 76-4 82-0

Aprile 6-2 6-8 71-4 75-4

Maiu 7-8 io -o 69-1 78-2

Iuniu 10-8 11-3 69'7 74-2

Iuliu 11-6 12-4 66-5 72-6

Augustă 10-7 11-3 6D0 75-8

Septembre 9-5 10-2 72-8 82-2

Octombfe 7-8 8-3 78/9 85-8

Novembre 5'6 4-9 85-3 85-4

Decembre 5-5 3-6 1 86-2 88-0

De aci se vede cumcă presiunea seu puterea elastică a aboriloră este mai mică în luna lui Ianuare şi de aci cresce până în Iuliu când ajunge maximulă; din Iuliu iar începe a scădea până în Ianuare.

Umiditatea relativă este mai mare în lunile Decembre şi Ianuare şi scade până în Iuliu şi Augustă când ajunge minimul; iar de aci începe a cresce.

Totă de aci se vede mai departe cumcă lunile cele mai umede peste ană suntă: Novembre, Decembre, Ianuare şi Faurii, şi lunile cele mai uscate: Mani, Iuniu, Iuliu şi Augustă.

126

Yariiiţiunea umidităţii aerului diu diferite ţinuturi.j

Este lucru sciutu, cumcă aborii de apă din aerulu at­mosfericii se formeză la influinta alorii 2 factori si anume la influinţa temperaturei şi a masseloru de apă ce se află în apropiare. De aci resultă cumcă acolo unde tempera­tura este mai mare se formeză din o cantitate de apă mai mulţi aborî ca de acolo unde căldura este mai mică. Şi din 2 locuri unde căldurile sunt egale se voru forma mai mulţi aborî acolo unde cantitatea de apă este mai mare seu unde pămentulu este mai umedti. De aci urmeză cumcă cu câtii vomu merge clela equatoru spre poli, vom afla cumcă sub impregiurâri egale cantităţile de aborî de apă, ce se află în aeru, voru fi mai mici si cumcă aerulu din lăuntrulu continenteloru este mai uscaţii decâtu aerulu din apropiarea măriloru.

Cantităţile de aborî aflătore în aerulu atmosfericii au o însemnătate mare şi din punctulu de vedere mai înaltu alii culturei şi civilisaţiunei omenesci, cari imprimu clime- loru cea mai însemnată caracteristică.

Cumcă clima unei ţerî influinţeză asupra desvoltă- rei culturale a poporeloru din acea ţeră este lucru cunos­cuţii, asemenea este cunoscuţii cumcă aborii de apă sunt unii factorii însemnaţii ce constituescu unii climatu. Pentru a dovedi însemnătatea acestui factorii vomu c'ta pe Desor, carele în o disertaţiune ţinută în adunarea naturaliştiloru helveţienî în Pruntrut (1853) arată însemnătatea cea mare a aboriloru de apă din aeru ce o are asupra referinţeloru climatologice a unei ţerî, aducendii de exemplu Statele-Unite din America nordică resp. influinţa climei acesteia asupra datineloru şi moravurilorii poporului.

127

Desor dice cumcă clima unui locă din America nor-5

dică va diferi forte tare, la aceiaşi căldură media anuale şi la acelaşi! cursu anuale ală temperaturei, de clima altui locu aflătoriu la ţermuriî vestici ai Europei. Astfeliu în America ostică albiturile se usucă mai repede, pânea se usucă aşa de tare, încât după câteva dile nu se mai pote folosi, pre- când în Europa vestică se pote conserva lungă vreme. Re­coltele sunt mai secure in America ca in Europa. O casă clădită prosperii în America nordică se pote locui fără de a aştepta ca se se usuce părerii şi fără ca locuitorulii se-şî espună sănătatea.

Tote acestea dovedescu, cumcă aerulii dela ţermuriî os­tiei ai Americei (Newyork, Boston) este mai uscaţii ca la ţermuriî vestici ai Europei. Causa este unnătorea:

In America nu cade mai puţină cantitate de ploie şi nici nu plouă în mai puţine dile ca în Europa şi cu tote acestea aerulii este acolo mai uscaţii. Acesta nu pote se provină de acolo, că aerulii atmosfericii din America con­ţine mai puţină umiditate in proporţiune cu celă dela noi, atunci când şi acolo şi aici este vreme frumosă. In Ame­rica înse aerulii nu se află ca la ţermuriî vestici ai Euro­pei şi ai Angliei totă în apropiarea punctului de satura- ţiune şi acesta se esplică în modulă următorii!: In America ca şi în Europa domineză ventulă sudvestică. In Europa înse acestă ventă vine peste marea atlantică, prin urmare vine încărcată cu aborî de apă şi este totdeuna ventă adu- cătoriă de ploi. In America nordică acestă ventă trebue se trecă peste ună teritoriă forte mare de pămentă uscată, trebue se trecă peste munţi înalţi. In acestă lungă drumă se desarcină de umiditatea ce a avut-o la începută şi de aceia numai arareori va aduce ploie. In America nordică produce acestă ventă acele efecte, ce le produce prin Tran­

128

silvania ventulă ostică seu nordostică, despre care şi eco­nomii de rendu sciu, că aduce „vreme bună.“

Efectele acestoră raporturi climatice din America nor­dică suntu forte caracteristice. Omeni graşi sunt aci forte rari. Omenii au de regulă grumazii lungii. Europenii graşi trecendă în America îşi perdă grăsimea şi Americanii veniţi în Europa se îngraşă. Americanulu este mai iute, mai ac­tivă, fără răbdare, semăna cu poporele sudice, e forte iri­tabilă şi susceptibilă.

Rouă, Bruma.

Aceste liydrometeore sunt de puţină importanţă pentru Meteorologia şi nici nu sunt cuprinse intre elementele prin­cipale meteorologice. Inse fiindcă sunt resultatulă aboriloră de apă aflători în aerulu atmosferică vomă tracta la acest locă pe scurtă şi despre ele.

Decă punemă în o di de vară în aeră liberă o sticlă cu apă rece scosă din o pivniţă, se voră observa după câ- tăva vreme pe sticlă depuşi picuri de apă. Când aerulă este afară rece, iar în lâuntrulă unei chilia caldă, se va depune pe partea din lăuntru a ferestriloră ună strată de umedală.

Causa acestoră fenomene se esplică aşa: Stratulă de aeră, ce se află în apropropiarea sticlei seu a geamului de ferestă se recesce, prin recire se condenseză aborii de apă ce se află în dînsul în mare parte şi se deposeză în formă de picuri de apă.

Totă după acestă analogiă se esplică şi nascerea picu- riloră de apă ce se deposeză pe pămentă seu pe obiectele de pe pămentă sub numirea de rouă.

Este sciută, cumcă pămentulă cu acea putere, cu care absorbe căldura solară în decursă de di, cu acea o si emite

129

în decursă de nopte. In urma emisiunei eăldurei radiante pămentulă se recesce. Recindu-se pămentulă se recesce şi stratulă de aeră ce se afla deasupra lui, în urma căreia aboriî ce se află în acestu strată se condenseză şi se de- punu pre pămentă în formă de picuri de apă. Tote acele impedimente, ce împedecă emisiunea eăldurei, impedecă şi formarea de rouă. Wells*') a pusă pe o scândură aşedată orizontală pe 4 stilpî la 1 metru înălţime deasupra pămân­tului 10 grame de lână, iar pe partea de desuptă iară 10 grame. După o nopte senină a cumpănită cantităţile de lână şi a aflată, cumcă cea deasupra a primită 14 grame şi cea de desuptă numai 4 grame umiditate. — Decă în- tindemă în ună rîtă ună covoră la înălţime de 1 metru dela pămentă, ne vomă convinge, cumcă după o nopte senină sub covoră nu se află rouă, precând afară de covoră întregă rîtulă este acoperită cu rouă.

De aici ne esplicămă pentru-ce nu cade rouă în nop­ţile înorate, pentru-ce acoperă grădinarii legumele şi stra­turile contra brumei, pentru-ce în păduri şi pe sub arbori nu cade rouă etc.

Decă suflă ună ventă apoi nici în nopţile senine nu cade rouă, pentru-că ventulă face ca pămentulă se vină în contactă continuu cu aeră caldă, şi în modulă acesta se recompenseză căldura perdută prin radiare.

Bruma nu e altceva decâtă o rouă îngheţată şi acesta se întâmplă când pămentulă prin radiare se recesce sub 0° C. când apoi picuriî de apă deposaţi pe pământii se transformă în ghiaţă seu ace de ghiaţă.

*) Di'- J. MiUler, Lehrbuch der kosmischen Physik. 651.

130

Neguri, nori.

Când punemă la focii se ferbă o olă cu apă vedemă cum o parte din apă se ridică în sus sub formă de abori şi se perde în aeră.

Decă aceşti abori, cari nn sunt alt-ceva decât nesce beşicuţe de apă gole şi mici, începu a se condensa fără a veni în contactă cu corpuri reci, se numescă neguri.

Negurile se născu adese-orî când este mai caldă apa din lacuri seu din rîuri seu pămentulă umedă, decât aerulă deja saturată. Negurile astfeliă formate, după ce ajungă în regiuni mai reci în cari aerulă este saturată, îneepă a se condensa.

Când aerulă este curată şi când între temperatura ae­rului nu existe nici o diferinţă, atunci nu se formeză ne­guri. Din acestea se esplică pentruce în timpă de tomna se formeză neguri peste rîuri, lacuri şi pămentă umedă, mai alesă dimineţa şi sera. Tot asemenea se esplică pentruce Anglia se află forte desă sub neguri decă ne aducemă aminte că este încungiurată de o mare caldă.

Negurile se formeză şi atunci când se amestecă aeră caldă cu aeră rece. Aşa se esplică nascerea de neguri pe rîuri şi lacuri după o ploie.

Norii nu sunt alt-ceva decât negurile ce se înalţă în regiuni înalte unde se mişcă în direcţiunile în cari i portă vânturile. Din acestă punctă de vedere norii au mare în­semnătate pentru studiulă Meteorologiei pentrucă dinşii ne arată direcţiunea şi celeritatea venturiloră aflătore în regiu­nile mai înalte.

In viaţa dilnică omenii s’au deprinsă a dice că ceriulă este înorată când este acoperită cu nori şi este senină seu înseninată când lipsescă nori, apoi se mai dice puţină

înorată, abia înorată etc. Inse tote acestea caracterisărî sunt forte relative. De aceia s’au statorită în Meteorologia alte numiri mai constante ce s’au acceptată în Congresulă me­teorologicii din Yiena şi anume s’a introdusă . o scală de 10 graduri, dela 0—10. Când ceriulă este deplină senină se însemnă cu 0 iar când este deplină acoperită cu nori se însemnă cu 10. Cu 5 se însemnă atunci când ceriulă este numai pe jumetate acoperită cu nori, adecă când toţi norii, ce se află resfiraţi pe ceriu, adunaţi la ună locu ar acoperi jumetate ceriulă. Cu 7 se însemnă când toţi norii resfiraţi pe ceriă adunaţi la ună locă, ar acoperi circa 3 părţi din 4 a ceriului întregă.

Tot în acestă congresă s’a hotărîtă a nu se lua la acesta clasificare în nici o considerare intensitatea seu de­simea noriloră.

Norii se împartă după forma lom în 3 specii prin­cipale :

1. Cirri (cirrus) cari se află în straturi forte înalte ale aerului. Kaintz în Halle a computată înălţimea loră la 6278 m. Sunt forte subţiri şi se presintă în formele cele mai variante precum: ca penele, în forma unoră bande ce se întindă peste întregă bolta ceriului. Aceştia sunt acei nori cari se formeză mai întâi pe ceriă când se schimbă vremea din frumosă în ploiosă. Cirri nu sunt formaţi din beşicî de apă ci din ace de gliiaţă.

2. Cumuli (cumulus). Aceştia se presintă în forma unor masse semigloburosă ce pară a se redima pe o basă orisontalâ seu în forma unoră catene de munţi albi ca şi când ar fi acoperiţi cu nea, seu pară a fi grămădiţi peste olaltă producând panoramele cele mai pitoresci. Aceşti nori se formeză mai multă numai vara, de comună atunci când se înalţă aborii de apă prin ună curentă de aeră ce se ri-

— lH l —

9

dicâ în susă până ajungă în regiuni înalte unde fiindiî ae- rulu rece se condenseză. Din acesta causă avemu de multe orî dimineţa seninii, la amedă înoratii şi sera eră seninu, pen- trucă scoborindu-se norii dau de unii aeru nesăturată. Decă însă aerulu se satură cu ajutoriulă vântului sudvestică, carele aduce neîntreruptă aborî, atunci norii nu se discompună ci se condeseză şi formeză la orizontii cumuli cari din ce în ce se înegrescă. De ordinara se ridică peste ei cirri iar norii de desubtă se transfonneză în cumulo-strati şi atunci este de aşteptată ploie.

3. Strati (stratus.) Aceştia se presintă în formă de straturi orisontale întinse cari se formeză vara cu deosebire înainte de apunerea sorelui aprope de orisontă, producendă ună prospectă forte frumosă.

Afară de aceste 3 forme principale mai avemă urmă- torele combinaţiuni:

4. Cirro-cumuli (cirro-eumulus), o formă de transiţie între cirri şi cumuli, sunt nisce nori mici şi albi avendă formă cretă şi rotundă ca lâna de pe oi. Poporală i nu- mesce nori creţi.

5. Oirro-strati (cirro-stratus), când cirri nu se află resfiraţi singuratici ci se reunescă pentru a forma nisce bande de estensiunî însemnate, cari de multe orî reacoperă cerulă ca cu ună velă şi cari aflându-se aprope de orisontă ni se presintă în forma unoră straturi estinse.

6. Cumulo-strati (cumulo-stratus) când cumuli formeză nisce bande grose şi dese cari se întindă peste întregă ori- sontulă, împrumutându-i o nuanţă de colore negră-albestrie.

7. Nimbi (nimbus), cari se numescă şi norii de ploie şi pară a fi compuşi din cele 3 forme principale, cirri, cu­muli şi strati.

Pentru a se putea înregistra cu uşurătate diferitele

133

forme de nori s’au statorită în Meteorologia anumite semne ce se vor studia mai la vale.

Inse afară de forma noriloru mai este de a se studia şi direcţia lorii după ţinuturile lumei, ca şi direcţia ventu- riloru.

Unii aparatu forte potrivit de a studia direcţia noriloru este oglinda de nori. Acesta se compune din o placă de sticlă de 30 ctm. lungime şi 20 ctm. lăţime, preparată ca o oglindă ordinară. Dealungulă şi dealatulă sunt trase pe dinsa la distanţe de câte 2 ctm. linii paralele prin cari totă suprafaţa oglindii este divisată în 150 de quadraţî â 2 ctm. □ Oglinda se aşadă paralelă cu norii ce voimă a le studia di­recţia înse cu lungimea spre vestii şi cu lăţimea spre nordu. Din direcţia ce se oglindesce peste acele trăsuri se vede direcţia noriloru.

Ploia, ometulu, grindina, măzărica, rouă, bruma.

Scimă cumcă aboriî de apă aflători în aerulu atmos­ferică sub anumite împrejurări se condenseză din ce în ce mai tare adecă, beşicuţele de abori devină totă mai mari şi mai grele şi apropiându-se deolaltă se contopesc şi astfelă formeză picuri de apă cari cadă sub numirea de ploie. In regiunile mai înalte aceşti picuri suntă forte mici înse cu câtă cadă mai în josă cu atâtă se contopescă mai mulţi la olaltă şi formeză picuri mai mari. De aceia la verfulă mun- ţiloră nici odată nu cadă picuri mari de ploie.

Cantitatea de ploie ce cade la ună locă pe pămentă în decursulă unui ană ne dă unulă din cele mai însemnate elemente meteorologice, din care causă acesta cantitate tre- buesce constatată cu totă scrupulositatea.

Dar este sciută cum că afară de ploie mai cadă în9*

134

decursulu anului şi alte meteore apose precum: ometu, grin­dină, măzărică, rouă, brumă etc. . . .

Ometulu seu neua, zăpada, se formeză numai atunci când temperatura aerului atmosfericii este forte mică, adecă în timpu de iernă.

Fulgii de nea înse nu se formeză ca picuri de ploie din beşicuţe de aborî ci din nisce mici cristali de gliiaţă cari crescu mereu prin neîntreruptă cadensaţiune de aborî încât câte odată iau dimensiuni forte mari. Cădendu fulgii de nea prin straturile de aerii mai calde, se topescii şi se transformeză în picuri de ploie şi în aceşti! casă se obser- veză că în regiuni mai înalte, precum pe dealuri, ninge er la şesurî plouă. Din causa acestoru mici cristali norii de iernă au o colore albă, iar fulgii seu fluturii de nea for­meză nisce stele hexagonale de diferite forme.

Măzărică seu ţiraiă*) se formeză asemenea ca şi zăpada din mici cristali aciformî de ghiaţă, cari înse nu formeză stele hexagonale ci se condenseză în nisce globurele mai mari seu mai mici. De multe ori ajungi! mărimea unei se­minţe de mazăre. Acesta se formeză cu deosebire primă­vara în lunile lui Martie şi Aprilie şi câte odată şi tomna.

Grindina, ghiaţa, petra. Acesta se deosebesce de mă­zărică prin aceia că globulelele nu se formeză din cristali acciformî de ghiaţă ci din ghiaţă adevărată desă şi trans­parentă. Globulelele de grindină varieză atât în privinţa formei cât şi în privinţa mărimei lorii De ordinarii au formă globurosă înse câte odată sunt turtite seu colţurose. In privinţa mărimei şi a greutăţii sunt o mulţime de date cari constateză pondurî până la 464 gr.**)

*) Pe valea Someşului mare se numesce tirani, ele cătră poporii probabilii de la ţirăire.

**) Volta, afirmă cumcă în noptea de la 19 Aug. 1787 a cădutu în ora- sulu Como grindină până la 320 gr. greutate iar Noggerath a aflaţii grăunţe de grindină la 7 Maiu 1822 în Bonn de la 425 până la 464 gr.

135 —

Căderea de grindină este de ordinarii împreunată cu fortune premergendă acestea seu fiindă deodată, înse for- tunele nici odată nu premergă grindinei. Grindina nu ţine multă, celă mulţii V* de ciasii înse cantitatea ce cade este forte mare şi produce de multe ori daune nespusă de mari.

Fortune cu ghiaţă se nască de ordinară diua şi nu noptea, lucru uşoră de esplicată decă scimă causa fortune- loră. Norii ce producă ghiaţă au estensiuni şi grosimi mari. de unde urmeză că ni se presintâ forte întunecoşi seu chiar negri. Fortunele cu ghiaţă ni se prevestescă prin ună fre- metă caracteristică ce premerge, apoi prin fulgere şi tunete.

Ca se avem o ideă despre daunele mari ce le produce grindina vomă cita ună exemplu. In 13 Iuliu 1738 s’a născută o fortună cu grindină în Francia şi Olandia cu grăunţe de ghiaţă până la 285 gr. greutate carea numai în Francia a devastată 1039 sate producendă daune de 24,690,000 franci.

întrebarea despre causa grindinei n’a putută remânea neventilată. încercări de a răspunde la acestă întrebare s’au făcută multe, s’au emanată mai multe teorii dintre cari amintimă pe a lui Volta 1 a lui Nollinger din Hamburg şi a lui Mohr*) înse până acuma nici una nu şi-a câştigat apro­barea definitivă a sciinţei meteorologice.

Rouă si bruma. Este cunoscută cumcă pămentulă în timpă de di când sorele este caldă, precum este vara, ab- sorbe forte multă căldură solară, dar este totodată şi aceea cunoscută cumcă în timpă de nopte, decă ceriulă este senină, emite totă cu asemenea putere căldura în spaţulă cosmică. Prin acestă emisiune se recesce nu numai pămentulă, dar tote obiectele de pe dinsulă prin urmare şi aborii de apă ce se află în aerulă de la suprafaţa pământului. In urma

*) Poggendorfs Annalen Bd. CXVII. (1862).

136

acestei recirî aborii se condeseză, se prefăcu în picuri de apă şi ca atari cadu pe pămentu sub numirea de rouă.

Bruma nu-i altceva decâtu rouă îngheţată.

Udometre, (Pluviometre, Omhrometre).Am aretatii mai susii cum se constată şi se măsură

cantităţile de abori ce se află în aerulu atmosfericii. Inse pentru studiulu meteorologicii este o trebuinţă şi mai mare ■de a măsura cantităţile hydrometeoreloru ce cădii pe pă­mentu sub diferitele lorii forme.

Măsurarea meteoreloru apose se făcu cu ajutorulu apa- rateloru numite Udometre seu Pluviometre seu Ombrometre, cari se construescu în mai multe forme.

Voniu descrie aci pe celîi mai usitatu la staţiunile de ordinulu alu doilea şi alu treilea. Yedî stampa III. fig. 1.

Acesta este compusu din unu vasu de tinichea a nu­miţii recipiente, de formă cilindrică avendu la gură o su­prafaţă de 500 ctm. O adecă V20 seu 0.05 m. Q. Păreţii cilindrului au o înălţime de 90"7m după care înălţime începu a se apropia pentru a forma unu turnariu h ce se termină în o ţeve strimtă c. Cu ajutoriulu acestei ţevi comunică cu unu alţii vasu de tinichea d numiţii collectorti meniţii de a se aduna în densulu hydrometeorele cădute. Acesta încă se termină în partea deasupra cu o ţeve provedutâ la gură cu 2 cârlige / / fig. 2. care au funcţiunea de a se aterua şi înţepeni de nisce dungi ce se află pe partea esternă a ţevei c, carea se îmbucă între cârligele / /.

Aparatulii astfeliu construiţii se instaleză între 2 stâlpi de cari se înţepenesce prin şorubele e e la înălţime de circa l -5 m. de la pămentu. La fundulu collectorelui d se punu nisce tăbliţe de lemnu pentru a uşura suportarea greutăţii collectorelui. Uardina recipientelui trebue se fia orisontale.

137

Loculă unde se. instaleză Pluviometru trebue se fia des­chisă se se afle în depărtare de celă puţină 20 m. dela edificii, arbori, garduri înalte şi alte obiecte înalte.

Este forte de recomandată ca întregă aparatulă se se închidă în o ladă de lemnă colorită pe din afară albă şi provedută cu o uşiţă pe unde se se potă scote collectorele pentru a măsura apa din Udometru. Acesta ladă împedecă încăldirea Udometrului prin insolaţiune, prin care căldură o mare cantitate de apă evaporeză şi prin acesta măsura­rea devine neexactă.

Vasulă cu care se măsură apa din Udometru resp. din collectoră este ună tubă de sticlă, stampa III . fig. 3. graduată cu linii mai lungi şi mai scurte. Cele mai lungi arată milimetrii iar cele scurte arată decimele dela milimetrii.

Despre procedeulă la măsurarea hydrometeoreloră că- dute se va tracta mai de aprope în capitolulă despre în­drumări la facerea de observaţkmî meteorologice.

La institutele centrale de meteorologia seu Ia observa- torele de ordinulu primă se folosescă Udometre registrătore.

Este de interesă a sci şi formele hydrometeoreloră, din care causă şi aceste sunt a se înregistra în registrulă lu­nară cu semnele convenţionale despre cari asemenea se va tracta în capitolulă despre: îndrumări etc.

Evaporaţiunca şi filtraţiunea apei.Amă vedută până aici cum se constată cantitatea hy­

drometeoreloră. Meteorologulă inse nu se pote mulţămi cu atâta ci trebue se-şi pună întrebarea că din cantitatea că- dută câtă întră în pămentă pentru a servi parte la alimen­tarea planteloră parte la nascerea de isvore, şi câtă se trans- formeză în aborî cu cari se încarcă aerulă atmosferică.

S’au făcută multe încercări mai alesă pentru a se cons­

138

tata câţi aborî se evaporeze de cătră o suprafaţă de apă, câţi de cătră pămentulă acoperită cu vegetaţiunî şi câţi de cătră pămentulu sterilă, inse resultate positive până acuma nu s’au putută câştiga din mai multe cause. Este sciută cumcă straturile de pe pămentă suntă atât de variate, ici argilose, colea arenose, colea humose. cari tote diferescă în privinţa capacităţii de a lăsa se trecâ apa prin dinsele. Este sciută cât de multă diferescă vegetaţiunile, cât de va­riată este inclinatiunea solului fată de orisontă. Tote acestea

5 j

împregiurări facă ca puterea de evaporaţiune se varieze în diferitele locuri iar apa cădută se între în pămentă în can­tităţi diferite.

Aparatele cu cari se mesură evaporarea seu cantităţile de apă ce evaporeză se numescă Atmometre seu PJvapori- 'metre şi sunt de multe soiuri seu sisteme. Tote înse se potă reduce la 2 categorii:

De categoria primă se ţină acele aparate prin cari se mesură evaporarea prin micşorarea volumului de apă ce se află în Atmometru. Micşorarea volumului se mesură seu prin o rudiţă de mesurare cufundată perpendicularmente, seu prin o ţeve de mesurare.

De categoria a doua se ţină acele aparate cu cari se mesură evaporarea prin scăderea pondului apei ce se află în Atmometru în care casă se folosescă cumpene forte sim- titore.

Aparatele de categoria primă au inconvenientulă că în timpă de iernă, pe câtă vreme apa îngheţă, suntă nefolo- sivere şi aşa cantităţile evaporate de cătră ghiaţă nu se potă mesură. Dintre aparatele de acesta categoriă mai usi- tată este Evaporimetru lui Piche*).

Dintre Atmometrele de categoria a doua mai usitate*) Zeitschrift fiir Meteorologie. Bd. VIII. p. 170.

139

suntă: Evapori met rulă lui Osnaghi întrebuinlată în Italia şi în Aastro-Ungaria şi a lui Wild întrebuinţată în Rusia.

Yomă descrie Evaporimetru lui Osnaghi. Yedî stampaIII. fig. 4.

Acestă aparată este compusă din ună vasă a ce este înţepenită în verfulă unei rudi de metală h. Acesta rudă erte ţinută în susă prin o cordă c, iar la mijlocă este pro- vedută cu ună cadru de lemnă d prin care se află întinsă ună firă de aţă ce se înfăşură în jurulă unui fusă (grin- deiă) e carele este fixată în osia /. Acesta este provedută la capetulă din afară cu ună indice g ce se mişcă în peri­feria unui cercă graduată în 10 părţi egali subdivisate aces­tea fie-care în câte 10 părţi mai mici.

Aparatulă este construită aşa ca în vasulă a 10 ctm. cubici seu 10 gr. de apă se formeze o pătură de un mm. înălţime.

Când în vasulă a nu se află apă, atunci va fi ridicată prin corda c în susă, decă se tornă în vasă apă atunci corda se slăbesce şi indicele va începe a se mişca. împăr­ţirea cercului este făcută aşa că indicele va arăta la 0° atunci când vasulă a este umplută cu apă. De aci va în­cepe a arăta pe 1, 2, 3 graduri etc. după cantitatea de apă evaporată.

Fiindă suprafaţa apei din vasulă a aşa câtă 10 gr. de apă se formeze o înălţime de 1 mm., atunci fie-care gr. de apă evaporată corespunde unei înălţimi de Vxo parte din 1 mm. seu vice versa, mişcarea indicelui cu fiă-care gradă arată câte o pierdere de 1 gr. de apă ce a evaporată.

Aparatulă se folosesce în modulă următorii: In vasulă a punemă apă de ploie până ce indicele arată 0°. Apara- tulă îlă punemă în liberă. Apa dela suprafaţă începe a evapora şi în proporţiunea evaporărei se împuţineză şi va-

140

sulă se va ridica în sns. Indicele va arăta din ce în ce mai multe graduri Decă indicele va arăta pe 2 se dove- desce că au evaporată din aparată 2 g r.; decă indicele arată pe 5 mare şi 3 mică, se dovedesce că au evaporată 5-3 grame de apă.

Se pote întempla ca osia prevedută la ună capetă cu indicele se întelnescă unele impedimente de aceia este bine pentru a delătura acestea ca înainte de a culege datele de pe instrumentă acesta se se scuture de câteva ori prin lo­viri uşore. —

Resolvirea întrebărei: câtă apă din cea cădută pe pă­mentă se filtreză în pămentă pentru a circula prin pămentă n’a remasă neîncercată. Spre acestă scopă s’au construită nesce aparate numite Lysimetre. Acestea se compună din ună vasă prismatică cu o basă de 30 ctm. □ şi de o lun­gime de 95—120 ctm. Acesta se bagă întregă în pămentă şi se umple cu acelaşă pămentă. Apa ce străbate prin pă­mentă se adună la fundulă vasului şi de aci se conduce prin nesce ţevi în ună locă unde se pote mesura.

La acestă aparată înse s’au constată mai multe defecte.Ună aparată lysimetrică forte practică a construită pro­

fesorală dr. Ebermeyer din Bavaria (în Mănchen) ce l’a re­comandată „ Conferinţei internaţionale agricole şi jorestiere din Viena (Septembre 1880).

Modelulă lui Ebermeyer este următoriă. Yedi stampaIV. fig. 5a şi 5b.

A lăsată a se săpa o gropă peste 1 m. de afundă şi destulă de largă, iar la mijlocă de 2 metri afundime. A separată 5 quadraţi fiă-care de câte 4 m. □ prin nesce păreţi de O-3 6 m. grosime. Basa acest oră pătraţi a con- struitu-o în formă de turnare ca aşa apa se se potă aduna la centru şi s’au cementată cât apa se nu o potă străbate.

141

In centruri a pusă nesce ţevi largi d pe cari se se potă scurge apa adunată, întogmite acestea ca se se potă termina în o pivniţă ce se află în mijlocii şi anume în nesce co- truţe e. Acestă pivniţă este de 5 m. lungime, 1‘2 m. lă­ţime şi 2 m. înălţime, boltuită bine şi aranjată aşa ca aci se se potă aduna şi mesura dela toţi cei 5 pătraţi In aceştia se*pună diferite calităţi de pămentă, adecă pămân­turi de acelea ce se află in locuri în cari voimu a constata cantitatea de apă ce întră în pămentu. Ebermeyer a pusu în o gropă pămentu vegetală, în a 2. pămentu argilosă, în a 3. arenă calcarosă, în a 4. arenă quarţosâ mai mare şi în a 5. arenă quarţosă mai mică. Pivniţa este acoperită cu ’asfaltă c , iar treptele cu o uşă mobilă. In fiă-care gropă se instaleză termometre la diferite afundimî, la 15, 60 şi 90 ctm.

Apa ce cade peste totă se mesură cu unu Udometru ce se află în apropiere. Constatatarea apei ce se filtreză prin fiă-care soiu de pămentu din cele 5 gropi, se face de 2 ori la di, dimineta si sara.

Despre ventil ri.Decă se deschide în timpii de iernă uşa unei chilii în-

căldite se observeză cumcă pe partea din joşii a uşei întră unii aerii rece în chiliă iar pe partea deasupra iese afară aerii caldii, va se dică se producă 2 curenţi, unulu din chiliă în afară şi alu doilea din afară în chiliă. Causa acestorii curenţi nu e altceva decât dilatarea aerului din chiliă prin căldură şi în urma acesteia uşurarea şi înlocuirea lui cu aerii rece mai greu ce vine din afară.

Acestu fenomenii în micii se repeţesce în natură în mare. Este sciutu că pămentulii şi prin urmare şi aerulu atmosferică nu primesce căldura solară în o formă, în urma

142

căreia aerulă din regiunile equatoriale este forte caldă pre- când celu din regiunile polare este forte rece, în urma că­reia aerulă încâldită din zonele calde produce o presiune mai mică şi se redică în sus în formă de curenţi, er din ţinuturile reci, producendu presiuni mai mari se coboră în joşii iară în formă de curenţi silindu-se a înlocui pe celu caldu.

Aceşti curenţi de aeră sunt cunoscuţi sub numirea de venturi.

Ca d. e. citămă Brizele, acele venturi regulate ce le întelnimă totdeauna la ţermurii măriloră. In timpu de di suflă unu ventu de la mare spre uscată pentrucâ aerulu dea­supra mărei nu se încăldesce aşa tare, iar în timpu de nopte suflă dela uscată spre mare pentrucă pămentulă uscată ra­diază în tiinpă de nopte mai multă căldură ca marea, prin urmare se recesce mai tare.

Dar o altă causă a nascerei venturiloră afară de căl­dură mai este şi o condensaţiune repede a aboriloră de apă din aerulu atmosferică, care de multe ori are de urmare nascerea de tempestâţî vehemente. De multe ori se întemplă că în timpă de vară căpetămă câte o ploie aşa de prodi- giosă încât în câte-va minute se acopere pămentulă de apă. Ne putemă închipui ce volumu mare a trebuită se cuprindă aborii, cari au produsă o cantitate aşa mare de apă. Fă- cendu-se acesta condensaţiune în un modă aprope subită aerulă remâne forte tare rărită şi uşurată.

In urma acesteia aerulă celă greă nâvălesce de tote părţile şi încă cu atât mai vertosă pentru-că prin conden- saţiunea aboriloră a devenită o mare cantitate de căldură liberă. Cu ajutorulă acestei călduri temperatura aerului cresce şi prin acesta se promoveză nascerea de curenţi cu atâta mai puternici. Aceste venturi încă au de urmare adese­ori nascerea de fortune.

143

In o măsură forte mare se desvoltă la equatorii o cir- culaţiune de aerti, ce împresură întregă atmosfera. Acesta circulaţiune se nasce prin încâldirea aentlui dela suprafaţa mărei şi a pământului din regiunea .equatorială, ce se în­tâmplă în urma căderei verticale a radeloru de căldură so­lară. De ore-ce pe hemisfera nordică a globului se află mai multă pământii uscatu decât pe cea sudică şi de ore-ce acesta se încălţlesce mai tare decât apa marină dela sudu, de aci urmeză cumcă equatorulă de căldură seu linia ce va împreuna punctele temperaturei celei mai înalte dela equa­toru, cade în cea mai mare parte spre nordu dela equato­rulă geografică.

Aerulii încălditu din acesta regiune nu formeză curenţi orisontali ci verticali adecă se înalţă în sus şi prin acesta se micşoreză presiunea aerului, iar celfi mai rece se co- boră în joşii. Din acesta causă aici nu se simţesce o su­flare de vântii şi de aceia se dice că aici se află aerulu în linisce. Regiunea acesta în care aerulu se află în linisce formeză unii brâii în jurulu pământului, carele se numesce zona calmeloră.*)

Zona acesta în timpii de iernă se estinde cu marginea nordică numai până 53/*0 lăţ. nord. iar în timpii de varăpână la llVs lăţ. nord. Marginea sudică a acestei zoneeste pe la 4° lăţ. nord.

Aerulu încălditu ce se înaltă verticalminte în sus ducej 1

cu sine mari cantităti de aborî unde fiindu aerulu mai rece•începu. în parte a se condensa şi a forma nori, cari pro-ducii mai în fiă-care di vărsări de ploi. Aceşti nori ce se află neîntrerupţii în aerulu atmosfericii deasupra zonei cal- meloru formeză unu brâu în jurulu pământului.

Aerulu încălditu la suprafaţa pământului din regiunea*) dela euventulu francesu calme = liniscitu.

calmeloră se înalţă în sus preste massele cele reci de aeră ce se află de ambele părţi spre ambii poli şi de aci incepe a forma nesce curenţi îndreptaţi spre ambii poli ca curenţi equatorialî; în acelaşă timpă vină alţi curenţi contrari cu aceştia, adecă din zonele stîmperate şi cele reci spre zona calmei oră, cari sunt cunoscuţi sub numele de curenţi polari.

Decă pămentulă nu s’ar mişca, ci ar sta pe locă, di­recţiunile acestoră curenţi ar fi nordice şi sudice, adecă perpendiculare spre equatoră. Inse este sciută, că pămentulă rotesce în 24 de ore odată în jurulă osiei sale şi cumcă la equatoră este mai bulbucată, iar la poli mai turtită. Prin urmare punctele aflătore pe cercurile equatoriale, fiindă acestea mai mari, voră trebui se percurgă în acelaşă timpă spaţurî mai mari decâtă punctele aflătore pe cercurile mai apropiate de poli, cari din ce în ce sunt mai mici. De aci urmeză cumcă punctele aflătore la equatoră voră trebui se se misce cu o celeritate cu multă mai mare decât acelea ce se află mai apropiate de poli.

Deci resultâ că şi aerulă atmosferică aflâtoră la equa­toră va trebui se se mişce cu o celeritate mai mare decât celă din zonele stîmperate şi acesta iară cu celeritate mai mare decât celă din zonele polari; va se dică cu cât se va afla aerulă mai aprope de poli cu atâta se va mişca mai încetă.

Din acesta împrejurare urmeză, cumcă direcţiunea cu- renţiloră equatorialî este în hemisfera nordică sudvestică în locă de nordică şi în hemisfera sudică nordvestică în locă de sudică iar direcţiunea curenţiloră polari este in hemisfera sudică sudosticâ în locă de sudnordică. Şi acesta pentrucă aerulă ce se mişcă dela poli spre equatoră va roti în jurulă pământului totă cu celeritatea acea mică şi atunci când ajunge mai aprope de equatoră unde celeritatea pământului

- 144 -

145

este mai mare. De aceea în ţinuturile acestea se simţesce cnmcă acestă curentă are o direcţiune mai multă întârdiată adecă dela ostă spre vestă seu norclostîcă, er în liemisfera sudică o direcţiune sudosticâ. Curenţii equatoriali avândă la equatoră o celeritate mai mare şi mişcându-se spre nordă seu sudă voră ajunge în puncte, cari rotescă în jurulă pă­mântului cu o celeritate mai mică, prin urmare acestea nu se voră mişca în direcţiune spre nordă, ci mai multă spre ostă, adecă sudvestică în liemisfera nordică şi nordvestică în hemisfera sudică.

Curenţii equatoriali, îndată ce ajungă în regiunea tro- piciloră se despartă în 2 râmi. Unulă se cobora vertical- minte până se întelnesce cu curentulu polară iar locurile de pe pământă unde ajunge acestă curentă se caracteriseză prin aceia că aerulă are o presiune mai mare şi se află în li- nisce formândă un soiă de calme.

Acestea regiuni caracterisate prin ramulă acesta a cu­rentului equatorială încă formeză doue brâie paraleli cu cer­curile tropice în jurulă pământului pe cât nu suntă contur- turbate prin configuraţiunea continenteloră.

Aceste brâie se numescă: zonele calmdoru tropicali.Ală doilea ramă se mişcă scoborându-se din ce în ce

mai tare spre pămentă în direcţiune spre poli.Ajungândă în zonele stimperate nu trecă peste curenţii

equatoriali fiindă mai caldî şi încărcaţi cu aborî de apă re­clamă ună drumă mai mare ca cei polari, din care causă sunt dominanţi prin aceste ţinuturi.

Curenţii seu vânturile, cari suflă în modă constantă în decursulă anului de la nordă spre sudvestă în hemisfera nor­dică se numescă venturi passate nordostice cele dintâiă şi sudostice cele de a doua seu ’alizee; er curenţii equatoriali seu vânturile cari se nască deasupra calmeloră equatoriale

146

şi cari suflă spre poli în direcţiuni contrarie cu passatele, se numescu contra-pcissate seu contra-alizee. Fiind-că acestea suflă în regiuni forte înalte de aceia nu se pote cunosce direcţia loru numai decă ne aflăină pe vârfuri înalte seu de pe mişcarea noriloru. O altă dovadă despre direcţia contra- passateloru s’a constatată cu ocasiunea erupţiunei unui vul- canu din Guatemala (25 Febr. 1835) cu care ocasiune ce­nuşa vulcanică a fostă redicată până în regiunea loră, ca­rele apoi a suflatu-o în direcţiune sudvestică.*)

La vârfulă muntelui Pic de pe insula Teneriffa domi- neză vânturi vestice (adecă contraalizee) iar la suprafaţa mărei, vânturi nordostice (alizee). Vânturile passate suflă în modă regulată şi constantă numai la suprafaţa mărei în distanţă de circa 50 mituri dela ţărmuri. In apropierea de continente suferă abateri pentru-că pe continente se încăl- desce aerulă mai tare decât pe mare. Aşa se transformezâ vântulă passată sudostică la ţăr murii Guinei în ună vântă sudvestică pentrucă în loculă aerului încăldită neîntreruptă din Africa vine aeră rece dela mare. Totă asemenea su­feră alizeele conturbări prin configuraţiunea continenteloră în Oceanul sudicii. In partea sudică adecă între Ilolandia nouă şi între Madagasltar domnescă preste întregă anulă passatele sudostice. In partea nordică a acestei mări se schimbă în decursulă unui ană doue vânturi regulate şi anume din Aprilă până în Septembre suflă ună ventă dela sudvestu pentrucă în acestă timpii aerulă de pe continentulă asiatică s’a încăldită şi înlocuită cu aerulă celă deasupra mărei, care este mai rece. Din Septembre până în Aprilă suflă ună ventă nordostică pentrucă în acestă timpă aerulă de pe con- tinentă mai alesă din Tibet, munţii Himalaia, se recesee cu multă mai tare decât celă de pe mare şi înlocuiesce pe

*) I Ir. Joh. Miiller, Lehrbuch der koswischen Phisik p. 603.

147

acesta. Acestea vânturi se numescă Monsune seu Musoni dela cuvântulă arabică monsim = anutimpă.

Amu amintită mai sus cumcă prin zona stîmperată se întelnescă ambele passate, între cari se nasce ore-care luptă din carea acuş iasă unulă acuş celălaltă invingetoru.

Dar de multe ori resultatulă acestoră lupte este nascerea de venturî în alte diferite direcţiuni.

Decă privimă dilnic la schimbările direcţiunei seu la întorsăturile vânturiloră ni se pare la prima vedere ca şi când aceste întorsături s’ar întâmpla fără de nici o regulă. Decă le studiăm înse mai de aprope se constată că vântu­rile se întorcă în ordinea următore: suda, sudvestu, vestii, nordvesta, nor du, nordostU, osta, sudostU.

Dove descrie întorsăturile vânturiloră în modulă urmă- toriă: Decă vântulă sudvestică suflă din ce în ce mai pu­ternică şi in urmă a străbătută în deajunsă, înalţă tempe­ratura peste punctulă de îngheţare. De aceia în aceste ţi­nuturi nu va ninge ci va ploua, iar barometrulă se va sco- bori la starea cea mai inferioră. Acum se întorce ventulă spre vestă, termometrulă se scoboră, barometrulă se suie şi ploia se preface în ninsore. Intorcându-se spre nordă ce- riulă însenineză; iar spre nordostă barometrulă ajunge ma- ximulă şi termometrulă minimulă. Dar barometrulă începe a scădea şi se nască Cirri, cari prin direcţiunea loră ne arată cumcă vântulă a începută a trece peste ostă la sud- ostă şi îndată arată şi girueta acestă direcţiune. Ceriulă se acopere din ce în ce mai multă, temperatura începe a cresce iar neua se transformă în ploie şi după ce ajunge la sud, trece iară la direcţiunea sudvestică de unde ş’a în­cepută cursulă.

Se scie de mai nainte cumcă aerulă nu se încăldesce deadreptulă de la sore ci şi dela pămentă, prin urmare se va

io

148

încălzi cu atâta mai tare cu câtu pămentulu va avea o mai mare facultate de a emite căldura. Pămentulu arenaceu seu petrosu şi sterilii emite mai repede căldura decât pămentulu umedii seu acoperiţii cu vegetale. De aceia vânturile ce vinii din ţinuturi sterile voru fi totdeauna mai calde decât acele vânturi cari vinii din locuri umede seu din ţinu­turi reci.

Vânturile ce vinii din ţinuturile polare aducii tot de-a- una recelă cliiar şi în driculu verei. Aerulu ce vine dela mare tot de-a-una tempereză aerulu de pe nscatu pentru-că este mai rece din causă că apa marină absorbe mai puţină căldură solară şi prin urmare şi emite mai puţină şi încăl- desce mai puţinii aerulu.

Vânturile ce vinu din ţinuturi unde pământulu absorbe cantităţi mari de căldură şi unde aerulu se încăldesce tare precum deşertulu Africei a Arabiei etc. tot de-a-una sunt forte calde precum este ventulu cunoscuţii în Persia şi Ara­bici sub numele de Samum (vântu veninoşii) iar în Egypt sub numele de Chamsin (cinci - deci) carele suflă primăvera cincî-cleci de dile. Tot acesta se numesce în Senegambia şi Guinea Harmattan.

Analogii avemii în Europa venturî forte calde: Solano în Spania sudică, Sirocco în Italia, carele de multe ori în­căldesce aerulu până la 45° C. în umbră, Fdhnulu din Alpî.

Tot asemenea se esplică şi Brizele de cari am vorbiţii mai sus.

Fortune, uragane.

Cele de până aici tractate voru fi de ajunsii ca cineva să-şi potă forma o ideă despre nascerea ventnrilorii şi rapor­turile lorii cu căldura din diferitele regiuni ale pământului.

149

Pentru ca se se cunoscă pe deplinii însemnătatea ven- turiloră trebue se se facă multe studii. De aceia vânturile sunt unulă din cele mai însemnate elemente meteorologice. De o importanţă deosebită sunt vânturile cunoscute ca for­tune seu uragane. Este sciută cumcă vânturile se mişcă cu celerităţi diferite. Până când percurgă 2—3 metrii la se­cundă, ne producă o impresiune plăcută, îndată ce percurgu 10—15m- la secundă se numescu vânturi puternice, decă percurgu dela 15 până la 20 m. se numescu vânturi vio­lente şi dela 20 până la 25 m. în sus se numescu fortune. Dar şi acestea sunt câte odată forte vehemente, percurgu 38 până la 45 m. la secundă şi se numescu uragane, orcane, cari desvoltă o putere mecanică atât de însemnată încât producă cele mai mari desastre, scotă arborii din rădăcini, derîmă edificii producendă daune forte mari. Mai înfrico­şate sunt uraganele din zonele toride atât pe mare cât şi pe uscată. Din aceste motive precum şi ca se se afle mo­dalităţi de apărare, Meteorologii ş’au pusă tote silinţele se studieze mai de aprope nascerea acestora.

Dintre tote fortunele cele mai periculose sunt aşa nu­mitele fortune volburose seu Ciclonii ce se nască mai alesă în zonele toride. Esplicarea cicloniloră s’a încercată a o face mai întâiă Brandes pe basa unoră studii ce le-a fă­cută cu ocasiunea unei fortune în ajunulă de Crăciună din 1821 când s’a constatată o cădere subită şi forte mare a columnei barometrice în mai multe locuri. Elă susţine cumcă fortunele sunt urmările unei conturbărî forte însemnate a equilibriului din aerulă atmosferică, cari conturbărî sunt cau- sate prin o condensaţiune subită a aboriloră de apă. In urma unei atarî condensatiuni nu se nasce numai o rărire momentană a aerului atmosferică c i, fiind-că prin trecerea aboriloră în stare licidă se deslegă o cantitate mare de căl­

10*

dură, se nasce totodată şi un puternică curentă de aeră ce se ridică în sus şi în urma căruia năvâlesce aerulă de tote părţile spre loculă celă rărită precând maximulu pre- siunei aerului încă produce o mişcare progresivă.

Dove înse a modificată acesta teoria arâtândă prin ob- servaţiuni cumcă ventulă nu suflă în liniă dreptă spre lo­culă unde aerulă este subţietă ci rotesce în jurulă locului unde barometrulă arată minimulă depresiunei atmosferice adecă formeză o volbură seu ună virtejă grandiosă.

Este lucru sciută cumcă teoria lui Dove este astădî deplină întemeiată şi adevărată. Se nască adecă nesce vol- bure de un diametru de 90 — 600 klm., în cari aerulă se mişcă formândă un cercă seu o spirală cu o celeritate forte mare avendă de centru al cercului ună punctă în care ae­rulă fundă rărită produce o depresiune forte mică.

Ciclonii în înţelesulă loră adevărată se nască mai rară în zona nostră stîmperatâ. Mai desu se nască în mările tro­picale. Acestea sunt cunoscute în India vestică şi în Ame­rica sub numele de Ilurrikane, cari în zona toridă au o di­recţiune dela sudostă spre nordvestă iar în zona stîmperatâ se întorcă sub unghiă dreptă şi se mişcă dela sudvestă spre nordostă. In mările chinese se numescă Taifune, Tyjoon, şi se mişcă de la ostă spre vestă seu de la ostU-suduostu spre vestU-nordu-vestii şi se nască cu deosebire atunci când se schimbă vânturile Monsun în Septembre şi Octombre.

Nascerea acestora pe mările tropicale se esplică uşoră: Aicea radii de căldură cădendu aprope verticali încăldescă aerulă în aşa măsură încât cea mai mică conturbare îl face se se înalţe în susă încărcată fiind de abori de apă. Amu vădută mai sus cumcă aceşti abori suindu-se în sus se con­dei) seză şi formeză un brâu de nori iar prin condensaţiune îşi pierdă o mulţime de căldură , care fu până aici legată.

151

Cu acesta căldură se încăldesce aerulu şi mai tare în urma căreia se va ridica în sus şi mai tare. Ridicându-se aerulu în sus, aerulu de la suprafaţa pământului va deveni forte uşorii şi va produce o depresiune forte mică de multe ori aprope numai 700 mm.

In jurulu acestui punctii de minimă depresiune scade de­presiunea cu cât ne depărtămu mai tare.

Pentru a se potea face o ideă despre distribuirea de- presiunei aerului ne construimu o cartă în care însemnămu punctulu de minimă depresiune ca centru iar de aici însem- nămii în jurulu acestuia tote acele puncte, cari au egală de­presiune şi aceste puncte le împreunămu cu linii, cari se numescu Isobare.

Diferinţa maximă de depresiune pentru depărtări egale se află pe liniă perpendiculară spre Isobare şi raportulu aces­tei diferinţe faţă de acesta depărtare se numesce gradient. Cu cât ne depărtămu spre periferiâ de la punctulu minimalii de represiune cu atâtîl gradientulu ne va areta Isobare de o depresiune mai mare. Decă pămentulu ar sta pe locu şi decă Isobarele ar forma unu cercii atunci ventulu s’ar mişca spre centralii ciclonului cu o celeritate corespunde- tore gradientului. Inse fiind-că pămentulu se mişcă dela vestu spre ostu urniedâ că şi direcţiunea vântului din unu ciclonu se va schimba şi anume: în hemisfera nordică, decă va începe a se mişca dela nordii se va abate totti spre drepta iar în hemisfera sudică totti spre stânga, adecă va descrie o liniă spirală ce va merge de la nordii spre vestii, de aci spre sudu, de la sudu spre ostu şi dela ostii spre nordii adecă în direcţiune contrarie cu sorele si cu indicele dela orologiu (vedi fig. 4 stampa IY.) Pe hemisfera su­dică se va întâmpla acestă mişcare în direcţiune contrarie adecă în direcţiunea sorelui şi a orologiului. — Pe basa

152

acesta Buys Ballot a statoritu următorea lege de orientare în privinţa cicloniloru: Decâ ne întocemu cu dosulu spre par­tea de unde suflă ventulii atunci vomu avea centralii ciclo­nului seu alu punctului minimii de depresiune pe hemisfera nordică la mâna stângă iar pe hemisfera sudică la mâna dreptă şi in ambele caşuri ceva înainte.

Cicloniî au o durată mulţii puţinii mare, care se es- plică uşorii sciindu că aerulii ce începe a se mişca în liniă curbată se va sili în urma puterei centrifugale a se depărta dela centru ciclonului şi aşa aerulii răritti la centru nu se va putea îndesa prin aerulii ce s’ar nisui a veni aici. Acesta neputendU străbate la centru se va mişca aprope în cercii şi în locu de a se apropia de centru se va redica în sus formându o liniă spirale prin care împrejurare aerulii din interioruhi ciclonului se va rări tot mai tare. Şi cu cât se va continua acesta rărire a aerului din interiorulu ciclo­nului cu atâta va dura şi ciclonulu mai mulţii.

Inse unu cicloniî ori cât de mare ar fi nu remâne în unii locu, nu se mişcă în juruiţi unui punctă stabilii, ci se mişcă cu o celeritate mai mare seu mai mică.

In regiunile equatoriale până la o latitudine de 5° nu se potii nasce cicloni pentru-oă rotaţiunea pământului nu pote influinţa aicea acea abatere a direcţiunei venturiloru cât se formeze o liniă spirale.

Cicloniî se născu în regiunea venturiloru passate la circa 10° lăţime geografică şi după ce s’au născuţii apoi se mişcă în diferite direcţiuni şi cu diferite celerităţi. Astfeliă în oceanulu atlanticii se mişcă între 10° şi 20° în direcţiune nordvestică, între 20° şi 30°, adecă la marginea nordostică a passatului nordicii, se întorce spre nordu şi ajungendu în zona stemperată, dela nordu o apucă în direcţiune nordos­tică. Cicloniî, ce se născu în oceanulu indicii se mişcă chiar

i j

153

în direcţiune contrarie adecă mai întâiu în direcţiune sud- vestică şi după aceia în direcţiune sudosticâ.

Ciclonii ce se născu în America se mişcă (se compută centrii cicloniloru) cu o celeritate de 25—35 klm. la ceasă, ajnngendă înse mai spre nordu cu o celeritate de 45—55 klm. câte odată până la 80 klm. la ceasu. Cei din oceanulîi in­dicii se mişcă cu o celeritate mai mică, 5—20 klm. la ceasu. Ciclonii la începută sunt mai mici abia de 100 — 500 klm. în diametru înse cu cât se depârteză dela equatoru cu atâta ieu dimensiuni mai mari ajungendu la unu diametru de 2500 klm.

Efectele acestora ciclonî sunt de multe ori înfricoşate şi producătore de daune colosale. Vomă cita câteva exem­ple: Aşa în noptea din 26 spre 27 Novemberă 1703 a venită ună ciclonă preste Frauda, Anglia şi Niederlanda, prin care s’au demolată în Anglia la 800 de edificii, 400 de mori de ventă, s’au scosă din rădăcini la 250,000 ar­bori, s’au descoperită la 100 de biserici şi s’au nimicită 390 năi la termuri.

Ună ciclonă din 2 Augustă 1837 a devastată insulele americane, în portulă dela St. Thoma a nimicită 36 năi; ună forţă din acestă portă aşa a fost de demolată ca şi când ar fi fostă atacată prin tunuri. Casele au fostă întorse cu susa în josă. O casă solidă a fostă luată de pe fundamentă şi mutată în mijlocul stradei. In St. Bartholome a ruinată acestă ciclonă 250 de case iar în portulă insulei Portorico a nimicită 33 de năi.

Este uşorii de pricepută că aceste fortune înfricoşate pună şi marea în agitaţiuni înfricoşate şi forte periculose pentru navigaţiune, din care causă în arta navigaţiunei se pune astădi forte mare pondă pe studierea cicloniloră.

In America nordică vină adese - ori nesce cicloni de o

putere mai mică ce se numescă Tornados (în limba spân.) Acestea se ridică în sus în columne de formă de turnare, cari au la basă unu diametru numai de câţî-va Klm. seu chiar numai de câte-va sute de metri. Calea ce o percurgă dela vestii spre ostii seu nordostă ajunge până la 1200 Klm. Acestea se născu de regulă în timpu de vară şi anume în orele cele mai ferbinţî peste di (după amedî). Desvoltă o putere forte mare, ridică obiecte forte grele în sus, desco­perii ediflciele, desredăcineză arborii cei mai groşi, cu unucuvântă facil cele mai mari devastatiunî.> •

Tornados de pe mare sunt mai mari ca cei de pe us­caţii avândă unii diametru de circa 120 Klm.

Unu soiii de tornados în miniatură sunt şi trombele ce se născu şi prin ţinuturile nostre, cărora poporulu nostru le dice Jrimiuşeleki şi despre cari crede, superstiţioşii cum este, că în dinsele e lucra reu (draculă) de aceia când le vede scuipă ca de draculu. Decă ajungă deasupra feţei ma­rine se formeză trombele de apă, cari în urma immensei loru puteri potu se fie forte primejdiose pentru navigatori, căci de multe ori înalţă columne de apă până preste 500 metri.

Din cele ce s’au tractată până aici despre vânturi, fortune, cicloni etc. se vede destulă de evidentă clinică stu- diarea lorii este de cea mai mare însemnătate din care causă se şi consideră ca unulă din cele mai importante ele­mente meteorologice.

La vânturi este a se studia direcţiunea venturiloră si intensitatea loră.

1. Direcţiunea venturiloru.La studiarea direcţiunei venturiloră este a se examina

bine loculă unde se facă aceste studii precum şi impedi-

155

mentele ce stau în calea venturiloră. Acesta se recere mai alesă în locuri închise între dealuri şi între munţi unde munţii stau în calea venturiloru, djn care causă acestea îşi schimbă direcţiunea loru şi se îndreptă dealungulu văiloră respective.

In localităţi de natura acesta este bine a se combina observările de venturi cu direcţiunea noriloru, care se pote cunosce mai uşorii, cu ajut oralii oglindii de nori despre care am vorbitu la nori.

La studierea direcţiunei venturiloru ne servimă de gi­ruetă la a cărei instalare se receră următorele condiţiuni:

1. Se fie instalată la un punctă dominanţii d. e ver- fulu unui edificiu înaltă aşa ca ventulu se nu fiă îinpede- cată de nici unu obstacolu nici de edificii nici de arbori etc. . . .

2. Ruda în care este aşedată se se afle verticale iar în jurulă acesteia se se potă mişca cu totă uşurătatea.

3. Decă voimu ca se paternă observa ventulu şi în timpă de nopte, apoi are se se prolungescă rada în care este fixată girueta până în plafonulă linei chilii iar aci se se provadă cu o roşă de ventu adecă cu unu indice mobilă în jurulă unui cercă pe a cărui periferia sunt însemnate di­recţiunile. O astfeliă de giruetă este totdeauna de preferită.

Giruetele se potă construi după mai multe sisteme. Lăsămă se urmeze descrierea unei giruete construită

după Julius Multern (vedl stampa IY. fig 1.) Acesta este compusă:

a) Din o ţeve de metală (feră versată) a de a cărei parte superioră este fixată ună căpătâiă compusă din doue părţi A. B. excavate pe dinlăuntru în forma unui ca- nală cercuală cilindrică. Ambele aceste părţi se înţe- penescă între sine prin şorube, asemenea se înţepenescă

156

si de teve. In canalulă cilindrică se asadă mai multe5 1 1 1

globuri de ferii // ce se potă mişca prin canală cu totă înlesnirea. *

b) Din o rudă de feru lungă b care este potrivită prin căpătâiulă fixată la partea deasupra a ţevei înse la loculă unde trece printre globuri trebue se fie si ruda excavată pe din afară prin ună canală cercuală şi semi- cilindrică, in care se se potrivescă globurile din căpă- tâiă, inse diametrulă acestui canală semicilindrică trebue se fie mai mare decât a globuriloră aşa ca osia acesta se atingă globurile numai în ună singură punctă. In capetulă deasupra este provedută ruda cu o giruetă G ce se pote mişca uşorii prin ventă.

c) Pentru instalarea acestei giruete pe verfulă unui edi­ficiu se construesce totă asemenea sistemă de globuri, fig. 1 c.

d) Capetulă din josă a rudiî de ferii se continuă în ună drotă lungă d ce trece prin plafonulă unei chilii şi prin centrulă unei rose de ventil h. fig. 1 şi 2 cons­truită pe acelă plafonă. Vedî stampa IY. fig. 2. De capetulă acestui drotă este înţepenită indicele rosei de ventă i fig. 1 şi 2.

e) Pentru a scuti aparatulă de ploi etc. se acopere întregă sistemulă cu un acoperişă de tinichea e.Direcţiunea venturiloră este a se determina totdeunai

după meridianulă astronomică şi nu după cehi magnetică. Acesta se află forte uşorii decă după ună orologiu regulată după sextantă se caută precisă la 12’1 din di umbra ce ni o dă ună bastonă verticală. Direcţiunea umbrei acestuia este direcţiunea meridianului astronomică. Decă se folo- sesce aculă magnetică apoi se nu se uite a se computa un­ghiuţă de declinaţiune.

157

Când ne lipsesce girueta se potu face observări după direcţiunea fumului din hornuri (coşuri), după nori, înse se înţelege că acestea nu se potu face numai în fimpu de di.

La determinarea direcţiunei venturiloru sunt celii pu­ţinii 8 direcţiuni principale iar la observatore mai precise 16 direcţiuni. Pentru a se delătura orî ce confusiunî în pri­vinţa acestoru direcţiuni Congresulu internaţionalii meteoro­logicii din Yiena a statoritu pentru aceste direcţiuni urmă- torele semne convenţionale pentru roşa de ventil. Yedi fig. 2 stampa IY.N pentru vent. nordostice E pentru vent. ostice

NNE » „ nordnordostice ESE n „ ostsudosticeNE „ nordostice SE 55 „ sudostice

ENE 55 „ ostnordostice SSE >5 „ sndsudosticeS 55 „ sudice W 55 „ vestice

ssw 55 „ sudsudvestice WNW 55 „ vestuordvest.NNW 55 „ nordnordvestice WSW 55 „ vestsudvesticc

NW 55 „ nordvestice SW 55 „ sudvestice

Intensitatea yentnriloru.Cunoscerea intensităţii venturiloru este de importanţă

la facerea de prognose mai alesu în regiuni de acelea unde se născu ciclom. Dar peste totu intensitatea venturiloru ser- vesce la cunoscerea nascerei de fortune, de uragane etc.

Aparatele pentru determinarea intensităţii venturiloru se numescii Anemometre şi sunt de 2 feluri:

1. Anemometre autografe cari determineză intesitatea seu celeritatea venturiloru prin unu aparatu de numărare seu prin unu aparatu ce inregistreză intensitatea în modu autograficu.

2. Anemometre cu giruetă cari ne arată celeritatea ventului în urma presiunei ce o produce ventulu asupra unei feţe anumite asupra căreia ventulu suflă perpendicu- larminte.

158

Mai bine ar fi când s’ar putea folosi de amendoue, inse acesta abia se pote face la staţiuni de ordinulu primii din causă că anemometrele inregistrătore sunt forte scumpe.

In congresulu internaţionalii meteorologicii din Yiena s’a primiţii introducerea Anemometrnlui sist. II. Wild in­troduşi! deja în Baden, Helveţia şi Rusia carele nu este aşa costişitoriu. Acestă Anemometru carele este combinaţii cu o giruetă, vedi stampa IY. fig. 3., se compune din o ţeve de ferii a provedută în capetulă superiorii cu o tigaede otelîi cu care se aternă în verfulă unei rudi verticale U> ’în jurulă căreia rotesce cu multă înlesnire. La capetulu din josu al ţevei este fixaţii unu cilindru scurtu b pe care este aşedată deoparte săgeta c ce o îndreptă ventulă în direcţia sa si care este compusă din 2 place de tinichea înclinate sub unghiu de 20°, iar de partea opusă, o rudă d prove­dută la capetu cu o greutate de plumbu e.

Sub acostă ţeve se află pe ruda de feru fixată unu altă cilindru provedută cu 4 seu 8 vergi ce formeză 4 seu 8 osii ce se întretaie formândă unghiuri de 45° seu de 22*5°, me­nite de a indica direcţiunea venturiloru însemnândii-se în capetulă rudii îndreptate spre nordă cu N.

La capetulă deasupra a cilindrului se află Aneometru carele se compune din o cocârlă orisontală / / provedută cu o verigă scurtă prin care se fixeză de ţevea a prin şo- rubiilă h. Acestă cocârlă este cârligată la ambele capete sub unghiuri drepte în direcţiune verticale avendă o cârli- gătură mai lungă. La capetul acestei din urmă cârligătură este provedută cu un arcă g în care se află înpluntaţî 8 dinţi în direcţia radiloră de cercă cari au de centru osia în jurulă căreia este mobilă placa metalică i. i. Acestă placă este din tinichia şi este mobilă în jurulă unei osiă înţepenită la capete prin şorubele K. K. între capetele câr- ligate ale cocârlei.

159

Placă de tinichia trebue se fiă de 30 ctm. de lungă de 15 ctm. de lată şi de 200 gr. de grea. Cei 8 dinţi de pe arculu de cercă nu se află înpluntaţi în distanţă egale şi sunt meniţi a ne indica presiunea vântului de pe placa mobilă. Când presiunea vântului este mică atunci şi cele­ritatea seu intensitatea lui este mică şi placa se va redica abia la dintele dintâiu seu al 2.; Crescândă presiunea vân­tului va cresce şi intensitatea lui iar placa se va redica din ce în ce mai sus; Când placa s’a redicatu la dintele mai deasupra atunci avemă vântulă celă mai mare a cărui intensitate se pote mesura cu acestă Anemometru.

Intensitatea vântului se calculeză în urma unei hotă- rîri a Congresului internaţională meteorologică din Viena, în metri. Kegistrulu următoriă arată raportulu între încli- naţiunile placei metalice de la cei 8 dinţi şi între celeri- tăţile vântului:

Numerulu dinţiloru dela Anemometru 1 2 3 4 5 G 7 8

ITngliiulu de redicare a placei pană la respectivulu dinte . . . . 0» 4° 15-5° 31» 45.5° 58° 72» 80.5»

Intensitatea în m e t r i ..................... Qm 2m 4m 6m 8m 10" 14™ 20m

Pentru a determina intensitatea vântului fără privire la direcţiunea sa se folosesce astădi ca mai practică Ane­mometru lui IlobinsonU carele înse, din causa scumpetei şi a greutăţilor ce se întâmpină la instalarea lui, se folosesce numai la Observatorele centrale seu de ordinulă primă.

In congresulă internaţională meteorologică din Yiena ventilându-se întrebarea despre determinarea intensităţii ven- turiloră nu s’au putută uni pentru a statori o scală gene­rale ci, lăsându-se acestă problemă pentru timpuri mai târ- die, până când se voră face mai multe experimente, s’au mărginită la statorirea calculărei celerităţii seu intensităţii în metrii pe secundă:

160

In Austro - Ungaria este introdusă o scală dela O—10 cu ajutoriulu căreia se pote apreţia în modu aproximativii intensitatea venturiloru în lipsa unui Anemometni şi după alte împregiurărî şi fenomene. Lăsămu se urmeze aci acea scală după cum o propune Dr. C. J e l i n e l în care este in­dicată celeritatea venturiloru în metrii precum şi fenomenele după cari se cunosce:

i Sc

ala

Inte

nsi

tate

a

, în

m

etr

ii

Fenomenele diă cari se cnuosce imensitatea rcsu. scală0 i Unu ventil abia linii sen aerulii liniştiţii.1 3 Unii ventil slabi carele abia mişca frunzele arborii ori.2 ' 5 Urni ventil moderaţii ce mişcă şi erăngile mai subţiri ale arboriloru_a 8 U ni ventil moderaţi cc mişcă erăngile mai grtîse ale arboviloru.4 11 j Umi ventil mai tare ce mişcă şi raniiî cei mai mari ai arborilori.5 156 19 Un ventil puternicii ce mişcă arbori întregi.7 24 Un ventil forte puternici cc mişcă arborii şi le rumpe erăngile.

8 29 Unu ventil împreunaţi cu fortune, ce rumpe arbori mai mici îm-pedecă mersulu liberi.

9 34 Fortuna care frânge arborii, i scote din rădăcini, descopere edi-j ficii mai slabe, doboră pe omeni la păinentii.

10 ' 40 Urayauii care descopere edificii solide, demolezi hornuri seu co-şuri, mişcă corpuri grele ctc.

Comparându-se acesta scală cu a lui Wild se capetă următorulu resulsatu:

S c a la de 10° S c a la după W ild

lS c a la d e lO 9 S c a la după W ild

0 între dintele 1 şi 2 4 peste dintele 51 „ „ 2 şi 3 | 5 aprope de dintele 72 „ „ 3 şi 4 ! 6 aprope de dintele 83 cu dintele 5 i

Mai departe nu corespunde Anemometru Wild.*) Tir. C. .Tclinek Anleitnng zur Anatellmig meteorolog. Beobachtnngen-

Wien 1876 pag. 118.

161

Alte fenomene.

Dintre cele lalte fenomene meteorologice de o impor­tanţă mai mare este a se studia electricitatea aerului at­mosfericii. Inse clin lipsa de JElectrometre niai exacte acesta nu se pote studia cu succesă numai la staţiunile de ordi- nulu primii seu la institutele centrale. La staţiunile de or- dinulă al 2. este destulă a se constata numai existinţa elec- trităţiî din aeră când este o ploie orî o fortuna.

Tot asemenea şi cu magnetismulă pamentescă la care sunt de trebuinţă aparate forte complicate şi scumpe.

Afară de acestea se mai recomandă observarea şi no­tarea următoreloră fenomene, alt-cum de puţină importanţă pentru sciinţa meteorologică:

Halo de sare şi de lună la cari poporalii le dice cer- cănti de sore şi de lună. Cercănulu de sore este de 2 feluri: Coronă solară, când cercănulu albă seu forte puţină colorată se află inmediată lângă sore şi Halo solară când arculă este mare şi depărtată dela sore circa 22°. Asemenea şi cercă- nulă de lună este de 2 feluri coronă lunară şi Halo lunară si au tot aceasă formă.

CurcubeulU 11 cunosce fiă-cine asemenea se sciă şi causa nascerei lui.

Lumina polară ce se vede une-orî în regiunile nordice este de diferite colori şi se întinde pe o mare parte a ceriului. Acesta lumină are mare înfluinţă asupra acului magnetică.

Sort accidentali, se vedă de multe orî în ore-care de­părtare dela sore alţi sori de-a drepta, de-a stânga, dinainte orî din dăreptulă sorelui adevărată, aceştia se numescu sori accidentali.

Ceţă. De multe orî, mai alesă tomna, nu putemă ve­dea departe deşi aerulă este uscată, din causă că aerulă nu este limpede. Acestă fenomenă se nuihesce ceţă.

162

Ghiciură (Raufrost), este unu feliă de brumă grosâ cum se pune câte odată pe arbori, pe frundă, pe ramuri etc.

Ozon. Decând a descoperită Schonlein Ozonulă*) se ocupă mulţi observatori şi cu studiulu acestuia. Ozonulu se determină cu Ozonometru adecă nesce foi de hârtie prepa­rate cu iodură de potasiu**). Ozonulu discompune iodura şi elibereză iodulu. Intensitatea Ozonului se compută după o scală graduată în 14°. Observările se făcu de 2 ori pe di sera si dimineta.> > i

Congresulu internaţională meteor, din Viena constată cumcă metodele întrebuinţate până acuma la determinarea ozonului sunt insuficiente şi recomandă studiarea de metode nouă mai bune.

Despre semnele symbolice a tuturoră acestoră fenomene urmeză în capit. următorii:

îndrumări la facerea de Observa ti unî meteoro-9logice şi calcularea lor.

Până aicea am tractată despre elementele meteorolo­gice, despre aparatele cu ajutorulă cărora se potă studia aceste elemente şi despre instalarea aparateioră. Nu amă tractată înse despre instrumentele înregistrătore seu auto­grafe fiind-că acelea nu se potă întrebuinţa, fiindă forte scumpe, decât numai la Observatore centrale seu de ordi- nulă primă.

După ce cunoscemă elementele va fi de interesă a cu- nosce şi procedeulă ce trebue observată la facerea de ob- servaţiunî meteorologice aşa precum se recere la observa- torele de ordinulă al doilea si al treilea precum şi modulă cum se înregistrezi! aceste observări şi eventuelă se calculeză.

*) Dv. A. P. Alexi, însemnătatea sciinţeloru naturale, Sibiiii 18.83.**) Meteorologisehe Zeitschrift. Bil. IX. p. 802 ; Poggeiulorf Annalen 1871.

163

La observatorele de ordinulă al doilea se făcu obser­vările şi înregistrările numai de trei ori la di: dimineţa, la amedî şi sera. In Austro - Ungaria se făcu dim. la 7h, d. am. la 2h şi sera la 9h.

Elementele ce sunt a xse observa şi înregistra sunt: 1. Presiunea aerului atmosfericii; 2. Temperatura aerului at­mosferică ; 3. Puterea elastică seu tensiunea aboriloră din aeră; 4. Umiditatea aerului; 5. Nebulositatea pe ceriă;6. Direcţiunea si intensitatea venturiloră; 7. Forma si di- recţiunea noriloră; 8. Hydrometeorele.

Observările făcute se infereză în nesce registre lunarie speciale ce se trimită de ordinariă de cătră direcţiunile ob- servatoreloră centrale şi cari cuprindă următorele columne:

1. ţ)iua; 2. Starea termometrului de la barometru; 3. Starea barometrului neredusă; 4. Starea barometrică redusă la temperatura de 0°; 5. Starea termometrului uscată; 6. Starea termometrului umedă, (ambele de la Psychrometru);7. Presiunea aboriloră de apă din aeră; 8. Umiditatea re­lativă în pereenţî; 9. Nebulositatea ceriului după scala O—10; 10. Direcţiunea venturiloră şi intensitatea loră după scala O—10; 11. Direcţiunea şi forma noriloră; 12. Forma şi cantitatea Hydrometeoreloră din 24 ceasuri; 13. Tem­peratura maximale a aerului peste di şi peste nopte; 14. Ozonulă; 15. Observare, în care se înregistreză alte feno­mene precum: curcubeu, cercănă de sore seu de lună etc.

1. Presiunea aerului atmosfericii.S’a disă mai sus cumcă barometrulă are se fiâ ani­

nată în ună cuiă ca se stea în posiţie verticală. Ca se stea nemişcată în acesta posiţiă se înţepenesce la partea de desubtă, adecă reservoriulă barometrului, în o verigă de metală provedută cu 3 şoruburi. (Yedî stampa I. fig. 4

U

164

şi 5.) Mai întâi se lovesce barometrulă în partea deasupra cu degetulă pentru a nimici prin scuturarea ţevei puterea de adhesiune între mercuriu şi ţeve. Apoi se constată sta­rea termometrului ataşată la barometru iar resultatulu se înregistreză în columna a doua a registrului.

După acesta se constată înălţimea columnei barome- trice. Spre acestă scopu se mişcă inelul fi mobilii alţi no- niului (vedî stampa I. tig. 1 h.) până când buza inferioră a noniului se află ceva deasupra verfului columnei mercu­riale. Ajungendă la acestă stare inelulu se fixeză prin şo- rubulu i fig. 2. După acesta se reguleză noniulă cu aju- toriulă şorubului micrometricu l tig. 2. aşa ca se ajungă în o liniă orisontală cu verfulu columnei mercuriale şi cu ochiulu privitoriului, după cum se vede la fig. 6 n, n'.

Ne uitămu apoi câţi milimetri arată buza noniului şi decă acesta se află între doue linii milimetrice a baro­metrului se constată cu ajutoriulu noniului (vernirului) câte decimî de milimetrii trebuc se se mai compute. Aflându astfeliu înălţimea columnei de mercuriu se însemnă acesta ca valore brută, neredusă, ce se înregistreză în columna a 3 a registrului. D. e. buza din josu a noniului arată între 745 şi 746 m. m. vointi însemna în registru 745 la care este a se adauge încă o frângere decimale, ce se află cu ajutoriulu noniului. Numerămu liniile de pe noniu din josu în sus până ce ajungemu la o liniă ce concade cu o liniă de pe ţevea de alamă a barometrului. Numerulu căpetatu ne dă frângerea decimale de 7, carea trebue adăugată la 745; deci vomu înregistra numerulu de 745.7 m. m.

In columna a 4 din registru se înregistreză valorea adevărată a presiunei aerului adecă după-ce s’au făcută tote reducţiunile de lipsă. Amu vedutu mai sus cumcă la fiă- care sistemă de barometru trebue se se facă anumite re-

165

ducţiunî spre care scopă ne servim ti de anumite formule. Totă mai sus amu tractată mai de aprope despre formulele si modulă cum se facă reductiunile la barometru sistemăi )Kapeller.

Amă vedută că afară de corectiunea ce trebue se seî î

facă în urma variaţiunei nivelulului mercuriale din vasă, mai sunt a se face şi corecţiunile causate de căldură, prin care se scie că se delateză atâtă columna mercuriale câtă şi tevea de sticlă si si tevea de alamă. Reductiunile acestea1 1 i î )se potă calcula uşorii decă scimă constanta barometrică, carea totdeuna se graveză de fabricantă pe fundulă baro­metrului, şi decă cunoscem pe fie-care coeficiente de intin- dere pentru temperatura de ună gradă. Coeficientele de în­tindere este computatu în calcululă mediu :*) pentru mer- curiu O'OOO 181 56; pentru ţevea de sticlă O'OOO 009 18; pentru ţevea de alamă O'OOO 018 01.

O altă redueţiune despre care s’a tractată mai sus este la temperatura de 0°.

Tote acestea reduoţiuni înse astădî se facă uşoi'ă pen- trucă suntemă scutiţi de greutatea de a face calculări. Spre scopulfi acesta s’au făcută registre în cari se află calculate tote reducţiunile şi anume avemă 2 feliuri de registre. Unulă se trimite de cătră institutulă centrale de o dată cu baro­metru în care se află calculate reducţiunile nivelului mer- curiului din vasă şi la temperatura de 0°C. Pentru reduc­tiunile coeficientiloră de dilatatiune se află alte registre în cari se află calculate reducerile stăriloru barometrice în mili­metri la temperatură de 0°C, pentru temperatura aerulu dela —9°C până la 85°C. Aceste registre se facă deodată cu registrele psychrometrice şi sunt cunoscute : Registre de re- ducţiunî la (f a columnei barometrice in milimetri.

*) Vedi WiilJner Experimental Physik.

11*

166

Pentru ca se se pricepă mai uşoru facerea acestora reducţiunî vomă lua unu exemplu după formulele:

I. b1 = l + l f(t) + f ( t ) şi II. b — b1 + c (V—n). Sedicemu că l = columna de mercuriu, este 745-71"- m-, t = tem­peratura aerului este 13°C; valorile lui f(t) şi f ( t ) se află calculate în registru de reducţiune la 0° a columnei barome- trice, prin urmare după I. va fi b1 — 745'7 + 745-7 \f(t)\ + f l(t)] Căutăm în registru şi aflâmu la 13° valorile lui f(t) = — 0-002 123 X 745-7 = — 1-58valorea lui /(£) = — ................ = — 0-13

745-7 [f(t)] + f ( t ) = — 1.71 deci 6l = 745-7 — 1-7

b1 = 744.0 După formula I l-a :

b = bl + c (b1— n) = 744 + 0-0645 (744—760) b = 744—1-03 = 742-97’“- m'

In formula II. c — constanta barometrică gravată pe barometru iar n este aşa numitulu punctă neutru luată aici de 760m m-

Deci în columna 4 din registru vomă însemna 742-97m m- p ca valore redusă a barometrului.

In columna a 5. se înregistrezâ temperatura aerului. Ne uitărnu la termometru uscaţii câte gradurî şi câte deci­male de gradurî are şi acestea le înregistrămu în resp. co­lumnă.

In columna a 6. se înregistreză temperatura termome- trului umedu dela Psychrometru computându-se şi aci deci­mele de gradurî.

In columna a 7. se înregistrezâ puterea elastică seu pre­siunea aboriloru, care se află de odată cu umiditatea rela­tivă din aeru ce se înregistrezâ în columna a 8. La afla­rea valorei ambeloru acestora elemente ne folosimu de Psg- chrometru.

167

Puterea elastică a aboriloru se află după formulele urmă tore:

a) când termometrulu umedii ce se însemnă cu t1 este sub 0°I. II. III. IV.

= _ 0 000 7634 p ( t - P ) — 0-5260 ( t - P ) — 0000 686 ( t - P ) (6—755)b) când termometrulu umedii t' este peste 0°.

I . II. III. IV.e2 = — 000 939 P ( t — P ) — 0-5941 ( t — P ) — 0 000 800 ( t - P ) (6-755)

Trebue se notămu înainte de t ote cum că în acestă for­mulă se ie presiunea aerului 755m' m- şi sub e2 se înţelegeputerea elastică a aboriloru.

In fiă-care formulă aflămii 4 membrii a cărora valore se află în registrele psychrometrice în modulu următorii:*)

Membrulu I. adecă maximulii tensiunei aboriloru la tem­peratura t1 se află în tabela 1 a seu 1 b după cum tempe­ratura termometrului umedii este mai mică seu mai mare decât 0°.

Membrulu al II. este compuşii din 2 factori:a) 0-0007634 tl pentru tx )> 0° seu 0-0009739 tl pentru

tl < 0°.b) t—t' este diferinţa temperaturilora dela termometrulu

umedu şi cel uscaţii.Factorulu primii se află în columna din urmă a tabe­lei 1 a seu 1 b numită Factorii de corecţume. Valorea acestuia deci se înmulţesce cu factorulii al 2. adecă cu t—t1 şi ne dă membrulu al doilea.Membrulu al III. (—0-5260 (t — tl seu 0-5941 (t—t1)

se află în tabela I I a seu I I b numită tabela de subtragere.Membrulu alb IV. carele este corecţiunea barometrică

încă se află în tabela a I I I a pentru £l<(0° şi I I I b pentru *‘>0°.

*) Dr. C. Jelinek, Psychromcter - Tafeln fur das hundertheilige Thermo- meter bearbeitet naeh Dr. Willds Tafeln.

168

Credemă că vomă face bine decă vomă ilustra si acesta procedură prin unu exemplu:

Se luămu termometrele celă uscată = 25°C şi celă umedă 19’1°C, iar presiunea 755’11' lu-

Mai întâiu ne uitămă în tabela I b pentrucă t ' j> 0°, şi căutămă pe columna primă unde se află indicate 0°C. şi mergemă la vale până ajungemă la 19°, de aci mergemă apoi orisontală până la columna 0-l adecă la 19'1°C. Aci aflâmă valorea lui 19 • 1 = la 16-45 membrulu I.

Totă în acesta liniă orisontalâ vomă afla în columna .întitulată Factorii de corectiune, —0.019 carele este facto- rulă primă din membrulă ală 2. ce vine înmulţită cu dife- rinţa temperaturiloră (t—t1) = 5 9, 5.9X 0.019 = — O'll carele este membrulu alii II.

Pe ală 3 membru îlă căutămă în tabela a ÎL b pen­trucă t1 / 0°. Mai întâi constatămă cumcâ diferinţa tempe­raturiloră este 5.9, apoi ne uitămă în columna primă la vale până ajungemă la columna 0'9 unde vomă câpeta nu- merulă de sub tragere 3.51 seu membrulu al III.

Membrulă ală IY. îlă aflămă în tabela LII b. Mai întâi ne uitămă în columna: cliferinţele psychrometricc în care se află indicate şi jumătăţile de gradurî. Vomă ajunge deci între 5'5° şi 6°. Fiindă 5.9° mai aprope de 6° vomă lua acesta şi vomă merge de aci în liniă orisontală până ce ajungemă la columna de 760, care numără îlă luâmă ca mai apropiată de 755, unde aflămă valorea membrului al IV. = 002, carele înse fiindă forte mică se pote şi ignora.

Deci puterea elastică va ti es = 16-45 — O’l l — 3-51 — 0*02 = 12-81 care valore vine înregistrată în co­lumna a 7 a registrului.

Pentru umiditatea relativă avemă formula: F = 100Xe ce se capetă din proporţiunea F : 100 = e2: e în care F

— lf.9 —

este umiditatea relativă, e2 însemneză puterea elastică a abo- riloru şi e este puterea elastică maximale a aboriloră la temperatura t.

Se luămu şi aci exemplulu ele mai nainte adecă t = 25 şi t1 = 19-1°C.

In formula acesta nu ne este cunoscută valorea lui e, acesta Inse se pofe afla în tabela psychrometrică I. h. Ne ni târnă în columna primă a gradeloră Celsius până ajungemu la 25, de aci mergemă la columna O'O unde vomă afla va­lorea lui c = 23-5.

Prin urmare F — 1 0 0 .^ seu 550j0 ce se în­registrezi în columna a 8.

Par putemu se nu facemu nici aceste calculări. Spre scopulă acesta se află calculată gata şi valorea umidităţii în aşa numitele tabele seu registre psgchrometrice în cari nu avemiî decâtă se le căutămă. Vomu lua şi aci unu exem­plu tot pentru temperaturile t = 25° C. şi P = 1 9 ‘l° 0 .

In tabele vomu afla în şiră orisontală valorea termo- metrului umedă şi în şiră verticală valorea termometrului uscată. Aşa la pag. 67 se va afla la 25, aflată pe co­lumna verticale şi la 19 1 aflată pe columna orisontalâ, 2 numeri ce esprimă doue valori, unulă de-a stânga = 12‘8 arată presiunea aboriloră şi altulă de-a drepta = 5 5 carele esprime umiditatea relativă.

Altă exemplu pentru £ = 7 -l şi £'= 5'9°C.La pag. 35 vomă afla în columna orisontală a lui 5'9

şi cea verticale a lui 7' l.el — 6'2 puterea elastică seu presiunea aboriloru şiF = 8lf\0 umiditatea relativă.In columna a 9. se înregistreză nebulositatea ceriului

după scala O—10, adecă gradulu de inorare.In columna a 10. se înregistreză direcţiunea şi inten-

170

sitatea vânturiloră. Direcţiunea vânturiloră se constată cu ajutoriulă giruetei. Se înregistreză literile iniţiale ce ni le arată indicele dela roşa de ventu d. e. N = nord, S = sud, NO = nordost etc.

Intensitatea se însemnă seu după scala propuse de Je- linek seu după cea propusă de Willd, despre cari s’a trac­taţii mai susă. In casulii când avemii Anemometru lui Willd ne folosimii şi de scala lui. In tot casulii trebue se notămă în columna menită pentru observări că de ce Anemometru ne folosimii.

Gradulă intensităţii se înregistreză ca exponentă la li­terile iniţiale ce arată direcţiunea vântului d. e. N3 însem- neză că direcţiunea vântului este nordică şi are intensitatea de gradulii al 5.

In columna a 11 se înregistreză forma noriloră şi decă se pote şi direcţiunea loru.

Forma noriloru se înregistreză cu urmâtorele abrevia- ţiunî acceptate în sciinţa meteorologică:K seu Cir pentru norii cirri. K: seu Cir-Strat pentru norii cirri stratiC „ Cum ,, ,, cumuli G ,, Cum. Str. ,, „ eumuli stratiKC „ Cir-Cum „ „ ciri-cumuli N ,, Ni „ „ nimbiS „ Str. ,, ,, strati

Direcţia noriloru se însemnă, decă o putemu constata, ca şi direcţia vânturiloru.

In columna a 12 se înregistreză Hydrometeore pentru cari avemii 2 rubrici. Una pentru cantitatea seu înălţimea meteoreloru apose şi a doua pentru forma loru.

La constatarea cantităţii, amu vedutu mai sus cumcă ne folosimii de Udometru cu carele se mesură apa cădută în modulă următoriă. Vedi stampa III. fig. 1, 2, 3.

Apa adunată în collectoră o turnămă în mesurătoră şi ne uitămă până la care liniă a ajunsă aci. Decă d. e. a ajunsă nivelulă apei până la linia cea mare 3, atunci se

171

însemnă în columna respectivă 3'O care atâta însemnă că pe pămentu a cădutu o cantitate de apă care ar acoperi suprafaţa pământului cu o pătură de apă de 3 m. m. gro­sime,, firesce decă din acestă cantitate nu ar evapora nimica şi nu ar întră în pămentu.

Decă nivelulu apei din măsurătorii s’ar înălţa peste a 3-a liniă dară nu ar ajunge până la linia a 4-a atunci ne uitămu la care liniă scurtă a ajunsu, d. e. la linia scurtă 7. In acestu casu se însemnă în columnă 3*7, adecă pă­tura de apă de pe pămentu face 3.7 m. m.

Decă se află în udometru atâta ploie cât nu încape deodată totă în măsurătorii! atunci se umple măsurâtoriulu până la ultima liniă mare, la 10, după aceia se deşartă şi se umple a doua eventualii a treia oră şi pe urmă restulu; resultatele se adaugu şi suma ne dă cantitatea totală a apei cădutâ. Se dicemu că mesurătoriulu îlu umplemu de două ori iar a treia oră numai până între 5 şi 6 la linia scurtă 3, se va căpeta suma de 10 -j- 10 -j- 5*3 = 25.3 m. m.

Decă voiinu ca măsurarea se flă exactă apoi tot de-a- una uscămii seu ştergemu bine mesurătorulu înainte de a-1 umplea cu apă, pentru-că este sciutii cumcă în urma pute- rei de adhesiune dintre păreţii măsurătorului şi a apei, tot de-a-una rămâne o cantitate de apă ca umedelă pe păreţi, carea decă nu s’ar şterge s’ar computa încă odată cu apa ce o turnămu în vasu. Tot din acesta causă trebue să se compute şi restulu ce rămâne ca umedela pe păreţii udo- metrului, carea trebuesce la fiă-care măsurare adaugată la cantitatea adunată în măsurătorii. Acesta se numesce corec- ţiunea udomHrului carea se constată pentru fiă-care udo­metru şi se graveză pe aparatu şi carea trebue indicată şi în registrele lunarie de observaţiunî. Acestu coeficienţii va- rieză între 0*2 şi 0*4m' m'

172

Cu mai mari inconveniente este împreunată mesurarea zăpedei, la care este a-se căuta şi cantitatea de apă a ză­pedei şi şi grosimea stratului de zăpadă. Pentru constata­rea cantităţii apei din zăpadă se folosescă mai multe metode dintre cari mai practice sunt următorele:

Se ia din stâlpi întregii udometrulă în care se află ometă şi în locui se pune altulă golu. Udometrulu cu ometu se bagă în o chilia caldă, se acopere cu unu cartonă ca se nu evaporeze şi se lasă aşa până se topesce totă neua. Apa topită se mesură ca şi cea de ploie.

Unu altă metodă este de a turna în recipientele Udo- metrului o cantitate de apă caldă precisă-determinată cu aju- toriulă căreia se topesce totă neua. şi se adună cu apa tur­nată în collectoră de unde se mesură ca şi mai înainte şi din care este a se subtrage apa turnată, ltestulu este apa de zăpadă.

Mesurarea grosimei stratului de zăpadă se face în mo du mai practicii aşa: Se pune în unu locu liniştită unde nu suflă venturî seu viscole o tablă de lemnu de celti puţin 1 m. G pe pământii seu la o înălţime până la (V5 m. înse în posiţiă orisontală. După-ce s’a depusă pe tablă unu strată de nea se mesură grosimea stratului băgândă prin nea ună metru în direcţia perpendiculară spre tablă. înălţimea ce­tită de pe metru este înălţimea stratului de nea. Ca se se potă continua mesurarea trebue ca tabla se se curăţescă bine de nea după flă - care măsurare. Se înţelege de sine cumcă înălţimea stratului de nea im fi mai mare decât înăl­ţimea de apă ce o vomă căpăta tot clela acestă strată că- dută în Udometru, pentru-că densitatea zăpedei este mai mică decât densitatea apei.

Mesurarea se face la observatore de ordinulă al doilea de două orî la di dimineţa şi sera. Este de însemnată

173

cumcă resultatele capelate dimineţa sunt a se infera în re­gistru lunarii în rubrica dilei precedente şi numai resulta­tele de sera sunt a se infera în rubrica acelei dile.

In registru se însemnă ca di de ploie seu de nea t,ote acele dile în cari au cădută şi numai 0.1 in. m. hydrome- teore.

In rubrica a 2-a a columnei a 12 din registru lunarii a hydrometeoreloră se înregistreză formele în cari au că­dută hydrometeorele cari pentru uşurătate se însemnă cu semne convenţionale. In congresulă internaţională meteo­rologică din Vieri a*,) s’au statorită următorele semne atâtă pentru formele hydrometeorice cât şi pentru alte fenomene din natură ce sunt a se înregistra în columna pentru ob­servări :

pentru ploie şi anume: ^ pentru poleiă.#° ploie slabă. A 11

viscolă de zăpadă.®2 1 1 mare.

11ace de ghiaţă.

pentru zăpadă. __1UJ1 1

ventă puternică.K 7 1 fortună, uragană. -Jl

1 1ventă slabă.

S•* fulgeră depărtată, © 1 1

coronă de sore.fără tunetă. ® 11

lialo de sore.A 1 1

grindină, ghiaţă. vn1 1

coronă de lună.As

11măzârică, t-iraiă. u;

11halo de lună.

=11

negură, ceţă. /-A11

curcubeu.1 1

brumă, .A ,11

lumină polară.11 rouă. OO

11cetă uscată.

V 71ghiciură (Raufrost).

In columna a 13 se înregistreză temperatura maximaleşi minimale. Acesta se constată cu ajutorulă termometre-

*) Berichfc liber dio Verhandluugen des iiitcniationalen incteorologiscbenCongresses zu Wien. Wien lb73 p. -18.

174

loru maximale şi minimale şi anume: dimineţa la 7h se cons­tată cea minimale iar sera cea maximale. Dupăce s’au fă­cută constatările se pună termometrele iară în stare de a se putea face observările următore.

In columna a 14 se înregistrezâ gradurile Ozonului şi anume de doue ori pe di dimineţa şi sera. Inse de ordi­nară aceste observări se facă numai la Observatorele de ordinulă primă.

In columna a 15. se înregistrezâ tot feliulă de feno­mene precum fulgere, negură, viscole, corone de sore şi de lună, halo de sore şi de lună, cucurbeu, lumină polară, ceţă uscată etc.

Tot în acestă columnă, care trebue se fiă mare, se în- registreză şi resultatele constatate cu ajutoriulă Evaporime- trului si a Lyshndrului, firesce de cumva se facă şi obser­vări de acestă natură.

Calculările meteorologice.După-ce se facă observările la orele prescrise se nasce

întrebarea despre valorisarea loră. Resultatele obţinute nu­mai aşa voră ti de folosă pentru sciinţa meteorologică decă se voră supune la anumite operaţiuni matematice.

Calculările meteorologice sunt de 2 feliuri, acelea ce se facă la fiă-care Observatoră şi acelea ce se facă la In­stitutele centrale şi cari se publică în Analele aceloră Insti­tute. Se va tracta la acestă locă numai despre calculările ce sunt a-se face la Observatorele meteorologice.

Cele de întâiă calculări sunt la aflarea medieloră de di. După-ce s’au notată în Registru lunară observările fă­cute de dimineţa, dela amedă şi de sera, apoi acestea le adunămă la olaltă, suma o dividămă cu 3 şi quoţientulă este media respectivei dile. Este de observată aci că aceste me­

175

die se calculeză numai la următorele elemente: temperatura, presiunea aerului, presiunea aboriloră din aeră, umiditatea relativă, inorarea. Mediele de di aflate se înregistreză în columna lorii din Registru.

Afară de mediele de di este trebuinţă se se calculeze şi mediele de lună şi de anii. Acestea calculări se potă face aşa: Se adună tote mediele de di de pe o lună şi se divide suma acesta cu numerulă dileloră (Bl, 30, 29 seu 28) şi quoţientulîi este media lunară. Se adună apoi me­diele lunari de peste unii anii, suma se divide cu 12 şi quo- tientulii ne dă media anuală.i

Inse periode de 30 resp. 28 până la 31 de dile din o lună s’a aflată prea mare de aceea Dove a propusă cău­tarea de mai multe medii adecă dela ună numeră mai mică de dile, şi anume dela 5 dile seu aşa numitele pentade. Acesta propunere s’a şi acceptată în Meteorologia pentru-că s’a recunoscută cumcă valorile acestoră pentade sunt cele mai corsepundetore între valorile medieloră de di şi a ce- loră de lună. Mediele de di sunt prea multe iar cele lu- narie sunt prea puţine şi printre ele se află prea mari lacune.

In decursulă unui ană se capetă 73 de pentade iar în anii visecţi pentada din urmă se compută din 6 dile; iar în decursulă unei lune sunt 6 pentade.

O altă calculare ce trebue se se facă în Meteorologia este de a determina cât sunt de mari abaterile seu fluctua- ţiunile faţă de medii după valorile loră mijlocii şi extreme. D. e. Se constată la ună locă prin termometrulă maximală şi minimală, care este temperatura maximală şi minimală de di. Diferinţa între ambele aceste temperaturi se numesce amplitudinea pentru fluctuaţiunile de di care ne dă cea mai bună idea despre schimbările unui elementă meteorologică.

176

Decâ se adună maximele dela unu şirii de dile la olaltă şi minimele iară la olaltă şi se voru căuta mediele lorii, se voru căpăta mediele pentru maximalulu şi pentru mini- nialidu acelora dile iar valorile cele mai mari şi cele mai mici adecă extremele se numescu maximalele absolute şi mi­nimalele absolute din acele dile.

In mersulu temperatura anuale se ia mediulu lunei celei mai reci ca minimala şi mediulu lunei celei mai calde ca maximulu temperatura iar diferinţa între aceste extreme este amplitudinea pentru fluctuaţiunile anuale ale temperatura. Starea cea mai mică şi cea mai mare a termometrului din decursulu unui anii ne dă minimalulu şi maximalulu tempe­ratura anuale.

Mediele temperatureloru adunate de pe mai mulţi ani ne ser vescu ca o balanţă de equilibriu în jurul ii căreia se învertescu permanenţii tote stările de temperatură. Aşa for- meză mediele extremeloru graniţele acestora fluctuaţiunî cari sub împregiurărî normale sunt observate, iar extremele abso­lute formeză marginele cari se ajungii numai în caşuri ex­traordinari şi cari nu pottt ti trecute decât doră îu sute de anî odată.

Unu exemplu.Pe insula Nowaja Semlja (între 70° 371 lăţ. nord. şi

57° 441 lung. ost.) este o temperatură mediă de —9’45, iar în Iakuţk din Sibiria ostică (între 62° 2' lăţ. nord. şi 129° 451 lung ost.) de —10'9°. Pe basa acestora date ar trebui se concludemu cuincă în Nowaja Semlja se află nesce raporturi mai favorabile în privinţa temperatura. Inse decă considerămu extremele atunci vomit afla contrariulu pentrucă în Nowaja Semlja ajunge minimulii (în luna lui Marte) la —23■ 7°, va se dică mai întregii amilii avemu recelă. In Iakuţk înse temperatura minimale este în Ianuarie —40’76°

177

iar temp. maximale 17.3°, adecă cu o amplitudine de 58.12°. Se vede din acesta amplitudine cumcă pe lângă totu frigulu celu mare de iernă se află şi o vară căldurosă în care se topesce totu ometulu şi care favoriseză crescerea de plante ce pe insula Noivaja Semlja nici odată nu crescu.

S t a m p a : I.

Stampa-.H.

‘oO

£

Tabla materiei

I. însemnătatea, desvoltarea istorică şi folosăle practice ale Meteorologiei.

pagP recuvântare......................................... • ............................................. ....................IIIIntroducere................................................................................................................... 5Desvoltarea Meteorologiei (Schiţă istor ică )............................................................. 13Desvoltarea Meteorologiei în diferitele s t a t e .........................................................17

1. A u str ia .............................................................................................................. 172. U ngaria.............................................................................................................. 183. România .......................................................................................................... 194. G erm ania..................................................................................... 225. Olandia.............................................................................................................. 266. Marea Britania şi I r la n d ia ......................................................................... 277. R u sia ..................................................................................................................318. B e l g i a .............................................................................................................. 339. D an em arca ...................................................................................................... 33

10. Helveţia..............................................................................................................3411. N o r v e g ia ..........................................................................................................3712. Svedia ............................................................. 3713. Francia.............................................................................................................. 3814. I ta lia .................................................................................................................. 4115. Portugalia.....................................• ............................................................. 4216. Statele unite din America..............................................................................42

Desvoltarea Meteorologiei prin conferinţe, congrese şi comitete internaţio­nale meteorologice.................................................................................................. 45

Folosăle practicee a le M eteorologiei..................................................................... 70

II. Elementele meteorologice şi indrumările pentru observaţiunî.

Aerulii atmosferică.................................... 83Mesurarea presiunei aerului atmosferică. Barom etrele.........................................85Căldura aerului. Term om etrele................................................................................. 94

1. Variaţiunea raportului de insolaţiune în decursulă unui ană . . . 962. Variaţiunea causată prin insolaţiunea de peste d i ............................... 973. A nutim purîle.................................................................................................. 984. Varieţiunile causate prin referinţele clim atice.........................................1015. Instrumentele pentm mesurarea temperaturei........................................... 103

Termometrele maximale şi m inimale........................................................................106Instrumentele pentru mesurarea temperaturei pământului...................................108Instrumentele pentru determinarea temperaturei isvorelorii, a riuriloru şi a

m ă rilo r ii................................................................................................................110Despre instalarea termometreloru........................................................................... 112Despre Hydrometeore, Hygrometre, Psychrometre...............................................113Yarieţiunea umidităţi aerului peste di şi peste a n u ............................................ 123Varieţiunea umidităţi aerului din diferite ţinuturi............................ 126Rouă, bruma.........................* ........................ ............................................................ 128Neguri, nori ................................................................................................................ 130PI6iă, ometu, mazarică etc...........................................................................................133Udometre (Pluviometre, Om brometre)................................................................... 136Evaporaţiunea şi filtraţiunea a p e i .........................• ............................................. 137Despre v â n tu r i ............................................................................................................ 141Fortune, u r a g a n e ........................................................................................................148Direcţiunea vânturiloru................................................................................................ 154Intensitatea vânturiloru ............................................................................................ 157Alte fenomene................................................................................................................ 161îndrumări la facerea de Observaţiuni meteorologice...........................................162Calculările meteorologice............................ 174

E r a t e .La pag. 10 şirulu 7 din jos în locu d e cerce cetesce urce

55 >5 11 „ 15 55 S U S 55 55 55 uitindu 55 intindun 55 11 „ 15 55 55 55 55 55 locuri

55 lacuri55 55 15 nota*)

55 55 55 Sâprjp, 55 O ipp]55 55 15 nota**) 55 57 55 Sepoa 55 •9-epo?55 55 27 şirulii 15 din jos 55 55 » meteo] ogicii 55 meteorologicii55 55 29 ,, 6 55 55 55 55 55 depărtata 55 depărtare55 55 35 „ 1 55 55 55 55 55 consat 55 constatânduse55 55 47 „ 1 55 S U S 55 n 55 constatu 55 constataţii55 55 47

» 4 55 jos 55 55 55 meteorolog55 meteorologi

55 55 76 „ 10»

sus 55 55 55 scruta55 scurtă

55 55 94 „ 13 55 55 57 55 55 jocu55

jâcă55 55 105 „ 12 55 jos 55 55 55 s’a

55ce sa

55 55 110 „ U 55 sus 55 55 55Brulms

55 Brulms55 55 112 » 3 55 jos 55 55 55 costruesc n construesc55 55 139 „ 7 55 sus 55 55 55 erte

55este

55 55 158 „ 12 55 jos 55 55 55 Aneom 55 Anemometru.