Completare curs MAE pt studenti 2010-2011

Laura BRACU

Managementul Afacerilor Europene

1

Introducere

In contextul mondializarii pietelor, companiile sunt cele care se

internationalizeaza in general din doua motive : pentru a produce si/sau a vinde in

strainatate dar si pentru a putea sa se aprovizioneze sau sa isi desfasoare activitatile

de C&D intr-un mediu adecvat.

Pentru a le atrage si a le pereniza pe teritoriul lor, guvernele intra in

concurenta unele cu altele, oferindu-le tot mai multe stimulente si facilitati. Acest

comportament se înscrie în noua paradigma a globalizarii, aceea a atragerii si

promovarii investitiilor straine directe (ISD), paradigma impusa progresiv începând

cu anii 1980 (Michalet, 1999). Astfel, pâna in anii ‚70, în cadrul procesului de

internationalizare, companiile multinationale (CMN) erau cele care intrau în

concurenta pentru a investi în anumite teritorii. Aceasta perioada a fost deci marcata

de un exces de oferta de ISD, CMN fiind cele care încercau sa profite de

oportunitatile oferite de noile tari în curs de dezvoltare (Anfreff si Andreff, 2002).

Începând însa din anii 1980, odata cu accentuarea procesului de globalizare, o

transformare de fond s-a produs (Michalet, 1990) : firmele sunt acum cele care pun în

concurenta teritoriile nationale, atâta vreme cât înainte, statele erau cele care

selectionau proiectele « favorabile » de investitii propuse de firme.

In fata unei cereri crescânde de ISD, CMN fac dovada unei selectivitati din ce

în ce mai accentuate în alegerea tarii de implantare. Ca o consecinta a capacitatii lor

de evaluare si de selectie tot mai severe, un clasament al teritoriilor de implantare a

inceput sa se contureze :

(1) tarile cele mai atractive («miezul») sunt economiile cele mai dezvoltate,

cunoscute sub numele de Triada ;

(2) urmeaza apoi tarile în curs de dezvoltare cu potential ridicat (economiile

emergente) si care tind sa devina la fel de atractive ca si Triada (numite din acest

motiv tarile « noii frontiere ») (BRIC sau mai recent doar India si China ; a se vedea

perspectivele ISD, din WIR 2009); (3) tarile « potentiale » care ar putea deveni

atractive la un moment dat, cu conditia sa îsi îmbunatateasca performantele ; si (4)

tarile aflate la « periferie » care atrag un numar limitat de firme straine prin faptul ca

Laura BRACU


2

poseda din abundenta un factor de productie ieftin (resurse naturale, forta de munca

necalificata, etc.). Acest clasament care delimiteaza economiile în grupuri distincte,

începând de la « miez » spre periferie, indica în egala masura caracterul non-

universal al concurentei pentru atragerea de ISD ; aceasta se efectueaza doar între

tarile situate în acelasi grup. Cu toate acestea, clasamentul prezentat nu este imuabil,

permitând economiilor sa treaca dintr-o categorie în alta, pe masura ameliorarii

performantelor.

Prima parte

Contextul actual al globalizarii si afacerile internationale

1. Mondializarea si afacerile internationale

Lumea in care traim azi nu mai poate fi conceputa inafara relatiilor comerciale

si financiare internationale care afecteaza tot ce se produce si tot ce se consuma.

Importanta acestor relatii vine din faptul ca prin intermediul lor natiunile isi pot

identifica avantajele comparative in cadrul afacerilor internationale (bunuri tot mai

variate produse in intreaga lume si vandute apoi pe piete locale).

Relatiile de afaceri la nivel international nu sunt o noutate ; ele au existat de

cand exista omenirea. Doar ca in acele timpuri schimbul se realiza prin troc si avea ca

scop satisfacerea unor nevoi mai degraba sociale decat economice. Spre deosebire de

acele perioade, cand comertul era efectuat pentru comunitate, in prezent peste 90%

din activitatile comerciale sunt efectuate de companii private care isi urmaresc

propriile obiective (Harrison et al., 2004) .

Comertul mondial a fost stimulat de aparitia Statului natiune si a granitelor

nationale. Avantajele liberului schimb, bazat pe lipsa barierelor comerciale si pe

respectarea principiului avantajului comparativ au stimulat statele sa caute

oportunitati de afaceri inafara granitelor lor. Acest fapt a dus la cresterea

impresionanta a volumului schimbului dintre tari.

Laura BRACU


3

Definirea globalizarii

Incercand o definitie cu caracter general, globalizarea descrie

interdependenta din ce in ce mai accentuata care exista intre activitatile comerciale

din intreaga lume (Harrison et al, 2004). In acest sistem, pietele nationale se

comporta ca elemente componente ale unei piete unice mondiale, cu foarte putine

bariere comerciale. Pe aceasta piata unica intreprinderile isi vand produsele

adoptand o strategie de marketing unica. Mai mult decat atat, resursele de care au

nevoie acest companii sunt obtinute de pe o piate mondiala a muncii, o piata

mondiala financiara si una mondiala a materiilor prime si a materialelor. Chiar si

unele companii sunt mondiale, in masura in care au mai multe sedii in diferite tari.

Globalizarea poate fi analizata din doua perspective (Mouhoud, 2006) :

- a mobilitatii internationale a firmelor si a factorilor de productie. Din

aceasta perspectiva globalizarea reprezinta accelerarea fara precedent a

libertatii de localizare a companiilor in spatiul mondial (p. 7)

- a evolutiei celor 5 componente ale sale :

o delocalizarea activitatilor in strainatate ;

o fluxurile comerciale de bunuri si servicii intre filiale sau intre

companii, si schimbul de bunuri intermediare ;

o fluxurile financiare pe termen scurt ;

o fluxurile de cunostinte si de tehnologie ;

o migrarile internationale ale fortei de munca calificate sau

necalificate.

Aceste componente sunt interdependente dar poseda periodizari distincte. In

timp ce primele doua forme sunt cele mai vechi (exporturile au avut o pondere

importanta in PIB tarilor mai dezvoltate inca din sec. 19 ; tot atunci au aparut si

primele FMN) ultimele doua s-au intensificat doar incepand cu anii 1980, fiind

componentele care fac din globalizarea contemporana un fenomen cantitativ si

calitativ nou.

Laura BRACU


4

Delocalizarea activitatilor in strainatate (multinationalizarea companiilor)

Aceasta prima componenta se refera la investitiile straine directe (ISD) dar si la

alte forme de delocalizare care nu implica transferul de capital.

Atunci cand o firma se multinationalizeaza ea incepe sa isi desfasoare activitatile care

ii alcatuiesc lantul valorii (productie, montaj, C&D, distributie, etc.) in mai multe

tari. Aceasta raspandire a activitatilor sale se numeste delocalizare, si poate fi

absoluta sau relativa.

Delocalizarea este absoluta atunci cand o firma isi inchide in intregime unitatea

sa de productie din tara A pentru o a deschide in tara B. Este forma cea mai criticata

a globalizarii, in special de comunitatile locale sau de partidele politice, din cauza

efectelor sale negative pentru economia tarii de origine (accentuarea somajului).

Daca insa nu se efectueaza transferul total al activitatilor catre tara B ci are loc

doar o crestere a acestora in tara B, este vorba de o delocalizare relativa. Firma isi

extinde deci activitatile in strainatate ; ea produce, vinde si creeaza locuri de munca

si in alte tari, prin filialele sale stabilite acolo. Formele pe care le poate alege pentru a

face acest lucru sunt :

- fie crearea de filiale noi (greenfield, pe teren nou sau ex-nihilo),

- fie prin cumpararea unor firme deja existente (fuziuni-achizitii (F&A)).

Aceasta mondializare a firmelor poate fi facuta cu sau fara transferul de capital.

E vorba de o globalizare productiva.

Fluxurile comerciale de bunuri si servicii

Fluxurile comerciale de bunuri si servicii sunt cunoscute ca prima forma a

globalizarii, si anume internationalizarea1. In prezent ele sunt sustinute de

1 Etapele globalizarii :

1. Internationalizarea afacerilor : cresterea exporturilor ; 2. Desfasurarea proceselor de productie in strainatate / multinationalizarea

intreprinderilor sau globalizarea productiva 3. Globalizarea financiara.

Laura BRACU


5

globalizarea productiva. In prezent, aceasta componenta se manifesta prin cresterea

gradului de deschidere comerciala (Exp+Imp/PIB). Comertul mondial e influentat

de globalizare prin modificarea structurii/naturii bunurilor schimbate dar si prin

cresterea comertului intra-firma efectuat de filialele unui grup multinational.

*Modificarea structurii/naturii bunurilor schimbate consta in cresterea

ponderii comertului de bunuri de consum intermediar sau bunuri

intermediare (piese, componente, module, etc.) intre filialele aceluiasi grup

multinational, ca rezultat al descompunerii (fragmentarii) procesului de productie.

Exemplul cel mai sugestiv e dat de industria de automobile, unde componentele sunt

fabricate simultan in filiale imprastiate in intreaga lume apoi exportate cate unitatile

de asamblare ale CMN, unitati situate aproape de pietele finale de desfacere.

*Internalizarea comertului de catre FMN : este vorba despre comertul intra-firma,

bazat pe un pret de transfer (sau de cesiune interna) intre filiale si deci organizat

inafara pietei. Acesta reprezenta in 2004 o treime din comertul mondial.

Globalizarea financiara

Se refera la plasamentele financiare efectuate in firme situate in strainatate,

fara sa se doreasca implicarea in gestiunea curenta a firmei. Este vorba despre

investitiile de portofoliu, efectuate in interes speculativ, pe termen scurt. Desi exista

o diferenta semnificativa intre ISD si cele de portofoliu, activele financiare detinute in

strainatate pot avea legaturi strainse cu ISD internationale, deoarece aceste investitii

pot fi folosite la finantarea activitatilor productive delocalizate in strainatate (deci a

ISD).

Laura BRACU


6

Globalizarea tehnologiei si a cunostintelor

Contextul actual al globalizarii corespunde cu aparitia, in tarile dezvoltate, a

economiei cunostintelor. Astfel, pana la finele anilor ’80 firmele care desfasurau

activitati in straintate realizau transferul de cunostinte (know-how) prin crearea de

JV sau prin cesiunea de licenta ori depunerea de brevete. Ele isi pastrau activitatile

de C&D, de inovare, in tara de origine si delocalizau doar functiunile de baza ale

firmei (productia, asamblarea, distributia). Daca chiar realizau C&D in strainatate era

doar pentru a adapta produsul final la gusturile consumatorilor de pe piata de

desfacere.

Aceasta configuratie traditionala a fost insa schimbata o data cu globalizarea.

Activitatile de C&D se desfasoara acum in filiale aflate in straintate. Doar ca nu toate

FMN pot sa si-o permita, ea ramanand apanajul marilor corporatii transnationale ; in

acelasi timp ea nu se desfasoare in toate locatiile din straintate ci doar in anumite tari

dezvoltate ori in cateva economii emergente (India, China, etc. ). (a se vedea

comentariile cu privire la capacitatea de absorbtie).

Migrarile internationale ale fortei de munca

Globalizarea de zi se caracterizeaza printr-o mobilitate accentuata a

persoanelor in spatiul mondial. Migrarile personalului calificat cunosc o crestere fara

precedent, dactorita cresterii nivelului de educatie in tarile de origine si a cresterii

factorilor de atractie a economiilor dezvoltate. Circulatia tot mai accentuata a

studentilor este un factor deloc de neglijat al acestei migratii. Dar daca schimburile

comerciale si ISD sunt o componenta veche a globalizarii, globalizarea financiara,

transferul de cunostinte si migratia populatiei sunt un fenomen relativ nou.

Definirea afacerilor internationale (Harrison el al. p. 32-38)

Afacerile internationale acopera toate activitatile economico-financiare care se

desfasoara inafara granitelor nationale, desfasurate de companii ce isi urmaresc

propriile obiective strategice (Harrison el al. p. 32). Unele activitati ale afacerilor

Laura BRACU


7

internationale sunt controlate de stat, urmarindu-se prin aceasta atingerea unor

obiective strategice de interes national ; dar ponderea acestora est mica si in scadere,

majoritatea activitatilor internationale fiin desfasurate de firmele private.

Afacerile internationale acopera doua activitati principale : comertul

international si investitiile internationale. Comertul international include importurile

si exporturile de bunuri si servicii efectuate de o firma. Investitiile internationale au

loc atunci cand o firma transfera o parte din resursele sale in afara tarii de origine, in

scopul de a desfasura in straintate activitatile sale economice.

Din perspectiva acestor doua activitati, afacerile internationale pot fi vazute ca

o extindere a activitatii economice domestice pe teritoriul altor tari. Pe baza acestei

definitii se poate afirma ca internationalizarea este o etapa in dezvoltarea unei firme ;

aproape toate CMN de mari dimensiuni au inregistrat intai succese in tara lor de

origine si apoi, in timp, au inceput sa caute oportunitati de afaceri inafara granitelor

nationale.

Caracteristicile afacerilor internationale

Desi in principal, gestionarea afacerilor cuprinde aceleasi principii, functii si

procese de organizare si conducere, mediul in care au loc afacerilor internationale

este considerabil diferit. Comparativ cu firmele nationale/domestice, companiile care

isi desfasoara activitatea inafara granitelor sunt puse in fata unor situatii diferite ;

gradul de incertitudine est mult mai ridicat si deci riscul la care sunt expuse este mai

mare.

Aceste dificultati, incertitudini si riscuri sunt legate de complexitatea

mediului de afaceri international, de diferentele ce apar, intre o tara si alta, in ceea

ce priveste mediul politic, economic, juridic si cultural. Aceste difernte se manifesta

sub forma unor constrangeri care fac ca procesul de luare a deciziei sa fie mult mai

dificil dacat in cazul firmelor locale. Performantele firmei, operatiunile sale viitoare

sau chiar eficacitatea sa pot fi serios afectate. Mediul international nu este doar mai

complex decat cel national dar ci si mult mai schimbator, mai dinamic, mai turbulent.

Laura BRACU


8

(caracteristicile mediului : complexitatea = nr de variabile si dinanismul = ritmul

schimbarilor).

Diferente intre mediul national si cel international :

- fiecare tara in care compania internationala opereaza reprezinta un mediu cultural

diferit. In aceste conditii, firma trebuie sa cunoasca si sa respecte valorile

culturale proprii tarii gazda. Sensibilitatea culturala reprezinta respectul

normelor, valorilor si obiceiurilor culturale ale altora. Aceste valori culturale

diferite actioneaza ca si constrangeri atat in lumea de afaceri cat si pe plan social ;

- mediul economic actioneaza si el ca o constrangere, la fel ca si cadrul

institutional : aici includem reglementarile guvernamentale cu privire la modul

de functionare a firmelor, cum ar fi procente limita in cazul capitalului repatriat,

suma minima a capitalului investit, politica locala cu privire la rata de schimb,

etc. Aceste practici sporesc incertitudinea in cazul tranzactiilor financiare

internationale, domeniu care deja este riscant prin natura sa ;

- mediul juridic este si el supus diferentelor culturale si impune firmelor straine o

sesibilitate crescuta in fata legilor si regulamentelor locale. Legat de legislatie,

cunoasterea birocratiei si a coruptiei, variable cu caracter specific, este necesara

pentru a evita blocaje neplacute in derularea afecrilor ori afctarea imaginii

firmei ;

- diferentele culturale se manifesta deasemenea prin gusturi si obiceiuri diferite ale

populatiei tarii gazda, legate de consum sau economisire. Astfel strategia de

productie si de distributie pot fi afectate. Chiar si in cazul produselor

standardizate deja la nivel mondial (bunuri de consum) unele modificari se

impun pentru a stimula atractivitatea lor locala (numele ar trebui schimbat, ori

culoarea ambalajului, etc…) ;

- inafara acestor variabile de mediu prezentate mai sus, tara gazda dispune de

factori de productie diferiti (de fapt, este unul din motivele

internationalizarii…). Diferentele in ceea ce priveste calitatea si disponibilitatea

factorilor de productie de baza impun reorientarea strategiei de aprovizionare,

productie si distributie. Exemplu : McDonald’s in Rusia la inceputul anilor 1990

Laura BRACU


9

s-a confruntat cu faorte mari dificultati legate de asigurarea cu materii prime :

respectarea termenelor de livrare si calitatea produselor alimentare de baza.

Astfel compania a fost nevoita sa aduca din strainatate tehnologie si echipamente

proprii dar si specialisti in agricultura, pentru a-i specializa pe agricultorii rusi.

Rezultatul : cresterea productiei de cartofi cu 100%.

Dupa aceasta scurta prezentare a globalizarii ne vom concentra atentia asupra

actorului major al globalizarii secolului 21 : companiile multinationale. Vom vedea in

continuare ca daca firmele multinationale sunt unul din principalii vectori la nivel

microeconomic al globalizarii, fluxurile de investitii straine directe care le

acompaniaza reprezinta vectorul macreconomic al acesteia.

2. Companiile multinationale (CMN)

Inca de la inceputul anilor 1980 asistam la o internationalizare din ce in ce mai

intensa ce acopera toate aspectele vietii economice, de la pietele de bunuri si servicii,

la sistemele financiare, la firme, la tehnologie si la concurenta). Toate aceste procese

se incadreaza in fenomenul de globalizare.

In acest cadru, companiile multinationale (CMN) actioneaza ca actori

principali ai internationalizarii, ca un vector principal de propagare a investitiilor

straine directe si a progresului tehnic. CMN sunt elementul cheie al afacerilor

internationale. Ele domina activitatile modiale de comert si investitii, produc cea mai

mare parte de produselor consumate si cunscute la nivel mondial si au o pondere

foarte mare in fluxurile de investitii directe. Marci precum Coca-Cola, Gilette,

Microsoft sunt referinte in domeniul lor de activitate pe toate pietele mondiale.

In afara de aceasta, volumul si natura activitatilor lor influenteaza de o

maniere semnificativa dezvoltarea si ritmul cresterii economiei mondiale. CMN sunt

adesea considerate responsabile de schimbarile economice, politice si sociale la nivel

mondial. De accea, rolul CMN este obiectul unor ample dezbateri ; pentru unii ele

Laura BRACU


10

sunt expresia capitalismului mondial si un veritabil vetor de crestere, indispensabile

in crearea de noi tehnologii ; pentru altii sunt o sursa de nedreptate care duce la

instaurarea imperialismului economic. Putem deci concluziona ca impactul lor este

unul variat si complex.

Charles-Albert Michalet scria la finele anilor 1970 ca e usor sa identifici o CMN

deoarece ea e « experta in arta de a se face cunoscuta » . Mai greu e sa se identifice

adevaratii detinatori de putere, deoarece organizarea lor este complexa, bazat p o

multitudine de retele intre sediu si filiale. Un sondaj realizat in 1974 de catre European

Omnibus Survey ne indica varietate opiniilor existent cu privire la CMN. (vezi tabel)

Tabelul .

Care dintre caracteristicile de mai jos descriu, in opinia dvs. cel mai bine CMN ? (in %)

RFG

Franta

Marea Britanie

Olanda, Belgia

Fara patrie Eficiente Periculoase Enorme Dinamice Americane In varful progersului tehnic Incontrolabile Avand preocupari sociale

6 7 13 10 18 22 17 17 2

16 16 17 16 13 6 22 25 13

15 17 11 33 9 14 13 11 15

6 8 23 15 24 11 10 28 4

Sursa : dupa European Omnibus Survey, avril 1974.

Conform celor mai recente statistici ale UNCTAD (United Nations Conference

on Trade and Development) (WIR 2008) exista 79 000 CMN care isi desfasoara

activitatea in 790 000 de filiale in strainatate2 ; productia de bunuri si servicii a

acestor, precum si stocul lor de ISD a depasit 15 000 miliarde de dolari in 2007. Cifra

de afaceri estimata a acestora este de 31 000 miliarde dolari, in crestere cu 21% fata de

2006. Valoarea adaugata (produsul brut) a filialelor in strainatate din intreaga lume

este estimat la 11% din PIB mondial al anului 2007 iar numarul lor de anagajati a

atins 82 de milioane de persoane.

2 Ca o comparatie, raportul UNCTAD din 1995 (WIR, 1995) indica existenta a 40 000 de sedii centrale (firme

mama si a 250 000 de filiale in strainatate.

Laura BRACU


11

Today there are some 82,000 TNCs worldwide, with 810,000 foreign affiliates in the world (annex table A.I.8). These companies play a major and growing role in the world economy. For instance, exports by foreign affiliates of TNCs are estimated to account for about one third of total world exports of goods and services. And the number of people employed by them worldwide, which has increased about fourfold since 1982, amounted to about 77 million in 2008 – more than double the total labour force of a country like Germany. The largest TNCs contribute to a significant proportion of total international production by all TNCs, both in developed and developing economies. Over the three-year period 2006–2008, on average, the 100 largest non-financial TNCs19 accounted for 9%, 16% and 11%, respectively, of the estimated foreign assets, sales and employment of all TNCs in the world (table I.6). They also accounted for about 4% of world GDP, a share which has remained relatively stable since 2000.

Over the past 15 years, the largest TNCs have undergone a steady process of progressive increase in the proportion of companies operating in the services sector, and of firms based in developing countries. These largest TNCs are presently being strongly affected by the ongoing economic and financial crisis, both at company and industry levels, as evidenced by declining profits, divestments and layoffs, restructurings and some bankruptcies. According to preliminary estimates, the increase in have slowed down markedly in 2008. However, an UNCTAD survey (UNCTAD, 2009b) shows that, despite a temporary setback in their investment plans in the short term, large TNCs expect to continue to in the medium term, with a growing focus on emerging markets WIR 2009, pp 17-22

Deasemenea, sectoarele de activitate ale CMN s-au diversificat. Companiile

din sectorul manufacturier si petrolier, precum General Electric, British petroleum,

Shell, Toyota si Ford Motor raman in fruntea clasamentului primelor 25 de CMN

non-financiare din lume. In acelasi timp, CMN din sectorul serviciilor au devenit din

ce in ce mai numeroase in ultimii 10 ani, 20 dintre ele figurand in lista primelor 100

de CMN in 2006, fata de doar 7 in 1997.

Activitatea primelor 100 de CMN a cunoscut o crestere importanta in 2006,

cifra lor de afaceri si numarul lor de anagajati crescand cu 9%, respectiv 7% fata de

2005.

Laura BRACU


12

Sursa WIR 2009, p 18.

Firmele multinationale nu sunt un fenomen nou aparut. Deja de la sfarsitul

secolului al XIX-lea firmele multinationale un inceput sa se impuna in strainatate : in

1914, 122 de intreprinderi americane au delocalizat o parte din activitatile lor de

productie. Pana la sfarsitul primului Razboi Mondial, activitatile lor erau indreptate

catre protejarea surselor lor de materii prime, in scopul asigurarii continuitatii

productiei in tara de origine. In perioada interbelica s-au straduit sa obtina din partea

guvernelor gazda permise de prospectare si de exploatare a resurselor naturale. In

schimb ele participau la dezvoltarea tarii de implantare furnizand competente si

capitalul necesar proiectelor de investitii sociale si de infrastructura.

Laura BRACU


13

Dupa cel de al doilea Razboi Mondial, dezvoltarea lor rapida si proliferarea lor

fara precedent a facut din ele obiectul de cercetare a multor cursuri. Activitatea lor s-

a concentrat catre explotarea avantajelor lor competitive in diferite locatii, prin

utilizarea activelelor lor specifice. In expansiunea lor au inceput sa se diversifice si sa

se extinda catre sectorul serviciilor bancare si financiare, telecomunicatiilor si

transporturilor. Caderea regimurilor comuniste din Europa de Est si sfarsitul izolarii

Chinei au oferit CMN imense oportunitati de dezvoltare in tari pana mai ieri inchise.

Definitii si caracteristici

Definirea unei CMN este o sarcina complexa ; in prezent nu exista o definitie

unica, generala, a acesteia. Acest fapt se datoreaza in principal dificultatii de a le

evalua caracteristicile in ceea ce priveste natura operatiunilor lor, formele lor juridice,

structurile lor de gestiune si diversitatea lor geografica. Companiile care pot fi

considerate multinationale sunt atit de numeroase si de diferite incat definitiile date

risca sa fie incomplete ori imprecise. In general, organismele internationale definesc

caracterul multinational al unei intreprinderi prin impactul pe care aceasta in exercita

asupra comertului si investitiilor mondiale.

Consensul in definirea FMN nu se intalneste nici din punct de vedere

cantitativ : in timp de Muchielli (1998) considera ca o MN este o intreprindere care

poseda cel putin o unitate de productie in strainatate, Caves (1982) o defineste ca o

intreprindere care controleaza si gestioneaza locatii de productie situate in cel putin doua tari

diferite. In acelasi timp, Vernon, considera ca o multinationala este « o firma mare care

are filiale industriale in cel putin sase tari ».

Denise Flouzat (1999) considera ca o CMN este o societate a carei cifra de

afaceri depaseste 500 milioane de francs (aproximativ 76,2 milioane euro), implantata

in cel putin 6 tari si realizand cel putin 20 % din CA inafara tarii. Este insa evident ca

aceste criterii cantitative sunt absolut arbitrare si fara interes. De ce 6 filiale in

straintate si nu 10 ? De ce 20% din CA in strainatate si nu 25% etc.

Laura BRACU


14

Un consens totusi apare in ceea ce priveste logica productiva. Astfel, Muchielli

subliniaza ca « o intreprindere poate sa aibe reprezentante comerciale in straintate, dar ca ea

nu va fi cu adevarat o MN decat atunci cand va produce partial sau total produsele sale in

afara teritorilului national ». W Andreff (1996) face aceeasi remarca, spunand ca

« intreprinderile care nu au decat o simpla activitate de comert international, exportand

produsele direct sau prin intermediari locali, nu intre in categoaria de FMN, deoarece nu

exercita ea insasi o activitate creatoare de valoare in tara de destinatie a exporturilor ».

Natiunile Unite definesc FMN ca fiind mari intreprinderi transnationale care

poseda sau controleaza infrastructuri de productie sau de servicii inafara tarii in care au

sediul central (ONU, The Multinational Corporation inWorld development, 1973, p.

23). In aceasta abordare se pune accentul pe proprietate, pe caracterul multinational

al productiei lor, si pe centralizarea controlui efectuat de catre sediul central din tara

de origine.

O definitie mai extinsa este data de UNCTAD (WIR, 2004, p. 375), care

considera ca o firma multinationala este o intreprindere care exercita un control direct sau

indirect asupra activelor uneia sau mai multor intreprinderi situate in alte tari decat cea in

care isi are sediul social.

Intreprinderea care exercita controlul se numeste « firma mama » ori « sediu

central » (maison mere (fr.) sau headquarter (engl.)). Intreprinderea ale carei active sunt

detinute si controlate de catre firma mama se numeste filiala. Ansamblul constituit

de firma mama si de filialele sale din straintate se numeste grup multinational, firma

multinationala sau corporatie transnationala. (a se vedea figura)

Laura BRACU


15

Caracteristici calitative

1. Ruperea lantului valorii si realizarea activitatilor care il compun in mai

multe tari

Figura. Lantul valorii

Sursa : M. Porter

Laura BRACU


16

2. Natura controlului

Doua criterii pot fi folosite pentru a defini natura controlului exercitat asupra

entitatii din straintate (Mazerolle, 2006, p. 10) :

- gradul de control exercitat asupra activelor unei intreprinderi aflate in

straintate ;

- natura juridica a intreprinderii aflate in straintate (Cf figura).

Daca entitatea din straintate nu are personalitate juridica, este vorba de o

sucursala. OCDE foloseste termenul de « etablissement stable » care include

birourile de reprezentare, sediile directiei regionale, etc. Este o « instalatie fixa de

afaceri prin intermediul careia o intreprindere exercita o parte din activitatile sale »

(OCDE, www.ocde.org).

Daca insa entitatea din straintate are personalitate juridica, este vorba de o

filiala (in cazul in care firma mama detine peste 50% din dreptul de vot) sau de o

societate afiliata (daca detine intre 10% si 49%).

Laura BRACU


17

3. Controlul direct si controlul indirect

Figura de mai jos ne prezinta cazul unei filiale A situate in Spania, si care e

controlata in proportie de 80% de firma-mama B situata in Franta. Este vorba de

un control direct. In acelasi timp insa, B este controlata in proportie de 70% de

compania C, situata in Germania. In acest caz, C exercita asupra lui A un control

indirect de 56% ((70x80)/100=56%).

Laura BRACU


18

Exemple de control indirect

A este o filiala a N (e detinuta in proportie de 60%. B e filiala lui A. Dar B e

controlata indirect de N in proportie de (60x55)/100= 33%. Ar trebui ca B sa fie

societata afiliata lui N. Dar datorita % mari a lui N in A, si B este, la randul sau, filiala

lui N.

Apoi, B o controleaza direct pe C cu 12%. C este o societate afiliata lui B. Si prin

urmare si a lui N, desi N controleaza indirect doar (60x55x12)/100=3,96% din C.

Laura BRACU


19

N controleaza direct 10% din D, care este deci o societate afiliata a lui N. Dar

D detine 60% din E. E este filiala lui D dar deoarece D este doar afiliata lui N, E este

tot afiliata lui N (cu 6%).

Caracteristici organizationale

(se completeaza cu definitiile firmelor internationale, multinationale, transtaionale si globale, prezentate la curs)

Caracteristici (abordari) strategice ale CMN

(se completeaza cu definitiile abordarilor etnocentrice, policentrice, regiocentrice, geocentrice, prezentate la curs :profilul EPRG)

Indicatori ai activitatii CMN

A. Indicele de transnationalitate

Calculat de UNCTAD din 1995, Indicele de transnationalitate ITN este o

medie aritmetica simpla a trei indicatori : activele detinute in strainatate, cifra de

afaceri realizata in straintate si numarul de anagajati din strainatate.

ITN = 1/3 [(Activele detinute in strainatate/Total active) + ( CA realizata in

straintate/Total CA) + (Numarul de anagajati din strainatate / Total anagajati)] x

100

ITN e cuprins inre 0 si 1 si e calculat pentru fiecare intreprindere. Clasamentul

pe 2006 apare in tabelul e mai jos (WIR, 2008, pp. 220-222). Pt analiza indicelui, vezi

articolul :

« What Do Internationalization Indices Measure ? », autori G. Ietto-Gilles, T.

Seccombe-Hett, Center for International Business Studies, 1997.

B. Indicele de internationalizare

Este calculat tot de UNCTAD ca raport intre numarul de filiale din strainatate

in totalul numarului de filiale :

II= (Nr de filiale din strainatate/Nr total de filiale) x 100

Laura BRACU


20

II e cuprins intre 0 si 1 si e calculat pentru fiecare intreprindere. Clasamentul

pe 2006 apare in tabelul e mai jos (WIR, 2008, pp. 220-222).

Laura BRACU


21

Laura BRACU


22

Clasamentul pe 2007 apare in WIR 2009.

Laura BRACU


23

C. Indicele global de internationalizare

Mergand si mai departe cu calculele, Sullivan (1994, citat de Muchielli, 1998) a

conceput un indice composit al multinationalizarii firmelor. El ia in considerare trei

atribute ale FMN : (1) performantele sale in strainatate, (2) structurile sale in

strainatate si (3) comportamentele si atitudinile sale in strainatate. Performanta se

masoara prin pnderea vanzarilor in strainatate (VS) ; structurile prin ponderea

activelor in strainatate (AS) si prin % filialelor in strainatate (FS) ; comportementul e

analizat prin dispersia geografica si culturala a filialelor (DG) pe baza unui decupaj al

lumii in 10 zone si prin experienta internationala a top managerilor (EI). Indicele

global de internationalizare (IGI) se calculeaza ca suma celor cinci procente obtinute

mai sus IGI = VS + AS + FS + DG + EI.

Tabelul…... Primele 10 CMN in functie de IGI in 1990.

Firma IGI VS AS FS DG EI

CPC 1 12 9 14 1 1

EXXON 2 1 1 26 26 28

Colgate 3 3 3 28 19 20

IBM 4 6 10 8 21 15

Gillette 5 2 2 19 10 46

Mobil 6 4 8 49 7 1

Pfizer 7 22 31 4 2 18

American Brands

8 15 11 1 38 17

DEC 9 9 7 3 25 43

Hewlett-Packard

10 12 20 5 29 19

Sursa: tradus din Jean-Louis Mucchielli, Multinationales et mondialisation, Editions du Seuil, 1998

Putem observa din tabel si cateva indicatii cu privire la natura IGI. De

exemplu, nivelul ridicat de internationalizare al CPC se datoreaza in principal

indicatorilor DG si EI (CPC este pe primul loc in cazul acestor doi indicatori) ; altfel

Laura BRACU


24

spus, pozitia sa se explica prin variabile legate de comportament, de dispersia

geografica si culturala a filialeor sale (DG), si de experienta internationala a

managerilor sai (EI). In timp ce in cazul companiei EXXON, situata pe locul 2, gradul

sau de internationalizare e legat de performantele sale in ceea ce priveste vanzarile in

straintate (VS) si activele din straintate (AS).

O remarca metodologica se poate face in ceea ce priveste constructia indicelui

compozit IGI. De fapt aceasta problema apare de fiecare data cand e vorba de

constructia unor astfel de indici, si e legata de modul de ponderare a fiecarei

variabile. In cazul nostru este vorba despre o medie aritmetica simpla, ceea ce

inseamna ca fiecare indicator are aceeasi « greutate » in definirea IGI. Intrebarea care

se pune este insa : oare toti indicatorii ce compun IGI au aceeasi importanta ? De ce

ponderea vanzarilor in straintate sa fie la fel de importanta cu experienta

internationala a managerilor, de exemplu ?

Procesul de multinationalizare a companiilor

1. Factorii determinanti ai multinationalizarii companiilor (DE CE ?)

Oare de ce o intreprindere ar parasi confortul oferit de mediul sau national

pentru a deveni o multinationala ? Ce o determina sa se expuna la multitudinea de

dificultati , de riscuri si incertitudini ce alcatuiesc mediul international ? De ce, in

aceasta aventura, unele reusesc si altele nu ? Si de ce unele sectoare sunt mai

multinationalizate decat altele ? Ori de ce unele tari investesc mai mult in straintate

decat altele ? Iata cateva intrebari la care vom incerca sa raspundem in acest paragraf.

Literatura care studiaza motivele multinationalizarii firmelor este abundenta.

Pentru a explica de ce si cum o firma devine multinationala, economistii au elaborat

o serie întreaga de abordari, ce tin atât de economia internationala, cât si de cea

Laura BRACU


25

industriala si institutionala3. Fiecare teorie are o abordare diferita, punând accentul

pe motivatiile care determina firmele sa îsi internationalizeze productia.

Unul din primele raspunsuri la intrebarile de mai sus e oferit de teoria

avantajului specific, dezvoltata de Stephen Hymer in 1968 si preluata apoi de diversi

autori. Aceasta teorie sustine ca o intreprindere se implanteaza in strainatate pentru a

exploata un avantaj care ii este propriu, specific deci. Acest avantaj poate fi

tehnologic, managerial, comercial, etc.

Alte explicatii vin apoi sa i se adauge acestei teorii, ori chiar sa i se substituie.

In principal este vorba de explicatia determinista, care leaga decizia de investitie in

strainatate de structura de piata a tarii gazda. E vorba aici de structurile de piata de

tip oligopol sau monopol, care prin simplul joc al pietei ar obliga firmele din sectorul

respectiva sa se multinationalizeze aproape in mod mecanic. Se observa deci

comportamente de imitare, pur reactive, dar compatibile cu abordarea traditionala

de maximizare a profitului.

1. Teoria exploatarii avantajului specific (de monopol)

Se bazeaza pe ideea ca o companie care poseda un avantaj specific transferabil

va putea depasi costurile implantarii in strainatate. Termenul de avantaj specific

pentru multinationalizare a fost folosit de economistul Stephen Hymer in anii ’60.

Avantajul specific se refera la o serie de active (tangibile sau intangibile) aflate in

proprietatea si controlul firmei, fapt ce le ofera un caracter exclusiv.

Este insa evident ca aceste avantaje trebuie sa fie semnificative pentru a putea

permite unei firme sa depaseasca costurile transportului international si cele legate

de obstacolele lingvistice, culturale, administrative sau institutionale si sa fie in

acelasi timp competitive fata de firmele locale care nu aveau de « platit » aceste

costuri.

Care sunt insa aceste avantaje ? Ele pot fi clasate in trei categorii :

3 Pentru o prezentare detaliata, a se vedea Andreff (1996), pp. 95-112.

Laura BRACU


26

- avantaje tehnologice

- avantaje legate de reputatie, de numele de marca

- avantaje legate de marimea companiei.

Avantajele specifice legate de tehnologie sau de know-how (savoir-faire)

Sunt de departe cele mai evidente avantaje ale CMN. Rar se intalneste o CMN

care sa nu fie lider tehnologic in unul sau chiar mai multe domenii. In anii 1950-1960

multinationalele americane au adus in Europa tehnologii noi in multe domenii cum

ar fi automobilele, cel al forarii si prelucrarii miniere si petroliere, cel al produselor

chimice ori farmaceutice. Ele au jucat un rol de pionier in procesul de difuzare al

tehnologie si in reducerea decalajului tehnologic intre tari.

Unele dintre aceste CMN nu vroiau sa produca in strainatate pentru a penetra

pe piata ; exporturile ori cesiune de licenta erau suficiente. Altele insa, mai grijulii

fata de protejarea capitalului lor de know-how si de mentinerea avantajului lor

tehnologic au iceput deja sa isi deschida filiale. Unele mai exista si azi : sunt CMN

din sectorul automobile, de exemplu.

In prezent, CMN sunt in continuare lideri tehnologici iar avantajele posedate

de ele le permite sa se implanteze pe piete indepartate. Atuul tehnologic pe care il

poseda depaseste costul de transport si celelalte costuri asociate implantatrii in

straintate.

Avantajele specifice legate de reputatie, de numele de marca

Lista celor mai cunoscute CMN e mai degraba o lista a numelor de marca,

unele prestigioase, cautate si dorite pentru atributele reale sau imaginare ale

produselor pe care le ofera.

Numele de marca reprezinta un atu deosbit de important pentru o firma care

vrea sa se internationalizeze. Ea permite firmei sa soseasca precedata de o reputatie,

ca o carte de vizita. Chiar daca firma vine de departe ea nu mai are nevoie sa

cheltuiasca sume colosale pentru a se face cunoscuta. Consumatorii o cunosc deja si

Laura BRACU


27

sunt chiar nerabdatori sa gaseasca produsul dorit pe piata lor, indiferet ca e vorba de

importuri sau de filiale de productie. Piata Europei de Est este un exemplu sugestiv

in acest sens.

Avantajele specifice legate de dimensiune (de talia intreprinderii)

Masurate in diverse moduri (cifra de afaceri, nr total de angajati, activele

posedate, etc.), aceste avantaje sunt, de departe, cele mai « enorme » (semnificative).

Deoarece :

- firmele de mari dimensiuni au capacitati financiare pentru a efectua

activitatile de C&D si deci pentru a crea si mentine un avantaj tehnologic ;

- firmele de mari dimensiuni au capacitati financiare pentru a realiza

publicitate la scara larga si deci pentru a crea si a intretine o imagine de

marca ;

- firmele de mari dimensiuni sosite pe piata au puterea de a negocia de pe

pozitii de forta cu furnizorii locali si de obtine preturi interesante de la

acestia, datorita cantitatii mari pe care o comanda ;

- firmele de mari dimensiuni, datorita produtiei de masa pe care o

genereaza, va putea realiza economii de scara la producereza anumitor

componente , economii de care vor beneficia alte filiale implantate in tarile

in curs de dezvoltare ;

- firmele de mari dimensiuni sunt adesea vazute de guvernele tarilor gazda

ca niste « campioni nationali », care nu doar produc pentru piata locala si

ofera locuri de munca dar si participa la bugetul local cu sume

considerabile ; motiv pentru care CMN pot fi adesea obiectul unor

subventii importante ori a unor comande publice ;

Laura BRACU


28

2. Teorii legate de rolul structurii de piata in decizia de multinationalizare

Doua structuri de piata vor fi aici analizate : cea de monopl si cea de oligopol si

implicatiile lor asupra deciziei de implantare in straintate.

2.1. Decizia de productie in strainatate pentru pastrarea monopolului

A. Teoria ciclului de viata a unui produs a lui Vernon

Conform economistului Raymond Vernon, intentia de multinationalizare a

companiilor se poate explica pe baza teoriei ciclului de viata a unui produs, teorie

elaborata de acesta in anii ’60. Aceasta teorie explica decizia de export si de productie

in straintate in functie de etapa ciclului de viata in care se afla produsele create de

acea companie ( a se vedea tabelul…)

Sa luam exemplu unei intreprinderi care poseda un monopol legat de

capacitatea sa de inovare. Dupa ce exploataeaza acest monopol pe piata sa nationala,

firma va fi tentata sa il exploateze prin export, apoi prin productia in strainatate.

In momentul in care o intreprindere concepe un produs nou, ea depune un

brevet si isi exploateaza inventia intr-o relativa stare de liniste (proprietate

intelectuala este protejata si concurentii sunt astfel impedicati sa patrundea pe piata).

Intreprinderea este deci in posisia unui monopol legal. Produsul sau se afla in prima

faza a ciclului sau de viata.

Laura BRACU


29

Tabelul… Fluxurile de productie si de schimb dintre tari si fazele ciclului de viata a unui produs

Crestere Maturitate Declin

Tara de origine a firmei inovatoare

Firma inovatoare detine monopolul productiei si vanzarii. Nu exista nici imitatori nici concurenti. Firma inovatoare exporta

Inceputul delocalizarii productiei.

Exporturi si importuri

Scderi importante ale productiei finalizate cu oprirea productiei.

Importuri

Alte tari dezvoltate Importuri provenite din tara de origine a firmei inovatoare

Inceputul productiei (fie prin concratce de licenta fie de catre concurenti). Rducerea importurilor. Inceperea exporturilor

Scaderea productiei si inceperea importurilor

Tari in curs de dezvoltare

Cateva importuri provenite din tara de origine a firmei inovatoare

Importuri

Primele analize in vederea implantarii unor unitati de productie

Producerea prin intermediul unitatilor delocalizate si dispersate, si re-exportarea catre tarile dezvoltate

Caracteristicile produsului

Produsul necesita cheltuieli importante legate de C&D si de implicarea fortei de munca calificate (inginer, tehnicieni, muncitori calificat, etc.)

Produsul necesita din ce in ce mai putine cheltuieli legate de C&D si de implicarea fortei de munca calificate (inginer, tehnicieni, muncitori calificat, etc.). El poate fi realizat prin folosirea echipamentelor standardizate.

Sursa : preluat dupa F. Mazerolle (2006)

In timp insa, chiar daca brevetele sunt bine protejate de lege, procesul de

imitare nu poate fi impedicat. Curand apar pe piata produse similare. Intreprinderea

cauta acum sa compenseze scaderea progesiva a cotei sale de piata nationala si sa

Laura BRACU


30

exporte. Atunci cand concurentii incep sa detina o pozitie solida pe piata locala, ea e

deja in pozitie de forta pe pietele de export.

Curand firma va trebui sa se teama de imitatorii de pe pietele externe (care de

multe ori nu respecta legislatia cu privire la brevete si marci). In aceste conditii, ea

decide sa produca pe pietele straine (prin productie directa sau prin contract de

licenta), pentru a-si diminua costurile de transport si pentru a ramane competitiva in

fata producatorilor din tara gazda. Prin productia locala ea poate sa se adapteze mai

usor gusturilor si specificului local si sa isi creez o retea de sub-contractori si de

furnizori, limitand posibilitatea de imitare/copiere din partea concurentilor. Este de

fapt o strategie de inlocuire a avantajului absolut pierdut sau pe cale de a fi pierdut,

cu avantaje relative in termeni de cost si de diferentiere, pentru a-si putea pastra

pozitia de lider in tara gazda.

Aceasta teorie s-a aplicat pana in anii 90, moment de la care ciclul de viata al

produselor a inceput sa se accelereze/ scurteze dramatic.

2.2. Decizia de productie in strainatate in cazul oligopolului

In momentul in care un sector se afla in structura de oligopol,

comportamentele intreprinderilor devin interdependente. Asta inseamna ca atunci

cand o intreprindere incearca sa modifice conditiile competitiei in cadrul

oligopolului, celelalte reactioneaza imediat (comportament determinat) cautand sa

produca si sa vanda si ele in strainatate. Comportamente de tip « turma » se

manifesta. Doua mecanisme se pot identifica in aceasta situatie : reactia oligopolistica

si schimbul de amenintari.

A. Reactia oligopolistica

Atunci cand o intreprindere leader, din tara A, se instaleaza in strainatate

(prin creare de firma noua sau prin cumparare), celelalte firme din sectorul sau de

activitate se grabesc sa faca la fel. Cam ca si cilistii care stau in « trena » celui ce

Laura BRACU


31

incearca sa scape din pluton. E de fapt o cursa intre intreprinderea leader si cele care

o urmeaza indeapropape. Acest mecanism poarta numele de reactie oligopolistica.

Sa presupunem o lume compusa din doua tari : A si B (ca in figura de ma jos).

Situatia initiala. Patru mari firme (F1, F2, F3, F4) din tara A detin fiecare

15% din piata tarii B (in total, 60% din piata tarii B). Restul de 40% fiind

detinut de numeroase firme mici din tara B. Avem deci imaginea unui

pluton de 4 firme leader care se lupta cot la cot.

Faza 1. Sa presupunem ca F1 vrea sa modifice aseasta structura de oligopol in

favoarea sa si cumpara cateva firme din tara B, ajungand sa detina 20% din piata.E

deci un ciclist care inceara sa scape…

Sursa : F. Mazerolle, 2006.

Faza 2. In acest fel a aparut o situatie de dezechilibru. Chiar daca cotele lor ded piata

nu s-au modoficat, celalte trei firme se simt amenintate de cresterea cotie de piata a

F1. Dupa o perioada de confuzie, ele incearca sa restabileasca echilibrul, fiecare

incercand sa isi mareasca cota de piata la 20%, fie prin crearea de parteneriate, fie

prin cumpararea de firme locale, fie prin fabricarea sub licenta. Dupa un timp, fiecare

Laura BRACU


32

dintre cele trei firme reuseste sa isi mareasca cota de piata la 20%, fapt ce duce la

diminuarea partii de piata ramasa la dispozitia firmelor locale (de la 40% la 20%). Per

total a avut loc o concentrare in sector fara insa sa se modifice pozitiile relative ale

celor 4 firme din oligopol.

B. Schimbul de amenintari

Atunci cand o intreprindere din tara A efectueaza o investitie in tara B, firmele

din tara B se pot simti amenintate pe propriul lor teritoriu, fapt ce le va determina sa

aibe un comportament simetric : adica vor investi la randul lor in tara A. Aceste

investitii se numesc intra-sectoriale sau incrucisate si descriu mecanismul de schimb

de amenintari.

Sa ne imaginam din nou situatia in care exsta doua tari : A si B.

Situatia initiala : in tara A, firma F1 e in pozitie de monopol. In tara B, firma F2 e in

pozitie de monopol.

Faza 1 : de teama ca F2 se va instala in tara A, F1 decide sa se implanteze ea

prima in tara B.

Faza 2 : vazand aceasta, F2 reactioneaza si se implanteaza si ea in tara A.

Situatia initiala e restabilita.

Sectorul automobile este un exemplu sugestiv in acest sens. Valul masiv de

investitii realizat in ultimii ani in Europa de Est ilustreaza perfect mimetismul din

industria de automobile. In cazul PSA si Hunday, de exemplu, mimetismul este atat

de perfect incat nu se stie exact cine a inceput primul (este vorba de uzinele instalate

in Cehia si in Slovacia).

Laura BRACU


33

Sursa : F. Mazerolle, 2006.

Laura BRACU


34

Teoria eclectică a lui Dunning (1993) ne oferă lămuriri interesante, legând

factorii de localizare specifici ai economiilor gazdă de elemente ale teoriei

avantajului de monopol şi ale teoriei internaŃionalizării.

Aceasta teorie, cunoscută şi sub denumirea de paradigma OLI, prezintă trei

tipuri de avantaje ale internaŃionalizării :

- avantajele specifice firmei, legate de activele sale intangibile („O” de la „ownership

advantages”) ;

- avantajele de localizare în străinătate („L” de la „location advantages”) ;

- avantajele de internalizare („I” de la „internalization advantages”).

Fiecare tip de avantaj este legat în principal de un nivel de analiză : „O” de

structura de piaŃă, mai precis de concurenŃa imperfectă, „L” de avantajul comparativ

al Ńării gazdă şi „I” de comportamentul organizaŃional al firmei care va alege să

integreze sau nu diferitele faze ale procesului de producŃie.

Din punctul de vedere al lucrării de faŃă, avantajele de localizare sunt cele care

ne interesează în mod special. De fapt, opŃiunea pentru ISD este efectuată atunci

când firma reuneşte simultan cele trei avantaje : O, L şi I. Dacă nu exista avantajul L,

firma poate alege între export şi vânzarea de licenŃă (în funcŃie de existenŃa

avantajelor I, a se vedea tabelul). Dar opŃiunea pentru ISD depinde întru totul de

posesia avantajelor de localizare. In acelaşi timp, acestea sunt şi singurele asupra

cărora guvernele Ńărilor gazdă pot interveni (Baniak şi al., 2002).

Laura BRACU


35

Tabelul Paradigma OLI si modalităŃile de pătrundere pe pieŃele străine

ModalităŃile de pătrundere pe pieŃele străine

Avantaje

O L I

InvestiŃie directă + + +

Exporturi + - +

Vânzare de licenŃă + - -

Sursa : Dunning, 1993.

Variabilele OLI sunt influenŃate de caracteristicile structurale ale Ńărilor,

sectoarelor şi firmelor. Deşi fiecare din aceste avantaje este legat în principal de un

nivel de analiză (O – industrie, L – Ńară şi I – firmă), interacŃiunile ce pot apărea sunt

numeroase (Cf. tabel).

Tabelul InfluenŃa variabilelor structurale asupra avantajelor multinaŃionalizării

Tară Industrie Firmă

O - Dotarea cu factori - Dimensiunea şi

caracteristicile Ńării - Politica guvernului faŃă

de concurenŃă şi inovaŃie

- InvestiŃiile străine

- Tehnologia avansată - DiferenŃierea - Economiile de scară - Accesul la inputuri - Natura inovaŃiilor

- Mărimea - Politica de diversificare - Politica de inovare,

C&D - Asumarea riscului

L - DistanŃa geografică dintre pieŃe

- ProtecŃionismul - Politica guv

ernamentală favorabilă ISD

- Localizarea resurselor - Costurile de transport - ProtecŃionismul

specific - Natura concurenŃei - Natura industriei

(localizare liberă sau nu)

- Politicile sectoriale

- Strategia de implantare - ExperienŃa în ISD - PoziŃia pe curba ciclului

de viaŃă al produsulor - Organizare centralizată

sau descentralizată - Gustul pentru risc - CalităŃile managerilor

I - Structurile de piaŃă naŃionale şi străine

- Infrastructura Ńării gazdă

- Politica guvernului de favorizare a internalizării

- Nevoia de controlare a aprovizionărilor

- PosibilităŃi contractuale

- Modul de organizare şi control

- PosibilităŃile de creştere, de integrare sau de organi-zare a subcontractării

Sursa : J. Dunning, Explaining International Production, 1988.

Laura BRACU


36

Teoria lui Dunning a fost criticată pentru faptul de a fi omis relaŃiile dintre

alegerile organizaŃionale statice şi strategiile dinamice ale unei FMN. De aceea

autorul a lărgit ulterior cadrul teoriei eclectice, prin integrarea unor noŃiuni de

comportament strategic al firmelor. Schimbările strategice (S) sunt astfel explicate

prin evoluŃia celor trei avantaje din perioada anterioară : St+1=f (OLIt). Or avantajele

anterioare au fost induse printre altele de acŃiunea trecută a strategiilor FMN: OLIt = f

(St-1). In final, ne dăm seama de existenŃa interacŃiunilor dintre alegerile

organizaŃionale statice şi strategiile dinamice ale FMN. Această constatare ne

interesează în mod deosebit, în măsura în care permite stabilirea unei legături între

orientările strategice şi impactul ISD asupra Ńărilor receptoare.

1. Factorii determinanti ai localizarii companiilor (UNDE ?)

Se va completa cu ce am predat la curs despre factorii de atractivitate ai firmelor straine

Documents

Completare curs MAE pt studenti 2010-2011