Comunicatii de Date Si Retele de Calculatoare

AUXILIAR CURRICULAR

Comunica

PROFILUL: Tehnic

NIVELUL: 3

SPECIALIZAREA: Tehnician

These materials were developed as part of the project EuropeAid/Technical Assistance for Institution

Building in the TVET Sector, Romania Europe Aid/122825/D/SER/RO

A project funded by the European Union

1

AUXILIAR CURRICULAR

Comunicații de date și rețele de

calculatoare

SPECIALIZAREA: Tehnician operator tehnică de calcul

Bacau 2008



A project funded by the European Union CNDIPT

AUXILIAR CURRICULAR

și rețele de

ă de calcul



CNDIPT

2

Autori:

Iordache Florin – Colegiul Tehnic de Comunicații “Nicolae Vasilescu Karpen” Bacău

Mojzi Mihai – Colegiul Tehnic de Comunicații “Nicolae Vasilescu Karpen” Bacău

CONSULTANŢĂ:

POPESCU ANGELA, EXPERT CNDIPT

ASISTENŢĂ TEHNICĂ:

IVAN MYKYTYN, EXPERT WYG INTERNATIONAL

3

Cuprins

INTRODUCERE .............................................................................................................................................................. 4

COMPETENŢE ............................................................................................................................................................ 6

OBIECTIVE ..................................................................................................................................................................... 8

MATERIALE DE REFERINȚĂ ......................................................................................................................................... 9

TRANSMISIA SERIALA - DATE, SEMNALE ŞI TEMPORIZARI ............................................................................ 10

MODELUL OSI &TCP/IP .................................................................................................................................................... 21

REȚEAUA TOKEN RING .................................................................................................................................................... 22

ALGORITMUL DE FUNCȚIONARE AL REȚELEI TOKEN RING ....................................................................... 23

SUBNIVELUL ACCESULUI LA MEDIU (MAC) ............................................................................................................ 24

REȚEAUA FDDI ..................................................................................................................................................................... 25

REŢEAUA ETHERNET ........................................................................................................................................................ 27

ECHIPAMENTE DE REŢEA ............................................................................................................................................... 28

CABLURI TWISTED PAIR (CU PERECHI RĂSUCITE) ............................................................................................. 29

CATEGORII DE CABLURI .................................................................................................................................................. 31

REALIZAREA PATCH-URILOR UTP STRAIGHT, CROSSOVER ŞI ROLLOVER .............................................. 34

CODURI DE LINIE ................................................................................................................................................................ 36

GLOSAR DE TERMENI ........................................................................................................................................................ 40

FIŞĂ DE DESCRIERE A ACTIVITĂŢII ............................................................................................................................ 45

FIŞĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA PROGRESULUI ELEVULUI ............................................................................... 47

FIŞĂ DE FEED-BACK A ACTIVITĂŢII ............................................................................................................................ 49

FIŞĂ PENTRU VERIFICAREA ABILITĂŢILOR............................................................................................................ 50

FIŞĂ DE LABORATOR ......................................................................................................................................................... 51

FIŞĂ DE LABORATOR ......................................................................................................................................................... 53

FIŞĂ DE EVALUARE ............................................................................................................................................................. 55

TABEL DE EVALUARE ŞI DE NOTARE ......................................................................................................................... 56

FIŞĂ DE EVALUARE ............................................................................................................................................................ 58

FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE .................................................................................................. 59

TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR - MODELUL OSI ............................................................................. 60

DETERMINAREA ADRESELOR MAC ȘI IP A UNUI CALCULATOR ............................................................................... 63

FIŞĂ DE LUCRU – TOPOLOGII ȘI OPERAȚII CU LAN ...................................................................................................... 69

TOPOLOGII DE REȚEA ....................................................................................................................................................... 71

REALIZAŢI PRACTIC! - REALIZAREA PATCH-URILOR UTP. .............................................................................. 72

ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE ............................................................................................................................. 73

ARITMOGRIF MODELUL OSI ............................................................................................................................................. 74

ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA ........................................................................................................................ 76

SOLUŢIONAREA ACTIVITĂŢILOR ..................................................................................................................... 77

FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE ............................................................................................................. 78

ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE ............................................................................................................................. 79

ARITMOGRIF MODELUL OSI ........................................................................................................................................... 80

ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA .................................................................................................................. 81

SUGESTII METODOLOGICE .............................................................................................................................................. 82

4

INTRODUCERE

Prezentul auxiliar curricular a fost realizat cu scopul principal de a oferi un sprijin în activitatea de învăţare a elevilor, având ca referinţă unităţile de competenţă din Standardul de Pregătire Profesională pentru specializarea “tehnician operator tehnică de calcul”. Suplimentar, auxiliarul îşi propune să orienteze şi să ajute cadrul didactic în activitatea de proiectare, desfăşurare şi evaluare a procesului de învăţare, pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune.

Fiecare material din auxiliarul curricular (activităţi de învăţare, documente de evaluare, anexe, glosar, bibliografie) îşi aduc o contribuţie diferenţiată la realizarea competenţelor tehnice specifice modulului „Comunicații de date și rețele de calculatoare”.

Modulul „Comunicații de date și rețele de calculatoare” se desfăşoară pe durata anului şcolar astfel :

- 31 ore - teorie - 45 ore - laborator tehnologic

Auxiliarul nu acoperă integral, toate cerinţele din Standardul de Pregătire

Profesională. Pentru obţinerea Certificatului de atestare profesională, este

necesară validarea tuturor competenţelor conform criteriilor de performanţă şi a

probelor de evaluare cuprinse în SPP.

În contextul vârstei elevilor din clasa a XII-a, având în vedere că aceştia încep

să devină „adulţi”, profesorul trebuie să admită că pentru aceşti elevi creşte

importanţa învăţării selective, creşte importanţa unei existenţe relativ

independente, creşte dorinţa de a lua decizii şi de a-şi asuma responsabilităţi. Prin

urmare este obligatoriu ca activităţile de învăţare să fie structurate cu finalitate

vizibilă, să nu existe aparenţa inutilităţii, să promoveze pragmatismul educaţional.

În elaborarea strategiilor didactice, profesorul trebuie să aibă în vedere

următoarele cerinţe:

� elevii învaţă eficient atunci când o activitate de învăţare este considerată utilă;

� elevii învaţă când rezolvă o sarcină şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare;

� elevii au stiluri proprii de învăţare, cu viteze deosebite şi în moduri diferite;

5

� elevii participă cu cunoştinţele lor (dobândite pe diverse căi anterior), în procesul de învăţare;

� elevii au nevoie de timp suplimentar acordat special, pentru ordonarea informaţiilor noi şi pentru asocierea lor cu cunoştinţele mai vechi.

Prezentul ghid auxiliar a fost realizat cu intenţia de a înlătura pe cât posibil

eventualele momente de apatie ale elevilor de-a lungul unei ore de curs. În acest

sens s-a urmărit :

� durata de concentrare intelectuală a unei activităţi de învăţare să nu depăşească 20 minute;

� activităţile de învăţare să beneficieze de o varietate de forme de prezentare (explicaţii ascultate, demonstraţii scrise, proiecţii video, jocuri de rol simulate etc.);

� folosirea multiplă a imaginilor oferite de tehnologia comunicaţiilor INTERNET şi utilizarea graficelor şi a schemelor bloc intuitive;

� accentuarea aspectelor pragmatice prin propunerea unor activităţi de învăţare care dezvoltă abilităţi şi competenţe utile într-un viitor posibil loc de muncă.

Din perspectiva predării, profesorul devine organizator al unor experienţe de învăţare relevante pentru elevi şi poate spori această relevanţă prin utilizarea unui larg evantai de instrumente şi resurse didactice (problematizarea, descoperirea, experimentul, exerciţiul, demonstraţia, observaţia, simularea, concurs de întrebări, etc.) care să stimuleze imaginaţia creatoare, gândirea inteligentă, interesele, atitudinea, nivelul de aspiraţie, asigurând dezideratele unui învăţământ formativ-informativ.

Auxiliarul curricular are în centrul atenţiei şi activitatea de evaluare, ca proces prin care se stabileşte dacă demersul didactic a reuşit şi dacă au fost realizate obiectivele propuse. Pentru evaluare sunt recomandate teste, fişe de evaluare, proiecte, referate precum şi examinări orale şi lucrări scrise. În final rezultatele evaluării se raportează la criteriile de performanţă putându-se astfel concluziona asupra eficienţei activităţilor de învăţare, concretizată în rezultatele obţinute de elevi.

Chiar dacă materialele din auxiliar se vor dovedi a fi „captivante”, rezultatele nu vor putea fi optime dacă fiecare elev nu devine conştient că fiecare vârstă are atu-urile ei, iar un elev ceea ce poate să facă la modul superlativ pe durata vârstei şcolare este să se instruiască temeinic !

6

COMPETENŢE

Comunicații de date și rețele de calculatoare

C1. Explică principiile procedeelor de a transmite date.

C2. Descrie procedeele de transmisii de date utilizate în rețelele digitale.

C3. Descrie topologiile și operațiile cu LAN.

C4. Selectează componentele fizice utilizate în rețelele de date.

Comunicare

C4. Susține prezentări pe teme profesionale

C5. Elaborează documente pe teme profesionale.

Unitate de competenţe

Competenţe Conţinuturi tematice

27.Comunicaţii

de date şi reţele

de calculatoare

27.1.Explică principiile

procedeelor de a

transmite date.

� Descrierea transmisiilor şi interfeţelor asincrone.

� Descrierea transmisiilor şi interfeţelor sincrone.

� Principiile modulării 27.2.Descrie

procedeele de

transmisii de date

utilizate în reţelele

digitale.

� Descrierea generală a reţelelor de date. � Descrierea sistemelor de comutaţie � Reţeaua cu comutaţie de pachete � Reţeaua ISDN

27.3.Descrie topologiile

şi operaţiile cu LAN.

� Modele şi standarde � Topologia reţelelor de calculatoare

27.4.Selectează

componente fizice

utilizate în reţele de

date.

� Conectori utilizaţi în reţelele de calculatoare � Cabluri utilizate în reţelele de calculatoare � Echipamente utilizate în reţelele de

calculatoare

5. Comunicare

5.1.Susţine prezentări

Demonstrarea ablităţilor de realizare a unei p

rezentări în situaţii de comunicare publică referitoarea la proiectarea unui circuit electronic, folosind:

� Surse de informare: - baze de date - manuale - articole - reviste de specialitate - alte persoane.

� Organizarea prezentării: - succesiunea logică - locul prezentării - adecvarea la audienţă

7

Unitate de competenţe

Competenţe Conţinuturi tematice

pe teme profesionale. - forma prezentării - realizarea electronică (aplicaţii de tip

“power point” sau altele). � Tehnici de captare a atenţiei:

- suport non-verbal (imagine, grafică) - exemplificări - gestică - mimică asociată - pronunţie - intonaţie.

5.3. Elaborează

documente pe teme

profesionale.

� Surse de informaţie: - manuale - literatură de specialitate - articole - rapoarte - baze de date interne şi externe

� Extragerea şi sintetizarea informaţiei. � Situaţii de comunicare.

8

OBIECTIVE

După parcurgerea modului Comunicații de date și rețele de calculatoare elevii vor

fi capabili să:

� Explice transmisiile asincrone

� Explice transmisiile sincrone

� Explice principiile de bază ale modulării

� Descrie sistemele de transmisii de date

� Descrie sistemele de comutație în telecomunicații

� Descrie o rețea cu comutație de pachete

� Descrie avantajele rețelei ISDN

� Compare performanțele rețelelor

� Topologia reţelelor de calculatoare

� Conectori utilizaţi în reţelele de calculatoare

� Cabluri utilizate în reţelele de calculatoare

� Echipamente utilizate în reţelele de calculatoare

� Să susțină prezentări pe teme profesionale

� Elaboreze documente pe teme profesionale

9

MATERIALE DE REFERINȚĂ

10

TRANSMISIA SERIALA - DATE, SEMNALE ŞI TEMPORIZARI

Transmisia digitala de date a evoluat de la conexiunea intre un calculator cu

echipamentele periferice, la calculatoare care comunica in reţele internaţionale

complexe. Cu toate ca transferul paralel este mai rapid, majoritatea transmisiilor

de date intre calculatoare sunt făcute pe cale serială pentru a reduce costul

cablului şi conectorilor. Exista şi limitări fizice de distanţă, care nu pot fi depășite de

magistrale paralele. In comunicaţia serială, datele sunt transmise bit cu bit. Toate

comunicaţiile sunt caracterizate de trei elemente principale:

• Date - înţelegerea lor, scheme de codificare, cantitate

• Temporizări - sincronizarea intre receptor şi emiţător, frecventa şi faza

• Semnale - tratarea erorilor, controlul fluxului şi rutare

Sincronizare - frecventa şi faza

Este necesar un mecanism care sa permită receptorului sa citească corect bitul

curent de intrare la jumătatea duratei lui. Receptorul trebuie sa știe durata unui bit

şi de unde începe bitul respectiv, adică trebuie sa cunoască frecventa şi faza

secvenţei de date. Daca emiţătorul şi receptorul au același semnal de tact,

sincronizarea este perfectă; emiţătorul scrie bitul pe frontul crescător al tactului,

iar receptorul citește bitul pe frontul coborâtor al tactului. Problemele apar când

receptorul şi emiţătorul nu au un semnal de tact comun. Daca duratele celor doua

semnale de tact, pentru emiţător şi receptor, nu sunt egale, apare o decalare, care

după un anumit număr de biţi rezulta intr-o eroare. Pentru a evita aceasta,

receptorul trebuie resincronizat regulat la nivel de bit. Din alte motive, trebuie

resincronizate şi începutul unui caracter, pachet sau mesaj. In figura de mai jos, in

primul caz, fiecare bit este citit la mijlocul duratei lui, iar in cazul al doilea, bitul 4 se

pierde deoarece tactul receptorului este prea încet.

11

Daca emiţătorul şi receptorul au același semnal de tact atunci se spune ca lucrează

in mod Sincron. Altfel, daca au semnale de tact separate, atunci lucrează in mod

Asincron.

In modul Asincron, emiţătorul nu trimite un tact deodată cu datele, ci inserează un

pseudo-impuls de tact, cunoscut ca Bit de Start, în fata fiecărui octet transmis.

Astfel, pentru fiecare caracter ASCII avem o transmisie independentă, cu

adăugarea biţilor de Start, Stop şi Paritate. Viteza de lucru se stabilește manual la

începutul transmisiei. Pentru informaţia de fază, receptorul trebuie sa detecteze

începutul bitului de Start. Pentru ca aceasta metoda sa funcţioneze, trebuie sa

existe, o perioada de liniște intre caractere, realizata cu bitul de Stop.

In modul Sincron, caracterele sunt transmise rapid, unul după altul, fără biţi de

Start şi de Stop. Pentru sincronizare, mesajul transmis este precedat de caractere

speciale de sincronizare, detectabile de receptor. Acestea sunt transmise

încontinuu şi când nu sunt date de transmis. Transmisiile in mod sincron pot folosi

scheme de inteligente de modulare, care se bazează pe elemente de circuit

suplimentare, iar semnalele de date şi tact folosesc aceeași perechi de fire. Aceasta

12

metoda, cunoscuta sub numele de codificare Manchester, este folosita in reţele

Ethernet.

O metoda sincrona alternativă este folosita pentru transmisii seriale rapide non-

caracter, orientate pe bit. Protocoale care folosesc aceasta metoda permit

transferul de date la viteze mari. Un astfel de protocol este şi protocolul HLDC.

Codificarea datelor şi controlul erorilor

Erorile pot apare când circuitele folosite pentru conexiune sunt afectata de zgomot

(interferente electrice) cum ar fi: lămpi fluorescente, comutarea unor motoare

mari, etc& Aceste vârfuri sunt induse in firele de comunicaţie care se comporta ca

niște antene. Deoarece tensiunile cu care se lucrează in calculatoare sunt mici,

efectul pe care i-l are acest zgomot este important. Canalele moderne de

comunicaţie sunt din ce in ce mai fiabile. Metodele de detecţie şi corecţie a erorilor

se îndreaptă spre domeniile CD-ROM-urilor şi DVD-urilor. Toate aceste metode

implica introducerea de informaţie neesenţială, pe lângă date utile, in transmisia

datelor. Exista mai multe metode care merita sa fie studiate:

• Biți de paritate - simplu de aplicat , nu oferă siguranţa mare

• Sume de control la nivel de bloc - simplu de aplicat , nu ajuta prea mult

• Împărțire polinomială - mai complicat de calculat, oferă securitate

Toate metodele de tratare a erorilor folosesc informaţie redundanta. De cele mai

multe ori, aceste informaţii sunt codificate înainte de transmisie.

Paritatea este cea mai discutata metoda de detecţie a erorilor pentru protecţia

transmisiilor seriale de caractere ASCII. La oricare din metode, emiţătorul

prelucrează o parte din date şi generează un fel de semnătura pe care apoi o

transmite împreună cu date utile. Când mesajul ajunge la receptor, acesta

prelucrează datele primite şi generează o semnătură pe care o compară cu cea

primita. Daca cele doua semnături nu coincid, atunci s-a produs o eroare. Metoda

13

bitului de paritate se poate aplica pentru date binare de orice lungime. Pentru

fiecare cuvânt este adăugat un bit de paritate (semnătura). Paritatea poate fi para

(cuvântul conţine un număr par de 1) sau impara (cuvântul conţine un număr

impar de 1). Calcularea parităţii se poate face cu operatorul XOR (SAU Exclusiv)

intre biţii cuvântului. Prin aceasta metoda este posibila doar detecția erorii

singulare, când sunt afectaţi un număr impar de biţi. O eroare dubla (afectează un

număr par de biţi) nu poate fi detectată prin acest mecanism. Prin urmare, aceasta

metoda nu oferă prea multa securitate. Un singur bit de paritate nu oferă

informaţii despre poziţia erorii.

Codurile Hamming reprezintă o alta metoda care permite şi localizarea erorii prin

adăugarea a mai mult de un bit de paritate după biţii utili. Este astfel posibila

detecţia şi corecţia erorii.

Acest mecanism permite corecția erorii singulare şi detecția erorii duble.

Suma de control la nivel de bloc este alt mecanism de detecţie a erorilor de

transmisie. Prima data este necesar ca datele sa fie împărţite in blocuri, care apoi

se însumează şi se obţine o sumă care va fi trunchiată, inversată şi adăugată la

sfârșit. La recepţie, blocurile primite, care includ şi suma de la sfârșit, se aduna pe

măsură ce sosesc, şi daca suma obţinuta nu este 0 atunci înseamnă ca datele sunt

eronate şi secvenţa trebuie retransmisă. Nu este posibila corecţia erorii. ă

O alta metoda de detecţie a erorilor este CRC (Cyclic Redundant Check). Şi în acest

caz se calculează o suma de control, dar prin împărţire aritmetică. Secvenţa de biţi

este împărţită cu un număr special ales. Împărţirea se face in modulo 2, adică

folosind operatorul XOR. Restul împărţirii reprezintă semnătura care va fi adăugata

la sfârșit, după biţii utili. Divizorul se obţine cu algoritmul folosit la codurile

Hamming. La recepţie, se recalculează restul împărţirii şi daca nu coincide cu cel

primit, atunci secvenţa este eronata.

14

Performantele acestei metode sunt impresionante. Un CRC care generează un rest

de 16 biţi poate detecta:

1. toate erorile in rafala de maxim 16 biţi

2. toate numerele impare de biţi din eroare

3. 99.998 % din toate erorile de orice lungime

CRC-ul se poate calcula mai ușor prin metode hardware, folosind registre cu

deplasare şi porţi logice XOR.

Standardul RS232

La nivelul hardware cel mai de jos al unei comunicaţii seriale, cel mai folosit este

standardul RS232 sau V24. Acesta presupune un conector D cu 25 sau 9 pini, la

care de cele mai multe ori sunt legate doar 3 fire. Un bit de 1 logic este transmis ca

aproximativ -9 volti, iar un bit de 0 logic ca +9V.

Cupla seriala cu 9 pini (partea de la calculator) are urmatoarea configuratie:

Acest tip de comunicaţie este folosit pentru a transmite un semnal digital de la un

calculator la un modem, care folosind mai departe alte standarde de comunicaţie,

transmite semnalul sub forma analogica, pe linia de telefon, spre un alt modem

legat la alt calculator. Computerul se numeste DTE (Data Terminal Equipment), iar

15

modem-ul DCE (Data Communications Equipment). In figura urmatoare este

ilustrat rolul pe care-l are legatura RS232 in comunicatiile de date.

USB - Universal Serial Bus

USB sau Magistrala Seriala Universala este un nou standard de comunicaţie seriala

de viteza mica, care are ca scop interfaţarea mai ușoară intre echipamente

periferice şi calculator, fără sa fie nevoie sa se instaleze cate o placa PCI pentru

fiecare periferic nou. Lăţimea de banda a portului USB este de 1.5 Mo/s, împărţită

intre maxim 127 de dispozitive atașate. Cablul de comunicaţie are 4 fire din care

doua sunt de date şi doua pentru alimentare (5V şi 0V). Pentru a face mai uşoară

interconectarea intre echipamente, se folosesc conectori standard Master şi Slave.

Lungimea cablului este de maxim 5m. Acesta are la un capăt conectori de tip A,

pentru conectarea la calculator (master) şi la celalalt conectori de tip B, pentru

conectare la periferic (slave).

16

Standardul USB folosește o conexiune de tip arbore in care sunt prezente

următoarele elemente: USB Host (sau gazda), USB HUB (sau dispozitiv de rutare) şi

unităţi funcţionale conectate (periferice). Host este in general calculatorul

(rădăcina arborelui), la care se pot lega doua sau mai multe HUB-uri (doua HUB-uri

pe port USB) sau direct periferice. La un HUB se pot conecta alte HUB-uri sau direct

periferice.

Modem-uri

Modem-ul este folosit intr-o conexiune Dial-Up pentru a permite calculatoarelor sa

comunice la distante mari prin intermediul reţelei telefonice publice. Un modem

tipic permite o viteza de comunicaţie intre 300 şi 56000 bps (bauds pe secunda).

Liniile telefonice lucrează cu semnale analogice, cel puţin la nivelul buclelor locale.

Dar calculatoarele lucrează cu semnale digitale. Apare deci o problema de

conectare. Aici intervine modem-ul, care se conectează intre calculator şi linia

telefonica. Numele de modem provine din termenii modulare-demodulare.

Modem-ul convertește nivelele logice de 0 şi 1, prezente in calculator, in diferite

17

tonuri. Frecventa tonurilor trebuie sa aparţină spectrului vorbirii (300 - 3400 Hz)

pentru a putea fi transmise pe liniile telefonice. Exista doua moduri de a face

conversia. Un singur ton reprezintă 1 logic, iar nici un ton reprezintă 0 logic. Pentru

al doilea mod, 1 şi 0 logic sunt reprezentate prin tonuri diferite (FSK). Pentru a

permite comunicaţia in ambele direcţii simultan (full-duplex), se folosesc 4 tonuri

diferite, cate doua pentru fiecare direcţie.

Pentru modularea purtătoarei pe linia telefonica, modem-urile moderne folosesc

tehnici complexe de modulare in amplitudine şi faza care sunt prezentate

schematic mai jos:

1. modulatia in amplitudine (AM) nu se folosește in transmisiile de date,

deoarece e foarte sensibila la zgomot

2. modulatia in frecventa (FM) este des folosita deoarece are o toleranta mare

la zgomot

18

3. modulatia in faza (PM) faza semnalului sinusoidal se schimba in funcţie de

valoarea logica a semnalului digital

Daca pentru un bit de 1 logic, faza se schimba cu 180 grade, iar pentru un bit

de 0 logic cu 0 grade (nu se schimba), atunci pentru fiecare slot de timp se

transmite un bit de informaţie. Daca faza se schimba cu multiplii de 90

grade, atunci se pot transmite doi biţi simultan in același slot de timp.

Aceasta tehnica de modulaţie este prezentata in figura următoare:

4. modulatia in amplitudine şi faza (QAM) este folosita de modem-urile de

mare viteza. In aceasta tehnica de modulatie se schimba simultan şi

amplitudinea şi faza semnalului.

19

Mediii fizice pentru transmisia seriala

In mod uzual, mediul fizic de transmisie este bazat pe fire de cupru, acesta fiind şi

cazul standardului RS232 prezentat anterior. Comunicaţiile seriale pot folosi şi alte

medii de transmisie, cum ar fi: fascicole de raze infraroșii sau laser in aer sau

conduse prin fibra optica, ultrasunete, microunde sau radiofrecvenţa. In continuare

sunt prezentate trei domenii in care comunicaţia se face prin modularea luminii.

Telecomenzi in infrarosu

Telecomanda permite controlul de la distanta al unui dispozitiv, in cazul de fata

apart electronic de uz casnic (televizor, videorecorder, combina muzicala,

climatizator, etc...). Astazi, cele mai folosite sunt telecomenzile in infrarosu, care

folosesc ca suport fizic pentru transmiterea datelor, un fascicol de raze infrarosii

provenit de la o dioda LED care lucreaza in spectrul respectiv.

O astfel de telecomanda are un microcontroler care citește o minitastatură şi in

funcţie de butonul apăsat, emite un cod sub forma unui semnal digital pe o linie

seriala. Semnalul modulează fascicolul infraroșu emis de LED.

IrDA (Infrared Data Asociation)

20

IrDA definește un set de standarde care specifica felul in care se transmit datele,

fără fir, prin intermediul radiaţiei infraroșii. Specificaţiile IrDA se refera atât la

dispozitivele fizice implicate in comunicaţie, cat şi la protocoalele folosite.

Dispozitivele IrDA comunica folosind LED-uri cu emisie in infraroșu cu lungimea de

unda de 875 nm.

Conform standardul IrDA 1.0, distanta la care se comunica este de maxim 1 m la

lumina zilei (10 Klux) şi un unghi de deflexie de 15 grade. Viteza de transmisie

variază intre 2400 şi 115200 bps. Semnalul emis este modulat in impuls şi are o

durata de 3/16 din durata unui bit. Formatul unui cadru IR este același cu formatul

unui cuvânt emis de portul serial asincron. Un impuls IR reprezintă 0 logic, iar lipsa

lui reprezintă 1 logic.

Se pot obţine viteze de 4 Mbiti/s folosind tehnica de modulatie 4PPM, care

presupune un impuls cu 1/4 din durata unui bit, poziţionat in una din cele 4 pozitii

posibile, codificând astfel 2 biti de date intr-un singur impuls IR. Un astfel de

pachet folosește un cod CRC pe 32 de biti.

21

MODELUL OSI &TCP/IP

Stratul aplicație

Asigură interacţiunea cu utilizatorul

Oferă servicii aplicaţie pentru transfer de fișiere, email, http etc.

Stratul prezentare

Convertește din formatul specific sistemului in formatul

specific reţelei

Oferă criptare, compresie

Stratul sesiune

Facilitează iniţierea, menţinerea si încheierea conexiunilor

intre noduri.

Sincronizează fluxurile de date înrudite, cum ar fi cele

video si audio pentru o transmisiune video

Stratul de transport

Siguranţa transmiterii datelor

Controlul fluxului de date, Fragmentare

Porturi diferite sunt utilizate pentru a diferenţia aplicaţiile

care trec prin același nod

Stratul rețea

Asigură adresarea peste internet

Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va

fi trimis pachetul de date)

Stratul legătură de date

Transfer sigur intre 2 noduri

Adresare fizică

Stratul aplicație

Se ocupa de prezentarea si managementul sesiunilor.

Stratul rețea

Asigură adresarea peste internet

Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va fi trimis

pachetul de date)

Stratul de transport

Siguranţa transmiterii datelor

Controlul fluxului de date, Fragmentare

Porturi diferite sunt utilizate pentru a diferenţia

aplicaţiile care trec prin același nod

Stratul Fizic transmite biţii de date de la stratul legătură

de date mediului fizic

Stratul legătură de date

Transfer sigur intre 2 noduri

Adresare fizică

Transmite biţii de date mediului fizic

OSI/ISO

TCP/IP

22

REȚEAUA TOKEN RING

Principiu

O reţea Token Ring consta din mai multe

staţii legate intre ele prin legături punct – la -

punct,

topologia

realizata fiind

cea de inel

fizic. Cablarea reţelei se face însă sub formă

stelară, pentru asigurarea unei mai bune

operativităţi in munca de întreţinere a reţelei.

‘Centrul’ stelei îl reprezintă concentratorul

(numit și

Multistation

Access Unit), de la care pleacă legăturile către

staţiile din reţea.

Reţelele Token Ring utilizează un cadru special, numit token, pentru a

desemna dispozitivul care este autorizat să trimită din respectivul segment LAN.

Reţelele Token Ring sunt mai deterministe decât cele Ethernet, ceea ce

înseamnă că fiecare utilizator obţine dreptul de a-și transmite date la intervale

regulate. În cazul reţelelor Ethernet utilizatorii trebuie să concureze pentru accesul

la reţea. Spre deosebire de o staţie Ethernet, care poate transmite numai dacă linia

este liberă, o staţie de lucru Ehernet poate transmite date prin reţea numai dacă

este în posesia tokenului.

ALGORITMUL DE FUNC

1•statia asteapta receptia unui token pe linia ring

2•statia inhiba linia de repetare de bit (

3•statia incepe transmisia propriilor date

4•statia transfera in retea bitii de date din campul Info

5

•daca statia mai are de transmis date (mai are de transmis alte cadre) si timpul alocat pentru retinerea tokenului THT (Timer Holding Token) nu a expirat, seteaza bitul I (cadru nu este ultimul.

6•cand statia a transmis ultimul pachet, reseteaza bitul I

7•daca statia a terminat transmisia datelor proprii inaintea receptarii inapoi pe linia ring

transmis, este nevoita sa astepte acest cadru si va transmite in retea biti de umplere (

8

•cand statia receptioneaza cadrul transmis (il recunoaste ca propriu prin intermediul campului de adresa SA), il scoate din retea (nu il mai retransmite) si devine disponibila sa elibereze tokenul. Daca nu mai are cadre de transmis, il elibereaza imediat, daca mai are date continua transmisia in conditiile descrise mai sus

9

•in timpul cat statia a transmis date in retea, statiile care nu au posedat jetonul (statiile B, C si D) au indeplinit doar functia de repetare a bitilor de pe liniile ringdeparte in retea

10•daca ele au detectat eroare de date, semnaleaza aceasta prin setarea bitului E din campul ED

11•statia, la sfarsitul receptiei inapoi a cadrului (cadrelor) transmise, va elibera tokenul si va reactiva linia de repetare

proprie (repeat path).

23

DE FUNCȚIONARE AL REȚELEI TOKEN RING

statia asteapta receptia unui token pe linia ring-in, si cand il sesizeaza, il retine

statia inhiba linia de repetare de bit (repeat path)

statia incepe transmisia propriilor date

statia transfera in retea bitii de date din campul Info

daca statia mai are de transmis date (mai are de transmis alte cadre) si timpul alocat pentru retinerea tokenului ) nu a expirat, seteaza bitul I (Intermediate) din campul ED, pentru a semnaliza ca acest

cand statia a transmis ultimul pachet, reseteaza bitul I

daca statia a terminat transmisia datelor proprii inaintea receptarii inapoi pe linia ring-transmis, este nevoita sa astepte acest cadru si va transmite in retea biti de umplere (fill bit

cand statia receptioneaza cadrul transmis (il recunoaste ca propriu prin intermediul campului de adresa SA), il scoate din retea (nu il mai retransmite) si devine disponibila sa elibereze tokenul. Daca nu mai are cadre de transmis, il elibereaza imediat, daca mai are date continua transmisia in conditiile descrise mai sus

in timpul cat statia a transmis date in retea, statiile care nu au posedat jetonul (statiile B, C si D) au indeplinit doar functia de repetare a bitilor de pe liniile ring-in pe cele ring-out corespunzatoare, deci au transmis informatia mai

daca ele au detectat eroare de date, semnaleaza aceasta prin setarea bitului E din campul ED

la sfarsitul receptiei inapoi a cadrului (cadrelor) transmise, va elibera tokenul si va reactiva linia de repetare

Folie transparentă

ELEI TOKEN RING

daca statia mai are de transmis date (mai are de transmis alte cadre) si timpul alocat pentru retinerea tokenului ) din campul ED, pentru a semnaliza ca acest

-in a primului cadru fill bit)

cand statia receptioneaza cadrul transmis (il recunoaste ca propriu prin intermediul campului de adresa SA), il scoate din retea (nu il mai retransmite) si devine disponibila sa elibereze tokenul. Daca nu mai are cadre de transmis, il elibereaza imediat, daca mai are date continua transmisia in conditiile descrise mai sus

in timpul cat statia a transmis date in retea, statiile care nu au posedat jetonul (statiile B, C si D) au indeplinit doar out corespunzatoare, deci au transmis informatia mai

daca ele au detectat eroare de date, semnaleaza aceasta prin setarea bitului E din campul ED

la sfarsitul receptiei inapoi a cadrului (cadrelor) transmise, va elibera tokenul si va reactiva linia de repetare

24

SUBNIVELUL ACCESULUI LA MEDIU (MAC)

Token Ring este o tehnică dezvoltată de către IBM şi standardizată

de comisia IEEE în standardul 802.5. Structura cadrului este următoarea:

Semnificatia campurilor din cadru este urmatoarea:

Câmpul SD (Starting Delimiter), cu rolul de identificare al inceputul fizic al

cadrului.

Câmpul AC (Access Control), ce contine informatii pentru accesul la mediu (la inel).

Cele doua campuri formeaza asa numita secventa de start a cadrului, SFS (Start-

of-Frame Sequence).

Câmpul FC (Frame Control) defineste continutul pachetului.

Câmpurile DA (Destination Address) si SA (Source Address) reprezinta adresele pe

6 octeti ale statiei destinatare, respectiv ale statiei sursa a cadrului curent.

Câmpul RI (Routing Information) contine informatie de dirijare necesara daca

cadrul parcurge o retea extinsa prin folosirea de elemente de interconectare (se folosesc

porţi cu dirijare de la sursa. Lungimea sa este variabila, pana la 30 de octeti.

Câmpul Info reprezinta campul de date propriu-zis si poate avea o lungime de la 4

la 17.749 octeti. Aceasta lungime depinde de viteza de transmisie (sau de durata unui bit,

notata t ) si de valoarea timpului acordat statiilor pentru retinerea tokenului, THT (Timer

Holding Token), care are o valoare maxima stabilita prin standard la 8,9ms.

Câmpul FCS (Frame Check Sequence), reprezinta suma de control realizata prin

calculul CRC asupra campurilor pachetului.

Câmpul ED (Ending Delimiter) indica sfarsitul pachetului.

Câmpul FS (Frame Status) este folosit pentru instiintarea statiei sursa despre

modul cum a decurs transmisia cadrului

Aceste ultime doua câmpuri formează secvenţa de terminare a cadrului EFS (End-

of-Frame sequence).

Fişă de documentare

Campuri SD AC FC DA SA RI INFO FCS ED FS

Octeti 1 1 1 6 6 0-30 17749 4 1 1

25

REȚEAUA FDDI

Fiber Distributed Data Interface constituie o metodă de acces destinată

reţelelor LAN şi reţelelor MAN. FDDI este o reţea bazată pe circulaţia unui token,

similară cu reţeaua Token Ring, şi utilizează cablaj cu fibră optică pentru a

transmite date la viteza de

100Mbps, pe distanţe de până la

10 km.

FDDI oferă opţiunea pentru

o topologie inel dublu, tokenul

circulând în sensuri opuse prin cele

2 inele. Traficul prin aceste inele se

desfăşoară în sensuri opuse:

traficul printr-un inel se desfăşoară

în sensul acelor de ceasornic, în

timp ce traficul prin celălalt inel

are loc în sensul opus acelor de

ceasornic.

FDDI oferă un mecanism care

permite reţelei să funcţioneze în

continuare chiar dacă inelul a fost

„spart”. Pentru aceasta este

nevoie de 2 inele. După cum se

observă tokenul este trimis de pe

un inel pe celălalt în încercarea de

a se păstra reţeaua funcţională.

Această facilitate se numeşte

autovindecare. FDDI permite

alocarea lăţimii de bandă în timp

real fapt care-l face ideal pentru o

mare varietate de aplicaţii. Acest

26

lucru este posibil prin cele 2 tipuri de trafic ce pot fi implementate: sincron şi

asincron.

Traficul sincron poate consuma doar o porţiune din totalull lăţimii de bandă a unei

reţele, în timp ce traficul asincron consumă restul. Lăţimea de bandă pentru

traficul sincron este alocată staţiilor care necesită transmiterea continuă a datelor

(voce, video).

In traficul asincron, lăţimea de bandă este alocată folosind o schemă de priorităţi

cu 8 niveluri. Fiecare staţie are atribuit un nivel de prioritate asincron şi poate

folosi la un moment dat toată lăţimea de bandă asincronă. Mecanismul de

prioritate poate bloca staţiile care nu folosesc lăţimea de bandă sau care au un

nivel de prioritate prea mic.

Conform specificaţiilor FDDI, pentru realizarea conexiunilor fizice se foloseşte un

inel dublu.

În FDDI se întâlnesc 2 categorii de staţii:

1. Single Attachment Stations (SAS) sau staţii clasă B, ataşate inelului principal prin intermediul unui concentrator

2. Dual Attachment Stations (DAS) sau staţii clasă A, ataşate ambelor inele.

Exemplul următor vă poate face o idee despre o configuraţie FDDI

complexă (DAC – dual attachment concentrator).

27

REŢEAUA ETHERNET

Ethernet este cea mai larg răspândită metodă de acces, fiind definită de

standardul IEE 802.3. Reţelele Ethernet au devenit atât de populare încât o

specificaţie pentru conexiune LAN sau pentru o reţea LAN implică utilizarea

Ethernet chiar dacă nu este specificată explicit.

Ethernet utilizează tehnica accesului multiplu cu sesizarea semnalului

purtător şi detectarea coliziunii, difuzând fiecare cadru prin mediul fizic respectiv

(fir, fibră, eter s.a.m.d). Înainte de a transmite date, fiecare staţie trebuie să

„asculte”reţeaua pentru a vedea dacă este utilizată. Datele sunt trimise doar dacă

staţiile nu „aud” date trimise în reţea. COLIZIUNEA este situaţia în care două staţii

detectează liniştea şi emit în acelaşi timp. Pentru a preîntâmpina problemele legate

de coliziuni, hardware-ul

Ethernet este prevăzut cu

senzori de detectare a

coliziunilor. Când o

coliziune e detectată,

datele sunt ignorate iar

staţiile care au trimis

datele le vor retrimite.

Adesea Ethernet

este considerat ca fiind un mediu LAN partajat, ceea ce înseamnă ca toate staţiile

de pe un segment de reţea folosesc în comun lărgimea de bandă totală. Topologia

tipică folosită este topologie bus.

Dacă reţeaua

Ethernet este construită pe

bază de comutatoare a

atunci reţeaua nu mai este

considerată ca fiind reţea

partajată. În această

situaţie, fiecare pereche

emiţător – receptor are la

dispoziţie întreaga lăţime de

bandă a reţelei Ethernet.

28

ECHIPAMENTE DE REŢEA

Hub-ul/ Repetorul

Repetă semnalul primit pe un port prin ieșirile celorlalte porturi

Permite mai multor segmente punct la punct să fie reunite într-o singura reţea Ethernet partajat.

Poate apare fenomenul de congestie a reţelei.

Echipament de nivel 1

Switch-ul/ Comutatorul

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta.

Folosește adresele MAC pentru a construi un tabel de gazde , localizând aceste gazde într-un segment de reţea și reţinând traficul aferent segmentelor respective în interiorul acestor segmente.

Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de bandă.


Router-ul/ Ruterul

Este în esenţă un calculator cu două sau mai multe plăci de reţea ce acceptă unul sau mai multe protocoale de reţea (e.g. IP)

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta

Retransmite pachetele de date dintr-o reţea în alta

Reglează traficul reţelei

Echipament inteligent de nivel 3


29

CABLURI TWISTED PAIR (CU PERECHI RĂSUCITE)

Cablul Twisted Pair este un tip de cablu des întâlnit în care doi conductori sunt

răsuciţi unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenţei electromagnetice ce

cauzează diafonie (engl.: crosstalk). Numărul de răsuciri pe o distanţă de un metru

face parte din specificaţiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest număr este mai mare,

cu atât diafonia este redusă mai mult.

Categorii de cabluri TP

UTP: Unshielded Twisted Pair (Cablu cu

perechi răsucite neecranat) Cablul UTP

este cea mai des întâlnită variantă de

cablu cu perechi răsucite din reţelele de

date. Cablurile UTP sunt numite adesea

cabluri Ethernet, după Ethernet,

standardul cel mai răspândit (dar nu şi cel

mai fiabil) ce foloseşte cabluri UTP.

STP: Shielded Twisted Pair (Cablu cu perechi

răsucite ecranat) În acest tip de cablu, fiecare

pereche este învelită într-o folie de ecranare

şi oferă o bună protecţie împotriva

interferenţelor şi a diafoniei. Foliile de

ecranare au, de asemenea, rolul de

conductor de împământare. Cablul STP a fost

utilizat cu precădere în reţelele token ring, dar în prezent este rar implementat

deoarece potenţialele performanţe superioare tipului UTP nu justifică diferenţa

mare de preţ. În plus, datorită foliilor, flexibilitatea cablului este mult redusă

Pe lângă aceste 2 categorii mai există și combinații:

FTP: Foiled Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite în folie)

Cablul FTP este un cablu UTP în care conductorii sunt înveliţi într-o folie exterioară

de ecranare în scopul protejării împotriva interferenţelor externe. Folia exterioară

are, de asemenea, rolul de conductor de împământare

S/UTP: Screened Unshielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite neecranat,

cu tresă)

30

Asemănător cu FTP, singura diferenţă fiind că S/UTP are o tresă împletită în loc de

folie învelind toate perechile.

S/FTP: Screened Foiled Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite cu folie şi tresă)

Acest tip de cablu este o combinaţie a tipurilor S/UTP şi FTP, fiind ecranat cu folie şi

tresă.

S/STP: Screened Shielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite ecranat, cu

tresă)

Cablul S/STP este asemănător tipului STP, dar are în plus o tresă împletită ce

înveleşte toate perechile (similară celei din cablul coaxial), oferind o protecţie

deosebită împotriva interferenţelor externe.

Categorii de cablu

Cablurile cu perechi răsucite sunt împărţite în categorii în funcţie de specificaţiile

privind integritatea semnalului. În cazul în care într-un sistem sunt utilizate cabluri

aparţinând mai multor categorii, performanţele maxime ale sistemului sunt

limitate la cele ale categoriei inferioare.

31

CATEGORII DE CABLURI

Cat.1

Categoria 1 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată pentru

comunicaţii telefonice, ISDN şi sonerii. În prezent este perimată, nerecunoscută de

TIA/EIA şi neutilizată.

Cat.2

Categoria 2 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată în

reţelele token ring, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 4Mbps. În prezent

este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA şi neutilizată.

Cat.3

Categoria 3 a fost proiectată pentru a transmite în mod fiabil date la viteza de

10Mbps, având o frecvenţă de 16MHz şi făcând parte dintr-o familie de standarde

privind cablurile de cupru definite în parteneriat de EIA şi TIA. Cat.3 a fost utilizată

pe scară largă în anii '90 în reţelele de date, dar a pierdut din popularitate în

favoarea standardului Cat.5, standard similar dar cu performanţe sporite. Spre

deosebire de Cat.1, 2, 4 şi 5, Cat.3 este încă recunoscută de standardul TIA/EIA-

568-B.

Cat.4

Categoria 4 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată în

reţelele token ring, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 16Mbps, având o

frecvenţă de 20MHz. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA şi

neutilizată.

Cat.5

Categoria 5 a fost proiectată pentru a oferi o înaltă integritate a semnalului. Odată

cu introducerea în anul 2001 a standardului TIA/EIA-568-B, categoria 5 a devenit

perimată şi a fost înlocuită de categoria 5e.

Specificaţiile iniţiale pentru cablul cat.5 au fost definite în ANSI/TIA/EIA-568-A, cu

clarificări în TSB-95. Aceste documente precizau caracteristicile de performanţă şi

cerinţele de testare pentru frecvenţe de până la 100MHz. Cablul cat.5 includea

patru perechi răsucite într-o cămaşă şi a fost utilizat în mod deosebit în reţelele de

100Mbps, precum 100BASE-TX Ethernet, deşi IEEE 802.3ab definea standarde

pentru 1000BASE-T - Gigabit Ethernet pe cablu cat.5. Cablul cat.5 avea 3 răsuciri la

32

fiecare ţol (2,54 cm) de cablu de cupru AWG 24. O altă caracteristică importantă

este că firele sunt izolate cu fluoretilen-propilenă (FEP) - plastic cu dispersie redusă;

cu alte cuvinte, constanta dielectrică a plasticului nu depinde în mare măsură de

frecvenţă. A fost acordată, de asemenea, atenţie deosebită minimizării

dezacordurilor de impedanţă la punctele de conexiune.

Cablurile cat.5 au fost în principal utilizate în cablarea structurată a reţelelor de

date, precum Fast Ethernet, dar au avut aplicaţie şi în transportul altor semnale, de

exemplu servicii de telefonie de bază, reţele token ring şi ATM (cu viteze de până la

155 Mbps, pe distanţe scurte).

Pentru conectarea cablului cat.5 se utilizau aproape întotdeauna conectori RJ-45.

Cat.5e

Categoria 5e este o versiune îmbunătăţită (engl.: Enhanced)a cat.5 care adaugă

specificaţii pentru telediafonie (engl.: far-end crosstalk). Deşi 1000BASE-T fusese

proiectat pentru a fi utilizat cu cablu cat.5, specificaţiile mai stricte ale categoriei 5e

au făcut din aceasta o alegere excelentă pentru utilizarea cu 1000BASE-T. În ciuda

specificaţiilor mai stricte privind performanţa (frecvenţe de până la 125 MHz),

cablul de categoria 5e nu permite distanţe mai lungi pentru reţelele Ethernet:

cablurile orizontale sunt limitate tot la 90m lungime. Caracteristicile de

performanţă şi cerinţele de testare pentru cat.5e sunt precizate în TIA/EIA-568-B.2-

2001.

Pentru conectarea cablului cat.5e se utilizează aproape întotdeauna conectori RJ-

45.

Cat.6

Categoria 6, definită în ANSI/TIA/EIA-568-B.2-1, este un standard de cablu pentru

Gigabit Ethernet şi alte protocoale de reţea, compatibil cu categoriile 3, 5 şi 5e.

Cat.6 impune specificaţii mai stringente pentru diafonie şi zgomot de sistem,

oferind în acelaşi timp performanţe înalte la o frecvenţă dublă faţă de cat.5e -

250MHz (max).

Ca şi standardele anterioare, cat.6 conţine patru perechi de conductori de cupru,

dar dimensiunea conductorilor creşte de la AWG 24 la AWG 23. La fel ca pentru

toate categoriile definite de TIA/EIA-568-B, lungimea maximă a unui cablu orizontal

cat.6 este 90m. În cazul unui canal complet (cablu orizontal plus cabluri de

conectare la fiecare capăt), lungimea maximă admisă poate fi până la 100m, în

funcţie de raportul dintre lungimea cablului de conectare şi lungimea cablului

orizontal.

33

Cat.7

Categoria 7, definită în ISO/IEC 11801:2002 drept cat.7/clasa F, este un standard de

cablu pentru Ultra Fast Ethernet şi alte tehnologii de interconectare ce poate fi

compatibil cu categoriile tradiţionale cat.5e şi cat.6. Caracteristicile cat.7 privind

diafonia şi zgomotul de sistem sunt şi mai stringente decât cele ale cat.6. Pentru a

atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare atât pentru fiecare pereche în

parte cât şi pentru întreg cablul.

Standardul cat.7 a fost creat pentru a permite construirea unei reţele 10-gigabit

Ethernet pe o lungime de 100m de cablu orizontal. Cablul cat.7 poate avea ca

terminaţie conectori GG45 compatibili cu conectorii RJ-45; utilizat împreună cu

conectorii GG45, frecvenţa normată a cablului cat.7 este de până la 600 MHz. Se

are, de asemenea, în vedere un standard de conectori dezvoltat de Simon, ce

renunţă la compatibilitatea cu RJ-45 în schimbul unei creşteri semnificative în

performanţă (frecvenţe de până la 1,2GHz). Această nouă interfaţă, denumită

TERA, reprezintă singurul tip de conector non-RJ de cat.7/clasa F recunoscut în

cadrul ISO/IEC 11801 Ed. 2.0.

34

REALIZAREA PATCH-URILOR UTP STRAIGHT, CROSSOVER ŞI ROLLOVER

Cele mai întâlnire cabluri UTP cat5 sunt cele ce conţin 4 perechi de fire.

Aceste fire sunt colorate diferit: sunt 4 culori pline şi 4 culori ce conţin şi alb.

Perechile sunt de genul: firul alb-portocaliu, firul portocaliu, etc. Mufele RJ-45

folosite pentru terminarea cablurilor UTP conţin 8 găuri în care trebuie introduse

cele 8 fire, apoi cu ajutorul unui cleşte de sertizat, se sertizează mufa. În dreptul

fiecărei găuri din mufă se află o lamelă metalică care iniţial este deasupra găurii,

astfel încât firul intră uşor. În timpul acestui proces de sertizare lamela metalică din

dreptul fiecărei găuri este apăsată şi străpunge firul şi astfel se realizează contactul

electric.

Trebuie acordată mare atenţie la detorsadarea firelor. Atunci când este

îndepărtat manşonul de plastic şi sunt detorsadate perechile pentru a putea

introduce firele în mufă, trebuie avută mare grijă ca bucata de cablu detorsadat să

fie cât mai mică. În caz contrar, va apărea o interferenţă între fire, generând

crosstalk. Practic vorbind, trebuie tăiaţi cam 3-4 cm din manşon, apoi sunt

detorsadate firele, sunt aranjate în ordinea dorită, iar apoi cu ajutorul unor lame pe

care le are cleştele de sertizat, sunt tăiate firele, lăsând cam 3/4 din lungimea

mufei. În acest fel firele vor ajunge până în capătul mufei, asigurând un contact

electric perfect, iar bucata detorsadată va fi aproape inexistentă, minimizând riscul

apariţiei crosstalk-ului.

Pentru mufarea cablurilor

UTP există două standarde care

specifică ordinea firelor în mufă:

EIA/TIA 568A şi EIA/TIA 568B.

În cazul tehnologiei

100BaseTX şi 10BaseT (cele care

sunt folosite de altfel) transmisia şi

recepţia se fac pe câte o pereche.

Cu alte cuvinte, doar două dintre

aceste 4 perechi sunt folosite şi anume perechile portocaliu şi verde (respectând

standardele de mai sus). Pinii pe care se face transmisia şi recepţia sunt 1,2,3 şi 6.

Se folosesc două fire pentru transmisie (Tx+ şi Tx-) şi două pentru recepţie (Rx+ şi

Rx-).

Atenţie: firele de Tx şi firele de Rx trebuie să facă parte din aceeaşi

pereche!!! Să observăm că prima pereche ajunge pe pinii 1 şi 2, iar a doua pereche

35

pe pinii 3 şi 6, adică exact pe acei pini folosiţi. Dacă nu este respectat standardul

există marele risc ca cele două fire folosite pentru Rx sau Tx să nu facă parte din

aceeaşi pereche, moment în care torsadarea nu mai este practic folosită şi nu se

vor mai anula câmpurile electrice generând interferenţe serioase (cu alte cuvinte

ori nu va merge, ori va merge extrem de prost!).

În general în Europa se foloseşte standardul 568B, iar în Statele Unite 568A. De ce

este important de ştiut sau de respectat acest lucru? Teoretic vorbind nu contează

care din acest standard este folosit, atât timp cât ambele mufe (de la cele două

capete) sunt făcute folosind acelaşi standard. Dar atunci când se lucrează într-o

reţea de mari dimensiuni, lucrează mai mulţi oameni care poate nu vor discuta

între ei şi deci nu se vor pune de acord cum să facă mufele. Prin urmare cea mai

sigură soluţie este ca toată lumea să respecte acelaşi standard, astfel fiind reduse

foarte mult problemele generate de erori umane.

Există 3 mari tipuri de cabluri: Cablul normal, sau direct (straight-through) - are ambele capete sertizate

folosind acelaşi standard (fie A-A - în SUA, fie B-B în Europa). Este folosit atunci când conectăm o staţie într-un switch sau un hub.

Cablul inversor (cross-over) - atunci când vrem să conectăm direct două

staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament, trebuie să avem în vedere că

ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă în pinii de Rx, iar pentru că

nu mai avem un echipament care să ne facă această inversare, trebuie să o facem

singuri, folosind un cablu inversor. Acest cablu inversează practic pinii 1 şi 2 cu pinii

3 şi 6, adică pinul 1 ajunge în cealaltă parte la pinul 3 şi pinul 2 la pinul 6. Acest

cablu se realizează făcând o mufă pe standardul A şi una pe standardul B (se

inversează perechile portocaliu cu verde).

Cablul de consolă (rollover) - Se foloseşte atunci când dorim să ne conectăm

la consola unui ruter, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă

RJ45. Celălalt capăt îl introducem într-un adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care îl

folosim la portul serial al calculatorului. Acest tip de cablu are pinii în oglindă, adică

pinul 1 ajunge la pinul 8, 2 la 7, etc.

36

CODURI DE LINIE

Într-o transmisiune de date, informaţia transmisă poate fi de origine analogică sau numerică. Un semnal este considerat numeric (digital) dacă el este discretizat în timp şi în amplitudine, ceea ce înseamnă că amplitudinea sa poate lua doar anumite valori, care rămân constante pe intervale bine precizate de timp (respectiv pe intervalul corespunzător duratei unui simbol). Pentru semnalele analogice, amplitudinea acestora variază de o

manieră continuă în timp.

O informaţie analogică poate fi convertită în numeric, de exemplu semnalele video sau audio. De asemenea şi procesul invers este posibil, respectiv conversia din numeric în analogic.

Codarea semnalelor în banda de bază

Spunem despre o transmisie de date că se face „în banda de bază” dacă semnalul de date nu suferă nici un fel de deplasare spectrală datorată modulaţiei. Semnalele în banda de bază sunt supuse atenuărilor introduse de către liniile de transmisie, ele trebuind regenerate periodic în cazul transmisiilor pe distanţe lungi.

În general, semnalul binar propriu zis nu este transmis pe linia de comunicaţie sub forma sa brută, ci se utilizează diverse tehnici de codare a acestuia în prealabil. Motivele care stau la baza acestei codări sunt diverse:

• Recuperarea tactului necesar unei transmisii sincrone este facilitată de către secvenţele binare care prezintă tranziţii cât mai numeroase între două stări care corespund unor simboluri. Este astfel de dorit evitarea transmiterii unor secveţe de date care să corespundă unor şiruri lungi de 1, respectiv 0.

• Formarea spectrală („spectrum shaping”) a semnalului ce se transmite fără a utiliza tehnici de modulare sau filtrare. Acest lucru poate fi important de exemplu în aplicaţiile pe liniile telefonice, care introduc atenuări puternice ale semnalului la frecvenţe mai mari de 300kHz

• Eliminarea componentei continue din semnal

• Utilizarea eficientă a benzii de frecvenţă. Se pot transmite date cu un debit mai mare utilizând aceeaşi bandă de frecvenţă.

Tehnici de codare

Codarea NRZ (Not Return to Zero)

Acest tip de codare foloseşte două nivele de tensiune diferite. Astfel un „1” logic este reprezentat printr-un nivel pozitiv de tensiune (+V), în timp ce unui „0” îi corespunde fie o tensiune nulă (0V)- în varianta unipolară NRZ, fie o tensiune negativă (-V) dacă ne referim la NRZ bipolar.

37

Codarea NRZ cunoaşte câteva variante:

- NRZ-L(Level): echivalent cu NRZ (1 - nivel ridicat, 0 – nivel coborât)

- NRZ-M(Mark): 1- apare o tranziţie, 0 – nu apare nici o tranziţie

- NRZ-S(Space): 1 – nu apare nici o tranziţie, 0 – apare o tranziţie

Debitul maxim teoretic care poate fi atins intr-o transmisie NRZ este egal cu dublul benzii de frecvenţă ocupată de către semnal (pot fi transmişi 2 biţi/Hertz).

Principalul dezavantaj al codării de tip NRZ îl constituie lipsa tranziţiilor în cazul unor secvenţe lungi de biţi identici, ceea ce poate duce la pierderea sincronizării la receptor.

Codarea NRZI (Not Return to Zero Inverted)

Utilizări: Fast Ethernet (100 Base Fx), FDDI

Codarea NRZI produce o tranziţie în semnal pentru fiecare „1”, iar „0” este reprezentat prin lipsa tranziţiei. Se poate observa că transmiterea unui şir lung de „0”

poate provoca desincronizări. Eficienţa de utilizare a benzii este aceeași ca la NRZ.

Codarea bifazică

Se utilizează trei variante ale acestui tip de codare (BIΦ-L, BIΦ-M, BIΦ-S). Prima dintre ele este cunoscută şi sub denumirea de codare Manchester, şi va fi prezentată ulterior. În ceea ce priveşte codarea BIΦ-M, ea presupune apariţia unei tranziţii la începutul oricărui interval de bit. Dacă bitul este de „1”, atunci o a doua tranziţie va apare la mijlocul intervalului de bit. Pentru transmisia unui „0” nu se va mai produce nici un fel de tranziţie. Codarea BIΦ-S este exact inversa codării BIΦ-M (tranziţie la începutul intervalului de bit, urmată de o altă tranziţie la jumătatea acestui interval dacă se transmite „0”, sau fără tranziţie dacă se transmite „1”).

Codarea Manchester

Utilizări: Ehernet 10Base5, 10Base2, 10BaseT, 10 BaseFL. Ideea care stă la baza codării Manchester este aceea de a determina o tranziţie pentru semnalul emis, tranziţie care să apară la mijlocul perioadei de bit. Astfel, un „1” este

reprezentat printr-o tranziţe de la nivelul +V la nivelul –V, în timp ce unei tranziţii de la nivelul –V la nivelul +V îi corespunde un „0”. Este evident că în acest fel se asigură sincronizarea între emiţător şi receptor, chiar şi în cazul transmisiei unor secvenţe lungi de „0” sau „1”. Mai mult decât atât, întrucât simbolurile binare sunt reprezentate prin tranziţii şi nu prin nivele constante (stări) ca la codajul de tip NRZ,

scade drastic probabilitatea apariţiei unor Un zgomot care afectează semnalul poate modifica nivelele transmise, dar este puţin probabil că el va duce la inversarea tranziţiei sau la lipsa ei, conducând astfel la erori la recepţie.

Dezavantajul codării Manchestanumit debit binar, este nevoie de o bandă de frecvenţe disponibilă dublă faţă de cea pe care am utiliza-o în cazul altor tipuri de codare (de exemplu pentru a transmite cu un debit de 10Mbps avem nevoie de Acest inconvenient face codarea Manchester dificil de utilizat pentru debite ridicate.

Codarea Manchester diferențială

„1” este reprezentat prin lipsa unei tranziţii, în timp ce fiecare bit de „0” este semnificat prin prezenţa unei tranziţii.

Avantajele, respectiv dezavantajele acestui tip de codare sunt în geaceleaşi ca la

codarea Manchester nediferenţială.

Codarea AMI bipolară (AMI

timp ce biţii de „1” sunt reprezentaţi alternativ prin tensiuni pozitive (+V), respectiv negative (-V). În acest tip de codare pot exista intervale lungi de lipsă semnal (pentru secvenţe lungi de „0”), lucru care poate duce la pierde

Există şi varianta inversată a acestei codări, anume codajul pseudoternar, unde lipsa semnalului simbolizează un bit de „1”, iar „0” este reprezentat alternant prin potenţiale pozitive şi negative.

Plecând de la codajul AMI, stind să îl înlocuiască pe acesta în sistemele moderne de transmisiuni. Vom trata în

38

scade drastic probabilitatea apariţiei unor erori cauzate de mediul de transmisie. Un zgomot care afectează semnalul poate modifica nivelele transmise, dar este puţin probabil că el va duce la inversarea tranziţiei sau la lipsa ei, conducând astfel

Dezavantajul codării Manchester constă în faptul că, pentru a transmite cu un anumit debit binar, este nevoie de o bandă de frecvenţe disponibilă dublă faţă de

o în cazul altor tipuri de codare (de exemplu pentru a transmite cu un debit de 10Mbps avem nevoie de o lăţime de bandă de 10MHz). Acest inconvenient face codarea Manchester dificil de utilizat pentru debite

Codarea Manchester diferențială

de tip Tokenbaza codării Manchester diferenţiale stă prezenţa sau absenţa uneiînceputul intervalului de tact. Astfel, un bit de

„1” este reprezentat prin lipsa unei tranziţii, în timp ce fiecare bit de „0” este semnificat prin prezenţa unei tranziţii.

Avantajele, respectiv dezavantajele acestui tip de codare sunt în ge

codarea Manchester nediferenţială.

Codarea AMI bipolară (AMI-Alternate Mark Inversion)

Utilizare: transmisia ADSL (Additional Digital Subscriber Loop)

Principiu: zerourile sunt reprezentate printrpotenţial nul (absenţa semnalului

timp ce biţii de „1” sunt reprezentaţi alternativ prin tensiuni pozitive (+V), respectiv V). În acest tip de codare pot exista intervale lungi de lipsă semnal

(pentru secvenţe lungi de „0”), lucru care poate duce la pierderea sincronizării.

Există şi varianta inversată a acestei codări, anume codajul pseudoternar, unde lipsa semnalului simbolizează un bit de „1”, iar „0” este reprezentat alternant prin potenţiale pozitive şi negative.

Plecând de la codajul AMI, s-au dezvoltat o serie de tehnici de codare care tind să îl înlocuiască pe acesta în sistemele moderne de transmisiuni. Vom trata în

erori cauzate de mediul de transmisie. Un zgomot care afectează semnalul poate modifica nivelele transmise, dar este puţin probabil că el va duce la inversarea tranziţiei sau la lipsa ei, conducând astfel

er constă în faptul că, pentru a transmite cu un anumit debit binar, este nevoie de o bandă de frecvenţe disponibilă dublă faţă de

o în cazul altor tipuri de codare (de exemplu pentru a o lăţime de bandă de 10MHz).

Acest inconvenient face codarea Manchester dificil de utilizat pentru debite

Utilizare: reţelele de tip Token-Ring La baza codării Manchester diferenţiale stă prezenţa sau absenţa unei tranziţii la începutul intervalului de tact. Astfel, un bit de

„1” este reprezentat prin lipsa unei tranziţii, în timp ce fiecare bit de „0” este

Avantajele, respectiv dezavantajele acestui tip de codare sunt în general

Utilizare: transmisia ADSL (Additional Digital Subscriber

Principiu: zerourile sunt reprezentate printr-un potenţial nul (absenţa semnalului electric pe linie), în

timp ce biţii de „1” sunt reprezentaţi alternativ prin tensiuni pozitive (+V), respectiv V). În acest tip de codare pot exista intervale lungi de lipsă semnal

rea sincronizării.

Există şi varianta inversată a acestei codări, anume codajul pseudoternar, unde lipsa semnalului simbolizează un bit de „1”, iar „0” este reprezentat alternant

at o serie de tehnici de codare care tind să îl înlocuiască pe acesta în sistemele moderne de transmisiuni. Vom trata în

39

continuare unele dintre aceste coduri.

Codarea B8ZS (Bipolar with 8 Zeros Substitution)

Utilizare: standardul T1(transmisie rapidă de voce, date pe fire torsadate sau cablu coaxial) Idee: Plecând de la codajul AMI bipolar, se înlocuiesc secvenţele de 8 zerouri consecutive, cu secvenţe în care să apară tranziţii pentru a se evita astfel pierderea sincronismului. Astfel:

- dacă impulsul anterior acestei secvenţe de „0” este de nivel pozitiv, atunci codul corespunzător este 000+-0-+;

- dacă impulsul anterior acestei secvenţe de 8 zerouri este de nivel negativ,

atunci codul corespunzător este 000-+0+-;

Utilizarea acestui tip de codare va produce două violări ale alternanţei “+ -“,

situaţie care este improbabil să fie cauzată de către un zgomot.

Codarea HDB-3 (High Density Bipolar Order 3)

Utilizare: standardele E1, E3

Principiu: Se doreşte din nou evitarea desincronizărilor ce ar putea apare la secvenţe de “0” lungi. Acest inconvenient este combătut astfel: dacă apare un şir de 4 zerouri consecutive, ultimul bit este înlocuit cu o tensiune de aceeaşi polaritate cu a ultimului bit de “1” introdus (viol de bipolaritate). Această măsură ar putea duce însă la apariţia unei componente continue semnificative. De exemplu, şirul 100000000, ar putea fi codat astfel : +000+000+. Pentru a evita asemenea situaţii, fiecare bit de viol de bipolaritate trebuie ales de semn schimbat faţă de precedentul. Tot pentru a evita introducerea unei componente continue în semnal trebuie respectate regulile:

- dacă numărul de „1” de după ultimul viol de bipolaritate este par, atunci un grup de 4 zerouri consecutive se înlocuieşte cu secvenţa „+00+” în cazul în care ultimul nivel nenul de dinaintea acestei secvenţe a fost negativ, respectiv cu „-00-” în caz contrar;

- dacă numărul de „1” ce urmează ultimului viol de bipolaritate este impar, atunci un grup de 4 zerouri consecutive se înlocuieşte cu secvenţa „000+” în cazul în care ultimul nivel nenul de dinaintea acestei secvenţe a fost pozitiv, respectiv cu „000-” în caz contrar.

40

GLOSAR DE TERMENI

100BaseT - Un termen echivalent pentru Ethernet rapid, un standard îmbunătăţit

pentru conectarea computerelor la o reţea locală (LAN). 100BaseT Ethernet

funcţionează în mod similar cu un Ethernet obișnuit, doar ca poate transfera datele

cu o viteza de maximum 100 mbps;

10BaseT - Cea mai des întâlnită forma a Ethernet, ce denotă o viteză a transmisiei

de 10 mbps, prin utilizarea cablului format din fire-pereche de cupru. Ethernet

reprezintă un standard pentru conectarea computerelor la o reţea locală (LAN);

ADSL - Linie de abonat digital asimetrica (Asymmetric Digital Subscriber Line); la fel

ca ISDN, ADSL utilizează linia telefonică standard pentru a oferi comunicaţii de date

cu viteza ridicată, dar în comparaţie cu viteza de transmisie ISDN de 64 kbps,

tehnologia ADSL poate livra viteze upstream (de la utilizator) de 640 kbps și

downstream (către utilizator) de peste 6 mbps. În același timp, ADSL utilizează

porţiunea de lăţime de bandă neutilizata de voce, oferind transmisii concomitente

de tipul voce și date.

Adresă IP - adresa gazdă pe 32 biţi (IPv4) sau 128 biţi (IPv6). Cu excepţia adreselor

private fiecare adresă internet este unică. Exemplu de adresă IPv4: 198.245.39.4;

de adresă IPv6: FEDC:BA87:200C:4267:FFFE:1080:0003:0016

Adresă IP privată - Blocuri de adrese IP rezervate de IANA (www.iana.org) pentru utilizate în scop privat. Nu se foloseşte în Internet. Permite reţelelor locale să refolosească adresele.

AutoIP - Extensie la DHCP care permite unei gazde să îşi auto-atribuie o adresă IP dacă nu găseşte un server DHCP.

ANSI - American National Standards Institute - organizaţie a grupurilor industriilor

americane care colaborează cu comitete de standarde din alte ţări pentru a

dezvolta criterii ce facilitează schimburile și telecomunicaţiile internaţionale. Cele

mai importante realizări ale ANSI în domeniul informatic constau in: ASCII, SCSI și

ANSI.SYS.

ARP - Address Resolution Protocol - Realizează pentru IP (Internet Protocol) găsirea

adresei hardware a mașinii de destinaţie.

41

Attachment - atașament - Orice fișier cu legat de un mesaj e-mail constituie un

atașament. O serie întreagă de pachete de e-mail utilizează modul de cifrare MIME

pentru a atașa diferite fișiere la mesajele e-mail.

Autentificare - Autentificarea asigura transmiterea corecta a datelor digitale către

server-ul destinatar. în mod similar, autentificarea asigura destinatarul asupra

integrităţii mesajului și a sursei acestuia. Cea mai simpla forma de autentificare

necesita un nume de utilizator și o parola pentru accesarea unui anume cont.

bit - cifra binara. Un bit constituie cea mai mica unitate de date utilizata în

informatica, cu valoare egala cu 1 sau 0, abreviat cu ajutorul literei cursive b și

reprezentata deseori cu ajutorul prefixului kilo - (pentru 1,024 biti, sau 210) sau

mega - (1,024 x 1,024 biti).

bps - biți per secunda - Viteza de procesare a informaţiilor este măsurata în

numărul de biţi ce pot fi transferaţi intr-o secunda. Noile generaţii de modemuri au

viteza de procesare a informaţiilor mai mare de 9.600 bps, măsurata în kilobiti per

secunda: 14,4 kbps constituie un minimum acceptabil.

byte - De regula, un byte definește 8 biti (denumit totodată octet sau cuvânt), pe

care computerele le tratează ca unitate singulara. Secvenţele complexe de tipul

celor de 16 și 32 de biţi sunt totodată utilizate în limbajul informatic. Un byte este

abreviat cu ajutorul majusculei B.

browser - program de navigare Web; Un browser reprezintă interfaţa

dumneavoastră cu mediul Web, cu interpretare a fișierelor hypertext, cu

posibilitate de navigare prin nodurile Internet. Exemple de companii ce oferă

browser-e: The Mozilla Organization, Opera, Microsoft, CompuServe, Prodigy și

America Online.

Datapacket - Pachet de date - în ciuda faptului ca un calculator și un modem pot

transmite datele în secvenţe de un caracter, atunci când navigaţi pe Internet, când

descărcaţi fișiere sau trimiteţi corespondenta electronica, este mult mai eficienta

trimiterea informaţiei în grupuri mai mari, numite pachete de date.

Diafonia este un cuplaj magnetic neintenţionat dintre conductoare.

DHCP - dinamic host control protocol - protocol de control al domeniului-gazda

DHCP este un protocol pentru alocarea dinamica de adrese tip IP tuturor

computerelor conectate la o reţea. Cu ajutorul DHCP, unui computer ii poate fi

42

alocata o adresa IP unica, în mod automat și de fiecare data când se conectează la

o reţea, facilitând astfel administrarea adreselor IP. în momentul în care un

computer se conectează la o reţea, server-ul DHCP selectează și atribuie automat

noului sistem o adresa IP din lista primara.

Dial-Up Networking: Serviciu care va permite conectarea calculatorului dvs. la un

alt calculator sau la internet prin intermediul unui modem.

DNS - domain name system - sistemul numelor de domeniu. în momentul în care

trimiteţi un mesaj e-mail sau direcţionaţi programul de navigare Web către o

adresa tip URL, sistemul numelor de domeniu traduce automat transcrierile

alfanumerice în adrese Internet (serii de numere de tipul: 123.123.23.2). Acest

termen face referinţa la doua specificaţii: convenţiile de denumire a sistemelor-

gazda și modul în care numele sunt alocate în mediul Internet.

E-Mail: Electronic mail - serviciu de posta electronica prin intermediul caruia se pot

transmite mesaje și fisiere intre doua calculatoare / adrese de email. Fiecare

utilizator al serviciului e-mail are o adresa proprie de forma nume@domeniu.

Ethernet - constituie un standard pentru conectarea computerelor la o reţea locala

(LAN). Cel mai popular tip de Ethernet este 10BaseT, ce denota o transmise de vârf

cu viteza de 10 mbps.

firewall - este o aplicaţie software ce protejează un server din cadrul unei reţele

informatice prin echiparea cu masuri de securitate de tipul: apelare inversa sau

codare defensiva.

freeware - reprezintă aplicaţii tip software ce pot fi descarcate, stocate sau

redistribuite gratuit. Materialele freeware sunt protejate prin drepturi de autor, ce

nu permit decompilarea și re-vinderea sub titulatura proprie (spre deosebire de

programele din domeniul public, GNU).

FAQ: Prescurtarea în engleza a "Frequently Asked Questions" (Intrebari frecvent

puse). De obicei diferite pagini internet construiesc o astfel de pagina pentru a

răspunde la cele mai uzuale întrebări. Astfel, cei interesaţi o parcurg si, daca după

aceea mai au și alte întrebări, se adresează proprietarului acelui site;

FTP - Protocol de transfer al fișierelor - protocol internet utilizat pentru a copia

fisiere intre diferite computere conectate la reţea.

43

gateway - deschidere - un program sau echipament hardware ce transfera date

intre retele informatice, termen cu utilizare frecventa în accesarea site-urilor

Internet sau în transferul de mesaje tip e-mail intre diferite servere.

HUB - Aceasta componenta hardware este utilizata la conectarea computerelor din

cadrul unei reţele informatice (de regula, în conexiune tip Ethernet), servind ca

punct comun astfel încât informaţiile sa poată circula din cadrul unei locaţii

centrale către oricare computer din reţeaua informatica.

Nume de domeniu - Structură de nume ierarhică folosită în internet. Cel mai înalt nivel este cel superior precum .COM, .EDU, .NET .RO etc, apoi numele de domeniu înregistrat cum ar fi google. Apoi urmează subdomeniile precum mail sau www, rezultând mail.google.com sau www.google.com.

IP - Protocol Internet

IPv4 - Versiunea actuală a protocolului Internet. O adresă pe 32 de biţi atribuită fiecărei gazde. IPv4 oferă circa 4 miliarde de adrese IP.

IPv6 - Următoarea generaţie a protocolului Internet. Marea schimbare este adresa pe 128 de biţi.

Internet - adeseori numit simplu "net"; este o reţea mondiala de reţele de

calculatoare. A fost conceput de catre Advanced Research Projects Agency (ARPA)

al guvernului american în anul 1969 și a fost numit ARPAnet. Ideea initiala a fost de

a construi o retea care va functiona chiar daca o mare portiune din ea este

distrusa, de exemplu în cazul unui atac nuclear.

NAT - Network Address Translation translatează un set de adrese IP în altă adresă IP. Permite mai multor gazde să acceseze un singur cont ISP pe baza unei singure adrese IP publice.

Port - valoare pe 16 biţi folosită pentru a se putea distinge între multiplele conexiuni simultane ale unei gazde.

Router - Oferă o interfaţă între două sau mai multe reţele. Ia decizii de înaintare a pachetelor, bazate pe adresa IP destinaţie.

Subdomeniu - nivelul inferior din ierarhia domeniului, cum ar fi www. Proprietarul domeniului poate crea oricâte subdomenii doreşte.

Mască subrețea - Mască binară folosită la definirea limitei între adresa de reţea şi componenta gazdă a adresei. Într-o subreţea gazdele sunt direct accesibile,

comunicaţia nu necesită un router. Comunicaţia între subreţele diferite necesită un router. De exemplu, o mască de subreţea 255.255.255.0 are 24de reţea şi 8 biţi sunt rezervaţi pentru gazde.

TCP - Transmission Control Protocol, TCP este un protocol de transfer capăt la capăt care reface erorile de transmisie şi este responsabil cu reordonarea pachetelor ce sosesc în altă ordine decât cea în care au fost transmise.

UDP - User Datagram Protocol este un protocol neorientat pe conexiune. Este folosit atunci când nu este necesară sincronizarea celor două capete. UDP este adesea folosit la transmisia multimedia. Dacă un pachet se pierde pe drum, nu este o tragedie.

URL - Uniform Resource Locator, un nume gazdă accesibil oamenilor.

Port bine cunoscut - folosit la stabilirea conexiunii iniţiale. De exemplu, un port bine cunoscut pentru serverele web este portul TCP 80.

WWW - World Wide Web, sistem de informare grafică bazat p

O parte dintre termenii specifici domeniului redefiniți în cuprinsul fişelor de conspect sau al fişelor de lucru urmând ca profesorul şi elevii să

44

comunicaţia nu necesită un router. Comunicaţia între subreţele diferite necesită un router. De exemplu, o mască de subreţea 255.255.255.0 are 24-

ezervaţi pentru gazde.

Transmission Control Protocol, TCP este un protocol de transfer capăt la capăt care reface erorile de transmisie şi este responsabil cu reordonarea pachetelor ce sosesc în altă ordine decât cea în care au fost transmise.

User Datagram Protocol este un protocol neorientat pe conexiune. Este folosit atunci când nu este necesară sincronizarea celor două capete. UDP este adesea folosit la transmisia multimedia. Dacă un pachet se pierde pe drum, nu este

form Resource Locator, un nume gazdă accesibil oamenilor.

folosit la stabilirea conexiunii iniţiale. De exemplu, un port bine cunoscut pentru serverele web este portul TCP 80.

World Wide Web, sistem de informare grafică bazat pe hipertext.

O parte dintre termenii specifici domeniului rețelelor de calculatoare sunt definiți în cuprinsul fişelor de conspect sau al fişelor de lucru urmând ca profesorul şi elevii să-i descopere şi să-i adauge prezentului glosar

comunicaţia nu necesită un router. Comunicaţia între subreţele diferite necesită un -biţi alocaţi porţiunii

Transmission Control Protocol, TCP este un protocol de transfer capăt la capăt care reface erorile de transmisie şi este responsabil cu reordonarea pachetelor ce sosesc în altă ordine decât cea în care au fost transmise.

User Datagram Protocol este un protocol neorientat pe conexiune. Este folosit atunci când nu este necesară sincronizarea celor două capete. UDP este adesea folosit la transmisia multimedia. Dacă un pachet se pierde pe drum, nu este

form Resource Locator, un nume gazdă accesibil oamenilor.

folosit la stabilirea conexiunii iniţiale. De exemplu, un port

e hipertext.

țelelor de calculatoare sunt definiți în cuprinsul fişelor de conspect sau al fişelor de lucru urmând ca

i adauge prezentului glosar.

45

FIŞĂ DE DESCRIERE A ACTIVITĂŢII

Modulul: Comunicații de date și rețele de calculatoare

După parcurgerea acestui modul:

ştii...

� Să identifici topologia unei reţele

� Mecanismele de comunicare

� Sistemele de comutaţie în telecomunicaţii

înțelegi...

� modelul OSI

� modul de funcţionare a reţelelor de date

poți...

� să explici principiile de bază ale modulării

� să explici transmisiile sincrone și asincrone

� să utilizezi reţelele de date

� să alegi echipamentele necesare pentru realizarea reţelelor

Activităţile propuse în continuare şi altele asemănătoare propuse de cadrele

didactice te vor ajuta să atingi competenţele cerute pentru a deveni tehnician

operator tehnică de calcul

Poţi folosi fişele de lucru, te poţi verifica realizând celelalte activităţi propuse.

Fişele de lucru constau în:

- căutarea de informaţii din diverse materiale

Ah

46

- exerciţii propuse spre rezolvare

- întocmirea unui portofoliu ce cuprinde toate exerciţiile rezolvate şi

activităţile desfăşurate

Portofoliul sau mapa elevului ar putea conţine:

• Rezultate ale lucrărilor şi activităţilor desfăşurate;

• Rezultate ale activităţilor de autoevaluare şi dovezi ale discuţiilor care au

avut loc;

• Fişe de observaţie completate de colegi şi alte opinii privind activităţile

desfăşurate;

• Fotografii sau alte dovezi privind activitatea desfăşurată;

• Fişe plan de acţiune, fişe de analiză a activităţilor desfăşurate;

• Comentarii ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului.

Alte activităţi cuprind teme, exerciţii sau aplicaţii care te vor ajuta să îţi

evaluezi singur nivelul de cunoştinţe şi de atingere a competenţelor parcurse.

Înainte de a rezolva exerciţiile propuse citeşte-le cu atenţie.

Dacă nu ai înţeles sau dacă nu şti la ce materiale să apelezi întreabă profesorul.

Profesorul va ţine evidenţa exerciţiilor pe care le-ai rezolvat şi va evalua progresul

realizat.

47

FIŞĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA PROGRESULUI ELEVULUI

Numele elevului: _________________________

Numele profesorului: _________________________

Competenț

e care

trebuie

dobândite

Data

Activități

efectuate şi

comentarii

Dat

a

Aplicare în

cadrul

unității de

competență

Evaluare

Bine

Satis-

făcăt

or

Ref

acer

e

Comentarii

Priorități de dezvoltare

Competențe care urmează să fie

dobândite (pentru fişa următoare)

Resurse necesare

48

• Competențe care trebuie dobândite

Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat,

evoluţia legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea

competenţelor tehnice generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care

trebuie dezvoltate şi evaluate. Profesorul poate utiliza fişele de lucru

prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte lucrări în conformitate cu

criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de specializarea clasei.

• Activități efectuate şi comentarii

Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev,

materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi

relevante pentru planificare sau feed-back.

• Aplicare în cazul unității de competență

Aceasta ar trebui să permită profesorului să evalueze măsura în care

elevul şi-a însuşit competenţele tehnice generale, tehnice specializate şi

competenţele pentru activităţi cheie, raportate la cerinţele pentru întreaga

clasă. Profesorul poate indica gradul de îndeplinire a cerinţelor prin bifarea

uneia din următoarele trei coloane.

• Priorități pentru dezvoltare

Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe

care elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor

module. Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să

pregătească elevul pentru ceea ce va urma.

• Competențele care urmează să fie dobândite

În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care

urmează a fi dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru

aceleaşi competenţe sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.

• Resurse necesare

Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice,

reţete, seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea

reprezenta o sursă de informare suplimentară pentru un elev care nu a

dobândit competenţele cerute.

49

FIŞĂ DE FEED-BACK A ACTIVITĂŢII

Numele candidatului:

Clasa:

Detalii legate de

activitate:

Perioada de predare:

Activitate acceptată:

Activitate de

referinţă:

Este nevoie de mai

multe dovezi:

Comentarii:

Data de predare după revizuire:

Criteriile de performanţă îndeplinite:

Semnături de confirmare:

Profesorul Data

Candidatul Data

50

FIŞĂ PENTRU VERIFICAREA ABILITĂŢILOR

Scrieţi litera corespunzătoare în coloane.

Alegeţi dintre următoarele variante: F = frecvent U = uneori R = rar sau niciodată

Elevii trebuie să citească:

Să înţeleagă

textul în

întregime

Să

înţeleagă

propoziţii

Vocabular/

descifrare

Trebuie să

aflu mai

mult

Cărţi

Manuale

Ziare

Fişe conspect

Fişe de activităţi

Statistici (grafice)

Table/imagini proiectate

Literatură de specialitate

Notiţe

Semne şi simboluri

Instrucţiuni

Referate

Proiecte

Site-uri web

Lucrările altora

Altele: ………………………………………………………………………………………… ..

51

FIŞĂ DE LABORATOR

NUME ELEV:

�COALA:

CLASA:

NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

�I DE PREVENIRE �I STINGERE A INCENDIILOR

ÎN LABORATORUL DE TEHNOLOGIE

Respectarea normelor de tehnica securităţii muncii contribuie Ia asigurarea

condiţiilor de muncă normale şi Ia înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente

de muncă sau îmbolnăviri profesionale.

În această direcţie responsabilitatea pe linie tehnică a securităţii muncii şi

prevenirea şi stingerea incendiilor, revine atât celor care organizează,

controlează şi conduc procesul de muncă, cât şi celor care lucrează direct în

producţie.

Conducătorul laboratorului trebuie să ia măsuri pentru realizarea

următoarelor obiective:

• Să se asigure iluminatul, încălzirea şi ventilaţia în laborator;

• Să se asigure expunerea vizuală prin afişe sugestive, privitoare atât la protecţia muncii, cât şi la prevenirea şi stingerea incendiilor;

• Instalaţiile din laborator să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;

• Să se asigure legarea la pământ şi la nul a tuturor echipamenelor acţionate electric;

• În laborator să se găsească la locuri vizibile mijloace pentru combaterea incendiilor;

• Să se efectueze instructaje periodice pe linie de protecţie a muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor;

• Înainte de începerea orei se va verifica dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori de benzină sau cu gaze inflamabile;

• Dacă s-a utilizat benzină sau alte produse uşor inflamabile pentru spălarea mâinilor, acestea trebuie din nou spălate cu apă şi săpun şi şterse cu un prosop;

• Machetele sau exponatele trebuie să fie bine fixate în suport, iar utilizarea lor se va face numai în prezenţa inginerului sau laborantului;

• Materialele utilizate se vor manevra cu grijă, pentru a nu se produce accidente

52

precum: răniri ale mâinilor, răniri ale ochilor, insuficienţe respiratorii, etc.

• Manevrarea instrumentelor, a mijloacelor de lucru, a machetelor mai grele se va face cu atenţie pentru a evita riscul de lovire.

• Prezenţa tensiunii electrice se va verifica cu instrumente de măsură. Elevii:

• Vor utiliza materialul didactic doar sub supravegherea profesorului, iar în timpul pauzelor vor aerisi sala de clasă pentru a păstra un microclimat corespunzător de lucru; • Nu vor folosi în joacă instrumentele puse la dispoziţie; • Nu vor introduce obiecte în prizele electrice; • Vor avea grijă de mobilierul şi mijloacele didactice din dotarea laboratorului; • Vor semnala toate defectele instalaţiilor sau apariţia de situaţii periculoase; • Vor efectua lucrările de laborator în prezenţa profesorului sau laborantului; • Vor păstra o atmosferă de lucru în timpul orelor, în linişte şi cu seriozitate.

Nerespectarea regulilor mai sus menţionate poate conduce la accidente

nedorite, de aceea, abaterile vor fi sancţionate conform prevederilor legale şi ale

regulamentului de ordine interioară.

53

FIŞĂ DE LABORATOR

PROCES-VERBAL,

Încheiat astăzi ……………. cu elevii clasei …………… cu ocazia efectuării instructajului pentru protecţia muncii.

Nr. crt. NUMELE �I PRENUMELE SEMNĂTURA

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

54

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

Profesor,

55

FIŞĂ DE EVALUARE

Cum sunt evaluate învăţarea şi rezultatele obţinute

Metoda de evaluare Da Nu Evaluarea este iniţială,

formativă şi/sau sumativă?

Este nevoie de

informaţii

suplimentare

Teste prestabilite

Examinări pe parcurs

Examinări finale

Teme stabilite

Proiecte

Teste practice

Prezentări orale

Evaluare a unor activităţi de

lucru

Mapele de lucrări

Evaluare continuă

Analize /rapoarte formale

Demonstraţii

Altele: ...........................................................................................................................................

Comentarii: ..................................................................................................................................

56

TABEL DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

�COALA:

DISCIPLINA :

DATA: ......................

CLASA .....................

TITLUL LECTIEI:

Nr.crt Nume şi Prenume

Punctaj obţinut la

Total

puncte

Nota

obţinută Aplicaţii Aritmogrif

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

-17.

57

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24,

25.

26.

27.

28.

29.

30.

58

FIŞĂ DE EVALUARE

Această fişă are rolul de a ajuta profesorul să-şi facă o imagine despre ceea ce

ştiţi legat de reţelele de calculatoare. De aceea sunteţi rugaţi să răspundeţi la

întrebările de mai jos:

Răspundeţi cu DA sau NU

______ 1. Aţi văzut până acum o reţea de calculatoare?

______ 2. Aţi utilizat până acum facilităţile oferite de o reţea de calculatoare?

______ 3. Aţi utilizat echipamente de reţea până acum?

Completaţi

1. Unde se întâlnesc reţele de calculatoare?

_________________________________________________________________________________

2. Care sunt avantajele utilizării reţelelor de calculatoare?

_________________________________________________________________________________

3. Care sunt echipamentele utilizate în realizarea reţelelor de

calculatoare?

_________________________________________________________________________________

Ce înseamnă OSI?

_________________________________________________________________________________

4. De ce este util un ruter?

_________________________________________________________________________________

5. La ce se utilizează cablul UTP?

59

FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE

Competența: Selectează componentele fizice utilizate în rețelele de date

Obiective: Să asociaţi corect anumite caracteristici la echipamentele date

Timp de lucru: 20 minute

Lucrați în echipe !

Aveţi date câteva caracteristici ale echipamentelor de reţea folosite curent în realizarea reţelelor

Ethernet. În dreptunghiurile de sub fiecare simbol treceţi pentru început numele echipamentului asociat

acelui simbol. Apoi asociaţi la echipamentele din stânga caracteristicile din dreapta.

Argumentaţi apoi alegerea!

Repetă semnalul primit pe un port prin ieșirile

celorlalte porturi

Folosește adresele MAC pentru a construi un tabel

de gazde , localizând aceste gazde într-un segment

de reţea și reţinând traficul aferent segmentelor

respective în interiorul acestor segmente.


Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de

bandă.

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care

le conectează prin păstrarea traficului local în

segmentul de care ţine acesta



Sunt în esenţă calculatoare cu două sau mai multe

plăci de reţea ce acceptă unul sau mai multe

protocoale de reţea (e.g. IP)

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care

le conectează prin păstrarea traficului local în


Permite mai multor segmente punct la punct să fie

reunite într-o singura reţea Ethernet partajat.



60

TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR - MODELUL OSI

1. Pe ce strat al modelului OSI operează ruterele?

1. Fizic 2. Transport 3. Rețea

4. Substratul MAC al stratului legătură de date

5. Sesiune

2 În ce strat al modelului OSI sunt biții împachetați în cadre?

1. Legătură de date 2. Transport 3. Fizic

4. Prezentare 5. Aplicație

3. Care sunt beneficiile folosirii unui model de rețea stratificat?

A. Specifică cum schimbările făcute unui strat trebuie propagate către celelalte straturi

B. Facilitează detectarea şi corectarea erorilor C. Se pune accent pe detalii şi nu pe funcționarea generală a rețelei D. „sparge” procesul complex al rețelelor în părți mult mai uşor de supervizat. E. Permite straturilor dezvoltate de diferiți producători să interopereze.

1. A şi B 2. B, D şi E 3. A şi C

4. Nici una de mai sus 5. Toate de mai sus

4. Straturile modelului OSI de sus în jos sunt:

1. Aplicație, Prezentare, Sesiune, Transport, Rețea, Legătură de date, Fizic 2. Sesiune, Prezentare, Transport, Legătură de date, Rețea, Fizic 3. Fizic Legătură de date, Rețea, Transport, Sesiune, Prezentare, Aplicație, 4. Prezentare, Aplicație, Sesiune, Transport, Rețea, Legătură de date, Fizic 5. Aplicație, Criptare, Sesiune, Rețea, Transport, LLC, Fizic

5. Care din următoarele operează la nivelul stratului prezentare? A. MIDI, B. FTP, C. SMTP, D. TFTP, E. JPEG

1. A şi B 2. A,C şi E 3. C şi E

4. A şi E 5. Nici una de mai sus

6. Care din următoarele sunt protocoalele startului transport?

1. TCP şi UDP 2. IP

3. FTAM 4. IP şi TFTP

61

5. TFTP

7. Care din următoarele sunt considerate a fi straturi superioare?

1. Prezentare şi sesiune 2. Aplicație şi prezentare 3. Aplicație, prezentare şi

sesiune

4. Aplicație prezentare, sesiune şi transport

5. Aplicație

8. Controlol traficului are loc în ce strat?

1. Fizic 2. Transport 3. Rețea

4. Substratul MAC al stratului legătură de date

5. Sesiune

9. Criptarea are loc în ce strat?

1. Aplicație 2. Prezentare 3. Sesiune

4. Transport 5. Legătură de date

10. Adevărat sau Fals: Stratul Rețea utilizează adresele fizice pentru a ruta datele la destinatari.

1. Adevărat 2. Fals

11. Detecția şi repararea erorilor are loc la nivelul cărui strat?

1. Transport 2. Prezentare 3. Legătură de date

4. Aplicație 5. Rețea

12. Care strat stabileşte, menține şi încheie comunicațiile între aplicațiile de pe dispozitive diferite?

1. Aplicație 2. Prezentare 3. Sesiune

4. Rețea 5. Legătură de date

13. În ce strat al modelului OSI este protocolul IP este implementat?

1. Aplicație 2. Transport 3. Sesiune

4. Rețea 5. Legătură de date

14. Care strat se ocupă de formatarea datelor aplicațiilor astfel încât să fie inteligibile la destinație?

62

1. Aplicație 2. Prezentare 3. Sesiune 4. Transport 5. Legătură de date

15. Care din următoarele sunt standarde pentru stratul aplicație? A. MIDI, B. TIFF, C. JPEG, D. MPEG, E. GIF C şi D

1. B, C şi D 2. B,C,D şi E 3. Doar A 4. Toate

16. În ce strat se găsesc pachetele?

1. Fizic 2. Sesiune 3. Rețea 4. Transport 5. Legătură de date

17. Ce strat face translarea între adresele fizice MAC şi logice?

1. Fizic 2. Sesiune 3. Rețea


18. Ce înseamnă OSI?

1. International Standards Organization 2. Open Systems Interconnect 3. Operating Standard Information 4. Operating System Interconnection 5. Open Systems Interface

19. Repetoarele şi huburile sunt dispozitive de strat ….?

1. Fizic 2. Sesiune 3. Rețea


63

DETERMINAREA ADRESELOR MAC ȘI IP A UNUI CALCULATOR

Competenţa: Descrie topologiile şi operaţiile cu LAN Obiective:

Obiective Să determinaţi adresa IP şi MAC a unui calculator


Lucraţi în echipe !

Utilizarea comenzii ipconfig /all pentru a determina adresa MAC şi IP a unei „gazde” cu sistem de

operare Windows XP / Vista într-o rețea Ethernet

Lucrări preliminare

Fiecare sistem de calcul conectat la o reţea Ethernet are o adresa MAC care este „arsă”

în placa de reţea. Adresele MAC sunt de obicei afişate ca 6 seturi de numere

hexazecimale separate de două puncte verticale sau liniuţe (de exemplu

15:aa:2f:3c:22:a1). De asemenea fiecare sistem de calcul conectat la o reţea locală /

Internet are un identificator unic numit adresă IP. Adresele IP sunt afișate ca 4 numere,

cunoscute ca octeţi, separate prin puncte (de exemplu 192.168.1.4). Comanda ipconfig

/all afișează adresa IP a calculatorului dumneavoastră și informaţii despre reţea.

Pentru efectuarea lucrării e nevoie de următoarele:

- O staţie de lucru care este conectată la o reţea locală de calculatoare și care are

adresa IP deja configurată

- Acces la comanda Run

In acest laborator veţi “găsi” adresele MAC şi IP ale sistemului vostru de calcul.

Pasul 1. Determinarea adresei MAC

64

a) Din desktopul sistemului de operare windows XP daţi click pe butonul de start

si apoi selectaţi comanda Run. Daca rulaţi Windows Vista din desktop selectaţi

butonul de start și selectaţi caseta search

b) (XP) în caseta de dialog Run scrieţi cmd apoi daţi click pe butonul OK

(Vista) în caseta search scrieți cmd și selectați cu mouse-ul legătura catre linia

de comandă ce va apare în secțiunea Programs

c) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /all și apăsaţi enter

d) Comanda ipconfig /all va afișa o listă de informaţii despre configuraţia IP a

sistemului dumneavoastră de calcul. Un exemplu este arătat în continuare.

Informaţia afișată pe monitorul sistemului dumneavoastră de calcul va fi

diferită

65

e) Găsiţi adresa MAC a sistemului dumneavoastră și notaţi-o.

___ : ___ : ___ :___ : __ : ___ : ___ :___

f) De ce ar putea un calculator avea mai multe adrese MAC?

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

_______________________________________________________________

g) Exemplul de mai sus arată că sistemul nostru de calcul are o singură placă de

reţea. Ce s-ar fi schimbat dacă sistemul nostru ar fi avut și o placă wireless?

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

_______________________________________________________________

h) Deconectaţi cablul(rile) plăcii(lor) de reţea și utilizaţi comanda ipconfig /all din

nou. Ce modificări constataţi? Adresa MAC se va afișa? Adresa MAC se schimbă

vreo dată?

66

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

_______________________________________________________________

i) De ce este importantă adresa IP a unui sistem de calcul?

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Determinarea adresei IP

j) Din desktopul sistemului de operare windows XP daţi click pe butonul de start

si apoi selectaţi comanda Run. Daca rulaţi Windows Vista din desktop selectaţi

butonul de start și selectaţi caseta

search

k) (XP) în caseta de dialog Run scrieţi cmd apoi daţi click pe butonul OK

(Vista) în caseta search scrieți cmd și selectați cu mouse-ul legătura catre linia

de comandă ce va apăare în secțiunea Programs

67

l) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /all și apăsaţi enter

m) Comanda ipconfig /all va afișa o listă de informaţii despre configuraţia IP a

sistemului dumneavoastră de calcul. Un exemplu este arătat în continuare.

Informaţia afișată pe monitorul sistemului dumneavoastră de calcul va fi

diferită

n) Găsiţi adresa IP a sistemului dumneavoastră și notaţi-o.

_____ . _____ . _____ . _____

o) De ce este importantă adresa IP a unui sistem de calcul?

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

__________________________________________________________________

p) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /? și urmăriţi rezultatul afișat. Care

este rolul acestei comenzi?

_________________________________________________________________

68

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

_______

q) Care sunt facilităţile oferite de această comandă?

69

FIŞĂ DE LUCRU – topologii și operații cu LAN

Competența: Descrie topologiile şi operaţiile LAN

Obiective: Cunoaşterea topologiilor de reţea



Adevărat sau fals

Indicaţi care din următoarele afirmaţii sunt adevărate şi care false

____ 1. Cele mai multe reţele de tip magistrală folosesc cablul coaxial ca mediu fizic.

____ 2. Reţelele de tip magistrală sunt dificil de depanat deoarece este dificil de identificat locaţia defectului.

____ 3. Topologia inel este baza pentru reţelele Ethernet şi Fast Ethernet moderne.

____ 4. FDDI poate conecta LAN-uri din mai multe clădiri, cum ar fi campusurile colegiilor.

Răspunsuri multiple

Identificaţi litera din dreptul opţiunii care completează cel mai bine afirmaţia sau

răspunde la întrebare.

____ 5. O __________________ este o hartă sau model de dispunere a nodurilor într-o reţea

a. backbone b. topologie fizică

c. Ethernet d. FDDI ____ 6. O topologie ________________ constă într-un singur cablu ce

conectează toate nodurile unei reţele fără alte dispozitive de interconectare. a. Stea b. Bus

c. Inel d. Fizică

____ 7. Într-o topologie ________________, fiecare nod este conectat la două cele mai apropiate noduri astfel încât reţeaua întreagă formează un cerc.

a. Inel b. Bus

c. Stea d. Arbore

70

____ 8. Într-o topologie ________________, fiecare nod este conectat la un dispozitiv central cum ar fi un hub sau un switch.

a. Inel b. Bus

c. Stea d. Arbore ____ 9. În ________________, un pachet de 3 bytes este transmis de la un nod

la altul intr-o manieră circulară în jurul unui inel. a. Comutare de pachete b. Pasarea jetonului

c. Comutare de circuite d. Reasociere ____ 10. O _______________ apare atunci când 2 noduri verifică simultan

canalul de transmisiune, ajung la concluzia că este liber şi încep să transmită . a. Bruiaj b. Comutare de circuite

c. Coliziune d. Asociere ____ 11. ________________, utilizează un inel dublu de fibră optică pentru a

transmite date la 100Mbps. a. ATM b. FDDI

c. SPX d. IPX

Completați

12. La capetele reţelei bus sunt rezistori de 50 de ohmi cunoscute ca

___________________ .

13. Reţeaua cu comutare de _______________ , sparge datele în pachete înainte de

a fi transportate.

14. Într-o reţea Ethernet, un ____________________ este o porţiune din reţea în care

coliziunile apar dacă două noduri transmit date în acelaşi timp.

71

TOPOLOGII DE REȚEA

Competența: Descrie topologiile LAN

Obiective: Cunoaşterea topologiilor de reţea



1. Descrieţi diferenţa intre topologia fizica și cea logică

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

2. Desenaţi un exemplu de topologie magistrală.

3. Desenaţi un exemplu de topologie stea.

4. Desenaţi un exemplu de topologie stea extinsă.

5. Care sunt avantajele și dezavantajele topologiei stea

6. Desenaţi un exemplu de topologie inel.

7. Care sunt avantajele și dezavantajele topologiei inel? VANTAGES

8. Topologia ___________________ combină mai mult de un tip de topologie. Când pe

o magistrală se conectează două reţele cu topologie stea configuraţia se numește

topologie stea-magistrală.

9. Descrieţi o situaţie când se utilizează tehnologia hibridă.

_______________________________________________________________________

_______________________________________________________________________

72

REALIZAŢI PRACTIC! - REALIZAREA PATCH-URILOR UTP.

Competența: Selectează componentele fizice utilizate în reţelele de date

Obiective: Mufarea unui cablu de reţea conform standardului 568B


Aveţi nevoie:

1. Un cleşte sertizor pentru mufe RJ45 2. Un tăietor special sau un cuter

1. Se taie mantaua de PVC a cablului la 3 cm de capăt folosind un tăietor specializat (se presează puţin si se executa o mișcare circulară în jurul cablului) sau un cuter (atenţie sa nu tăiaţi si firele). S-ar putea să găsiţi un cleşte sertizor care să aibă şi unealta de dezizolat inclusă. Procedeul este acelaşi! Se despletesc perechile si se ordonează firele conform standardului dorit (568 B).

2. Se taie firele la 1,5 cm de mantaua de PVC.

3. Se înfige cablul in mufa respectându-se poziţia mufei si ordinea firelor conform descrierilor de mai sus. Se verifica așezarea corectă a firelor in mufă. Se sertizează mufa folosindu-se cleştele de sertizare.

73

ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE

Vrei să te relaxezi învăţând?

Rezolvă următorul

Vertical:

1) Gruparea firelor la cablurile folosite în

realizarea reţelelor Ehernet 100Base-TX

2) Mediu de transmisie care permite o viteză

foarte mare de transmitere a datelor.

3) Mediu folosit de reţelele wireless.

4) Fibrele care folosesc pentru transmisie semnale

laser, permitând un singur flux de lumină să parcurgă

fibra

5) Unshielded ………….. pair.

6) Utilizat pentru transmiterea datelor prin fibrele

optice

7) Undele ................... sunt fenomene fizice în general naturale, care constau

dintr-un câmp electric şi unul magnetic în acelaşi spaţiu, şi care se generează

unul pe altul pe măsură ce se propagă.

8) Reţele LAN cu acces multiplu şi cu detectarea purtătoarei şi a coliziunilor

1 2 3 4 5 6 7 8

74

ARITMOGRIF MODELUL OSI


Rezolvă următorul

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

Vertical:

1) Oferă servicii aplicaţie pentru transfer de fişiere, email, http.

2) Mediu de transmisie care permite o viteză foarte mare de transmitere a

datelor.

3) Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va fi trimis pachetul de date)

4) Model care defineşte un cadru de referinţă pentru reţele, format din 7 straturi.

5) Reprezintă un set de reguli pe baza căruia se determina forma datelor si

trasmisia acestora.

6) Converteşte din formatul specific sistemului in formatul specific reţelei

7) Unitate de date a protocolului de nivel 2

8) Semnifică sfârşitul cadrului şi poartă informaţiile referitoare la detectarea

erorilor sub forma CRC.

9) Echipament inteligent de nivel 3.

75

10) Asigură siguranţa transmiterii datelor şi controlul fluxului de

date

11) Unitate de date a protocolului de nivel 3

76

ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA


Vertical:

1) .................. de reţea folosită

pentru conectarea fizică a

calculatorului la un LAN

2) Oferă o interfaţă între două sau

mai multe reţele

3) Sistem de calcul care are

implementată suita de protocoale

TCP/ IP

4) Concentrează conectivitatea

garantând lăţimea de bandă.

5) Este utilă pentru interconectarea

reţelelor locale ce utilizează tehnici

de control al accesului la medii

diferite.

6) Echipament de reţea de nivel I cu rolul de a retransmite informaţia (engl.)

7) Repetor …. cu mai multe porturi.

8) Domeniu de …………….. reprezintă zona de reţea în care orice calculator

membru al acesteia poate să transmită informaţii direct către alt calculator.

9) Dispozitiv neinteligent (engl).

10) Moment în care şirurile de biţi transmise de 2 sau mai multe calculatoare

interferează

11) Punct din reţea în care se întâlnesc mai multe ramuri.

12) Conductor electric format din fire metalice izolate

13) Loc într-un echipament de reţea la care se conectează un echipament

terminal

14) O porţiune de reţea delimitată de punţi, comutatoare sau rutere.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

77

Soluţionarea activităţilor

• Scopul soluţionării activităţilor de învăţare ar trebui să fie acela de a oferi

elevilor şi profesorului informaţii referitoare la ceea ce a învăţat elevul şi ce mai

trebuie să înveţe în continuare.

• Fiecare soluţie ar trebui să înceapă pe o pagină nouă pentru a-i fi mai uşor

profesorului să dezvăluie soluţiile elevilor rând pe rând

• Fiecare activitate ar trebui să includă un titlu care să furnizeze următoarele

informaţii:

• Denumirea activităţii

• Denumirea modulului şi orice alte referinţe administrative.

• Sfaturi despre ce anume ar trebui să facă un elev dacă găseşte o soluţie identică

cu a altcuiva; de exemplu, orientarea către materiale suplimentare mai

avansate.

• Sfaturi referitoare la ce anume ar trebui să facă elevul dacă găseşte soluţii

diferite. Sfaturi potrivite vor varia în funcţie de domenii şi de activităţi. Un

anumit şablon ar putea fi:

o Rugaţi elevul să repete activitatea, dar cu asistare suplimentare – de ex.

Solicitându-i să citească instrucţiuni mai detaliate sau să utilizeze un

instrument cum ar fi un computer.

Apoi

o Dacă a doua încercare a elevului eşuează; direcţionaţi-l către materiale de

învăţare suplimentare sau către profesor.

o În cazul în care a doua încercare a elevului este o reuşită; rugaţi-l să

efectueze o activitate planificată pentru a le verifica cunoştinţele şi

înţelegerea. În cazul în care acea activitate este o reuşită, elevii vor fi

direcţionaţi către activitatea următoare sau către un material suplimentar

mai avansat.

78

FIŞĂ DE LUCRU – componetele unei rețele

HUB/ REPETOR

SWITCH/ COMUTATOR

ROUTER/ RUTERUL

Repetă semnalul primit pe un port prin ieșirile celorlalte porturi

Folosește adresele MAC pentru a construi un tabel de

gazde , localizând aceste gazde într-un segment de

reţea și reţinând traficul aferent segmentelor

respective în interiorul acestor segmente.


Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de

bandă.

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le

conectează prin păstrarea traficului local în




Sunt în esenţă calculatoare cu două sau mai multe plăci de reţea ce acceptă unul sau mai multe protocoale de reţea (e.g. IP)

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta

Permite mai multor segmente punct la punct să fie

reunite într-o singura reţea Ethernet partajat.



79

ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE

1 2 3 4 5 6 7 8

M

P O E

E F N L

R I E O E E

E B T M C T

C R E O T L T H

H A R D W A R E

I I S O R

S E M N

T R A E

E G T

D N

E

T

I

C

E

80

ARITMOGRIF MODELUL OSI

1 A P L I C A T I E

2 R E T E A

3 P A C H E T

4 O S I

5 P R O T O C O L

6 P R E Z E N T A R E

7 C A D R U

8 T R A I L E R

9 R O U T E R

10 T R A N S P O R T

11 P A C H E T

81

ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA

1 P L A C A

2 R U T E R

3 G A Z D A

4 C O M U T A T O R

5 P U N T E

6 H U B

7 D I S T R I B U I T O R

8 D I F U Z A R E

9 D U M B

10 C O N G E S T I E

11 N O D

12 C A B L U

13 P O R T

14 S E G M E N T

82

SUGESTII METODOLOGICE

Implicațiile diferitelor modalități de utilizare a materialelor didactice pentru

profesori şi elevi

• Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor, colectate atât de către

profesor cât şi de către elev, trebuie strânse şi organizate într-un anumit loc, astfel

încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă.

• Pentru elevi, aceste tipuri de dovezi, alături de alte experienţe pe care le pot

avea, precum practica la locul de muncă, pot fi colectate într-o „mapă a elevului”

Mapa elevului ar putea conţine:

• Rezultate ale lucrărilor de evaluare efectuate pentru teme din domeniul

profesional sau abilităţi cheie

• Rezultate ale activităţilor de autoevaluare şi dovezi ale discuţiilor care au avut

loc

• Opiniile elevilor privind activităţile desfăşurate

• Planuri de acţiune /evaluări /activităţi viitoare planificate şi efectuate de către

elev

• Comentarii ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului

Recomandări:

Pe baza fişelor de documentare prezentate s-au elaborat modele de fişe de lucru,

teme, fişe de observare, exerciții, simulări, pe care le găsiţi la Activităţi pentru elevi.

Folosind aceste modele, puteţi crea propriile fişe de lucru şi pentru conţinuturile ce nu

au putut fi atinse în acest material.

Fişele se vor introduce în mapa de lucru a elevilor.

83

Sarcina suplimentară îi învaţă să citească şi alte articole de specialitate şi să se

documenteze. Această sarcină poate fi realizată foarte uşor şi de elevii cu cerințe

educaționale speciale. În felul acesta pot fi stimulaţi.

Elevii creativi pot fi încurajaţi să elaboreze mesaje promoționale, prin sarcina specială

propusă. Pot lucra şi în echipe la sarcina specială.

Propuneţi elevilor să caute informații pe internet.

Activităţile practice propuse duc nu numai la atingerea competenţelor privind reclama

şi publicitatea, ci şi a celor privind comunicarea. Mai mult, îi stimulează pe elevi să

participe activ la acţiunile şcolii şi să se implice şi în viitor în organizarea manifestărilor

deosebite ale acesteia, îi învaţă să aplice activităţi de relaţii publice în activitatea lor

viitoare. În general, aceste tipuri de acţiuni sunt uitate la nivelul firmelor mici.

Proiectul este propus este o lucrare pentru care se va oferi o perioadă de realizare mai

mare. Se vor discuta punctele ce trebuie atinse, se va realiza un plan al proiectului. Se

pot detalia subpunctele prezentate.

Se vor evidenţia lucrările realizate anterior care îi pot sprijini pe elevi în elaborarea

proiectului.

Documents

Comunicatii de Date Si Retele de Calculatoare