CONCEDII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE

Ordonanta de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 are în vedere în art. 1 condiţiile in care persoanele asigurate pentru concedii si indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază, pe perioada în care au domiciliul sau resedinţa pe teritoriul Romaniei, de concedii medicale si indemnizatii de asigurări sociale de sănătate, respectiv:

- daca desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca sau in baza raportului de serviciu;

- daca desfasoara activitati in functii elective sau sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori intr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate cu ale persoanelor de mai sus;

- daca beneficiaza de drepturi banesti lunare ce se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj.

De aceste drepturi beneficiaza si persoanele care nu fac parte din categoria celor de mai sus, dar sunt:

- asociati, comanditari sau actionari;- administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare ori de

management;- membrii ai întreprinderii familiale;- autorizate sa desfasoare activitati independente;- asigurati facultativ, adica persoane care incheie un contract de asigurari sociale

pentru concedii si indemnizatii pentru maternitate si concedii si indemnizatii pentru ingrijirea copilului bolnav, in conditiile in care au inceput stagiul de cotizare pana la data de 1 ianuarie 2006

În temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, salariaţii sunt persoane asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, respective la:

a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de munca, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afară muncii;

b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recu-perarea capacităţii de munca cu excepţia situaţiilor rezultate ca urmare a unor accidente de munca sau boli profesionale;

c) concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.Dreptul la concediile şi indemnizaţiile prevăzute de lege este condiţionat de plata

contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizaţii, denumita contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii. Plata acestei contribuţii constituie o obligaţie a angajatorului. Acesta are obligaţia de a calcula şi vira casei de asigurări de sănătate cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii.

Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor de concedii şi indemnizaţii este de o luna realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul medical.

Stagiul de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru salariaţi, se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a achitat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de către angajator. Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate perioadele în care asiguratul beneficiază de astfel de concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

1. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii

Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de

munca, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgentelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca cuvenită salariaţilor asiguraţi se suportă după cum urmează:

A. de către angajator, din prima zi pana în a 5-a zi de incapacitate temporară de munca;

B. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi pana la data încetării incapacităţii temporare de munca a asiguratului sau a pensionării acestuia;

După cum se observă cu uşurinţă din analiza textului legal, rezultă că angajatorul are calitatea chiar de plătitor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate. De asemenea angajatorul constată şi suspendarea de drept a contractului individual de muncă al salariatului, pentru un motiv independent de voinţa celor două părţi şi anume ivirea bolii sau producerea unui accident.

Asiguraţii a căror incapacitate temporară de munca a survenit în timpul concediului de odihna sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de munca, concediul de odihna sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.

Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de munca pe o perioada mai mare de 90 de zile consecutive beneficiază de tratament balnear şi de recuperare a capacităţii de munca, pe baza biletului de trimitere, în condiţiile prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

2. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea

capacităţii de muncă, cu excepţia situaţiilor rezultate ca urmare a producerii unor accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale.

În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de munca, asiguraţii pot beneficia de:

a) indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă; b) concediu şi indemnizaţie pentru carantina;c) tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare.

Indemnizaţia pentru reducerea timpului de munca cu o pătrime din durata normală se acorda asiguraţilor salariaţi care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de munca, pentru o perioadă de cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu.

În această situaţie salariatul va beneficia de două drepturi băneşti pentru aceeaşi perioadă. Astfel, el va avea redusă durata timpului de muncă cu până la o pătrime din durata negociată în contractul individual de muncă. Angajatorul îi va plăti salariul corespunzător timpului efectiv lucrat, iar diferenţa va fi suportată de asigurările sociale, pentru ca salariatul să nu fie prejudiciat ca urmare a producerii riscului social.

Concediul şi indemnizaţia pentru carantina se acorda asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de autoritatea de sănătate publica.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru carantina reprezintă 75% din media veniturilor pe ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu. Pe această perioadă contractul individual de muncă se suspendă de drept, salariatul fiind în imposibilitate de a presta activitate dintr-un motiv independent atât de voinţa sa cât şi de voinţa angajatorului.

3. Concediul şi indemnizaţia de maternitateAsiguratele salariate au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioada

de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care nu au pierdut statutul de salariat din motive neamputabile lor, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat. Faptul ca pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauza se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora.

(1) Concediul pentru sarcina se acorda pe o perioada de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioada de 63 de zile după naştere.

(2) Concediile pentru sarcina şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minima obligatorie a concediului de lăuzie sa fie de 42 de zile calendaristice.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din media veniturilor din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical.

Pe perioada cât salariata primeşte indemnizaţie de maternitate, contractul individual de muncă al acesteia este suspendat de drept, ea beneficiind de concediu de maternitate.

4. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la

3 ani sau, în cazul copilului cu handicap în vârstă de până la 7 ani.Asiguraţii salariaţi au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea

copilului bolnav în vârstă de pana la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, pana la împlinirea vârstei de 18 ani.

Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare, respectiv o lună în ultimele 12 luni calendaristice anterioare primei zile de concediu medical.

Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurente pana la împlinirea vârstei de 18 ani se acorda pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru persoanele cu handicap, emis în condiţiile legii, după caz.

Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant, iar după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

Pe timpul cât salariatul beneficiază de indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav, contractul individual de muncă se suspendă ca urmare a iniţiativei în temeiul art. 51 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Salariatul optează să suspende contractul individual de muncă pentru a se ocupa de îngrijirea copilului său care este bolnav. Deşi motivul suspendării contractului individual de muncă nu este independent de voinţa salariatului, angajatorul nu se poate opune. Salariatul beneficiază de dreptul legal de a suspenda unilateral contractul individual de muncă în această situaţie, suspendare limitată în timp însă.

4. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal Dreptul la concediul de risc maternal se acorda în condiţiile prevăzute de

Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de munca (Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 27 octombrie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 25 din 5 martie 2004, modificată şi completată ulterior) și face parte din categoriile de salariate prevăzute la lit. a).

În cazul în care o salariata este gravidă, a născut recent şi-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie de 42 de zile sau alăptează un copil şi desfăşoară la locul de munca o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii şi alăptării, angajatorul este obligat sa îi modifice în mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, sa o repartizeze la alt loc de munca fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale.

În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate sa îndeplinească această obligaţie, salariatele au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează:

a) înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit regle-mentărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;

b) după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele prevăzute la în cazul în care nu solicita concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului pana la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani.

Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioada ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Pe durata concediului de risc maternal se acorda o indemnizaţie de risc maternal care se suporta integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Pe perioada în care salariata beneficiază de indemnizaţie de risc maternal, contractul individual de muncă al acesteia este suspendat de drept în temeiul ar. 50 lit. e) din Codul muncii.

Având în vedere scopul acestei protecţii instituite de lege şi anume protejarea sănătăţii mamei şi a copilului, concediul şi indemnizaţia de risc maternal se acorda fără condiţie de stagiu de cotizare.

În concluzie, asigurările sociale de sănătate reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează îngrijirea şi protecţia medicală a asiguraţilor.