Consiliere - Curs 4.Ppt

1

CURS 4

ABORDAREA PSIHANALITICAIN CONSILIERE

NOTE DE CURSLect. Drd. Gabriela MarcuLect. Drd. Gabriela MarcuLect. Drd. Gabriela MarcuLect. Drd. Gabriela Marcu

ULBS, Catedra de Psihologie

2009

CONSILIERE CONSILIERE CONSILIERE CONSILIERE PSIHOLOGICPSIHOLOGICPSIHOLOGICPSIHOLOGICĂĂĂĂ

Anul III, sem.2

Abordarea Abordarea Abordarea Abordarea psihodinamicapsihodinamicapsihodinamicapsihodinamica

• Psihanalitic ă• Abisal ă• Psihologie insight (de profunzime)

ReprezentanŃi ai curentului clasic:– Freud– Jung– Adler

Neofreudieni:– Erikson– E. Fromm– K. Horney


Succint, psihanaliza reprezint ă:

• un procedeu de cercetare a proceselor psihice, scopul fiindacela de a investiga semnificaŃia faptelor şi reprezentărilorcare au loc în inconştient;

• o metod ă de terapie a tulburărilor psihice, în cadrul careiase tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafaŃă şiclarificarea semnificaŃiei rezistenŃelor, transferurilor şidorinŃelor ascunse ale pacienŃilor;

• un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselorpsihice inconştiente asupra trăirilor, gândirii şi activităŃiioamenilor


Dezvoltarea perspectivei psihanalitice:

Carl Gustav Jung–Jung, unul din primii elevi ai lui Freud, a fost ulterior fondatorul propriei şcoli, pe care a numit-o "Psihologieanalitica".

–Idei emise de Jung:• conceptul de "libido" are nu numai semnificatia unui

impuls sexual, ci reprezinta totalitatea instinctelor siimpulsurilor creative precum si forŃa de motivaŃie a omului;

• în afară de inconştientul personal al individului, existăşi un inconştient colectiv al întregii umanităŃi.



Alfred Adler–Adler, un alt elev al lui Freud, se axează pe analizaconceptului de inferioritate, concluzionand că:

• în varianta în care sentimentul de inferioritate nu estedepăsit, apare o stare nevrotică, apare tendinŃa de izolare în raport cu lumea reală;

• depaşirea stării de inferioritate poate conduce la dorinŃa nestăpânita de putere/de dominare.



Otto Rank• O. Rank consideră că traumatismul suferit în momentul

naşterii reprezintă cheia explicării nevrozelor.

Neo-freudienii : Erich Fromm, Karen Horney şi Harry Stack Sullivan:

• în analiza genezei nevrozelor, E. Fromm pune accentul pe calitatea relaŃiilor dintre individ şi societate;

• K. Horney, lucrând în special în domeniul terapiei, deosebeşte două tipuri de nevroze, respectiv

– nevrozele de situaŃie– nevrozele caracteriale

• H. Sullivan consideră că elementul principal îl reprezintă lupta cu starea de anxietate, stare ce se poate atenua în urma terapiei.

2


CONSILIERUL

• Pentru prima dată s-a pus în evidenŃă faptul că consilierul nu e în întregime raŃional, ci poate fi determinat şi de

– motivaŃii inconştiente, – de anumite nevoi şi – De instincte biologice specifice şi animalelor (sexual, agresiv, foame)

dar normele sociale nu permit manifestarea acestor instincte ce ajung a fi reprimate, refulate în structuri abisale, profunde ale psihicului.

TEORIA

• Poate fi considerata o teorie determinista (orice efect are o cauză, un eveniment ce ar putea fi identificat, după Freud, în primii 4-5 ani de viaŃă)

• Multe dintre acŃiunile umane sunt determinate de structuri inconştiente• Concepte:

– Conştient – inconştient – subconştient– Id – ego – superego– Stadii de dezvoltare: oral – anal – falic – latent – genital– Principiul plăcerii – principiul vieŃii – principiul morŃii.


• Pentru a se apăra de impulsuri inacceptabile, Eul dezvoltă strategii sub forma unor mecanisme de protec Ńie, cum ar fi

–refulările (= excluderea impulsurilor din perceptiaconstienta)

–proiecŃiile (= atribuirea propriilor dorinŃe inconstientealtor persoane)

–adoptarea unui comportament în totală contradictie cu puternicul impuls inconstient.


• Anxietatea - poate fi generată de:– teama părăsirii sau pierderii unei fiinte iubite;– riscul pierderii iubirii din partea partenerului;– pericolul unor represalii sau pedepse;– imputarea nefondată a unei culpabilităŃi.

• Sublimarile - reprezintă "refulări reunite", care asigura organizarea eului moral şi social al individului

– apar în special în activitaŃile intelectuale şi în cadrul activităŃii artistice; – prin intermediul sublimărilor o persoană îşi deturneaza energia sexuală sau agresivă de la scopul său primar; – concomitent, sublimarea reprezintă o veritabilă descărcare a energiilor pulsionale, fapt care îi permite subiectului să evite nevroza.

• Nevroza = starea de refulare a unei amintiri, a unui impuls inacceptabil, precum si simptomele ce decurg din acest proces.

– Eul refulează fanteziile, dar libido-ul legat de aceste fantezii continuă să persiste provocând tulburări somatice de natură isterică, stări de anxietate sau fobii obsesive.– Psihanaliza ca metoda terapeutică - constă în aducerea in plan conştient a experienŃelor traumatizante din copilărie, experienŃe care au fost până atunci refulate.


CE RAMÂNE VALABIL ÎN CONSILIERE?

• Psihanaliza presupune ca şi comportament verbal şi non-verbal o anumită distanŃare faŃă de client:

– Consilierul nu va da mâna cu clientul

– Atingerea nu este acceptată

– Proximitatea fizică – distanŃare sau situare în spate

– Contactul vizual e aproape inexistent

– Pozitia: canapea – culcat (favorizează regresia)

– La nivel de abilităŃi: nu empatie, dar transfer

– Acceptarea necondiŃionată şi respectul se manifestă indirect


CE RAMÂNE VALABIL ÎN CONSILIERE?

• În consilierea psihanalitică:

– frecventa sedintelor saptamanale este mai mica, 1 sau 2, in raport cu psihanaliza (cel putin 3, de preferat 4 sau 5);– consilierul si clientul stau fata in fata;– asocierea libera nu mai este atat de importanta, aceasta tinzand sa fie inlocuitade un dialog;– nici transferul nu mai este atat de important, mai ales ca in consilierea psihanalitica transferul se produce mai greu, e mai superficial si mai ”contaminat”de percepŃia realista a consilierului decât in psihanaliza;– consilierul nu are o atitudine atat de neutra ca in psihanaliza, el influentanduneori directia discursului clientului si prezentandu-se clientului ca un personaj mai empatic, mai suportiv decat un psihanalist;– discursul clientului este mai degrabă axat pe prezent si pe problemele acestuia decât pe trecut;– interpretările consilierului sunt mai puŃin profunde decât in psihanaliza, făcând referiri la chestiuni mai accesibile conştientului sau de data mai recenta;– consilierea acorda o mai mare importanta eliminării sau atenuării unor simptome, spre deosebire de psihanaliza care isi fixează ca principal obiectiv restructurarea personalităŃii si abia apoi, intr-un plan cu totul secundar, eliminarea simptomelor.


TEHNICI

• AsociaŃia liberă şi asociaŃia dirijată• Interpretarea • Analiza viselor

8 puncte rămân şi azi valabile în consiliere:

1. Ideea de inconştient (nu întotdeauna problema este ce pare la o primă vedere)

2. ImportanŃa trecutului – investigăm trecutul pentru a vedea în ce măsură se leagă de prezent, în ce măsură poate fi integrat în acŃiunile de viitor.

3. AsociaŃia liberă – nu în sens psihanalitic, ci asociaŃie focalizată printr-o singură întrebare Ńintită. Interpretarea în consecinŃă e de altă natură decât cea psihanalitică clasică, clientul fiind încurajat să identifice semnificaŃia celor relatate de el.

3


4. Analiza viselor – nu se mai practică cea psihanalitică clasică (“periculozitate interpretativă”). Se face o analiză a mesajului explicit (de exemplu, o figură), care duce la anumite situaŃii, trebuinŃe.

5. Analiza rezistenŃei clientului – un anumit blocaj inconştient al clientului în a aborda un anumit subiect sau a se debarasa de o anumită problemă.

1.Blocaj inconştient:• Uită de la o şedinŃă la alta• Nu-şi face “temele”

2.Blocaj direct, raŃional:– Întârzie sistematic la şedinŃe– E arogant, obraznic– Refuză direct abordarea problemei


6. Catharsisul (abreacŃie) – termenul provine de la Aristotel (efectul tragediilor asupra spectatorilor)

• Implică descărcarea emoŃională, mai ales în situaŃie hipnotică• Mai frecvent la pacienŃii cu isterie• Tehnici de provocare – ex. fiul care aduce la cabinet poza părintelui dispărut.• Uneori clientul trebuie ajutat să-şi manifeste starea de iritare• Este foarte importantă creativitatea, în lucrul cu această tehnică• Modalitatea concretă de uz actual al tehnicii (adesea neglijată, dar foarte importantă):

• “ce i-ai spune profesoarei?”• “ce-ai spune dacă i-ai zice asta?”


7. Transferul şi contratransferul – este importantă recunoaşterea formei de transfer, pentru că ea poate indica o cale posibilă de intervenŃie:

1. clientul poate idealiza consilierul ca persoan ă (tinde să se îmbrace ca el, să reacŃioneze ca el, să îi facă complimente).

• Poate fi o capcană pentru consilier – flatat• Trebuie focalizare asupra neîncrederii în sine, a unei nevoi de model

2.clientul poate idealiza consilierul ca specialist (îl consideră omnipotent, atotcunoscător, îl divinizează - God Symptom).

• Poate fi o capcană pentru consilier – se simte puternic• Acest transfer indică linia de acŃiune spre faptul că clientul e foarte

sugestibil, are nevoie de anumite instanŃe care să hotărască în locul lui.

3.clientul poate idealiza consilierul ca p ărinte (ceva ce îl îngrijeşte, instanŃă protectoare).

• Subiectul are nevoie de afecŃiune, dar acŃionarea doar la nivel de afect e greşită

• Pentru consilier – plăcere/agasare


8. Mecanisme de apărare:

• Prin folosirea lor, clientul are atitudinea unui copil în contact cu un stimul neplăcut

• Sunt declanşate de conflictul ego – id pentru a ne apăra de aceste situaŃii

• Rolul consilierului: dacă şi care mecanisme defensive utilizează clientul

1.Regresia• Mecanism care se declanşează când clientul e confruntat cu un

sentiment neplăcut şi poate recurge la un comportament din copilărie care cândva l-a securizat, l-a făcut să se simtă bine.

2.Reprimarea– Înlăturarea din conştient a unor impulsuri, idei, sentimente

inacceptabile– Se poate manifesta prin uitare parŃială/totală


3. Sublimarea• Dirijarea unui impuls considerat neacceptabil (sex, agresivitate) spre

domenii dezirabile• Încercarea de canalizare a prea-plinului

4. Comutarea ( displacement )– Deplasarea, canalizarea trebuinŃelor, motivelor, către alte

persoane/obiecte care oferă recompensă.– Ex: relaŃia mamă – copil unic (mama îşi comută asupra fiului, riscând

să îi sufoce personalitatea)– În sens pozitiv: un copil care nu primeşte afecŃiune acasă şi îşi

canalizează nevoile şi afectivitatea în domeniul şcolar - performanŃă

5. Negarea– Unul dintre cele mai problematice mecanisme– ContradicŃie la diverşi autori în privinŃa eficienŃei– Este o modalitate a clientului de a se raporta la un conflict psihologic,

comportându-se ca şi cum acesta nu există


6. Proiec Ńia• Subiectul refuză să recunoască anumite aspecte negative la propria

persoană şi le atribuie altor persoane• Blamul - “X e de vină”

7. RaŃionalizarea– Subiectul încearcă să justifice la modul raŃional, plauzibil, logic,

anumite comportamente neadecvate (“strugurii sunt acri”)

8. Identificarea– Încorporare a gândurilor, sentimentelor, modului de a fi , de a se

comporta, al ALTEI persoane– Până la un punct e un mecanism necesar (nevoia de modele)– Acest mecanism nu e negativ în sine, problema e:

– Modelul– Mimetismul– Vârsta (dacă identificarea are loc la 30 de ani, e o problemă)

9. Conversia• Manifestarea conflictului psihic prin simptome somatice funcŃionale• Isterie, ipohondrie• Consilierul va fi atent la limbajul corpului, care poate exprima conflictul

emoŃional

Documents

Consiliere - Curs 4.Ppt