Conspect Delincvența juvenilă

8/20/2019 Conspect Delincvența juvenilă

1/61

1

Tema: CARACTERIZAREA GENERALĂ A DELINCVEN EI JUVENILEȚConcepte definitorii privind delincven a !venil"țFenomenul delincven ei juvenile este abordat de un ir de tiin e, cum ar fi: psihologia, sociologia, psihiatria, filosofia, criminologia etc.ț ș ș țDic ionarul explicativ al limbii române prinț devian#" desemnează abatere de la direc ia dată sau normală. Devianţa constă n orice act, conduită sauț

manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societă ii ori ale unui grup social particular. Devianţa este un tip de comportament care se opunețcelui conven ionalț !acceptat prin tradi ie", cuprinznd, pe lngă ncălcările legii, #i $orice deviere% de conduită care nu are un caracter patologic constatatțmedical #i reprezintă o abatere de la normele sociale, fiind percepută ca atare de membrii societă ii.ț

Devianţa are un caracter relativ, realitate determinată de faptul că un act va fi condamnat numai dacă este pus ntr&o anumită situa ie #i nu va fi condamnatțn altă situa ie, iar n multe mprejurări acel act va fi sau nu deviant n func ie de statutul sau rolul autorului. Devianţa va depinde de contextul normativ nț ț

care apare, adică ceea ce este condamnat n snul unei culturi sau ntr&o anumită epocă, este tolerat n alt mediu sau n altă perioadă de timp.'cest proces, care este #i antisocial, cuprinde, pe lngă ncălcările legilor, #i ncălcările regulilor stabilite de grupurile sociale !obiceiuri, tradi ii",ț

organiza ii #i institu ii !de ex., reguli stabilite prin regulamente, dar #i de cultura colectivită ii".ț ț ț

$e con%tat" c" %fera comportamentelor deviante c!prinde !rm"toarele acte %a! cond!ite neconformi%te:actele sau conduitele considerate ca excentrice, cum snt:− inuta neobi nuită, cum ar fi purtatul pantalonilor jeans rup i(ț ș ț− purtatul unor bijuterii atipice, cum ar fi inele #i butoni prin i pe corp(ș− limbaj cu expresii #i cuvinte de jargon(− gesturi neconformiste !cum snt cele care mimează actul sexual" n timpul unor spectacole muzicale(

acte imorale, indecente sau obscenită i, cum snt petrecerile zgomotoase n timpul zilei, dar #i !mai des" al nop ii(ț țacte antisociale, criminale(acte asociale, cum snt cele comise de bolnavii mintal.

)e baza constatărilor făcute n urma investiga iilor efectuate n cadrul societă ii, n general, #i n rndul minorilor #i tinerilor, n special,ț ț %e reali(ea(" oipolo)ie* fie ea +i apro,imativ"* a devian#ei:

după natura devianţei:− pozitivă !inovativă",−

negativă !infrac iune",ț− neutră !excentricită i"(ț

după forma de manifestare:− deschisă !transparentă",− ascunsă !corup ia"(ț

după tipul normei ncălcate:− penală,− contravenţională,− politică,− religioasă,− familială,− autoagresivă(

după actor:−

individuală,− de grup(

după gravitatea actului:− tolerată ! inută indecentă",ț− relativ tolerată sau contravenientă,− gravă, sanc ionată penal(ț

după criteriul medical:− normală,− patologică(

după vrstă:− adultă,− juvenilă.

*eprezentnd o formă distinctă de devianţă, delincven a !venil"ț constituie un fenomen complex care define te ansamblul conduitelor aflate n conflict cușvalorile ocrotite de normele juridice. Din punct de vedere juridic, acest fenomen caracterizează ncălcarea normelor care reflectă cerin ele oricărei forme dețconvie uire umană, limitarea libertă ii personale, adaptarea adecvată la mediul social, concordan a la aptitudinile individuale #i la cerin ele sociale.ț ț ț ț

Dacă no iunii de delincven ă juvenilă i va fi atribuită #i violarea normelor morale sau a unor interdic ii impuse de către adult copilului, no iunea deț ț ț țdelincven ă va fi similară cu cea de devianţă. 'ceste două no iuni nu snt #i nici nu pot fi identice, deoarece comiterea unei devia ii din partea minorului, ca,ț ț țde ex., fuga de acasă, de i este interzisă de părin i, de normele morale, nu este o interdic ie legală, nsă poate fi un $mijloc%, o $cale%, o $ocazie% spreș ț țviitoarele fapte infrac ionale.ț

444 +onceptul $delincven ă% nu este sinonim #i deci nu se confundă cu no iunea $devianţă%, deoarece sfera conceptului $devianţă% este mai largă #iț țcuprinde ca formă particulară no iunea $delincven ă%.ț ț

o iuneaț criminalitatea minorilor reprezintă totalitatea crimelor comise pe un anumit teritoriu, ntr&o perioadă determinată de timp de persoane vinovatede comiterea acestor fapte, i anume - totalitatea crimelor comise de către minori. +riminalitatea nu poate fi studiată n afara societă ii, care redă aspectulș țsocial al fenomenului n cauză. 'ce ti oameni, prin faptele săvr ite, snt lega i de criminalitate #i fac parte din criminalitate. i alcătuiescș ș ț popula ia penalățasupra căreia trebuie să se ndrepte multe organe !de stat ori altele".

D!p" f"pt!itori* criminalitatea %e )r!pea("* 5n f!nc ie de v5r%ta lor* 5n:ț criminalitatea minorilor !ntre /0 #i /1 de ani",criminalitatea tinerilor !ntre /1 #i 2/ de ani sau /1 #i 23 ori 24 de ani",

criminalitatea majorilor !ntre /1 #i 56 de ani",criminalitatea vrstnicilor !peste 56 de ani".

6n f!nc ie de %e,* criminalitatea %e di%tin)e 5n:ț criminalitatea bărba ilor,țcriminalitatea femeilor.

)rin criminalitate se n elege săvr ire de omoruri: totalitatea infracţiunilor săvr ite pe un anumit teritoriu ntr&o anumită perioadă.ț ș ș)rin cuvntul minor se n elege fiin a umană ocrotită de lege, care nu a mplinit ncă vrsta !/1 ani" la care i poate exercita toate drepturile.ț ț ș


2/61

2

444 +onceptul $delincven ă juvenilă% cuprinde două no iuni distincte, #i anume: no iunea $delincven ă% #i no iunea $juvenil%. 7ermenul $delincven ăț ț ț ț ț țuvenilă% este o crea ie a doctrinei penale #i a teoriilor criminologice sau sociologice, n ncercările lor de a grupa o serie de infrac iuni n func ie de criteriiț ț ț

de vrstă, considerndu&se, n mod justificat, că faptele penale prezintă o serie de particularită i determinate de nivelul de maturitate biologică, cu precăderețmintală, a subiectului activ al infrac iunii.ț

8ensul cuvntului $ !venil% nseamnă perioada din via ă a omului ntre copilărie #i maturitate.ț o iunea deț adole%cen "ț este o etapă distinctă n evolu ia individului care se situează ntre copilărie #i tinere e, prezentnd aspecte caracteristice n planț ț

biologic #i psihosocial.Limitele de v5r%t" c!prind do!" etape:

preadolescen a !pubertatea", ntre /2 #i /4 de ani(țadolescen ă propriu&zisă, situată ntre /4 #i /1 ani.ț

Dic ionar!l e,plicativ al lim'ii rom7ne prinț delincven "ț %!'5n ele)e:țFenomen social care constă n săvr#irea de delicte.

7otalitatea delictelor săvr ite la un moment dat, ntr&un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vrstă.ș444 +oraportul existent ntre termenul $delincven ă juvenilă% #i termenul $criminalitatea minorilor%ț eviden iază faptul că criminalitatea minorilor exprimăț

otalitatea infracţiunilor comise de minori la atingerea vrstei de răspundere penală, adică se are n vedere vrsta generală de /5 ani #i, pentru unelecomponen e de infrac iune prevăzute de art.2/ +) *9, vrsta de /0 ani. +nd se vorbe te despre delincven a juvenilă, se are n vedere nu doar infrac iunileț ț ș ț țcomise de minori, ci toate ncălcările de lege, #i nu are importan ă vrsta la care au fost ele comise, se vorbe te despre totalitatea ncălcărilor de norme legaleț ș#i morale comise de fiin e umane pnă la mplinirea vrstei de /1 ani.ț

6n concl!(ie:prin devian#" se n elege orice conduită, gest sau manifestare care ncalcă normele scrise sau nescrise ale societă ii sau ale grupului social particular din careț țface parte persoana care a avut o astfel de conduită(prin delincven " !venil"ț se n elege totalitatea faptelor ce constituie ncălcare a normelor juridice !indiferent de caracterul penal al acestora", comise la unțmoment dat, ntr&un anumit mediu de către minori, adică persoane care nu au atins vrsta de /1 ani(prin criminalitatea minorilor se n elege totalitatea infracţiunilor săvr ite pe un anumit teritoriu ntr&o perioadă determinată de timp, de către persoane careț șn&au mplinit vrsta la care i pot exercita toate drepturile.ș

8artic!larit" ile delincven ei !venileț ț+onform Dic ionarului explicativ al limbii române, prinț partic!laritate se n elege caracter particular( notă distinctivă( calitate( proprietate( caracter. )rinț

r"%"t!r" se n elege semn particular al unui lucru sau al unei persoane( caracter( particularitate( proprietate( calitate.ț7răsăturile delincven ei juvenile sntț generale #i speciale. 7răsăturile speciale i acordă delincven ei juvenile identitate proprie n aria de manifestare aț

criminalită ii.ț'ceastă identitate proprie este reflectată prin aten ia sporită acordată categoriei de indivizi la care se referă: or, delincven a juvenilă studiază criminalitateaț ț

prin prisma unui subiect special - minorul . 9inorul, n vizorul delincven ei juvenile, este tratat ca o personalitate n formare, avnd trăsături genetice,țbiologice proprii, pornind de la deziderate de preven ie prin ndepărtarea cauzelor delicven ei juvenile, protejarea minorilor #i asigurarea unei dezvoltăriț țsigure a personalită ii lor.ț

altă arie de interes a delincven ei juvenile, ce i conferă identitate proprie, esteț comportamentul antisocial al minorului . Delincven a juvenilă studiazățcomportamentul antisocial al minorului manifestat prin incapacitatea acestuia de a se adapta la normele de conduită din societate.

notă distinctivă a delincven ei juvenile, ca disciplină de studiu, reprezintă #i spectrul de cercetare a unorț încălcări ale normelor juridice apartenenteîntregului sistem al dreptului ( or, Delincven a juvenilă studiază ncălcările minorului delincvent pornind nu doar de la periclitarea normelor juridico&penale,țdar #i ale altor norme juridice nepenale.

Tr"%"t!rile )enerale ale delincven ei !venileț snt acele caracteristici care, de i snt aferente delincven ei juvenile, pot fi specifice #i altor discipline deș țstudiu, i anume:ș+aracterul social de masă, n sensul că are o anumită frecven ă #i se dezvoltă n societate, care poate fi nfă i ată n cifre, ceea ce justifică utilizarea unor ț ț șmetode statistico&matematice pentru elaborarea concluziilor referitoare la dinamica #i structura delincven ei juvenile, la prognoze #i măsuri pentru prevenireaț#i combaterea delincven ei juvenile la scara ntregii societă i.ț ț+aracterul istorico&evolutiv, care exprimă ideea persisten ei fenomenului delincven ă juvenilă, dar n structură #i dinamică diferită, de la o epocă la alta, de laț țo ară la alta sau de la o zonă geografică la alta. +aracterul istorico&evolutiv nu nseamnă doar o repeti ie mecanică constantă, ascendentă sau descendentă, aț țfenomenului delincven ă juvenilă, ci producerea unor schimbări n structura #i dinamica fenomenului, n formele de exprimare, n raport de care trebuiețcăutate cauzele #i remediile.+aracterul prejudiciabil, exprimat n periculozitatea socială pe care o are n sine fenomenul delincven ă juvenilă pentru valorile sociale #i individuale ocrotitețde normele dreptului #i ale moralei, pentru ntregul sistem de valori consacrate de cultura #i civiliza ia umană.ț+aracterul complex al delincven ei juvenile, cu valen e predominant bio&psiho&socialeț ț . 'ceastă trăsătură exprimă faptul că delincven a juvenilă nu există nțafara societă ii, comportamentului #i activită ii acesteia. Fenomenul reflectă deci #i individualitatea bio&psiho&socială a participan ilor la comiterea diferitelor ț ț țncălcări ale normelor morale #i de drept, care exprimă att caracterul complex al etiologiei comportamentului antisocial al minorilor, ct #i diversitatea

ipurilor existente.+aracterul variat al delincven ei juvenileț , care derivă din varietatea ncălcărilor de lege #i de morală comise de minori, precum #i varietatea de exprimareconcretă a minorilor prin ac iunile ilicite comise. ' a cum nu există doi oameni identici, tot a a nu există nici ac iuni ilicite identice. 'cest caracter este privitț ș ș ț#i din alt unghi de vedere, adică de la o perioadă de timp la alta variază tipurile de ncălcări de norme juridice săvr ite de către minori, #i numărul acestor șncălcări este de asemenea variabil.

+aracterul condi ional al delincven ei juvenileț ț , constnd n aceea că, fiind un fenomen cu manifestări fizico&sociale, delincven a juvenilă nu poate exista nțafara unui proces cauzal, nu poate fi de natură necondi ionată, acauzală. 7oate ncălcările de lege #i morală comise de minori snt favorizate de anumi iț țfactori( totodată, este posibil de a ac iona pentru descoperirea acestor factori #i pentru combaterea lor prin măsuri preventive #i de represiune penală.ț+aracterul preventiv al delincven ei juvenileț . +onform acestui caracter, delincven a juvenilă vizează n primul rnd prevenirea manifestărilor antisociale dințpartea minorilor. ;n prim obiectiv al societă ii constă n ndreptarea for elor spre diminuarea acestui fenomen.ț ț

9'iect!l de %t!di! al delincven ei !venileț9'iect!l de %t!di! al Criminolo)iei incl!de: delincven a juvenilă ca fenomen social de masă, formele de devianţă, personalitatea delincventului minor,ț

actul delincven ial, victima minoră, reac ia socială fa ă de delincven a juvenilă #i prevenirea #i combaterea delincven ei juvenile.ț ț ț ț țDelincventa !venil" ca fenomen %ocial de ma%"biectul sintetic al Delincven ei juvenileț l reprezintă criminalitatea minorilor ca fenomen social. +a orice fenomen social, criminalitatea minorilor

reprezintă un sistem cu proprietă i #i func ii proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente.ț ț+onsiderarea criminalită ii minorilor ca o totalitate a infracţiunilor săvr ite pe un anumit teritoriu i ntr&o perioadă de timp dată este o pozi ie careț ș ș ț

subliniază doar latura cantitativă a fenomenului studiat. 7rebuie făcută o distinc ie ntre criminalitatea reală, aparentă #i cea legală.țCriminalitatea real" este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale săvr ite pe un anumit teritoriu, ntr&o perioadă de timpș

determinată.Criminalitatea aparent" cuprinde totalitatea infracţiunilor semnalate sistemului justiţiei penale #i nregistrate ca atare.Criminalitatea le)al" reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s&au pronun at hotărri de condamnare rămase definitive.ț


3/61

3

Diferen a dintreț criminalitatea reală #i criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră a criminalită ii ț #i reprezintă faptele antisociale care, din diversemotive, rămn necunoscute organelor din sistemul justiţiei penale.

444 biectul delincven ei juvenile are n vedere criminalitatea minorilor reală, cercetarea tiin ifică ncercnd să surprindă dimensiunile adevărate aleț ș țacestui fenomen.

ormele de devian#"biectul de studiu al Delincven ei juvenile constituie #iț formele de devianţă, adică comiterea diverselor ncălcări de legi de către minori, comiterea

diverselor tipuri de infrac iuni de către minori, delicte civile, contravenţii administrative, precum #i a altor ncălcări de lege #i morală, manifestate prințdiverse modalită i, prin diverse mijloace #i metode pe un teritoriu determinat, ntr&o perioadă determinată de timp.ț

8er%onalitatea delincvent!l!i minor cunoa terea fenomenului n toată complexitatea lui, prin stabilirea cauzelor #i condi iilor care l determină #i favorizează, precum #i a proceselor ș ț

care l caracterizează(mediat > stabilirea celor mai eficiente mijloace utilizate n practica antidelincvenţială, pentru limitarea fenomenului #i a consecin elor acestuia.ț

6n cate)oria de f!nc ii ale Delincven ei !venile %e 5n%cri!:ț țFunc ia descriptivăț , constă n studierea #i consemnarea datelor privind volumul criminalită ii minorilor, fie global, fie ntr&o ară, fie ntr&o anumită zonăț ț

geografică, ntr&o anumită unitate de timp. 'ceastă func ie asigură cunoa terea structurii criminalită ii minorilor, a felului de crime săvr ite > pe tipuri sauț ș ț șgrupuri de infrac iuni !de ex.:ț infrac iuni contra persoaneiț : omoruri, vătămări corporale, violuri( infrac iuni contra patrimoniuluiț : furturi, tlhării, jafuri etc.",precum #i după locul săvr#irii !criminalitatea urbană sau rurală".

Func ia explicativăț , are menirea de a favoriza cunoa terea reală a fenomenului criminalită ii minorilor, n special a etiologiei crimelor, cauzelor, condi iilor,ș ț țfactorilor ce au determinat comiterea lor.

Func ia predictivăț , se realizează n direc ia anticipării unor modificări cantitative #i calitative ale fenomenului infrac ional n rndurile minorilor, att nț țceea ce prive te tipologiile infrac ionale, ct #i autorii implica i, pe o anumită perioadă de timp, ntr&un spa iu determinat, n scopul elaborării #i realizări unor ș ț ț țmăsuri adecvate pentru prevenirea #i combaterea acestuia.

Func ia profilacticăț , se materializează n elaborarea tiin ifică a unui sistem eficient de măsuri de prevenire #i combatere a criminalită ii minorilor n bazaș ț țsintetizării cuno tin elor teoretice despre fenomenul infrac ional, crimă, personalitatea infractorului minor, cauzele, condi iile criminalită ii minorilor, precumș ț ț ț ț#i despre minor, ca victimă a infrac iunii, despre posibilitatea corectării lui n spiritul respectării legilor.ț

;etodele de cercetare a delincven ei !venileț;etodolo)ia !ridic" este definită ca un sistem al acelor factori de relativă invarian ă ntr&un număr suficient de mare de metode, factori ce au de obiectț

raporturile, legăturile, rela iile ce se stabilesc ntre diferite metode n procesul cunoa terii fenomenului juridic. +a #i oricare altă disciplină, Delincven aț ș țuvenilă se bazează pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode #i procedee de cercetare.

8rintre principalele metode ale Delincven ei !venile pot fi men ionate:ț ț

metoda statistică > are ca sarcină de bază descrierea numerică a stării #i dinamicii criminalită ii minorilor după indicatorii absolu i #i relativi, precum #i aț țmodalită ilor de combatere a criminalită ii minorilor de către organele de stat #i ob te ti.ț ț ș ș O altă sarcină este stabilirea legăturilor statistice,nterdependen elor #i raporturilor dintre starea #i dinamica criminalită ii minorilor #i evolu ia unor sau altor procese sociale, ntre starea #i dinamicaț ț ț

criminalită ii minorilor #i activitatea organelor de drept.ț Sarcina metodei statistice rezidă #i n a determina tendin ele evaluării criminalită ii #i determinanteleț țacesteia. 'ceastă sarcină se realizează prin relevarea aspectelor pozitive #i a deficien elor din practica combaterii criminalită ii minorilor, ceea ce va contribuiț ța elaborarea propunerilor #i recomandărilor privind eficientizarea acesteia(

metoda observării > constă n perceperea #i descrierea anumitor fapte, evenimente(


4/61

4

metoda experimentală > reprezintă observarea desfă#urată a unui fenomen sau a mai multor fenomene. ;lterior se vor stabili, pe calea experimentului,egăturile de intercondi ionare dintre fenomenele care au avut loc #i vor fi elaborate ipoteze privind veridicitatea sau falsitatea lor(ț

metoda istorică > constă n cercetarea unui fenomen axată pe apari ia lui, evolu ia #i dispari ia ulterioară a acestuia(ț ț țmetoda comparativă > oferă posibilitatea de a demonstra legătura cauzală dintre evenimentele ce au avut loc( comparndu&le, se demonstrează existen a sauțnexisten a lor ntr&o perioadă determinată de timp, ntr&un loc determinat #i dependen a unuia fa ă de celălalt(ț ț ț

metoda de predic ieț > oferă posibilitatea prevestirii unor evenimente care pot avea loc n viitor #i elaborării unor măsuri de prevenire a acestui fenomen.

Le)"t!rile delincven ei !venile c! alte tiin e !ridice i ne!ridiceț ș ț șDelincven a juvenilă este o tiin ă autonomă, cu obiect de studiu propriu #i metode de cercetare specifice, avnd o multitudine de conexiuni cu alte tiin eț ș ț ș ț

uridice #i nejuridice.Delincven a !venil" < Drept!l penalț . 'mbele se ocupă de fenomenul criminalită ii: Dreptul penal se ocupă de aspectul juridic al criminalită ii,ț ț

Delincven a juvenilă are n acest domeniu un spectru mai ngust, studiind doar infrac iunile comise de minori, cauzele, condi iile lor, apari ia #i evolu ia lor.ț ț ț ț ț'tt Dreptul penal, ct #i Delincven a juvenilă tratează, sub diverse aspecte, problema privind lupta cu criminalitatea. Dreptul penal, nsă, stabile teț ș

otalitatea sanc iunilor aplicate minorilor, pe cnd Delincven a juvenilă, pe lngă faptul că studiază principalele sanc iuni aplicate minorilor, elaboreazăț ț țmăsuri adecvate de prevenire #i combatere a acestui fenomen.

Delincven a !venil" < Drept!l proce%!al penalț . Dreptul procesual penal studiază regulile de bază ale activită ii de descoperire a infracţiunilor comise dețminori #i de tragere a lor la răspundere penală, pe cnd Delincven a juvenilă este interesată de dobndirea #i prelucrarea datelor statistice de inute de organeleț țudiciare, de culegerea celor mai variate date despre fenomenul criminalită ii minorilor din activitatea de urmărire penală #i de judecată.ț

Delincven a !venil" < Criminolo)iaț . +riminologia studiază fenomenul criminalită ii n general, iar Delincven a juvenilă se ocupă de studierea doar aț țcriminalită ii n rndurile minorilor( +riminologia studiază personalitatea infractorului, stabilind multitudinea de factori #i condi ii care&l determină să comităț țfapte interzise de legea penală, pe cnd Delincven a juvenilă studiază personalitatea infractorului minor, componentele de infrac iune comise cel mai des deț țminori, sanc iunile aplicate lor, precum #i locurile de ispă ire a pedepsei de către minori.ț ș

+riminologia stabile te modalită i generale de prevenire #i combatere a criminalită ii, pe cnd Delincven a juvenilă enumeră modalită ile specifice !dinș ț ț ț țcauza vrstei fragede" de luptă cu criminalitatea n rndurile minorilor, se ocupă de elaborarea unor măsuri eficiente de educare a tinerei genera ii.ț

Delincven a !venil" < 8%i=olo)iaț . )sihologia oferă posibilitatea cunoa terii temperamentului, caracterului minorului, factorii externi #i interni care iș șpun amprenta pe formarea lui ca delincvent minor.

Delincven a !venil" < 8%i=iatriaț . )sihiatria studiază criminalitatea minorilor sub aspectul devia iei penale, care este determinată nu doar de factorițexogeni !externi", ci adesea se datorează exacerbării unor laturi ale personalită ii, cu dereglări la limita sau chiar n domeniul patologiei mentale.ț

Delincven a !venil" < $tati%ticaț . 8tatistica constituie una dintre cele mei importante surse de date referitoare la criminalitate ca fenomen social de masă,Delincven a juvenilă fiind interesată n acest domeniu de date statistice referitoare la criminalitatea minorilor, numărul minorilor abandona i, numărulț țminorilor care au comis fapte interzise de legea penală etc. )e baza datelor statistice există posibilitatea de a cunoa te starea, structura, dinamicașcriminalită ii minorilor ntr&o perioadă determinată de timp, pe un teritoriu determinat.ț

Tema: EV9LU IA REGLE;ENTĂRIL9R NA I9NALE I INTERNA I9NALE 8RIVIND DELINCVEN A JUVENILĂȚ Ț Ș Ț ȚI%toric!l apari iei i de(volt"rii re)lement"rilor privind delincven a !venil"ț ș țEpoca antic"volu ia conceptului de minoritate penală relevă că minoritatea penală reprezintă un concept cunoscut de unele popoare din timpuri străvechi care #i&aț

găsit expresia juridică fie n legisla ia scrisă, fie n dreptul cutumiar al primelor organizări statale.ț ?egislaţia babiloniană !+odul lui @ammurabi" facerăspunzător pentru un prejudiciu nu pe cel care l&a cauzat, ci pe cel care este apt să dea o satisfac ie materială victimei sau rudelor acesteia.ț Filosofii Areciei'ntice, 'ristotel #i )laton, sus ineau ideea iresponsabilită ii penale a copilului.ț ț ?a romani nsă apare cu mai multă claritate ideea de responsabilitate

determinată de maturizarea fiziologică #i, implicit, psihică. ;nii jurisconsul i optau pentru vrsta de /0 ani, considernd&o drept element de referin ă pentruț țdebutul acestei perioade din dezvoltarea psihofiziologică a tiin ei umane.ș țLe)ea celor >II ta'ele ?00@ 5en& reparti(a minorii 5n do!" mari )r!pe:

puberii !de la /0 ani băie ii #i de la /2 ani fetele"(țmpuberii !pnă la /0 ani băie ii #i pnă la /2 fetele".ț

de /3 ani, iar la franciiripuari, burgunzi #i vizigo i > de /0 ani.ț 444 Bstoricul apari iei #i evolu iei delincven ei juvenile este strns legat de istoricul apari iei codurilor juridice.ț ț ț ț

$


5/61

5

444 Pravila lui Vasile Lupu era primul izvor care reglementa regimul stabilit minorilor. Legea lui Vasile Lupu prevedea sanc ionarea minorilor cu pedepsețprevăzute pentru adul i, n special n cazurile de erezie #i paricid. )e atunci func iile judiciare erau exercitate fie de domnitor, care examina #i solu ionaț ț țcazurile mai grave #i mai complicate, fie de către boieri sau prcălabi mputernici i cu examinarea cazurilor u oare. udecata domnească mai activa #i nț șcalitate de instan ă de apel, unde puteau fi atacate sentin ele pronun ate de boieri.ț ț ț

;atei Ba%ara' di%tin)e 5n%" trei cate)orii de v5r%t" a minorilor* c! )rad diferit de pedeap%" pentr! infrac i!nile comi%e:țcoconii, adică copii de pnă la C ani ale căror fapte se iertau(mpuberii cu vrstă ntre C #i /0 ani !băie i" #i ntre C #i /2 ani !fete"(ț

puberii cu vrstă ntre /0 #i 26 de ani !băie i" #i ntre /2 #i 24 de ani !fete".ț

Le)i!irea Cara)ea din --* care prevedea %c"derea v5r%tei minorat!l!i la . de ani* a %ta'ilit !rm"toarele cate)orii de v5r%t" de tra)ere lar"%p!ndere penal":delincven ii sub C ani erau scuti i de răspundere penală(ț ț

cei ntre C #i /0 ani ncasau bătaia sau erau izola i n mănăstiri(țpentru minori de la /0 la 26 ani se aplica bătaia cu biciul, cu toiagul sau nchisoarea n caz de omor.

444


6/61

6

)ersoanele cu vrsta ntre /0 #i /5 ani, care au săvr#it o infrac iune, snt supuse răspunderii penale numai pentru omor, vătămarea inten ionată a integrită iiț ț țcorporale, care a dus la tulburarea sănătă ii, pentru tlhărie, precum #i pentru alte componen e de infrac iune.ț ț ț

'lin.!3" art.2/ +odul penal din /E5/ prevedea că dacă instan a de judecată va considera că corectarea persoanei cu vrsta sub /1 ani, care a săvr#it oțnfrac iune ce nu prezintă pericol social, este posibilă fără aplicarea pedepsei penale, ea poate aplica acestei persoane măsuri de constrngere cu caracter ț

educativ.Cod!l penal din -@2- prevedea !rm"toarele fel!ri de %anc i!ni aplica'ile minorilor:ț

priva iunea de libertateț > conform prevederilor +odului penal din /E5/, priva iunea de libertate se stabilea pentru minori pe un termen ce nu poate depă i /6ț șani, iar n cazul n care minorul n vrstă de la /5&/1 ani a săvr#it o infrac iune pentru care se prevede pedeapsa cu deten iune pe via ă, termenul priva iuniiț ț ț țde libertate nu poate depă i /4 ani. 9inorii condamna i prima dată la priva iune de libertate, precum #i minorele, i executau pedeapsa n colonii de educareș ț ț șprin muncă > n colonii cu regim comun, iar minorii, care au executat anterior o pedeapsă sub formă de priva iune de libertate > n colonii cu regim năsprit(țmunca corec ională fără priva iune de libertateț ț > se stabilea pe un termen de la 2 luni pnă la 2 ani #i se executa conform sentin ei instan ei de judecată fie laț țocul de muncă al condamnatului, fie n alte locuri din raionul n care locuie te condamnatul. Din c#tigul condamnatului la munca corec ională fărăș ț

priva iune de libertate se re inea n folosul statului o parte stabilită prin sentin a instan ei de judecată n limitele de la 4 la 26J(ț ț ț țamenda > reprezenta o sanc iune bănească ce se aplica de instan a de judecată n cazurile #i n limitele prevăzute de +od. 9ărimea amenzii se stabilea nț țdependen ă de caracterul #i gravitatea infrac iunii săvr ite, lundu&se n considerare situa ia materială a celui vinovat, n limitele de la 24 la 466 de salariiț ț ș țminime, iar pentru infrac iuni cu scop de profit > n limita de pnă la 4666 de salarii minime, lundu&se ca bază mărimea salariului minim la momentulțsăvr#irii infrac iunii. 9inorul care deja lucra achita el nsu i amenda, pentru minorul care nsă nu lucra amenda o achitau părin ii lui(ț ș țmustrarea publică > consta n pronun area n public de către instan a de judecată a mustrării aplicate vinovatului, aducnd aceasta, n cazurile necesare, laț țcuno tin a ob timii prin presă sau prin alte mijloace.ș ț ș

444 Fa ă de minorii condamna i la priva iune de libertate sau la muncă corec ională pentru infrac iuni, săvr ite la vrsta sub /1 ani, putea fi aplicatăț ț ț ț ț șiberarea condi ionată nainte de termen de pedeapsă sau nlocuirea păr ii neexecutate prin altă pedeapsă mai blndă !art.42 +) din /E5/".ț ț

+onform prevederilor +odului penal din /E5/, fa ă de minori se aplicauț măsuri de constrngere cu caracter educativ #i cu caracter medical.;"%!ri de con%tr5n)ere c! caracter medical: dacă minorul a comis infrac iunea n stare de iresponsabilitate sau a comis infrac iunea n stare deț ț

responsabilitate, nsă pnă la pronun area sentin ei sau n timpul executării pedepsei s&a mbolnăvit de o boală mintală, ce l lipse te de posibilitatea de ai daț ț șseama de ac iunile sale sau de a le conduce, fa ă de el se aplică măsuri de constrngere cu caracter medical, cu internarea ntr&un spital de boli mintale cuț țsupraveghere obi nuită sau cu supraveghere riguroasă.ș

6n conformitate c! Cod!l penal din -@2-* fa " de minori %e aplica! !rm"toarele m"%!ri de con%tr5n)ereț c! caracter ed!cativ:obliga ia de a cere păr ii vătămate scuze n mod public sau sub o altă formă stabilită de instan a de judecată(ț ț țmustrarea sau mustrarea aspră(avertismentul(obligarea minorului, care a mplinit vrsta de /4 ani, să repare dauna cauzată, dacă minorul are un c#tig propriu #i dacă dauna nu depă e te un salariu minim,ș șsau obligarea să repare prin muncă sa dauna materială cauzată, dacă aceasta nu depă e te un salariu minim, iar n cazul cnd dauna depă e te un salariuș ș ș șminim, repararea daunei se face pe calea unei ac iuni civile(țncredin area minorului pentru supraveghere severă părin ilor sau persoanelor care i nlocuiesc(ț țncredin area minorului pentru supraveghere unui colectiv de muncă, unei organiza ii ob te ti, cu consimţămntul acestora, sau unor cetă eni la cererea lor(ț ț ș ș țnternarea minorului ntr&o institu ie specială de nvăţămnt #i de educa ie sau ntr&o institu ie curativă #i de educa ie.ț ț ț ț

Cadr!l le)al na ional de re)lementare a delincven ei !venileț ț'ctualmente, cadrul legal na ional n materia protec iei drepturilor #i intereselor copiilor dispune de un larg spectru de acte normative, care asigurăț ț

drepturi, sanc ionează faptele minorilor i apără victima minor.ț ș8rintre actele normative privind protec ia drept!rilor copil!l!i %e en!mer":țLe)ea privind drept!rile copil!l!i* nr//-@@0 > stabile te statutul juridic al copilului ca subiect independent, prevede asigurarea sănătă ii fizice #iș ț

spirituale a copilului, formarea con tiin ei lui civice pe baza valorilor na ionale #i general&umane, acordarea unei griji deosebite #i protec ii sociale copiilor ș ț ț țipsi i temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se află n alte condi ii nefavorabile sau extreme.ț ț

Le)ea c! privire la pro'a i!ne* nr.ț > reglementează un statut special al minorului ca subiect al proba iunii, care, potrivit alin.!/" art.3, sntțpersoanele aflate n conflict cu legea penală !alin.!2": bănuite, nvinuite, inculpate( liberate de pedeapsă penală( liberate de răspundere penală( condamnate lamuncă neremunerată n folosul comunită ii, precum #i cele private de dreptul de a ocupa o anumită func ie sau de a exercita o anumită activitate" sauț țpersoanele liberate din locurile de deten ie care solicită adaptare socială. ?a lit.h" art.4 este accentuatăț o direc ie principală a activită ii de proba iuneț ț ț :coordonarea programelor sociale #i a celor terapeutice pentru minori.


7/61

7

pentru săvr#irea unei fapte prejudiciabile este vrsta de /5 ani, iar minorii care au depă it vrsta de /0 ani, dar nu au mplinit vrsta de /5 ani, snt pasibili deșrăspundere penală numai pentru săvr#irea n stare de responsabilitate a infracţiunilor prevăzute de alin.!2" art.2/ +) *9.

?egea penală a *9 stabile te, totodată, un anumit spectru al pedepselor aplicabile acestora:ș Munca neremunerată #n folosul comunită iiț ce constă n antrenarea condamnatului, n afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă,determinată de autorită ile administra iei publice locale. 'vantajul ei n promovarea reabilitării #i resocializării minorului se resimte, n special, n raportț țcu pedepsele privative de libertate care au un efect opus, dar care snt totodată #i cel mai frecvent aplicabile. Durata timpului de prestare a munciineremunerate n folosul comunită ii nu poate depă i 0 ore > n zilele n care condamnatul nu este ocupat la locul de muncă de bază, la serviciu sau laț șstudii, #i 2 ore > n zilele lucrătoare, după terminarea lucrului sau a studiilor, iar cu acordul condamnatului > 0 ore. $nc%isoarea constă n privarea de libertate a persoanei vinovate de săvr#irea unei infrac iuni prin izolarea impusă acesteia de mediul normal de via ă #iț ț plasarea ei, n baza hotărrii instan ei de judecată, pe un anumit termen ntr&un penitenciar !alin.!/" art.C6 +) *9". ?a stabilirea pedepsei nchisoriiț pentru persoana care, la data săvr#irii infrac iunii, nu a atins vrsta de /1 ani, termenul nchisorii se stabile te din maximul pedepsei, prevăzute de legeaț ș penală pentru infrac iunea săvr ită, reduse la jumătate !alin.!3" art.C6 +) *9".


8/61

8

Cod!l de e,ec!tare al R;* nr00/.0 > condamna ii n vrstă de pnă la /1 ani pot executa pedeapsa #i n sectoare separate ale penitenciarelor pentruțadul i, nsă n condi iile penitenciarului pentru minori. +ondamna ii minori snt de inu i separat de cei adul i. ?or li se asigură o ra ie alimentarăț ț ț ț ț ț țsuplimentară, avnd dreptul de a procura nelimitat produse alimentare folosind banii de pe contul lor.

n toate deciziile care vizează copiii, fie că snt luate de institu ii publice sau private de ocrotirețsocială, de către tribunale, autorită i administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate n considerare cuț prioritate. 8tatele păr i se angajează să asigure copilului protec ia #i ngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ţinnd cont de drepturile #i obliga iileț ț ț părin ilor săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, #i vor lua, n acest scop, toate măsurile legislative #i administrativețcorespunzătoare.

8intagma $interesul superior al copilului% se regăse te #i n alte articole ale +onven iei, acolo unde este stipulată obliga ia de a avea n vedere intereseleș ț țsuperioare ale copilului n situa ii speciale: n art.E, n legătură cu separarea de părin i( n art. /1, care reglementează responsabilită ile conjugale aleț ț țambilor părin i pentru cre terea #i dezvoltarea copilului( n art.26, care stabile te că copiii priva i de mediul familial au dreptul la protec ie #i la ajutor ț ș ș ț țspecial din partea statului( n art.2/, care reglementează asisten a alternativă prin adop ie( n art.3C, care ine de privarea de libertate a copiilor( n art.06,ț ț țcare ine de audierea n fa a instan elor judecătore ti a cazurilor de ncălcare a legii penale de către minori.ț ț ț ș

;neori, chestiuni discutabile apar la determinarea faptului ce ar trebui să constituie interes superior pentru un copil. xistă cteva modele de determinare:modelul obiectiv > cel care ia decizia ac ionează din convingerea că anumite condi ii snt considerate a fi n interesul superior al copilului(ț ț

modelul autodeterminismului dinamic > copilul poate săi exprime propriul punct de vedere n deciziile care&i afectează direct via a(țmodelul mi+t > mbină att elemente obiective, ct #i cele subiective.

Principiul dreptului la via ă, supravie uire *i dezvoltareț ț > orice copil are un drept inerent la via ă, iar statele păr i vor asigura n deplină măsură a posibiluluiț țsupravie uirea #i dezvoltarea copilului.ț

Dreptul la via ăț este consfin it n majoritatea actelor n materia drepturilor omului, inclusiv n +D, constituind obiectul art.2 al acesteia. 8tatului ițrevine datoria primordială de a asigura dreptul la via ă, implementnd o legisla ie penală concretă care evită comiterea atingerilor aduse persoanei, dar, deț țasemenea, #i datoria de a lua n mod preventiv măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui via ă este amenin ată de ac iunile criminale aleț ț țaltei persoane. +tD nu s&a pronun at asupra ntrebării: cnd ncepe via a omului #i propriu&zis copilăriaN, dar a considerat că $ţinnd cont de diversitateaț ț


9/61

9

concep iilor #i a culturilor juridice care prevalează n uropa, determinarea nceputului vie ii trebuie să releve o marjă de apreciere a statelor, pe care ea oț țcalifică, de altfel, ca fiind o amplă putere discre ionară%.ț

Dreptul la dezvoltare reprezintă un drept inalienabil al omului, n virtutea căruia orice fiin ă omenească, precum #i toate popoarele, au dreptul săț participe, să contribuie #i să se bucure de dezvoltarea economică, socială, culturală #i politică prin intermediul cărora toate drepturile #i libertă ilețfundamentale pot fi pe deplin realizate.

)entru om, asigurarea dreptului la dezvoltare presupune, pe de o parte, satisfacerea nevoilor #i trebuin elor individuale !hrană, sănătate, educa ie", iar, peț țde altă parte, protejarea demnită ii umane prin intermediul drepturilor omului #i justiţiei sociale, care reprezintă baza creativită ii individuale, a contribu ieiț ț ținovatoare la progresul economic, tehnologic #i social.

Principiul dreptului la libera e+primare > copilului cu discernămnt i se garantează dreptul de ai exprima liber opinia asupra oricărei probleme care l prive te, opiniile copilului fiind luate n considerare, avndu&se n vedere vrsta lui #i gradul de maturitate !art. /2 din +onven ia cu privire la drepturileș țcopilului".

?ibertatea de exprimare cuprinde libertatea de a căuta, a primi #i a difuza informa ii #i idei de orice natură, fără să se ină seama de frontiere, sub formăț ț

verbală, scrisă, tipărită sau artistică, sau prin orice alte mijloace, la alegerea copilului !art./3 din +onven ia cu privire la drepturile copilului". 'cestț principiu nu exprimă autodeterminarea copilului, ci faptul că el are dreptul să influen eze luarea deciziilor ce privesc propria&i persoană.


10/61

10

+ontrar +onven iei nominalizate, +D nu define te n mod special minorul delincvent. Bnterpretarea s&ar face deci prin referire la no iuni mai generaleț ș țcare se aplică adul ilor. vrsta la care minorii nu răspund nnici un caz, neavnd atinsă vrsta intermediară care este mai mică dect vrsta majoratului penal( a doua > vrsta intermediară atinsă deja de minor care ipermite să se nfă i eze n fa a unei jurisdic ii care i&ar aplica unele măsuri speciale adaptate vrstei. *esponsabilitatea se bazează pe recunoa terea unuiț ș ț ț șminim de discernămnt după care minorii au con tiin a celor săvr ite. ecesitatea fixării unei vrste intermediare este strns legată de natura măsurilor ce potș ț șfi aplicate minorului. 7eoretic, n calitate de măsuri oportune ar fi numite cele de ajutor, independent de vrstă, de aceea s&ar părea n plus stabilirea uneivrste intermediare.


11/61

11

Lip%a de r"%p!ndere penal" relativ" a minorilor care a! 5mplinit -/ ani este prevăzută de art.2 al rdonan ei din 2 februarie /E04, care precizează căț$tribunalele pentru minori pot totu i, cnd circumstanţele #i personalitatea delincventului o cer, să pronun e o condamnare penală mpotriva minorului care aș țmplinit /3 ani%.

;n alt mijloc poate fi protec ia tinerilor maoriț , pusă n func iune de Decretul&lege nr.C4&E5 din 1 februarie /EC4. l prevede o asisten ă particularăț țpentru tinerii de la /1 la 2/ de ani !la cererea lor".

rdonan a din 2 februarie /E04 a nlocuit no iunea de discernămnt cu no iunea deț ț ț posibilitate de educare. )reocuparea permanentă a acestei rdonan ețeste de a privilegia măsurile cu scop educativ.

Procedura penală specială pentru minori

'numite aspecte specifice caracterizează procedura penală aplicabilă minorilor n ceea ce prive te interpelarea, ancheta poli iei #i re inerea preventivă.ș ț ț'rt. 0 al rdonan ei din 2 februarie /E04 asupra copiilor delincven i, recent modificat prin legea )erben B #i BB, rămne textul de referin ă pentru re inereaț ț ț ț

preventivă a minorilor sau re inerea lor.țnainte de /6 ani, nici o măsură de re inere preventivă sau de re inere nu poate fi luată(ț ț

de la /6 la /3 ani, un minor nu poate fi plasat n re inere preventivă,ț dar poate fi plasat n re inere ntr&o circă de poli ie pentru nevoile anchetei, dupăț țautorizarea dată de un magistrat sau sub controlul lui, n caz de crimă sau de delict pedepsit cu cel pu in 4 ani de nchisoare. 'ceastă re inere nu va puteaț țdepă i o durată de /2 ore maximum, rennoită o dată(șpentru minorii de la /3 la /5 ani, re inerea preventivă este posibilă pentru o durată de 20 ore, ea poate fi prelungită cu 20 de ore dacă infrac iunea comisă esteț țpedepsită cu o ntemni are mai mare sau egală cu 4 ani. 9inorul trebuie n mod obligatoriu să fie prezentat n prealabil )rocurorului *epublicii sauțudecătorului nsărcinat cu instruc ia(țn privin a minorilor de la /5 la /1 ani, regulile snt identice cu cele ale majorilor, cu excep ia faptului că minorul nu poate ie i din re inerea preventivă fărăț ț ș ț

un membru de familie major.?a ie irea din re inerea preventivă, )archetul poate decide fie să clasifice cazul, fie să sesizeze judecătorul pentru copii. udecătorul pentru copii sesizatș ț

nstrumentează cazul.


12/61

12

& stagiul de formare civică > constă n obliga ia minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 0 luni, pentru a&/ ajuta să n eleagăț țconsecin ele legale #i sociale la care se expune n cazul săvr#irii de infrac iuni #i pentru a&/ responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor ț ț!art.//C"(

& supraveg%erea > constă n controlarea #i ndrumarea minorului n cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă ntre 2 #i 5 luni, sub coordonareaserviciului de proba iune, pentru a asigura participarea la cursuri colare sau de formare profesională #i prevenirea desfă urării unor activităţi sau intrareaț ș șn legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de ndreptare a acestuia !art.//1"(consemnarea la sf#r*it de săptăm#nă > constă n obliga ia minorului de a nu părăsi locuin a n zilele de smbătă #i duminică, pe o durată cuprinsă ntre 0ț ț#i /2 săptămni, afără de cazul n care, n această perioadă, are obliga ia de a participa la anumite programe ori de a desfă ura anumite activităţi impuseț șde instan ă !art.//E"(ț

& asistarea zilnică > constă n obliga ia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de proba iune, care con ine orarul #i condi iile deț ț ț țdesfă urare a activită ilor, precum #i interdic iile impuse minorului !art./26".ș ț ț

constă n internarea minorului ntr&o institu ie specializată n recuperarea minorilor, unde va urma un program deț

pregătire colară #i formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum #i programe de reintegrare socială. Bnternarea se dispune pe o perioadășcuprinsă ntre / #i 2 ani !art./20"(

& internarea #ntr(un centru de deten ieț > constă n internarea minorului ntr&o institu ie specializată n recuperarea minorilor, cu regim de pază #ițsupraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum #i programe de pregătire colară #i formare profesională potrivitșaptitudinilor sale. Bnternarea se dispune pe o perioadă cuprinsă ntre 2 #i 4 ani, afără de cazul n care pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac iuneațsăvr ită este nchisoarea de 26 de ani sau mai mare ori deten iunea pe via ă, cnd internarea se ia pe o perioadă cuprinsă ntre 4 #i /4 ani !art./24".ș ț ț

'legerea măsurii educative care urmează să fie luată fa ă de minor se face, n condi iile art.//0, potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepseiț țpenale !art.C0".

Germania ediul materiei

Aermania este una din ările care au o legisla ie penală separată pentru minori. *egimul penal al minorului #i al $tnărului adult% este prevăzut nț țdispozi iile +odului penal care snt completate cu prevederile ?egii tribunalului pentru tineret din /E23 !cu modificările ulterioare" #i ale ?egii privindțribunalul pentru minori din /E43. Răspunderea penală

V5r%ta r"%p!nderii penale coincide cu vrsta majoratului penal, adică /1 ani, dar poate fi cobortă pnă la /0 ani n anumite cazuri.+odul penal prevede lip%a a'%ol!t" a r"%p!nderii penale pentru minorii care nu au mplinit /0 ani: $)ersoana care la momentul săvr#irii faptei nu a

mplinit ncă vrsta de /0 ani este lipsită de răspundere penală% !art./E".?egea privind tribunalul pentru minori de asemenea stabile te limitele de vrstă a minorilor pasibili de răspundere penală. cele n vrstă de la /1 ani la 2/ de ani.+nd snt responsabili penal, acestor tineri nu li se aplică +odul penal, ci dreptul penal al minorilor , prevăzut de legile speciale n materie. Dispozi iileț

+odului penal se aplică #i n cazul faptelor săvr ite de tinerii adul i, dacă legea specială pentru minori nu dispune altfel !art./6".ș țLip%a relativ" a r"%p!nderii penale a minorilor care a! 5mplinit -0 ani este instituită de ?egea privind tribunalul pentru minori, care n art.3 prevede:

$9inorii snt supu i răspunderii penale, dacă n timpul săvr#irii faptei erau con tien i de urmările ce vor surveni #i totu i au acceptat survenirea lor%. 'ceastăș ș ț șege prevede lipsa răspunderii penale a minorilor ntre /0 #i /1 ani, dar această prezum ie este relativă #i poate fi răsturnată, dacă maturitatea acestora oțustifică.

?egislaţia germană prevede po%i'ilitatea de a reporta v5r%ta maorat!l!i penal p5n" la .- de ani . 7inerii ntre /1 #i 2/ de ani răspund penal #i sntudeca i ca adul i de către jurisdic iile penale de drept comun. ?or li se pot aplica dispozi iile privitoare la minori, dacă n urma unei aprecieri globale aț ț ț ț

personalită ii autorului, ţinnd cont #i de condi iile de via ă, reiese că, datorită dezvoltării morale #i intelectuale, n momentul săvr#irii faptei acesta eraț ț țasemănător unui tnăr.

Regimul sanc ionator ț

8anc iunile penale se aplică minorilor care au mplinit /0 ani.țLe)ea privind tri'!nal!l pentr! minori cla%ific" m"%!rile aplica'ile minorilor 5n / cate)orii:

măsuri educative > presupun obliga ia de a se supune anumitor reguli de conduită, privitoare la re edin ă, la formare, la interdic ia de a frecventa anumiteț ș ț țpersoane #i locuri(măsuri disciplinare > aceste măsuri se iau dacă măsurile educative snt considerate insuficiente. 9ăsurile disciplinare snt:

avertismentul(impunerea de obliga ii !scuze personale adresate victimei, repararea prejudiciilor cauzate, vărsarea unei sume de bani n contul unei organiza ii de interesț țgeneral"(nchisoarea specială pentru delincven ii minori !ț -ugendarrest ", pedeapsă care nu este considerată sanc iune penală #i nu este nscrisă n cazierul judiciar.ț'ceastă măsură se execută ntr&o institu ie specializată #i mbracă mai multe forme: deten ia de Lee=&end !maxim 2 Lee=&end&uri", pe termen scurt !de laț ț2 la 0 zile" #i pe termen lung !/&0 săptămni".

'plicarea unor măsuri de siguran ă, precum #i consecin ele ce decurg din sanc iune snt limitate. *egimul special prevăzut pentru minori este aplicabil #iț ț ținerilor delincven i, dacă la data comiterii faptei dezvoltarea personalită ii acestora era similară unui minor. dată cu aplicarea măsurilor educative,ț țudecătorul poate impune minorului obliga ia de a urma anumite forme de asisten ă educativă, care nu au caracter sanc ionator, ci preponderent educativ.ț ț ț

8pre deosebire de măsurile educative, măsurile disciplinare au func ie sanc)ionatorieț . 9inorul trebuie să devină con tient de semnifica ia #i urmările fapteiș țsale, fără aplicarea pedepsei nchisorii.

9ăsurile disciplinare includ cau iuneaț , impunerea anumitor condi iiț !repararea prejudiciului, scuzele adresate victimei, plata unei amenzi, munca nfolosul comunită ii" #iț deten iaț , care poate dura de la / la 0 săptămni. 9ăsurile educative #i disciplinare pot fi dispuse simultan.8anc iunile aplicabile delincven ilor minori cu vrsta cuprinsă ntre /3 #i /1 ani #i tinerilor adul i cu vrsta ntre /1 #i 2/ de ani au caț ț ț scop principal

educarea făptuitorului. )entru minori snt prioritare măsurile educative #i disciplinare, #i numai n subsidiar nchisoarea pentru tineri, cu posibilitateasuspendării.


13/61

13

pedeapsa nchisorii ! -ugendstrafe" > este dispusă cnd măsurile educative #i disciplinare snt considerate insuficiente, ţinnd cont de gravitatea infrac iuniițsăvr ite #i de comportamentul făptuitorului.ș

Durata pedepsei, cuprinsă n principiu ntre 5 luni #i 4 ani, poate ajunge la /6 ani dacă legea prevede pentru infrac iunea săvr ită nchisoarea mai mare deț ș/6 ani.

)edeapsa se execută n nchisori pentru minori, mai precis > n locuri de de inere special amenajate n nchisorile pentru adul i.ț ț constă n explica ia dată minorului privind paguba adusă prin ac iunile sale #i consecin ele săvr#irii repetate prevăzute de actualul +od(ț ț țransmiterea sub supraveghere > constă n obligativitatea părin ilor, a persoanelor ce i nlocuiesc sau a unui organ de stat specializat de a ine sub controlț ț

comportamentul minorilor(obligarea acestuia de a nlătura dauna pricinuită > este aplicată avndu&se n vedere proprietatea acestuia #i capacitatea de a lucra(imitarea timpului liber #i stabilirea unor cerin e speciale referitor la comportamentul minoruluiț > vizează interdic ia de a vizita anumite localuri, posibilitateaț

de a merge n alte localită i fără permisiunea organului de stat specializat.ț9inorului i pot fi aplicate concomitent cteva măsuri cu caracter educativ, a căror durată este stabilită de organele ce le numesc.8LICATIVE ALE DELINCVEN EI JUVENILEȘ ȚTeorii de orientare 'ioantropolo)ic"7eoriile biologice pornesc de la ideea că delictul !crima" reprezintă o anormalitate biologică cauzată de mai mul i factori patogeni, preexisten i sauț ț

dobndiţi. 'dep ii acestor teorii sus in conceptul de personalitate criminală, care cuprinde tendin e deviante de natură patologică, deja formate #i care s&ar fiț ț țexprimat mai devreme sau mai trziu indiferent de mprejurările care au declan at sau au precipitat actul criminal.ș

Teoria criminal!l!i 5nn"%c!t


14/61

14

*eprezentantul acestei teorii este medicul militar italian +esare ?ombroso !/134&/E6E", care a ntreprins studii de antropologie criminală bazate pe tehnicamăsurării diferitelor păr i ale corpului omenesc, avnd ca subiec i personal militar #i de inu i ai nchisorilor din 8icilia, elabornd lucrarea sa fundamentalăț ț ț ț$Omul criminal % !/1C5", care n scurt timp l face celebru. 8tudiind 313 cranii ale criminalilor deceda i #i 4.E6C cranii ale unor delincven i n via ă, autorul aț ț țconcluzionat existen a unui tip criminal individualizat prin anumite stigmate sau semne particulare, degenerative, care poate fi ntlnit la anumite categorii dețnfractori !?ombroso, /1E4".

)entru ?ombroso !/1E/", comportamentul criminal constituie un $fenomen natural% care este determinat ereditar. Criminalii 5nn"%c! i %5nt caracteri(a iț țprintrFo %erie de %ti)mate fi(ice* prec!m: sinusurile frontale foarte pronun ate, pome ii #i maxilarele voluminoase, orbitele mari #i depărtate, asimetria fe eiț ț ț#i a deschiderilor nazale, urechi foarte mari sau foarte mici, frunte retrasă #i ngustă, bărbie lungă sau ngustă etc.

l a ajuns la aprecierea ca omul cu nclina ii spre violț se caracterizează prin lungimea urechilor, craniul turtit, ochii oblici #i foarte apropia i, nasul turtit,țungimea excesivă a bărbiei( ho ulț se distinge printr&o remarcabilă mobilitate a fe ei #i a minilor, prin ochii săi mici, ngrijora i #i n permanentă mi care,ț ț ș

prin sprincenele sale dese #i lăsate pe ochi, prin nasul turtit, barba rară, fruntea te ită #i mi cătoare(ș ș uciga ulș se eviden iază prin volumul mai mic al craniului,țungimea maxilarelor, pome ii obrazului proeminen i.ț ț

?a originea cercetărilor lombrosiene a stat descoperirea la craniul unui criminal, n zona occipitală medie, a unei adncituri !fosetă" accentuate, trăsătură cese regăsea la unele cranii primitive. 'ceastă descoperire i&P sugerat lui ?ombroso ipote(a atavi%m!l!i !oprirea n dezvoltare pe lan ul filogenetic". ;rmărindțdeea atavismului, ?ombroso a studiat organismele inferioare, omul sălbatic #i copilul > n care vedea un $mic primitiv%. l a cercetat #i unele anomalii ale

creierului, ale scheletului #i ale unor organe interne !inimă, ficat".444 xtinznd cercetările la criminalii n via ă, ?ombroso i studiază att din punct de vedere anatomic, ct #i fiziologic. constatare interesantă pe care oț

face este n legătură cu lipsa durerii !analgezia" care l apropie pe criminal de omul sălbatic. ?ombroso a efectuat nu doar studii anatomo&fiziologice, dar s&aocupat #i de unele aspecte socioculturale: tatuaj, argou, alcoolism, credin a #i practica religioasă, literatura criminalilor etc.ț

6n af"r" de caracteri%ticile fi(ice Lom'ro%o a li%tat o %erie de caracteri%tici fi(iolo)ice +i p%i=olo)ice* prec!m: insensibilitate la durere, cicatrizarearapidă a rănilor, lenea, lipsa completă a ru inii, neglijen a, excitabilitatea, vanitatea etc.ș ț

6n afara ace%tor %ti)mate* criminal!l 5nn"%c!t are o %erie de o'icei!ri* c!m ar fi: tatuajul, utilizarea excesivă a gesturilor #i nclina ia spre limbajțcolorat.

+ercetările lombrosiene au constituit punctul de plecare al unor numeroase investiga ii cu caracter tiin ific legate de fenomenul criminal. 'nalizaț ș țminu ioasă a trăsăturilor criminalului face din ?ombroso un precursor al biotipologiei. pera sa con ine constatări deosebit de utile #i actuale ncă, cum ar fiț țcele referitoare la infractorii bolnavi mintal.

Concl!(iile medic!l!i italian %5nt concreti(ate a%tfel:criminalii snt la na tere un tip distinct(șei pot fi caracteriza i prin anumite stigmate(țaceste stigmate sau caracteristici fizice nu cauzează crima, dar ele ne ajută la identificarea tipurilor criminale(numai prin interven ii sociale riguroase poate fi restrns comportamentul infrac ional al criminalilor nnăscu i.ț ț ț

Teoria con%tit! iei predi%po(ant delincven ialeț ț+ontinuatorii lombrosianismului men in #i continuă să dezvolte teza că la baza comiterii crimelor se află constitu ia anatomică a omului, ca o unitateț ț

morfologică #i func ională care, n anumite condi ii de mediu, contribuie ntr&o mare măsură la inadaptarea socială. +ele mai importante concep ii ce au pusț ț țbaza acestei teorii snt lucrările tipologice realizate de rnst Tretschmer n Aermania #i Uiliam 8heldon n 8;'.

totalitatea caracteristicilor individuale, derivate din ereditate(

caracterul > totalitatea posibilită ilor reac ionale ale unui individ(ț țemperamentul > partea psihicului ce se află n corela ie cu structura corporală.ț

8ornind de la con%tit! ia corporal"* Eret%c=mer %ta'ile te !rm"toarele tip!ri con%tit! ionale di%tincte:ț ș țipul picnic > scund, plin, vesel #i fiind predispus la săvr#irea infracţiunilor ce necesită o doză sporită de viclenie > falsuri, escrocherii, fraude #.a.ipul astenic > caracterizat prin trăsături longiline, umeri ngu ti #i musculatură subdezvoltată, fiind firavi, calmi #i energici, avnd o predispozi ieș ț

delincven ială mare la săvr#irea unor infrac iuni din cele mai variate(ț țipul atletic > cu musculatura puternică #i o bună stabilitate psihologică, nclina i la comiterea infracţiunilor contra persoanelor #i a bunurilor(țipul displastic > cu dispropor ionalită i #i dizarmonii n dezvoltarea corporală, nclinat spre comiterea unor infrac iuni grave #i spre recidivă.ț ț ț

444 xistă o corela ie ntre tipul biologic #i trăsăturile psihice, felul de a fi #i felul de manifestare, precum #i felul de adaptare socială ale fiecărui tip.ț .ipul picnic este mai deschis #i sociabil, caută rela ii sociale etc.(ț tipul astenic este retras, timid, pu in sociabil(ț tipul atletic este tipul omului sănătos, adaptabil,echilibrat( tipul displastic este nchis, nesociabil, poate chiar răutăcios.

Bnvestiga ii analogice a ntreprins profesorulț $=eldon care n anul /E0E a publicat lucrarea $Garietatea criminalită ii minore: introducere n psihiatriațconstitu ională%.ț El a aplicat propria tipolo)ie* con%tit!it" 5n raport c! )rad!l de de(voltare a celor / foi e em'rionare* fiecare tip caracteri(5nd!F%ețprintrF!n temperament diferit:

endomorf(viscerotonic, avnd o dezvoltare mai pronun ată a organelor interne(țmezomorf(stomatotonic cu o dezvoltare puternică a musculaturii #i a aparatului locomotor(ectomorf(cerebrotonic cu o mai mare dezvoltare a scoar ei cerebrale #i a inteligen ei.ț ț

444 8heldon a stabilit pe cale experimentală > n baza unui e antion de 266 de delincven i interna i ntr&un institut de reeducare > că cele mai multe cazuriș ț țde delincven ă apar n cazul tipului mezomorf.ț

)reocupări asemănătoare au avut so ii Alue= din 8;', care, ocupndu&se de minoritatea penală, au sus inut existen a unei legături dintre particularită ileț ț ț țfizice ale minorilor #i nclina iile lor spre un anumit tip de comportament criminal.ț

Teoria inadapt"rii %ociale'ceastă teorie a fost formulată de criminologul suedez lof Tinberg !/E4E" n lucrarea sa $)roblemele fundamentale ale criminologiei%. lof Tinberg a

fost unul dintre continuatorii colii lombrosiene. l reia ideea unei antropologii criminale ce caută să distingă caracterele fundamentale ale delincventuluișntr&un complex bio&psihic.

444 )entru Tinberg, omul este o fiin ă nu doar biologică, ci una psihologică #i socială, caracterizată prin $ț plasticitate%, adică prin facultatea de ai modificareac ia nu doar n func ie de influen ele fizice #i psihice, dar #i n func ie de factorii psihologici #i sociali. Dacă $plasticitatea% nu se corelează cu influen eleț ț ț ț țmediului, se creează o stare de inadaptare ntre organism #i mediu.

Bnadaptarea poate avea surse #i forme diverse. 'ceste forme diverse de inadaptare conduc la o inadaptare socială #i, implicit, la infrac iune. reprezintă suma tendin elor reac ionale ale persoanei, cuprinznd 0 trăsături psihologice fundamentale:ț ț

capacitatea > nivelul maxim pe care poate să&/ atingă inteligen a unei persoane sub influen a unor condi ii optime de mediu(ț ț țvaliditatea > cantitatea de energie de care dispune persoana(


15/61

15

stabilitatea > facultatea subiectului de a dobndi comportamente ferme, fixată prin obiceiuri durabile, n a a fel nct să poată face acelea i lucruri nș șacela i fel, economisind for a(ș țsoliditatea > trăsătură ce se referă la coeziunea internă a personalită ii, n opozi ie cu disociabilitatea.ț ț

?a nivelul personalită ii, aceste trăsături se regăsesc n cantitate variabilă: fie excedentară, fie medie, fie deficitară.ț $n cazurile e+treme, apar următoarele perec%i diametral opuse/

supercapabil > inteligent, spiritual, adaptabil(subcapabil > stupid, mărginit, inert(supervalid > atent, expansiv, ntreprinzător, calm, sigur, tenace, responsabil(subvalid > precaut, anxios, teama de ac iune #i de răspundere(țsuperstabil > rece, afectiv, abil, abstract, elegant, asiduitate ideatică(substabil > afectiv, interesat de lucruri concrete, asiduitate practica(

supersolid > lent, ferm, obiectiv, circumspect(subsolid > schimbător, subiectiv, neserios, uneori mincinos.Func ia moralăț > reprezintă, n opinia lui Tinberg, modalitatea #i profunzimea asimilării valorilor morale ce compun atmosfera morală unde subiectul a trăitori trăie te. +a fenomen psihologic, func ia morală este compusă din elemente emo ionale #i cognitive !de cunoa tere".ș ț ț ș

0acă se ia #n considerare calitatea acestor elemente, se pot distinge categorii de subiec i/ț subiec i a căror func ie morală se reduce la unele cuno#tinţe ale evaluărilor morale general acceptate, dar cărora elementul emo ional le lipse te aproapeț ț ț școmplet !imbecilii, debilii mintal etc."(subiec i care nu doar că posedă cuno#tinţe despre regulile morale, dar snt capabili să reac ioneze emo ional la stimuli adecva i !oameni a a&zis normali"(ț ț ț ț șsubiec i ale căror func ii morale au suferit modificări n urma unor leziuni patologice ale esuturilor cerebrale !traumatisme, encefalite etc."( fiind afectateț ț țelementele emo ionale, la această categorie se ntlnesc frecvent fapte antisociale(țsubiec i care cunosc regulile morale, răspund emo ional la stimuli, nsă au o percep ie deformată a sensului real al actului( snt n eroare cu privire laț ț țsemnifica ia morală a acestuia.ț

inberg distinge 2 serii de situa ii precriminale/ț situa ii specifice, sau periculoase, care se caracterizează prin 2 trăsături: snt ocazia de a comite fapta( tot ele constituie un impuls pentru comitereaț

viitoarei fapte( situa ii nespecifice, sau amorfe, care se caracterizează prin faptul că nu există mprejurarea propice pentru delict, dar actul este pregătit, elaboratț

inten ionat de către subiect(ț situa ii mixte, n care ocazia de a comite crima există fără o conexiune ntre individ #i stimuli externi !de ex., n organiza ii criminale".ț ț

Teoria cromo(om!l!i crimei7eoria respectivă face parte din rndul teoriilor privind factorii biologici #i comportamentul criminal !biocriminologia". 'cestea au ncercat să explice

fenomenul delincven ei umane pornind de laț ideea eredită iiț . 7eoriile biologice timpurii apreciau că structura determină func ia, ceea ce ar nsemna cățndivizii se comportă altfel unii fa ă de al ii fiindcă fundamental ei snt diferi i din punctul de vedere al structurii. ?a fel, aceste teorii se justificau pe factoriiț ț ț

mo teni i.


16/61

16

)sihanaliza este un concept fundamentat pe dinamica persoanei umane, privind structura #i dinamica psihicului, prin care se elaborează etiopatogeniabolilor psihice, pornind de la nevroze, ca #i metoda terapeutică prin explorarea structurilor incon tiente !profunde" ale personalită ii.ș ț

*ădăcinile studiilor psihanalizei le regăsim ncepnd cu )Othagoras #i 'lcmaeon, care au identificat creierul ca fiind organul min ii #i au precizat că bolilețmintale snt disfunc iuni ale acestui organ. mpedocle a introdus anumite principii explicative ale personalită ii, care au fost folosite sute de ani #i careț țexplicau că delirul #i alte boli mintale snt aspecte ale func iilor creierului. Freud dezvoltă conceptele tiin ei psihologiei n legătură cu persoanele bolnave.ț ș ț

re!d ia 5n con%iderare / elemente dinamice ale p%i=ic!l!i:ncon tientulș !sau $id%" care ar fi principalul sediu al incon tientului, imaginat ca un rezervor unde clocotesc dorin ele noastre, instinctele. Freud aș ț

caracterizat două instincte esen iale:ț3 instinctul vie ii, tendin a spre plăcere !$?ibido%" pe care mereu a identificat&o cu tendin ele sexuale(ț ț ț3 instinctul mor ii !$7hanatos%", tendin a spre distrugere.ț ț

'mbele instincte ncearcă mereu să treacă la ac iune, dar snt inute n fru de a doua instan ă(ț ț ț8upraeul !$super ego%". 'cesta este alcătuit din normele, imperativele morale, din idealul eului. l se formează datorită interven iei părin ilor, care nfrneazăț ț

endin ele copilului neconforme cu moralitatea(țul !$ego%" constituie cea de a treia instan ă, principalul sediu al con tiin ei. l ine cont de dorin ele prezente n $sine%, de interdic iile supraeului, căutndț ș ț ț ț țun compromis ntre ele, n func ie de realitate. 'cest compromis obligă eul să alunge n incon tient !sinele" toate tendin ele, aspira iile care nu se pot realizaț ș ț țfenomen numit de Freud $refulare%".Concep ia p"rintel!i p%i=anali(ei are o 'a(" real":ț există mereu conflicte ntre dorin ele noastre #i obliga iile morale. ul, n func ie de con tiin aț ț ț ș ț

morală #i de realitate, caută mereu o solu ie optimă. Dar Freud sus ine o suprema ie a sinelui, a for elor incon tiente. l compară psihicul cu un călăre #iț ț ț ț ș țcalul său. ul este călăre ul care conduce calul, iar calul, care l poartă, constituie for a principală, factorul principal > putnd să zvrle călăre ul, cnd i ieseț ț ț șdin fire. domnia incon tientului.ș

444 'cest raport ntre eu #i incon tient poate fi real n cazul unor boli mintale, dar nu #i la omul normal, unde predomină glasul con tiin ei. umai la un micș ș țnumăr de oameni !la psihopa i #i delincven i" se poate utiliza teoria freudistă.ț ț

6n prima %a concep ie* re!d amintea +i de !n precon+tient:ț zonă n care s&ar afla amintirile #i automatismele ce pot fi evocate cu u urin ă, spreș țdeosebire de impulsurile refulate. 'cestea, aflate n incon tient, răzbat foarte greu, fiind cenzurate de supraeu. 'stăzi nu se vorbe te de precon#tient, dar seș șacceptă existen a unei zone subcon tiente, o zonă limită ntre incon tient #i con tient. l argumenta că experien ele traumatice din copilărie, care #i&au lăsatț ș ș ș țamprentele asupra individului, pot să justifice comportamentul, chiar #i atunci cnd acesta nu a con tientizat acele fapte.ș

După Freud, individul comite fapte delincvente din profundul sentiment de vinovă ie, iar pedeapsa este a teptată de el ca o u urare.ț ș ș7eoria psihanalitică nu s&a dovedit capabilă săi asimileze ntr&un mod satisfăcător progresele făcute n studiul sistemului nervos. ?ipsa de practicism aacestei teorii este dovedită de succesiunea complexă de metafore care o cuprind #i care nu pot fi verificate.

Teoria comple,!l!i de inferioritate)rintre cele mai importante teorii psihanalitice n analiza criminologică a comportamentului deviant se numără #i teoria lui 'lfred 'dler !/1C6 > /E3C",

care este cunoscută sub denumirea de teoria comple+ului de inferioritate.)rincipala teză a lui '.'dler constă n sentimentul de inferioritate al individului, care declan ează dorin a acestuia de ai depă i condi ia proprie, nș ț ș ț

contextul unor rela ii de compensare sau supracompensare. 'ceste rela ii se pot manifesta fie prin ac iuni pozitive de depă ire a delincven ei, fie prinț ț ț ș țgenerarea ntr&un $complex de inferioritate% ce determină individul să comită acte antisociale.


17/61

17

+riminologul canadian oel 9ailloux a sus inut, n anul /E51, teza existen ei unei diferen e de natură ntre personalitatea infractorului #i cea aț ț țnoninfractorului.

l asimilează infractorul cu debitul mintal, arătnd că problema personalită ii infractorului ine deț ț domeniul patologiei. 9ailloux a fost puternic inspirat depsihanaliza freudiană, de aceea el consideră că alături de instinctul sexual există un puternic instinct de conservare.

8entr! ;aillo!, e,i%t" do!" momente f!ndamentale 5n de(voltarea per%onalit" ii:țapari ia identită ii autentice(ț țconsecin a acesteia asupra motiva iilor individului.ț ț

'ceste momente apar n copilărie #i n adolescen ă #i reprezintă obiectul unei crize prin care trece individul. 'tunci cnd apare un e ec de identificare,ț șconsecin a este un dezechilibru psihic, durabil care se exprimă prin delincven a din obi nuin ă.ț ț ș ț

)rintre cauzele e ecului de identitate 9ailloux situează la loc de frunteș atitudinea nepotrivită a părin ilor care nu manifestă #ncredere #n copiii lor ț .Teoria per%onalit" ii criminaleț'ceastă teorie apar ine cunoscutului penalist #i criminolog francezț ean )inatel #i reprezintă una dintre cele mai complete teorii formulate n cadrul

orientării psihologice.*elund elementele pozitive ale teoriilor existente, .)inatel construie te o teorie explicativă centrată n jurul conceptului de personalitate criminală. care, profitnd de puterea sa economică #ipolitică, desfă oară numeroase activităţi ilegale, cele mai multe dintre care rămn nedescoperite sau nesanc ionate.


18/61

18

dacă n aceste grupuri vor predomina valori negative, atunci #i comportamentul viitor al minorului va fi negativ. 'nume din aceste considerente lucrătoriipractici interpretează teoria lui 8utherland ca fiind teoria proastei companii(ndividul va deveni criminal ca rezultat al suprema iei viziunilor spre desconsiderarea legilor.ț

8rincipalele idei ale teoriei l!i $!t=erland con%ta! 5n !rm"toarele:+omportamentul criminal este nvă at.ț+omportamentul criminal este nvă at n interac iunea cu alte persoane n procesul comunicării.ț ț)artea cea mai importantă a nvă ării comportamentului criminal apare n grupurile personale familial.țDacă se desfă oară procesul de nvă are a comportamentului criminal, acesta include tehnicile de comitere a crimei #i direc ia specificată a motivelor.ș ț țDirec iile specificate ale motivelor sau imboldurilor snt nvă ate din con inutul legilor, care pot fi favorabile sau nefavorabile.ț ț ț persoană devine criminal din cauza unui exces de defini ii favorabile violării legilor n detrimentul defini iilor nefavorabile unei ac iuni ilegale !acesta esteț ț țprincipiul asocierii diferen iateț ".

'socierile diferen iate pot varia n frecven ă, durată, prioritate #i intensitate.ț ț)rocesul nvă ării criminale prin asociere cu abloanele criminale #i necriminale implică toate mecanismele care snt specifice procesului de nvă are.ț ș ț+omportamentul criminal este o expresie a acelora i nevoi #i valori, doar că tot criminale.ș

;nii autori arată că nvă area comportamentului criminal este un element obligatoriu al marilor grupări criminale, care selectează din rndul minorilor țcerta i cu legea viitori criminali profesioni ti.ț ș

+ătre anul /EC6 n diverse reviste tiin ifice au fost publicate circa C6 de articole, n care era abordată teoria asocia iilor diferen iale. 9ul i criminologiș ț ț ț țconsideră că teoria l!i $!t=erland e%te principal" 5n criminolo)ie, pentru că autorul a integrat studiul comportamentului infrac ional n studiul sociologicțal oricărui tip de comportament.

)e de altă parte, teoria l!i $!t=erland a fo%t criticat" pentr! fapt!l c" a i)norat diferen ele dintre indivi(i +i pentr! c" n! a clarificat do!"țpro'leme f!ndamentale:care este originea criminalită ii, ntruct aceasta trebuia să fi existat nainte să fi fost nvă atăN(ț țde ce unii indivizi nva ă comportamentul infrac ional, iar al ii nuNț ț ț

Teoria Hconflict!l!i de c!lt!ri)rimele cercetări bazate pe această teorie au avut n vedere, n special, fenomenele de migra ie.ț Frederic= 7hrasher a relevat că fenomenul delincven ă laț

+hicago era mult mai frecvent n comunită ile sărace de imigran i(ț ț leonor Aluec= arată că rata naltă a delincven ei nu s&ar putea explica dect printr&unțconflict de cultură( Uilliam Bsaac 7homas #i Florian Wnaniec=i afirmă că conflictul de cultură are semnifica ia contrastului dintre stilul de via ă rural #i celț țurban.

444 7eoria $conflictului de cultură% acoperă nsă n criminologie o arie mult mai largă de investiga ie dect numai aceea a imigra iei.ț ț)romovată de criminologul american 7horsten 8ellin n lucrarea sa $+onflictul cultural #i crima%, apărută n anul /E31, teoria $conflictului de culturi%

pleacă de la teza că criminalitatea i are originea ntr&o $subcultură delincven ială% care se constituie n jurul unor norme de conduită #i valori de facturăș țantisocială, distincte #i opuse culturii sociale dominante. dată constituită, subcultură respectă aceste norme #i impune o conduită specifică membrilor ei.

ste absolut normal ca normele juridice penale să reprezinte expresia normelor culturii dominante n societate. Dar, ntr&o societate eterogenă, variată,există mari diferen e culturale, cum ar fi cele dintre bă tina i #i imigran i, boga i #i săraci etc.ț ș ș ț ț

+onflictele culturale apar fie prin introducerea unor valori, obiceiuri #i norme străine ntr&un sistem nchis, fie prin schimbările de ordin social inventabilen interiorul sistemului. +omportamentul delincvent apare pe fondul conflictului real sau imaginar ntre normele #i valorile pe care le&a nsu it o persoană #iș

normele #i valorile dominante n societate.)rin termenul c!lt!r" autorul desemnează o totalitate de idei, concepte, tehnici #i scheme de comportament pe care un număr de indivizi l au n comun #i

prin care ace tia i ajustează existen a lor n mediu.ș ș ț$!'c!lt!r" reprezintă faptul cnd un grup trăie te n astfel de condi ii, nct membrii săi elaborează valori #i scheme de comportament specifice, care vinș ț

n dezacord cu cultura societă ii.ț familială #i colară > copiii aparţinnd claselor defavorizate reac ionează ntr&un mod asemănător nevrozei, prin exteriorizarea frustrării #iș țasocierea n bande #i $subculturi% delincvente.

444 8ubcultură delincventă apare ca o reac ie fa ă de valorile #i normele clasei privilegiate, banda de tineri delincven i adoptnd o conduită #i unț ț țcomportament conforme cu standardele $subculturii% din care fac parte.7eoria grupurilor de la marginea străzii. variantă a teoriei $subculturilor delincvente%, care ncearcă să explice delincven a juvenilă ca fiind rezultatul unuiț

comportament $nvă at%, este cea a $ț grupurilor de la col ul străziiț %.7inerii care fac parte din aceste grupuri simt nevoia să fie recunoscu i, accepta i #i stimula i de către cei de o vrstă cu ei, solu ia grupului reprezentnd oț ț ț țposibilitate sigură de ai manifesta #i realiza dorin ele #i aspira iile. )rin contactul cu aceste grupuri, tnărul i dezvoltă limbajul, capacită ile #i aptitudinile,ț ț ș țasimilnd #i interioriznd o serie de valori #i norme specifice grupului.

Periculozitatea deosebită a grupurilor stradale constă n aceea că ele snt alcătuite n cea mai mare parte din tineri care prezintă serioase deficite desocializare, tineri care au abandonat coala #i au fugit de acasă, tineri fără serviciu care au suferit deja condamnări penale.ș

Din acest motiv, activitatea grupului stradal se structurează treptat #i preponderent deviant spre comiterea unor fapte deosebit de grave. . Alic= eviden ia,țn /EE2, c iva factori de risc care i caracterizează pe ace ti $băie i de cartier%, cum ar fi rasismul, sărăcia, lipsa suportului familial, influen a televiziunii,ț ș ț ț


19/61

19

radioului, ziarelor #i filmelor. +ercetătorii americani @agedom #i 9acon descriau n /E11 cteva tipologii de mi cări de gangKcartier, n func ie de mărimeaș țora ului, de mi carea comunită ii #i de mărimea cartierului.ș ș ț

Teoria Hanomiei %ociale o iunea $ț anomia% desemnează starea de dereglare a func ionării unui sistem sau subsistem social, dereglare condi ionată de dezintegrarea normelor ceț ț

reglementează comportamentul indivizilor #i asigură ordinea socială. 7ermenul a fost introdus n limbajul disciplinelor sociale de către filosoful francezean&9arie AuOau, n a doua jumătate a secolului al HBH&lea, dar con inutul sociologic #i consacrarea sa se datorează luiț .Dur=heim. 7ermenul este utilizatde Dur=heim, mai nti, n $?a Division du travail social% !/1E3", pentru a desemna una dintre cauzele proastei func ionări a diviziunii muncii n societateațdin timpul său, generată de lipsa unei reglementări satisfăcătoare a rela iilor dintre diferite elemente !neatingerea unei $solidarită i organice%" #i apoi n $?eț ț8uicide% !/1EC", unde anomia i găse te aplica ie n cunoscuta clasificare a sinuciderilor: $egoiste%, $altruiste%, $anomice% #i $fataliste%.ș ș ț

+ea mai cunoscută dintre $teoriile tensiunilor sociale% apar ine sociologului americanț *obert X. 9erton #i este intitulată teoria Hanomiei %ociale, făcndparte din rndul teoriilor stresului.

444 +onform teoriei lui 9erton, anomia este transferată individului sub forma frustrării sociale. rdinea socială este stabilă atunci cnd există un echilibru

ntre scopurile ce urmează a fi atinse #i mijloacele disponibile pentru a le atinge. +nd echilibrul se rupe, i face apari ia dezorganizarea socială. 'nomia seș țna te ca rezultat al tensiunii dintre scopuri #i mijloace.ș

Criminalitatea reprezintă reac ia individului fa ă de neconcordan a dintre scopurile vehiculate #i valorizate la nivelul societă ii #i mijloacele permiseț ț ț țpentru a le realiza. )entru a putea atinge aceste scopuri individul recurge adesea la mijloace ilicite.

Datorită idealurilor #i dorin elor măre e ale tinerilor care doresc să de ină totul n timp scurt #i, dacă se poate, cu ct mai pu ină muncă, ei pot cădea u or nț ț ț ț șaceastă extremă a infrac ionalită ii. xistă #i o barieră n comunicarea dintre tineri #i persoanele adulte, care ngreunează mult apropierea dintre cele douăț țgenera ii. Dacă tinerii vor mpărtă i #i altora năzuin ele lor, vor primi cu siguran ă un sfat #i poate chiar #i ajutorul a teptat.ț ș ț ț ș

444 După 9erton, anomia este n strnsă corelare #i cu economia de pia ă. )otrivit lui 9erton, stresul este mult mai limitat la indivizii care provin din naltațsocietate, chiar dacă folosesc acelea i metode legale #i dispun de talente mai moderate.ș

6ntrFo a%emenea 5mpre!rare* la an!mite )r!p!ri* %tre%!l poate ap"rea* deoarece:cultura plasează o subliniere dispropor ionată n a realiza scopul de a acumula bunăstarea, chiar dacă sus ine că acest scop este aplicabil tuturor persoanelor(ț țstructura socială limitează posibilită ile individului din cadrul claselor de jos de a realiza elul mbogă irii prin mijloace legale.ț ț ț

9erton define te caș anomie această contradic ie ntre cultură #i structura socială a societă ii. amenii respectă legea #i doar cnd snt pu i sub o mareț ț șpresiune recurg la crimă. Diferen a dintre scopuri #i mijloace măre te această presiune.ț ș

*ichard +loLard #i ?loOd hlin au reluat concep ia lui *obert 9erton, subliniind că conduita delincven ială nu semnifică doar incapacitatea individului deț ța avea acces la mijloace legitime, ci este un $dublu e ec%, #i anume: acela de a avea acces att la mijloace legitime, ct #i nelegitime #i de a e ua n ncercărileș șde a le utiliza, n ambele situa ii !astfel fundamentndț teoria e ecului colar ș ș ".

Teoria %ti)mei;na dintre teoriile curentului interac ionist esteț Hteoria %ti)mei sau Hteoria etic=et"rii. minen i reprezentan i ai acesteia sntț ț rLin Aoffman, 8hlomo

8hoham, A.Tellens, Gan utrive, @ausman etc.9ajoritatea acestor criminologi pun accentul pe rolul pe care l joacă institu iile juridice penale #i atitudinea societă ii nsă i fa ă de dezvoltareaț ț ș ț

comportamentului deviant.)rescrip iile legii penale !antecedentul penal, declararea persoanei drept recidivist deosebit de periculos", care se răsfrng asupra condamnatului,ț

nemaivorbind de atitudinea societă ii, se aplică ca o $stigmă%, adică o marcă, un nsemn asupra acestuia.


20/61

20

recep ie selectivă, imprimnd o notă de specificitate individuală proceselor de nvă are #i conduitelor infantile. Dar, concomitent cu fenomenul variabilită ii #iț ț țdispersiei, generat de particularită ile psihoindividuale ale copiilor, ac ionează #iț ț le)ea aderen ei per%onalit" ii individ!ale la ta'lo!l de valori medii aleț țcaracteri%ticilor p%i=ice ind!%e de apartenen a mai m!ltor copii la acela i %tadi! de de(voltare p%i=ic"* c! 5n%! irile l!i )enerale* com!ne* repeta'ileț ș ș .+onceptul de personalitate a individului este centrat pe faptul identită ii de sine, ceea ce deosebe te un individ de to i ceilal i. 9ul i autori au legat apari iaț ș ț ț ț țdentită ii de sine de momentul n care copilul se recunoa te n oglindă.ț ș DarLin considera că acest fenomen are loc la /C ani, )aOer > la /E luni, Aesell > la 2

ani, iar *ene Wazzo > la 3 ani. Fiecare avea dreptate, pentru că identitatea de sine este un proces complex, n mai multe etape, care nu se realizează brusc. o iunea de personalitate apar ine primordial psihologiei, fiind cercetată sub mai multe aspecte #i invocată #i de alte tiin e.ț ț ș ț o iunea deț per%onalitate are n vedere individualitatea umană unică, irepetabilă, anticipativ modificatoare a mediului, deci creatoare, n integralitatea

determinărilor sale bio&psiho&socio&culturale. 7recerea de la o stare la alta a sistemului de personalitate este o permanentă devenire, ea fiind determinată nudoar de ceea ce este sistemul actual, fizic, psihic sau social, nu doar de ceea ce a fost experien a complexă a persoanei #i societă ii, ea este determinată #i deț țceea ce vrea, persoana #i societatea, să fie acea personalitate n viitor.

444 o iunea de personalitate nu trebuie confundată cu cea de persoană sau individ( or, personalitatea mereu presupune aspectul social intrinsec, fiindț

n eleasă caț %omo sapiens, %omo faber , %omo valeur .)ersonalitatea este o construc ie elaborată n psihologie n scopul explicării modalită ii de creare #i func ionare psihofiziologică a organismului uman.ț ț ț

Concept!l de per%onalitate po%ed" / partic!larit" i ce o caracteri(ea(":țglobalitatea > personalitatea individului este constituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea sa, identificarea printre al ii, făcnd din om unțexemplu unic(coeren aț > exprimă existen a unei anumite organizări #i interdependen e ntre toate elementele ce compun personalitatea, asigurnd astfel un sistemț țfunc ional din elemente interdependente !unui individ i snt caracteristice 2&3 trăsături principale, predominante, celelalte, care pot fi mii, au naturățsecundară"(stabilitatea temporală > fiind un sistem coerent, personalitatea trebuie săi păstreze pe o anumită perioadă unitatea componentelor la influen a factorilor țexterni, asigurndui astfel identitatea de sine.

$Fa! form!lat orient"ri diferite mai lar)i 5n implica ii de cadr! a%!pra concept!l!i de per%onalitate* printre ace%tea fiind identificate 0 c!rente:țcurentul tipologic !aparţinnd lui 8heldon n special", după care personalitatea depinde de constitu ia fizică, de temperament #i de caracter(țcurentul psihanalitic !Freud", care percepe personalitatea ca fiind rezultatul conflictului dintre cele 3 niveluri ale psihicului: Bd, go #i 8uper ego(curentul factorial !+attel", care consideră personalitatea ca o construc ie factorială, dinamică #i antagonistă, exprimată n modalitatea răspunsurilor date laț

situa ii !de ex., for a eului #i opusul ei > emo ionalitatea nevrotică( dominan a #i opusul ei > supunerea etc."(ț ț ț țcurentul culturalist !Tardiner", după care membrii societă ii au n comun elemente asemănătoare ale personalită ii care formează $personalitatea de bază%.ț țConcept!l de per%onalitate poate fi privit %!' d!'l! a%pect:

static > personalitatea constituie suma calită ilor persoanei, sinteza acestora(țdinamic > personalitatea este facultatea de a se comporta ntr&o manieră sau alta, de a alege o conduită sau alta n situa iile cele mai diverse n care se aflățndividul. 'nume cea din urmă #i interesează mai mult n cadrul delincven ei juvenile, fiind determinată de conjuncturile #i factorii delincven iali #i deț ț

mecanismul trecerii la act. de la na tere pnă n prezent(șbiologic > se determină prin gradul de maturizare sau de dezintegrare a organismului, prin starea sistemului nervos(psi%ologic > este determinat de modificările calitative n dezvoltarea psihică(sociologic > se caracterizează prin maturitate socială, rolurile pe care le are individul n societate.

6n conformitate c! le)i%la ia penal" 5n vi)oare* pentr! R; %e di%tin) c5teva cate)orii de minori:țpnă la vrsta de /0 ani > minori care nu snt responsabili, chiar dacă comit infrac iuni(țntre /0 #i /5 ani > responsabilitatea juridică este limitată, prevăzută doar pentru o categorie anumită de infrac iuni(țntre /5 #i /1 ani > minorii răspund n fa a legii, dar n cazul unor infrac iuni care nu prezintă pericol social nsemnat pedeapsa penală poate să nu fieț ț

aplicată. 'rt.43 +) *9 prevede că $persoana care a săvr#it o faptă ce con ine semnele componen ei de infrac iune poate fi liberată de răspundere penală deț ț țcătre instan a de judecată n cazurile: a" minorilor...%ț


21/61

21

444 Deosebit de importantă pen

Documents

Conspect Delincvența juvenilă