Contracte Administrative

Universitatea ”Alexandru Ioan-Cuza” Iasi

Facultatea : FEAA

Specializare : Administratie publica

Specificitatea contractelor administrative. Concept si tipuri de

contracte.

Contracte administrative.

Disciplina : Drept Administrativ Girbea Stefan Valentin, FEAA

Coordonator : B. Petrisor An II, Grupa 1 5

Cuprins

I. Aprecieri prealabile…………………………………………………………………………….3II. Conceptul de contract administrativ………………………………………………………......6

1. Inegalitatea juridica a partilor………………………………………………………………………62. Una dintre parti trebuie sa fie o autoritate a administratiei publice sau un imputernicit al

acesteia……………………………………………………………………………………………….…63. Libertatea de vointa a autoritatii publice este limitata de lege………………………………….64. Scopul contractelor administrative………………………………………………………………….65. Interpretarea extensiva a contractului…………………………………………………………...…66. Executarea punctuala a obligatiilor………………………………………………………….…….67. Executarea personala a contractului (caracterul “intuitu personae”)…………………...……78. Principiul echilibrului financiar si imposibilitatea materiala de executare a obligatiei……79. Dreptul administratiei de a lua masuri unilateral executorii……………………………………710. Prezenta clauzelor exorbitante (derogatorii de la dreptul comun)………………….………….811. Participarea contractantilor la realizarea aceluiasi serviciu public………………….………..812. Temporalitatea si rascumpararea contractelor administrative……………………….…………813. Contractul administrativ este un contract solemn……………………………………….………..8

III.Tipuri de contracte administrative………………………………………………….…………91. Contractul de concesiune……………………………………………………….……………92. Contractul de achizitii publice…………………………………………………...…………..93. Contractul de inchiriere de bunuri …………………………………………………………104. Contractele de furnizare de gaze natural, energie electrica si termica…..….………………105. Contractul de transport cu mijloace de transport in comun………………….....…………..106. Contractul de parteneriat public-privat……………………………………….…………….107. Contractul de asociere…………………………………...……………….…………………108. Contractul de imprumut public……………………………………………………………..109. Affermage (arenda)…………………………………..…………………..…………………1110. Contractul de cercetare stiintifica (le contrat de recherché)……………….…………….….1111. Oferta de concurs…………………………..……………………………….………………1112. Franta - “regie interessee”……………………………..………………..….……………….11

IV. Concluzii ………………………………………………………………………………..........12V. Bibliografie …………………………………………………………………...………………13

Girbea Stefan ValentinGr. 1 5

I. Aprecieri prealabile

Una dintre cele mai mari paradigme ale sistemului nostru juridic, puternic influentat de cultura politico- juridica franceza, este aceasta diviziune : drept public si drept privat. Indiferent prin ce forme, politicile de reforma a administratiei se lovesc de acest binom.

Problema care se pune, este aceea de a sti daca, sau pana unde, managementul public poate fi conceput intr-un cadru oferit de dreptul public, in conditiile in care actorii reali ai reformei trimit mesaje, mai mult sau mai putin directe, prin care apreciaza dreptul public ca fiind cel mai rigid cadru juridic compus din norme juridice desuete, care impiedica orice conducere de tip modern, managerial. Asadar, este criticat, nu dreptul in general, ci dreptul public si, in special, dreptul administrativ. Retinand asemenea opinii critice nu trebuie sa descalificam “a priori” dreptul public. Astfel de opinii nu au aparut intamplator, ci datorita comportamentului birocratic, manifestat in unele sectoare ale administratiei publice alergice la o reforma, astfel cum aceasta este conceputa de o literatura oficiala politica, juridica sau infrajuridica. De altfel, asemenea comportamente gasesc un suport in dreptul public prin faptul ca, intr-o oarecare masura, el favorizeaza permanentizarea unor pozitii privilegiate pe care unii se tem ca le-ar putea pierde. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne lasam pacaliti de acest discurs, clar ideologic, prin care se invinovateste dreptul public de toate relele din societate, iar reforma administratiei trebuie sa se bazeze pe drept, nu sa-l critice, cu conditia de a stabili masura exacta si nu inutila a functiei juridice, in cadrul autoritatilor si serviciilor publice din administratie.

Vedem cu totii ca ceea ce caracterizeaza epoca este o fortificare a logicii comerciale pana la punctul in care dreptul o obliga sa functioneze in mod diferit. In acelasi timp, modificarea si multiplicarea formelor juridice s-ar parea ca da legitimitate unei tendinte de depreciere a gestiunii publice, mai ales din partea celor care lauda virtutile managementului, ca si cum ar fi solutia miraculoasa.

Fata de cele mentionate anterior, apare necesitatea de a incerca unele clarificari conceptuale definirii notiunii de contract administrativ. In acest sens, invocam demersul intreprins intr-o lucrare in care problematica contractului administrativ este analizata alaturi de contractele civile, incercandu-se particularizarea lui atat fata de contractul civil tipic, cat si fata de actele administrative de autoritate.

Astfel, dupa cum deja stim, contractul civil reprezinta actul juridic civil constand in acordul de vointa a doua sau mai multor persoane, liber exprimat, incheiat cu scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge raporturi juridice.

Contractele administrative sunt susceptibile de numeroase definitii. Unele dintre acestea surprind doar anumite laturi, precum cea formulate de J. M. Auby : “contractul incheiat de una sau mai multe persoane publice si supus unui regim juridic de drept public”sau cea formulata de A. de Laubadere – “contractul incheiat de o persoana publica si identificat prin intermediul unuia din cele doua criterii alternative si anume : prezenta clauzelor exorbitante sau participarea co-contractantilor la executarea aceluiasi serviciu public”. Alte definitii sunt mai complexe precum cea data in doctrina


romaneasca interbelica de G. Costi care defineste contractul administrativ ca fiind acordul de vointa manifestat intr-o anumita forma si incheiat intre reprezentantii competenti ai unei autoritati administrative si particulari sau agentii altor administratii publice, asupra unor obiecte determinate, cu scopul de a produce efecte juridice necesare satisfacerii interesului general.

C. Rarincescu defineste contractele administrative ca fiind acele contracte incheiate intre particulari si administratie, in vederea functionarii si organizarii serviciului public si prin care se stipuleaza pe de o parte o participatiune personala a contractantului particular si pe de alta parte stipuleaza diverse clauze care depasesc clauzele care se stipuleaza in mod obisnuit in contractele de drept privat.

Notiunea de contract administrativ in conceptia moderna este o creatie a doctrinei juridice franceze, cristalizata pe baza jurisprudentei Consiliului de stat care a fost infiintat mai intai ca organ administrativ cu functii consultative pe langa guvern, apoi din 1872 si cu functii jurisdictionale de solutionare a litigiilor in care figura administratia de stat. Din 1953 s-au infiintat prin reorganizarea fostelor consilii ale prefecturii tribunalele administrative subordonate Consiliului de Stat. Prin urmare in Franta forta si traditia puterii executive a impus crearea in sanul sau a unor organe administrative cu atributii jurisdictionale autonome de sistemul judecatoresc, lucru care nu s-a intamplat de exemplu, in Anglia.

Prin jurisprudenta sa care constituie izvor de drept administrativ, Consiliul de Stat a stabilit distinctia existenta intre contractele incheiate de administratiile publice ca autoritati publice si contractele civile sau de drept privat incheiate de administratiile publice in aceleasi conditii si cu aceleasi efecte ca atunci cand acestea sunt incheiate de particulari. Doctrina isi va insusi si ea aceste distinctii. Astfel, E. Laferriere va observa ca litigiile nascute in legatura cu actele statului erau dupa caz, fie de competenta instantelor de contencios administrative (aici el include si contractele administrative), fie de competenta instantelor judecatoresti ordinare (contractele de drept privat).

Doctrina franceza, incepand cu Laferriere, beneficiind de aportul deosebit al lui Gaston Jeze si de lucrarea exceptionala a lui Andre de Laubadere a dezvoltat permanent aceasta teorie cautand sa gaseasca mereu criterii cat mai adecvate pentru delimitarea acestor contracte si autonomizarea lor in raport cu contractele de drept civil sau comercial.

Profesorul Gaston Jeze apreciaza ca pentru existenta unui contract administrativ sunt necesare urmatoarele conditii: un acord de vointa intre administratie si particulari; acordul de vointa sa aiba ca scop crearea unei obligatii juridice de prestare a unor lucrari materiale sau servicii in schimbul unei remuneratii; prestatia sa fie destinata a asigura functionarea unui serviciu public; partile, printr-o clauza expresa, prin forma contractului, prin genul de colaborare cerut contractantului sau prin orice alta manifestare de vointa, sa fi inteles ca se supune regimului de drept public; inegalitatea partilor contractante; interpretarea extensiva a contractului, particularul trebuind sa sacrifice interesul sau privat interesului public al administratiei contractante, cu rezerva dreptului la despagubiri; dreptul administratiei de a lua masuri unilateral executorii fara interventia justitiei cum ar fi : modificarea unilaterala, rezilierea unilaterala, sanctiunea unilaterala atunci cand interesul public o cere; aplicarea teoriei impreviziunii potrivit careia atunci cand imprejurari exceptionale fac executarea prea oneroasa pentru particular, administratia publica ii acorda o revizuire a conditiilor economice ale contractului


pentru adaptarea lor la noua conjunctura (principiul echilibrului financiar); litigiile sunt supuse judecatorului administrativ.

In ceea ce il priveste pe Andre de Laubadere, acesta remarca faptul ca practica judiciara franceza a apelat pentru identificarea contractelor administrative la doua criterii alternative :

a) prezenta clauzelor exorbitante (derogatorii de la dreptul comun) si

b) participarea directa a contractantilor la realizarea acelorasi servicii publice a caror organizare reprezinta o obligatie legala a autoritatii administratiei publice contractante.

Teoria contractelor administrative va patrunde din tara de origine – Franta, in doctrina si jurisprudenta (mai putin legislatia) altor tari din Europa, printre care si Romania. La noi contractele administrative incadrate in categoria actelor de gestiune publica ale admnistratiei, alaturi de actele de gestiune private, au fost date in mod traditional in competenta de judecata a instantelor de drept comun (a se vedea Legea pentru contenciosul administrative din 1925 si Legea 29/1990).

Prin noua lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004 publicata in M. Of. Nr. 1154/2004, in art. 2 lit. c) se asimileaza actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice ce au ca obiect : punerea in valoare a bunurilor proprietate publica; executarea lucrarilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizitiile publice. Efectul juridic al acestei asimilari rezida in faptul ca litigiile ce au drept obiect contractele administrative cad in competenta instantei de contencios administrativ. S-a optat astfel si la noi pentru supunerea contractului administrativ judecatorului specializat. Practic, in conditiile in care legislatia este din ce in ce mai stufoasa iar dreptul din ce in ce mai complicat nu se poate cere tuturor judecatorilor cunostinte care sa se intinda asupra tuturor domeniilor vietii juridice; capacitatea umana si activitatea umana au limite, de aceea este de dorit ca de materiile administrative, a caror amploare si complexitate creste fara incetare, se se ocupe judecatorii specializati.

Pe ansamblu se poate observa ca, desi dezvoltarea procedeului contractual apare inegala de la o tara la alta, asistam astazi la o expansiune continua a tehnicii contractuale, chiar si intre persoanele juridice de drept public. Aceasta in contextul general in care se vorbeste despre trecerea de la “Old Public Administration (bazat pe modelul clasic weberian) la :New Public Management” (NPM), ca factor de convergenta intre administratiile europene, bazat pe externalizarea activitatilor cu caracter comercial prin contracte administrative sau de drept comercial.


II. Conceptul de contract administrativ

Sintetizand conceptiile vehiculate in doctrina, proiectul Codului de procedura administrativa defineste Contractul adminsitrativ ca reprezentand acordul de vointa cu caracter bilateral sau multilateral, intre o autoritate administrativa si una sau mai multe persoane fizice sau juridice prin care se urmareste satisfacerea unui interes de ordin general si care au ca obiect realizarea unei activitati de interes public ce poate viza prestarea unui serviciu public; realizarea unor lucrari publice; punerea in valoare a unui bun proprietate publica ori private a statului sau a unitatilor administrative-teritoriale; efectuarea de achizitii publice.

Contractul administrativ este supus, in principiu unui regim de drept public, iar, dupa caz, si in masura in care sunt compatibile, se supune si normelor de drept privat. Fiecare tip de contract administrativ va respecta si prevederile din legile special aplicabile. Folosindu-ne atat de doctrina franceza cat si de cea romaneasca din perioada interbelica si contemporana putem vedea prin ce se particularizeaza acest regim juridic :

1. Inegalitatea juridica a partilor. Autoritatea publica actioneaza ca titular a unor prerogative publice care decurg din interesul general pe care il apara si promoveaza. Acordul de vointe apare astfel pe fondul unei ingalitati juridice intre co-contractanti, ce decurge din pozitia de superioritate a autoritatii publice.

2. Una dintre parti trebuie sa fie o autoritate a administratiei publice sau un imputernicit al acesteia. In general contractele incheiate intre doua personae juridice private sunt contracte de drept comun. Singura exceptie este consacrata de doctrina franceza : daca contractul intre doua persoane private este in contul unei persoane publice este un contract administrativ in totalitate (deci persoanele private nu pot sa incheie un contract administrativ decat daca unul din subiecti actioneaza ca reprezentant al unei personae juridice de drept public).

3. Libertatea de vointa a autoritatii publice este limitata de lege. Pentru ca acordul de vointa al partilor sa produca efecte juridice, este necesar ca acestea sa aiba capacitatea de a incheia contracte. Pentru persoana private care contracteaza cu administratia se cer indeplinite, ca in cadrul oricarui contract, regulile de drept comun privind capacitatea de exercitiu.

4. Scopul contractelor administrative. In ceea ce priveste scopul in contractele administrative, se considera ca administratia, incheind un contract, va trebui sa urmareasca un scop de interes public si un scop corespunzand naturii actului. Prin urmare oricaror acte incheiate de administratie li se aplica teoria generala a ratiunii de a fi a administratiei publice – servirea interesului general.

5. Interpretarea extensiva a contractului. Profesorul Gaston Jeze parintele teoriei contractelor administrative considera ca in contractele civile, obligatiile se interpreteaza in general restrictive. In caz de indoiala, ele se interpreteaza in favoarea celui care se obliga.

6. Executarea punctuala a obligatiilor. Persoana de drept privat trebuie sa-si execute obligatiile in termenele imperative prevazute in contract, altfel suportand penalitati de intarziere. Face exceptie imposibilitatea obiectiva de executare.


7. Executarea personala a contractului (caracterul “intuitu personae”). Obligatia contractantului particular de a executa personal contractul este consecinta principiului ca, in aceasta materie, alegerea contractantului nu este libera ci este legata de procedura licitatiei si de conditiile severe de capacitate juridica, tehnica si financiara care imprima contractului un caracter “intuitu personae”. O consecinta a acestui principiu este ca cesiunea contractului, act prin care co-contractantul administratiei incredinteaza unei alte personae totalitatea contractului, nu poate avea loc fara aprobarea autoritatii publica, lucru afirmat si de doctrina franceza contemporana.

8. Principiul echilibrului financiar si imposibilitatea materiala de executare a obligatiei. Principiul echilibrului financiar al contractului administrativ se fundamenteaza pe doua teorii jurisprudentiale : cea a “faptei printului” si cea a impreviziunii. Teoria “faptei printului” pleaca de la conditiile executarii clauzelor contractuale. Astfel, puterea publica (printul) poate agrava prin fapta sa conditiile contractuale, caz in care este obligat sa asigure contractantului o indemnizatie compensatorie egala cu prejudiciul suferit.

Teoria impreviziunii (sau a conjuncturii) ia in considerare modificarile de ordin economic care pot afecta executarea contractului si pe care partile nu le-au putut anticipa in momentul incheierii contractului. Pentru aplicarea teoriei impreviziunii se cer a fi indeplinite cumulate trei conditii: a) partile, avand un rationament rezonabil, sa nu poata prevedea situatia cu caracter exceptional care a avut loc (de exemplu, crize economice grave); b) faptul respectiv sa fie independent de vointa partilor; c) faptul sa bulverseze conditiile de executare ale contractului.

Teoria impreviziunii este o consecinta a principiului ca serviciile publice trebuie sa-si desfasoare activitatea lor in mod continuu si permanent si o urmare a regulii ca contractantii particulari care au investit capitaluri, pentru a face sa functioneze aceste intreprinderi publice, sa nu fie expusi, din cauza unor evenimente imprevizibile, falimentului.

9. Dreptul administratiei de a lua masuri unilateral executorii. In contractele administrative, administratia publica urmarind satisfacerea unui interes public si pastrand alaturi de calitatea de parte contractanta si pe aceea de putere publica, are dreptul de a lua unele masuri executorii prin ele insele, in cursul executarii sau cu prilejul rezilierii contractului, fara a mai recurge la justitie.a) Denuntarea unilaterala a contractului arata ca incetarea contractului de concesiune poate

avea loc in cazul in care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterala de catre concedent, cu plata unei despagubiri juste si prealabile in sarcina concedentului.

b) Rezilierea unilaterala a contractului de catre administratie:- Rezilierea din dreptul administrativ se poate decide de administratia publica

- Administratia publica poate pasi la desfacerea contractului fara a acorda debitorului un termen de executie inainte de reziliere;

- Administratia publica este singura in drept sa judece gravitatea debitorului.

Astazi, conform noii legi a contenciosului administrativ, nr. 554/2004 aspectele legate de rezilierea contractului administrativ sunt date in competenta instantei de contencios administrativ si astfel controversa inceteaza.


c) Modificarea unilateral a contractului – se poate face de catre administratie cu privire la clauzele exorbitante (reglementare).

10. Prezenta clauzelor exorbitante (derogatorii de la dreptul comun). Pentru delimitarea clauzelor exorbitante, instantele au avut in vedere mai multe aspect care in mod obisnuit nu apar in contractele civile si care presupun o procedura de drept public.

Referitor la clauzele exorbitante trebuie mentionat ca exista si reguli anterioare incheierii contractului care stabilesc o procedura derogatorie de la dreptul comun (de exemplu modul de organizare a licitatiei publice si obligativitatea acesteia).

Clauzele reglementare (exorbitante) pot fi modificate unilateral de administratie. Cu privire la modificarea clauzelor din contractele administrative se afirma : “In cateva contracte administrative se gasesc doua feluri de dispozitiuni : unele se refera la mersul serviciului public [clauze reglementare], iar altele sunt stipulatiuni care intereseaza numai partile contractante [clauze contractuale]. Cele dintai dispozitiuni se pot modifica in mod unilateral de catre autoritatea administrativ de asa maniera incat sa faca posibila functionarea normal si continua a serviciului public.”

11. Participarea contractantilor la realizarea aceluiasi serviciu public a carui organizare reprezinta o obligatie legala a autoritatii administratiei publice contractante. In ceea ce priveste legatura contractului cu serviciul public, aceasta legatura se poate prezenta sub trei forme :

- Cand contractul are ca obiect exploatarea unui serviciu public pe care administratia il incredinteaza co-contractantului sau (concesiunea de serviciu public)

- Cand legatura priveste o colaborare a co-contractantului la functionarea serviciului public (contractul de furniture de exemplu)

- Cand legatura se refera la utilizarea serviciului public (contractul intre administratie si utilizatorii servciului public).

12. Temporalitatea si rascumpararea contractelor administrative :- Contractele administrative se incheie pe o perioada determinate. Astfel contractual de

concesiune si cel de parteneriat public-privat se incheie pe o durata care nu poate depasi 49 de ani.

- Autorii de drept administrativ din perioada interbelica dar si contemporana mentioneaza un mod special de incetare a contractului administrativ – rascumpararea contractului de catre administratie inainte de termen atunci cand se considera de catre administratie ca mentinerea unui contract administrativ s-ar constitui intr-un veritabil baraj in calea modernizarii conditiilor de viata si a intereselor comunitatii.

13. Contractul administrativ este un contract solemn care impune o forma scrisa, conditie de legalitate inscrisa si in proiectul Codului de procedura administrativa (ca o conditie “ad validitatem”) si de cele mai multe ori formalitati prealabile incheierii sale. Astfel in cazul contractului administrative de utilizare a unui serviciu public de transport in comun (contract de adeziune) este necesara o formalitate simpla: eliberarea unor inscrisuri-tip, care oblige administratia publica la executarea de obligatii si acorda particularilor anumite drepturi.


III. Tipuri de contracte administrative1. Contractul de concesiune – Conform art. 1 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor,

modificat de Legea nr. 528/2004, concesionarea se face in baza unui contract prin care o autoritate publica, denumita concedent, transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unui investitor privat, denumit concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de a presta servicii in numele sau, remunerarea pentru serviciile prestate constand fie din sumele obtinute din dreptul de exploatare a serviciilor, fie din acest drept insotit, in completare, de remuneratie.

In doctrina se face diferenta intre :

a) Concesiunea de servicii publice – este actul prin care o persoana administrativa insarcineaza un particular (sau in anumite cazuri exceptionale o alta persoana administrativa) sa se ocupe de functionarea unui serviciu public, in parte pe riscurile sale si cu ajutorul avantajelor convenite;

b) Concesiunea de lucrari publice – este contractul prin care un particular se angajeaza sa edifice pe cheltuielile sale si pe riscurile sale o constructie publica si sa asigure exploatarea pe un anumit timp; in contra partida, administratia ii da dreptul sa perceapa taxe de la utilizatori;

c) Concesiunea de bunuri – contractul prin care o autoritate publica, dintre cele mentionate in art. 5 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor, permite unei persoane fizice sau juridice private sa posede si sa foloseasca, in conditiile legii si a contractului de concesiune, un bun apartinand domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

d) Concesiunea de activitati – contractul prin care una din autoritatile publice mentionate in art. 5, confera unei personae private dreptul de a desfasura o anumita activitate de interes national sau local, in conditiile legii si a contractului de concesiune.

2. Contractul de achizitii publice – contractul de achizitie publica este contractul incheiat in forma scrisa intre autoritatea contractanta (persoana juridical) si contractant in vederea dobandirii definitive sau temporare a unor produse, lucrari sau servicii. Sunt asimilate achizitiilor publice :

a) Contractual de servicii = contract de achizitie publica care are ca obiect prestarea unuia sau a mai multor servicii, asa cum sunt acestea cuprinse in clasificarile statistice oficiale;

b) Contractul de furnizare = contractul de achizitie publica care are ca obiect furnizarea unuia sau a mai multor produse, asa cum sunt acestea cuprinse in clasificarile statistice oficiale, pe baza cumpararii, inclusiv in rate, a inchirierii sau a leasingului cu sau fara optiune de cumparare;

c) Contractul de lucrari = contractul de achizitie publica care are ca obiect executia sau, dupa caz, atat proiectarea, cat si executia, uneia sau a mai multor lucrari de constructii, asa cum sunt acestea cuprinse in clasificarile statistice oficiale, sau a oricarei combinatii a acestor lucrari de constructii, care conduce sau nu conduce la un rezultat menit sa indeplineasca prin el insusi o functie tehnico-economica.


3. Contractul de inchiriere de bunuri – contractul administrative de inchiriere reprezinta un acord de vointa incheiat intre titularul dreptului de proprietate publica sau al dreptului de administrare a unui bun, proprietate publica, denumit locator si un subiect de drept privat, persoana fizica sau juridica, romana sau straina, denumit locatar sau chirias, prin care locatarul primeste in folosinta un bun proprietate publica, pentru o perioada determinate de timp, in schimbul unei chirii.

4. Contractele de furnizare de gaze natural, energie electrica si termica. Furnizarea eneregiei electrice si termice este activitatea prin care un agent economic licentiat in conditiile legii comercializeaza energie clientilor interesati.Comercializarea se face pe baza unui contract incheiat in acest scop, denumit contract de furnizare, care se incheie intre furnizor si client si trebuie sa cuprinda cel putin clauzele minimale stabilite de autoritatea nationala de reglementare in domeniu prin contracte-model elaborate pentru categorii de client. Contractul de furnizare a gazelor naturale reglementeaza raporturile dintre furnizor si client cu privire la furnizarea, facturarea, plata si calitatea gazelor natural. Contractul de furnizare poate include si efectuarea unor servicii de catre furnizor.

5. Contractul de transport cu mijloace de transport in comun. Contractul de transport pe caile ferate este o conventie incheiata intre client si calea ferata pentru deplasarea in spatiu a calatorilor, bagajelor sau a marfurilor contra unui pret, in conditiile care imprima un regim de drept public. Transporturile in interes public sunt transporturile executate de personae juridice sau fizice, in conditii nediscriminatorii de acces pentru terti, pe baza unui contract de transport, contra plata, denumire transporturi publice. Contractul de transport este acel contract care se incheie intre transportator si beneficiarul de transport si care se probeaza, pentru transportul de persoane, printr-un document specific de transport.

6. Contractul de parteneriat public-privat. Acesta este definit de Patrice Noisette ca fiind”o asociere de decizii si de mijloace publice si private in cadrul aceluiasi sistem de actiune, cu obiectivul de a satisface simultan asteptarile consumatorilor si ale cetatenilor”. Contractul de parteneriat public-privat este actul juridic care statueaza drepturile si obligatiile autoritatii publice si ale investitorului pentru intreaga perioada de functionare a parteneriatului public-privat, acoperind una sau mai multe dintre etapele de pregatire, finantare, constructive sau exploatare a unui bun public, pe o durata de timp determinate, dar nu mai mare de 49 de ani.

7. Contractul de asociere:a) Intre doua persoane de drept public : Art. 11 din Legea 215/2001 a administratiei publice

locale arata ca “autoritatile administratiei publice locale au dreptul ca, in limitele competentelor lor, sa coopereze si sa se asocieze cu alte autoritati ale administratiei publice locale din tara sau din strainatate, in conditiile legii.”

b) Intre o persoana juridica de drept public si una de drept privat. OUG 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap care prevedea in art. 9 : “Contractul de asociere (in acest caz) se incheie intre coordonatorii principali de credite, in cazul consiliilor judetene, consiliilor locale, Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap si a altor organe ale administratiei publice central de specialitate, si reprezentantii legali ai persoanelor juridice”.

8. Contractul de imprumut public. Contractele de imprumut public pot fi definite ca fiind acele conventii prin care o persoana juridica de drept public se imprumuta, de la o alta persoana juridica


de drept public sau de la o persoana fizica ori juridica de drept privat, cu o suma de bani, care urmeaza a fi utilizati in interes public. In doctrina romaneasca se considera ca “asemenea contracte, in cazul in care se incheie cu organe bancare de stat, pot fi socotite contracte administrative, intrucat clauzele acestora nu sunt negociate, ci sunt stabilite unilateral de catre banca”. Acest contract este consacrat si in legislatie. Astfel prin Legea privind datoria publica nr. 313/2004, art. 3, Guvernul este autorizat sa contracteze imprumuturi de stat interne si externe numai prin Ministerul Finantelor Publice, in urmatoarele scopuri :

a) Finantarea deficitului bugetului de stat, finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetului asigurarilor sociale de stat, pana la alocarea de sume cu aceasta destinatie, finantarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetului Trezoreriei Statului din exercitiul curent si refinantarea datoriei publice guvernamentale, in conditii acceptate de Ministerul Finantelor Publice;

b) Mentinerea in permanenta a unui sold corespunzator in contul current general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finantelor Publice;

c) Finantarea unor proiecte sau a altor necesitati aprobate prin hotarare a Guvernului;d) Sustinerea balantei de plati si a rezervei valutare;e) Alte situatii prevazute de lege.

9. Affermage (arenda) – este un tip de contract utilizat in Franta, unde este vazut ca o varianta a concesiunii de serviciu public. In Franta affermage-ul este utilizat in anumite comune pentru ocuparea, de catre comercianti a unor hale sau piete publice sau in sectorul distributiei de apa potabila, contra unei taxe. Affermage se deosebeste de concesiunea propriu-zisa prin doua trasaturi :

a) Investitiile sunt suportate si de colectivitatea publica, nu numai de concesionar;b) Redeventa perceputa de la utilizatorii serviciului public este impartita intre concedent si

concesionar.10. Contractul de cercetare stiintifica (le contrat de recherché) – este vorba de contractul

administrativ prin care o persoana publica insarcineaza un organism public sau privat sa efectueze o cercetare stiintifica pura si aplicata. Astfel intalnim in Franta contractele incheiate de stat cu universitati sau mari stabilimente stiintifice sau cu societati private de cercetare.

11. Oferta de concurs – este contractul prin care un particular ofera unei autoritati administrative care accepta, anumite prestatii in bani si in natura cu conditia ca aceasta persoana sa indeplineasca o anumita lucrare publica sau sa faca sa functioneze de o anumita maniera un serviciu public. Exista o diferenta esentiala intre acest contract si donatia cu sarcini : administratia, dupa acceptare, nu este tinuta sa efectueze lucrarea publica (ea poate sa renunte achitandu-se prin rambursarea prestatiei autorului ofertei).

12. In Franta se mai intalnesc “regie interessee” – contract prin care autoritatea publica pune la dispozitia unei personae private mijloacele de realizare a unui serviciu public, aceasta avand obligatia de a realiza serviciul public in schimbul unei sume fixe platite de autoritatea administrativa, dar ajustabile in functie de beneficiile rezultate, precum si “gerance” – contract in temeiul caruia autoritatea publica incredinteaza unei persoane private gestiunea unui serviciu public in schimbul unei remuneratii fixe, fara posibilitatea de ajustare procentuala in functie de beneficiile serviciului public.


IV. Concluzii

In concluzie putem afirma faptul ca aparitia contractelor administrative are un lung sir istoric, aceasta conceptie fiind dezbatuta in numarate randuri de diferite tari, in diferite nuante proprii, pentru ca in final totul sa aiba un singur sens, acela de contract administrativ.

Generalizand, putem afirma faptul ca aceste contracte administrative reprezinta un acord de vointa, dintre o autoritate publica, aflata pe o pozitie de superioritate juridica, pe de o parte, si alte subiecte de drept, pe de alta parte (persoane fizice, persoane juridice sau alte organe ale statului subordonate celeilalte parti), prin care se urmareste satisfacerea unui interes general, prin prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrari publice sau punerea in valoare a unui bun public, supus unui regim de putere publica.

Pastrand opinia proprie ca un ultim retus al acestei lucrari, pot afirma faptul ca s-au calificat drept contracte administrative numai acele contracte în care în afară de simpla participare a unei administraţii publice se mai întâlneşte un anume scop – asigurarea funcţionării unui serviciu public, respectiv unui anume regim juridic de drept public.


Bibliografie

1. Antonie Iorgovan, “Noua lege a contenciosului administrative. Geneza si explicatii.”, Ed. Roata, Bucuresti, 2004

2. Antonie Iorgovan, “Tratat de drept administrative”, Ed. Nemira, vol. I, Bucuresti, 1996

3. Ioan Alexandru, “Administratia Publica. Teorii. Realitati. Perspective.”, Editia a II-a, Ed. Lumina Lex, 2001

4. Ioan Alexandru, “Lectii de drept administrative si procedura administrative”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2007


Documents

Contracte Administrative