CONTROLUL CONSTITUIRII ŞI UTILIZĂRII REZERVELOR TEHNICE LA O SOCIETATE DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE DE PERSOANE

CAPITOLUL I 1.PIAŢA ASIGURĂRIRILOR DIN ROMÂNIA

1.1 Organizarea societăţilor de asigurare pag. 2 - 4 1.2 Funcţionarea şi supravegherea societăţilor de asigurare pag. 4 - 51.3 Rolul societăţilor de asigurare pag. 6 - 61.4 Conceptul, rolul şi baza legală a rezervelor tehnice pag. 6 - 181.5 Conceptul şi caracteristicile pieţei asigurărilor pag. 19 - 22

CAPITOLUL II 2. ASIGURAREA DE PERSOANE, CONTRACT ŞI FORME DE ASIGURARE 2.1 Definiţia şi caracterul juridic al contractului pag. 23 - 23 2.2 Încheierea şi durata contractului de asigurare pag. 23 - 24

2.3 Efectele şi încetarea contractului de asigurare pag. 24 - 242.4 Asigurările de persoane practicate de S.C.ASIROM S.A. pag. 24 - 272.4.1 Asigurările de viaţă şi elementele tehnice ale asigurării pag. 28 - 28

2.4.2 Asigurările de persoane pag. CAPITOLUL III 3. CONSTITUIREA REZERVELOR TEHNICE PENTRU ASIGURĂRILE DE PERSOANE 3.1.Elementele tehnice ale despăgubirii pag. 29 - 29

3.2 Rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă pag. 30 - 303.3 Rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă suplimentare pag. 30 - 39

CAPITOLUL IV

4. EVIDENŢA, INSTRUMENTAREA ŞI CONTROLUL DOSARELOR DE DAUNĂ LA ASIGURĂRILE DE PERSOANE 4.1 Formele de asigurări suplimentare pag. 40 - 41 4.2 Managementul compartimentului despăgubiri pag. 41 - 42 4.3 Evidenţa rezervelor de daune pag. 42 - 43 4.4 Instrumentarea dosarelor de plată privind asigurările de persoane pag. 44 - 47 4.5 Eficienţa activităţii de constatare a pagubelor pag. 48 - 49 4.6 Controlul intern al dosarelor de daună pag. 50 - 51 CAPITOLUL V 5. PERSPECTIVE DE VIITOR 5.1 Intermediarii in asigurări pag. 52 - 53 5.2 Mecanismele pieţei in contextul alinierii la UE pag. 54 - 54 5.3 Perspective de viitor la societatea ASIROM S.A. pag. 55 - 55

CAPITOLUL VI 6. CONCLUZII ŞI PROPUNERI pag. 56 - 58 BIBLIOGRAFIE pag. 59 - 60

- 1 -

CAPITOLUL I

1. PIAŢA ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA 1.1. Organizarea societăţilor de asigurare

În virtutea legii, toate societăţile de asigurare autorizate să funcţioneze au aceiaşi parametri minimali de solvabilitate şi de bonitate. În economia reală fiecare asigurător are propria strategie de dezvoltare şi propria organizare. Toate societăţile de asigurare pot funcţiona pe piaţă numai după o autorizare prealabilă dată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pentru a putea fi autorizate trebuie să îndeplinească condiţiile cadrului legislativ aplicabil autorizării asigurătorilor şi brokerilor de asigurare, completat şi modificat în cursul anului 20031. O societate de asigurare trebuie să fie înregistrată la Registrul Comerţului ca persoană juridică română, sub forma de societăţi pe acţiuni, societăţi mutuale sau filiale ale unor asigurători străini, constituite ca persoane juridice române. Societăţile din străinătate pot primi autorizarea dacă se constituie ca sucursale, dar numai după ce fac dovada că sunt constituite legal şi desfăşoară activitate de asigurare similară cu cea pentru care solicită autorizare în România, de minim cinci ani consecutivi.

Autorizarea se acordă potrivit legii în urma îndeplinirii unor condiţii cumulative. Astfel, trebuie să existe un studiu de fezabilitate din care să rezulte că societatea dispune de marja de solvabilitate legală. Capitalul social minim prevăzut în normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor să fie vărsat la o bancă autorizată de B.N.R., iar pentru societăţile mutuale fondul de rezervă liber vărsat este în conformitate cu prevederile legale. Nu este ignorat din documentele prezentate pentru autorizare existenţa unui program de reasigurare satisfăcător pentru activitatea de asigurare desfăşurată sau o justificarea judicioasă în cazul în care nu este necesar un astfel de plan. Numele societăţii nu trebuie să inducă în eroare publicul, iar societatea va desfăşura activităţi numai de asigurare sau în legătură cu aceasta. În cazul asigurărilor de viaţă se vor prezenta calcule actuariale specifice. Fiecare societate de asigurare trebuie să menţină cumulativ capitalul social vărsat minim2 sau fondul de rezervă liber vărsat pentru societăţi mutuale şi marja de solvabilitate. Prin modificările aduse la sfârşitul anului 2004, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România impune un calendar legislativ prin care asigurătorii sunt obligaţi să-şi majoreze capitalul social, după cum este sistematizat în tabelul nr. 1.1.

1 Legea nr.76/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor , Ordinul nr.3108/2003 pentru modificarea şi completarea Normelor privind informaţiile şi documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.4/2001, Ordinul nr.3106/2003 pentru modificarea şi completarea Normelor privind limita minimă a capitalului social vărsat, respectiv a fondului de rezervă liberă vărsat al asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul nr.6/2002 şi Ordinul nr.3101/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind registrul asigurătorilor şi brokerilor de asigurare.2 Capitalul social vărsat sau după caz fondul de rezervă liberă vărsat la societăţile de asigurare, nu poate fi mai mic decât următoarele limite: 15 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii; 30 miliarde lei pentru activitatea de asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto; 21 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viaţă; d) suma valorilor prevăzute la lit. a) şi c) sau b) şi c), după caz, în funcţie de activităţile de asigurare desfăşurate.

- 2 -

Tabelul nr. 1.1. – Calendarul privind nivelul minim al capitalului social al societăţilor de asigurare până la 30 iunie 20063.

Până la data de 30 iunie 2005 31 decembrie 2005 30 iunie 2006

a. Activitatea de asigurări generale exceptând asigurările obligatorii

40 miliarde lei

Echivalent a 65 miliarde lei vechi (6.500.000 lei noi )

Echivalent a 100 miliarde lei vechi, (10.000.000 lei noi)

b. Activitatea de asigurări generale

65 miliarde lei

Echivalent a 100 miliarde lei vechi, (10.000.000 lei noi)

Echivalent a 150 miliarde lei vechi, (15.000.000 lei noi)

c. Activitatea de asigurări de viata

60 miliarde lei

Echivalentul a 100 miliarde lei vechi, (10.000.000 lei noi)

Echivalent a 150 miliarde lei vechi, (15.000.000 lei noi)

Pentru activităţile „a” şi „c” sau „b” şi „c”

suma valorilor prevăzute la lit. a) si c) sau b) şi c), după caz, în funcţie de activităţile de asigurare desfăşurate.

Sursa: Ordinul nr. 3.109 din 23.12.2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România

Asigurătorii au obligaţia de a elabora condiţii de asigurare proprii pentru produsele oferite cu respectarea prevederilor legale4, propriile criterii de stabilire a primei de asigurare, propriile reglementări şi instrucţiuni pentru constatarea şi lichidarea daunelor care trebuie să fie în limitele prevăzute de condiţiile de asigurare şi reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor5. Societăţile de asigurare au obligaţia de a constitui şi menţine rezerve tehnice6 pentru a putea onora în orice moment solicitările asiguraţilor pentru cazurile de daune ca urmare a producerii riscului asigurat sau de restituire a primelor impuse în contractele de asigurare (rezerva de prime, rezerva de daune, rezerva de daune neavizate, rezerva de catastrofa, rezerva pentru riscuri neexpirate, rezerva de egalizare, rezerva matematică la asigurările de viaţă). Dacă se constată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor că un asigurător pune în pericol onorarea obligaţilor faţă de asiguraţi prin nerespectarea legii, aceasta poate solicita un plan de redresare financiară care să cuprindă orice măsuri care să redreseze activitatea societăţii,daca nu asiguratorul intră în lichidare.

În ultimii 15 ani s-au înregistrat o serie de sincope ale pieţei asigurărilor datorită managementului defectuos înregistrat de conducerile unor societăţi de asigurare. Alături de societăţile de asigurare pe acţiuni s-au impus societăţile de brokeraj şi cele de intermediere, implicit societăţile captive sau/şi cu profil bancasigurare, în general ca societăţi pe acţiuni. Viitorul prefigurează organizarea societăţilor de asigurare după modelul corporaţiilor. Corporaţia este forma de organizare dominantă în context tipologic managerial. Corporaţiile deţin aproape 90% din veniturile realizate din afaceri şi aproximativ 70% din profituri.

Corporaţiile se formează prin stipularea unor articole într-un statut anume. Acestea descriu anumite responsabilităţi legale ale firmei şi alte aspecte organizatorice. Într-o corporaţie proprietatea este obţinută prin achiziţionarea de acţiuni. Proprietarii pot fi persoane fizice sau juridice. Ca entitate cu drepturi legale depline, corporaţia este independentă de acţionar. Obligaţiile unei corporaţii sunt diferite de cele ale acţionarilor săi. Acest aspect defineşte unul dintre beneficiile unei corporaţii – limitarea răspunderii. Dacă o corporaţie ar fi să dea faliment, un acţionar ar pierde cel mult investiţia lui în firmă. Deoarece corporaţia e o entitate legală distinctă, ea deţine elementul de permanentizare fără legătură cu proprietatea unică şi parteneriatul multiplu. Deţinătorii de acţiuni pot cumpăra, vinde sau transfera acţiuni fără amestecul firmei în tranzacţie. Drept consecinţă există o mare lichiditate (abilitatea de a transforma acţiuni în bani gheaţă) pentru acţionarii unei corporaţii.Răspunderea limitată împreună cu lichiditatea sporeşte abilitatea corporaţiei de strângere de fonduri pentru extindere. Dintre formele de organizare a entităţilor economice, corporaţiile au şi avantajul mobilităţii peste graniţă (operează mult mai uşor într-o ţară străină). Mobilitatea externă este importantă având în vedere 3 Leul nou si leul vechi sunt definiţi conform prevederilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale.4 Legea asigurărilor şi reasigurărilor din România nr.136/1995, publicată în Monitorul Oficial nr.303 din 30 decembrie 1995.5 Ordinul nr.6/2001 privind categoriile de active admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului care practică asigurări generale, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate, modificate cu Ordinul nr.6/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minimă a capitalului social vărsat, respectiv a fondului de rezerva libera vărsat al asigurătorilor.6 Legea nr.32/2000 a societăţilor de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial nr.148 din 10 aprilie 2000.

- 3 -

tendinţa de creştere a globalizării industriei asigurărilor.Corporatia are şi dezavantaje. Principalul dezavantaj este cel al dublei impuneri a cărei ţintă sunt

investitorii. Un alt dezavantaj îl constituie posibilitatea apariţiei problemelor între acţionari şi manageri. Acest lucru este întâlnit la corporaţiile cu acţionari mulţi, unde acţionarii sunt dispersaţi, iar managerii au un mic număr de acţiuni în firmă. Managerii pot aplica tactici care nu sunt întotdeauna în interesul acţionarilor. Există situaţii particulare în care societăţiile de asigurare se organizează într-un sindicat profesional prin care să preia în asigurare un risc major, cum este cel atomic. Sindicatele profesionale îşi desfăşoară activitatea prin „coasigurare”. În Pool-ul Român de Asigurare a Riscurilor Atomice fac parte 12 societăţi de asigurare din România7 ce preiau doar 0,5% din suma totala asigurata a NUCLEARELECTRICA. Fiecare dintre acestea preia în asigurare procente diferite, însumând 0,5% din totalul sumei asigurate. În acest caz nu exista reasigurare, societăţile asumându-şi riscul în totalitate, astfel că în caz de despăgubire fiecare companie va plăti o daună calculată la procentul primit în asigurare.

Pentru a-şi proteja mai bine interesele şi a avea reprezentativitate, societăţile de asigurare s-au organizat în asociaţii profesionale. În prezent există două asociaţii profesionale de asigurări – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR) şi Asociaţia Profesională a Asigurătorilor din România (APAR). 1.2 Funcţionarea şi supravegherea societăţilor de asigurare

Potrivit legislaţiei8, în România activitatea de asigurare poate fi exercitată numai de:a) persoane juridice române, constituite ca societăţi pe acţiuni şi/sau societăţi mutuale, autorizate de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit procedurii reglementate la art. 12 din Legea nr. 403;b) sucursale ale unor societăţi de asigurare şi/sau reasigurare din statele membre care desfăşoară

activitate de asigurări pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii;

c) filiale şi/sau sucursale ale unor societăţi de asigurare şi/sau de reasigurare din state terţe, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii.

Modificările legislative permit autorizarea oricărui asigurător cu sediul social în afara Uniunii Europene şi care doreşte să stabilească o sucursală sau o agenţie pe teritoriul României. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda această autorizaţie dacă asigurătorul îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii: a) este îndreptăţit să desfăşoare activitate de asigurare potrivit legii; b) deschide o agenţie sau o sucursală pe teritoriul României; c) se obligă să deschidă conturi specifice activităţii de asigurare pe care o desfăşoară şi să înregistreze toate datele privind tranzacţiile efectuate; d) desemnează un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; e) posedă în România active în limita legii; f) se obligă să menţină marja de solvabilitate stabilită prin lege; g) prezintă un studiu de fezabilitate; h) trimite orice informaţii solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

A. Societăţile comerciale pe acţiuni: a) sunt unităţi instituţionale private sau mixte pe acţiuni a căror funcţie principală constă în aceea de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici şi populaţie; b) colectează, transformă şi redistribuie disponibilităţile financiare sau transformă riscurile individuale în riscuri colective. Resursele principale ale acestor unităţi economice sunt constituite din prime de asigurare şi dobânzi primite din angajamente contractate; c) funcţionează ca entităţi economice a căror scop principal este realizarea profitului. În schimbul vânzării produsului de asigurare, pe baza unui contract sau poliţă de asigurare, societatea de asigurare încasează de la persoanele fizice sau juridice interesaţi de asigurare o sumă de bani ce este denumită primă de asigurare; d) funcţionează pe baza legii societăţilor comerciale şi a legii speciale privind societăţile de asigurare şi supraveghere a asigurărilor; e) pot fi constituite numai ca societăţi pe acţiuni la care acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative sunt aprobaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; f) vor avea acţiunile nominative, cu toate elementele prevăzute de lege. Acţiunile pot fi tranzacţionate prin societăţile de valori mobiliare prin intermediul bursei. Uneori pentru a-şi

7 Societăţile de asigurare care fac parte din Pool-ul Roman de Asigurare a Riscurilor Atomice sunt AGI România (4%), ALLIANZ-TIRIAC (10%), ARDAF (10%), ASIBAN (10%), ASIROM (21%), ASITRANS (5%), ASTRA (7%), BCR Asigurări (4%), GENERALI Asigurări (10%), INTERAMERICAN (4%), OMNIASIG (5%) şi UNITA (10%).8 Legea nr. 403 din 11 octombrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din 25 octombrie 2004, art.11 (1).

- 4 -

proteja poziţia, acţionarii majoritari prevăd în statut ca societatea să fie declarată societate închisă sau majorarea de capital să fie făcută prin intermediul drepturilor preferenţiale de subscriere (DPS). În primul caz nu pot subscrie la majorarea de capital şi alte persoane din afara sistemului. Drepturile preferenţiale de subscriere, conferă vechilor acţionari dreptul de a subscrie cu prioritate noile acţiuni emise pe piaţa primară9. În funcţie de numărul de acţiuni deţinute, acţionarii au drepturi şi obligaţii proporţionale cu acestea.

Procedura se regăseşte şi în societăţile de asigurare. La majorarea capitalului social, se prevede prin actul constitutiv că acţiunile emise vor fi oferite în primul rând acţionarilor existenţi proporţional cu numărul de acţiuni deţinute la data de referinţă.

Conducerea se realizează de către adunarea generală a acţionarilor. Aceasta se constituie în mod planificat şi regulat având caracter ordinar, dar şi de câte ori situaţia specială creată o impune (caracter extraordinar). Adunarea Generală a Acţionarilor este organul de conducere al societăţii care decide asupra activităţii acesteia şi hotărăşte politica economică şi comercială. Alege şi revocă membrii Consiliului de Administraţie şi membrii Comisiei de Cenzori. Analizează activitatea Consiliului de Administraţie, anual sau ori de câte ori este nevoie. Între atribuţii distingem:

- aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al societăţii şi a proiectului de buget pentru exerciţiul financiar următor;

- discută, modifică şi aprobă situaţiile financiare anuale pe baza rapoartelor prezentate de Consiliul de Administraţie;

- se pronunţă asupra modului de repartizare a profitului şi distribuirea dividendelor către acţionari, stabilind data de referinţă, cuantumul şi termenul limită;

- aprobă situaţiile financiare pe anul precedent (bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi), strategia şi stadiul investiţilor, contractarea de către societatea de asigurare a unor împrumuturi bancare pe termen lung;

- în ce priveşte strategia de urmat aprobă înfiinţarea sau desfiinţarea de unităţi şi subunităţi în teritoriu, sucursale, filiale, reprezentanţe şi agenţii.

Adunarea Generală a Acţionarilor poate decide asupra schimbării obiectului de activitate, mutării sediului societăţii, majorării sau a reducerii capitalului social, fuzionarea cu alte societăţi sau divizarea societăţii, dizolvarea societăţii, conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie de obligaţiuni sau în acţiuni, emisiunea de obligaţiuni sau de acţiuni, etc. Hotărârile se iau cu un cvorum reprezentat de cel puţin 51% din deţinătorii de acţiuni.

Administrarea societăţilor pe acţiuni din domeniul asigurărilor se realizează de către Consiliul de Administraţie, ai căror membrii se aleg de către acţionari în cadrul Adunării Generale. O atribuţie importantă a acestuia este elaborarea unor politici manageriale în concordanţă cu strategia de dezvoltare a societăţii. În unele cazuri consiliul de administraţie poate transmite o parte din atribuţiile sale unui comitet de direcţie format din membrii aleşi ai acestuia. Consiliul de Administraţie are ca atribuţii angajarea şi încadrarea personalului din funcţiile de conducere, întocmirea şi supunerea spre aprobare a bugetului de venituri şi cheltuieli, întocmirea bilanţului contabil a contului de profit şi pierdere, a propunerilor de repartizarea a profitului şi întocmirea programului de investiţii pentru exerciţiu financiar următor.

Gestiunea societăţii este înfăptuită de către conducerea executivă şi controlată de acţionari prin intermediul Comisiei de cenzori. Cenzorul este pus în unele situaţii de a decide în numele şi pentru acţionari10. Supravegherea şi controlul cenzorilor nu au caracter limitativ, nici ca arie de cuprindere, nici ca frecvenţă. Potrivit legii, supravegherea şi controlul se exercită asupra tuturor operaţiunilor privind patrimoniul societăţii comerciale, rezultatele economico-financiare, precum şi în anumite situaţii create de organizarea, administrarea şi managementul societăţii11.

9 Todea A., Managementul investiţiilor pe piaţa de capital, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2003, pag.50.10 Oană Gh., Oprea N., Matei N., Isac P., Cartea cenzorilor din societăţile comerciale, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1995, pag.6011 Legea nr.31/1999 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial, partea a III-a, nr.126-127/1999

- 5 -

1.3 Rolul societăţilor de asigurare

Rolul societăţilor de asigurare în cadrul economiei are două laturi: economică şi socială. Latura economică trebuie să satisfacă scopul propus la înfiinţarea societăţii, respectiv profitul pentru acţionari şi satisfacerea nevoilor asiguraţilor de preluare a riscurilor. În plan social se armonizează relaţiile şi tensiunile la producerea riscurilor generatoare de mari pagube. Ca în orice entitate economică, într-o societate de asigurare se regăsesc asimilate funcţiile care sugerează activităţi specifice:

a. Funcţia de cercetare – dezvoltare se realizează la nivelul direcţiilor de specialitate din cadrul societăţilor de asigurare. În urma investigaţiilor şi a prospectării pieţei se elaborează noi condiţii de asigurare adaptate cerinţelor pieţei de moment. Astfel, după formarea cerinţelor profesionale ale avocaţilor, notarilor, executorilor judecătoreşti, experţilor contabili, societăţile de asigurare au elaborat condiţii de asigurare pentru răspunderea civilă profesională. S-au creat condiţii de asigurare adaptate nevoilor pieţei pentru accidente şi risc financiar al neplăţilor; nevoile transportatorilor (CMR, Carte Verde, CASCO). Pe fondul concurenţei între asigurători, la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se concep o serie de facilităţii mascate ce se acordă asiguraţilor pentru ai atrage în afacere şi a ocoli prevederile restrictive ale legii privind valoarea primei de asigurare. În mediul concurenţial funcţia de cercetare – dezvoltare este extrem de importantă.

b. Funcţia de producţie în asigurări constă în contractarea, încasarea, urmărirea derulării contractelor de asigurare, dezdăunarea, etc. Se realizează prin aportul tuturor compartimentelor şi la toate nivelurile societăţii, de la sediu central până la agentul de asigurare ce îşi desfăşoară activitatea la sat.

c. Funcţia de gestionare a asigurărilor se realizează prin gestionarea portofoliului de asigurări. Clasificarea portofoliului de asigurări se face în raport cu stadiul contractelor de asigurare şi cu situaţia juridică a asiguraţilor. Regăsim funcţia de gestionare pe toate verigile de la sediul central al societăţii de asigurare până la agentul de asigurare şi trecând prin structurile teritoriale (sucursale, agenţii).

d. Funcţia financiar - contabilă organizează contabilitatea, elaborează şi urmăreşte execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, auditul financiar intern, stabilirea primelor de asigurare, analiza economico – financiară a rezultatelor.

e. Funcţia de personal analizează şi evaluează postul, planifică nevoia de forţă de muncă şi o recrutează, asigură selecţia profesională şi promovarea, asigură condiţiile de muncă. În societăţile de asigurare lucrează pe lângă personalul tehnico administrativ din serviciul asigurări, contabilitate, daune, juridic şi foarte mulţi colaboratori, care promovează întreg spectrul de contracte de asigurare.

1.4 CONCEPTUL, ROLUL ŞI BAZA LEGALĂ ONCEPTUL, ROLUL ŞI BAZA LEGALĂ A REZERVELOR TEHNICE Societatea de asigurare are un specific propriu. Prin formele de organizare, aria de cuprindere şi pentru a fi în măsură să îndeplinească atribuţiile unor unităţi economice ce au ca principal scop profitul, se impune să deţină un sistem de evidenţă şi în acelaşi timp un sistem informaţional potrivit. În societăţile de asigurare trebuie să existe un sistem informatic integrat care să cuprindă toate formele de evidenţă, precum şi toţi purtătorii de informaţii. Dezvoltarea pieţei asigurărilor obligă găsirea de metode cât mai potrivite pentru analiza activităţii economico-financiare ca urmare a exploziei de informaţii permanente.

Nevoia de informaţie se face simţită la toate nivelurile. Portretul societăţilor de asigurare reflectă o nevoie acută de informaţii privind starea financiară a societăţii, încrederea în bugetul aprobat şi gradul de implementare a strategiei de dezvoltare. Se manifestă nevoia de informaţii cu privire la arealul de manifestare a riscurilor, la varietatea riscurilor şi la categoriile putătorilor (suportatorilor de risc). În domeniul asigurărilor se poate identifica un sistem de evidenţă folosit de societăţile de asigurare care cuprinde evidenţă primară sau operativă, forme de evidenţă tehnic-operativă, evidenţă statistică şi evidenţă contabilă. Conducerea executivă a societăţilor de asigurări are nevoie de informaţii pentru fundamentarea bugetului, a gradului de realizare a obiectivelor propuse cât şi a informaţilor pentru generarea şi lansarea unor noi produse de asigurare. Fără un

- 6 -

sistem informaţional şi de evidenţă bine pus la punct pot apărea sincope şi neajunsuri în activitate ce pot fi cunoscute numai pe baza analizei şi prin studierea la timp a informaţiilor12.

Informaţia în asigurări este prezentă peste tot. O regăsim încă de la constituirea societăţii de asigurare, crearea produselor de asigurare, prezentarea şi vânzarea produselor de asigurare, evidenţa şi administrarea portofoliului de asigurare, soluţionarea cererilor de despăgubire pentru pagube produse bunurilor asigurate şi nu în ultimul rând până la relaţiile dintre salariaţi şi relaţiile cu autorităţile publice. Putem afirma ca în societăţile de asigurare, informaţia este principalul « mijloc de producţie». Rolul informaţiei în asigurări este de a armoniza şi optimiza mecanismul asigurării. Este semnificativ prin faptul că o gestionare corespunzătoare a informaţiei poate creşte profitul, iar în lipsa informaţiilor pot apărea pierderi considerabile care conduc inevitabil spre faliment. Informaţia ajută la stabilirea strategiei de dezvoltare, crearea şi fundamentarea elementelor caracteristice produsului de asigurare, corecta soluţionare a cererilor de despăgubire, fructificarea corespunzătoare a fondului de asigurare şi a rezervelor tehnice, desfăşurarea unei activităţii legale şi licite etc.

Specificitatea informaţiei în asigurări constă în diversitatea surselor de informare. În societăţile de asigurări se prelucrează informaţii extrem de diverse care aparent nu au legătură cu obiectul de activitate. Se procesează informaţii despre: situaţia economico-socială a ţării; recensământul populaţiei (natalitate, mortalitate, distribuţia geografică); calamităţi naturale (cutremure, inundaţii, ploi torenţiale); agricultură (culturi agricole, pomicole şi creşterea animalelor); ştiinţe medicale (diagnostice, menţinerea şi vindecarea diferitelor stări de invaliditate, medicamentaţie); economie (obligaţii fiscale şi plasamente financiare); legislaţie (drept în domeniul penal, comercial, civil, internaţional, maritim, de transport), tehnologii (de construcţii, rezistenţa materialelor, de automobile), dinamici de accidente, informatică, etc..

Pentru o buna funcţionare o piaţa trebuie sa îndeplinească criteriul de transparenţă. Nici populaţia şi nici conducerile societăţilor comerciale nu sunt pregătite psihologic în cultura asigurărilor, iar necesitatea, viabilitatea şi calitatea produsului de asigurare sunt constatate numai la producerea riscului asigurat, când se întâmpină greutăţi la primirea despăgubirii. În aceasta piaţă a asigurărilor ce apare opacă pentru neavizaţi, un rol hotărâtor îl au brokerii de asigurare, care prin profesionalismul lor pot înlocui lipsa de cunoaştere a asiguraţilor.

Atomizarea pieţei: se cunoaşte faptul că o piaţă este atomizată atunci când reuneşte un număr mare de solicitanţi şi ofertanţi în astfel de condiţii în care nici unul dintre participanţi nu poate influenţa de o manieră sensibilă funcţionarea acesteia13. Prin Legea nr.32/3 aprilie 2000,privind societăţile de asigurare si supravegherea asigurărilor, nu se oferă o soluţie pragmatică atomizării pieţei.

Legislaţia folosită în cadrul societăţilor de asigurareLegea nr.32/3 aprilie 2000, reglementează:organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de

asigurare, de asigurare –reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători, precum şi a intermediarilor în asigurări, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supravaghere a Asigurărilor, supravagherea asigurătorilor şi reasigurătorilor care desfăşoară activitatea în sau din România, supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi a altor activităţi în legatură cu aceasta.

Activitatea de asigurare se grupează în :a) asigurări de viaţăb) asigurări generale

Punerea în executare a prezentei legi, supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor sale, revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România.

Structura organizatorică şi de personal a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, atribuţiile de conducere, de execuţie şi control ale personalului său se stabilesc prin regulamente de ordine interioară, adoptate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit prevederilor prezentei legi.

12 În ce priveşte gestionarea bazelor de date, în anul 2001 s-a emis Legea nr.677 privind prelucrarea datelor cu caracter personal ce îi obligă pe asigurători să se înregistreze ca operatori de date personale. În acest sens, companiile de asigurari şi de brokeraj trebuie să trimită o notificare la Instituţia Avocatului Poporului.

13 Cistelecan L., Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş, 1997.

- 7 -

Comisia de Supraveghere Asigurărilor are urmatoarele atribuţii:-elaborează sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au

implicaţii asupra acestui domeniu şi avizează actele administrative individuale, dacă au legatură cu activitatea de asigurare.

-supraveghează situaţia financiară a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraţilor sau ale potenţialilor asiguraţi, scop în care poate dispune efectuarea de controale ale activităţii asigurătorilor sau brokerilor de asigurare.

- ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respesctarea normelor prudenţiale specifice.

-poate solicita prezentarea de informaţii şi documente referitoare la activitatea de asigurare, atât de la asigurători, cât şi de la orice persoană care are legatură cu activitatea acestora.

-participă la elaborarea planului de conturi, a normelor şi a metodelor contabile, după consultarea cu asociaţiile profesionale ale operatorilor din asigurări.

-aproba propriul buget de venituri şi cheltuieli.Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va prezenta Parlamentului , în termen de 6 luni de la

expirarea fiecarui exerciţiu financiar, un raport asupra pieţei asigurărilor din România , recum şi o informare privind activităţile desfaşurate. Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de :

a)societăţi pe acţiuni, societăţi mutuale, filiale ale unor asigurători străini, costituite ca persoane juridice române, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit procedurii reglementate în art.12;

b)sucursalele ale unor asigurători, persoane jurudice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit reglementărilor de la art.12. Un asigurător nu poate fi înmatriculat în registrul comerţului fără autorizaţia prealabilă emisă de Comisia de Supraveghere a asigurărilor. Cererile pentru autorizarea constituirii şi pentru autorizarea de funcţionare vor fi adresate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în forma şi cu documentaţia prevăzute în norme. Asigurătorul trebuie să îşi conducă activitatea, cu respectarea normelor prudenţiale specifice .conform practicilor în asigurări şi să prevadă:

-organizarea şi desfăşurarea activităţii cu prudenţă şi profesionalism, în concordanţă cu natura şi mărimea activităţii prestate;

-încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiţiile de pregătire şi de competenţă profesională. Asigurătorul , pentru asigurările facultative practicate, trebuie să elaboreze:

-propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;-propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiţiile de asigurare, în funcţie de opţiunea proprie

sau de cea a asiguratului;-propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;-propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor, în funcţie de propriul sistem

de evidenţa operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Asigurătorul are obligaţia :-să conducă evidenţa contabilă şi operativă, care să permită: - întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; -analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă.

-să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare desfaşurată de asigurător;

-să îşi organizeze procedurile de control intern, astfel încât să îndeplinească prevederile legale şi să prezinte organelor de control ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele, situaţiile şi informaţiile solicitate de acesta. Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare de viaţă este obligat:

-să ţină conturi distincte pentru asigurările de viaţă-să înregistreze toate veniturile şi cheltuielile aferente asigurărilor de viaţă în conturi separate, care să

constituie şi să aparţină unui fond de asigurare distinct, denumit în prezenta lege fondul asigurărilor de viaţă;

- 8 -

-să asigure conducerea contabilităţii fondului asigurărilor de viaţă, pentru identificarea operativă a activelor şi a obligaţiilor aferente acestuia. Administrarea asigurărilor de viaţă şi a fondului asigurărilor de viaţa aferent, inclusiv investirea şi evaluarea activelor, calculul rezervelor matematice se vor efectua potrivit reglementărilor stabilite prin norme. Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare de viaţă este obligat:

-să iniţieze examinarea activităţii de asigurare de viaţa, constatând din calcularea, conform principiilor fundamentale şi general acceptate ale calculului actuarial, a obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţă si rezervelor matematice necesare, precum şi o apreciere asupra concordanţei dintre fondul asigurărilor de viaţă şi a activelor aferente; examinarea se efectuează la fiecare 12 luni sau la intervale mai scurte, dacă Comisia de Supravaghere a Asigurărilor consideră necesar, de către persoane propuse de asigurător, care au o calificare adecvată pentru aceasta şi care sunt aprobate în acest sens de Comisia de Supravaghere a Asigurărilor.

-să redacteze un raport asupra rezultatelor examinărilor prevăzute la lit.a),denumit în prezenta lege raport asupra asigurărilor de viaţă, ale cărui formă, conţinut al informaţiilor, documentelor şi detaliilor suplimentare, precum şi modul de certificare sunt stabilite prin norme;

-să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o copie de pe raportul asupra asigurărilor de viaţă într-un înterval de 4 luni de la data la care s-a făcut examinarea sau într-un interval mai mare, dacă termenul a fost aprobat în scris de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în urma unei solicitări scrise şi temeinic motivate, primită de la asigurător; -să furnizeze informaţiile, documentele şi detaliile suplimentare, în forma pe care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o consideră necesară, pentru evaluarea fondului asigurărilor de viaţă şi a situaţiei financiare a acestuia, după depunerea raportului asupra asigurărilor de viaţă la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.-în condiţiile art.32 activele aferente fondului asigurărilor de viaţă vor garanta siguranţa absolută a asiguraţilor care au contracte de asigurări de viaţă şi vor fi folosite numai în raport cu obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţă. -este interzisă crearea de sarcini –gaj sau ipotecă-asupra oricarui activ ce aparţine fondului asigurărilor de viaţă, în măsura în care aceasta contravine prevederilor alin 1).

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinţa din 6 martie 2000, cu respectarea prevederilor art.74 alin.(1) din Constituţia României.

În temeiul prevederilor art.4 alin.(27) şi ale art.27 alin.(1) din Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 15 octombrie 2003, prin care s-au adoptat Normele privind condiţiile pentru administrarea fondului asigurărilor de viaţă, investirea şi evaluarea activelor şi calculul rezervelor tehnice. Aceste Norme privesc condiţiile pentru administrarea fondului asigurărilor de viaţă, investirea şi evaluarea activelor şi calculul rezervelor tehnice. Administrarea fondului asigurărilor de viaţă se face cu respectarea prevederilor cap.V din Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale prezentelor norme. La investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare, aferente asigurărilor de viaţă, se va ţine seama de natura obligaţiilor asumate pentru fiecare tip de produs de aigurare de viaţă, astfel încât să existe concordanţa între durata contractului de asigurare şi termenele pentru care se optează la investire, precum şi dispersia şi rentabilitatea investiţiilor. Categoriile de active ale asigurătorului, admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare, sunt:

1.titlurile de stat emise de administraţia publică centrală şi obligaţiuni emise de autorităţile administraţiile publice locale;

2.creanţe aferente primelor brute subscrise 3.valori mobiliare tranzacţionate pe o piaţa reglementată şi titluri de participare la fonduri deschise de

investiţii;4.terenuri şi construcţii;5.disponibilităţi în conturi curente la bănci şi casierie, depozite bancare negrevate de sarcini;6.cheltuieli de achiziţie reportate numai în măsura în care acestea sunt în concordanţă cu calculul

rezervei matematice, aşa cum reiese din documentaţia tehnică actuarială;

- 9 -

7.alte active corporale, cu excepţia celor prevăzute la pct.4

Pentru raportările financiare din cursul exerciţiului financiar, prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, titlurile de stat în valută se evalueazăla sfâşitul fiecărei luni la cursul schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României pentru acea dată.Această evaluare se efectuează extracontabil. La încheierea exerciţiului financiar (31 decembrie ), titlurile de stat în valută se evalueaza la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României pentru acea dată.

2.Creanţele aferente primelor brute subscrise sunt admise în totalitate la acoperirea rezervei de prime nete de reasigurare, până la nivelul acesteia.Pentru raportările financiare din cursul exerciţiului financiar, prevăzute de normele emise de Comisia de Supravaghere a Asigurărilor, creanţele aferente primelor brute subscrise pentru asigurările directe şi acceptări în reasigurare în valută se evaluează la sfârşitul fiecarei luni la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicată de Banca Naţională aRomâniei pentru acea dată.

3.Valorile mobiliare tranzacţionate pe o piaţa reglementată şi titlurile de partcipare la fondurile deschise de investiţii se calculează la preţul de piaţa la momentul raportării şi sunt admise să acopere până la 50% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.

4.Terenurile şi construcţiile se evaluează la cost istoric sau la valoarea reevaluată.Terenurile şi construcţiile sunt admise să acopere până la 40% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare, cu excepţia terenurilor şi construcţiilor care reprezintă o singură investiţie, acestea fiind admise să acopere 10% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.

Construcţiile admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luată în considerare la acoperirea rezervelor tehnice nete de reasigurare, în baza unei asigurări distincte încheiată cu un alt asigurător sau autoasigurare, cu condiţia cedării riscului în reasigurare, în proporţie de cel putin 70%, unor societăţi de reasigurare de pe piaţa intrnaţională.

5.Disponibiliţăle în conturi curente la bănci şi depozite bancare negrevate de sarcini se evaluează la valoarea depozitului, inclusiv dobânda aferentă calculată de la momentul achiziţiei până la momentul raportării, şi sunt admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare, cu condiţia ca acestea să fie plasate în minimum 3 bănci şi să nu depaşească 60% într-o singură bancă.

Disponibilităţile în conturi curente la bănci, depozitele bancare negrevate de sarcini şi casieria sunt admise să acopere până la 90% din totalul rezevelor tehnice nete de reasigurare.

Pentru raportările financiare din cursul exerciţiului financiar, prevăzute în normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, disponibilităţile în valută constituite ca depozit la termen conform contractelor încheiate cu băncile şi disponibilităţile băneşti în valută constituite în conturi curente şi casierie se evaluează la sfarşitul fiecarei luni la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Natională a României pentru acea dată.Această evaluare se efectuează extracontabil.

La încheierea exerciţiului financiar (31 decembrie), diponibilităţile în valută constituite ca depozit la termen conform contractelor încheiate cu băncile şi diponibilităţile băneşti în valută constituite în conturi curente şi casierie se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României pentru acea dată.

6.Cheltuielile de achiziţie raportate numai în măsura în care acestea sunt în concordantă cu calculul rezervei matematice, aşa cum reiese din documentaţia tehnica actuarială.

7.Alte active corporale, cu excepţia celor prevăzute la art.3 pct.4 şi sunt admise să acopere până la 10% di totalul rezervelor tehnice de reasigurare. Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale asigurătorului faţă de asiguraţi.Activele lichide sunt:

a) tilurile de stat şi obligaţiunile emise de autorităţile administraţiei publice locale;b) depozitele bancare;c) disponibilităţi în conturi curente şi casierie;Evaluarea activelor lichide luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate se efectuează cu

respectarea prevederilor art.4 pct.1 şi 5.

- 10 -

Obligaţiile asigurătorului faţă de asiguraţi, pe termen scurt, sunt:-0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces;-maximum dintre 0,5% din sumele asigurate şi 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor

care acopera riscul de deces şi la care este garantată o valoare de răscumpărare;-10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces şi la care la

care este garantată o valoare de răscumpărare. În plus, pentru oricare dintre aceste categorii de asigurări se va mai adaugă şi rezerva de daune netă de asigurare, aferentă contractelor de asigurări suplimentare. Asigurătorii au obligaţia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viaţă cel puţin 1. Asigurătorii sunt obligaţi să urmăreasca în permanenţă evoluţia coeficientului de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viaţă, iar în cazul în care, în perioada dintre două raportări, constată că aceasta esta subunitar, vor comunica aceasta situaţie în termen de 48 ore Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Plasamentele investiţionale în străinătate se vor efectua cu respectarea strictă a prevederilor art.18, 26, 27 şi 28 din Legea nr.32/2000, cu modificările şi competările ulterioare.La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea în vedere urmatoarele:

1.Pentru asigurările de viaţă la care duratata contractului de asigurare este mai mică sau egală cu 1 an, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente contractului de asigurare.

2.Pentru asigurările de viaţă la care durata contractului de asigurare este mai mare de 1 an, prima brută subscisă se va stabili astfel:-pentru contractul de asigurare de viaţă la care se încasează prima unică, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primei brute unice aferentă contractului de asigurare;-pentru contractul de asigurare de viaţă la care prima de asigurare datorată de asigurat se încasează în rate, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente unui an calendaristic din contractul de asigurare;

- în cazul asigurărilor de viaţă legate de investiţii, prima brută subscrisă reprezintă prima brută scadentă.

Rezerva matematică reprezintă valoarea actuarială a obligaţiilor financiare ale asigurătorului după deducerea valorii actuariale a obligaţiilor financiare ale asiguratului. Această rezervă se calculeză separat pentru fiecare contract de asigurare de viaţă.Pentru contractele de asigurări de viaţă la care prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice, asigurătorii vor constitui rezerva pentru beneficii şi risturnuri conform obligaţiilor asumate. Pentru formele de asigurare de viaţă prevăzute la pct.III lit.a) şi b), pct.III.2, III.4 şi III.5 din Normele nr.3/2001, privind clasele de asigurări care pot fi practicate de societăţile de asigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei se Supraveghere a Asigurărilor nr.3/2001, asigurătorii au obligaţia de a constitui rezervele tehnice aferente acestor asigurări, inclusiv rezerve matematice, cu respectarea urmatoarelor principii:

a)valoarea rezervelor tehnice aferente asigurărilor de viaţă va fi calculată printr-o evaluare actuarială prospectivă suficient de prudentă, luându-se în calcul toate obligaţiile viitoare, aşa cum acestea sunt determinate în condiţiile poliţei, pentru fiecare contract existent;

b)folosirea unei metode retrospective este permisă, dacă se poate arăta că rezervele tehnice rezultate nu sunt mai scazute decât cele care ar fi determinate în cazul utilizării unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă o metodă prospectivă nu poate fi utilizată pentru un anumit produs de asigurări de viaţă ;

c)calculul actuarial al rezervei matematice se va efectua luându-se în considerare ani întregi de asigurare. între doi ani întregi de asigurare, calculul rezervei matematice se va face prin interpolare liniară după formula:

V(t,n)=[(x-n) V(t)+nV (t+1)]: x, în care:V(t,n)-rezerva matematică calculată după t ani întregi şi n zile de asigurare;V(t)-rezerva matematică calculată după t ani întregi de asigurare;x-numărul de zile ale anului de asigurare, luat în calcul (365 sau 366 de zile).

- 11 -

d) în cazul contractelor de investiţii în care este garantată o valoare de răscumpărare, valoarea rezervelor matematice va fi în orice moment cel puţin la fel de mare ca şi valoarea garantată în momentul respectiv ;

e)rata dobânzii tehnice garantate va fi aleasă pe baze prudenţiale ţinându-se seama de rentabilitatea anticipată a investiţiilor.Aceasta nu poate să difere în concordanţă cu moneda în care contractul este denominat, dar nu poate depăşi 60% din rata dobânzii la titlurile de stat emise pe o perioadă de cel puţin trei ani şi în moneda în care contractul de asigurări de viaţă este denominat.Aceasta prevedere va fi aplicată tuturor contractelor de asigurare de viaţă ce se vor încheia începând cu 1 ianuarie 2004.

f)se vor utiliza tabele de mortalitate a populaţiei României, publicate sau certificate de Institutul Naţional de Statistică;

g)rezerva de prime se calculeză în conformitate cu metodologia descrisă în art.10 lit.a)

Asigurătorii vor pune la dispoziţie deţinătorilor de poliţelor de asigurări de viaţă, la cerere, valorile sumelor de răscumpărare, inclusiv valorile aferente rezervelor pentru beneficii şi risturnuri.Pentru formele de asigurare prevăzute la pct.III.1 lit.c) din Normele nr.3/2001 asigurătorii au obligaţia de a constitui reserve tehnice acestor asigurări, cu respectarea urmatoarelor principii:

a)Rezerva de prime se calculeză lunar, prin însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate parţii din riscurile expirate la data calculării. Aceasta rezervă se calculeză separat pentru fiecare contract de asigurare.Determinarea valorii rezervei de prime Rp, aferentă unui contract de asigurări de viaţă, se face utilizându-se relaţia:

Rp=(X:Y)xPbs, în care :X-numărul de zile corespunzătoare perioadei de neexpirare aferente primei brute subscrise;Y-numărul de zile corespunzătoare perioadei aferente primei brute subscrise;Pbs-prima brută subscrisă.Valoarea totală a rezervei de primă Rpt, aferentă tuturor contractelor de asigurări de viaţă , se face utilizâdu-se relaţia: n

Rpt=[]Rpi, i=1 în care:n-numărul de contracte în vigoare.

b)Rezerva de daune se constituie şi se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune.Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de lichidare şi se calculeză pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune. Rezerva de daune care trebuie constituită va fi obţinută prin însumarea valorilor calculate pentru fiecare contract. Asigurătorii au obligaţia de a întocmi şi de a menţine o evidenţă distinctă a daunelor avizate, care să permită Comisiei de Supravaghere a Asigurărilor să controleze în orice moment cuantumul şi modalitatea de constituire a rezervelor de daune.

c)Rezerva de daune neavizate se constituie şi se ajustează cel puţin la încheierea exercitiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele întâmplate, dar neavizate.

d)Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculeză pe baza estimării daunelor ce vor aparea după închiderea exerciţiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depaşesc rezervele de prime constituite şi, drept urmare, în perioadele viitoare rezerva de prime calculată în conformitate cu lit.a) nu va fi suficientă penrtu acoperirea daunelor ce vor apărea în perioada următoare.Determinarea valorii rezervei pentru riscuri neexpirate Rn se face utilizându-se relaţia:

- 12 -

Rn=Dest-Rpt, în care:Dest-valoarea daunelor estimate care vor apărea în perioadele viitoare;Rpt-valoarea a rezervei de prime.Pentru formele de asigurare prevăzute la pct.III.3 din Normele nr.3/2001, asigurătorii au obligaţia de a constitui rezerve tehnice aferente acestor asigurări, cu respectarea următoarelor principii:

a)Pentru asigurările de viaţă legate de investiţii, rezerva matematică se va constitui la nivelul valorii activelor pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată asiguratului. Activele care acoperă această rezervă matematică nu fac obiectul art.4.

b) în cazul în care asigurările de viaţă legate de investiţii oferă o rată a dobânzii tehnice sau alte tipuri de garanţii(beneficii), se vor constitui suplimentar rezerve tehnice similare celor menţionate la art.8 şi 10.

c)Se vor utiliza tabele de mortalitate a populaţiei României, publicate sau certificate de Institutul Naţional de Statistică.

Asigurătorii au obligaţia de a acoperii rezervele tehnice activităţii de asigurări de viaţă cu active echivalente, în conformitate cu prevederile prezentelor norme.Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurărilor de viaţă plasamente în bănci sau alte societaţi de investiţii care nu mai derulează operaţiuni curente în legatură cu obiectul lor de activitate şi/sau care sub orice formă şi-au încetat activitatea şi nu şi-au respectat obligaţiile faţă de terţi. Categoriile de active menţionate la art.3 sunt admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare, numai în situaţia în care acestea nu sunt grevate de sarcini. Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art.39 din Legea nr.32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Formularul 1 CENTRALIZATORPrivind încadrarea produselor pe clase de asigurări de viaţă, conform Normelor Comisiei de Supraveghere a asigurărilor nr.3/2001.Formularul 11a) asigurări de supravieţuire120.000 Asigurări de deces11.000 Asigurări mixte de viaţă33.0001b)Anuităţi( asigurări tip rentă)25.0001c) asigurări de viaţă suplimentare: asigurări de vătămări corporale din accidente, asigurări de incapacitate de muncă cauzată de un accident, asigurări de deces rezultat dintr-un accident11.5002. asigurări de căsătorie şi de naştere17.0003. asigurări de viaţă legate de investiţii40.0004. asigurări permanente de sănătate9.0005. asigurări cu capitalizare10.000

- 13 -

Formularul 2CENTRALIZATOR privind tranzacţiile efectuateAferente produsului –ASIGURARE MIXTĂ DE VIAŢĂ

bucata-Număr de contracte în derulare la sfârşitul perioadei de raportare 38.000Numar de contracte noi încheiate în perioada de raportare 5.000

-mii lei

Prime brute subscrise –total, din care: 250.000 Asigurări directe 100.000 Primiri în reasigurare 50.000Prime nete subscrise –total din care: 200.000 Asigurări directe 80.000 Primiri în reasigurare 30.000Prime brute încasate – din care: 300.000 Asigurări directe 250.000 Primiri în reasigurare 60.000Prime nete încasate- din care: 220.000 Asigurări directe 190.000 Primiri în reasigurare 41.000Prime cedate în reasigurare 50.000 Comisioane primate 10.000Acceptări in reasigurare – total, din care: 131.000 Comisioane plătite 10.000

Indemnizaţii brute plătite – total, din care: 22.000 Asigurări directe 1.500 Reasigurări acceptate 2.200 Indemnizaţii nete plătite – total, din care: 19.000 Asigurări directe 11.000 Primiri în reasigurare 3.000Sume de răscumpărare plătite 7.000Cheltuieli cu Fondul de protejare a asiguraţilor 1.550Cheltuieli cu taxa de funcţionare 700Cheltuieli de achiziţie şi admistrare plătite- total, din care: 950 Comisioane de achiziţie – din care: 15.000 Aferente poliţelor noi vândute 6000 Aferente poliţelor în derulare 9.000 Publicitate 1.000 Alte cheltuieli de achiziţie şi administrare plătite 1.100

- 14 -

Formularul 3CRNTRALIZATOR privind obligăţiilor asumateAferente produsului ASIGURARE MIXTĂ DE VIAŢĂ

mii lei Rezerve tehnice aferente asigurărilor de viaţă Total valoare netă (de reasigurări) 25.000.000Rezerva matematică Valoare netă 11.000.000Rezerva pentru beneficii şi riscuri 2.000.000Rezerve tehnice aferente contractelor în unităţi de cont 6.000.000Rezerva de prime Valoarea netă 8.000.000Rezerva de daune Valoarea netă 5.000.000Rezerva pentru riscuri neexpirate Valoarea netă 4.000.000

Sume asigurate 2.000.000.000 Valoare totala brută 1.000.000.000 Valoare totala netă 800.000.000 Aferente riscului de deces 200.000.000 Valoare brută 170.000.000 Valoare netă 150.000.000 Aferente riscului de supravieţuire 1.400.000.000 Valoare brută 1.000.000.000 Valoare netă 900.000.000

- 15 -

Formularul 4ACTIVE ce reprezintă rezerve tehnice aferente asigurărilor de viaţă şi veniturile realizate din fructificarea lor

ACTIVE Valoare % anul curent

Anul precedent Anul curent

1.Terenuri şi construcţii 100.000 120.000 20%2.Plasamente financiare (de la rd.3 la rd.14) 200.000 300.000 50%3. Depozite bancare 90.000 100.000 11%4.Titluri de stat 200.000 500.000 150%5.Obligaţiuni 258.000 320.000 24%6.Obligaţiuni municipale 100.000 135.000 35%7.Alte titluri cu venit fix 55.000 75.000 36%8.Acţiuni cotate 100.000 120.000 20%9.Acţiuni necotate 10.000 10.000 0%10. Titluri de participare la societăţi de investiţii

150.000 200.000 33%

11.Iprumuturi ipotecare 290.000 340.000 17%12.Alte împrumuturi 5.000 10.000 50%13.Casa şi conturi la bănci 50.000 59.000 18%14.Alte creanţe 2.000 2.000 0%15.Alte active 11.000 12.000 9%16.Total active (rd.1+rd.2 +rd 15) =1.621.000 2.303.000 42%

Venituri aferente activelor ce reprezintă rezervele tehnice mii-lei

1.Venituri din dobânzi 120.0002.Venituri din plasamente aferente titlurilor cu venit fix 195.0003.Venituri din redevente, locaţii de gestiune şi chirii 24.0004.Venituri din plasamente aferente titlurilor cu venit variabil 17.0005.Venituri din sconturi abţinute 19.0006. Venituri din creanţe imobilizate 25.0007. Venituri din diferenţe de schimb valutar 11.0008. Alte venituri privind plasamentele cedate 39.0009.Alte venituri 36.00010.Total venituri (de la rd.1 la rd.9) 486.000

- 16 -

În urma promulgării Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, în România s-a înfiinţat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor – autoritate administrativă, autonomă de specialitate cu personalitate juridică, constituită în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi a promovării stabilităţii activităţii de asigurare. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicaţii asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor armonizate cu directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate, şi avizează actele administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurare, după consultarea cu asociaţiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce priveşte reglementările contabile, şi după avizul/informarea Ministerului Finanţelor Publice;

b) autorizează asigurătorii, reasigurătorii şi brokerii de asigurare şi/sau reasigurare să desfăşoare activitate de asigurare, reasigurare ori intermediere în asigurări şi/sau reasigurări, după caz, şi avizează orice modificare a documentelor sau condiţiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare;

c) autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege şi încasează ca venituri proprii o contribuţie procentuală din valoarea primelor brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii şi controlului activităţii de asigurări obligatorii, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

d) aprobă acţionarii semnificativi direcţi ori indirecţi, persoane fizice sau juridice, aprobă şi retrage aprobarea persoanelor semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

e) aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/reasigurător/broker de asigurare şi/sau de reasigurare autorizat în România, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

f) aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societăţilor de asigurare din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt asigurător român sau către un alt asigurător ori o sucursală stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, după consultarea autorităţii competente a statului membru al sucursalei, precum şi pentru sucursalele din România ale asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

g) aprobă suspendarea sau, după caz, încetarea activităţii asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, după verificarea situaţiei financiare a acestora, la cererea acestora;

h) supraveghează situaţia financiară a asigurătorilor/ reasigurătorilor/ intermediarilor în asigurări şi în reasigurări, conform procedurii stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi, inclusiv a sucursalelor aflate pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii, după consultarea autorităţii competente a statului membru al sucursalei. În vederea protejării intereselor asiguraţilor sau ale potenţialilor asiguraţi dispune efectuarea de controale ale activităţii acestora;

i) asigură o supraveghere suplimentară, potrivit modalităţilor prevăzute în norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a următoarelor entităţi:

- orice societate de asigurare care este o societate participativă în cel puţin o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ;

- orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este, după caz, un holding de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ;

- orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este un holding mixt de asigurare;j) solicită prezentarea de informaţii şi documente referitoare la activitatea de asigurare, atât de la

asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare şi agenţi de asigurare, cât şi de la oricare altă persoană, fizică sau juridică, care are legătură, directă ori indirectă cu activitatea acestora, inclusiv informaţii referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice;

k) ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice;

l) aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară, reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor şi reasigurătorilor, precum şi a/al sucursalelor şi filialelor acestora;

m) aplică măsurile de sancţionare prevăzute de lege, inclusiv în legătură cu exercitarea unei influenţe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu principiile de conducere prudenţială a activităţii asigurătorilor, stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

- 17 -

n) primeşte şi răspunde sesizărilor şi reclamaţiilor privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurare şi în reasigurare;

o) aprobă propriul buget de venituri şi cheltuieli;p) participă, în calitate de membru, la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de supraveghere în

asigurări şi reprezintă România la conferinţe şi întâlniri internaţionale referitoare la supravegherea în asigurări;

q) informează autorităţile competente din statele membre pe teritoriul cărora sunt sucursale ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare ori a agenţilor de asigurare români sau unde se prestează de către aceştia servicii, despre orice măsuri sancţionatorii luate împotriva acestora, inclusiv despre retragerea autorizaţiei de funcţionare;

r) deschide şi menţine Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, ale cărui formă şi conţinut se stabilesc prin norme date în aplicarea prezentei legi;

s) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.Atribuţiile autorităţii au fost modificate14 în timp pentru a se alinia legislaţia asigurărilor şi organizarea

pieţei la standardele Uniunii Europene. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este condusă de un consiliu compus din cinci persoane, (preşedinte, vicepreşedinte, trei membrii), numiţi de Parlamentul României în baza propunerilor Comisiilor de buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. Revocarea acestora se face de către aceeaşi autoritate pentru fiecare membru, individual sau în totalitate. Intervenţia statului în asigurări este pe deplin justificată15 pentru protecţia indivizilor, corecţia imperfecţiunilor pieţei şi redistribuirea corectă a veniturilor.

14 Legea nr. 403 din 11 octombrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din 25 octombrie 2004. 15 Cistelecan L., Radu Adina, Intervenţia statului în asigurări, revista Finanţe Bănci Asigurări, nr 1 din ianuarie 2002, pag.61-64.

- 18 -

1.5 Conceptul şi caracteristicile pieţei asigurărilor

Cadrul organizatoric şi metodologic în care se realizează operaţiile de asigurări, respectiv activitatea de asigurare constituie piaţa asigurărilor16.

Operatorii specifici pe piaţa asigurărilor sunt: asigurătorul şi asiguratul.Asigurătorul, în această calitate, lansează aferta de asigurare, în temeiul unei legi, în cazul

asigurărilor obligatorii sau în virtutea unui contract, ăn cazul asigurărilor facultative.Asiguratul îsi manifestă cererea de asigurare în funcţie de interes, potenţa financiară sau chiar

în virtutea legii, în cazul asigurărilor obligatorii.Parametrii pieţei asigurărilor sunt oferta şi cererea de asigurare. Oferta de asigurare este susţinută de societăţi comerciale de asigurare, persoane juridice,

autorizate legal să funcţioneze pe piaţa asigurărilor şi care au capacitate financiară corespunzătoare.Cererea de asigurare este expresia manifestării unor persoane fizice şi juridice ca asiguraţi în

raport cu interesul acestora pentru protecţia bunurilor, integrităţii persoanei, etc.,faţă de variatele riscuri care le pot afecta. Cererea de asigurare se încadrează într-o anumită structură tipologică putându-se identifica: cerere potenţială şi cerere reală, cerere satisfăcută şi nesatisfăcută, cerere amânată, etc. Evoluţia şi mutaţiile structurale ale cererii de asigurare se află sub incidenţa condiţiilor social-economice ale perioadei de referinţă, a condiţiilor legislative, a facilităţilor oferite pe plan juridic şi financiar; precum şi a interesului privind promovarea diferitelor forme de asigurare atât din partea societăţilor de asigurare, cât şi a asiguraţilor.

Piaţa asigurărilor poate fi caracterizată prin starea sau modul de manifastare a relaţiilor pe care le implică, prin dimensiune, prin cadrul organizaţional precum şi prin modul de realizare a concurenţei.

Starea pieţei asigurărilor reflectă caracterul concurenţial sau neconcurenţial al acesteia. Piaţa concurenţială se caracterizează prin existenţa şi funcţionarea în cadrul naţional, a mai multor societăţi de asigurare, în regim autonom şi concurenţial. Fiecare societate de asigurare încearcă să ocupe un segment de piaţă cât mai mare.

Piaţa neconcurenţială a asigurărilor este specifică sistemelor social-economice în care oferta de asigurare se realizează printr-o singură societate de asigurări, care deţine monopolul absolut al pieţei respective. Piaţa neconcurenţială este lipsită de competiţie, dar societatea unică de asigurări este constrânsă de caracterul monopolist al ofertei să promoveze o stare concurenţială a ofertei pentru a stimula cererea de asigurare.

Dimensiunea pieţei asigurărilor poate fi estimată în funcţie de câţiva factori esenţiali şi anume: cererea de asigurare reală, manifestată, suportabilitatea financiară a asigurării şi interesul în asigurare.

Mărimea pieţei asigurărilor se poate aprecia în funcţie de numărul de contracte încheiate în perioada de referinţă, valoarea primelor de asigurare încasate, cuantumul sumelor asigurate în aceeaşi perioadă, mărimea angajamentelor asumate de societatea de asigurare la un moment dat, etc.

Suportabilitatea financiară a asigurării se află ]n corelaţie cu dezvoltarea economică şi accesul la venit, iar interesul este potenţat de nivelul de cultură şi de instruire, de relaţiile de proprietate şi de alţi factori.

Cadrul oganizaţional al pieţei asigurărilor se relevă prin diversitatea reţelei instituţionale. în principiu pe piaţa asigurărilor pot funcţiona:

societăţi comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare sau banc-asigurare;organizaţii de asigurare de tip mutual;asociaţii de asigurare

16 Lazăr Cistelecan şi Rodica Cistelecan - Asigurări Comerciale Edit. Dimitrie Cantemir Tg. Mureş, pag.151

- 19 -

Caracterul concurenţei perfecte sau imperfecte pe piaţa asigurărilor se reflectă prin: omogenitatea produsului (formei) de asigurare, transparenţa pieţei, atomizarea pieţei, libertatea de mişcare a agenţilor pieţei, descentralizarea deciziilor17. Omogenitatea produsului pe piaţa asigurărilor rezidă din faptul că deşi pe această piaţă se valorifică o varietate de produse (forme) de asigurări ele nu sunt înlocuibile unul prin celălalt. Concurenţa pefectă pe piaţa asigurărilor înseamnă concurenţa între aceleaşi categorii de produse (forme) de asigurare oferite de societăţi de asigurare diferite. Transparenţa pieţei asigurărilor constituie cel mult un deziderat. în mod normal cumpărătorul unei mărfi este avizat sub multiple forme cu privire la calitate, preţ, mod de utilizare, scop şi destinaţie. În cazul achiziţionării unei poliţe de asigurare, asiguratul, cu greu poate realiza sau înţelege efectul asigurării, raportul dintre prima de asigurare, suma asigurată, valoarea bunului asigurat, risc, etc.

Atomizarea pieţei asigurărilor constituie o condiţie a realizării concurenţei perfecte pe piaţa asigurărilor. O piaţă este atomizată atunci când reuneşte un număr suficient de mare de ofertanţi şi solicitanţi, astfel încât nici unul dintre participanţi nu poate influenţa sensibil funcţionarea acesteia.

În România în anul 1938 fiinţau 21 societăţi de asigurare, în perioada 1953-1990 şi-a desfăşurat activitatea o singură instituţie de asigurări, în anul 1991 existau pe piaţă 4 societăţi de asigurare, în 2000 funcţionau 64, în timp ce la sfârşitul anului 2003 erau 42 de societăţi de asigurare active.

Libertatea de mişcare a agenţilor economici pe piaţa asigurărilor răspunde unui criteriu esenţial al funcţionării economiei de piaţă, acela al deschiderii faţă de mediul economic şi social. Creşterea sau scăderea numărului de societăţi de asigurare se motivează pe evoluţia obiectivă a pieţei asigurărilor, în cadrul căreia apar, în timp, noi societăţi de asigurare, concomitent cu lichidarea, fuzionarea altora. Aceste aspecte justifică instituţionalizarea supravegherii pieţei asigurării. În ţara noastră s-a constituit în acest scop Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu atribuţii vizând constituirea societăţilor de asigurare, subscrierea şi vărsarea capitalului social, funcţionarea societăţilor de asigurare-reasigurare cu respectarea prevederilor legale, protecţia drepturilor asiguraţilor în raport cu activitatea şi operaţiunile desfăşurate de societăţile de asigurare.

Capacitatea decizională sau descentralizarea capacităţii decizionale este o cerinţă esenţială pentru o piaţă concurenţială. În practica asigurărilor societăţile de asigurare-reasigurare au capacitate decizională în limitele specificului activităţii potenţei financiare de care dispun şi în limitele legii, în măsura în care deciziile respective produc efecte asupra terţilor, cu deosebire asupra asiguraţilor. Iată câteva aspecte prin care, în ţara noastră, legea se impune faţă de capacitatea decizională a societăţilor de asigurare:

- obligaţia societăţilor de asigurare constituite de a subscrie şi vărsa capital social în funcţie de limita minimă stabilită pentru fiecare formă de asigurare inclusă în portofoliul societăţii;

- cerinţa gestionării distincte a asigurărilor de viaţă, indiferent de alte forme de asigurare practicate de societate;

- restricţia cu privire la raportul dintre angajamentele faţă de asiguraţi şi capacitatea lor financiară;

- societăţile de asigurare sunt obligate să-şi constituie rezerve de primă pentru asigurările de viaţă, precum şi rezerve de prime şi de daune pentru celelalte categorii de asigurări;

- dreptul societăţilor comerciale de asigurare ca pe seama unei părţi din capital, a rezervelor tehnice şi de capital, să efectueze plasamente în investiţii mobiliare şi imobiliare, în titluri de valoare, de a acorda credite unor societăţi bancare.

17 Lazăr Cistelecan şi Rodica Cistelecan - Asigurări Comerciale pag.154

- 20 -

Figura nr. 1.1. – Fondurile în asigurări: surse, resurse şi utilizare

SURSA: D.M.Bogdan, Teza de doctorat, “Contribuţii la perfecţionarea controlului in asigurări”, Cluj Napoca, 2005

Fondul de asigurare este constituit anual pe principiul mutualităţii numai sub formă bănească din primele de asigurare încasate de la asiguraţi, din reasigurări, comisioane de reasigurare şi din despăgubirile

- 21 -

Fond asigurare

Fond asigurare

Capital social

Despăgubiri reasigurare

Active

Prime reasigurare

Fond de rezerve

Prime nete subscriseRezerve

prime

Non Risc Fond protejare

asiguraţi

Fond protejare asiguraţi

Prime plătite

Rezerve de daune

ASIGURAŢI

Surse Resurse Asumare risc Realizare scop

încasate de la reasigurători. După constituire acesta devine proprietate comună şi are destinaţie specială pentru plata sumelor asigurate şi a despăgubirilor. Fondul de asigurare se compune din fondul curent şi fondul de rezervă. Fondul curent este format din primele de asigurare încasate în anul de gestiune potrivit prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli şi folosit pentru plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate din anul respectiv. Fondul de rezervă se constituie prin alocări din diferenţa rezultată dintre veniturile şi cheltuielile anuale. Din acesta se pot finanţa şi acţiuni de prevenire şi combatere a daunelor.

Fondul de asigurare curent este constituit din primele de asigurare încasate în cursul anului curent. Dacă pagubele produse bunurilor asigurate de riscuri cuprinse în asigurare nu pot fi acoperite de fondul de asigurare curent se apelează la fondul de rezervă.

Fondul de rezervă a societăţii de asigurare se constituie pe baza unor calcule statistice-matematice, destinat achitării despăgubirilor de asigurare în cazurile în care acestea depăşesc fondurile prevăzute în acest scop. Fondul de rezervă are un caracter dinamic, nivelul său creşte proporţional cu valoarea răspunderii asumate prin contractele de asigurare şi a eficienţei obţinute în asigurări. Fondul de rezervă face posibilă realizarea funcţiilor asigurărilor. În noua legislaţie este menţionat ca rezerve tehnice.

Fond de protejare a asiguraţilor. Potrivit Normei elaborată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor la 05 aprilie 2002 şi în conformitate cu prevederile art.60 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, se constituie fondul de protejare a asiguraţilor administrat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Veniturile fondului sunt constituite din contribuţii ale societăţilor de asigurare stabilite în cote procentuale ce se aplică primelor de asigurare încasate. Destinaţia acestuia este plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate în caz de faliment al societăţilor de asigurare în condiţiile prevederilor art.31 din Legea nr.32/2000. Astfel se acoperă până la 100% din indemnizaţia cuvenită la contractele de viaţă care despăgubesc riscul de supravieţuire şi care expiră în anul în care s-a produs începerea procedurii de faliment a asigurătorului sau răscumpărarea. Se mai acoperă 70% din indemnizaţia cuvenită la asigurările de viaţă care acoperă riscul de deces şi până la 50% din despăgubirea cuvenită celorlalte clase de asigurări. Bilanţul fondului la 31 decembrie 2003 arăta un excedent de 444,3 miliarde lei.

Pentru a nu afecta stabilitatea şi solvabilitatea societăţii, se constituie pentru fiecare linie de asigurări fonduri speciale denumite rezerve tehnice. Aceste sume imobilizate se constituie pe parcursul desfăşurării activităţii la un nivel cel puţin egal cu valoarea totală a despăgubirilor din exerciţiul financiar anterior. Rezervele tehnice trebuie să aibă la orice moment o valoare suficientă pentru a permite societăţii să avanseze, în măsura a ceea ce este rezonabil previzibil, angajamentele ce rezultă din contractele de asigurare18. Rezervele tehnice vor fi evidenţiate contabil distinct, potrivit destinaţiei date având posturi create în noul plan de conturi. Principiul general al acestor rezerve este că se constituie din momentul încheierii contractului de asigurare şi se menţin pe toata perioada de valabilitate. Este evidentă constituirea unor rezerve mult mai mari la asigurările de viaţă în comparaţie cu cele generale. Cauza o constituie pe lângă creşterea primelor de asigurare de viaţă încasate şi aplicarea normelor prudenţiale în domeniu.

Fondurile comune de investiţii cuprind părţile deţinute de societăţi în plasamentele comune constituite de mai multe societăţi sau fonduri de pensii a căror gestiune este încredinţată uneia dintre aceste societăţi sau fonduri de pensii.

18 Normele nr.5/2001 privind metodologia de calcul şi de evidenţă a rezervelor tehnice minime pentru activitatea de asigurări generale , emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, republicate.

- 22 -

CAPITOLUL II

2. ASIGURAREA DE PERSOANE, CONTRACT ŞI FORME DE ASIGURARE

2.1 Definiţia şi caracterul juridic al contractului

Contractul de asigurare este actul juridic prin care asiguratul se obligă să plătescă o primă de asigurare asigurătorului care preia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-se ca la producerea acestuia să plătescă asiguratului sau unei terţe persoane (beneficiar) o suma de asigurare, în limitele convenite.Din definiţia contractului de asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestuia.

El este un contract personal, consensual, sinalagmatic, unic, oneros, cu executare succesivă, aleatoriu şi de adeziune.

Elementele asigurătorii din contractul de asigurare la raporturile juridice de asigurare iau parte:Asigurătorul - este persoana juridică care administrează fondul de asigurare şi îşi asumă obligaţia de a

plăti asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.Asiguratul - este o prsoană fizică sau juridică îndreptăţită prin lege sau condiţiile asigurării

facultative, care intră în raporturi juridice cu asigurătorul şi care, în schimbul unei sume de bani numită primă de asigurare, are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată.

Contractantul - asigurării reprezintă persoana fizică sau juridică care intră în relaţii cu asigurătorul, care plăteşte o anumită sumă de bani, sumă care să fie apoi restituită sub formă de despăgubire unor terţe persoane.

Beneficiarul - asigurării este persoana care, în cazul decesului asiguratului sau în alte cazuri, este îndreptăţită sa primească suma asigurată.

Obiectul - asigurării reprezintă bunul asigutat, persoana asigurată sau răspunderea asigurată.Interesul asigurabil - este reprezentat de necesitatea existenţei unui interes care să justifice asigurarea

persoanei, asiguratul trebuie să se găsească în-tr-o relaţie recunoscută legal cu obiectul asigurării, prin care să beneficieze de siguranţa sa .

Riscul - este evenimentul sau complexul de evenimente, incert, posibil şi viitor, la producerea căruia asigurătorul va achita asiguratului despăgubirea sau suma asigurată, este elementul esenţial al contractului de asigurare, reprezentând însăşi cauza asigurării.

Suma asigurată - este suma stabilită prin contractele de asigurare sau prin acte normative şi ea reprezintă limita maximă până la care asigurătorul răspunde faţă de asigurat în ipoteza producerii evenimentului asigurat.

Prima de asigurare - este suma pe care asiguratul este obligat, în baza contractului de asigurare sau a legii, să o plătescă asigurătorului, în schimbul garanţiei pe care acesta i-o acordă.Prima de asigurare serveşte la:

-constituirea fondului de asigurare din care se achită despăgubirile cuvenite, respectiv sumele asigurate în cazul asigurărilor de persoane

-formarea fondului de rezervă a asigurătorului-acoperirea cheltuielilor legate de administrarea societăţii de asigurare

Prima de asigurare se compune din prima netă şi adaosul de primă.

2.2 Încheierea şi durata contractului de asigurare

Declaraţia sau cererea de asigurare constă în completarea de către asigurat a unui formular special al asigurătorului prin care îşi manifestă voinţa de a încheia

contractul.Declaraţia se completeză anterior şi separat contractului, în majoritatea formelor de asigurări.În materie de asigurări, buna credinţă constituie un principiu de bază, asiguratul trebuind, în interesul

general, să facă declaraţii complete, în caz contrar asigurătorul îşi rezerva dreptul, fie de a modifica contractul, fie de a refuza despăgubirea solicitată de asigurat.

- 23 -

Contractul de asigurare se încheie prin plata primelor de asigurare şi emiterea documentlor de asigurare (poliţa de asigurare).

După criteriul întinderii în timp, contractele de asigurare pot fi pe durate determinate sau pe durata nederminată.La asigurările de persoane, contractele pe durată nederminată se practică numai la asigurările pentru cazurile de accident, încheiate de unitaţile economice pentru personalul propriu.Dacă contractul de asigurare a fost încheiat pe o durată determinată, la împlinirea termenului, poate să-l reînoiască pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, nici una din părţi nu preavizează sau denunţă contractul, conform prevederilor inluse în acesta.

2.3 Efectele şi încetarea contractului de asigurare

Ca orice contract sinalagmatic, contractul de asigurare dă naştere la drepturi şi obligaţii cerelative în sarcina parţilor contractante.Trebuie făcută o distincţie între perioada scursă până la ivirea evenimentului asigurat şi cea după producerea evenimentului asigurat.

În perioada până la ivirea evenimentului asigurat, asiguratului îi revin anumite obligaţii şi drepturi.Obligaţiile asiguratului sunt:

-plata primelor de asigurare-obligaţia de a informa asigurătorul în privinţa modificării circumstanţelor care agravează riscul-obligaţia de întreţinere a bunului asigurat în bune condiţii-notificarea asigurătorului asupra tuturor împrejurărilor care agravează riscul

Drepturile asiguratului :-de a modifica contractul-de a încheia asigurări suplimentare-dreptul de răscumpărare-dreptul de a obţine împtumuturi asupra poliţelor de asigurare-dreptul de a participa la tragerile lunare de amortizare prin sistemul combinaţiilor de litere, în cazul asigurărilor de viaţă.În perioada după producerea evenimentului asigurat.

Obligaţiile asiguratului sunt :-avizarea asigurătorului, în termenele prevăzute în condiţiile contractuale cu privire la producerea evenimentului asigurat-furnizarea de date şi acte referitoare la evenimentul asigurat

Obligaţia asigurătorului :-de a achita indemnizaţia de asigurare către asigurat, procedând la constatarea producerii evenimentului asigurat, la stabilirea şi plata indemnizaţiei de asigurare.

Contractul de asigurare pe durată determinată, încetează prin ajungerea la termen, odată cu expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.

Un alt mod de încetare a contractului de asigurare, îl constituie producerea evenimentului asigurat, după plata sumei asigurate, obligaţiile asigurătorului faţă de asigurat se sting, ceea ce echivalează cu încetarea automată a contractului de asigurare.

Alte moduri de încetare a contractului de asigurare sunt: denunţarea, rezilierea, anularea contractului.

2.4. Asigurările de persoane practicate de S.C.ASIROM S.A.

- 24 -

2.4.1 Asigurările de viaţă şi elementele tehnice ale asigurării

Asigurarea de viaţă este o forma de protecţie financiară a dependenţilor sau a altor persoane desemnate, în cazul decesului asiguratului.Din punct de vedere al societăţii de asigurare, asigurarea de viaţă reprezintă modalitatea de transfer al riscului financiar legat de pierderea vieţii sau a sănătăţii unui individ asupra unui grup de indivizi expuşi aceluiaşi risc.

Transferul riscului se face de la individ la grup, fiecare membru al grupului participă la constituirea fondului din care se vor plăti sumele asigurate, printr-o cota de participare - primă de asigurare.

Asigurarea de viaţă se bazează pe încheierea unui contract de asigurare- poliţă de asigurare, prin care asigurătorul se obligă să plătescă beneficiarului o anumită sumă de bani la producerea riscului asigurat,-sumă asigurată, în schimbul plăţii de către contractantul asigurării a unei prime de asigurare,”preţul” protecţiei oferite asiguratului de către asigurător.

Riscul în asigurările de viaţă este riscul de deces. Decesul este un eveniment sigur, cert, incertitudinea rezultă din momentul în care el se produce.Astfel rezultă că, în contractul de asigurare există mai multe categorii de persoane şi anume:

-Asigurătorul, este persoana juridică, societatea de asigurare care îşi asumă răspunderea acoperirii pagubelor produse, de a plăti o sumă asigurată în momentul producerii unui anumit eveniment în viaţa persoanelor asigurate .

-Asiguratul, este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva diferitelor evenimente ce pot apărea în viaţă sa.

-Contractantul asigurării, este persoana fizică sau juridică aptă de a încheia o asigurare, nu neapărat dovedind calitatea de asigurat .

-Beneficiarul asigurării, este persoana care, conform contractului de asigurare, are dreptul să încasaze despăgubirea, sau suma asigurată în cazul survenirii evenimentului asigurat.

Primele de asigurare se stabilesc pe baza calculelor actuariale, avându-se în vedere criterii generale –statistici demografice, tabele de mortalitate şi criterii speciale ce ţin de individ.

Din primele de asigurare încasate se creează rezervele matematice care se valorifică prin investire, sporind fondul din care se vor plăti sumele asigurate.

Clasificarea asigurărilor Clasificarea asigurărilor se face după mai multe criterii:a)Riscul care se asigură :

- asigurări de supravieţuire- asigurări de deces- asigurări mixte de viaţă- asigurări de boală- asigurări de accidente

b)Scopul asigurării :- asigurări de viaţă pe termen limitat- asigurări de viaţă pe termen nelimitat- asigurări mixte de viaţă cu capitalizare- asigurări de pensii

Opţiuni şi clauze adiţionaleLa fiecare dintre produsele de asigurare, se oferă posibilitatea unor

avantaje şi protecţii suplimentare, contra unor prime adiţionale foarte mici. Acest lucru este posibil şi foarte avantajos pentru client şi din perspectiva satisfacerii propriilor nevoi de protecţie.

Protecţia împotriva inflaţiei :Poate reprezenta o opţiune, o facilitate sau clauză adiţională absolut necesară în ţările caracterizate

printr-un nivel semnificativ a ratei inflaţei. Prin această opţiune, se poate menţine în viitor valoarea reală a sumei asigurate, stabilită la încheierea poliţei de asigurare şi se aplică numai primelor plătite eşalonat.

- 25 -

Clauza de scutire de plată a primelor Presupune posibilitatea de încetare a plăţii primelor de asigurare, având drept cauză o invaliditate sau

un accident, produs după data începerii poliţei de asigurare.Această clauză este acceptată numai dacă asiguratul nu mai poate muncii pentru a obţine venituri din care să plătească primele de asigurare.

Clauza temporar flexibilă:Este o clauză care permite un maximum de flexibilitate în alegerea unei combinaţii a beneficiilor de

deces şi supravieţuire, fiind permisă creşterea sumei corespunzatoare în caz de deces, indiferent de modalitatea aleasă pentru plata primelor.

Clauza de creştere garantată a sumei asigurate.Această clauză permite ca, la un anumit interval de timp, la aniversarea contractului, asiguraţii care au

optat pentru plata primelor eşalonate să îşi poată creşte prima aferentă asigurării de baza şi cea aferentă celorlalte clauze suplimentare, cu un procent determinat.

Asigurarea suplimentară de deces prin accident In baza acestei clauze, suma asigurată va fi plătită dacă decesul asiguratului va surveni ca urmare a unui accident întâmplat pe perioada de valabilitate a acesteia.

Asigurarea suplimentară de invaliditate permanentă din accidentÎn baza acestei clauze, în cazul în care în urma unui accident survine o invaliditate permanentă,

asigurătorul va achita o sumă forfetară, în funcţie de gradul de invaliditate.Asigurarea suplimentară de invaliditate permanentă şi deces din accidentAceastă clauză reprezintă o combinaţie a celor două clauze prezentate mai sus. Asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă. Ca încadrare în clasele de asigurări cunoscute, deşi sunt tot asigurări de persoane, ele fac parte din

asigurările non-viaţă, deoarece principalele riscuri acoperite nu se referă la riscul de deces, ci la riscuri ce creează suferinţe fizice sau de altă natură. În această categorie sunt incluse:asigurările medicale, asigurările de accidente, asigurările de călătorie. În asigurările de viaţă, drepturile şi obligaţiile specificate în acord sunt dependente de probabilitatea de supravieţuire a asiguratului.

Rolul cel mai important într-o societate de asigurări pentru calcularea primelor de asigurare îl are actuarul, iar sarcinile acestuia sunt de a determina prima de asigurare, de stabilire a rezervelor matematice, a valorii de răscumpărare pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea de produse noi, etc.

Tabelele de primă,-se calculeză pe baza statisticilor demografice, în special a tabelelor de mortalitate. În cazul asigurărilor de persoane, altele decât cele de viaţă, se folosesc şi alte date statistice precum: morbiditatea, frecvenţa accidentelor, tipul de activitate .

Principalele elemente care influenţeaza nivelul primei de asigurare au un caracter general, cum ar fi: tabelele de mortalitate - indica numărul de persoane încă în viaţă şi probabilitatea de moarte.Punctul de plecare îl constituie un grup determinant de persoane(100.000) care se nasc. Aceste tabele se bazează pe date statistice, înregistrate cu exactitate în tabele.Ele nu ţin seama de catastrofe naturale, razboaie, etc, care pot influenţa mortalitatea, dar nu pe cea naturală .

Aceste tabele de mortalitate ţin seama de următorii factori:-starea generală de sănătate a populaţiei-vârsta şi sexul-starea de sănătate a persoanei-durata contractului-nivelul sumelor asigurate-rata dobânzii obţinute-cheltuieli legate de emiterea contractului

Prima de risc şi prima nivelatăPrima de risc – reprezintă valoarea probabilă a riscului asumat de-a lungul fiecărui an de asigurare.Prima nivelată – se calculează o primă anuală, constantă pe toată durata asigurării, situându-se între

valorile extreme ale primei de risc (naturale).

- 26 -

Prima netă şi prima brutăPrimele nete calculate în asigurarea de viaţă, iau în calcul următoarele elemente:-probabilitatea de producerea evenimentului asigurat-vârsta şi sexul-valoarea actuală a primelor-valoarea sumei asigurate-dobânda tehnică-profitabilitatea societăţii de asigurăriÎn calculul primei nete nu se iau în calcul cheltuielile asigurătorului, toate aceste cheltuieli trebuie

acoperite din activitatea societăţii de asigurări şi singura modalitate o reprezintă adăugarea unui supliment de primă la prima netă, obţinându-se astfel prima brută.

P.B.=P.N.+Adaos de primă

Prima brută este prima pe care o plăteşte efectiv pentru asigurare.Adaosul de primă include următoarele elemente:

-cheltuielile de achiziţie-cheltuieli de reclamă, publicitate-cheltuieli de automatizare-cheltuieli de încasare şi gestionare-cheltuieli cu comisioanele de reînoire a poliţelor-cheltuieli administrative

2.4.2 Asigurările de persoane

- 27 -

Societatea ASIROM, liderul de piaţă al asigurărilor,diferenţiază produsele oferite în :

1. Asigurări facultative de persoane:- Asigurări de viaţăAsigurarea mixtă de viaţă reevaluabilă –VALUTĂ FORTEAsigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accidenteAsigurarea de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital şi reevaluare-PROSPERAAsigurare viageră reevaluabilă-PATERN

Asigurarea mixtă de viaţă reevaluabilă - GLOBAL Asigurări de accidente

Asigurarea familială de accidenteAsigurarea călătorilor pentru cazurile de accidenteAsigurarea pentru cazurile de accidente a angajaţilor, contractată de persoane juridiceAsigurarea mixtă de accidente a personalului de conducere- Alte asigurări de persoaneAsigurarea pentru călătorii în străinătate

Asigurarea pentru cazurile de invaliditate temporară din boală-AROMED Când ne referim la asigurările de persoane, respectiv la asigurările de viaţă, de sănătate ori la cele de accidente, suntem în faţa unui subiect deosebit de sensibil deoarece principala caracteristică a acestora este aceea că obiectul asigurării este însăşi integritatea personală a clientului şi chiar viaţa sa.Cum acestea nu pot fi evaluate în bani, contractele de asigurare se încheie pentru sume asigurate convenite de comun acord între asigurat şi asigurător, valoarea lor depinzând de riscurile acoperite şi de veniturile familiale, mai exact de procentul care poate fi alocat pentru plata primelor de asigurare. Complexitatea asigurărilor de persoane, şi în special a celor de viaţă, este deosebită întrucât evoluţia acestora este influenţată de o multitudine de factori economico-sociali dintre care : legislaţia (în asigurări, în domeniul protecţiei sociale, fiscală, etc.), nivelul inflaţiei, mărimea veniturilor populaţiei, posibilităţile de investire oferite de mediul economic, dezvoltarea sistemului bancar şi de credit, etc. În acest context, subliniind dinamismul modificărilor impuse de tranziţia la economia de piaţă şi dezvoltarea pieţei concurenţiale, realizările ASIROM în domeniul asigurărilor de viaţă sunt meritorii şi au avut, de la înfiinţare până în prezent, o evoluţie permanent ascendentă. În susţinerea acestei idei prezentăm graficele privind primele încasate la asigurările de viaţă, rezervele tehnice la asigurările de viaţă şi plăţile de sume asigurate la asigurările de viaţă.

- 28 -

REZERVE TEHNICE LA ASIGURĂRILE DE VIAŢĂ în milioane lei

PLĂŢI DE SUME ASIGURATE în milioane lei

PRIMELE ÎNCASATE LA ASIGURĂRILE DE VIAŢĂ în milioane lei

- 29 -

Oferta ASIROM în domeniul asigurărilor de persoane este una dintre cele mai variate de pe piaţă, incluzând nu mai puţin de 27 de produse de asigurări de persoane: 12 de asigurări de viaţă şi 15 de asigurări de accidente şi de sănătate. Printre cele mai reprezentative produse se află: asigurările mixte de viaţă (în 7 variante), asigurările de economie şi invaliditate, asigurările de deces (în 3 variante), asigurările de pensii, asigurările de accidente (în 12 variante), asigurările de acoperire a cheltuielilor medicale pe timpul deplasărilor în stăinătate, asigurările de invaliditate temporară din accident sau din boală. Această ofertă ASIROM este variată şi constituie unul dintre atuuri. ASIROM a ştiut să anticipeze nevoile pieţei de asigurări oferind produse adaptate la transformările economico-sociale din România. Profesioniştii din ASIROM urmăresc în permanenţă noile oportunităţi de protecţie şi, dovedind o maximă deschidere spre perfecţionare, caută să furnizeze clientului cea mai bună ofertă, cea mai mare dorinţă fiind creşterea nivelului de educaţie a populaţiei în domeniul asigurărilor astfel încât să se conştientizeze faptul că, mai presus de orice, se află omul şi familia sa.

- 30 -

CAPITOLUL III

3. CONSTITUIREA REZERVELOR TEHNICE PENTRU ASIGURĂRILE DE PERSOANE 3.1Elementele tehnice ale asigurărilor a. Poliţa de asigurare sau contractul de asigurare este suportul despăgubirii in cazul înregistrării unor pierderi . In baza acestuia,societăţile de asigurare se obligă să despăgubească pe asigurat,integral sau in parte,in limitele unei sume determinate,pentru daunele sau prejudiciile c ear putea fi suferite de obiectul sau subiectul asigurat,ca urmare a declanşării unor riscuri,iar asiguratul se angajează să plătească o primă de asigurare,determinată de părţi,in raport cu natura riscurilor şi valoarea asigurată. In conformitate cu prevederile Legii nr.136-1995 ,modificată şi completată prin Legea nr.172din 2004,privind asigurările şi reasigurările din România,asigurătorul este obligat in baza contractului de asigurare ca,la producerea unui anumit risc,să plătească asiguratului ,beneficiarului asigurării sau terţului păgubit,despăgubirea sau suma asigurată ,in limitele şi la termenele convenite. b. Riscul asigurat ,la producerea căruia ,asigurătorul este obligat să plătească suma de bani sau despăgubirea de asigurare,in vederea compensării pagubei produse. Prin risc se înţelege un eveniment posibil şi nedorit ,previzibil sau imprevizibil,producător de pierderi materiale sau morale ,care se manifestă atât in raporturile dintre oameni ,cât şi in raporturile dintre om şi natură. Riscurile pot fi sociale,politice,economice,ş.a.,adică foarte numeroase,variabile şi complexe,din care cauză,nu pot fi cuprinse toate in asigurare.Pentru a fi cuprins in asigurare,riscul trebuie să îndeplinească in mod cumulative următoarele condiţii -să fie posibil,întrucât in caz contrar ,asigurarea este lipsită de interes economic - să aibă in toate cazurile un character întâmplător -să fie independentde voinţa asiguratului sau a beneficiarului asigurării --să aibă loc cu o oarecare regularitate sau frecventă,pentru a putea determina probabilitatea producerii lor şi pentru a putea stabili mărimea primelor de asigurare-să fie evaluabil sau cuantificabil. In acelaşi timp,pentru a putea fi acoperit prin asigurare,riscul trebuie să mai îndeplineascăşi oserie de cerinţe de ordin economic şi juridic,cum ar fi- -să aibă un character licit şi să nu contravină ordinii publice -obiectul asigurării să fie real -asigurarea contra respectivului risc să fie convenabilă şi eficientă pentru asiguraţi. In concluzie,prin risc asigurat se înţelege un pericol sau o primejdie posibilă,un eveniment incert,posibil şi viitor ,care ar putea afecta bunurile,capacitatea de muncă,sănătatea şi viaţa oamenilor. c.Paguba produsă sau dauna ,constituie pierderea suferită de bunul asigurat ca urmare a producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea. Pierderea poate fi totală,când paguba este egală sau mai mare decât valoarea bunului asigurat ori parţială,atunci când pierderea este mai mică decât valoarea bunului. d.Suma asigurată reprezintă valoarea maximă a despăgubirii pe care asigurătorul o plateşte asiguratului ,ca urmare a producerii evenimentului asigurat. La asigurările de personae nu se foloseşte notiunea de evaluare,întrucât nici viaţa nici sănătatea nu sunt evaluabile in bani,in această situaţie ,asigurătorul nu se obligă să acopere o pagubă,ci să plătească proporţional cu prejudicierea produsă,o sumă asigurată prin contract. e.Excluderi de la despăgubire ,atunci când evenimentul a fost produs cu intenţie de câtre asigurat ori de beneficiar .

- 31 -

Plata despăgubirii are loc numai in conditiile in care asigurarea nu este in legătură cu evenimente care se datorează asiguratului.Culpa atrage decăderea asiguratului din beneficial plăţii despăgubirii ,numai dacă este expres precizată in condiţiile de asigurare.

3.2 Rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă

Pentru asigurările de viaţă se constituie

a. Rezerva matematică-care reprezintă valoarea actuarială a obligaţiilor financiare ale asigurătorului după deducerea valorii actuariale a obligaţiilor financiare ale asiguratului.

b. Rezerva pentru beneficii şi risturnuri-care reprezintă beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice.

c. Rezerve tehnice aferente contractelor de unităţi in cont.d. Rezerva de primă.e. Rezerva de daune.f. Rezerva pentru riscuri neexpirate.

În cazul rezervelor tehnice pentru formele de asigurare de viaţă,asigurătorii constituie reserve tehnice aferente acestor asigurări ,inclusive reserve matematice ,conform art.2 din Norma Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind condiţiile pentru administrarea fondului asigurărilor de viaţă,potrivit următoarelor principii -1.valoarea rezervelor tehnice aferente asigurărilor de viaţă se calculează luându-se in calcul toate obligaţiile viitoare ,aşa cum acestea sunt determinate in condiţiile politei ,pentru fiecare contract in parte. -2.folosirea unei metode retrospective numai dacă se poate arăta că o metodă prospectivă nu poate fi utiliyată pentru un anumit produs de asigurări de viaţă. -3.calculul actuarial al rezervei matematice ,luându-se in considerare ani întregi de asigurare. -4.în cazul contractelor in care este garantată o valoare de răscumpărare ,valoarea trezervelor matematice trebuie să fie in orice moment cel puţin la fel de mare ca şi valoarea garantată in momentul respective. -5.rata dobânzii tehnice să fie aleasă pe baze prudenţiale ,ţinându-se seama de rentabilitatea anticipată a investiţiilor şi poate să difere in concordanţă cu moneda in care este denominat contractul,dar nu poate depăşi 60% din rata dobânzii la titlurile de stat emise pe o operioadă de cel puţin 3 ani şi in moneda in care contractul de asigurări de viaţă este denominat. -6.utilizarea tabelelor de mortalitate a populaţiei României, publicate de Insitutul Naţional de Statistică. -7.rezerva de primă se calculează ca şi rezerva de primă pentru asigurările de viaţă suplimentare.

3.3 Rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă suplimentare

Pentru asigurările de viaţă suplimentare (asigurări de vătămări corporale din accidente, asigurări de incapacitate de muncă cauzate de un accident, asigurări de deces rezultat dintr-un accident) se constituie: a) Rezerva de primă, care se calculează lunar prin însumarea cotelor părţi din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brite subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării. Această rezervă se calculează separat pentru fiecare contract, iar suma rezultatelor astfel obţinute reprezintă rezerva de prime totală.

- 32 -

b) Rezerva de daune, care se crează şi se actualizează lunar, in baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune. Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi in curs de lichidare şi se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate in viitor pentru lichidarea acestor daune.Rezerva de daună care trebuie constituită va fi obţinută prin însumarea valorilor calculate pentru fiecare contract. Asigurătorii au obligaţia de a întocmi şi de a menţine o evidenţă distinctă a daunelor avizate, astfel încât să permită cuantificarea acestora şi modalităţile de constituire a rezervei de daune. c) Rezerva de daune neavizate, care se crează şi se ajustează cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările asigurătorului nu prevăd altfel, in baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuarialepentru daune întâmplate, dar neavizate. Pentru calcularea acestei rezerve se poate utiliza orice metodă statistică care are la bază fie date din evidenţele proprii, fie date din rapoartele informative, anuale ale pieţei asigurărilor, întocmite şi publicatede Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. d)Rezerva pentru riscuri neexpirate, care se calculează pe baza estimării daunelor care vor apărea după închiderea exerciţiului financiar, in cazul in care se constată că daunele estimate in viitor depăşesc rezervele de primă calculate şi nu vor fi suficiente pentru acoperirea daunelor ce vor apărea in perioadele următoare. În economia aisgurărilor din România, situaţia rezervelor constituite nu a fost abordată in mod direct de cercetători. Totuşi au fost abordări in cadrul unor lucrări ştiinţifice care nu au avut obiectiv principal rezervele tehnice. In ce priveşte fluxul şi sitemul informaţional privind rezervele din literatura studiată am constat o abordate directă in teza Contribuţii la perfecţionarea controlului în asigurări. Autorul D.M. Bogdan, tratează rezervele prin prisma ponderii acestora pe întreaga piaţă de asigurare prelucrând informaţiile din rapoartele de activitate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În Tabelul nr.___. Se prezintă situaţia situaţia rezervelor tehnice la asigurările generale ale primelor 10 societăţi de asigurare de pe piaţă.

Tabelul nr.3.2 – Clasamentul primelor 10 societăţi de asigurare în funcţie de rezervele tehnice constituite

Nr. crt.

SOCIETATETOTAL REZERVE TEHNICEvaloare brută % valoare netă

Total Piaţă (38 societăţi)19 12.219.577.171 100,0% 8.275.989.602

1 ALLIANZ TIRIAC 3.362.394.218 27,5% 1.815.598.7972 OMNIASIG 1.486.883.230 12,2% 1.202.538.9613 ASIROM 1.439.001.804 11,8% 1.325.226.4464 ASIBAN 1.042.353.253 8,5% 696.084.2115 ASTRA 777.353.029 6,4% 690.351.8406 GENERALI 676.410.120 5,5% 416.006.0627 UNITA 538.485.052 4,4% 368.486.9118 BCR ASIGURĂRI 536.502.915 4,4% 447.208.1319 INTERAMERICAN 418.108.227 3,4% 75.231.42410 ARDAF 413.985.893 3,4% 326.650.638

Total 87,5%Sursa: Raportul Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pe anul 2003

Valoarea rezervelor tehnice brute constituite la nivelul întregii pieţe pentru asigurări generale şi de viaţă a fost în 2003 în sumă 20.839 miliarde lei, în creştere nominală cu 56,1% faţă de 2002, respectiv cu 36,8% în termeni reali. Rezervele tehnice brute aferente asigurărilor generale au fost în sumă de 12.219 miliarde lei, reprezentând 58,65% în totalul rezervelor brute constituite pentru cele două categorii de asigurare. Rezervele tehnice brute aferente asigurărilor de viaţă s-au cifrat 8.619 miliarde lei, adică 41,35% din totalul rezervelor brute constituite.

19 Din totalul 44 societăţi de asigurare autorizate, numai 38 aveau rezerve constituite şi raportate pentru asigurările generale la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

- 33 -

Se observă cu uşurinţă că din total rezerve pe întreaga piaţă de asigurare în 2003, primele trei societăţii acumulează 51,5%. Concurenţa agresivă şi neloială de pe piaţă ascunde acest indicator deosebit de important pentru alegerea asigurătorului solvabil. Analiştii pieţei apreciază că principalul indicator economic ce apreciază bonitatea asigurătorilor este marja de solvabilitate lăsând pe un loc secundar nivelul rezervelor tehnice constituite. Atitudinea este generată de faptul că indicatorul defavorizează multe societăţii de asigurare în plină ascensiune pentru cucerirea pieţei.

1 . Rezervele de prime se calculează separat pe fiecare contract de asigurare. Sunt situaţii excepţionale în care rezerva se calculează pe baza metodelor statistice şi în special al metodelor proporţionale sau forfetare. Se presupune ca media acestora va avea aproximativ aceiaşi valoare ca şi în cazul calculelor individuale. În aceste cazuri generale este necesară aprobarea autorităţii de supraveghere. Pentru a fi determinată mărimea rezervei de prime (Rp) se folosesc informaţiile din contractele de asigurare. Rezerva de prime se determină matematic cu ajutorul relaţiei:

Rp = (Zr : Pb ) x Psn,

unde, Zr – numărul de zile corespunzător perioadei neexpirate a contractuluiPb – perioada expirată de la încheierea contractului până la data analizei (număr de zile)Psn – prime nete subscrise pentru contractul respectivRezerva creează un echilibru al rezultatelor prin prisma primelor încasate faţă de prime de asigurare

neîncasate şi se echilibrează periodic la data încasării ratelor de prime de asigurare scadente.

În fapt societatea de asigurare creditează asiguratul cu valoarea totală a ratelor de primă exigibile pentru a se completa prima netă subscrisă la mutualitatea fondului, realizând principiul asigurării prin care primele se plătesc anticipat şi integral la încheierea asigurării. Pe măsură ce ratele de primă exigibile se încasează „creditul” acordat de asigurător asiguratului se recuperează. Există şi situaţii în care asiguratul reziliază contractul de asigurare prin neplata la scadenţă a primelor. Şi în această situaţie asiguratorul recuperează creditul acordat eliberând rezerva de prime. Dacă asiguratul ar fi avut primele de asigurare achitate integral avea dreptul să i se restituie proporţional cu timpul neexpirat din contractul de asigurare

[(Zr : Pb) x Psn]. La asigurările de viaţă se înregistrează primele brute pe ani de gestiune şi nu pe ani de asigurare. Un mecanism asemănător se întâlneşte la încasarea unui contract de asigurare pe 12 rate lunare pentru care la încheierea contractului s-au încasat 4 rate în avans şi rata.

În cazul asigurărilor de persoane situaţia este particularizată, rezervele calculându-se prin două metode. Metoda prospectivă determină valoarea rezervei prin diferenţa valorilor scontate, la momentul de timp considerat, al viitoarelor plăţi efectuate de societate şi asigurat. După ce au trecut un număr de ani, rezerva acumulată la acel moment, „t”, cumulată cu viitoarele prime de asigurare ce vor fii plătite de asigurat, trebuie să acopere viitoarele plăţii şi cheltuieli ale societăţii.

Rezerva de prime = Valoarea scontată a viitoarelor cheltuieli – Valoarea scontată a viitoarelor prime de încasat

Metoda retrospectivă determină rezervele de prime pe baza încasărilor şi plăţilor efectuate în contul asigurării în intervalul de timp scurs între momentul emiterii poliţei şi cel al efectuării calculelor. Calculul nu se face individual ci pentru un asigurat mediu, fiind necesar a se cunoaşte valoarea rezervei la începutul anului de asigurare.

2. Rezerva de daune . La asigurările periodice se creează şi se realizează lunar în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât să fie suficientă pentru acoperirea plăţii indemnizaţiei de despăgubire. Se constituie separat pe fiecare caz asigurat. Această rezervă trebuie să ţină cont şi de daunele survenite dar nedeclarate la data închiderii exerciţiului financiar. În rezerva constituită se vor avea în vederea cheltuielile de lichidare a daunelor, indiferent de asigurarea lor. În cazul în care indemnizaţiile plătite sunt sub formă de anuităţi, valoarea rezervelor se calculează cu ajutorul calculelor actuariale.

- 34 -

Orice scădere sau orice scont20 implicit, care rezultă din evaluarea rezervelor de daune de reglementat la o valoare actuală inferioară sumei previzibile din reglementarea care se va efectua ulterior sau altfel sunt interzise. Din punct de vedere informaţional documentele de bază în fundamentarea rezervei de daune sunt: a) înştiinţarea producerii cazului asigurat primită de asigurător pe baza căreia se înregistrează daune şi întocmită de asigurat; b) dosar de daune care cuprinde documentele justificative evaluării daunei avizate; c) acte de evaluare şi estimare întocmite de lichidatorul de daune al asigurătorului. În calcul rezervei se iau şi cheltuielile cu constatarea şi evaluarea pagubei, efectuate serviciilor prestate de terţe persoane, valoarea recuperărilor şi a regreselor. În cazul pretenţiilor de despăgubire solicitate prin instanţă valoarea rezervei va fi la nivelul pretenţiilor solicitate instanţei. Pentru cazurile asigurate şi refuzate la plată de asigurători, rezerva de daune creată la înregistrarea daunei se menţine până la pronunţarea sentinţei definitive şi irevocabile. Mecanismul rezervei de daune se derulează astfel:

Avizarea daunei. Înştiinţarea formulată în scris de beneficiarul dreptului din asigurare la producerea riscului asigurat este înregistrată la asigurator. În baza acestui document se deschide dosarul de daune.

Deschiderea dosarului de daună. Înregistrarea se face în ordine cronologică, după care se trece la completarea procesului verbal de constatare a pagubelor.

Constituirea rezervei de daune. Suma estimată drept despăgubire cuvenită pentru pagubele constatate se va înregistra în baza de date a societăţii de asigurare drept rezerve de daune. În cazul în care dosarul se transferă din unitatea respectivă la o altă unitate, rezerva constituită se eliberează înregistrându-se la destinaţie.

Actualizarea şi eliberarea rezervei. Pe timpul instrumentării dosarului de daună, se poate actualiza rezerva în funcţie de pagubele suplimentare constatate, majorându-o sau diminuând-o.

În cazul în care se fac plăţi parţiale sau în avans, rezervele se eliberează cu valoarea acestor plăţi. La plata integrală a despăgubirii aferentă respectivului dosar are loc eliberarea totală a rezervei. Eliberarea totală a rezervei are loc şi în situaţia respingerii la plată a cererii de despăgubire sau a trimiterii dosarului din unitate.

3. Rezerva de daune neavizate se creează şi se ajustează la încheierea exerciţiului financiar având la bază calcule statistice şi actuariale pentru daune întâmplate şi neavizate. Calculul se face folosind orice informaţie credibilă, reală despre producerea pagubelor pe baza unor metode proprii fiecărui asigurător. Rezerva se eliberează odată cu avizarea daunelor de către asiguraţi sau păgubiţi, după caz. În fapt ea se transferă la rezerva de daune.

4 . Rezerva de riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce pot să apară după închiderea exerciţiului financiar numai în cazul în care se constată că daunele estimate depăşesc valoarea rezervelor de prime. Relaţia matematică este: Rm = Dest – Rp

unde, Dest – daune estimate, ce pot să apară în perioada următoare şi Rp – rezerva de primă.5 . Rezerva de egalizare . Pentru a se crea un echilibru pe termen mediu în anii cu rezultate tehnice

favorabile se constituie rezerve tehnice ce vor servii ca surse de acoperire a daunelor din anii în care rezultatele vor fi nefavorabile, în fapt este o dispersie a rezultatelor favorabile din exerciţiul financiar curent în următorii ani. Constituirea acestora poate avea loc numai dacă rata daunei aferentă tuturor claselor de asigurări practicate este sub 50%. Calculul rezervelor se face potrivit relaţiei:

RD = (DPnr + DRND)/ (PMS - DRP)unde RD – rata daunei, DPnr – daune plătite nete de reasigurare, DRND – variaţia rezervei nete de daune, PNS – prime nete subscrise, DRP – variaţia rezervei de prime. Rezerva de egalizare nu poate depăşii 3,5% din volumul de prime nete subscrise ala anului în care se face calculul: Re<= PNS x 3%

6. Rezerva de catastrofă se creează prin aplicarea unui procent de minim 5% asupra volumului de prime brute subscrise aferente contractelor de asigurare care acoperă riscuri catastrofale. Valoarea acestora nu poate depăşii 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele de asigurare ce acoperă riscuri catastrofale. Rezerva are ca destinaţie plata despăgubirilor pentru daune ce se vor produce ca urmare a apariţiei riscurilor catastrofale. Cu toate că legislaţia din perioada interbelică21 prevederea modul de plasare a

20 Scont – operaţie de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerţ de către bănci cu menţinerea din valoarea nominală a dobânzii până la scadenţă şi a unui comision.21 Art.28 din legea din 1930 prevedea ca rezervele matematice ale societăţilor de asigurare să fie plasate în: a)obligaţiuni ale Creditului Agricol, la cursul zilei; b) titluri de sta sau garantate de stat, la cursul zilei; c) împrumuturi pe gaj asupra celor prevăzute sub alin a) şi b), la cel mult 80% din cursul zilei; d) imobile cumpărate sau construite, situate în România până la 2/3 din valoarea imobilului. Au fost exceptate imobilele industriale: minele, viile şi creanţele asupra lor; e) împrumuturi pe propriile poliţe de asigurare asupra vieţii; f) depozite în numerar la Banca Naţională a României, Casa de depuneri, ori la instituţii private bancare de prim rang, desemnate în fiecare an de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform al Oficiului.

- 35 -

rezervelor tehnice, legislaţia apărută după 199022 nu prevedea la început un mod prudenţial de plasare a rezervelor constituite. Abia în anul 1996 s-au adoptat Normele prudenţiale privind păstrarea lichidităţilor şi plasamentelor investiţionale ale societăţilor din domeniul asigurărilor23. Societăţile comerciale din domeniul asigurărilor, aveau obligaţia de a lua următoarele măsuri:

a) disponibilităţile băneşti (conturi curente, depozite bancare si alte instrumente de depunere) se păstrau la cel puţin două bănci comerciale, dar nu mai puţin de 50% într-o singură bancă comercială;

b) plasamentele investiţionale într-un singur fond de investiţii nu puteau depăşi 20% din totalul sumelor investite în astfel de fonduri;

Contabilitatea asigură evidenţa rezervelor tehnice constituite de societate potrivit reglementărilor legale. Societăţile de asigurare au obligaţia să constituie şi să menţină categoriile de rezerve tehnice prevăzute de lege. Celelalte categorii de rezerve tehnice, respectiv rezerva pentru participare la beneficii şi risturnuri privind asigurările generale, rezerva de daune privind asigurările de viaţă şi alte rezerve tehnice privind asigurările generale se constituie şi se evidenţiază în contabilitate potrivit reglementărilor legale.

Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile prevederilor legale, reprezintă obligaţii ale asigurătorului şi se deduc din veniturile acestuia în vederea determinării profitului. În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui şi menţine în valută. Rezervele tehnice în valuta se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor. Rezervele tehnice se inventariază şi evaluează la sfârşitul fiecărei perioade. Metodele de evaluare a rezervelor tehnice adoptate de societate (prorata temporis, statistice etc.), trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar, precum şi de la un exerciţiu la altul. În cazuri justificate şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale, societatea poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens menţiuni în notele la conturile anuale, prezentând influenţele asupra poziţiei financiare, precum şi asupra performanţei financiare.

În situaţia în care societatea va realiza, pe baza unui acord şi cu aprobarea autorităţii de supraveghere, un transfer de portofoliu de asigurări, prin care o parte sau întreaga activitatea de asigurare va fi transferată unei alte societăţi, în contabilitatea analitică a rezervelor tehnice se vor prezenta distinct rezervele tehnice aferente transferului. În cazul anularii, rezilierii sau încetării valabilităţii unui contract de asigurare, asigurătorul va efectua şi operaţiunile contabile de eliberare a rezervelor tehnice aferente contractelor respective

Rezervele tehnice trebuie să aibă la orice moment o valoare suficientă24 pentru a permite dezvoltarea societăţii. Rezervele tehnice se evidenţiază contabil distinct potrivit destinaţiei date, având posturi create în planul de conturi adaptat la standardele internaţionale de contabilitate25.

Rezerva matematică reprezintă suma pe care asigurătorul trebuie să o posede la un moment dat din primele pe care le-a încasat pentru îndeplinirea angajamentelor sale viitoare, care nu sunt suficient acoperite de primele de asigurare pe care le va mai avea de încasat. Rezerva matematică, poate fi definită şi ca diferenţă între valorile actuale ale angajamentelor luate, pe de o parte, de asigurător şi, pe de alta, de asiguraţi. Rezerva matematică nu este un fond de siguranţă constituit cu scopul de a ajuta asigurătorul în situaţii defavorabile aşa cum există la asigurările generale. Fondul se formează din sumele economisite de asiguraţi şi serveşte la achitarea obligaţiilor asumate de asigurător faţă de asiguraţi. Regulile unei gestiuni corecte impun asigurătorului să deţină întotdeauna o acoperire financiară pentru fiecare contract de asigurare de viaţă. Prin faptul că asiguratul poate renunţa oricând la plata primelor de asigurare retrăgându-se din asigurare, asigurătorul are obligaţia de a stabilii valoarea primelor la un nivel acoperitor. Angajamentele asiguratului să fie superioare sau cel puţin egale cu cele ale asigurătorului, chiar de la încasarea celei dintâi rate de primă26. În termeni strict tehnici, rezerva matematică exprimă valoarea actuarială a obligaţiilor financiare ale asigurătorului după deducerea valorii actuariale a obligaţiilor financiare ale asiguratului, la un moment dat. Calculul se face anual de către un actuar, pe baza metodelor actuariale recunoscute.

22 Legea nr.47 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor , publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.151 din 19 iunie 1991, abrogată de Legea nr.32 din 3 aprilie 2000, privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor.23 Ordinul ministrului finanţelor nr.1385 din 26 iunie 1996 pentru aprobarea Normelor prudenţiale privind păstrarea lichidităţilor şi plasamentelor investiţionale ale societăţilor din domeniul asigurărilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.135 din 28 iunie 1996.24 A se vedea Normele nr.5/2001 privind metodologia de calcul şi de evidenţă a rezervelor tehnice minime pentru activitatea de asigurări generale emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr.679 din 26 octombrie 2001.25 Vezi Bogdan M.D., Sistemul informaţional în societăţile de asigurare, Editura Antet, Bucureşti, 2003. În acest volum am tratat rezervele de daune sub aspect informaţional, privind legalitatea acestora, modul de creare şi limitele minime stabilite de lege.26SURSA: D.M.Bogdan, Teza de doctorat, „Contribuţii la perfecţionarea controlului în asigurări”, Cluj Napoca, 2005

- 36 -

„Fond de asigurare”

Prime brute subscrise =

Prime încasate efectiv + Rezerve

de prime

Constituite = - Rezerve de Prime – Eliberate =

Prime subscrise şi neîncasate Prime încasate ulterior subscrierii

Constituire rezerve daune

Actualizare rezerva daune

Prime asigurare încasate

Eliberate şi restituite fondului de asigurare

REZERVE DAUNEConsumate prin plată despăgubirii

EC

Generarea fondului Rezerve de Prime se face din aportul acţionarilor(capital social, repartizare profit sau alte venituri).

Constituirea, majorarea, eliberarea şi diminuarea rezervelor tehnice sunt operaţiuni contabile care nu se regăsesc în alte societăţi comerciale. Specificul rezervelor tehnice în asigurări este dat de scopul pentru care sunt create şi conţinutul lor. În Figura nr. 3.5 am descris grafic circuitul financiar al rezervelor de prime şi al rezervelor de daune. Schema prezentată scoate în evidenţă caracterul de „fond bănesc” al rezervelor de prime. Rezervele de prime sunt în fapt fonduri de rezervă create pentru fiecare formă de asigurare, cu scopul de a alimenta fondul de asigurare cu diferenţa între primele nete subscrise şi primele nete vărsate. În situaţia în care primele sunt plătite anticipat şi integral, aceste rezerve nu-şi regăsesc utilitatea practică. Asiguratul nu va avea nevoie de „creditare” pentru diferenţa de rate de prime scadente în viitor. Situaţia financiară a asiguraţilor care preferă plata primelor în rate subanuale determină crearea acestor rezerve tehnice de prime. Operaţiunea se numeşte „constituire de rezerve de primă”.

Pe măsură ce sunt încasate ratele de primă de asigurare, fondul de rezervă se reîntregeşte, asigurătorul recuperând „creditul acordat”. Operaţiune poartă denumirea de „eliberare de rezerve de prime”. În termeni pragmatici aceste rezerve asigură constituirea fondului de asigurare integral.Figura nr. 3.2. – Modul de constituire şi eliberare a rezervele tehnice de daune şi de prime la asigurările facultative - schemă de principiu

Din ilustraţia grafică de mai sus se observă că rezervele de daune sunt de fapt fonduri pe care le putem denumi „cu caracter temporar”. Aceste fonduri sunt constituite din fondul mutual de asigurare la data avizării daunelor. Valoarea acestora este echivalentă cu valoarea estimată a pagubelor care trebuie despăgubite. Scopul este de a avea fonduri exigibile pentru onorarea obligaţiilor de plată cu destinaţia de indemnizaţii de despăgubire. Operaţiunea de constituire a fondurilor se numeşte „creare rezerve de daune”. În cazul în care estimarea pagubelor este mai mică decât în realitate, fondul se măreşte prin operaţiunea suplimentară numită

- 37 -

„actualizarea rezervei de daune”. Lichidarea acestui fond temporar se face prin plata efectivă a indemnizaţiilor de despăgubire. În cazul în care fondul creat pentru despăgubire are o valoare mai mare, diferenţa între valoarea plătită şi valoarea fondului se returnează în fondul mutual de asigurare prin operaţiunea de „eliberare de rezerve de daune”. În situaţia în care despăgubirea nu se plăteşte din diverse motive (respingere de la plată a cereri de despăgubire sau renunţare), întregul fond constituit se returnează fondului de asigurare, eliberându-se astfel rezerva creată.

Ca în orice problemă de asigurare, şi în cazul asigurărilor de persoane există riscul ca unul dintre parteneri, (asiguratul sau asigurătorul), să plătescă mai mult.

Acest fapt este o consecinţă a incertitudinii care planează asupra vieţii oamenilor şi constituie o ilustrare a caracterului aleator al operaţiunii.

Principiul fundamental al oricarei asigurări de viaţă este: “valoarea medie a plăţilor făcute de asigurat este egală cu valoarea medie a plăţilor făcute de instituţia de asigurare”, iar problema poate fi pusă şi mai simplu astfel “ce sumă trebuie sa achite o persoană în mod unic sau eşalonat în prezent, pentru a putea beneficia într-un viitor (fixat sau nu) de o sumă de bani în mod unic sau eşalonat”. În tehnica asigurărilor de persoane sunt doi factori fundamentali: rata dobânzii anuale şi statistica.

Statistica în limbajul asigurărilor de viaţă poartă denumirea de tabela de mortalitate.Principiul care stă la baza calculului matematic al asigurărilor de viaţă este: valoarea medie a plăţilor

efectuate de către asigurat este egală cu valoarea medie a plăţilor făcute de societate .

Teorema compunerii contracteler de asigurare.Enunţul teoremei este:Fie A o asigurare de persoane compusă din “m” asigurări parţiale: A1,A2,…………., Am, cărora le corespund primele de asigurare P1,P2,………...Pn, pentru un acelasi asigurat.Dacă P este prima unică a asigurării A, atunci avem:

P=P1+P2+………..+Pn

Tabelele de mortalitate la asigurările de viaţăAceste tabele de mortalitate reprezintă baza activitaţii matematice în domeniul asigurărilor de viaţă.O

tabelă de mortalitate indică, în principal, probabilităţile de deces pe un an q(x) ale persoanelor de diferite vârste, dintr-un eşantion reprezentativ a unei ţări.Tabela de mortalitate se construieşte pe baza unor date statistice, ele se construiesc după factori precum: sexul, rasa, generaţia şi tipul de asigurare. Organismul de stat abilitat este Comisia Naţională de Statistică.Indicatorii numerici continuţi într-o tabelă de mortalitate sunt:

1.Numărul supravieţuitorilor de vârsta x, notat cu Ix, care indică câte persoane dintr-o categorie de vârstă a şi număr iniţial Ia, se mai află în viaţă la împlinirea vârstei de x ani ; a = 0; Ia = 100.000.

2.Numărul decedaţilor între vârstele x şi x+1, notat cu dx. Reprezintă numărul de persoane de vârstă x care au decedat înainte de împlinirea vârstei x+1 Se exprimă prin:

dx = Ix – Ix+1.3. Probabilitatea de supravieţuire între vârstele x şi x + 1 , notată cu qx Măsoară riscul ca o persoană,

care a împlinit x ani, să decedeze înainte de a împlini vârsta de x + 1 ani.Se estimează prin:

qx =

4.Probabilitatea de supravieţuire între vârstele de x si x+1, notată cu px. Reprezintă şansele ca o persoană în vârstă de x ani să fie în viaţă şi la împlinirea vîrstei de x+1 ani:

px=

- 38 -

Pornind de la valorile tabelate, se calculează o serie de indicatori sintetici pentru întreaga populaţie, caracterizată de cifrele conţinute în Tabele de maortalitate.Vom aminti, dintre acestea, viaţa medie (sau speranţa medie de viaţă).

5.Viaţa medie sau speranţa medie de viaţă, notată cu Ex, reprezintă numărul mediu de ani de trăit pe care îi mai are de trăit o porsoană care a împlinit vîrsta de x ani. Se calculează prin:

Pentru utilizarea Tabelei de mortalitate, în calculul asigurărilor de viaţă se introduc cîţiva indicatori, cunoscuţi sub „Numere de comutaţie”.Se introduc notaţii specifice matematicilor actuariale şi, de asemenea, ordine şi simetrie în aceste calcule.Valoarea acestora este influenţată atât de mărimile variabelor Ix şi Edx, cât şi de nivelul dobânzii anuale I, utilizată la capitalizarea depunerilor persoanelor asigurate.

6.Valoarea scontată Dx a supravieţuitorilor de vârstă x.Ea reprezintă suma totala care trebuie capitalizată la naşterea celor de vârstă x, pentru a plăti cate o unitate monetară tuturor celor care au supraviţuit până la x ani:

Dx = lx.vx

7.Valoarea scontată Nx a pensiilor unitare plătite supravieţuitorilor începând cu vârsta x.Este suma care se capitalizează la naşterea celor de vârstă x,

pentru a plăti câte o unitate monetară tuturor supravieţuitorilor, în fiecare an până la deces; Nx= lx.vx + lx+1 .vx+1 + …….+l v =Dx+Dx+1+D

8.Valoarea scontata Cx a decedaţilor de vârstă cuprinsă între x şi x+1. Se referă la suma care se capitalizeză la naşterea celor de vârstă x, necesară plăţii unei unităţi monetare tuturor celor care decedează în intervalulde timp precizat:

Cx=vx+1.dx

Metode de calcul ale rezervelor de primă

Există două metode distincte de determinare a rezervei de prime pentru asigurarea de viaţă, indiferent de tipul acestuia

A.Metoda prospectivă determină valoarea rezervei V făcând diferenţa valorilor scontate, la momentul de timp considerat, ale viitoarelor plăi efectuate de societatea de asigurare şi de asigurat.Astfel avem relaţia:Rezerva de prime= Valoarea scontată a viitoarelor cheltuieli-Valoarea scontată a viitoarelor prime încasate

B.Metoda retrospectiva determină valoarea rezervei de prime nu pe baza evoluţiei în viitor a poliţei de asigurare ca metoda prospectivă, ci pe baza încasărilor şi plăţilor efectuate de către societatea de asigurare, în contul asigurări considerate pe intervalul de timp scurs din momentul emiterii asigurării şi până în monentul în care este efectuată calcularea acestei rezerve.Calculul nu se efectuează individual ci pentru un asigurat mediu.Determinarea rezervei prin metoda retrospectivă se face recursiv.

Rezervele de primă –rezervele tehnice în asigurările de persoane

Rezerva netă de primăRezerva de prima brută

- 39 -

Rezerva netă de prime în asigurarea mixtă de viaţă

Asigurarea mixtă de viaţă îmbină, în mod fericit, protecţia oferită de asigurarea de deces, cu cea pe care o dă asigurarea de supraviţuire.Astfel asigurătorul achită în cazul decesului asiguratului suma asigurată şi asigurătorul capitalizează cea mai mare parte a primelor încasate în vederea achitării sumei asigurate în cazul în care persoana asigurată supravieţuieşte perioadei asigurate.Rezerva de primă netă creşte, în consecinţă, pe toată durata de acţiune a poliţei de asigurare, atingând la sfârşitul perioadei o valoare egală cu suma asigurată.

Asigurarea de viaţă pe n aniAchitată printr-o primă unică

Vx =Ax+t:n-t

Achitată prin prime anuale

Rezervele de prime brute

Rezerva de prime netă nu reflectă decât evoluţia ideală a unui contract de asigurare.Relaţiile dintre cei doi participanţi la un contract de asigurare sunt reglementate nu prin prime nete, ci de primele brute, care include şi cheltuielile asigurătorului necesare pentru ca poliţa de asigurare să devină un produs financiar atractiv atât pentru asiguraţi, cât şi pentru asigurător.Rezerva de prime brute sau rezerva adecvată, ,se defineşte ca diferenţa la momentul de calcul t-dintre valoarea medie scontată a viitoarelor plăţi şi cheltuieli

şi valoarea scontată a primelor brute pe care le va plăti, în viitor, posesorul poliţei de asigurare.Calculul rezervei de prime brute pentru asigurarea mixtă de viaţă

Considerăm cazul unei poliţe de asigurare încheiată la vârsta de x ani pentru o durată de n ani, la o sumă asigurată de o unitate monetară.Determinarea rezervei brute la un moment de timp determinat, se face prin echivalarea costurilor asigurătorului şi asiguratului.Vom utiliza, pentru determinarea expresilor compacte ale rezervei, metoda prospectivă.

a)Asigurarea mixtă de viaţă pe n ani, achitată printr-o primă unicăRezerva brută de prime include, pe lângă valoarea scontată la momentul respectiv a sumei asigurate, Ax+t :n-t

,şi suma scontată a cheltuielilor de administrare ale societăţii de asigurare, y, pe toată perioada de timp, până la expirarea contractului de asigurare:

tV =Ax+t :n-t+Se observă că, în cazul special al achitării printr-o primă unică, rezerva brută este constituită din însumarea rezervei nete cu rezerva constituită pentru acoperirea costurilor administrative.

b)Asigurarea mixtă de viaţă pe n ani,achitată prin prime anualeEchivalarea prospectivă, la momentul t, a tuturor obligaţiilor şi cheltuielilor viitoare ale asigurătorului cu plăţile în valoare de Bpax-n . Ale asiguratului se traduce prin relaţia:

In ecuaţie, obligaţiile viitoare ale asigurătorului sunt pozitive, iar intrările viitoare de prime au semnul minus.După ce se grupează termenii şi componentele primei brute sunt evidenţiate, se ajunge la relaţia :

x+t :n-t-

Din punct de vedere formal, rezerva de prime brute, se calculează prin utilizarea primei anuale zillmerizate, are o expresie identică cu rezerva netă

- 40 -

Calculul sumelor de răscumpărare

O situaţie des întâlnită in practica asigurărilor de viaţă apare în momentul în care contractantul asigurării solicită, după scurgerea unei anumite perioade din contractul de asigurare, dar înainte de expirarea acestuia, rezilierea poliţei de asigurare.O asemenea acţiune este contrară intereselor asigurătorului pentru că , pe de o parte, îi reduce încasările, iar, pe de altă parte, îi micşoreză portofoliul de poliţe pe care le gestioneză.Din punct de vedere teoretic, în momentul rezilierii contractului de asigurare, în contul poliţei anulate există o anumită rezervă de prime care aparţine, de drept, persoanei asigurate.Având în vedere că asigurărorul pe această perioadă a efectuat anumite cheltuieli cu această poliţă de asigurare, precum şi-a asumat şi un risc, asigurătorul va achita numai o fracţiune din întreaga sumă acumulată.

Principiul aplicat în calculul sumei de răscumpărare este extrem de simplu.Solicitantul va primii o cota din rezerva de prime existentă în contul poliţei sale de răscumpărare.Nivelul acestei cote depinde de momentul emiterii cererii de asigurare, cu cât acest moment este mai apropiat de momentul expirării poliţei reclamate sau, echivalent, cu atât mai mare va fi cota din rezerva alocată sumei plătite la răscumpărare.

Un exemplu de calcul al sumei de răscumpărare pentru o poliţă mixtă de viaţă de n ani, pentru o sumă asigurată de o unitate monetăra.Rezerva de prime utilizată în calcule este de tip Zillmer, iar notaţia utilizată pentru a desemna suma de răscumpărare, plătită de asigurător în anul k de asigurare(0<k<n-1), este Rx , unde x este vârsta asiguratului în momentul emiterii poliţei:

Rx = max

unde factorul g se calculeazăcu formula :g= 0 daca n-1 6 si x+ k g= 0,01 in caz contrar

Se observă că, în cazul examinat, suma de răscumpărare, după ce în primul an are o valoare extrem de redusă, când rezerva de primă brută poate fi negativă

se ridică rapid la valori ce depăşesc mult pragul fixat de 75% din rezerva de primă.De asemenea, rezerva de primă este acordată în totalitate ca sumă de răscumpărare, în cazurile în care vârsta asiguratului depaşeşte 60 ani.

CAPITOLUL IV

4. Evidenţa, instrumentarea şi controlul dosarelor de daună la asigurările de persoane 4.1 Formele de asigurări suplimentare

- 41 -

Rezerva de daune pentru asigurările suplimentare incluse in asigurările de viaţă se constituie pentru fiecare contract la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate in viitor pentru lichidarea daunelor. Asigurările suplimentare incluse in asigurările de viaţă pentru care se calculează rezervă de daună sunt prevăzute in Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2001 ( cap.III, al.1, lit.c ) Ele se compun din : A.Asigurări de deces din accident incluse în:

asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente (de 6 ori suma asigurată înscrisă in polită, de plată, suplimentar, la producerea evenimentului asigurat);

asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente (o dată suma asigurată înscrisă in poliţă, de plată, suplimentar, la producerea evenimentului asigurat);

asigurarea mixtă de viaţă reevaluabilă:- dacă asiguratul este cu plata primelor la zi se plăteşte:suma asigurată in cazul în care nu s-au plătit

prime pentru asigurarea suplimentară; dacă s-au încasat prime aferente asigurării suplimentare se plăteşte :suma asigurată de bază plus suma asigurată pentru asigurarea suplimentară de deces şi invaliditate permanentă din accident;

- dacă asiguratul nu este cu plata primelor la zi se plăteşte partea corespunzătoare din rezerva de primă constituită pentru ratele de primă achitate.

asigurarea de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital şi reevaluabilă:suma asigurată înscrisă in poliţa suplimentară, de plată la producerea evenimentului asigurat.

B. Asigurări de invaliditate permanentă din accident incluse în:

asigurarea mixtă de viaţă (în limita sumei asigurate înscrisă in poliţă, de plată la producerea evenimentului asigurat);

asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente (în limita a de 6 ori suma asigurată înscrisă in poliţă, de plată la data producerii evenimentului asigurat);

asigurarea familială mixtă de viaţă (în limita sumei asigurate înscrisă în poliţă, de plată la producerea evenimentului asigurat pentru oricare dintre asiguraţi);

asigurarea mixtă de viaţă cu pensie pentru urmaşi (in limita sumei asigurate înscrise in poliţă, de plată la producerea evenimentului asigurat);

asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente (în limita sumei asigurate înscrise in poliţă, de plată la producerea evenimentului asigurat);

asigurarea de economie şi invaliditate permanentă din accident(in limita sumei asigurate înscrisă în poliţă, de plată la producerea evenimentului asigurat);

asigurarea titularilor de contracte de credit / împrumut (in limita sumei asigurate stabilite in poliţă pentru sectiunea B, de plată la producerea evenimentului asigurat pentru oricare din asiguraţi);

asigurarea de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital şi reevaluare (pentru invaliditate permanentă totală se pklăteşte suma asigurată şi in caz de invaliditate permanentă parţială se plăteşte o parte din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală, corespunzătoare gradului de invaliditate stabilit);

- 42 -

asigurarea mixtă de viaţă reevaluabilă (pentru 1-4 ori suma asigurată înscrisă în poliţă suplimentar, după cum s-a convenit la încheierea contractului, de plată la producerea evenimentului asigurat).

C. Asigurarea de incapacitate temporară de muncă din accident, inclusă în asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente .

D. Asigurarea de invaliditate temporară din accident, inclusă în asigurarea titularilor de contracte de credit/împrumut (in limita sumei stabilite în poliţă pentru secţiunea C, de plată la producerea evenimentului asigurat).

4.2 Managementul compartimentului despăgubiri

Prin management, într-o accepţiune generică, se înţelege ansamblul integral al acţiunilor de prevedere, organizare, planificare, coordonare şi control, în vederea îndeplinirii scopurilor organizaţiei, identificând şi promovând forme şi metode de lucru menite a asigura funcţionalitatea şi performanţele structurii în cauză.Managementul compartimentului despăgubiri într-o societate de asigurare (birou, serviciu, direcşie, departament,etc) se realizează, în primul rând, prin inspectorii de daună şi apoi de către şefii de birouri, servicii, de directorii de sucursale şi societate. Pentru a realiza un bun management propiu, performant, un inspector de daună trebuie să-şi stabilească riguros priorităţile şi să-şi planifice judicios timpul de lucru, deosebit de importante fiind : punctualitatea, (încadrarea în timp şi rezolvarea problemelor la termenele stabilite), autodisciplina, consecvenţa, tenacitatea, capacitatea de a stabili relaţii corecte cu alte persoane, încrederea în sine şi atitudinea mentală pozitivă. Inspectorii de daună trebuie să-şi stabilească priorităţile de rezolvare a sarcinilor în funcţie de oportunitatea fiecărei cereri şi probleme de clarificat. Un important mijloc de măsurare a performanţei unui compartiment de despăgubiri îl constituie determinarea procentului de dosare care generează plângeri. Dată fiind natura procesului de rezolvare a despăgubirii şi complexitatea ajustării daunelor, unele plângeri sunt absolut inevitabile.Persoana căreia i s-a repartizat spre analiză şi soluţionare plângerea, trebuie să aibă autoritatea profesională şi morală să o rezolve, să-l convingă pe reclamant că solicitarea sa a fost primită şi tratată cu toată seriozitatea, să se pună de acord cu clientul asupra programării comunicărilor ulterioare şi să stabilească modalităţile de investigare a obiectului plângerii. Trecerea în revistă a dosarului de despăgubire este esenţială, iar documentaţia existentă în dosar trebuie să sprijine acţiunile inspectorului, să conţină informaţiile necesare pentru luarea deciziilor adecvate.Decizia asupra reclamaţiei trebuie să se bazeze pe datele despre eveniment, despre poliţă şi pe legea aplicabilă.Şefii departamentelor de despăgubiri, poartă întreaga responsabilitate pentru conducerea, controlul şi coordonarea activităţii ce se desfăşoară în domeniul constatării şi plăţii despăgubirilor.Ei trebuie să răspundă de plata promptă şi cinstită a despăgubirilor, în concordanţă cu condiţiile prevăzute în poliţă. Deasemenea, au un rol important în analizarea şi stabilirea corectă a modului în care asiguraţii şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute în poliţa de asigurare, cât şi în aplanarea cazurilor de contestare a despăgubirilor. Asigurătorii trebuie să-şi evalueze foarte bine interesele conform dorinţei lor de a oferi servicii rapide şi mulţumitoare pentru clienţi, trebuind să determine raţiunile care să ghideze soluţionarea revendicării pentru prejudiciul adus unei terţe persoane, iar acolo unde nu este posibil, trebuie să fie pregătiţi pentru reclamaţii sau procese în instanţele judecătoreşti. Şefii compartimentelor de despăgubiri trebuie să analizeze dosarele deschise pe luna în curs, dosarele redeschise, raportul dintre cazurile noi şi închideri, ritmul de soluţonare, numărul mediu de dosare pentru fiecare inspector de daună, rata daunei, dacă s-au luat deciziile corecte în privinţa acoperirii răspunderii şi pagubelor şi dacă investigaţia a fost adecvată şi completă.Omisiunea din partea inspectorului de daună de a recunoaşte elementele unei acoperiri, răspunderi sau pagube, poate să ducă la investigaţii necorespunzătoare. Aceasta poate să nu clarifice problema datorită faptului că:declaraţiile au fost incomplete, nu au fost păstrate doveyile medicale relevante s-au nu s-au identificat şi contactat martorii cheie.

- 43 -

În plus, ei trebuie să stabilească rezervele de daună adecvate. Perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale a inspectorului de daună, este esenţială pentru activitatea de constatare a evenimentelor asigurate produse, pentru stabilirea corectă a daunelor şi plata legală a despăgubirilor.

4.3 Evidenţa rezervelor de daune

Evidenţa daunelor se ţine distinct, pentru fiecare tip de astfel de asigurări, potrivit situaţiilor statistice stabilite de societăţile de asigurare.Vom prezenta in acest sens modelelele de formular folosite de S.C.ASIROM S.A. cu privire la ” Evidenţa daunelor raportate şi în curs de lichidare la asigurările suplimentare incluse in asigurările de viaţă şi operaţiunile efectuate in legătură cu rezerva de daună” şi “Situaţia centralizatoare a operaţiunilor efectuate in legătură cu rezerva de daune la asigurările de viaţă” in anexa nr.1 Coloanele 1-3 se completează cu datele cerute de formular, în ordinea cronologicăa primirii şi înregistrării în Registrul de intrare – ieşire al sucursalei a cererilor de plăţi sume asigurate, sume reprezentând trageri la sorţi sau de indemnizaţii. In coloana 4 se înscrie tariful ASIROM aferent condiţiei de asigurare în baza căreia s-a încheiat contractul de asigurare din care se solicită plata drepturilor. Coloanele 5- 9 se completează, după caz, în funcţie de evenimentul produs cu suma de plată estimată, iar în coloanele 10 şi 11 – 14 (“Data eliberării rezervei “ – pentru cazul de deces din accident şi respectiv, “Data diminuării rezervei” –în cazul celorlalte evenimente )se înscrie numărul şi data documentului cu care s-a făcut efectiv plata drepturilor din asigurare. In vederea determinării rezervei de daună şi a efectuării înregistrărilor contabile la nivelul societătii de asigurare se întocmeşte lunar “Situaţia centralizatoare a operaţiunilor efectuate privind rezerva de daune la asigurările de viaţă”, conform anexei nr.2. Punctul 1 din tabel reprezintă rezerva de daune constituită în luna de referinţă şi se obţine din însumarea tuturor sumelor înregistrate în luna anterioară; punctul 2 reprezintă suma eliberărilor din rezervăefectuate în luna curentă, care rezultă din adunarea tuturor cifrelor estimate, aferente riscului de deces din accident, pentru care s-a efectuat plata drepturilor în luna curentă (indiferent de data constituirii rezervei);punctul 3 reprezintă suma eliberărilor din rezervă în luna curentă;punctul 4 reprezintă suma cu care se diminuează în luna curentă rezerva de daune rezultată din însumarea tuturor cifrelor estimate ( în coloanele 6, 7, 8, sau 9 din tabelul „Evidenţa daunelor raportate şi în curs de lichidare”), aferente celorlalte riscuri pentru care s-a efectuat plata drepturilor în luna curentă (indiferent de data constituirii rezervei). Rândul “TOTAL”, reprezintă rezerva de daune raportate şi in curs de lichidare la încheierea lunii de raportare, care se calculează pe fiecare coloană prin scăderea sumelor eliberate din rezervă ori cu care se diminuează rezerva (pct.3 + pct.4 ) din rezerva constituită (pct.1+ pct.2). Pentru diminuarea rezervei de daună pentru asigurările de viaţă, la nivelul societăţilor de asigurări şi sucursalelor acestora, se înfiinţează o evidenţă a tuturor cererilor de plată de sume asigurate sau indemnizaţii, iar in baza documentelor prezentate de asiguraţi sau de beneficiarii asigurărilor, se efectuează un calcul estimativ al drepturilor din asigurare, urmare a producerii evenimentelor asigurate. La asigurările la care s-au întocmit dosarele de plată şi la care asiguraţii prezintă obiecţii solicitând reexaminarea medicală, respective reexaminarea cazului. Ori la care dosarele respective fac obiectul unei acţiuni in instanţele de judecată, sumele constituite potrivit alineatului precedent, se menţin in rezerva de daune până la plata efectivă a drepturilor din asigurare.

Stabilirea şi constatarea daunelor produse de evenimentul asigurat se finalizează prin întocmirea actului de evaluare şi stabilire a despăgubirilor.Prin pagubă sau daună se înţelege expresia bănească a pierderilor suferite de persoana sau bunul asigurat ca urmare a producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea.

- 44 -

Noţiunea de daună se utilizează mai ales la asigurările de bunuri şi doar în tr-o anumită măsură, în asigurările de persoane.De regulă, în asigurările de persoane producerea cazului asigurat implică obligaţia asigurătorului de a plăti persoanei suma asigurată(pentru caz de accident, deces , etc). Constatarea şi evaluarea daunelor în activitatea de asigurare se realizează diferenţiat, în raport de forma şi tipul de asigurare, caza şi modul de producere a cazului asigurat.La asigurările de persoane nu se foloseşte noţiunea de evaluare întrucât nici viaţa şi nici sănătatea nu sunt evaluabile în bani.În această situaţie, asigurătorul nu se obligă să acopere o pagubă, ci să plătească suma asigurată la producerea evenimentului riscului, independent de orice idee de prejudiciu. Asigurările de viaţă acordă asiguratului indemnizaţii băneşti în cazul producerii unor riscuri ce afectează viaţa persoanei, sănătatea şi integritatea sa fizică. La producerea evenimentului asigurat, în funcţie de riscul asigurat, asigurările de viaţă acoperă riscul de deces, iar la asigurările de persoane, altele decât cele de viaţă, integritatea corporală sau sănătatea persoanei. Marea majoritate a societăţilor de asigurare oferă pe lângă produsele clasice noi tipuri de produse care, pe lângă protecţie oferă şi oserie de avantaje, cum sunt : tratamente medicale, pensie pe o perioadă determinată sau viageră, cheltuieli de înmormântare, investiţii, economii, etc. Suma asigurată se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat, în condiţiile în care primele sunt achitate la zi, ori alt termen stabilit prin condiţiile de asigurare.Societăţile de asigurare nu plătesc suma asigurată în cazul în care decesul sau invaliditatea permanentă ale asiguratului au fost prilejuite de comiterea sau încercarea de comitere cu intenţie, de către asigurat sau beneficiar, a unor fapte penale . Suma asigurată, se plăteşte independent de sumele cuvenite asiguratului, iar la sigurările de viaţă la care, potrivit condiţiilor speciale de asigurare se prevede, sumele asigurate de plată, în caz de expirare, deces, etc., se majorează prin distribuirea unui unui procent din excedentul aferent acestor asigurări. Dacă ratele de primă nu au fost plătite la scadenţă sau în termenul de păsuire, contractul de asigurare

rămâne în vigoare pentru o sumă asigurată redusă.În toate celelalte cazuri, contractele se reziliază fără restituirea primelor plătite anterior. În cazurile de invaliditate permanentă totală din accident, se plăteşte întrega suma asigurată, iar în cazul invalidităţii permanente parţiale, o parte din suma asigurată, corespunzătoare gradului de invaliditate stabilit. Toate sumele plătite pentru invalidităţi parţiale, nu pot fi mai mari decât suma asigurată. De regulă, sunt cuprinse în asigurare evenimentele subite, provenite din afară şi fără voinţa asiguratului, cum sunt : explozia, prăbuşirea de teren, lovirea, inclusiv înţeparea, tăierea şi altele asemenea, căderea, alunecarea, atacul din partea altei persoane sau a unui animal, trăsnetul, acţiunea curentului electric, arsura, degerarea, intoxicarea subită, asfixierea din cauze subite, cele produse ca urmare a circulaţiei mijloacelor de transport, precum şi cele provocate de funcţionarea ori folosirea maşinilor, aparatelor, instrumentelor, sculelor sau armelor. Invaliditatea permanentă cuprinsă în asigurare reprezintă reducerea potenţialului fizic, psiho-senzorial sau intelectual, provocată de un accident în urma căruia a fost atinsă integritatea corporală şi nesusceptibilă de ameliorări.Gradul de invaliditate permanentă se stabileşte în baza examinărilor medicale, în conformitate cu criteriile şi normele interne ale societăţii de asigurare. Plata sumei asigurate se face numai dacă invaliditatea sau decesul au fost provocate de un accident produs în perioada valabilităţii contractului şi s-a ivit în decurs de un an de la data producerii acestuia.În caz de invaliditate permanentă incontestabilă (amputare, extirpare, etc.,)examinarea asiguratului, stabilirea gradului de invaliditate şi plata sumei asigurate se fac fără a aştepta terminarea tratamentului medical, iar dacă nu se poate stabili gradul definitiv de invaliditate, de regulă, se plăteşte o parte din suma asigurată, corespunzătoare gradului minim de invaliditate existent, gradul definitiv stabilindu-se după o nouă examinare propusă de medicul legist. În concluzie, evaluarea corectă a unei revendicări trebuie să combine evaluările vătămărilor corporale, investigaţiile celui care instrumentează dosarul de daună şi analizarea tuturor informaţiilor existente cu privire la caz.

4.4 Instrumentarea dosarelor de plată privind asigurările de persoane

- 45 -

Instrumentarea dosarelor de plată se realizează potrivit normelor specifice fiecărei clase de asigurare.Conform contractului de asigurare, sumele asigurate se achită după apariţia unui risc asigurat (deces, invaliditate sau supravieţuire), la expirarea valabilităţii poliţei de asigurare sau la răscumpărarea sumei asigurate înainte de termen. Stabilirea şi plata indemnizaţiei, se fac pe baza cererii asiguratului ,a actelor de identitate, poliţei de asigurare şi a altor acte şi documente necesare stabilirii decesului sau gradului de invaliditate, astfel: a) În caz de deces al asiguratului din accident, beneficiarul poliţei de asigurare trebuie să prezinte:

1. poliţa de asigurare în original2. certificatul de deces al asiguratului, în original sau copie, după caz; 3. cerificatul medical constatator al decesului, vizat de registrul de stare civilă;4. procesul-verbal de constatare a accidentului încheiat de organele competente sau orice acte care

pot dovedi că decesul este consecinţa unui accident (adeverinţe eliberate de unităţile medicale care au dat primul ajutor, declaraţii de la martori autentificate de organe competente sau date în faţa reprezentanţilor asigurătorilor, etc.);

5. adeverinţă de la locul de muncă, care să ateste ocupaţia asiguratului la data accidentului; 6. acte care să probeze legitimitatea beneficiarului de a obţine indemnizaţia (acte de identitate,

certificat de moştenitor, etc.); b) În caz de invaliditate permanentă:

1. poliţa de asigurare;2. procesul-verbal de constatare a accidentului, încheiat de organele competente sau orice acte care pot

dovedi că invaliditatea permanentă este consecinţă a unui accident (adeverinţe medicale, declaraţii de martori, expertize,etc.);

3. certificatul medical constatator al invalidităţii permanente, eliberat de autoritatea competentă,4. adeverinţă de la locul de muncă care să ateste ocupaţia la data accidentului; 5. actul de identitate;6. reţelele, bonurile, facturile ori notele de plată privind cheltuielile pentru medicamente, tratamente ,etc.

La invaliditatea parţială se plăteşte o cotă procentuală din suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală, iar în caz de deces din accident, întreaga sumă asigurată pentru risc. Pentru stabilirea şi plata indemnizaţiei de asigurare, una din cele mai importante sarcini o constituie evaluarea tratamentului medical, în fapt o analiză şi apreciere a asistenţei medicale acordate, a corectitudinii stabilirii gradului de invaliditate, a cheltuielilor cu spitalizarea şi asistenşa ambulatorie. În cadrul acestui proces, se verifică cauza accidentării, se confirmă sau nu tratamentul acordat, se stabileşte dacă este nevoie de un tratament suplimentar şi se hotărăsc modalitatea de efectuare a investigaşiilor şi controlul tratamentului. Asigurătorul, şi în mod deosebit cel care instrumentează dosarul de plată, trebuie să fie conştient de faptul că este posibil oricând ca documentele primite spre examinare să nu aibă legătură cu evenimentul asigurat, să reflecte probleme de sănătate determinate de alte evenimente decât cele asigurate, precum şi posibilitatea ca asiguratul să sufere de boli cronice. Ca profesionist, salariatul cu atribuţiuni de rezolvare a plăţilorde sume asigurate, trebuie să verifice cererile de plată, să investigheze şi să cerceteze realitatea producerii evenimentului asigurat şi să ştie să pună întrebări medicale corespunzătoare.Deşi salariatul respectiv nu este medic sau expert în probleme medicale, ci un specialist în asigurări, al cărui rol este acela de a obţine informaţiile necesare rezolvării corecte şi operative a revendicărilor asiguraţilor, el trebuind să dispună de un minim de cunoştinţe medicale şi să ştie când şi în ce problemă trebuie să solicite părerea sau avizul unui specialist în domeniu. În majoritatea cazurilor, evaluarea tratamentului medical se face pe cont propiu, de către reprezentantul societăţii de asigurare, fără asistenţă suplimentară, pe baza înregistrărilor medicale, rapoartelor realizate de către cei care solicită despăgubirea, a cunoştinţelor sale medicale şi costurilor necesare controlului medical. Fişele şi înregistrările medicale, joacă un rol fundamental în investigarea şi în documentarea medicaă a cererilor de despăgubire pentru vătămări corporale.Ele oferă importante date şi informaţii privind existenţa asigurării, pirderea suferită şi modul în care s-a produs evenimentul asigurat. Prin consultarea lor se poate stabili:daca înainte de producerea accidentului persoana în cauză suferea de o boală cronică şi dacă aceată boală are legătură cu producerea evenimentului; dacă persoana asigurată a mai

- 46 -

beneficiat sau nu de de acelaşi tratament prntru cel acordat în urma accidentului; gradul de alcoolemie sau prezenţa unor substanţe în corp, etc. Cele mai obişnuite înregistrări medicale sunt fişele medicale, înregistrările clinice, rapoartele, înregistrările cu privire la internarea în spital şi înregistrările de la alte instituţii. Fisa medicală furnizată de cel care asigură îngrijirea medicală este primul document necesar pentru verificarea cererii de despăgubire; se poate prezenta sub diferite forme, de la notele scrise de mână pe baza prescripţiilor medicale, până la formatele standardizate în care, pentru fiecare procedură sau tratament, se specifică un anumit cod, diagnosticul şi serviciile care trebuie acordate. Înregistrările clinice (ansamblu de observaţii efectuate de către cei ce asigură îngrijirea medicală, analizele şi tratamentul medical)oferă informaţii privind caza şi gravitatea unui accident sau a unei boli. Rapoartele medicale pot oferi detalii cu privire la procedura medicală, probele trimise la laborator pentru evluare patologică, evoluţia stării de sănătate a pacientului în cadrul unei terapii în desfaşurare ,etc.De o deosebită importanţă sunt rapoartele medico-legale care descriu accidentarea, starea fizică şi mentală a pacientului şi rezultatele ce se aşteaptă a se obţine de la tratamentul aplicat, etc. Foaia de observaţii din spital, descrie în amănunt îngrijirea medicală şi tratamentul de care a beneficiat pacientul în spital şi cuprinde informaşiile de identificare, antecedentele medicale, raportul examinării din punct de vedere fizic, fişele de diagnostic şi tratament, observaţiile clinice, operaţiile, analizele efectuate şi concluzia tratamentului sau a spitalizării. Alte fise medicale (cum sunt : fişele medicale de la camera de gardă, serviciul ambulatoriu, etc) includ informaţii privind identificarea pacientului, stabilirea abtecedentelor relevante cu privire la vătămările şi bolile suferite, concluziile examinării din punct de vedere fizic, diagnosticul şi terapia, observaţiile clinice, operaţiile, analizele efectuate şi rezultatele lor, starea în care se află pacientul, sfaturile ce trebuie urmate de către pacient şi familia acestuia. În cazurile de vătămări corporale mai complicate, salariaţii cu atribuţiuni de rezolvare a plăţilor de sume asigurate au nevoie de asistenţa unui medic specialist în domeniu.De regulă, cele mai utilizate servicii de specialitate sunt:verificarea din punct de vedere retrospectiv şi examinările medicale independente. Verificarea retrospectivă – numită şi analiza fişelor –implică verificarea de către un medic specialist, a fişelor medicale prin prisma relaţiei accident şi factori cunoscuţi ai vătămării, a tratamentului aplicat în raport cu accidentul, necesităţii tratamentului continuu. În mod practic, salariatul cu atribuţiuni de rezolvare a plăţilor de sume asigurate, prezintă medicului care efectuează veruficarea (de regulă medici legişti)factorii care au determinat accidentul, explică problemele ce trebuie incluse în raportul de verificare, trimite medicului toate documentele şi stabieşte termenul limită pentru întocmirea concluziilor. Examinarea medicală independentă, prevazută de majoritatea poliţelor de asigurare (o condiţie a contractului), include verificarea antecedentelor şi tratamentului pacientului şi examinarea din punct de vedere fizic a acestuia. Tipul de specialist medical la ale cărui servicii trebuie să se apeleze pentru o examinare independentă, depinde de tipul accidentului.De pildă, dacă vătămarea implică o fractură este ales, în general, un chirurg ortoped, iar dacă implică o cicatrice, este ales un chirurg plastician autorizat.În cazurile foarte complicate, de accidente grave, examinarea medicală poate fi efectuată de către o comisie medicaă prezidată de medicul legist şef al judeţului.Verificările şi examinările independente pot confirma sau nu dovezile reclamantului şi, implicit, plata sau neplata despăgubirilor. Valoarea despăgubirii corespunzătoare unei asigurări de persoane este determinată într-o mare măsură şi de cheltuielile medicale efectuate de către asigurat. Ca urmare, inspectorii de daună se pot confrunta cu numeroase probleme privind evaluarea revendicărilor solicitate, determinate de: interesul asiguratului pentru prelungirea peste termen a tratamentului, neînţelegerile dintre specialiştii în medicină cu privire la necesitatea tratamentului şi caracterul adecvat al acestuia, creşterea semnificativă a costului tratamentului medical, ş.a. Investigarea dosarelor de plată. Aşa cum rezultă din cele prezentate, cele mai frecvente nereguli şi fraude la acest gen de asigurări se comit în legătură cu încheierea unor contracte prin încălcarea normelor de asigurare, producerea unor invalidităţi determinate de riscuri necuprinse în asigurare, stabilirea gradului de invaliditate prin expertize neconforme cu realitatea, etc. În general, în investigarea şi instrumentarea dosarelor de plată trebuie să se ţină cont în mod deosebit de împrejurările producerii evenimentelor asigurate şi evaluarea tratamentelor medicale.

- 47 -

În acest sens se va analiza şi verifica dacă: - au fost respectate prevederile condiţiilor generale şi speciale privind asigurările de viaţă, accidente şi sănătate, precum şi celelalte reglementări şi instrucţiuni emise de societatea de asigurare; - pentru suma asigurată ce face obiectul plăţii există un contract de asigurare valabil, încheiat potrivit condiţiilor specifice clasei de asigurare; - la producerea evenimentului, asiguratul plătise primele de asigurare sau se încadrează, atunci când este cazul, în termenele de păsuire; - la încheierea contractului, asiguratul a făcut declaraţii inexacte cu privire la vârstă, starea de invaliditate ori starea de sănătate; - evenimentul asigurat s-a produs înainte de împlinirea vârstei minime stabilite prin condiţiile speciale ale asigurătorului; - cuantumul primelor de asigurare a fost calculat corect, pe baza tarifului de prime pentru fiecare formă de asigurare; - regularizarea primelor plătite în plus sau în minus, a fost efectuată în conformitate cu prevederile normativelor în vigoare şi condiţiile de asigurare generale sau speciale; - decesul sau invaliditatea permanentă ale asiguratului au fost determinate de comiterea intenţionată de către asigurat sau beneficiarul poliţei de asigurare a unor fapte penale, care exclud plata sumei asigurate; - modificarea ulterioară a contractelor de asigurare s-a efctuat cu respectarea condiţiilor prevăzute de reglementările în vigoare; - la dosarele de plată există actele şi documentele prevăzute în condiţiile şi normele de asigurare; - sumele de plată au fost corect stabilite şi dacă acestea au fost acordate la termenele prevăzute, celor îndreptăţiţi legal a le încasa; - sumele trecute în referatele de plată corespund cu sumele trecute în registrul de casă şi în evidenţele contabile; - dosarele de plată sunt rezolvate în mod ritmic, pe măsura primirii documentelor şi, în caz de întârziere, care sunt motivele şi cauzele aceteia. La asigurările de viaţă, se va controla şi verifica, în plus faţă de cele prezentate, dacă:

- asigurarea a fost încheiată cu respectarea condiţiilor de vârstă;- contractele de asigurare au fost încheiate, contrar normelor de asigurare, pentru persoane cu

o invaliditate permanentă mai mare decât procentul reglementat;- s-au respectat condiţiile de plată a sumelor asigurate conform tipului de asigurare şi

condiţiile de plată;- în cazul invalidităţii permanente parţiale, suma a fost calculată şi plătită corespunzător

gradului de invaliditate stabilit şi dacă acesta a fost agreat de către societatea de asigurare, pe baza examinării medicale potrivit criteriilor de determinare a gradului de invaliditate permanentă post-traumatică în materia asigurărilor facultative de persoane;

- asiguratul accidentat s-a prezentat spre a fi examinat medical în termenul prevăzut în condiţiile de asigurare şi examinarea medicală s-a efectuat în termenul prevăzut în condiţiile de asigurare;

- plata sumei asigurate a fost efectuată în condiţiile în care invaliditatea permanentă sau decesul au fost provocate de un accident produs în perioada valabilităţii contractului ;

- au fost plătite sumele asigurate celor în drept să le primească în condiţiile în care nu au fost îndeplinite, la termen şi în totalitate, obligaţiile prevăzute în condişiile de asigurare;

- scutirile de plată a primelor, în cazul în care asiguratul accidentat a suferit o invaliditate permanentă mai mare decât procentul prevăzut în normative, au fost acordate cu respectarea reglementărilor în vigoare;

- a fost calculată corect suma pentru decesul produs în primii ani ai asigurării;- au fost calculate corect, pentru cazurile de deces, majorările cu cote de excedent, după al

doilea an de asigurare, stabilite corespunzător cu timpul cât au fost plătite primele de asigurare, socotite în ani întregi, însă cel mult până la data decesului,

- la contractarea asigurării, vârsta asiguratului, pe baza căreia au fost stabilite şi plătite primele de asigurare, era cea reală;

- 48 -

- au fost aplicate corect cotele de excedent la expirarea asigurărilor la care primele au fost plătite pe toată durata de plată a primelor;

- cuantumul primei, în cazul asigurării facultative de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital şi reevaluare, a fost determinată corect, în baza tarifuluzi de prime, stabilit diferenţiat pentru femei şi bărbaţi;

- pentru persoanele de profesie cascadori, piloţi de încercare şi cele care participă la concursuriauto-moto,ori desfăşoară activităţi în aviaţia civilă, militară şi sportivă, primele de asigurare, la asigurarea de pensii suplimentară privată cu acumulare de capital şi reevaluare, au fost majorate conform normelor de asigurare;

- a fost plătită, potrivit normelor, suma asigurată în cazul în care decsul a fost produs prin sinuciderea asiguratului, în termenul prevăzut prin condiţiile de asigurare ori, dacă riscul s-a produs prin comiterea cu intenţie, de către asigurat ori beneficiar, a unor fapte grave;

- persoana asigurată era bolnavă la data încheierii contractului de asigurare,- la data încheierii asigurării, persoana care a solicitat asigurarea a făcut declaraţii inexacte

cu privire la împrejurări 4esenţiale referitoare la riscul asigurat;- a fost plătită suma asigurată în condiţiile în care decesul a fost prilejuit de un caz de

excludere : operaţiuni militare pe timp de război, revoluţie, etc.;- a fost plătită suma asigurată pentru un eveniment datorat unei condiţii medicale pentru

care, în momentul de început al asigurării, persoana asigurată era înregistrată la o unitate medicală şi se afla sub îngrijire medicală, iar acest lucru nu a fost adus la cunoştinţa asigurătorului prin declaraţia de asigurare,

- au fost soluţionate din punct de vedere medical unele probleme specifice : stabilirea legăturii cauzale dintre evenimentul asigurat şi invaliditatea sau decesul asiguratului; stabilirea factorului determinant (boală obişnuită, accident, boală infecţioasă acută) şi verificarea dacă acesta nu se află printre excluderile prevăzute în condiţiile de asigurare; constituirea comisiilor medicale, în unele cazuri deosebite; efectuarea de investigaţii la medicul de familie sau la alte unităţi de specialitate din reţeaua medicală, etc.

4.5 Eficienţa activităţii de constatare a pagubelor şi soluţionarea dosarelor de daune.

Analiza activităţii de soluţionare a cererilor de despăgubire şi constatare a pagubelor prezintă o importanţă deosebită. Încărcătura cu activitate a salariaţilor de la compartimentele de despăgubiri prezintă de asemenea un interes economic.

1. Rata daunei reprezintă raportul exprimat în procente, dintre plăţile de despăgubiri şi încasările din prime de asigurare. Se calculează atât pentru fiecare fel de asigurare cât şi pentru principalele categorii de asigurări folosindu-se formula:

- 49 -

, unde

Rd – rata daunei

Dp – totalul plăţilor de despăgubiri şi sume asigurate

P - totalul încasărilor de prime de asigurareRata daunei se exprimă în procente putând fi mai mică, egală sau mai mare de sută la sută. Cu cât

nivelul ratei daunei este mai mic de 100% cu atât situaţia financiară a societăţii de asigurare este mai favorabilă.

2. Rata asigurării . În literatura de specialitate o găsim şi sub denumirea de “Gradul de cuprindere în asigurare”. Se stabileşte prin raportarea numărului sau volumul obiectelor asigurate (numărul de autovehicule, persoane, hectare de culturi, animale, etc.) la numărul sau volumul total al obiectelor de aceeaşi natură asigurabile, după formula:

, unde

Ra – rata asigurării

n - numărul bunurilor (persoanelor) asigurate

N - numărul bunurilor (persoanelor) asigurabile

Acest indicator exprimă gradul de dezvoltare al fiecărei forme de asigurare. Cu cât nivelul indicatorului este mai apropiat de 100, cu atât forma de asigurare respectivă este mai dezvoltată. Rata asigurării ridicată reflectă poziţia dominantă a asigurătorului pe piaţa asigurării pentru produsul respectiv.

3. Rata fizică a daunei. Acest indicator se aseamănă cu rata daunei dar aici mărimile ce se raportează sunt exprimate în unităţi naturale. Este un indicator cantitativ. Indică ponderea bunurilor despăgubite în totalul bunurilor asigurate. Cu cât nivelul acestui indicator este mai scăzut, cu atât activitatea societăţii de asigurare este mai eficientă.

Rata fizică a daunei se stabileşte conform relaţiei:

, unde

Rfd – rata fizică a daunei

nr.B.dp – numărul bunurilor (persoanelor) asigurate

nr.B.asig – numărul bunurilor (persoanelor) asigurate.

4. Costul relativ al activităţii de asigurare. Se calculează ca raport ]ntre totalul cheltuielilor legate de desfăşurarea activităţii de asigurare şi totalul încasărilor din prime de asigurare, comisioane, dobânzi. Prin compararea acestuia cu rata daunei rezultă posibilităţile de reducere a cheltuielilor generale şi a cheltuielilor comune. Acest indicator se stabileşte pe feluri de asigurări, relaţia de calcul fiind:

, unde

Ca – costul relativ al activităţii de asigurare

C - cheltuieli totale efectuate de asigurător (plăţi de sume asigurate,

despăgubiri pentru pagube,etc)

În mod normal nivelul indicatorului este subunitar, în caz contrar situaţia financiară a societăţii este deficitară.

Indicatorii Rata daunei şi Costul relativ al activităţii de asigurare se calculează atât pentru fiecare an în parte, cât şi pentru întreaga perioadă de referinţă.

- 50 -

5. Rata venitului net. Se calculează raportând diferenţa între totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor înregistrate de societate într-o anumită perioadă de timp, de regulă un an, la totalul veniturilor. Rata venitului net se calculează pe baza relaţiei:

, unde

Rvn – rata venitului net

P - încasări totale din prime şi alte venituri

C - cheltuieli totale efectuate de asigurător

Rata venitului net reflectă procentual cât rămâne în beneficiul asigurătorului din fiecare 100 de unităţi valorice din primele de asigurare.

6. Cheltuielile la 1 leu venit. Este un indicator de forma efect/efort. Se calculează raportând diferenţa între totalul cheltuielilor şi totalul despăgubirilor plătite de asigurător pe parcursul anului, la diferenţa între totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor. Relaţia este:

, unde

C – totalul cheltuielilor de asigurare

Dp – totalul despăgubirilor (sumelor asigurate) plătite

P – totalul primelor de asigurare şi al altor venituri încasate

Volumul şi calitatea activităţii desfăşurate de o societate de asigurare ca şi a subunităţilor

acesteia pot fi apreciate şi pe baza altor indicatori:

- suma medie asigurată- numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător- productivitatea muncii în activitatea de asigurăriCreşterea eficienţei activităţii constitue un deziderat în economia fiecărei societăţi de asigurare.

4.6 Controlul intern al dosarelor de daună

Controlul se manifestă atât prin structurile proprii ale asigurătorilor (Control intern), cât şi prin autoritatea de stat ce supraveghează şi reglementează piaţa (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România). Controlul intern utilizează un întreg spectru informaţional pentru a verifica societatea de asigurare, asiguraţii, agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare în legătură cu cazurile asigurate. Sunt situaţii în care domeniul de lucru al controlului se extinde în afara pieţei de asigurare spre terţi (martori, organe de poliţie, ateliere de reparaţii şi construcţii, pompieri, Societatea Naţională a Apelor Române, Institutul Naţional de meteorologie, etc.). Principiul despăgubirii reprezintă, poate, cel mai important element al asigurării. Conform acestui principiu, contractele de asigurare nu oferă despăgubiri peste valoarea pierderilor suferite de asiguraţi. Raţiunea principiului despăgubirii, este de a împiedica asiguraţii să profite din asigurare şi de reduce riscul subiectiv (împrejurarea în care o persoană provoacă în mod intenţionat, o pagubă), care se referă la defecte sau slăbiciunile caracterului uman, prin îndepărtarea interesului pentru profit. Societatea de asigurare are obligaţia de a cunoaşte în orice moment, variaţia în timp a numărului de accidente şi a persoanelor care urmează să solicite despăgubiri. Aceste informaţii fiind cunoscute, permit asigurătorilor să estimeze corect fondurile necesare plăţilor şi numărul lichidatorilor de daune angrenat în activitatea de dezdăunare.

- 51 -

După instrumentare, dosarele de daună sunt controlate şi verificate de către şeful serviciului de daună sau persoanele împuternicite în acest sens – cu privire la realitatea şi corectitudinea operaţiunilor întreprinse – şi avizate de compartimentul juridic al sucursalei. La analiza conţinutului dosarelor de daună şi evaluarea corectitudinii datelor înscrise în acte şi documente de către inspectorii de daună, se are în vedere respedtarea metodologiilor de constatare a evenimentelor asigurate şi a normelor de întocmire şi rezolvare a dosarelor de daună emise de societatea de asigurare. Se verifică conţinutul dosarelor de daună, corectitudinea şi realitatea datelor completate, dacă înscrisurile consemnate în acestea s-au efectuat fără modificări şi ştersături, dacă s-au barat procesele – verbale de constatare la rubricile care nu au fost completate, pentru a se evita adăugirile ulterioare, dacă există semnăturile inspectorului care a întocmit procesul-verbal de constatare şi ale celorlalte persoane implicate în evenimente. Dosarele de daună sunt supuse controlului financiar preventiv şi aprobării conducerii sucursalelor pentru plata indemnizaţiei de despăgubire. Controlul financiar preventiv vizează în mod deosebit documentele care cuprind operaţiunile referitoare la drepturile şi obligaţiile de plată ale indemnizaţiilor.Cu această ocazie, se urmăreşte respectarea prevederilor referitoare la constatarea daunelor, evaluarea pagubelor, stabilirea despăgubirilor şi autenticitatea documentelor prezentate, precum :

- respectarea normelor şi instrucţiunilor cu privire la întocmirea dosarului de daună;- răspunderea societăţii de asigurare la data producerii evenimentului şi dacă acesta a fost determinat

de riscurile asigurate ;- stabilirea despăgubirilor să ţină seama de normele de asigurare şi de limita sumei asigurate;- documentele să fie emise de instituţiile abilitate să certifice producerea evenimentelor asigurate şi

dacă acestea corespund cu datele şi împrejurările declarate de asigurat la întocmirea dosarului de daună;

- verificarea cauzalităţii evenimetului, sub aspectul că nu constituie un caz de vină pentru care, nu se acordă despagubiri;

- evaluarea despăgubirii, care trebuie să se efectueze cu deplină corectitudine, conform normelor de asigurare, actelor normative în vigoare şi limitei sumei asigurate;

- verificarea corectitudinii aplicării proporţiei la calculul despăgubiriişi reţinerea ratelor restante , în cazul plăţii despăgubirilor;

- verificarea cazurilor care pot duce la probarea înscenării unor evenimente asigurate şi existenţa unor legături neprincipiale între persoanele asigurate şi persoanele care au întocmit dosarele de daună.Se va mai analiza dacă plăţile în numerar au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor în vigoare, dacă reţinerile au fost legale şi reale,dacă suma netă de plată a fost corect stabilită,dacă dosarul de plată a fost semnat de cei care au calculat, au verificat şi propus la plată despăgubirea, dacă există viza pentru controlul preventiv şi, după caz, dacă dosarul a fost vizat de serviciul juridic şi aprobat de presoanele competente.

Anual, toate referatele de plată se verifică prin sondaj de către birourile teritoriale de revizie şi control, sub aspectele respectării normelor interne de depăgubire, oportunităţii şi eficacităţii, efectuându-se astfel, controlul financiar de gestiune al dosarelor de plată.Cu această ocazie, se fac preveniri de la plaţi necuvenite,

CAPITOLUL V

5. PERSPECTIVE DE VIITOR

5.1 Intermediarii în asigurări

- 52 -

Intermediarii în asigurări au apărut ca profesie liberală (entităţi economice) odată cu punerea în aplicare a Legii nr.32/2000. Până la acel moment intermedierea asigurărilor s-a făcut potrivit Legii nr.47/1991de către agenţi de asigurare, persoane fizice sau juridice, cărora nu li s-a atribuit un statut clar de asociaţie profesională. Odată cu intrarea în vigoare a noii legi, pe lângă agentul de asigurare care reprezintă interesele asigurătorului, a fost introdusă şi activitatea de broker de asigurări.

Potrivit lucrărilor de specialitate27 brokerul de asigurări este intermediarul specializat care are ca activitate principală oferirea unor servicii pe baza unui standard rezonabil de experienţă şi competenţă profesională. Brokerul de asigurare oferă consiliere şi încheie asigurarea în mod normal ca agent al asiguratului, dar este plătit de obicei printr-un comision de către asigurător. În atingerea obiectivelor şi a scopului, salariaţii societăţii de brokeraj trebuie să fie pricipiali şi corecţi totodată. Activitatea din plan profesional desfăşurată a favorizat observarea mecanismului de intermediere în situaţii reale. Brokerul alege pentru asigurat oferta de asigurare care este cu un comision cât mai atractiv. Pe cale de consecinţă comisionul atribuit intermedierii grevează prima de asigurare şi implicit foloasele din asigurare. Deci asiguratul de bună credinţă care a apelat la serviciile unui intermediar profesionist a cumpărat un produs de asigurare scump şi nu întotdeauna acoperitor.

Apariţia brokerilor în asigurări a fost o necesitate pe piaţa asigurărilor şi aşa opacă în privinţa atributului de transparenţă28. Considerăm o stare de lucru pozitivă privind înregistrarea unui număr mare de brokeri de asigurare, care sa răspundă unor cerinţe minime de solvabilitate. Aceştia reprezintă „interesele asiguraţilor” în relaţia cu societăţile de asigurare. În alte împrejurări29 criticam carenţa legislativă30 care stabilea că „Brokerii de asigurare, sub condiţia împuternicirii primite din partea asigurătorilor, sunt îndreptăţiţi să colecteze primele în numele acestora şi să emită documente de asigurare. Situaţia permitea în mod paradoxal brokerilor de asigurare să încheie şi contracte de asigurare în calitate de agent de asigurare. În aceste situaţii contractul de asigurare era semnat în ambele părţi de aceiaşi persoană devenind nul de drept şi totuşi acceptat şi validat de asigurători. Considerând o necesitate obiectivă delimitarea acestei activităţi de scopul real al brokerului de asigurare în lucrarea amintită31 am considerat modificarea acestei prevederi ca o direcţie prioritară de perfecţionare a sistemului informaţional. Ulterior, la propunerea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor s-a modificat legislaţia asigurărilor32. Broker-ul de asigurare este definit clar „ca persoană juridică română sau străină, autorizată în condiţiile prezentei legi, care negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau reasigurare şi acordă asistenţă pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz” Modificările legislative de ultimă oră3334 dau substanţă definiţiei de broker astfel:

a) persoana juridică română ori străină, autorizată în condiţiile prezentei legi, care negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităţi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii;

Statistic, au fost autorizaţi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor un număr de 204 de brokeri de asigurare ce îndeplineau condiţiile legii35. Analişti ai pieţei asigurărilor36, susţin că din punct de vedere structural, în anul 2001 s-a produs o prima etapa de consolidare a pieţei, prin restrângerea numărului de operatori autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor de la 73 de asigurători, existenţi la

27 Bennett C., Dicţionar de asigurări, Editura Trei, Bucureşti, 2002, pag.128.28 L. Cistelecan, R. Cistelecan, Asigurări Comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tirgu Mures, 1997, pag.155.29 D.M. Bogdan, Sistemul Informaţional în societăţile de asigurare, Editura ANTET, 2003, pag. 83.30 Art.35 (10) din Legea nr.136 – privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. 31 D.M. Bogdan, Sistemul Informaţional în societăţile de asigurare, Editura ANTET, 2003, pag.21832 Legea nr.76/ 2003, pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare si supravegherea asigurărilor, Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003.33 Legea nr. 403 din 11 octombrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din 25 octombrie 2004.34 Ordinul nr. 3110 din 23.12.2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1243 din 23 decembrie 2004).35 Brokerul de asigurare pentru a fi autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, este obligat sa deţină un capital social de 150 milioane lei, sa plătească o taxa de autorizare de 30 milioane lei şi o asigurare de răspundere civila pentru risc profesional acoperitoare la 150.000 Euro.36 Conform portalului specializat 1asig.ro.

- 53 -

sfârşitul anului 2000, la 44 în prezent şi de la peste 800 de intermediari în asigurare la 204 brokeri de asigurare la sfârşitul anului 2003. Dintre aceştia, 191 brokeri au fost autorizaţi să funcţioneze, în timp ce 13 brokeri deţin autorizaţie de constituire. Comparativ cu anul 2002, numărul brokerilor de asigurare autorizaţi să funcţioneze a crescut în anul 2003 cu 36% (de la 150 la 204).

Avem convingerea ca acest sector va cunoaşte o dezvoltare accelerată. În viitor aceste societăţi de brokeraj se vor împărţi în cel puţin doua categorii şi anume brokeri de interes local şi brokeri de interes naţional care vor avea forţa financiara pentru a dezvolta o structura teritorială naţională şi chiar regională. Sunt de aşteptat, fuziuni ale brokerilor autorizaţi din România cu brokeri sau sindicate ale brokerilor din vestul Europei. Nu excludem posibilitatea de a se crea un sindicat al brokerilor de asigurare pentru a-şi proteja interesele şi a organiza piaţa în vederea eliminării concurentei neloiale.

Intermediarii în asigurări sunt şi vor rămâne un liant în piaţa asigurărilor între asigurători şi asiguraţi. De profesionalismul şi seriozitatea acestora depinde calitatea contractelor de asigurare şi a viziunii asiguraţilor despre asigurări creându-se o cultură în domeniul asigurărilor. În plan european intermedierea asigurărilor este reglementată prin Directiva Uniunii Europene adoptată în septembrie 200237 care stabileşte libertatea intermediarilor de a acţiona pe întreaga piaţă unică europeană (în toate ţările) cu respectarea strictă a exigenţelor profesionale şi înmatricularea prealabilă la autoritatea competenta din ţara de origine.

Considerăm că cele două categorii de intermediari în asigurări sunt entităţi profesionale distincte şi nu complementare. În fapt legislaţia prevede38 expres „calitatea de agent de asigurare este incompatibilă cu cea de broker de asigurare”. Acţiunea acestora cristalizează interferenţele dintre interesul asiguraţilor şi al asigurătorilor. În viitor, serviciile brokerului de asigurare vor submina activitatea agenţilor de asigurare. Brokeri de asigurare au o poziţie privilegiată atât faţă de asigurători cât şi faţă de asiguraţi prin faptul că sunt entităţi economice independente care se capitalizează prin specificul activităţii. Brokerii de asigurare lansează cererea de produse direct la sediul asigurătorului unde va negocia produsul cel mai acoperitor pentru asigurat39. Produsul cel mai bun de asigurare ar trebui să însemne acoperirea riscurilor cea mai cuprinzătoare la un preţ cât mai mic al asigurării. Brokerul de asigurare poate reprezenta interesele mai multor asiguraţi în raport cu mai multe societăţi de asigurare. Agentul de asigurare va mai avea libertate de mişcare redusă în segmentul de piaţă, pot reprezenta numai un singur asigurator în raport cu potenţiali clienţi. Numai spiritul comercial al agentului de asigurare poate înlătură oferta concurenţei de multe ori mai avantajoasă financiar pentru asigurat. Un agent de asigurare persoană fizică sau juridică nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător. Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare.Ca segment de piaţă identificăm asiguraţii nehotărâţi, asiguraţii cu resurse financiare reduse sau asiguraţii fideli din portofoliu existent.

Datorită faptului că brokerul de asigurare reprezintă interesele asiguratului dar încasează comision de la asigurător sunt mai apropiaţi de aceştia. Se pune firesc întrebarea. Nu reprezintă ei propriile interese dictate de mărimea comisioanelor ce se transformă în venituri? Se impune modificarea legislaţiei ce reglementează actorii de pe piaţa asigurărilor, în speţă Legea nr.32/2000 cu modificările ulterioare din „Legea privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor” în „Legea societăţilor de asigurare, a intermediarilor în asigurări şi a supravegherii asigurărilor”.

Intermediarii în asigurări sunt organizaţi încă din anul 2000 în Uniunea Naţională a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări din România (UNSICAR40). Asociaţia profesională UNSICAR41 a elaborat Codul Etic al Brokerilor de Asigurări, membri ai Uniunii, care cuprinde o declaraţie a principiilor şi

37 Comite Europeen des Assurances, Raport Annuel 2002-2003, pag.50.38 Legea nr. 403 din 11 octombrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din 25 octombrie 2004.39 Brokerul trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională la o limita minima a contractului ce se va majora la: a) 700.000 euro/eveniment si 1.000.000 euro suma agregata pe an, fără franşiza, de la 1 ianuarie 2006;b)1.000.000 euro/eveniment si 1.500.000 euro suma agregata pe an, fără franşiza, de la 1 ianuarie 2007. 40 Uniunea Naţională a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări din România (UNSICAR) a luat fiinţă în Septembrie 2000, la iniţiativa unui grup de 12 societăţi de intermediere şi consultanţă în asigurări, ca organizaţie non profit, neguvernamentală şi apolitică, având personalitate juridică în conformitate cu O.G.26/2000.41 Din luna Iunie 2001, UNSICAR a devenit membră cu drepturi depline a BIPAR (Bureau International des Producteurs d'Assurances et de Reassurances), organizaţie internaţională înregistrata la Paris şi cu sediul operaţional la Bruxelles. BIPAR a fost infiinţată în 1937 şi reuneşte asociaţiile profesionale naţionale ale intermediarilor în asigurări. Totodată, UNSICAR este membră cu drepturi depline a POI (Partners of Intermediaries).

- 54 -

valorilor profesionale pe care brokerii se obligă sa le respecte in relaţiile cu clienţii, cu asiguratorii şi cu ceilalţi intermediari.

Piaţa asigurărilor din România se dovedeşte a fi în continuă schimbare. Dar pentru a se ajunge la un nivel în care să primeze moralitatea şi respectul între partenerii de afaceri (asiguraţi, intermediari şi asigurători) va mai dura mult timp. Pentru aceasta sunt necesare schimbări structurale profunde. Iată câteva dintre ele:

5.2 Mecanismele pieţei în contextul alinierii la Uniunea Europeană

Mecanismele pieţei trebuie modificate pentru a se adapta regulilor din Uniunea Europeană şi a se realiza un deplin acord între piaţa din România şi cea europeană, în perspectiva aderării. Mecanismele pieţei sunt reglate prin legislaţie, iar autoritatea în acest domeniu revine Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Primii paşi s-au făcut prin emiterea unor norme42 de lucru privind aprobarea Reglementărilor contabile specifice domeniului asigurărilor, armonizate cu Directivele europene şi Standardele internaţionale de contabilitate; metodologia de calcul şi de evidenţă a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale; definirea categoriilor de active admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului care practică asigurări generale, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate; limita minimă şi metodologia de calcul a marjei de solvabilitate a asigurătorilor care practică asigurări generale şi/sau viaţă; insolvabilitatea asigurătorului şi administratorul special; transferul de portofoliu; acoperirea riscurilor de catastrofe naturale; limita minimă a capitalului social vărsat, respectiv a fondului de rezervă liberă vărsat al asigurătorilor; măsurile prudenţiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde); registrul asigurătorilor şi brokerilor de asigurare; managementul asigurătorului; activitatea de control intern. În luna aprilie 2004 s-a semnat un acord cu Banca Mondială în proiectul matricei PAL43 referitoare la piaţa asigurărilor şi supravegherea fondurilor de pensii. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este membru deplin al IAIS44 încă din septembrie 2001. Este rândul societăţilor de asigurare să perfecţioneze mecanismele interne pentru a putea face faţă asigurătorilor cu renume de pe piaţa unică europeană. Aşa cum asigurătorii din Uniunea Europeană vor deschide filiale sau sucursale în România, şi asigurători români vor avea dreptul să dezvolte activitatea de asigurare în ţările membre. Nu este suficient numai să existe acest drept creat de legislaţia comunitară, ci trebuie ca această posibilitate să poată fi operaţională. Un asigurător din România trebuie să poată deschide o sucursala în Bruxelles aşa cum o deschide în Bucureşti sau în alt oraş al ţării. Centrul de greutate al marilor afaceri care depind de asigurare se va muta către capitalele europene. Din păcate, asigurătorii autohtoni sunt departe de a avea un grad de capitalizare competitiv.

5.3 Perspective de viitor la societatea ASIROM S.A.

Procesul de vânzare a poliţelor de asigurare implică un larg context, care nu ţine doar de produsul de asigurare, ci şi de emitentul poliţei, de imaginea, credibilitatea şi soliditatea societăţii de asigurare, de tehnicile de vânzare abordate de inspectorii sau intermediarii de asigurări în relaţia cu clienţii.

42A se vedea următoarele acte normative: Ordinul nr.3101/2003 al preşedinetelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.97/2003; Ordinul nr.3104/2004 al preşedinetelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.186/2004; Ordinul nr.3105/2004 al preşedinetelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.186/2004.43 PAL (Programmatic Adjustment Loan) este un împrumut de ajustare programatic care urmează să fie acordat Guvernului României de către Banca Mondială pentru continuarea dezvoltării sectorului public şi a celui privat, în scopul pregătirii integrării ţării noastre în Uniunea Europeană. Necesitatea acordării acestui împrumut (format din PAL 1, PAL 2 şi PAL 3) a rezultat în urma monitorizării efectuate de către Banca Mondială şi Guvernul României a modului de derulare a programelor PSAL I şi PSAL II. 44 International Association of Insurance Supervisors (IAIS).

- 55 -

În contextul pregătirilor pentru integrarea României în Uniunea Europeană, ASIROM se află într-un complex proces de modernizare, de perfecţionare a activităţii sub toate aspectele. Se estimează că atât asigurătorii cât şi intermediarii vor oferi produse de asigurare competitive şi la preţuri tentante, pentru a dobândi o poziţie cât mai semnificativă pe piaţa românească. Faţă de acest posibil scenariu, ASIROM trebuie să valorifice – din plin şi din timp- toate atuurile pe care le are în acest moment, şi anume :

Cel mai mare capital social – 637,9 miliarde lei; Cel mai mare volum de rezerve tehnice – 3.563,9 miliarde lei; Cel mai mare volum de daune plătite – 2.244,3 miliarde lei; Cel mai mare volum al plasamentelor în titluri de stat şi depozite bancare – 2.914,4 miliarde

lei; Cel mai mare volum al patrimoniului în terenuri şi construcţii – 1.344,7 miliarde lei; Cele mai mari capitaluri proprii – peste 1.500 miliarde lei; Cel mai mare număr de clienţi; Cel mai mare număr de contracte de asigurare; Cel mai mare portofoliu de forme de asigurări; Cel mai mare număr de specialişti în domeniul asigurărilor; Cea mai extinsă reţea de sucursale, agenţii, reprezentanţe – în peste 200 de oraşe; Cea mai îndelungată experienţă în piaţa asigurărilor din România; Cel mai mare grad de notorietate, 60%;

Prin strategia de vânzări pentru anul 2005, s-au propus următoarele obiective: 1. recâştigarea cotei de piaţă (un plus de 2- 4 %);2. creşterea, în totalul portofoliului ASIROM, a ponderii asigurărilor care nu vizează

domeniul auto;3. creşterea ponderii primelor brute subscrise ;

Pentru realizarea acestor obiective, se vor întrprinde măsuri care vizează: dezvoltarea calitativă a forţei de vânzare; extinderea canalelor de distribuţie; dezvoltarea parteneriatelor cu brokeri de asigurare; dezvoltarea potofoliului de clienţi; stabilirea de parteneriate cu bănci, societăţi de leasing, agenţii guvernamentale şi

nonguvernamentale; valorificarea tuturor oportunităţilor legislativeprivind încheierea de asigurări.

În peroada imediat următoare, specialiştii ASIROM, din direcţia vânzări, vor imprima în acţiunea forţei de vânzări din sucursale următoarele atribute:

prezentarea ASIROM într-o nouă viziune, care să-i valorifice optimal caracteristicile superlative;

prezentarea ofertei societăţii în contextul celor peste 80 de produse din portofoliul ASIROM şi al oportunităţilor legislative;

promovarea în rândul clientelei a noţiunii de necesitate a încheierii unei poliţe de asigurare avându-se în vedere avantajele esenţiale pe care le oferă, precum transferarea riscurilor la asigurător, deductibilitatea fiscală, beneficii financiare

CAPITOLUL VI 6. Concluzii şi propuneri

Asigurarea este o activitate prestatoare de servicii în care preţul produsului are un cost prestabilit; Serviciul prestat are un conţinut financiar dar se finalizează adesea într-un conţinut economic; Cheltuiala esenţială este cu indemnizaţiile şi despăgubirile. Cuantumul acestor cheltuieli şi data

- 56 -

apariţiei nu se cunosc şi nu se pot anticipa. Condiţiile pun gestiunea societăţii sub risc, spre deosebire de alte domenii în care activitatea este bazată pe contracte comerciale ferme cu efecte previzibile;

Rezervele tehnice sunt costuri neimpozabile, care nu se transpun în venituri nici în exerciţiul financiar următor. Importanţa constituirii rezervelor este determinată de crearea unui echilibru financiar între veniturile încasate şi de încasat şi cheltuielile efectuate şi exigibile la un moment dat. În activitatea de asigurare provizioanele nu sunt suficiente. În acest context legislaţia impune şi permite crearea unor rezerve tehnice minimale.

Multitudinea de produse specifice de asigurare, complexitatea actului de asigurare, determină abordarea eficienţei activităţii din mai multe unghiuri. Interesat să obţină profit, asigurătorul mizează pe obiective asigurabile mari care se preiau în asigurare cu costuri mici, lăsând pe un plan secundar asiguraţii cu bunuri asigurabile modeste, care necesită cheltuieli cu contractarea asigurării mai mari. La prima vedere primele de asigurare încasate generează profit imediat pe termen scurt, dar la producerea cazului asigurat pagubele reclamă indemnizaţii de despăgubire deosebite. La intervale scurte de timp prin apariţia riscului asigurat, asigurătorul ajunge din situaţia unui profit prognozat în situaţia de a apela la rezerve tehnice. Balanţa poate fi echilibrată în acest caz prin aportul la mutualitatea fondului dat de asiguraţii mulţi la număr dar cu prime de asigurare modeste. Asigurătorii care se orientează asupra tuturor segmentelor sociale în politica de piaţă stabilită nu au decât de câştigat. Din punct de vedere al asiguraţilor, indicatorii de eficienţă prezentaţi mai sus arată dacă alegerea asigurătorului la încheierea asigurării a fost bună sau nu. Rezolvarea într-un termen scurt a cererii de despăgubire şi acoperirea pagubei la un nivel cât mai ridicat arată că asigurătorul respectă atât pe asigurat cât şi legislaţia în vigoare, fiind solvabil.

În cei 14 ani de existenţă post-decembristă, piaţa românească de asigurare a fost scena unor permanente evoluţii atât structurale cât şi legislative. Apariţia în această perioadă a numeroase societăţi de asigurare autohtone sau multinaţionale a creat, aşa cum era firesc, premisele dezvoltării unui mediu concurenţial şi în domeniul asigurărilor.

Din păcate, dezvoltarea cantitativă a ofertei de asigurare nu a fost urmată în toate cazurile şi de cea calitativă, orientată spre satisfacerea clientului, a nevoii lui de protecţie prin asigurare. Începerea negocierii cu Uniunea Europeană pentru sectorul serviciilor financiare şi implicit, pentru industria asigurărilor, în anul 2003, a reprezentat un eveniment important. Astfel, toate reglementările din pieţele bancară, de asigurări şi piaţa de capital vor trebui armonizate cu legislaţia Uniunii.

Cifra totală de afaceri pe piaţa asigurărilor din România a avut o evoluţie pozitivă, în pofida necazurilor de pe alte pieţe financiare. Astfel venitul realizat de societăţile de asigurări din primele brute pentru asigurări de viaţă şi non viaţă în anul 2001 reprezentau 0,87% din PIB, în anul 2002, pentru prima oară, acest indicator a avut o valoare supraunitară, respectiv 1,09 din PIB, în timp ce în alte ţări din Europa Centrală şi de Est media înregistrată este de 3-5%, iar în Uniunea Europeană nivelul realizat se situează ca medie, la peste 8%.

Potrivit rezultatelor financiare comunicate de companiile de asigurări, volumul total al primelor brute subscrise în anul 2003 a fost de 19.145,34 miliarde lei, iar în anul 2004 a atins valoarea de 27.753,40 miliarde lei. Faţă de anul 2003, această cifră reprezintă o creştere nominală de aproximativ 44,9%. ţinând cont de rata inflaţiei înregistrată pentru perioada iunie 2003- iunie 2004, de 14% (Institutul Naţional de Statistică, comunicat de presă, ianuarie 2005) cresterea reală înregistrată este de 27,15%.

De 14 ani ASIROM este liderul asigurărilor din ţara noastră, în condiţiile în care pe această piaţă se manifestă o concurenţă puternică, prin prezenţa unor companii de asigurare cu aport de capital străin.

Sondajele efectuate de specialiştii în cercetări de piaţă au desemnat ASIROM drept cea mai cunoscută societate de asigurare, cu un grad de notorietate de peste 70%.

Fig.4 Cotele de piaţă deţinute de primele 5 societăţi de asigurări la sfârşitul anului 2004 pentru

asigurări de viaţă:

- 57 -

Lucrarea cu titlul „CONTROLUL CONSTITUIRII SI UTILIZARII REZERVELOR TEHNICE LA O SOCIETATE DE ASIGURARE SI REASIGURARE DE PERSOANE”, îşi propune să prezinte asigurările de viaţă şi altele decât cele de viaţă într-o manieră teoretică pe de o parte, şi tehnica de constituire şi utilizare a rezervelor matematice la asigurările de viaţă , pe de altă parte.

Lucrarea este structurată pe şase capitole.În primul capitol este prezentată, conceptual, piaţa asigurărilor,cu caracteristicile sale.În capitolul II este prezentată asigurarea de persoane , precum şi noţiunile generale care stau la baza formării unei poliţe de asigurare.La capitolul III este prezentată, constituirea rezervelor tehnice pentru asigurările de persoane, în special a celor de viaţă.

La capitolul IV este prezentat evidenţa şi controlul daunelor privind asigurările de viaţă şi de persoane,evidenţa rezervelor de daune şi instrumentarea dosarelor de plată privind asigurările de persoane.

Capitolul V cuprinde informaţii despre perspectivele de viitor în contextul alinierii la UE.Intenţia noastră şi demersul iniţiat a vizat în primul rând, familiarizarea celor care doresc să

beneficieze de serviciile societăţii noastre de asigurare, reasigurare de persoane, cu toate formele existente, a avantajelor pe care aceste forme de asigurare le acordă celor care le acceptă, dar mai ales a punerii la adapost a riscurilor care pot fi preântâmpinate în condiţiile recurgerii la aceste servicii. Astfel dorim să oferim un material cât mai complet cu putinţă, necesar consolidării cunostinţelor din domeniul asigurărilor precum şi însuşirii tehnicilor de lucru, specifice asigurărilor de viaţă. Pentru a păstra confidenţialitate asupra datelor practice ale societăţii de asigurare, am utilzat metodologia de lucru specifică, dar am modificat tarifele reale.

Toate acestea fac obiectul legislaţiei în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor de persoane existente în România: Legea 32/2000;Legea 47/1991;Legea 136/1995, precum şi Ordinul 3.111/2003; Normei3/2001, emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, specifice fiecarei societăţi de asigurare reasigurare de persoane.

Având în vedere că tema lucrării este „ CONTROLUL CONSTITUIRII ŞI UTILIZĂRII REZERVELOR TEHNICE LA O SOCIETATE DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE DE PERSOANE ”,în ceea ce priveşte problematica în legătură cu constituirea şi utilizarea rezervelor tehnice în asigurările de persoane, aceasta s-a bazat pe cunoştinţe teoretice şi practice dobândite.

Controlul este o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop ci un mijloc de perfecţionare a activităţilor executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia.

- 58 -

În prima parte a lucrării am pus accent asupra respectării normelor de asigurare şi verificarea realităţii producerii evenimentelor asigurate, având nevoie de elaborarea şi adoptarea unor metodologii de control specifice fiecărei societăţi de asigurare, de creare a unor compartimente speciale care să urmarească şi să pună în practică aceste concepţii.

Din domeniul cercetat precum şi din experienţa practicată pe care am dobândit-o, s-au desprins urmatoarele concluzii şi propuneri:

1.Organizarea unor cursuri de perfecţionare în cadrul societăţilor de asigurare.2.Existenţa unui sistem on-line, prin care se efectuează actualizarea portofoliului de clienţi, cu datele

aferente fiecărui contract de asigurare.3.In ceea ce priveşte fructificarea rezervelor tehnice, să nu fie investite spre parte imobiliară, ci în alte

instrumente financiare, plasamente cu risc scăzut (titluri de stat,bonuri de tezaur,etc.)4.O mai mare implicare în ceea ce priveşte promovarea produselor de asigurare, piaţa de asigurări

fiind imatură, dar cu reale posibilităţi de dezvoltare şi cu efecte benefice de ambele părţi.5. Se manifestă o tendinţă nouă, prin alinierea la standardele internaţionale, a exigenţelor şi mai ales

la constituirea şi utilizarea raţională a rezervelor tehnice, situaţia fiind oarecum avangardistă, deoarece pieţele de asigurări dezvoltate, care distribuie asigurările prin intermediul telefonului, al Internetului, băncilor şi prin sistemele de distribuţie create de marile magazine, se află într-un complex proces de modernizare , de perfecţionare a activităţii sub toate aspectele. ASIROM reprezintă un factor determinant, un lider de opinie şi un formator în evoluţia pieţei asigurărilor din România. Acest lucru ne obligă la multă seriozitate şi perseverenţă în tot ceea ce facem, deoarece este o mare responsabilitate pentru mine şi întreaga echipă ASIROM, de a contribui constructiv la progresul sectorului asigurărilor.

STUDIU DE CAZ

Plata sumei cuvenite în caz de invaliditate permanentă parţială din accident

pentru o asigurare mixtă de viaţă:

- 59 -

Documente cuprinse în studiul de caz :

Cerere de plată a simei cuvenite pentru invaliditate permanentă parţială din accident;

Imagine poliţă de asigurare;

Proces verbal de examinare medicală;

Scrisoare medicală/Bilet de ieşire din spital;

Adeverinţă medicală de la URGENŢĂ spital;

Două declaraţii martori;

Referat de plată – propus la plată, vizat pentru control financiar preventiv şi aprobat.

Asiguratul POPA GHEORGHE, domiciliat în Bistriţa, încheie o asigurare mixtă de viaţă, cu numărul de poliţă 37943081- 7, pe o drată de 5 ani, începând cu luna decembrie 2004 până în luna decembrie 2009, la o sumă asigurată de 10.000 lei.

Plata ratelor de primă datorate se face lunar, în sumă de 21,25 lei, conform tarifului de prime. Asiguratul efectuează lunar plata ratelor de primă aferente asigurării încheiate timp de 3 ani şi 4 luni.

În data de 22.08.2007, circulând cu maşina între localităţile Bistriţa şi Dumitra, a avut loc o coliziune frontală cu o altă maşinăaflată în trafic, rezultând o luxaţie traumatică şold stâng, fractură cap femural stâng, fractură epifiză distală radius drept şi o contuzie genunchi stâng.

Asiguratu a fost internat în secţia ORTOPEDIE a spitalului judeţean Bistriţa din data de 22.08.2007 până în data de 13.09.2007, cu diagnosticul enumerat mai sus.

După intervenţia chirurgicală şi îngrijirile medicale ulterioare ieşirii din spital, acesta se prezintă la unitatea ASIROM Bistriţa, în data de 28.10.2007 (adică după 2 luni de la data accidentului – conform condiţiilor de asigurare şi criteriilor de determinare a gradelor de invaliditate permanentă posttraumatică în materia asigurărilor facultative de persoane, elaborate de S.C.ASIROM S.A. şi Institutul de Medicină Legală „MINA MINOVICI”/1998) şi depune o cerere de plată a sumei cuvenite pentru prejudicierea corporală suferită în accident.

Procesul verbal de examinare medicală trebuie întocmit cu respectarea celei mai stricte obiectivităţi. Simptomele subiective (dureri, manifestări ale accidentului în legătură cu vătămările pricinuite de accident), vor fi înscrise în procesul verbal de examinare medicală, dar vor fi luate în considerare numai în măsura în care vor fi confirmate de rezultatele examinării obiective şi de datele medicale consemnate în actele anexate : adeverinţe, certificate medicale, bilete de ieşire din spital, radiografii,buletine radioscopice, etc.

La completarea procesului verbal de examinare medicală, se va acorda atenţie deosebită :

1. datei şi împrejurărilor producerii accidentului, precum şi datelor de identitate ale asiguratului accidentat;

2. simptomelor subiective;3. rezultatelor examinării obiective;4. stabilirii faptului dacă modificările morfo-funcţionale constatate au sau nu legătură cu

accidentul;5. concluziilor (formularea diagnosticelor anatomice şi descrierea stadiului simptomelor

funcţionale cu caracter permanent, ale părţilor vătămate ale organismului ca urmare a accidentului suferit, selectând din manifestările menţionate în textul articolului din baremul medical, sechelele pe care le prezintă asiguratul accidentat la data examinării;

6. stabilirii gradului de prejudiciere corporală permanentă, sau când acesta nu poate fi stabilit, fixării datei pentru reexaminare medicală.

Astfel, se va stabili gradul prejudicierii corporale permanente şi se va înscrie în procesul verbal de examinare, încadrâdu-se în articolul corespunzător din baremul medical.

- 60 -

Potrivit procesului verbal de examinare nr.1.367/28.10.2004, asiguratu accidentat Popa Gheorghe, în urma examinării medicale efectuate de medicul legist şef, a fost încadrat la art.255/formă medie – cu 15%, reprezentând invaliditatea pentru fractură cap femural stâng şi la art.173 cu 5%pentru fractură epifiză distală radius drept, deci în total – un grad de 20%, urmând să fie reexaminat după 4 luni.

În caz de invaliditate permanentă parţială din accident pentru o asigurare tarif Ia, suma cuvenită de plată asiguratului se calculează după formula: 6 x Sa x Gi (unde Sa =suma asigurată şi Gi=gradul de invaliditate).

Astfel, suma pe care ASIROM o datorează asiguratului Popa Gheorghe, conform examinării medicale este de 12.000 lei, plătită cu referatul de plată nr.5.290/28.10.2004.

BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu C. şi colectivul Dicţionar de Economie, , Editura Economică, Bucureşti, 2001.

2. Bennett C., Dicţionar de asigurări, Editura Trei, Bucureşti, 2002, pag.128.

- 61 -

3. Bistricianu Gh. D., Bercea Fl., Macovei E. I., Dicţionar de asigurări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.

4. Bogdan D.M., Sistemul Informaţional în societăţile de asigurare, Editura Antet, Bucureşti, 2003.

5. Boulescu M. si Ghita M., Control financiar si expertizã contabilã, Editura Mondo-Ec Craiova, 1992

6. Cistelecan L., Cistelecan R., Asigurări Comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tirgu Mures, 1997.

7. Ciumaş Cristina, Economia Asigurărilor, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2003.

8. Crihaia L. si alţii, Dicţionar Enciclopedic, Editura CARTIER Bucureşti, 2003.

9. Lăcătuş V.D., Asigurări de viaţă – fundamente teoretice şi practice, Editura ALMA MATER, Cluj

Napoca, 2003.

10. Moldovan T. M., Introducere actuarială în asigurările generale,Editura Finmedia, Bucureşti, 1999.

11. Moldoveanu N., Combaterea fraudei în asigurări, Editura. Bren, Bucureşti, 2002,

12. Moldoveanu N., Instrumentarea dosarelor de daune în asigurări. Strategii. Metode. Tehnici, Editura

Bren, Bucureşti, 2004.

13. Pereş, I., Popovici, D., Control financiar şi expertiză contabilă, Editura Miron, Timişoara, 1996.

14. Pop A., Contabilitatea financiară Românească, Editura Intelcredo, Deva, 2002.

15. Popovici D., Teoria şi Tehnica asigurării- reasigurării de persoane, Editura Orizonturi Universitare,

Timişoara, 1999.

16. Şeulean Victoria, Barna F., Herbei R., Mutaşcu M., Răileanu M., Asigurări comerciale, Teorie şi Pactică,

Editura MIRTON Timişoara, 2001.

17. Văcărel I., Bercea F., Asigurări şi reasigurări, Editurile Marketer şi Expert, Bucureşti, 1993.

18. S.C. „ASIGURAREA ROMÂNESCĂ – ASIROM” S.A., Reglementări contabile armonizate cu

Directivele europene şi standardele Internaţionale de Contabilitate, Bucureşti, 2002

Materiale legislative şi de reglementare.

1. Legea asigurărilor şi reasigurărilor din România nr.136/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 303

din 30 decembrie 1995.

Legea societăţilor de asigurare şi supravegherea asigurărilor nr.32 publicată în Monitorul Oficial nr.148,

partea I, din 10 aprilie 2000.

2. Legea nr.76/ 2003, pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de

asigurare si supravegherea asigurărilor, Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 193 din 26 martie

2003.

3. Legea nr. 403 din 11 octombrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind

societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976

din 25 octombrie 2004

Norme şi Ordine emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor:

1. Normele nr. 3/2001 privind clasele de asigurări care pot fi practicate de societăţile de asigurare;

publicate in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 24 august 2001;

- 62 -

2. Normele privind metodologia de calcul si de evidenta a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de

asigurări generale; puse in aplicare prin Ordinul Preşedintelui CSA nr. 5/2001. Aceste Norme au fost

modificate si completate prin Ordinul Preşedintelui CSA nr. 7/2001 si republicate in Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 679 din 26 octombrie 2001;

3. Normele privind categoriile de active admise sa reprezinte rezervele tehnice ale asiguratorului care

practica asigurări generale, regulile de dispersare a plasamentelor, precum si coeficientul de lichiditate;

puse in aplicare prin Ordinul Preşedintelui CSA nr. 6/2001 si publicate in Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 666 din 23 octombrie 2001. Aceste Norme au fost modificate prin Ordinul Preşedintelui CSA

nr. 1/2002, publicat in Monitorul Oficial al României nr. 71 din 31 ianuarie 2002;

4. Normele privind forma si conţinutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurările de

viata, precum si informaţiile, documentele si certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte;

puse in aplicare prin Ordinul Preşedintelui CSA nr. 13/2001 si publicate in Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2002; Aceste norme au fost modificate si completate prin Ordinul

Preşedintelui CSA nr. 3.102/2003, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.158/12 martie

2003.

5. Ordinul preşedintelui CSA nr. 3110 pentru punerea în aplicare a Normelor privind categoriile de active

admise sa acopere rezervele tehnice ale asigurătorului care practică asigurări generale, reguli de

dispersie a plasamentelor, precum si coeficientul de lichiditate, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr.

770 din 03 noiembrie 2003.

6. Ordinul preşedintelui CSA nr. 3111 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condiţiile pentru

administrarea fondului asigurărilor de viata, investirea si evaluarea activelor si calculul rezervelor

tehnice, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 03 noiembrie 2003.

- 63 -