159
Biblioteca de psihanaliză, 54 Colecţie coordonată de Vasile Dem. Zamfirescu

convorbiri psihanalitice cu parintii

  • Upload
    dilema8

  • View
    267

  • Download
    5

Embed Size (px)

DESCRIPTION

winnicotteditura trei

Citation preview

Page 1: convorbiri psihanalitice cu parintii

Biblioteca de psihanaliză, 54

C o le c ţie c o o rd o n a tă d e V a s ile D e m . Z a m fir e s c u

Page 2: convorbiri psihanalitice cu parintii
Page 3: convorbiri psihanalitice cu parintii

D.W. W innicott/

Opere 2Convorbiri

psihanalitice cu părinţii

T rad u co re d in lim bii en g le z ă d c

Ioana Lazăr

T R e i

Page 4: convorbiri psihanalitice cu parintii

Editori:MAKIUS CHIVU

SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Tehnoredactarea computerizată:CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Coperta colecţiei:DINU DUMBRĂVICIAN

D escricrca C IP a B ib liotecii N aţionale a R om âniei W IN N IC O T T , DONA L I) W.

O pere / D. W. Winniooll ; - Bucureşti : Editura Trei, 2002 - voi.ISBN 9 7 3 -8 2 9 1 -1 9 -4Voi. 2 : C o n vo rb iri p sih analitice cu p ărin ţii. / trad.: Ioana

Lazăr. - 2003 . - (B ib lioteca de psihanaliză ; 54).- Bibliogr.

ISBN 9 7 3 -8 2 9 1-64-X

I. Lazăr. Ioana (irad.)

6 16-053 .2

A ceastă carte a fost trad u să d u p ă:Tal' s’ Io Piirmls, D.W. W in n ico lt, A d iliso n We.sk'v Publishinj»

C o rn p an y, U S A , ly y 3

Copyright © The Winuicott Trust, 1993 by arrangement zoitli Murk Paterson

© Editura Trei, 2003C.P. 27-40 . Bucureşti

Tel ./Fax: +4 01 224 55 26 e-mail: officeOediluratrei. ro

www.edituratrei.ro

ISBN 973-8291-19-4 ISBN 973-8291-64-X

Page 5: convorbiri psihanalitice cu parintii

înstiintare9 9

adeleine D avis a m urit în timp ce lucra la ul- |% / ^ tim ele pregătiri pentru această carte. Din ne-

J L T JIL fericire, nu a trăit în d eaju n s pentru a-şi v e­dea publicaţia, dar editorii, redactorii şi toţi cei implicaţi în The W innicott Trust doresc să-şi declare adm iraţia şi m ulţum irea pentru ajutorul ei am abil şi plin de atenţie în pregătirea pentru publicare a acestei lucrări w innicot- tienc, ca şi a celor anterioare ci.Editorii doresc să m ulţum ească Tavistock Publica ti ons pentru perm isiunea de a include şi m aterial publicat an­terior. De asem enea, datorăm m ulţum iri BBC, în lipsa v i­ziunii căruia m ulte din aceste radioconferinţe pe care se bazează cartea nu ar fi avut loc, şi lui Claire Rayner pen­tru contribuţia ei plină de atenţie la capitolul 8.

Page 6: convorbiri psihanalitice cu parintii

--------------------------

Page 7: convorbiri psihanalitice cu parintii

Cuprins

Citindu-l pe W innicott, D rT . Berry Brazelton..........................9

Prefaţa ed ito ru lu i, ................................ .................................................13

Capitolul I , Educaţia sanitarăprin interm ediul rad io d ifu z iu n ii ...............................................17

Capitolul ii , l lu I iu paiin lii v . u ^ i ............................Mama vitregă cea rea.................................................Valoarea poveştii insuccesului...............................

.............21

.............24

.............27J

1Capitolul III, Ce ştim despre copiiatunci când îşi sug păturica sau hăinuţele?............. .............. 32

J1

Capitolul IV, A spune „ n u " ............................................Conversaţia mamelor....................................................

.............. 39

.............. 39J

1Capitolul V, G eloz ia .......................................................... .............. 60 JCapitolul VI, Care-i b a iu l? ............................................... .............. 86

J1

Page 8: convorbiri psihanalitice cu parintii

Capitolul V III , S ig u ra n ţa ................................................................. 110

Capitolul V III , Sentim entul de v in ov ăţie ................................117

Capitolul IX, Dezvoltarea sim ţuluib in e lu i şi răului la c o p i l ................................................................... 127

Capitolul X, Acum are cinci a n i ....................................................133

Capitolul XI, Construirea în cred eri i ...........................................144Nu idealism....................................................................................... 145Pericolul de a pred a.......................................................................146Ce trebuie să ştiţi.............................................................................147

Procesul creşterii.........................................................................147M ediul............................................................................................148

Interacţiunea.....................................................................................149Două feluri de tensiune............................................................... 149

Procesul intern ............................................................................ 150Asigurarea mediului ............................................................... 153

Studiul factorilor de m e d iu ....................................................... 155Rezum at.............................................................................................. 156

Sursa originală a fiecărui cap ito l,................................................158

Page 9: convorbiri psihanalitice cu parintii

Citindu-I pe Winnicott

Dr T. Berry Brazelton

A citi aceste lucrări, în mare m ăsură nepublicate, ale lui D.W. W innicott este ca şi cum te-ai reîn-

..•4 Jk-toarce la o răcoroasă prim ăvară după o călăto­rie prin deşert. Fiecare dintre ele este o experienţă întru totul încântătoare şi plină de recom pense.

însuşi faptul că W innicott a ales să se adreseze părin­ţilor în mod direct prin intofmeditai ninss-m eJ i i este de m are interes. Fână la urm ă, a lui „m am ă devotată obiş­n u ită" ideală este o m am ă care practică îngrijirea cop i­lului ei într-o m anieră inconştientă. A ceastă rad iod ifu - zare a ideilor lui despre creşterea copiilor ar putea fi vă­zută ca o etalare a propriei lui filosofii. Dar, aşa cum îi stă în obicei, im ediat ne linişteşte. N u încearcă să instru­iască părinţii, ci să-i ajute să înţeleagă ceea ce fac şi apoi să-i scuze pentru ceea ce au făcut. O declaraţie precum „poţi doar să simţi că poate ai fi reacţionat la fel sau poa­te ai fi reacţionat mai p rost" ilustrează felul lui sim plu, dar puternic de a ajuta părinţii în rezistenţa lor, spre d e­

Page 10: convorbiri psihanalitice cu parintii

IO D.W. Winnicott

osebire de autorităţile care se ocupă în mod obişnuit de părinţi şi care le spun într-un mod atât de pretenţios cenu trebuie să facă.------------------------------------------

Am fost un adm irator şi un student al lui Donald W innicott de-a lungul întregii mele vieţi profesionale. Felul în care a reuşit să com bine abordarea norm ativă pediatrică cu învăţăturile psihiatriei pediatrice şi psih­analizei l-a făcut să-mi devină cie multă vrem e model. Propriile lui intuiţii sclipitoare se bazează pe o înţelege­re profundă a proceselor părinte-copil, îm binată cu o convingere fermă că cei mai mulţi părinţi îşi doresc cu disperare să se descurce bine cu copiii lor. Aceste eseuri sunt presărate cu interpretările lui cu siguranţă susţină­toare. Datorită lor, părinţii se vor simţi eliberaţi şi reasi­guraţi, pentru că sunt spuse din toată inima şi cu o inte­ligenţă plină de savuroase întorsături de frază.

După cum o afirmă în mod clar, scopul acestor con­ferinţe nu a fost acela de a le spune părinţilor ce să facă, ci (1) de a detoxifica ştiinţa creşterii copilului, (2) de a le da încredere părinţilor în ceea ce fac şi (3) de a-i face să fie liberi să caute ajutor individualizat atunci când se Io­ve:'.-' d t .un 'b s ta c o l n. -• '• ■ p l•»1 ir» • o p iilo ilor. HI accentuează încontinuu instinctul părinţilor de a face ceea ce trebuie, îmbinat cu ambivalenţa şi vinovăţia inevitabile care îi fac să fie părinţii sensibili care sunt. Nu-i este niciodată teamă de bunul-sim ţ cinstit: „O în ­tâlnire între părinţi vitregi lipsiţi de succes... ar putea fi fructuoasă. S-ar com pune din femei şi bărbaţi obişnuiţi". Pentru că a fi părinte vitreg este un rol în mod inevita­bil lipsit de recompense.

în eseul despre sugerea degetului mare, el oferă cea mai bună justificare pe care am auzit-o. Suptul degetu­lui reprezintă prim a folosire a imaginaţiei din partea be­

Page 11: convorbiri psihanalitice cu parintii

O i’KRH 2: Convorbiri psihanalitici; cu părinţii

beluşului. Experienţa reală a suptului degetului propriu este îm bogăţită prin sânul sau biberonul imaginat. De ce

în crearea propriului obiect afectuos?Aceste conferinţe reduc la esenţial paşii simpli ce duc

la ţelurile creşterii copilului pe care le discută. De exem ­plu, cele trei stadii în a spune „nu" debutează cu nevo­ia ca părinţii să-şi asum e întreaga responsabilitate pen­tru lim itele copilului (în primul an), trec prin învăţarea copilului a cuvântului „nu" şi a altor cuvinte asociate cu pericolul, cum ar fi „fierbinte" (în al doilea an), iar apoi se ajunge la trecerea responsabilităţilor şi în seam a lui, la creşterea experienţelor lui de luare a deciziilor şi a ca­pacităţii lui de a încorpora aceste limite, oferindu-i-se ex­plicaţii verbale (al treilea an).

Să luăm altă întrebare dragă părinţilor: „Cum d isp a­re gelozia?" în cadru l explicaţiei lui W innicott, în câ n ­tător de liberă, vedem cum , în cele din urm ă, gelozia este dezarm ată prin identificarea cu persoana faţă de care există gelozie şi apoi cu m am a gelos de p rotectoa­re .şi cu sen tim en tele ei, fiind folosita im aginaţia nro- • i io (tm p a lic ) p en L u «i vedea lucrurile din p ersp ecti­

va celuilalt.Cred că partea m ea favorită este cea despre „baiu l"

din a fi părinte. A cest capitol îi va ajuta pe toţi părinţii să-şi înfrunte sentim entele negative ca fiind norm ale şi chiar sănătoase. W innicott ne ream inteşte că lu cru rile care nu m erg bine ne enervează întotdeauna; dar atunci când merg bine, adesea sunt ignorate. Prin urm are, b i­neînţeles că ziua părinţilor devine încărcată cu detaliile enervante ale vieţii de zi cu zi. „Aşa încât cred că m icu ­ţii vor continua să fie o pacoste, iar m am ele vor co n ti­nua să se bucure că au avut norocul să fie victim ele."

de această prim ă experienţă

Page 12: convorbiri psihanalitice cu parintii

12 D.W. W innicott

Acesta este un volum aş încântător. W innicott distilea­ză natura esenţială a sarcinii de a fi părinte. De exem plu, capitolul 8 se încheie cu ideea provocatoare conform că­reia, în lipsa vinovăţiei şi am bivalenţei, nici o m am ă nu a r fi sensibilă la nevoile copilului ei. într-adevăr, îi im ­prim ă cititorului o înţelegere a provocărilor parentalită- ţii, dar, în acelaşi timp, îşi face audienţa să sim tă că a fi „o m am ă îndeajuns de bună" este unul dintre cele mai gratifiante roluri pe care le-am putea găsi. Ce geniu!

Page 13: convorbiri psihanalitice cu parintii

Prefaţa editorului9

'W ''ntre 1939 şi 1962, D onald W in n icott a su sţin u t b ap ro x im ativ c in cizeci de co n ferin ţe rad io d ifu -

A za te la BBC, ap roap e toate d ed icate părin ţilor. T ra n scrise , s-au d o v ed it a co n ţin e u n ele d in tre ce le m ai lu cid e şi mai cap tiv an te scrieri a le lu i. O co lecţie a c o n fe r in ţe lo r m ai tim p u rii, d ifu z a te sp re sfâ rş itu l răzb o iu lu i, cu Tanet Q tiig ly ca p rod u cător, a d at n aş- tei> an ei broşuri in titu late Gel ting Io Kncu) Y&w Bobi/. O a ltă se r ie , d atân d d in 1 949-1950 , p ro d u să de Isa Benzie, a fost pu blicată sub form a unei broşu ri s im i­lare, num ită The Ordinari/ Devoted M other aud Hcr Baby. A m b ele s-au ep u iz a t fo arte rep ed e . D eşi W in n ico tt, datorită legilor care le interzic m ed icilor să-şi facă p u ­b licita te , nu şi-a ataşat num ele de co n ferin ţe le d ifu za­te, id eea unei co n tin u ă ri s-a im p u s d in ce în ce m ai m ult şi au ex istat m ulte cereri ca aceste co n ferin ţe să fie retip ărite. A stfe l, s-a născu t id eea ca ele să form e­ze baza unei cărţi nu m ite The Cliild and the Family, ed i­tată de Jan et H ardenberg şi tipărită la Tavistock Publi-

Page 14: convorbiri psihanalitice cu parintii

M D.W. Winnicott

cations în 1957 1; alte câteva conferinţe, în principal de­spre evacuarea din vrem e de război, au fost incluse în volumul său însoţitor, The Chilii mul the Outside World. în 1964, Penguin Books se decide să publice o selecţie din aceste două volum e sub titlul The Child, the Family nud the Outside World, care includea aproape toate conferin­ţele radiodifuzate publicate până atunci.

Până la sfârşitul lui 1968, fuseseră vândute 50 000 de exem plare ale ediţiei Penguin, iar W innicott a scris un m ic d iscurs pentru o petrecere dată în cinstea acestui fapt. în acest discurs, el povesteşte cum, în cazul unora dintre conferinţele mai tim purii, obişnuia să m eargă la sediul BBC din Langham Place „conducându-şi maşina printre cioburile şi dărâm ăturile datorate raidului aerian din noaptea precedentă". Continuă prin a spune cât de m ult a fost a ju tat în lunga serie de conferin ţe din 1949-1950 de către Isa Benzie, care i-a transm is entuzias­mul şi încrederea în munca lui sau, în cuvintele lui, „a scos fraza «m am a devotată obişnuită» din ceea ce vor­bisem eu ". Continuă: „aceasta a devenit im ediat un su­port pentru alto lucruri şi s-a potrivit cu nevoia mea Ho a înă delim ita mat Ue idealizare, cai şi de predate şi pagandă. Am putut să continui o descriere a îngrijirii co­pilului aşa cu m este ea practicată în mod inconştient peste tot în lum e".

Interesant, W innicott afirm ă, de asem enea, că, după război, nu a reluat practica pediatriei (cu toate că în con­tinuare conducea clinici de psihiatrie pentru copii) şi, în consecinţă, nu a mai fost într-un contact atât de strâns ca înainte cu un volum de material zilnic referitor la in­

1 Publicată în Statele Unite ale Am ericii de Basic Books cu titlul Molher aiul Baby: A Primer in First Retatioiiships.

Page 15: convorbiri psihanalitice cu parintii

teracţiunea m am ă-copil. Prin urmare, pentru aceste con­ferinţe, a considerat necesar „să reaprindă flacăra clini­că " folosind m aterial din „experienţele regresive ale pa­cienţilor psihanalitici, mulţi dintre ei adulţi, care îmi ofe­reau un prim-plan al relaţiei mamă-copil (sau părinte-co- p il)". „în m om entul acestor em isiu ni ale BBC -ului de prin anii '4 9 -'50", scrie el, „mă aflam într-o poziţie uni­că, putând să-m i văd pacienţii atât din punct de vedere pediatric, cât şi din punctul de vedere al unui fel de psih­analiză care era în mod ciudat a mea. Fireşte, atunci când vorbeam la radio trebuia să-m i păstrez lim bajul de pe­diatru, cu toate că se poate vedea că, pentru m ine, p e­diatria devenise deja un loc propice studiului legăturii em oţionale dintre m am ă şi copil, presupunându-se (de la sine înţeles, aşa cum se poate face de obicei) existen­ţa sănătăţii fizice. Trecusem de la «hrănirea bebeluşului» la «implicarea reciprocă bebeluş-m am ă»."

Cartea lui W innicott The Chilii, the Family, and the Out­side World şi-a păstrat popularitatea până astăzi şi încă se vinde într-un tiraj de mii de exem plare pe an. A fost recent republicată în Statele U nite ale Americii de Addi- son-Wesley.

Volumul de faţă, Convorbiri psihanalitice cu părinţii, adu­nă la un loc toate conferinţele radiodifuzate ţinute după 1955. Doar două dintre ele au mai fost publicate: „Acum are cinci ani" (sub titlul „The Five-Year-Old") şi „Siguran­ţa" (sub titlul „On Security"), în cartea lui W innicott The Family and Individual Development.2 Le-am inclus pentru a fi compleţi. De asem enea, sunt introduse şi două lucrări care nu au fost scrise pentru radiodifuzare: „Educaţia sa­nitară prin intermediul radiodifuziunii" este folosită ca şi

O pere 2: Convorbiri psihanalitice Cu părinţii 15

2 Londra, Tavistock, 1965; N ew York, Basic Books, 1965.

Page 16: convorbiri psihanalitice cu parintii

i6 D.W. W innicott

capitol introductiv pentru că exprim ă atât de clar ţelurile conferinţelor radiodifuzate pe care Winnicott a ajuns să le considere im portante; am adăugat „Construirea încrede­rii", deoarece a fost scrisă pentru părinţi (un lucru rar din partea lui Winnicott, în afara conferinţelor radiodifuzate), nu a fost încă publicată şi, dat fiind faptul că datează din ultima lui perioadă, conţine multe dintre ideile lui esenţia­le despre copii şi părinţii lor, idei pentru a căror dezvoltare şi-a dedicat întreaga viaţă profesională. Nu am putut încă să determ inăm audienţa exactă pentru care a fost scrisă.

Colajul şi editarea lucrărilor erau aproape term inate cu ajutorul C larei W innicott înaintea m orţii ei în 1984. Redactarea a fost păstrată la un nivel m inim : abia dacă a fost necesară vreo editare a conferinţelor radiodifuza­te, de vrem e ce se pare că au fost scrise de W innicott îna­inte de a fi difuzate; au fost găsite sub form ă de foi bă­tute la m aşină printre m ulte alte hârtii răm ase în urma lui. Excepţiile le form ează cele două conferinţe pentru m am e vitrege şi discuţia cu C laire Rayner despre „Sen­tim entul de v inovăţie". Acestea au fost transcrise de pe casete, iar calitatea scriiturii nu este, prin urm are, la fel. Ai ’ luc u se 'p !i' i conversaţiilor dintre m am e, care apar ca parte a seriei centrale de conferin ţe („A spune «nu »", „G elozia" şi „Care-i baiu l?"). Pentru a le realiza, m am ele au fost invitate la BBC, conversaţiile lor au fost înregistrate, iar W innicott a com entat asupra lor în altă zi; dar aici natura spontană a ceea ce s-a spus a devenit un ingredient esenţial al întregului.

_____________________ Cristopher BollnsMndcleiite Davis

Rai/ ShepherdLO N D RA , 1992

Page 17: convorbiri psihanalitice cu parintii

C ap itolu l I

Educaţia sanitară*prin intermediul radiodifuziunii

cest articol este scris ca urm are a unei invitaţii. Subiectul educaţiei san itare prin in term ediu l

J t .^ ra d io d ifu z iu n ii m ă interesează pentru că s-a în tâm plat să d ialoghez şi eu în d irect cu părinţi, în ca ­drul diverselor radioconferinţe pe care le-am ţinut. Dar trebuie să precizez că nu sunt în m od particular adeptul unei educaţii sanitare în m asă. A tunci când o audienţă este atât de vaătă, ea cuprinde mulţi oam eni rr>re ascul­tă nu m scopul de a învăţa, ci din întâm plare sau pentru distracţie sau poate chiar pentru că se bărbieresc sau fac o prăjitură şi nu au nici o mână liberă pentru a schim ba postul. în asem enea condiţii, sigur că pot exista serioa­se îndoieli în ceea ce priveşte valoarea difuzării unui lu­cru cu adevărat im portant.

Putem com para educaţia sanitară prin interm ediul ra­diodifuziunii cu educaţia şcolară prin interm ediul radio­difuziunii, în cadrul căreia copii de o anum ită vârstă stau în jurul radioului, angajaţi în d iv erse activităţi uşoare, potrivite îm prejurării, dar în m od cert aşteptându-se ca

Page 18: convorbiri psihanalitice cu parintii

i8 D.W. Winnicott

pentru o perioadă de tim p cineva să-i înveţe ceva, în- tr-un mod interesant, prin intermediul radioului. însă cel care vrea să vorbească despre sănătate la radio nu âre avantajul unei audienţe speciale.

Mă refer la educaţia sanitară în termeni de psihologie şi nu la educaţia privind chestiuni care să ţină de sănăta­tea somatică sau de profilaxia şi tratam entul bolilor. Cu toate acestea, multe dintre lucrurile pe care vreau să le spun se pot aplica oricăror discuţii despre sănătate, deoa­rece eu cred că educaţia sanitară în întregul ei ţine de psi­hologie. Cei care ascultă o discuţie despre reumatism sau despre o boală a sângelui nu o fac pentru că subiectul îi preocupă din punct de vedere ştiinţific sau pentru că sunt dornici de cunoaştere, ci pentru că sunt interesaţi de boa­lă într-un m od morbid. Cred că, în ceea ce priveşte edu­carea oam enilor în problem e de sănătate, acest lucru se aplică indiferent de mijlocul de informare adoptat, cu ex­cepţia faptului că, în cazul în care m odalitatea adoptată este radiodifuziunea, ne putem aştepta ca imensa m ajo­ritate a celor care ascultă să nu ţină să fie învăţaţi ceva, ci pur şi simplu să aştepte să reînceapă muzica. Poate că-mi defăimez ascultătorii, Iar în orii. o < î m i exprim î n d o i . •

ia ca pot să sim tă tot timpul optim ism şi sprijin în vocea doctorului care ţine o conferinţă încurajatoare despre fac­torul Rhesus, poliartrita reumatoidă sau cancer.

Totuşi, doresc să fac măcar o sugestie constructivă în ceea ce priveşte radiodifuziunea în problem e de sănăta­te. Orice fel de propagandă, sau orice încercare de a le spune oam enilor ce să facă, trebuie deplânsă. A îndoc­trina oam enii, fie chiar şi pentru binele lor, reprezintă o insultă dacă nu li se oferă oportunitatea, prin prezenţa lor, de a reacţiona, de a-şi exprim a dezaprobarea şi de a contribui la discuţie.

Page 19: convorbiri psihanalitice cu parintii

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 19

Există vreo alternativă pe care am putea să o perm i­tem? Ceea ce se poate face ca alternativă este o încerca­re de a afla lucrurile obişnuite pe care le fac oamenii şi de a-i ajuta să înţeleagă de ce le fac. Această sugestie se bazează pe faptul că mare parte din ceea ce fac oamenii depinde foarte mult de circum stanţe. Este uim itor cum , atunci când asculţi atâtea şi atâtea relatări făcute de m am e cu privire la gestionarea copiilor lor acasă, în fi­nal răm âi cu senzaţia că nu le poţi spune acestor m am e ce să facă; poţi doar să sim ţi că, în acele circum stanţe, poate ai fi reacţionat la fel sau poate ai fi reacţionat mai prost.

în schim b, ceea ce le place oam enilor este să li se ofe­re o explicaţie a problem elor cu care se confruntă şi să fie ajutaţi să conştientizeze lucrurile pe care le fac intui­tiv. Se sim t în nesiguranţă dacă sunt lăsaţi doar cu bă­nuielile lor, cu ceea ce le vine să facă într-un moment cri­tic, atunci când nu gândesc. Poate că este vorba despre faptul că şi-au lovit copilul sau că l-au sărutat sau că l-au îm brăţişat sau că au râs. S-a întâm plat ceva potrivit. A fost cel mai bun lucru, nim ic nu ar fi putut fi mai potri­vit. Nim eni nu ar fi putut s i le spună acestor părinţi < <'t r t

să facă în acele îm prejurări, deoarece circum stanţele nu ar fi putut fi descrise înainte ca lucrurile să se întâm ple. Cu toate acestea, după aceea părinţii se descoperă vor­bind despre ce s-a întâm plat şi punându-şi întrebări, iar adeseori nu au nici o noţiune despre ceea ce au făcut şi se simt nelămuriţi până şi în privinţa definirii problemei, în aceste m om ente, tind să se sim tă vinovaţi şi se g ră­besc să găsească pe cineva care să vorbească cu autori­tate, care să dea ordine.

Ed ucaţia poate oferi o în ţelegere a tuturor acestor lucruri pe care le fac oam enii şi pe care le-au făcut, şi

Page 20: convorbiri psihanalitice cu parintii

20 D.W. W innicott

încă bine, de când au apărut pe lum e fiinţe um ane care să fie um ane. D acă cineva chiar le poate arăta oam eni­lor ce înseam nă ceea ce fac, aceştia vor deveni mai p u ­ţin speriaţi şi se vor sim ţi m ai încrezători în ei înşişi, astfel că atunci când vor mai avea înd oieli sau îşi vor da seam a că nu ştiu destul, nu vor mai căuta sfaturi, ci in fo rm aţii. M otiv u l pentru care v o r căuta in form aţii este acela că vor încep e să aibă o oarecare idee despre u nd e ar putea să le găsească. Vor în cep e să în ţeleagă că este posibil să adopte o atitu d in e obiectivă faţă de chestiuni legate de m inte, de sentim ente şi de com por­tam ent, şi vor deveni mai puţin suspicioşi faţă de şti­inţă, ch iar şi atunci când aceasta încalcă acele dom enii care, până de curând , au fost proprietatea exclusivă a relig iei.

C red că sunt m u lte de făcut în această priv in ţă, şi anum e să plecăm de la ceea ce gândesc şi fac oam enii şi de a construi, pe această bază, d iscuţii şi conferinţe în vederea unei înţelegeri mai aprofundate. în acest fel, in­form aţiile ar putea fi transm ise fără pericolul subm ină­rii încrederii în sine a ascultătorului. Pentru cei care aleg să educe în acest fel, dificultatea constă în a şti destul şi în a şti când anum e ei înşişi sunt ignoranţi.

în cadrul unor em isiuni radiodifuzate pentru părinţi, uneori se sugerează: „Trebuie să vă iubiţi copilul; dacă nu-1 iubiţi, el va suferi şi va ajunge un delincvent". „Tre­buie să vă hrăniţi copilul la sân; trebuie să vă placă să vă hrăniţi copilul la sân; acesta trebuie să fie cel mai im por­tant lucru din viaţa dvs." „Trebuie să începeţi să vă iu­biţi copilul din m om entul în care s-a născut; să nu vă iu­biţi propriul copil este ceva n efiresc"... şi aşa mai depar­te. Toate aceste lucruri sunt foarte uşor de spus, dar, de fapt, atunci când sunt spuse, produc efecte deplorabile.

Page 21: convorbiri psihanalitice cu parintii

Ceea ce ar fi de ajutor ar fi a li se arăta m am elor că , uneori, m am ele nu-şi iubesc copiii la început sau a li se demonstra de ce m am ele se sim t adesea incapabile să-şi hrănească bebeluşul la sân sau a li se explica de ce iu b i­rea este o chestiune com plexă şi nu doar un instinct.

Aş vrea să m ai adaug un lucru, şi anum e că nu este posibil să te ocupi de anom alii serioase, fie ele ale m a­mei sau ale copilului, m ai ales ale părinţilor, prin in ter­mediul unei discuţii în direct la radio. Nu are nici un rost să le spunem oam enilor care au dificultăţi că sunt b o l­navi. Atunci când oam enii bolnavi cer ajutor, trebuie să profităm de oportunitate şi să-i ajutăm oriunde se p o a­te, dar dacă îi vom face să se sim tă bolnavi fără să le p u ­tem oferi p o sib ilita tea unei terap ii, îi pu tem răni cu uşurinţă.

A proape orice sfat oferit prin interm ediul rad iou lu i răneşte pe cineva, undeva. D e curând, am vorbit la ra ­dio despre cum să le spunem copiilor adoptaţi că su n t înfiaţi. Eram conştient, bineînţeles, de pericolul de a răni pe cineva. Fără îndoială că i-am supărat pe m ulţi, d ar o m am ă care ascultase a venit de la m are d istanţă să m ă vadă şi mi-a spus cu exactitate de ce ar fi fost foarte p e ­riculos în condiţiile date să-i spună fiicei sale ad op tive că a fost în fia tă . A trebu it să fiu de acord , deşi în principiu ştiu că este corect să li se spună copiilor a d o p ­taţi că sunt adoptaţi şi asta cât mai repede posibil.

Dacă m am elor li s-ar spune tot tim pul ce trebuie să facă, în curând s-ar trezi în încurcătură şi (ceea ce este cel mai im portant) ar pierde contactul cu ab ilitatea lor înnăscută de a acţiona fără a şti exact ce este bine şi ce este rău. Ar fi foarte uşor să ajungă să se sim tă in co m ­petente. Dacă ar trebui să caute în cărţi pentru orice lu ­cru sau să asculte la radio, ar fi întotdeauna în în tâ rz ie ­

OPERE 2: Com'orbiri psihanalitici’ cu părinţii 21

Page 22: convorbiri psihanalitice cu parintii

22 D.W. W innicott

re, chiar şi atunci când ar face exact lucrul potrivit, pen­tru că lucrurile potrivite trebuie făcute im ediat. Singu­rul moment în care se poate acţiona este m om entul spe­cific în care acţiunea este intuitivă sau instinctuală, după cum se spune. Mintea poate fi făcută să se ocupe de pro­blemă abia după aceea, iar datoria noastră este să-i a ju ­tăm pe oam eni în reflecţiile lor asupra problem ei. Pu­tem discuta îm preună cu ei tipurile de problem e cu care se confruntă, tipurile de reacţii pe care le au şi tipurile de efecte pe care se aşteaptă să le aibă acţiunile lor. Toa­te acestea nu sunt neapărat acelaşi lucru cu a le spune ce să facă.

în cele din urmă: există vreo modalitate potrivită pen­tru o instruire form ală în dom eniul psihologiei copilu­lui prin intermediul radioului? în primul rând, mă îndo­iesc că suntem pregătiţi să oferim o asem enea instruire. De asemenea, îmi aduc am inte că se ştie că, atunci când instruim grupuri de studenţi (asistenţi sociali, de exem ­plu, ori profesori sau doctori), o asem enea instruire nu poate fi făcută în orice fel de condiţii, ci necesită un ca­dru form al. A ceşti studenţi sunt instru iţi de-a lungul unei perioade de timp, probabil prestabilită; li se oferă prilejul de a discuta între ei şi de a citi despre ceea ce le este predat, dar şi acela de a-şi exprim a dezacordul şi de a contribui la discuţie. Chiar şi în aceste condiţii favora­bile, câţiva dintre cei care sunt instruiţi vor avea dificul­tăţi personale de învins, dificultăţi apărute datorită noi­lor idei şi m oduri de abordare şi datorită resuscitării unor am intiri dureroase şi fantasm e reprim ate. Vor tre­bui să facă faţă unor noi senzaţii, ca şi rem odelării per­spectivei lor asupra vieţii. Instruirea în dom eniul psiho­logiei nu este asem enea instruirii în dom eniul fizicii şi nici chiar al biologiei.

Page 23: convorbiri psihanalitice cu parintii

O l’ERE 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 13

Instruirea părinţilor ar putea fi făcută, fără în d o ia ­lă, într-un anum it cadru ales cu atenţie, dar cea o fe ri­tă prin interm ediul radiodifuziunii nu se încadrează în această categorie. Dacă totuşi se întâm plă, ar trebui să vizeze un dom eniu extrem de restrâns, şi anum e să se ocupe cu lucrurile bune care li se întâm plă oam en ilor obişnuiţi. însă, cu toate aceste lim ite, m ulte lucruri pot fi realizate şi răm âne să sperăm că postul de radio BBC îşi va continua politica de a-i fi de folos societăţii prin interm ediul d ifuzării unor em isiuni de ed ucaţie sa n i­tară care să ţină cont de dificu ltăţile inerente rad io d i­fuziunii.

[1957]

Page 24: convorbiri psihanalitice cu parintii

C apitolu l II

Pentru părinţii vitregi

M am a vitregă cea rea

"|"neori se sugerează că, dacă nu ar fi existat po- ^ | veştile , idei cum este aceea a m am ei vitrege

hapsâne nici nu s-ar fi născut. Eu, p erson al, sunt convins că acest lucru este greşit şi că este m ai aproape de adevăr să spunem că nici o poveste clasică şi nici vreo povestioară cu um or negru nu ar prinde atât de bine la p u blic dacă nu ar vorbi despre ceva ce este inerent în fiecare individ adult sau copil. Căci poveştile reuşesc să surprindă ceva ce este adevărat, însp ăim ân­tător şi inacceptabil. Da, toate trei: adevărat, înspăim ân­tător şi inacceptabil. M ici bucăţele ale inacceptabilu lui din natura umană se cristalizează sub forma unui mit ac­ceptat. întrebarea este ce anum e se cristalizează sub for­ma mitului mam ei vitrege? O ricare ar fi acest lucru, si­gur are de-a face cu ura şi frica, dar şi cu iubirea.

Fiecare individ are m ari dificultăţi în a aduna agresi­vitatea existentă în firea um ană şi în a o îm pleti cu iubi­re. Aceste dificultăţi sunt depăşite într-o anum ită m ăsu­

Page 25: convorbiri psihanalitice cu parintii

ră în copilăria tim purie datorită faptului că, la început, lumea este percepută în extrem e, prietenoasă sau ostilă , bună sau ostilă , albă sau neagră; ceea ce este rău este urât şi tem ut, iar ceea ce este bun este acceptat fără re ­zerve. Treptat, bebeluşii şi copiii depăşesc acest stadiu şi îl ating pe acela în care pot tolera să aibă idei d istru cti­ve la un loc cu im pulsurile lor de iubire. în acest stadiu , se sim t vinovaţi, dar descoperă că pot face d iv erse lu ­cruri pentru a îndrepta lucrurile. Dacă mama are răb d a­re, se va ajunge la un m om ent în care gesturile iu b ito a­re vor fi autentice şi spontane. Uşurarea pe care ideea ex ­trem elor bune şi rele o conferă în mod norm al de-a lu n ­gul celor mai precoce stadii nu este depăşită în în treg i­me nici m ăcar de către adulţii maturi. Copii fiind, şi m ai ales copii mici, perm item cu uşurinţă o anum e persisten­ţă a acestei relicve a copilăriei timpurii şi ştim că pu tem găsi oricând un răspuns pregătit atunci când citim sau spunem poveşti care prezintă extrem ele bune şi rele.

în mod obişnuit, în im aginaţia noastră, mama a d ev ă­rată şi m am a vitregă se confundă cu aceste ex trem e şi aceasta mai ales datorită celui de-al doilea lucru pe care vreau să-l descriu, şi anum e acela că există o m ulţim e de m otive pentru care copiii şi-ar putea urî m am ele. A ceas­tă idee a urii faţă de m am ă este foarte dificilă pentru o ri­cine şi poate că unora dintre ascultători nu le va p lăcea să audă cuvintele „ură" şi „m am ă" alăturate în aceeaşi propoziţie. Totuşi, altfel nu se poate; dacă îşi înd eplinesc rolul aşa cum trebuie, m am ele vor fi reprezentantele lu ­mii dure şi revendicative şi ele vor fi cele care, trep tat, vor introduce realitatea ce se dovedeşte atât de d es in a ­micul impulsului. Va exista furie faţă de mamă şi va ex is­ta ură chiar şi acolo unde iubirea am estecată cu a d o ra ­ţia nu poate fi pusă sub sem nul îndoielii. Dacă se în tâ m ­

O l’ERK 2: Convorbiri psihanalitice cti părinţii -5

Page 26: convorbiri psihanalitice cu parintii

26 D.W. Winnicott

plă să existe două manie, cea adevărată care a murit şi o m am ă vitregă, vedeţi cât este de uşor pentru copil să ob­ţină dim inuarea tensiunii închipuindu-şi-o pe una per­fectă şi pe cealaltă oribilă? Acest lucru referitor la con­vingerile unui copil este aproape la fel de adevărat şi de­spre aşteptările lumii.

Mai m ult chiar, copilul ajunge în cele din urm ă să în ţeleagă sau să sim tă că dragostea şi devotam entu l m am ei din cele m ai tim purii stadii s-au d ov ed it a fi condiţiile esenţiale ce i-au perm is să înceapă, să încea­pă să existe ca persoană, cu drepturi personale, im pul­suri personale şi tehnici personale de viaţă. Cu alte cu­v in te , la în cep u t există o dependenţă absolu tă şi, pe m ăsură ce copilul devine capabil să înţeleagă acest lu ­cru , se dezvoltă frica faţă de o m am ă arhaică ce p ose­dă puteri m agice asupra binelui şi răului. C ât de greu îi este fiecăruia dintre noi să realizeze că această instan­ţă arhaică atotp u tern ică este ch iar m am a, o fiinţă pe ca re am aju ns să o cunoaştem ca fiind iu bitoare , dar n ici pe dep arte perfectă sau întru totul de încredere. C ât de riscant a fost totul! Mai m ult decât atât, în ca ­zu l unei fetiţe, aceeaşi m am ă care, la început, a fost fi­inţa atotputernică, care a fost reprezentanta faptelor în ­n ebu nitor de reale, care a fost tot tim pul atât de ad o­rabilă este acum cea care stă între fiică şi tată. M ai ales în acest caz, m am a adevărată şi m am a vitregă pleacă d e pe poziţii d iferite, deoarece m am a adevărată speră ca fetiţa să cu cerească iubirea tatălu i ei, în tim p ce m am a vitregă se tem e de acest lucru . Toate acestea su n t de ajuns pentru a dem onstra că nu trebuie să ne aştep tăm ca bebeluşii să depăşească brusc stadiul cli- v ării lum ii în general, sau a celor două m am e ale lor în particular, în bun şi rău, ci că trebuie să ne aşteptăm

Page 27: convorbiri psihanalitice cu parintii

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 27

la o anum e p ersistenţă a acestor idei infantile până în v iaţa adultă.

Putem folosi argum ente logice, ne putem repeta că ceea ce ne interesează cu adevărat nu este dacă oam enii sunt „negri" sau „albi", ci dacă ei, ca fiinţe umane, sunt iubitori şi lesne de iubit. Dar întotdeauna mai există şi visele noastre şi cine ar vrea să nu mai aibă deloc fantas­me? în fantasm ă, nu este nevoie să fim tot timpul adulţi în felul în care avem nevoie să fim atunci când trebuie să prindem metroul pentru a ajunge la serviciu sau când trebuie să facem cum părături. în fantasm ă, m aturitatea adultă se îm pleteşte cu cea infantilă, cu cea aparţinând copilăriei şi cu cea adolescentă. Noi observăm neajunsu­rile fantasm elor doar când se întâm plă să clivăm şi să ne identificăm cu una sau alta dintre caracteristicile „negre" ale m iturilor lum ii. Eu însum i se poate să fi alunecat în- tr-una dintre ele, probabil atunci când am vorbit despre modul în care cred că ura şi frica faţă de mamă trebuie să se îm p letească cu iubirea în cadrul unei relaţii m am ă-copil trăită la potenţialul maxim. Şi poate că m-aţi crezut nebun.

Valoarea poveştii insuccesului

O rice problem ă ţinând de sufletul om enesc poate fi studiată în m od superficial sau în profunzim e. D acă ne-am m enţine doar la suprafaţă, am putea evita o m u l­ţime de problem e neplăcute, dar, în acelaşi, timp am ev i­ta şi valorile mai profunde. O parte dintre scrisorile p e care le-am prim it chiar mergeau dincolo de ceea ce este evident. De exem plu, s-a accentuat că acel copil care şi-a pierdut un părinte nu poate fi tratat ca şi cum acest lu ­

Page 28: convorbiri psihanalitice cu parintii

28 D.W. W innicott

cru nu s-ar fi în tâm p lat şi, adesea, este preferabil ca m am a sau tatăl vitreg să perm ită să i se spună pe num e, astfel încât copilul să păstreze apelativul de „m am i" sau „tati" pentru părintele pierdut. Imaginea părintelui pier­dut poate fi păstrată vie, iar copilul poate fi m ult ajutat d e o atitudine care să-i perm ită acest lucru. De asem e­nea, s-a accentuat că acel copil care este dat în grija alt­cuiva poate fi tulburat; şi în cazul special al unui anum e băieţel care nu a fost iubit, el stătuse deja cu bunica o pe­rioadă înainte să vină la mama vitregă, astfel încât a fost de două ori privat şi în consecinţă predispus să se sim ­tă fără speranţă în legătură cu relaţiile um ane şi încrede­rea în oam eni. Dacă un copil se sim te fără speranţă în acest fel, atunci el nu poate să-şi asum e riscul de a lega noi prietenii şi se va apăra îm potriva sentim entelor pro­funde şi îm potriva creării de noi dependenţe.

Ştiaţi că m ulte m am e nu-şi iubesc propriii copii din m om entul în care le dau naştere? Se sim t îngrozitor, exact ca o m am ă vitregă. încearcă să sim uleze că îi iu ­besc, dar pur şi sim plu nu le iese. C ât de uşurate ar fi fost dacă cineva le-ar fi spus dinainte că dragostea este ceva ce poate veni în timp, dar nu poate fi declanşată au­tom at. De obicei, o m am ă ajunge repede să-şi iubească bebeluşul în tim pul sarcinii, dar aceasta este o chestiu­ne de trăire, nu de aşteptări convenţionale. Uneori, şi ta­ţii au aceeaşi problem ă. Poate acest lucru este mai uşor accep tat şi, astfel, taţii se sim t m ai puţin obligaţi să si­m uleze, iar iubirea lor poate apărea în mod natural şi în ritm ul ei propriu. în afară de faptul că nu-şi iubesc co­p iii, nu arareori m am ele îi şi urăsc. Vorbesc aici despre fem eile obişnuite care, de fapt, se descurcă foarte bine şi care au grijă ca cineva să acţioneze în num ele lor şi să acţioneze bine. C unosc multe m am e care trăiau cu spai­

Page 29: convorbiri psihanalitice cu parintii

ma de a nu afla că şi-au rănit propriii copii şi nu puteau să discute cu rum eni problem a lor pentru că erau prea puţine şanse de a fi înţelese. Există atât de m ulte lucruri în firea um ană care sunt adânci sau ascunse şi, p ersonal, aş prefera să fiu co p ilu l unei m am e care să a ib ă to ate conflictele interioare ale fiinţei um ane decât să fiu cres­cut de cineva pentru care toate lu cru rile par u şo are şi fără asperităţi, care cu n oaşte toate răsp u n su rile şi care nu s-a îndoit niciodată de nim ic.

M ulte dintre cele care au avu t succes în anu m ite p r i­vinţe pot înregistra un insucces în altele şi, la locul p o ­trivit şi la m om entul potrivit, povestea unui insucces are cea m ai mare valoare. B ineîn ţeles că este altceva cân d oam enii se plâng oricui şi oriunde, dar cu siguranţă că nu acesta este cazul m am ei noastre vitrege care su ferea atât de mult pentru că nu putea să-şi iubească fiul ad o p ­tiv. De fiecare dată când o so ţie sau un soţ în cep să se ocupe de un copil înfiat, există în totd eauna o m u lţim e de istorii în fundal, iar aceste istorii contează. N u este doar o ch estiu n e de sen tim en te de v in o v ăţie d a to ra te unui copil care, ca să spunem aşa, a fost furat, ci este o întreagă poveste a unei alegeri a unui văduv sau a unei văduve ori a salvării unei persoan e cu o căsn icie n e fe ­ricită. Există o m u ltitu d ine de lucruri im p o rtan te care nu pot fi ignorate şi care afectează visurile părintelu i v i­treg sau fundalul lui im aginativ în legătură cu noua re ­laţie. O ricare ar fi cazu l, lu cru rile pot fi e x a m in a te şi chiar cu folos, dar, în general, într-o conversaţie su b iec­tul devine im ediat prea vast pentru a putea fi cup rin s. Fem eia care se descoperă crescând un copil născu t d e o altă femeie care, im aginativ, îi este rivală, chiar dacă este m oartă, se poate trezi cu u şu rin ţă forţată de p ro p ria-i im aginaţie să-şi asum e m ai degrabă rolul vrăjitoarei d e ­

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 29

Page 30: convorbiri psihanalitice cu parintii

30 D.W. Winnicott

cât pe cel al zânei. Se poate să nu aibă nici o dificultate sau poate chiar să-i placă, aşa cum mi se povestea în unele scrisori, să se afle pe al doilea loc, după fosta so­ţie. Dar, atunci când se căsătoresc şi m ai târziu, mulţi bărbaţi şi m ulte femei încă fac eforturi pentru a creşte şi trebuie să lupte pentru p ropriile drepturi sau să-şi piardă identitatea şi sentim entul că sunt reali. Se poate întâm pla uşor ca o femeie să-l sim tă pe copilul celeilal­te ca pe-o am intire constantă a acesteia, şi încă una in­tolerabilă. Dacă lucrurile stau astfel, deşi sunt in co n ­ştiente, se poate întâm pla să d istorsioneze tabloul rea­lităţii şi să facă im posibilă dezvoltarea sen tim en telor până la toleranţă şi apoi dragoste.

Din cauza tim pului lim itat, o să m enţionez doar că numai unii dintre copiii vitregi sunt cu adevărat răută­cioşi datorită experienţei prin care au trecut. Iată un fapt pe care noi ni-1 putem explica, găsindu -le scuze, dar mama vitregă este cea care trebuie să-i suporte. Pentru ea nu există nici o scăpare. Din fericire, cei mai mulţi co­pii înfiaţi pot fi făcuţi să ajungă să ad op te o atitudine prietenoasă şi, într-adevăr, după cum arată scrisorile, în foarte m ulte cazuri copiii vitregi sunt exact ca cei natu­rali ai m am ei. Adeseori, nu există nici o dificultate sau dificultăţile nu sunt mari şi nu prezintă nici o am eninţa­re. M ulţi oam eni pierd din vedere com plexitatea situa­ţiei adoptive şi ajung să creadă că totul este foarte sim ­plu. Probabil că oamenilor care nu întâm pină nici un fel de dificultăţi stilul meu de sondare a lum ii im aginative li se pare iritant, chiar periculos. Este periculos pentru sentim entul lor de securitate, dar, după cum am mai spus, pierzând din vedere visele urâte sau chiar coşm a­rurile, deprim ările şi suspiciunile prin care trec, ei pierd din vedere şi tot ce dă un sens realizării lor.

Page 31: convorbiri psihanalitice cu parintii

O p ere 2: Commrbiri psihanalitice cu părinfii 3i

Câteva povestiri ale unui insucces ne pot îmbogăţi cu mult vieţile. M ai mult decât atât, aceste povestiri ne p ot arăta că există un scop în a-i ajuta pe oam enii n eîm pli­niţi să se întâlnească. Dacă se întâlnesc şi vorbesc, îşi pot îm părtăşi greutăţile şi uneori şi le pot uşura. Un co res­pondent a cerut o întâlnire a părinţilor vitregi care nu au avut succes. Cred că o astfel de întâlnire poate fi fru c­tuoasă. S-ar com pune din bărbaţi obişnuiţi şi femei obiş­nuite.

[1955]

Page 32: convorbiri psihanalitice cu parintii

C apitolu l III

Ce ştim despre copii atunci când îşi sug păturica sau hăinuţele?

'1|P%utern în ţelege m ulte observând ceea ce fac be- beluşii pentru a-şi trece timpul dintre două re- JL prize de som n. Dar, în primul rând, trebuie să

ne eliberăm de ideea că ar exista lucruri corecte şi lu ­cruri greşite; interesul nostru ia naştere din faptul că de la bebeluşi putem învăţa despre bebeluşi. Vorbitorul de săp tăm ân a trecută a ad op tat punctul de ved ere co n ­form căruia, dacă un bebelu ş anum e îşi suge degetul m are sau o păturică, scopul nostru nu este să aprobăm sau să dezaprobăm acest gest, ci să folosim prilejul pe care îl avem de a afla ceva despre acest bebeluş anume. Sunt de acord cu el şi cu m am ele din ale căror scrisori el a citat.

Suntem interesaţi de o gam ă largă de fenom ene ca­racteristice vieţii bebeluşilor. Nu vom putea afla nicio­dată totul despre acestea, deoarece va exista întotdeau­na un b eb elu ş nou şi n iciod ată doi bebeluşi nu vor fi exact la fel, nici în ceea ce priveşte aspectul, nici în ceea ce priveşte obiceiurile. Recunoaştem bebeluşii nu numai

Page 33: convorbiri psihanalitice cu parintii

după linia nasului sau după culoarea părului, dacă au aşa ceva, ci şi după id iosincraziile fiecăruia.

Când m am ele imi povestesc despre copiii lor, de o b i­cei le rog să-şi am intească ce fel de lucruri se în tâm plau chiar la începutul vieţii acestora, care le erau caracteris­tice. în general, le place să-şi aducă am inte de aceste lu ­cruri care le fac să retrăiască atât de intens trecutul.

îm i povestesc despre tot felul de obiecte pe care b e ­beluşul le-a adoptat rând pe rând şi care au devenit im ­portante şi au fost supte sau îm brăţişate, obiecte care l-au ajutat să treacă prin m om ente de singurătate şi n esig u ­ranţă, care i-au adus consolare sau au funcţionat pe post de sedative. A ceste obiecte se află la jum ătatea d ru m u ­lui dintre a face parte din bebeluş şi a face parte din lu ­m ea externă. în curând, devin apte să poarte un num e, cum ar fi „batistiţa" sau „şerv ăm ica"3, care le trădează dubla origine. E lem entele lor esen ţia le sunt m irosul şi textura şi nici o m am ă nu îndrăzneşte să le spele. N ici să le lase acasă atunci când pleacă undeva. Dacă sunt în ţe ­lepte, le lasă să se estom peze în tim p, asem enea b ă trâ ­nului soldat din cântec care nu m oare niciodată; nu le distrug, nu le pierd şi nu le dau altcuiva.

Cel mai im portant lucru este că problem a nu se pune niciodată în urm ătorul fel: „A cest obiect este ceva g â n ­dit de tine sau aparţine lum ii, este ceva ce ai găsit şi ţi-ai însu şit?" Puţin m ai târziu, m am ele se vor putea bucu ra că bebeluşul lor a spus „m e'si", confirm ând astfel că acel căţeluş de pluş i-a fost dăruit de o mătuşă. Dar acest prim obiect este stabilit ca făcând parte din m obilierul p ătu -

3 în original „tissie" — form ă rezu ltată din „tissu e" cart- în seam ­nă batistă ţii term inaţia ,,-issie", specifică d e alint al num elor d e p e r­soane — ţii „n am m ie" — form ă co n trasă din „n ap k in " care în se a m ­nă şerv et şi „m u m m y ", adică m am i. ( N . /.)

OrLRH 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 33

Page 34: convorbiri psihanalitice cu parintii

34 D.W. W innicott

ţului şi căruciorului înainte ca acest cuvânt „m e'si" să poată fi rostit sau să poată avea sens, înainte ca bebelu­şul să facă o distincţie clară între „m ine" şi „ne-m ine" sau în tim p ce stabilirea acestei distincţii este în progres.

Se form ează o personalitate şi se trăieşte o viaţă care nu a mai fost trăită niciodată înainte şi această nouă per­soană care trăieşte această nouă viaţă este cea de care sunt interesaţi m am a şi tata din prim ul m om ent în care bebelu şu l a m işcat în pântece. Viaţa personală începe im ediat şi-mi voi m enţine această idee, cu toate că ştiu că şi p isicuţele şi căţeluşii sug cârpe şi se joacă, fapt ce mă face să afirm că şi anim alele sunt mai mult decât un pachet de reflexe şi pofte.

C ând spun că viaţa începe im ediat, adm it că la în ­ceput ia o form ă foarte restricţionată, dar viaţa persona­lă a bebeluşului începe cu siguranţă din timpul naşterii. A ceste apucături ciudate ale bebeluşilor ne arată că, în viaţa lor, există ceva mai mult decât dorm itul şi suptul, mai m ult decât obţinerea de gratificare instinctuală de la o hrană bună ingerată şi nevom itată. A ceste apucături sem nalează că acolo deja există un copil, trăind o viaţă în realitate, adunând am intiri, form ându-şi un m odel personal de com portam ent.

Pentru a înţelege în continuare, cred că trebuie să ne închipuim că de la început fiinţează o formă rudim enta­ră a ceea ce mai târziu se va numi imaginaţie. Ceea ce ne perm ite să afirm ăm că bebeluşul încorporează nu numai cu gura, ci şi cu m âinile şi cu pielea sensibilă a feţei. Ex­perienţa im aginară a hrănirii este mult mai largă decât sim pla experienţă som atică. Experienţa totală a hrănirii poate ajunge rapid să im plice o relaţie bogată cu sânul m am ei sau cu mama aşa cum este ea percepută treptat, iar ceea ce face bebeluşul cu m âinile sau cu ochii lărgeş­

Page 35: convorbiri psihanalitice cu parintii

te domeniul actului hrănirii. Aceste lucruri care sunt nor­male apar foarte clar atunci când vedem un copil hrăn it într-un mod m ecanic. O astfel de hrănire, departe de a fi o experienţă care să-l îm bogăţească pe bebeluş, în tre­rupe sentimentul acestuia de a continua să fiinţeze. N u ştiu cum altfel să exprim acest lucru. Adică ceea ce s-a petrecut a fost o activitate reflexă şi nu o experienţă p er­sonală.

Atunci când gâdili obrazul unui bebeluş, poţi obţine un zâmbet, dar bebeluşul se poate simţi oricum altfel d e­cât încântat. Reflexul şi-a trădat stăpânul. Aproape că-1 posedă pe bebeluş. Nu este treaba noastră să profităm de puterea pe care fără îndoială o avem , solicitând refle­xe şi stimulând gratificarea instinctuală care nu apare ca parte a ritmului vieţii personale a bebeluşului.

M ulte dintre lu cru rile pe care le face un bebeluş în timp ce se hrăneşte ne par fără rost pentru că nu duc la creşterea lui în greutate. Eu susţin că tocmai aceste lu ­cruri ne asigură că bebeluşul se hrăneşte şi nu doar este hrănit, trăieşte o viaţă şi nu doar răspunde la stim ulii pe care i-i oferim.

Aţi văzut vreodată un bebeluş care îşi suge degetul în acelaşi timp în care se hrăneşte fericit la sân? Eu am văzut. Aţi văzut vreodată vreun vis prinzând realitate? Când un bebeluş suge anum ite părţi din hăinuţe sau p ă ­turică sau o jucărie, acest lucru reprezintă o revărsare a im aginaţiei, aşa cum este ea, im aginaţie stim ulată d e funcţia centrală excitatoare care este hrănirea.

O să încerc să explic în alţi term eni. V-aţi gândit v re ­odată că pipăitul şi suptul degetelor şi suptul hăinuţelor şi strângerea în mânuţe a păpuşii de cârpe reprezintă pri­ma m anifestare de com portam ent afectuos a b ebelu şu ­lui? Poate fi altceva mai im portant decât atât?

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 35

Page 36: convorbiri psihanalitice cu parintii

36 D.W. W innicott

Poate că dvs. consideraţi capacitatea bebeluşului dvs. de a ti afectuos ca fiind de la sine înţeleasă, dar veţi afla în curând că lucrurile stau altfel dacă aveţi un copil care nu-şi poate m anifesta afecţiunea sau care a p ierdut această artă. Poate fi posibil să-l faceţi pe-un copil să m ă­nânce atunci când el nu vrea, dar n-aţi putea face nim ic pentru a transforma un copil lipsit de afecţiune într-un copil afectuos. Vă puteţi revărsa toată afecţiunea asupra lui, dar el se va feri, în tăcere sau cu ţipete de protest.

Aceste activităţi ciudate, ieşite din comun, despre care vorbim sunt un semn că bebeluşul există ca persoană şi, mai mult decât atât, este încrezător în relaţia cu m am a. Bebeluşul este capabil să folosească obiecte care, după cum am spune noi, sim bolizează mama sau o anum e ca­litate a mamei şi este capabil să se bucure de acţiuni care reprezintă doar joacă şi care sunt mai m ult sau mai p u ­ţin distanţate de actul instinctual, adică de hrănire.

Priviţi, ce se întâmplă dacă bebeluşul începe să-şi piar­dă încrederea. O privaţiune m inoră poate duce la apari­ţia unui elem ent com pulsiv în cadrul obiceiu lu i de-a suge lucruri, sau cum s-o fi num ind el, astfel încât aces­ta devine linia principală de com portam ent în loc de o colaterală. Dar dacă există o privaţiune mai severă sau prelungită, bebeluşul îşi va pierde cu totul capacitatea de a suge păturica sau de a se juca cu gura sau de a-şi gâdila nasul; aceste activităţi de joacă se vor goli de ori­ce sens.

A ceste prim e obiecte de joacă şi activ ităţi de joacă există într-o lum e aflată între bebeluş şi lum ea externă. Dincolo de întârzierea copilului în a distinge între m ine şi ne-m ine, se desfăşoară un efort teribil şi este nevoie de timp ca această dezvoltare să se petreacă în mod na­tural. Vedem cum bebeluşul începe să-şi dea seam a de

Page 37: convorbiri psihanalitice cu parintii

anum ite lucruri şi să realizeze că există o lum e în afară şi o lum e înău n tru , iar pentru a facilita aceste p rocese perm item existenţa unei lumi interm ediare, o lum e care este în acelaşi tim p atât p ersonală, cât şi extern ă, a tâ t m ine, cât şi ne-m ine. Ceea ce are aceeaşi funcţie cu jo a ­ca intensă din copilăria tim purie şi cu reveriile cop iilor mai mari sau ale adulţilor, care nu sunt nici vis, nici re ­alitate, fiind totuşi am bele.

Dacă stăm să ne gândim la aceasta, există vreunul d in ­tre noi care, m aturizându-se, să nu mai aibă niciod ată nevoie de o arie interm ediară între noi înşine, cu lum ea noastră interioară, şi realitatea externă, împărtăşită? Efor­tul pe care bebeluşul îl depune în a le separa nu în cetea­ză niciodată cu totul, şi până şi noi ne perm item o v iaţă cu ltu rală , ceva ce poate fi îm p ărtăşit şi în acelaşi tim p este p erson al. M ă refer, b in eîn ţeles, la lucruri p recu m prietenia sau practica religioasă. Şi există oricum şi lu ­crurile nesăbuite pe care le facem cu toţii. De exem plu, eu de ce fum ez? Pentru răspunsul la această întrebare, ar trebui să m ă adresez unui bebeluş care sunt sigur că nu ar râde de m ine pentru că un bebeluş ştie m ai b in e decât oricine cât de neverosim il este să fii rezonabil to t tim pul.

Poate că este ciudat, dar a-ţi suge degetul mare sau a suge o păpuşă de cârpe poate să dea senzaţia de real, în tim p ce o hrănire propriu-zisă poate să dea naştere u n o r sentim ente de irealitate. H rănirea propriu-zisă d e c la n ­şează reflexe şi instinctele ajung să fie intens im plicate, iar bebeluşul nu a progresat într-atât în stabilirea u nui sine, încât să fie capabil să stăpânească nişte trăiri a tâ t de puternice. Nu vă duce asta cu gândul la acel cal fără călăreţ care a câştigat premiul Grand National? A ceastă victorie nu-i aduce nici un prem iu proprietarului, p en -

O p ere 2: Coni’orbiri psihanalitice cu părinţii 37

Page 38: convorbiri psihanalitice cu parintii

3« D.W. Winnicott

tru că jocheul nu a reuşit să-şi păstreze locul. Proprieta-

Atunci când, la început, vă adaptaţi dvs. nevoilor şi rit­murilor personale ale bebeluşului dvs., faceţi posibil ca alergătorul care a început cursa să-şi păstreze locul în şa, chiar să-şi călărească propriul cal şi să se bucure de această experienţă doar de dragul de a se bucura.

Pentru şinele im atur al unui copil foarte mic, expre­sia proprie este cea care-i pare reală bebeluşului, poate sub forma acestor obiceiuri ciudate cum ar fi suptul hăi­nuţelor, iar acest lucru le oferă mamei şi bebeluşului o oportunitate pentru o legătură umană care să nu fie la mila instinctelor anim ale.

rul se sim te frustrat, să fi fost rănit.

11956]

Page 39: convorbiri psihanalitice cu parintii

C apitolu l IV

A spune „nu“

D o n a l d W o o d s W i n n ic o t t

A cest program îm preună cu urm ătoarele două fo r­mează o serie al cărei subiect este „A spune «nu»". în sea­ra aceasta, veţi asculta o discuţie între mai multe m am e la sfârşitul căreia voi face un scurt comentariu. U rm ătoa­rele două săptăm âni voi vorbi mai mult eu, dar vor fi c i­tate unele extrase din conversaţie, ca să vi le ream intiţi.

Cred că o să vă placă discuţia, care va dura ap ro x i­m ativ opt m inute. M ie mi se pare veridică. Atunci când o asculţi, eşti foarte sigur că nu este înscenată. Este exact m odul în care ai discuta şi tu acelaşi subiect.

C onversaţia m am elor

M a m e l e

— Este foarte greu să atingi acel echilibru de vis în ­tre a-i spune copilului tot timpul să nu facă una sau a lta şi a-1 lăsa de capul lui. Dar, pe de altă parte, nu poţi să

Page 40: convorbiri psihanalitice cu parintii

40 D.W. Winnicott

perm iţi ca apartam entul tău să ajungă să arate ca după război.

— Eu tocm ai m i-am cum părat un apartam ent nou, stăm în el cam de un an, a trebuit să cum părăm toată m obila pentru el şi apoi a apărut şi fetiţa. Şi m -am hotă­rât s-o las să facă ce vrea în apartam ent şi pot să-ţi spun că este un copil fericit din cauza asta.

— Da, dar are cât — un an şi opt luni?— Un an şi nouă luni, şi este foarte activă. (vorbesc îm­

preuna)— Trei ani! Vârsta de trei ani e uşor d iferită de cea

de-un an şi opt luni. (vorbesc împreună)— Dar m -am hotărât să păstrez această atitudine.— Fetiţa ta o să se bucure de aceeaşi libertate şi când

o să m ergeţi în vizită la altcineva?— Acum aşa stau lucrurile din cauză că este extrem

de curioasă, ceea ce este normal la vârsta asta.— C red că gradul de cum inţenie al cop iilor atunci

când m erg într-o vizită depinde foarte m ult de cât de m ultă libertate au într-adevăr acasă. Pentru că dacă aca­să sunt liberi să se joace peste tot şi să facă dezordine, într-un fel sau altul, atunci n u ...

— N u sunt chiar aşa de curioşi.— Atunci nu vor să facă toate acestea nici în altă par­

te. De acord, atunci când te întorci de la cum părături, co­pilul o să ia punga de orez — dacă ai fost destul de fra­ieră, încât s-o laşi la îndemână — şi o s-o îm prăştie peste tot. (râsete) C eea ce nu înseam nă că este obraznic, în ­seam nă că tu ai fost proastă. Vreau să zic că atunci când copilul meu face aşa ceva, îm i dau seama că, cu cât vom ajunge mai repede la groapa cu nisip unde — ştii şi tu — poate să îm prăştie în jur cât vrea, cu atât mai bine. (vor­besc împreună)

Page 41: convorbiri psihanalitice cu parintii

— Dar nu se p lictiseşte de nisip şi nu ajunge să i se pară că orezul este m ai interesant?

— Ba da, d ar se p o a te ... vreau să spun, ei b in e, d e exem plu, b ălto acele . E o lecţie pe care-am în văţat-o d e la a ltcin eva, pentru că fetiţa m ea a avut o bonă în p r i­mul an, nu tot tim p u l, ci doar în z ile le în care treb u ia să predau (în ain te să fac al doilea copil, m -am h o tă râ t că vreau să ră m â n la ca te d ră ). Şi această d o a m n ă o lăsa uneori să intre prin băltoace chiar dacă purta p a n ­tofii ei o b işn u iţi, iar alteori spunea: „Ei b in e, de d ata asta nu trebuie să intri în b ălto ace pentru că m erg em în tr-o v izită şi nu p ot să te sch im b ". Şi nu intra în b ă l­toace. Şi a sta -i o lec ţie fo arte b u n ă pe care am în v ă ­ţa t-o . V reau să sp u n , d acă laşi co p ilu l să facă c e v a atunci când acel lucru nu o să te d eran jeze prea m u lt, nu o să-l m ai facă atunci când îi explici că, de data a s ­ta, ex istă un m otiv p entru care nu ar m ai trebu i să -l facă. (vorbesc îm preuna)

— Nu reuşeşti să te faci înţeleasă, nu? (vorbesc îm pre­ună)

— Nu m erge să-i iei prin surprindere, trebuie să-i p re­găteşti.

— Poţi să transform i explicaţia într-un joc: „Hai să fa ­cem asta" şi încet-încet să te îndepărtezi de ceea ce fac ei distructiv şi să găseşti altceva de făcut. (vorbesc îm pre­ună) Ei bine, eu ex p lic ... raţional. M ă refer la ch estiu nea asta cu transform atul într-un joc a ceea ce face copilul la un m om ent dat şi îndreptatul lui către un alt joc.

— D istragere?— Da, distragere.— Cred că d ep in d e de cât de m u lte lucruri la ca re

spui „nu" ai. Vreau să spun, atunci când prim ul n ostru copil era foarte m ic, erau doar două lucruri pe care nu-1

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 41

Page 42: convorbiri psihanalitice cu parintii

42 D.W. W innicott

lăsam să le facă. Unul se referea la nişte plante de apar­tam ent pe care le aveam în sufragerie şi pe care nu vo­iam să le rupă, iar celălalt se referea la firele electrice, din care aveam prea m ulte peste tot în casă. Doar la astea i-am spus „nu". în rest... dacă mai era ceva ce putea să strice, nu i-1 lăsam în cale.

— Ăsta-i cel mai înţelept lucru. (vorbesc împreună)— Lucrurile astea erau interzise tot tim pul. Restul,

nu. Aşa încât atunci când îi interzici un lucru nou pe care ştii că, dintr-un m otiv sau altul, nu l-a înţeles, ştii că nu o să se supere.

— Şi eu am început la fel cu al meu, şi cu acelaşi suc­ces.

— Sunt situaţii în care nu poţi să ocoleşti impunerea unei interdicţii. La un an şi nouă luni, poţi să pui lucru­rile în locuri unde nu ajung — probabil că încă nu pot să se caţere. D ar cred că prizele, de exem plu, nu poţi să le pui deoparte.

— Ar trebui să cum peri nişte prize speciale — există prize speciale pentru aparatele electrice.

— Cred că e mai bine să te hotărăşti să spui „nu" şi să nu te răzgândeşti. Şi că e mult mai bine să primească o bătaie la fund de la tine decât un şoc electric sau de altă natură.

— Până la urmă, nu-ţi poţi permite întotdeauna să în- locuieşti toate prizele. (vorbesc împreună)

— Cred că nu este atât de uşor pe cât îşi imaginează unii oam eni să ai câteva interdicţii şi să te ţii de ele. Cred că dacă ai o interdicţie care copilului îi pare destul de im­portantă şi destul de interesantă, o să-l fascineze doar pentru că e singura interdicţie. De exem plu, chibrituri­le — o să înceapă să-şi închipuie că chibriturile sunt cel mai interesant lucru din casă doar pentru că ai fost atât

Page 43: convorbiri psihanalitice cu parintii

OPERb 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 43

de fermă în interzicerea lor. Cred, cred că trebuie să-i laşi să se joace cu chibriturile.

— Există cineva care să fi încercat să-şi înveţe copiii cum să um ble cu chibriturile, ascunzându-le?...

— ...d ar asta fascinează cu atât mai mult.— Nu ştiu, cred totuşi că a le arăta copiilor ce se p o a­

te întâmpla dacă se joacă în continuare cu ele este o abor­dare foarte potrivită.

— Chiar mergând până la a le arde degeţelele?— Nu ştiu, cred că asta e puţin prea m ult, dar să le

apropii destul de mult, încât să sim tă că este fierbinte şi că poate fi dureros şi, oricum , există şi alte lucruri de la care pot învăţa ce înseam nă „fierbinte".

— Da, eu am fost norocoasă: copilul meu a atins la un m om ent dat suportul de prosoape care era fierbinte şi l-a fript şi am spus „fierbinte".

— Copilul meu cel m ic face ceva, se răneşte şi-şi dă seam a, sau cred că-şi dă seam a, de ce s-a rănit; d ar a doua zi este dispus să încerce să facă exact acelaşi lucru din nou.

— Sunt sigură că este o chestiune de tem p eram en t. Fetiţa mea cea mare a muşcat din plin dintr-o bucată fier­binte de şuncă când avea un an şi şase luni şi i-am sp u s „fierbinte" şi de-atunci nu cred că s-a mai ars vreodată. Pentru că acum ştie ce înseamnă „fierbinte" şi are o im a ­ginaţie foarte vie şi este şi foarte speriată de asta. Dar cea mică este altfel. A m uşcat de nenum ărate ori din bu căţi fierbinţi de şuncă.

— Există an u m ite lucruri pe care nu trebu ie să le facă chiar dacă nu păţesc nimic. Ca, de exem plu, a p rin ­zătorul autom at de aragaz. Tot ce trebuie să facă b ă ie ­ţelul meu este să crească nivelul flăcării şi, când fo cu l se aprinde, nu-1 răneşte pe el, dar poate să facă m u lte

Page 44: convorbiri psihanalitice cu parintii

44 D.W. W innicott

stricăciuni dacă se întâm plă să fie ceva d easu p ra flă ­cării. Ştie că nu are voie şi dă din cap când o face. (râ­sete)

— Ei bine, nu e acesta m om entul p otriv it pentru o palm ă?

— Nu e mai degrabă o îm prejurare în care trebuie să fii atentă tot tim pul şi atunci când se apropie de aragaz să nu-1 laşi? (vorbesc împreună)

— Este pur şi sim plu una din responsabilităţile m a­mei să nu-şi lase copilul în bucătărie. Vreau să zic că nu poate fi decât responsabilitatea noastră.

— Dar ai de gătit şi de spălat vase. (vorbesc împreună)— Un copil nu poate să stea în ţarcul de joacă la ne­

sfârşit.— Da, ştiu că nu poate, dar mă gândeam că există o

m odalitate de a trece peste o bună parte din lucrurile as­tea, şi anum e prin distragere. Atunci când se îndreaptă spre aragaz, îi oferi ceva la fel de atractiv, dar nepericu- los. Adică la fel cum faci cu un copil mai m are căruia tre­buie să-i aduci tot timpul aminte că nu trebuie să lase ti­găile cu mânerul spre marginea mesei pentru ca cei mici să nu vină şi să le dea pe jos.

— Noi suntem destul de norocoşi. Sufrageria noastră are o uşă de com unicare cu bucătăria, iar copiii vor tot tim pul să se joace în sufragerie. încerc să nu-i las în b u ­cătărie, dar asta nu înseamnă că le închid uşa. Atâta timp cât ei ştiu că eu sunt în cam era alăturată şi că pot să mă vadă dacă vor, aproape întotdeauna stau în sufragerie.

— Câţi ani au?— Oh, dar era aşa de la vârste foarte fragede, de când

am renunţat la ţarcul de joacă, de pe la un an. Veneau şi deschideau uşa să se uite la m ine şi apoi se întorceau în sufragerie la jucăriile lor.

Page 45: convorbiri psihanalitice cu parintii

— Nu crezi că e foarte obositor să fii tot tim pul în alertă, să trebuiască să găseşti lucruri care să-i distragă şi să le aduci m ereu am inte ce trebuie şi ce nu trebuie să facă?

— Ba da. (vorbesc împreună)— M ai ales că e doar o chestiune de timp. încerci să

faci atât de m ulte lucruri în acelaşi tim p, găteşti, p oate că opăreşti şi rufe, cineva sună la uşă şi deodată te în ­torci şi vezi că băieţelul tău se joacă la aragaz sau încear­că să bage în priză un aprinzător electric pe care ai u itat să-l pui b ine aseară. C am aşa se întâm plă lu cru rile de obicei — e im posibil să te gândeşti dinainte la tot ce poa­te să apară.

DW W

Probabil că acest grup de m am e a continuat să d iscu ­te şi să schim be păreri la o ceaşcă de ceai. Noi o să le p ă­răsim aici.

Săptăm âna aceasta, după cum am spus mai devrem e, o să fac doar un scurt com entariu general, iar în săp tă­m ânile u rm ătoare sp er să abordez şi să dezvolt u n ele dintre problem ele ridicate. întotdeauna îmi place să as­cult aşa ceva, adică oam eni care vorbesc despre m unca lor. E la fel când ferm ierii vorbesc despre grâu şi orez şi cartofi sau când orice m eşteşugar vorbeşte despre m eş­teşugul lui. De exem plu, aceste femei vorbesc despre d i­ferenţa dintre bebeluşi la doi ani sau la trei ani sau la ori­ce altă vârstă. C unosc schim bările uriaşe care apar de la o lună la alta. La un an, există doar câteva cuv in te p e care bebeluşul le înţelege ca atare, pe când la doi ani ex ­plicaţiile verbale încep să fie un bun mod de com u n ica­re şi o m etodă eficace pentru a obţine cooperare, cân d ,

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 45

Page 46: convorbiri psihanalitice cu parintii

46 D.W. Winnicott

de fapt, ceea ce vrei să spui este „ n u '. Din discuţie, ob­servăm că există mai multe stadii. F.u pot să deosebesc trei. In prim ul, dvs. sunteţi tot timpul responsabile în mod absolut. în al doilea, începeţi să-i transmiteţi bebe­luşului dvs. ce înseam nă „nu" pentru că observaţi pe bună dreptate zorii inteligenţei şi începutul capacităţii bebeluşului de a deosebi între ce permiteţi şi ce nu per­m iteţi. Nu vorbesc despre a-i explica ce înseam nă bine şi rău din punct de vedere moral, ci pur şi simplu de a-i aduce la cunoştinţă pericolele de care îl apăraţi. Cred că în acest stadiu interdicţiile se bazează pe ideea de peri­col real. Vă aduceţi aminte cum vorbeau cele două mame despre foc? La m om entul potrivit, au spus „fierbinte" şi astfel au legat pericolul de durere. Dar multe pericole nu sunt legate de durere într-un mod atât de evident, astfel încât un sim plu „nu" trebuie să fie de ajuns până când se atinge urm ătorul stadiu. în cel de-al treilea, câştigaţi cooperarea copilului oferindu-i o explicaţie. Acest lucru im plică lim baju l. „N u " pentru că este fierbinte. „N u" pentru că eu spun „nu". „N u" pentru că îmi place plan­ta aceea, im plicând că dacă planta este ruptă, pentru câ­teva m inute nu vă veţi mai iubi la fel de mult copilul.

Am vorbit despre trei stadii, dar aceste stadii se su­prapun. în prim ul rând, există un stadiu în care vă asu­maţi responsabilitatea pe deplin astfel încât, dacă se în­tâmplă o nenorocire, daţi toată vina pe dvs., iar acest sta­diu se depăşeşte abia foarte târziu. De fapt, continuaţi să vă asum aţi responsabilitatea, dar obţineţi o uşurare da­torită capacităţii în creştere a copilului de a înţelege di­verse lucruri. Dacă acest prim stadiu ajunge vreodată să aparţină trecutului, înseam nă că micuţul dvs. a depăşit nevoia de control din partea fam iliei şi a devenit un m em bru independent al societăţii.

Page 47: convorbiri psihanalitice cu parintii

O l’bRb 2: Convorbiri psihanalitice cit părinţii 47

în cel de-al doilea stadiu, vă im puneţi pe dvs. şi v i­ziunea dvs, asupra lumii. D e ohicei, acest stadiu va tre­ce în cel de-al treilea stadiu de explicaţii, dar rapiditatea şi m odalitatea transform ării depind atât de copil, cât şi de dvs. Copiii sunt atât de diferiţi unul de altul în m o ­dul de dezvoltare. Putem să vorbim mai pe larg despre aceste problem e săptăm âna viitoare. Probabil deja în ţe­legeţi că a spune „nu" înseam nă mai mult decât doar a spune „nu".

® ® 0

Săptăm âna trecută am ascultat câteva m am e d iscu ­tând despre a spune „nu", iar eu am făcut un scurt co ­m entariu. Săptăm ânile aceasta şi urm ătoarea voi vorbi despre unele din lucrurile pe care m -am descoperit gân- dindu-le în tim p ce ascultam . Dar, mai înainte, aş vrea să spun ceva ce are legătură cu întreaga discuţie. D e-a lungul anilor, am învăţat multe lucruri despre greutăţi­le pe care le întâm pină mamele atunci când nu se află în- tr-o poziţie fericită. Poate că au dificultăţi personale m ari, astfel încât nu se pot sim ţi îm p lin ite nici m ăcar atunci când ştiu cum ; sau au soţi care sunt plecaţi sau care nu le oferă suficient sprijin sau care intervin între ele şi co ­pil sau care sunt chiar geloşi; sau unele nici nu sunt c ă ­sătorite şi, cu toate acestea, tot trebuie să-şi crească b e ­beluşul. Şi apoi, mai sunt cele care trăiesc în condiţii v i­trege: sărăcie, locuinţe aglom erate, vecini deloc sim p a­tici. Au o viaţă atât de grea, încât nu mai pot vedea p ă ­durea din cauza copacilor. Şi mai sunt şi cele care au g ri­jă de copiii altora.

Cred că m am ele care s-au în tâln it aici ca să d iscu te cum să se p oarte cu copiii lor fac parte din m u lţim ea

Page 48: convorbiri psihanalitice cu parintii

4» D.W. W innicott

obişnuită de oam eni sănătoşi şi norocoşi, şi că posedă acel sentim ent de securitate care este necesar dacă vor să ajungă să vorbească despre adevăratele problem e ale creşterii copiilor. Ştiu că cele mai multe m am e sunt exact la fel ca cele pe care le-am ascultat, dar aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că aceste m am e sunt fericite, par­ţial din cauză că se pierde ceva dacă luăm norocul ca ve­nind de la sine şi parţial pentru că mă gândesc la toate acele m am e care poate ne ascultă şi care sunt inhibate, frustrate sau cărora nu le reuşesc lucrurile; pentru că, de vrut, fiecare vrea cu adevărat să reuşească.

Term inând ce aveam de spus în legătură cu întreaga discuţie, aş vrea să vă ream intesc de cele trei stadii pe care le-am delim itat pentru dvs. ultima dată. în primul rând, sp u n eam , su n teţi p rinse în tr-un proces care, de fapt, vă im plică pe dvs. ca fiind în totalitate responsabi­le de protecţia cop ilu lu i dvs. Apoi vine un m om ent în care puteţi să spuneţi „nu" şi apoi vine m om entul expli­caţiilor.

A ş vrea să sp u n câte ceva despre prim ul stadiu în care sunteţi responsabile în totalitate. Veţi putea să ziceţi peste câteva luni că nu v-aţi dezam ăgit niciodată copi­lul, deşi bineînţeles că în tot acest timp l-aţi frustrat pen­tru că nici dvs., nici orice altă persoană nu poate înd e­plini toate nevoile unui bebeluş — iată ceva pe care ni­meni nu trebuie să se sim tă obligat să-l facă. Nu se spu­ne nici un „n u ", nu-i aşa, în primul stadiu; şi v-am rea­m intit că acest prim stadiu se suprapune urm ătoarelor; tot continuă până în momenh.il în care copilul dvs. de­vine adult, independent dc controlul fam iliei. Poate că veţi face lucruri îngrozitoare, dar nu cred că vreodată v-aţi dezam ăgi cu adevărat copilul, nu atâta timp cât pu­teţi face ceva ca să îm piedicaţi aşa ceva.

Page 49: convorbiri psihanalitice cu parintii

în urm ătorul stadiu, pe care l-am num it stadiul doi, începe să apară „nu ". într-un fel sau altu l, ajungeţi să transm iteţi un „n u ". P oate spuneţi d oar „h m ". Sau strâmbaţi din nas sau vă încruntaţi. Sau sim pla folosire a cuvântului ca atare este suficientă, cel puţin în cazul în care copilul nu este surd. Cred că, dacă sunteţi m u lţu ­mite, o să vă vină uşor să faceţi tot ce im plică acest „nu" pornind de la nişte baze practice şi stabilind un m od de viaţă care să se potrivească cu al dvs. şi cu lum ea încon­jurătoare. Din cauza propriei lor nem ulţum iri, m am ele nefericite au tendinţa să exagereze aspectul afectuos şi iubitor al creşterii unui copil şi uneori spun „nu" doar pentru că sunt nervoase, dar în p riv in ţa aceasta nu se poate face nimic. Şi următorul este stadiul trei pe care eu îl num esc stadiul explicaţiilor. Unii oam eni sunt foarte uşuraţi când, în sfârşit, pot să vorbească şi să spere că vor fi înţeleşi, dar eu afirm că baza pentru toate acestea este, cu siguranţă, reprezentată de ceea ce se întâm plă înainte.

Acum aş vrea să vă ream intesc de partea din discuţie în care una dintre m am e spunea că ea a introdus in ter­dicţiile pe rând. Cred că lucrul im portant aici este că ea era hotărâtă în mintea ei ce o să permită şi ce nu o să per­mită. Dacă ea însăşi s-ar fi aflat în încurcătură, copilul ar fi pierdut ceva valoros. Să ascultăm din nou respectivul fragment din conversaţia m am elor:

M a m e l e

— Cred că depinde de cât de m ulte lucruri ai la care spui „nu". Vreau să spun, atunci când prim ul nostru co­pil era foarte m ic, erau doar două lucruri pe care nu-1 lă­sam să le facă. Unul se referea la nişte plante de aparta­

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 49

Page 50: convorbiri psihanalitice cu parintii

50 D.W. Winnicott

ment pe care le aveam în sufragerie şi pe care nu voiam să le rupă, iar celălalt se referea la firele electrice, din care aveam prea multe peste tot in casă. Doar la astea i-am spus „nu". în rest... dacă mai era ceva ce putea să stri­ce, nu i-1 lăsam în cale.

— Ăsta-i cel mai înţelept lucru. (vorbesc împreuna)— Lucrurile astea erau interzise tot tim pul. Restul,

nu. Aşa încât atunci când îi interzici un lucru nou pe care ştii că, dintr-un motiv sau altul, nu l-a înţeles, nu o să se supere.

— Şi eu am început la fel cu al meu, şi cu acelaşi suc­ces.

DWW

Prin urmare, aici ne este prezentată capacitatea unei m am e de a se adapta la nevoile copilului ei, capacitate necesară pentru un început lipsit de com plicaţii al unei chestiuni dare, cu siguranţă, va deveni din ce în ce mai com pexă. La început, copilul a avut doar două interdic­ţii, iar mai apoi fără îndoială că s-au mai adăugat şi al­tele, şi nu a existat nici o încurcătură inutilă.

Acum haideţi să ne ream intim cum a fost folosit un anum it cuvânt înainte ca vreo explicaţie să poată fi ofe­rită în cuvinte. în următorul pasaj, cuvântul „fierbinte" ne aduce exact între stadiile doi şi trei, după cum le nu­m esc eu.

M a m e l e

— Chiar mergând până la a le arde degeţelele?— Nu ştiu, cred că asta e puţin prea m ult, dar să le

apropii destul de m ult, încât să simtă că este fierbinte şi

Page 51: convorbiri psihanalitice cu parintii

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 51

că poate fi dureros şi, oricum , există şi alte lucruri de la care pot învăţa e înseam nă „fierbinte".

— Da, eu am fost norocoasă: copilul meu d diins la un m om ent dat suportul de prosoape care era fierbinte şi l-a fript şi am spus „fierbinte".

— Copilul meu cel mic face ceva, se răneşte şi-şi dă seam a, sau cred că-şi dă seam a, de ce s-a rănit; dar a doua zi este dispus să încerce să facă exact acelaşi lucru din nou.

— Sunt sigură că este o chestiune de tem peram ent. Fetiţa mea cea mare a muşcat din plin dintr-o bucată fier­binte de şuncă când avea un an şi şase luni şi i-am spus „fierbinte" şi de-atunci nu cred că s-a mai ars vreodată. Pentru că acum ştie ce înseamnă „fierbinte" şi are o im a­ginaţie foarte vie şi este şi foarte speriată de asta. Dar cea mică este altfel. A m uşcat de nenum ărate ori din bucăţi fierbinţi de şuncă.

— Există anum ite lucruri pe care nu trebuie să le facă chiar dacă nu păţesc nimic. Ca, de exem plu, aprinzăto­rul autom at de aragaz. Tot ce trebuie să facă băieţelul m eu este să crească nivelul flăcării şi, când focul se aprinde, nu-1 răneşte pe el, dar poate să facă multe stri­căciuni dacă se întâm plă să fie ceva deasupra flăcării. Ştie că nu are voie şi dă din cap când o face. (râsete)

— Ei b ine, nu e acesta m om entul potrivit pentru o palmă?

DW W

...E i bine, poate că este. Se poate vedea din modul în care vorbesc că toate lucrurile im portante se petrec în momentul experienţei ca atare. Nu există lecţii şi nu exis­tă un tim p prestabilit pentru învăţare. Lecţia vine din

Page 52: convorbiri psihanalitice cu parintii

52 D.W. Winnicott

m od u l în care oam enii im plicaţi se descoperă reacţio ­nând.

Vreau totuşi să repet că, pentru mama care are un be­beluş sau copil mic, nu există nimic care s-o scutească de datoria ei de eternă vigilenţă.

M a m e l e

— De acord, atunci când te întorci de la cum părături, copilul o să ia punga de orez — dacă ai fost destul de fra­ieră, încât s-o laşi la îndem ână — şi o s-o îm prăştie peste tot. (râsete) Ceea ce nu înseamnă că este obraznic, înseam ­nă că tu ai fost proastă. Vreau să zic că atunci când copi­lul meu face aşa ceva îmi dau seama că, cu cât vom ajun­ge mai repede la groapa cu nisip unde — ştii şi tu — poa­te să împrăştie în jur cât vrea, cu atât mai bine.

DW W

Da, a fost vina ei că orezul s-a vărsat, nu-i aşa?! Cu toate acestea, cred că tot s-a supărat! Câteodată, este doar o chestiune de arhitectură — felul în care sunt aranjate cam erele sau existenţa unui geam în uşa dintre bucătă­rie şi camera în care se joacă copilul.

M a m e l e

— Noi suntem destul de norocoşi. Sufrageria noastră

timpul să se joace în sufragerie. încerc să nu-i las în bu ­cătărie, dar asta nu înseamnă că le închid uşa. Atâta timp cât ei ştiu că eu sunt în cam era alăturată şi că pot să mă vadă dacă vor, aproape întotdeauna stau în sufragerie.

Page 53: convorbiri psihanalitice cu parintii

— Câţi ani au?— O h, dar era aşa de când erau încă m icuţi, de când

am ren u n ţat la ţarcul de joacă, pe la un an. Veneau şi deschideau uşa să se uite la m ine şi apoi se întorceau în sufragerie la jucăriile lor.

DW W

Da, a avut noroc, nu-i aşa, cu felul în care erau aran­jate cam erele?

Apoi auzim despre tensiunea la care sunt supuse m a­m ele din cauza acestei etern e vig ilenţe. Ceea ce, cred , este adevărat mai ales atunci când fem eia, înainte de a se căsători, avea o slujbă cu norm ă întreagă, mai precis cunoştea satisfacţia pe care o cunosc m ajoritatea bărba­ţilor în legătură cu m unca lor, aceea de a veni acasă şi de a se relaxa după o zi de con cen trare . N u-i aşa că, d in acest punct de vedere, viaţa este puţin nedreaptă cu fe­m eile? Hai să ascultăm ce spune grupul despre acest lu ­cru.

M a m e l e

— Nu crezi că e foarte obositor să fii tot tim pul în alertă, să trebuiască să găseşti lucruri care să-i distragă şi să le aduci m ereu am inte ce trebuie şi ce nu trebuie să facă?

— Ba da. (vorbesc împreuna)— M ai ales că e doar o chestiune de timp. încerci să

faci atât de m ulte lucruri în acelaşi tim p, găteşti, poate că opăreşti şi rufe, cineva sună la uşă şi deodată te în ­torci şi vezi că băieţelul tău se joacă la aragaz sau încear­că să bage în priză un aprinzător electric pe care ai uitat

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 53

Page 54: convorbiri psihanalitice cu parintii

54 D.W. W innicott

să-l pui bine aseară. Cam aşa se întâm plă ,ucmrj|obice, e imposibil sa te gândeşti dinainte la tot ce I Z te să apară. ------------— poa-

D W W

Sigur că este imposibil. Din fericire, eterna vigilenta nu este eterna, cu toate că aşa pare Du t m ^de timp limitată pentru fiecare copi!. M ul, p r l f r e p e f e bebeluşul se transformă mtr-un copil mic, copilul m f c » duce la şcoala şi atunci vigilenţa devine ceva îmnă cu profesorii. Cu toate acestea, „nu" răm âne un cuvânt im portant in vocabularul părinţilor, iar interdicţiile T m ân o parte din ceea ce mamele şi tafii se descoperă fă ' cand până cand copiii se desprind, fiecare în felul I.,/ T controlul parental şi îşi stabilesc un mod personal de v j ţa şi de a face lucruri. c via"

Dar în această discuţie mai există câteva lucruri in, portante la care nu am avut încă timp să mă refer a cât mă bucur că am şansa de a continua săptămâna w T

0 ® ©

Săptămâna aceasta, voi continua să discut despre a spune „nu in cadrul îngrijirii bebeluşului si ™Voi continua ca mai înainte şi voi vorbi d e s n ^ T ’du, deoarece acesta este un mod c o n v e n ţii / Sta"duce şi dezvolta subiectul despre când si cum a.mtr° : „nu" şi de ce. Aş vrea să descriu din noi. i . S3 Spui dar într-un limbaj destul de diferit astf i ~ e „rei stadii, fel, nu va conta dacă nu aţi ascultat la r;fd ,ntrJUn trecută sau dacă aţi uitat tot ce aţi auzit *° Saf>tăm^na

Page 55: convorbiri psihanalitice cu parintii

OrERE 2: Convorbiri psiliuiinliticc cu părinfii 55

Am spus despre cele trei stadii că se suprapun. S ta ­diul unu nu se termină când începe stadiul doi şi aşa mai departe. Stadiul unu este înainte să spuneţi „nu"; b eb e­luşul nu înţelege încă, iar dvs. aveţi grijă de absolut tot şi aşa şi trebuie să fie. Vă asum aţi întreaga responsabili­tate, iar această asum are a responsabilităţii se dim inuea­ză, dar nu se term ină niciodată cu totul până când co p i­lul nu devine adult, adică până nu-i dispare nevoia de lim itele furnizate de familie.

Ceea ce eu num esc primul stadiu ţine, de fapt, de ati­tudinea parentală, iar tatăl (dacă există şi dacă este im ­plicat în creşterea copilului) începe în curând să ia p ar­te la iniţierea şi m enţinerea acestei atitudini parentale. Voi trece la urm ătoarele două stadii mai târziu. A cestea necesită cuvinte, în tim p ce prim ul stadiu nu are ab so ­lut deloc nevoie de ele, astfel încât, la început, m am a şi, în curând, am bii părinţi îşi pot asuma sarcina de a avea grijă să nu se întâm ple nim ic neaşteptat. Pot face acest lucru şi în mod deliberat, dar cea mai mare parte a lui se întâm plă la un nivel aproape corporal — este un întreg set de com portam ente care reflectă o atitudine m entală. Bebeluşul se sim te în siguranţă şi absoarbe încrederea m am ei în ea însăşi la fel cum prim eşte şi laptele. în tot acest tim p, părinţii spun „nu" — ei spun „nu" lum ii, spun „nu, păstraţi distanţa, nu intraţi în cercul nostru ; în cercul nostru se află lucrul pe care îl îngrijim şi nu p er­mitem să treacă nim ic dincolo de această barieră". Dacă părinţii devin înspăim ântaţi, înseam nă că ceva a trecut de barieră şi că bebeluşul este rănit la fel de mult ca de un zgom ot teribil care ar fi ajuns până la el şi i-ar fi creat bebeluşului o senzaţie atât de acută, încât ar fi fost d e nesuportat. în tim pul raidurilor aeriene, bebeluşii nu erau speriaţi de bom be, dar erau afectaţi im ediat dacă

Page 56: convorbiri psihanalitice cu parintii

56 D.W. W innicott

m am ele lor intrau in panică. Dar cei mai mulţi copii trec p rin prim ele luni fără să sufere vreodată în acest m od, iar atunci când, în cele din urmă, lum ea trebuie să trea­că d incolo de barieră, copilul care creşte a început deja să dezvolte m odalităţi de adaptare în faţa neprevăzutu­lui şi a început chiar să fie capabil să prevadă. Am pu­tea vorbi despre diversele apărări pe care copilul care se dezvoltă le câştigă, dar aceasta ar fi o cu totul altă d is­cuţie.

Din această fază tim purie, în care iei faptul de a fi răs­punzător ca fiind de la sine înţeles, se naşte sentim entul responsabilităţii parentale — lucrul care deosebeşte pă­rin ţii de copii şi care, poate, reduce la absurd jocu l pe care unor oam eni le place să-l joace prin care m am a şi tata speră să fie doar prietenii copiilor lor. D ar m am ele trebuie să poată la un m om ent dat să înceapă să-şi lase copiii să cunoască câte ceva despre pericolele de care ele îi feresc şi, de asem enea, să-i lase să afle ce gen de com ­p ortam en t ar putea afecta dragostea şi afecţiunea m a­m ei. Aşa încât se trezesc spunând „nu ".

Putem acum observa începutul celui de-al doilea sta­diu în care, în loc de a spune „nu" lum ii înconjurătoare, m am a îi spune „nu " copilului ei. A cest lucru a fost nu ­m it până acum „introducerea principiului realităţii", dar nu contează felul în care este num it; m am a şi soţul ei in­tro d u c treptat copilu l în realitate şi realitatea în copil. U na dintre m odalităţi este prin folosirea interdicţiei. Vă veţi bucura să mă auziţi spunând acest lucru — că a spu­n e „nu " este una dintre m odalităţi, deoarece interdicţii­le reprezintă doar una dintre două m odalităţi. Fu nd a­m entul lui „nu" este „da". Există bebeluşi care sunt cres­cuţi pe baza lui „nu". M ama poate simţi că singurul mod de a obţine siguranţă constă în a indica nenum ărate si­

Page 57: convorbiri psihanalitice cu parintii

tuaţii periculoase. D ar este păcat când copilul ajunge să cunoască lumea în felul acesta. Foarte m ulţi copii ar pu­tea folosi cealaltă m etodă. între lum ea lor în creştere şi num ărul din ce în ce mai m are de ob iecte şi feluri de obiecte vizavi de care m am a poate spune „nu" există o relaţie. în acest caz, dezvoltarea bebeluşilor are mai m ult de-a face cu ceea ce perm ite m am a decât cu ceea ce in­terzice. „D a" form ează fundalul la care se adaugă „nu". Bineînţeles că acest lucru nu poate să acopere tot ceea ce trebuie făcut; depinde de direcţia în care se va dezvolta copilul. Bebeluşii pot fi foarte suspicioşi din prim ele zile şi trebuie să vă ream intesc că există tot felul de bebeluşi; dar cei mai mulţi sunt capabili să aibă încredere în m a­m ele lor, cel puţin pentru o perioadă. în m are, ei caută lucrurile şi mâncarea cu care au descoperit că mama este de acord. Nu-i aşa că întregul prim stadiu este doar un mare „da"? Este „da" pentru că nu-ţi dezam ăgeşti n ici­odată bebeluşul. Nu-ţi scapă niciodată nim ic din ceea ce trebuie să faci. Este un m are şi tacit „da", ceea ce oferă un fu ndam ent ferm pentru ex isten ţa b eb elu şu lu i în lume.

Ştiu că lucrurile sunt mai com plexe decât atât. în cu­rând, fiecare bebeluş va deveni agresiv şi va dezvolta idei distructive, iar atunci norm al că apar interferenţe în încrederea oarbă a m am ei în copil şi, uneori, nu se va sim ţi deloc prietenoasă faţă de copilul ei, cu toate că va răm âne aceeaşi m am ă care a fost în totd eau n a. D ar nu este nevoie să ne ocupăm aici de acest fel de com plica­ţii, deoarece oricum există destule lucruri la care trebuie să ne gândim atunci când observăm cât de com plexă de­vine rapid lum ea în realitate, în realitatea externă. De exem plu, mama are un anumit set de „nu e voie", iar bu­nica ce ajută la creşterea copilului are un altul, sau poa­

OPHRE 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 57

Page 58: convorbiri psihanalitice cu parintii

58 D.W. Winnicott

te există o doică. De asemenea, nu toate mamele sunt oa­m eni de ştiinţă — au tot felul de convingeri care nu pot fi probate. Puteţi descoperi o mamă care, de exem plu, se tem e că tot ce este verde este otrăvitor şi nu trebuie dus la gură. Dar, cum ar putea un bebeluş să ştie că un obiect verde este otrăvitor, iar unul galben este încântător? Şi ce se întâm plă dacă bebeluşul nu distinge culorile? Cu­n osc un copil care a fost crescut de două persoane din­tre care una era dreptace şi cealaltă stângace, ceea ce a fost prea m ult. Astfel încât ne aşteptăm la com plicaţii, dar, cumva, bebeluşii reuşesc să răzbească; răzbesc până la al treilea stadiu al explicaţiilor. Atunci pot acumula în­ţelepciune din rezerva noastră de cunoaştere; pot învă­ţa ceea ce noi credem că ştim, iar cel mai bun lucru este că acum se apropie de capacitatea de a nu fi de acord cu m otivele pe care noi le oferim.

Pentru a recapitula ce am spus până acum, la început este o chestiune de îngrijire a copilului şi dependenţă, ceva destul de asem ănător cu credinţa. Apoi este o ches­tiune de m oralitate; versiunea pe care o are m am a de­spre m oralitate trebuie să fie de ajuns până când copilul dezvoltă o m oralitate personală. Iar apoi, o dată cu ex­plicaţiile, apare în sfârşit o bază pentru înţelegere, iar în­ţelegerea înseam nă ştiinţă şi filosofie. Nu-i aşa că este in­teresant să descoperim încă de la o vârstă atât de fragedă începuturile unor astfel de lucruri mari?

încă un lucru despre acel „nu" spus de m am ă. Nu este acesta prim ul sem n al tatălui? D intr-un anum it punct de vedere, taţii sunt la fel ca mamele şi pot să aibă grijă de copii şi să facă tot felul de lucruri la fel ca orice fem eie. Dar cred că atunci când apar pentru prima oară în orizontul bebeluşului o fac sub forma acelui lucru dur d in interiorul m am ei care-i perm ite acesteia să spună

Page 59: convorbiri psihanalitice cu parintii

„nu" şi să nu se răzgândească. Treptat şi ajutat de noroc, acest principiu „nu" devine întrupat chiar în bărbat, Tati, care devine iubit şi chiar plăcut şi care, ocazional, poate da şi-o palmă fără a pierde nimic. Dar el trebuie să-şi câş­tige dreptul de a da o palmă dacă asta are de gând să facă, şi să şi-l câştige, de pildă, fiind în preajma cop ilu ­lui şi neluându-i partea împotriva mamei. Probabil că la început n-o să vă placă ideea de a întrupa acest „nu", dar poate o să acceptaţi puţin ceea ce vreau să spun dacă o să vă ream intesc faptul că acestor copii mici le place să li se spună „n u ". Nu vor să se joace num ai cu lucruri moi; le plac şi pietrele, şi beţele, şi duşum eaua tare, şi le place să li se spună când să înceteze la fel cum le place să fie cocoloşiţi.

[1960]

O l’fcRE 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 59

Page 60: convorbiri psihanalitice cu parintii

C apitolul V

Gelozia

D W W

credeţi despre gelozie? Este ceva bun sau ceva ^ rău? Norm al sau anorm al? Ar fi o idee bună ca, % w # în tim p ce ascultaţi urm ătoarea discuţie între

m am e de copii mici, să păstraţi în m inte această întreba­re de fiecare dată când este descrisă vreo m anifestare a geloziei. Se întâm plă ceea ce ne aşteptam să se întâmple sau este ceva în neregulă pe undeva? Cred că răspunsul la această întrebare trebuie să fie unul com plex, dar nu are nici un rost să-l facem mai com plex decât este nece­sar, aşa că în primul rând o să alegem acele părţi din dis­cu ţie referitoare la ceea ce se întâm plă în toate casele. Nu m ă d eran jează să spun de la început că eu consider că gelozia este ceva norm al şi sănătos. Gelozia se naşte din faptul că şi copiii iubesc. Dacă nu ar avea capacitatea să iu bească, nu ar m anifesta gelozie. Apoi, va trebui să ne ocu p ăm şi de aspectele mai puţin sănătoase ale geloziei şi m ai ales de genul ascuns de gelozie. Cred că veţi ob­serva că, în povestirile pe care ni le îm părtăşesc aceste m am e, gelozia dispare de la sine, cu toate că este posi­

Page 61: convorbiri psihanalitice cu parintii

bil să revină şi să dispară din nou. In cele din urm ă, co ­piii sănătoşi devin capabili să spună că sunt geloşi, iar acest lucru le conferă posibilitatea să discute despre m o­tivul pentru care sunt geloşi — ceea ce poate fi de a ju ­tor. Avansez ideea conform căreia prim ul lucru care tre­buie spus despre gelozie este că reprezintă un succes în cadrul d ezvoltării copilu lu i, ind icând cap acitatea de a iubi.

Succesele ulterioare îi perm it copilului să tolereze sta­rea de a fi gelos. Prim ele gelozii ap ar de obicei în legă­tură cu naşterea unui nou copil şi este binecunoscut fap­tul că gelozia se poate dezv.olta şi în cazul copiilor sin ­guri la părinţi. O rice lucru care ia din tim pul m am ei aşa cum face un bebeluş poate declanşa gelozie. Eu sunt con­vins că acei copii care au cunoscut gelozia şi s-au îm p ă­cat cu ea au ieşit mai bogaţi din această experienţă. Este ceea ce cred, iar acum propun să ascultăm nişte m am e care răspund la întrebări şi vorbesc despre gelozie.

M a m e l e

— Dnă S., ştiu că aveţi opt copii. S-a întâm plat să fie geloşi unii pe alţii?

— Doi sau trei d intre ei. Prim ul cop il avea un an şi trei luni când s-a n ăscu t cel d e-al d o ilea şi, o d ată , p e când îl alăptam pe cel mic care avea vreo trei săptăm âni, cel m are îl m ângâia pe păr şi sp u nea „b a-b a" cu atâta dragoste, încât am zis „da, nu-i aşa că-i d u lce?". D ar în urm ătorul m inut, i s-au schim bat şi vocea, şi expresia şi i-a dat una în cap spunând „ba-ba", iar eu am început să mă gând esc că cel m are nu era fo arte fericit v izav i de apariţia bebelu şu lu i. Şi, o săptăm ână mai târziu , când îmi puneam pălăria să ies în oraş, ceva m-a făcut să m ă

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 61

Page 62: convorbiri psihanalitice cu parintii

62 D.W. Winnicott

uit pe fereastră şi am văzut cum cel mare se pregătea să-l arunce pe bebeluş pe alee, aşa că am intervenit şi am pus lucrurile la punct, adică l-am certat pe cel m are, iar pe bebeluş l-am pus înapoi în cărucior. De-atunci am făcut la fel cu toţi ceilalţi şi aşa nu a mai existat nici o proble­m ă între ei pentru că nu le place să fie certaţi. Iar cel m are făcea o m ulţim e de scene, plângea foarte m ult şi b ătea din picioare: cred că făcea toate acestea din cauza bebeluşului.

— încă mai este gelos?— Deloc. A depăşit de mult faza aceasta. A cum este

cel mai mare şi este foarte mândru de toţi fraţii lui, dar a fost gelos o perioadă.

— Dnă L., cum au stat lucrurile cu cei trei copii ai dvs.?

— Ei bine, cel mai mare avea doi ani când i s-a năs­cu t frăţiorul şi trei ani şi jum ătate când i s-a născut su ­rioara. Era un copil cum inte şi vesel, iar prima oară când şi-a văzut fratele, nici nu l-a băgat în seam ă. Noi am în­cercat să-l pregătim în vederea evenim entulu i. Pur şi sim plu, nu înţelegea nim ic.

— Nu, cred că era prea mic.— Prea mic ca să înţeleagă. Şi indiferenţa lui a ţinut

vreo săptăm ână sau două până când, într-o zi, a văzut bebeluşul în cărucior, iar el nu mai fusese plim bat în că­rucior de câteva luni bune pentru că era deja prea mare şi atunci a plâns tare mult.

— Ce vârstă avea bebeluşu l când s-au în tâm p lat aceste lucruri?

— Cam trei sau patru săptăm âni, iar cel m are a plâns foarte tare, şi cred că acela a fost începutul. De atunci, de câ te ori îl schim bam pe cel m ic, cel m are se m urdărea sau se uda instantaneu şi i-a luat m ult timp până ca si­

Page 63: convorbiri psihanalitice cu parintii

tuaţia aceasta să se am elioreze. Şi situaţia s-a am eliorat doar când el a mai crescut şi a înţeles.

— Şi ce s-a întâm plat când s-a născut sora Iui?— întotdeauna a tratat-o cu multă iubire şi afecţiune

şi aşa a făcut şi cel de-al doilea băieţel.— Nu au mai existat nici un fel de scăpări din partea

lor?— Nu. D ar mai târziu a devenit agresiv atunci când

fratele lui a început să stea în fund şi să priceapă unele lucruri.

— C redeţi că acesta a reprezentat un sem n de g e lo ­zie, nu-i aşa?

— Da, cu siguranţă. într-o zi, l-am găsit încercând să sufoce bebeluşul în cărucior şi se purta foarte duşm ănos cu el. Şi m i-e teamă că obişnuiam uneori să mă răzbun în numele bebeluşului pentru că pur şi simplu nu su p or­tam. Dar nu cred că făceam bine. Nu îm bunătăţea lu cru ­rile deloc.

DWW

Acestea par să fie problem ele obişnuite care apar în ­tr-o fam ilie. O să vă ream intesc vârstele copiilor, d e o a ­rece vârsta contează foarte mult. Băieţelul care m ângâia părul bebeluşului în timp ce acesta era alăptat şi care apoi a încercat să-l arunce din cărucior avea un an şi trei luni când bebeluşul s-a născut. Apoi îl avem pe cel în vârstă de doi ani care, la început, a fost indiferent. I se explicase la ce să se aştepte, dar poate nu a putut să în ­ţeleagă. Abia la trei săptămâni de la naşterea frăţiorului a plâns foarte tare când l-a văzut în căruciorul care fu se­se al lui. A depăşit acest mom ent datorită ajutorului em - patic oferit de m am ă, dar mai târziu, când bebeluşu l a

O l’HKH 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii f>3

Page 64: convorbiri psihanalitice cu parintii

64 D.W. Winnicott

încep u t să stea în şezut şi să înţeleagă lucruri, a devenit agresiv şi duşm ănos, iar la un m om ent dat a încercat să su foce bebeluşul în cărucior. Nu a evoluat spre o atitu­d in e mai prietenoasă până în preajm a vârstei de patru ani. Nici el, nici fratele lui nu au fost geloşi pe surioara lor mai mică. Să ascultăm în continuare discuţia m am e­lor:

M a m e l e

— Dnă T., ce ne puteţi spune despre geloziile resim ­ţite de cei şapte copii ai dvs.?

— Ei bine, singurele gelozii pe care le-am întâlnit au fost între fete.

— Câte fete aveţi?— Doar două — vedeţi dvs., am avut întâi un băiat,

apoi o fată, apoi patru băieţi, apoi cealaltă fată. Iar Jean obişnuia să întrebe tot timpul „putem să prim im o su­r io a ră ?" De fiecare dată, era un frăţior, iar ea devenea p u ţin nesuferită o zi sau două, dar n-o ţinea prea mult. A poi, ei bine, a venit într-o zi de la şcoală şi a descope­rit că avea o surioară: la început, a părut absolut încân­tată. Problem a a fost că am născut fetiţa pe 10 ale lunii, iar ziua de naştere a lui Jean era pe 16 — nu am putut să-i fac o petrecere. Aşa că, timp de o lună, Jean venea în fiecare seară de la şcoală, îşi bea ceaiul şi se ducea direct în pat unde plângea până nu mai putea. N-am putut să-i facem nim ic, nu voia s-audă nimic, dar m-am gândit că o să-i treacă, ştiţi dvs. — am fost convinsă că o să reu­şesc s-o scot din starea aceasta. Dar ieri, când bebeluşul era bolnav în pat şi i-am spus lui Jean, pe cel mai inocent ton cu putinţă, „Jean, vrei să-mi aduci, te rog, o cămaşă de noap te pentru P atricia?", Jean s-a în tors şi a spus

Page 65: convorbiri psihanalitice cu parintii

OPEKE 2: Convorbiri psihanalitici' cu părinţii 65

„N u, de ce? Las-o să se ducă să-şi ia — este destul de mare acum ".

— încă mai este geloasă?— D a, aşa se pare. Dar totul a fost foarte lin iştit de

când Patricia a îm p lin it şase săptăm âni. Acum are doi ani şi, brusc, au reapărut toate problem ele. Pot doar să sper că o să putem scăpa din nou de ele.

— Jean nu este deloc geloasă pe fraţii ei?— N u.

DW W

Surioara lui Jean s-a născut cu o săptăm ână înaintea celei de-a şaptea aniversări a ei şi, când a trebuit să se descurce fără petrecerea de ziua ei, a devenit îngrozitor de geloasă. A cest prim acces de gelozie a durat şase săp­tăm âni şi apoi totul a reapărut când ea a îm plinit nouă ani, iar surioara ei doi. Pe Jean nu a deranjat-o naşterea nici unuia dintre fraţii ei în cadrul acestei familii cu şap­te copii şi tot tim pul îşi dorise realm ente o soră. Presu­pun că sora pe care o prim eşti în realitate nu este n eap ă­rat aceeaşi cu sora după care tânjeşti.

A cum iată încă o povestire:

M a m e l e

— Dnă G., ce ne puteţi spune despre copiii dvs.? Au existat gelozii?

D a, am av u t p arte de aşa ceva. Fetiţa m ea care acum are p atru ani şi ju m ăta te abia îm p lin ea trei ani când s-a n ăscu t b ă ie ţe lu l şi a fost foarte în cân ta tă să aibă un frăţior sau, oricum , să aibă un bebeluş. Dar am descop erit, aproape ch iar de la în cep u t, că dacă eu ţ i­

Page 66: convorbiri psihanalitice cu parintii

66 D.W. W innicott

n ea m bebeluşul, atunci ea trebuia să meargă să stea pe gen u n ch iu l soţului meu sau invers; voia să-i citesc în tim p ce hrăneam bebeluşul sau cel puţin să stea lângă m ine.

— Şi aceste lucruri au mers?— Da, au m ers. Faza geloziei a trecut, s-a estom pat

şi a fost lin işte până când fratele ei a îm p lin it un an, cred , sau cam aşa ceva, când el a început să m eargă şi să se joace în ţarcul de joacă, iar atunci am avut destul de m ulte problem e cu jucăriile. Am scos pentru el jucă­r iile ei de când era mai mică şi bineînţeles că ea le-a re­cu n o scu t şi a început „asta-i a m ea, asta-i a mea, asta-i a m e a ". Şi făcea ce făcea num ai ca să se joace din nou cu e le ... am descoperit că trebuie să cum păr alte ju că­rii de bebeluşi care să fie exclusiv ale lui, altfel nu aş fi a v u t deloc linişte.

— Ea nu a cerut să se joace cu acestea?— N u, nu, nu se atingea de jucăriile lui, dar dacă îl

v e d ea ju cân d u -se cu ale ei, ch iar dacă erau unele pe ca re nu le m ai atin sese de doi ani de zile, le voia din n o u . Şi acest lucru iar s-a estom pat fără ca ceva foarte v io len t să se în tâm ple. A cum el are un an şi jum ătate, iar ea se com portă din nou la fel, de data aceasta pen­tru că el a începu t să se plim be prin toată casa şi îi ia ju căriile .

— ...trag am ândoi de ele?— Da, aşa se în tâm plă, într-adevăr. Ea-şi aranjează

lucrurile — întotdeauna îi spun „Pune-le pe masă unde el nu poate să a ju n g ă", dar ea le pune undeva mai jos şi este de-ajuns doar să-şi întoarcă spatele şi el vine şi în cep e să le m ute prin toată cam era. Atunci ea se înfu­rie foarte tare — de obicei însă, este foarte răbdătoare cu el, chiar este.

Page 67: convorbiri psihanalitice cu parintii

OPERE 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 67

DWW

Această fetiţă avea aproape trei ani când s-a născut frăţiorul ei. A fost încântată de acest lucru, dar s-a sim ­ţit înlocuită de bebeluş atunci când el era cel care stătea în braţele mamei, iar ea trebuia să se ducă la tată. Atunci când bebeluşul avea un an, iar ea avea patru, a început să nu poată suporta pretenţiile bebeluşului la jucăriile ei. Chiar dacă era vorba despre jucării de-ale ei care păreau să nu o mai intereseze. Aţi observat că îşi punea ju cării­le acolo unde bebeluşul putea să le ajungă? Mama sp u ­ne că este răbdătoare cu frăţiorul în cea mai mare parte a tim pului, iar eu am sentim entul că ei chiar îi place ca frăţiorul său să ajungă la jucăriile ei, cu toate că p rotes­tează; probabil că sim te lucrurile atât din punctul lui de vedere, cât şi din al ei.

Acum că aţi auzit toate aceste relatări, aveţi sentim en­tul ca şi mine că aceste gelozii fac parte din viaţa norm a­lă de familie?

® ® ®

M i-am pus urm ătoarea întrebare: cum şi când d eb u ­tează gelozia? Şi care este acel lucru care trebuie să ex is­te înainte ca aceste cuvinte „gelozie" şi „invidie" să p oa­tă începe să fie folosite şi să aibă sens? Aduc în d iscu ţie cuvântul „invidie" pentru că gelozia şi invidia sunt foar­te strâns legate, pentru că un copil care este gelos pe noul bebeluş invidiază faptul că acesta posedă atenţia m am ei. Am observat că nu s-a întâm plat ca acele m am e care vor­beau despre copiii lor să vorbească despre gelozie la co ­piii sub un an şi trei luni. Mă întreb ce aţi avea de sp u s despre acest lucru? Consider că dovezi de gelozie sau in ­

Page 68: convorbiri psihanalitice cu parintii

68 D.W. Winnicott

vidie ar putea fi detectate şi mai devreme de această vâr­stă, dar nu cu mult mai devreme. La nouă luni, de exem ­plu , un copil ar fi prea mic, prea im atur ca persoană, ca să fie gelos. La un an, probabil că încă nu ar fi posibil, probabil doar ocazional; dar la un an şi trei luni, cu si­guranţă. Pe măsură ce copilul creşte, şi gelozia se m ani­festă în legătură cu lucruri din ce în ce mai com plexe, dar la început este, relativ evident, în legătură cu o rela­ţie care este tulburată sau cu o am eninţare la adresa unei posesiuni care sim bolizează o relaţie. Relaţia cu m am a este cea care stă la baza geloziei, iar aceasta ajunge să in­clu d ă, în tim p, şi relaţia cu tatăl. D escoperim că m ulte dintre geloziile cele mai timpurii sunt evident în legătu­ră cu mama şi adesea se centrează în jurul hrănirii. Acest lucru se întâm plă deoarece, la început, hrănirea este v i­tală pentru bebelu ş. Pentru m am ă, hrănirea este doar unul dintre m ultele lucruri pe care le face pentru bebe­luşul eL dar şi pentru ea poate fi ceva foarte im portant. Iată o parte din discuţia între câteva m am e:

M a m e l e

— E o diferenţă de un an şi zece luni între ei, iar când s-a născut cel de-al doilea — pe al d oilea l-am născut acasă — şi băieţelul meu l-a văzut la câteva m inute im e­d iat după naştere, totul a fost în regulă pentru câteva zile. Apoi s-a întâm plat să mă vadă dându-i sân bebelu­şului şi, de atunci încolo, timp de vreo două luni, stătea şi ţipa ori de câte ori hrăneam bebeluşul şi nu exista ni­m ic care să-l determ ine să n-o facă. Am încercat totul ca să-l calm ez şi să-i ofer tot confortul pe care puteam să i-1 ofer, dar este foarte greu să faci aşa ceva atunci când dai sân , iar el pur şi sim plu stătea şi ţipa. D ar cam după

Page 69: convorbiri psihanalitice cu parintii

două luni i-a trecut şi a părut să uite de toată gelozia, iar apoi când co p ilu l... când cel de-al doilea copil a început să stea în picioare, cam pe la şapte, opt luni, am avut din nou parte de acelaşi spectacol, nu neapărat ţipetele, cât gelozia.

— Da, a mea era puţin mai m ică; trebuie să spun că mă intrigă destul de mult pentru că nu a mai mâncat din biberon d e ... îndeajuns de mult timp, atât de mult, încât a uitat cum să sugă. M -a surprins acest lucru, deoarece a apăru t când îl alăptam pe cel m ic şi a vrut şi ea, şi m-am gândit c-ar fi în regulă, dar de fapt nu voia — im e­diat ce a ajuns lângă sân, a fost oarecum puţin revolta­tă. M -am gândit: în regulă, încearcă şi tu dacă vrei, vezi ce se întâm plă — şi a venit de mai multe ori — , a făcut-o chiar şi relativ curând, doar ca un fel de glum ă. Nu am refuzat-o deloc, i-am spus „haide, încearcă", iar ea nu a vrut. D ar acum a început să ceară biberon pentru că şi cel m ic este la biberon, iar eu i-am dat unul cam mic, să­racul copil, unul m icuţ de tot, dar doar aşa, ca sim bol.

— Fiica mea mai m are îmi stă în braţe când bebelu ­şul m ănâncă, iar eu îl alăptez, aşa că vă vă puteţi im ag i­na că iese aproape un m asacru, (râsete) îl adoră de fapt, îl m ângâie pe cap şi pe p ă r... dar, pe de altă parte, ea are doar un an şi cinci luni, aşa că este destul de diferit.

— N oi am avut problem e de gelozie doar între cei doi copii mai m ari, nu între cel de-al doilea şi cel de-al treilea; dar când a apărut cel de-al doilea, fetiţa mea, p ri­ma născută, voia să stea în braţele soţului meu sau voia să aibă ceva special sau voia să-i citesc în tim p ce a lăp ­tam bebeluşul sau chestii de genul acesta, iar după aceea faza asta a trecut, iar acum băieţelul are un an şi cinci luni şi avem parte de aceste lupte îngrozitoare. Orice are unul dintre ei, celălalt vrea, iar acum băieţelul — b in e­

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 69

Page 70: convorbiri psihanalitice cu parintii

70 D.W. Winnicott

înţeles că a existat o perioadă când ea putea să ia ce voia de la_el, doar este cu trei ani mai m are — , dar acum el nu mai lasă nim ic din mâini şi ţipă, nu plânge, ci pur şi sim plu ţipă cu putere la ea. Dar amândurora le este foar­te drag nou-născutul, se vede din gesturile lor şi din tot ce fac, şi nici unul dintre ei nu pare să fie gelos pe ulti­m ul copil.

— Dar, de fapt, aceasta nu-i, desigur, gelozie atunci când doar se luptă pentru posesiunile lor, nu-i aşa ...

— Este, deoarece vor atenţia mea.— Oh, înţeleg.— Vedeţi dvs., o jucărie de bebeluş pe care o dau bă­

ieţelu lu i — ceva cu care fetiţa nu a mai sim ţit de mult nevoia să se joace — ea o s-o vrea imediat numai pentru că i-am dat-o lui; iar dacă nu i-o dădeam băieţelu lu i, dacă o lăsam pe masă unde ea ar fi putut s-o ajungă dacă voia, nici n-ar fi băgat-o în seamă.

D W W

Din discuţia de mai sus, vă puteţi da seam a că cele m ai multe lucruri sunt legate de m om entele hrănirii be­beluşului. Pot folosi ultima parte a conversaţiei pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mă gândesc la fetiţa care adesea îşi m anifesta gelozia faţă de cel de-al doilea co- P il, care era un băieţel, şi cum acest lucru a trecut de la sin e . A poi, ea şi băieţelul, care acum are un an şi cinci lu n i, duc aceste lupte îngrozitoare din cauza jucăriilor. D ar modul in care ea este geloasă este diferit de modul în care el doar stă şi ţipă. O mamă a spus: „aceasta nu este gelozie, este doar o luptă pentru posesiuni". Şi sunt de acord cu acest lucru, dar exact aici putem observa m odul în care se dezvoltă gelozia. Am afirm at că există

Page 71: convorbiri psihanalitice cu parintii

o perioadă a geloziei. Acum doresc să spun că, d incolo de o anum ită vârstă , copilul este gelos, iar în ain te de acea vârstă doar ţine la o posesiune. In primul rând exis­tă „a p oseda", iar gelozia apare ulterior.

Nu pot să nu-m i am intesc de o agenţie de teatru al cărei slogan publicitar era: „Dvs. vă doriţi cele mai bune locuri; noi le a v em ". Acest lucru mă scotea m ereu din minţi de gelozie, făcându-mă să-mi doresc să mă grăbesc să iau locurile pe care eu le doream , iar ei le aveau. D i­ficultatea constă în faptul că trebuie să plătesc pentru ele. Folosind acest lucru ca ilustrare, pot spune că, până la o anum ită vârstă, băieţelul sau fetiţa proclam ă tot tim pul „eu am cea mai bună m am ă" — num ai că nu în aceste cuvinte. în cele din urm ă, apare m om entul în care cop i­lul poate proclam a „eu am cea mai bună m am ă — tu o d oreşti". A ceasta este o dezvoltare dureroasă a ev en i­mentelor.

Pentru a obţine o im agine clară a evenim entelor, tre­buie totuşi să m ergem înapoi încă un pic. M ai exist'ă o perioadă înainte de aceea în care copilul proclam ă „eu am cea mai bună m am ă", ca să spunem aşa. în această perioadă timpurie, faptul existenţei celei mai bune m am e este presupus de la sine. Nu există loc pentru publicita­te. M ama, şi tot ce o reprezintă, este luată ca fiind ceva de la sine înţeles de către bebeluş. Apoi urmează „eu am cea mai bună m am ă", ceea ce m archează zorii în ţelege­rii de către copil a faptului că mama nu este doar parte a propriului său sine, ci că ea vine din afară şi că acest lucru înseam nă că ea poate şi să nu vină şi că ar putea exista şi alte m am e. Pentru copil, acum mama devine o posesiune şi încă una care poate fi păstrată sau p ierd u ­tă. Toate aceste lucruri trebuie să aştepte dezvoltarea co ­pilaşului sau ceea ce numim creştere emoţională. Iar apoi

OPHRt 2: Cotworbiri psihanalitici" cu părinţii 7'

Page 72: convorbiri psihanalitice cu parintii

72 D.W. W innicott

u rm ează cea de-a doua jum ătate a sloganului: „şi tu o doreşti". Dar acest lucru nu este încă gelozie, este o ches­tiu n e de posesiune apărată. Aici copilul se agaţă cu p u ­tere. Dacă teatrul ar face aşa ceva, noi n-am putea a jun­ge la nici un spectacol. Apoi, în cele din urm ă, apare re­cunoaşterea că principala posesiune, mama, poate apar­ţin e şi altcuiva. Copilul nu mai aparţine acum celor care au , ci acelora care doresc. A ltcineva este cel care are. A cesta este momentul în care „gelozie" devine cuvântul p e care îl putem utiliza în mod corect pentru a descrie sch im b ările care se petrec într-un copil atunci când un n o u bebeluş apare ca o fantom ă a unui sine trecut, hră- n in d u -se la sân sau dorm ind liniştit în cărucior.

O să repet ceea ce am spus. M -am referit la copilăria tim pu rie în care ceea ce este dezirabil face parte din sine sau îşi face apariţia ca şi cum ar fi creat în urma nevoii bebeluşu lu i. Venirea şi plecarea sunt luate ca fiind de la s in e înţelese de către bebeluş. Apoi, lucrul sau persoana iu bită devin parte din lumea din afara bebeluşului, fiind o p o sesiu n e care poate fi păstrată sau pierdută. O rice am en in ţare cu pierderea posesiunii duce la supărare şi la o încleştare violentă de obiect. De-a lungul tim pului şi o dată cu dezvoltarea ulterioară, bebeluşul devine cel care am eninţă, cel care urăşte orice lucru nou care se do­v ed eşte că solicită atenţia m am ei, cum ar fi un bebeluş n o u sau poate doar cartea pe care aceasta o citeşte. Se p o ate spune acum că a fost atins stadiul geloziei. C opi­lul invidiază noul bebeluş sau cartea şi face toate efortu­rile posibile pentru a-şi recâştiga poziţia pierdută, fie şi n u m ai pentru un timp sau într-o form ă sim bolică. Aşa că în prim ele m om ente de gelozie este ceva obişnuit să-i ved em pe copii încercând să redevină bebeluşi, fie chiar n u m ai în anum ite privinţe sau doar pentru scurt timp.

Page 73: convorbiri psihanalitice cu parintii

Pot ajunge chiar să-şi dorească să reexperim enteze hră­nirea la sân. Dar, în cele mai m ulte cazuri, ei îşi doresc doar să fie trataţi aşa cum erau atunci când deţineau po­sesiunea com pletă, când ei erau cei care aveau şi nici nu cu n oşteau starea de a nu avea şi de a dori. Poate vă am intiţi din discuţia din program ul săptăm ânii trecute de copilul care începuse să se ude din nou, şi tocm ai aţi auzit povestindu-se de fetiţa cea m are căreia m am a i-a dat un m ic biberon; era un sim bol, a spus ea.

A tunci când vă gândiţi la tot ce se petrece înăuntrul m icuţului pe m ăsură ce zilele şi săptăm ânile trec, puteţi în ţelege cu uşurinţă de ce este nevoie de un m ediu de încredere, iar acesta este exact lucrul pe care dvs. îl p u ­teţi oferi copilului dvs. mai b ine decât ar putea oricine altcineva. Vă întrebaţi adesea dacă este ceva în neregulă sau nu. D ar este mai in teresant să vedeţi lucrurile din perspectiva creşterii şi dezvoltării copilului.

© © ©

R elatările din cadrul discuţiei arată că gelozia tinde să dispară şi aş vrea să exam inez cum se întâm plă acest lucru. Ceea ce se întâm plă depinde de procesul de dez­voltare care se petrece continuu în copil. Cred că v -ar plăcea să ştiţi ce fel de lucruri se petrec în copil, m ăcar aşa, ca o chestiune de interes. Atunci când lucrurile nu m ai sunt în regulă, aşa cum trebuie să se întâm ple din când în când , sunteţi d ezavan ta ja ţi dacă lucraţi o rb e­căind. Dacă ştiţi ce se întâm plă, deveniţi mai puţin sen­sibili la critici sau la rem arcile aruncate de cei neim pli­caţi.

D oresc să vorbesc despre trei m odalităţi în care lucru­rile ce se petrec în copil îi perm it geloziei să se sfârşeas­

O fe r e 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 73

Page 74: convorbiri psihanalitice cu parintii

74 D.W. Winnicott

că. Prim a este urm ătoarea. Gelozia este ceea ce se vede când copilul trece printr-o stare de conflict acut. Poate să fie vorba doar despre anxietate, doar că micuţul ştie de ce este anxios. D e fapt, copilul gelos trăieşte şi iubire, şi ură, ambele în acelaşi timp, şi se simte îngrozitor. Haideţi să n e gândim la copil. La început, probabil că şi lui i se pare drăguţ să vadă cum bebeluşul este îngrijit sau hră­nit. Treptat totuşi, se iveşte ideea că acesta nu este el în ­suşi, ci altul care este acolo, iar iubirea mamei produce o furie extremă, furie pe noul bebeluş, pe mamă sau pur şi sim plu pe orice. Pentru o perioadă de timp, copilul cu­n oaşte doar furia. O parte din această furie ajunge să fie exprim ată. Copilul ţipă; poate dă din picioare; sau loveş­te; sau face m izerie. In mod imaginar, totul este stricat, spart, distrus. Cu siguranţă ceea ce va produce noua dez­voltare va fi supravieţuirea lum ii, a bebeluşului, a m a­m ei. Noua dezvoltare este reprezentată de recunoaşterea acestei supravieţuiri de către copil. Aceasta este doar încă o m odalitate prin care copilul mic începe să diferenţieze fantasm a de realitate. în im aginaţia copilului, lum ea a fost distrusă de furie ca de o bom bă atom ică, dar ea su­pravieţuieşte, iar atitudinea mamei este neschimbată.

Prin urmare, este neprim ejdios, atunci, să distrugi în m od imaginar, să urăşti. Şi cu acest nou fapt care-i vine în ajutor, copilul devine capabil să se mulţumească doar cu puţin ţipat şi lovit şi dat din picioare care, cu siguran­ţă, nu vor fi nepotrivite.

în câteva săptăm âni, gelozia se va reduce la altceva, experienţa de a continua să iubeşti, cu iubirea com plica­tă p rin idei d istructive. Pentru noi, cei care privim , re­z u lta tu l este că ved em un copil care este din când în cân d trist. Este trist să iubeşti ceva sau pe cineva şi să doreşti ca ceea ce iubeşti să sufere.

Page 75: convorbiri psihanalitice cu parintii

încă o alinare apare şi din faptul că, în visele d istruc­tive, lucrul rănit poate fi ceva care să sim bolizeze beb e­luşul sau m am a, probabil o pisică sau un câine sau un scaun. îm preună cu tristeţea copilului, apare şi o oare­care îngrijorare pentru bebeluş sau pentru obiectul gelo­ziei, oricare ar fi fost acela. Dar mamele ştiu că la început nu pot să se bazeze pe îngrijorarea copilului, deoarece, pentru o perioadă, îngrijorarea se poate transform a ex ­trem de brusc într-un atac gelos, iar dacă nu este nim eni prin preajm ă, bebeluşul este rănit.

C eea ce vreau să spun aici este că viaţa im agin ară începe să fu ncţioneze şi să-i uşureze copilu lu i nevoia de acţiune directă, iar acest lucru oferă tim p şi o p ortu ­nitate pentru debutul în copil al unui sentim ent de res­p onsabilitate. A dou a m od alitate prin care cred că se p oate sfârşi g e lo z ia este rep rezen tată de p u terea în creştere a cop ilu lu i de a absorbi exp erien ţe sa tis fă că ­toare şi de a le face parte din sine. C opilul acu m u lea­ză tot mai m ulte am intiri p lăcute, am intiri despre a fi în g rijit b ine; am intiri de senzaţii p lăcu te; de a fi sp ă ­la t; de a ţipa; de a zâm b i; de a găsi lu cru rile e x a c t atunci şi acolo unde se aştepta să le găsească, chiar m ai b in e d ecât s-ar fi p u tu t aştep ta să le găsească . Ş i, d e asem enea, există o acum ulare de am intiri de sa tisfac­ţie urm ând unor orgii de surescitare, cum ar fi mai ales hrănirea.

Toate aceste lucruri pot fi adunate şi num ite o id ee despre mamă sau despre m am ă şi tată. Există un m otiv pentru care adesea gelozia nu apare deloc într-un copil, şi anum e deoarece acel copil a avut îndeajuns, oricum îndeajuns ca să-i perm ită să se lipsească de puţin.

Al treilea lucru este oarecum mai com plicat. Este în legătură cu cap acitatea unui copil de a trăi prin e x p e ­

O p ere 2: Conm rbiri psihanalitice cu părinfii 75

Page 76: convorbiri psihanalitice cu parintii

76 D.W. W innicott

r ie n ţe le altora. N oi num im acest lucru „a te pune în lo cu l ce lu ila lt". D ar această expresie pare puţin am u ­z a n tă atunci când ce lă la lt este un b eb e lu ş care este a lăp ta t sau spălat sau care doarm e în pătuţ. O are cum d e v in copiii m ici cap ab ili să facă acest lucru? U nora le ia m ult tim p, ch iar şi ani, în a in te de a putea să-şi d ea v o ie nu num ai să vadă din pu nctu l de vedere al ce lu ila lt , ci ch iar să se bucure de o b u căţică de v iaţă în p lu s, viaţă pe care o ti*ăieşte celălalt. A desea vedem co p ii — atât băieţei, cât şi fetiţe — id entificând u -se cu m am a lor. Ei îşi Iasă m am a să fie m am a reală, în tim p c e în joaca lor se pun în locul ei, im ag in ân d u -se în lo ­cu l ei. Iată o parte dintr-o discuţie care ilustrează acest lu cru :

M a m e l e

— Dna G., ce ne puteţi spune despre noul copil din fam ilia dvs.?

— Ei bine, nici unul dintre ei — nici unul dintre cei m ai m ari — nu a m anifestat nici un pic de gelozie faţă d e n o u l bebeluş, dar au m anifestat gelozie, am ând oi, u n u l faţă de celălalt cu privire la atingerea sau m ângâ­iatu l sau ţinutul în braţe al bebeluşului.

— U n fel de rivalitate?— Da, rivalitate între ei. Să spunem că stau jos şi am

bebelu şu l în braţe, iar fetiţa vine să-i vorbească bebelu­şu lu i. Im ediat şi băieţelul de un an şi şase luni va veni în m are grabă şi va încerca să o îm pingă cu coatele la o p arte , înainte ca ea să apuce să se uite la bebeluş. Şi din acel m om ent începe un soi de luptă pentru putere cu pri­v ire la cine va căpăta bebeluşul.

— Iar dvs. ce faceţi?

Page 77: convorbiri psihanalitice cu parintii

— Ei bine, în acest caz feresc bebeluşul cu un braţ şi am grijă ca ei să se m ute mai încolo cu câţiva centim etri, astfel încât lui să-i răm ână spaţiu de respirat.

— Acest lucru se întâm plă frecvent?— Da, cred că d a ... încep să tragă de bebeluş „e rân ­

dul m eu să-l ţin în b ra ţe " sau „e rândul e i" . Este prea mic ca să se joace cu ei, puiul acesta m ic din braţele mele. Se ajunge la situaţia în care ei am ândoi se aşază pe jos şi eu i-1 întind unuia dintre ei fără să-i dau drum ul şi nu ­m ăr până la zece şi apoi „gata, acum u rm ătorul". Este o idee bună, dar nu prea funcţionează cu adevărat.

DW W

Iată încă un exem plu în care o fetiţă pare să se iden­tifice cu frăţiorul ei mai mic:

M a m e l e

— Faza geloziei a trecut, s-a estom pat şi a fost lin iş­te până când fratele ei a îm p lin it un an, cred, sau cam aşa ceva, când el a început să meargă şi să se joace în ţar­cul de joacă, iar atunci am avut destul de m ulte proble­m e cu jucăriile. Am scos pentru el jucăriile ei de când era mai m ică şi bineînţeles că ea le-a recunoscut şi a început „asta-i a m ea, asta-i a m ea, asta-i a m ea". Şi apoi toată chestiunea asta cu reîntoarcerea la a se juca cu jucării de beb elu şi... am descoperit că trebuie să cum păr alte jucă­rii de bebeluşi care să fie exclusiv ale lui, altfel nu aş fi avut deloc linişte.

— Ea nu a cerut să se joace cu acestea?— N u, nu, nu se atingea de ju căriile lui, dar dacă îl

vedea jucându-se cu ale ei, chiar dacă erau unele pe care

OPERE 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 77

Page 78: convorbiri psihanalitice cu parintii

7« D.W. Winnicott

nu le mai atinsese de doi ani de zile, le voia din nou. Şi acest lucru iar s-a estom pat fără ca ceva foarte violent să se în tâm p le. A cum el are un an şi jum ătate, iar ea se com portă din nou la fel, de data aceasta pentru că el a început să se plim be prin toată casa şi îi ia jucăriile.

— ...trag am ândoi de ele?— Da, aşa se întâm plă, într-adevăr. Ea îşi aranjează

lucrurile — întotdeauna îi spun „Pune-le pe masă unde el nu poate să a ju ngă", dar ea le pune undeva mai jos şi este de-ajuns doar să-şi întoarcă spatele şi el vine şi în­cep e să le m ute prin toată camera. Atunci ea se înfurie foarte tare — de obicei însă, este foarte răbdătoare cu el, ch iar este.

D W W

Atunci când am folosit această discuţie în cadrul pri­m ului nostru program despre gelozie, am spuş: „am sen­tim entul că acestei fetiţe chiar îi place ca frăţiorul său să ajungă la jucăriile ei, cu toate că protestează". Am adău­gat: „probabil că sim te lucrurile atât din punctul lui de vedere, cât şi din al e i". O mare bogăţie derivă din capa­citatea de a trăi în im aginaţie prin intermediul experien­ţelo r celorlalţi, dacă acest lucru poate fi îndeplinit fără pierderea sentim entului a ceea ce este strict trăire pro­p rie . Iată aici una dintre m odalităţile pe care o declan­şează joaca, iar în cadrul jocului imaginativ nu există nici o lim ită în calea acestui proces de identificare a propriei persoane cu alţi oam eni sau alte lucruri. Copilul poate fi un aspirator sau un cal; poate fi o regină sau un prinţ; sau poate fi noul bebeluş; sau mama care hrăneşte bebe­luşul; sau tatăl. Nu poţi capacita un copil să se joace alt­fel decât protejând şi tolerând şi aşteptând, iar prin in­

Page 79: convorbiri psihanalitice cu parintii

termediul sutelor de lucruri pe care le faci fără să te gân­deşti facilitezi dezvoltarea copilului. Există m ulte alte lu­cruri Care ar putea fi spuse, dar; p robabil,- aces tea sunt de ajuns pentru a arăta că atunci când gelozia dispare, acest lucru se întâm plă datorită dezvoltării petrecute în copil, d ezv oltare care a fost posibilă m ulţum ită unei bune îngrijiri consecvente.

® ® ®

Am vorbit despre gelozie ca despre un lucru sănătos şi normal la copiii m ici, ceva ce înseam nă că ei iubesc şi că au efectuat deja un progres considerabil în călătoria lor dinspre im aturitatea com pletă de la care au pornit. De asem enea, am vorbit despre unele aspecte ale d ez­voltării din fiecare copil datorită cărora este posibil ca gelozia să înceteze a mai fi o trăsătură. Tot tim pul, am avut grijă să accentuez că aceste aspecte ale dezvoltării bebeluşului şi copilului mic nu se pot desfăşura în mod satisfăcător în lipsa acelui lucru pe care dvs. puteţi să i-1 oferiţi, relaţia vie în cadrul căreia copilul găseşte un sen ­tim ent viu de încredere, unul ce depinde de fiinţa care sunteţi dvs.

Alături de acest lucru general pe care îl oferiţi, co n ­tează şi anu m ite lucruri speciale pe care le faceţi. D e exem plu, vă ajutaţi copilul să prevadă ce se va întâm pla. Atunci când ştiţi că trebuie să se petreacă o schim bare m ajoră în viaţa copilu lui dvs., încercaţi într-un fel să-l avertizaţi. Dacă adăugaţi o m âncare nouă, îi oferiţi să guste, iar apoi îl lăsaţi în pace, şi probabil că în curând bebeluşul va dori noul lucru pe care dvs. l-aţi pregătit, în acelaşi fel, încercaţi să-l avertizaţi atunci când noua dvs. sarcină este relativ avansată şi sunteţi sigură că o să

Ol'ERh 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 79

Page 80: convorbiri psihanalitice cu parintii

8o D.W. W innicott

aveţi un alt bebeluş. Se poate să vă gândiţi că sigur ar fi mai uşor dacă aţi putea folosi cuvinte, dacă aţi putea ex­plica, dar eu mă îndoiesc de acest lucru. Normal că dacă m icuţul dvs. deja înţelege lim bajul, o să-i explicaţi totul în cuvinte, poveşti şi cu ajutorul unei cărţi cu poze. Ar fi c iu d at dacă nu aţi face-o. Dar ceea ce contează este ati­tudinea dvs., iar atitudinea dvs. are influenţă în această chestiune cu m ult înainte ca lim bajul să poată fi folosit. D acă, de exem plu, o nouă sarcină vi se pare în mod plă­cut naturală, treptat puteţi să-i aduceţi la cunoştinţă co­pilu lu i dvs. că există un m otiv pentru care statul la dvs. în b raţe nu mai este la fel cum era. Fetiţa sau băieţelul dvs. ajung să simtă că aveţi ceva acolo înăuntru care este im portant. Dacă se întâm plă să fiţi una dintre acele per­soan e care nu acceptă cu uşurinţă realitatea sarcinii şi a sch im b ărilo r pe care acesta le im plică (şi există m ulte p erso an e de acest fel), atunci se va dezvolta un soi de m ister, iar copilul m ic a cărei viaţă urm ează să fie foar­te schim bată de naşterea unui nou bebeluş nu va fi pre­g ătit în nici un fel atunci când acesta va apărea în reali­tate. Este mai uşor atunci când copilul care este afectat este un pic mai mare. Ascultaţi urm ătoarea conversaţie:

M a m e l e

— A m fost foarte neliniştită când am răm as gravidă cu Roger. înţelegeţi, deja le aveam pe cele două fete, de p aisp rezece şi treisprezece ani, şi-m i doream un alt co­p il câ t încă îl m ai pu team avea, şi am fost foarte în ­curcată cu privire la ce să fac în legătură cu acest lucru, aşa că am stat de vorbă cu fetele şi le-am întrebat cum ar p rim i ideea ca eu să m ai fac încă un cop il. Şi deşi p are ciudat să discuţi despre un alt copil, ch iar înainte

Page 81: convorbiri psihanalitice cu parintii

de a-1 concepe, cu ceila lţi copii ai tăi, m -am g â n d it că nu e o idee ch iar aşa de rea. Iar ele au fost ex trem d e receptive şi au fost de părere că ar fi ceva foarte d răg u ţ şi că ar fi foarte încântate să aibă un copil, un b eb elu ş. Astfel încât am decis toate îm preună că o să fie un b ă ­ieţel. Roger s-a născut prem atur. Am anunţat-o pe m o a ­şă că am început travaliu l şi am rugat-o să-i sp u n ă lui Su san — care avea p e-a tu n ci tre isp rezece ani — că , dacă vrea să vină să vadă travaliu l, poate s-o facă. Şi a venit ţopăind înain te să plece la şcoală, iar eu eram în chinurile facerii, înţelegeţi, aşa că i-am spus „ei b in e " — respirând adânc şi gândindu-m ă că m i-aş putea tu lb u ­ra fata pe viaţă — „ei bine, acestea sunt durerile n a ş te ­rii şi în felul acesta se m an ifestă". Iar ea m -a b ă tu t cu entuziasm pe sp ate şi a spus „ei bine, cred că încă m ai ai câteva ore b u n e ". P u r şi sim p lu . „N e vedem d u p ă şcoală" şi a plecat. A cum trebuie să nască ea însăşi luna viitoare şi cred că se bucură cu toată fiinţa ei. B ine p re ­gătită, înclin să cred.

DW W

A cea fată avea treisp rezece ani şi b in e în ţe le s că m am a a vorbit cu ea, dar eu cred că ceea ce a co n ta t a fost atitudinea m am ei. Dar ce se poate spune despre co ­piii m ai m ici? C opiii de unul sau doi ani sunt d ep arte de a înţelege de ce anul acesta februarie are 29 de z ile , şi cu toate acestea, este foarte posibil ca ei, nu-i aşa , la unul sau doi ani, să se sim tă pu ţin în p ostu ra de a fi m am a bebeluşului? Vorbesc mai degrabă despre sen ti­m entele decât despre m intea cop ilu lu i. Cei m ai m u lţi copii în jur de un an au un anum e obiect care este foar­te special pentru ei şi pe care uneori îl îngrijesc de o m a­

Ophre 2: Convorbiri psihanalitici’ cu părinţii 81

Page 82: convorbiri psihanalitice cu parintii

82 D.W. Winnicott

nieră rudimentară, iar foarte curând este evident că se joacă de-a mama şi copilul.

Am spus că vă ajutaţi copilul să prevadă. M ai există şi alte lucruri pe care le faceţi; de exem plu, încercaţi să fiţi corecte, iar acest lucru este foarte dificil; tot ceea ce puteţi să faceţi este să încercaţi. Şi să speraţi că nu vă fa­vorizaţi într-un mod m ult prea evident vreunul dintre copii; cu excepţia, bineînţeles, a bebeluşului la început, care are nevoie să simtă că vă are cu totul. Dvs. şi tatăl copilului împărtăşiţi responsabilităţile în tot felul de m o­duri. Şi tatăl este acela spre care se întoarce în mod firesc copilul atunci când este nemulţumit de mamă şi de noua ei preocupare. M ajoritatea taţilor şi-ar dori să ajute mai m ult şi nu le place că petrec atât de mult tim p la servi­ciu , astfel neputând fi, practic, de nici un ajutor.

Şi apoi, iarăşi, în general nu se întâmplă să daţi obiec­tele preţioase ale celorlaţi copii noului bebeluş, ci lăsaţi fiecare copil să înceapă de la zero în a colecţiona obiec­te £i a se specializa. Aşa că, deşi dezvoltările m ajore care se petrec în copil sunt posibile datorită faptului că el se poate bizui pe dvs., mai există şi m ulte alte lucruri pe care le faceţi pentru a întâm pina anum ite m om ente de stres.

Ştiţi, cred, că sunt im plicate sentim ente teribil de in­tense şi că, în realitate, copiii mici nu sim t mai puţin de­câ t noi. Mă întreb dacă nu cum va nu sim t ch iar m ai m ult. Noi, oam enii mari, ne considerăm norocoşi dacă găsim modalităţi de a menţine contactul cu o parte din intensitatea trăirilor ce aparţin copilăriei timpurii. Copiii m ici nu numai că simt lucrurile cu cea mai mare inten­sitate, dar nici nu pot fi distraşi de la ceea ce-i preocupă la momentul respectiv. încă nu au avut timp să-şi orga­nizeze metode personale de a face faţă sau de a îngrădi

Page 83: convorbiri psihanalitice cu parintii

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii «3

sentim entele care sunt prea dureroase şi acesta este m o­tivul pentru care ţipă; şi acesta este m otivul pentru care contează atât de m ult când puteţi să vă ajutaţi copilul m ic să prevadă orice lucru ieşit din com un ce-ar putea să i se întâm ple.

în perioada de aşteptare a unui evenim ent prevăzut, anum ite aranjam ente ale apărărilor pot deveni organi­zate în cadrul personalităţii copilului. Se întâm plă cam acelaşi lucru ca atunci când îi vedeţi pe copii cum , pe propria dvs. m asă, se joacă cu soldăţeii şi aranjează ar­m atele pentru a ataca sau apăra un fort. Ideea că senti­m entele copiilor mici sunt foarte intense şi că anxietăţi- le sau conflictele sunt atât de dureroase pentru ei, încât trebuie să organizeze apărări înăuntrul lor, mă duce spre ultim ul lucru pe care doresc să-l spun în cadrul acestei discuţii referitoare la gelozie. Este ceva în legătură cu ge­lozia anorm ală. Se întâm plă adeseori ca lucrurile să nu meargă bine. Fie gelozia nu încetează, ci durează ca g e­lozie pe faţă, fie „trece sub tejghea", ca să spunem aşa, şi distorsionează personalitatea copilului.

în creşterea copiilor nu are nici un rost să ţintim p er­fecţiunea. M ulte dintre lucrurile care nu merg bine se co ­rectează în timp; sau se corectează îndeajuns de bine ca să nu se m ai vadă. Dar unele nu se corectează. A tunci când am spus şi am repetat de câteva ori că gelozia este normală şi sănătoasă, mă refeream la copiii mici. în creş­terea şi dezvoltarea personalităţii, în toate fetiţele şi toţi băieţeii se formează capacitatea de a tolera sentim entul de gelozie, de a nu vorbi despre el şi de a folosi acest lu ­cru ca un im bold pentru acţiune. Dacă prietena ta a c ă ­pătat ceva mai bun decât tine, poţi relativ uşor să aştepţi; poate o s-o ajungi din urmă mai târziu sau poate o să te bucuri că ai cum părat altceva în loc de ceea ce avea ea.

Page 84: convorbiri psihanalitice cu parintii

84 D.W. W innicott

C ântăreşti lucrurile. Cred că aveţi m ulte lucruri pentru ca re alţi oam eni vă invid iază. Toate aceste lucruri fac parte din viaţă şi din convieţuirea oamenilor.

Aţi ajuns să gestionaţi aceste lucruri relativ uşor, dar d v s., ca şi m ine însum i, aţi pornit de la nu cu m ult mai m ult decât o relativă capacitate de a aştepta o şansă. Dar treb u ie să recu n oaştem că, în cazul anum itor oam eni, există o deform are perm anentă a personalităţii. Se poa­te să aveţi vreun vecin cu un tem peram ent gelos. O am e­nii de acest fel reuşesc, de obicei fără să-şi dea seam a ce fac, să provoace m ediul din imediata lor apropiere să ac­ţio n ez e de o asem enea m anieră, încât să-i facă geloşi. Aceşti oameni sunt nefericiţi şi traiul alături de ei nu este prea uşor, iar eu nu vreau să spun că acest fel de gelozie este sănătos.

In cadrul discuţiei a existat o mamă care a fost în mod special sinceră cu privire la ea însăşi şi la felul în care ge­lozia ei faţă de propriul frate a persistat:

M a m a

— Ei b in e, eram un copil singur la p ă rin ţi... până cân d , la trei ani, m am a mi l-a prezentat pe frăţiorul meu b ebelu ş. Nu mi s-a părut deloc am uzant. Am răm as ge­loasă şi când eram la şcoală, şi obişnuiam să-l muşc, da, ch ia r a şa ... el nu apuca niciodată să-şi dea seam a că eu o făcusem sau să se supere, iar eu nu adm iteam nicioda­tă că o făcu sem ... dar chiar şi acum — eu am douăzeci şi nouă de ani, iar fratele m eu douăzeci şi şase , dacă m am a zice „Ei bine, uite ce-am făcut: i-am cum părat lui W illiam asta şi asta", eu spun „A, da, într-adevăr?". în ­ţe legeţi? Un fel de „nu-m i p asă". Atunci ea zice „Bine, b in e , zi-m i, tu ce vrei să-ţi cum păr?" Şi-m i spune exact

Page 85: convorbiri psihanalitice cu parintii

cât a dat pe ceea ce i-a cum părat lui şi se asigură că şi eu o să prim esc exact la fel. I-a cum părat un inel cu m on o­g ra m ă ... ştiu că este p rostesc, ştiu că este rău tăcio s, vreau să sp u n ... eu su n t căsătorită , iar el nu este , d ar dacă m am a îi cu m p ără un inel cu m onogram ă, m ă în ­torc im ediat şi spun „ce, el nu poate să-şi cum pere din banii lu i?" în ţelegeţi? O săptăm ână mai târziu, am p ri­m it un inel cu piatră preţioasă.

DW W

în cazul oam enilor cu firi cu-adevărat geloase, putem fi siguri că pentru ei a existat la un m om ent dat, în co p i­lăria tim purie, un m otiv întem eiat de gelozie. N en oro­cul oam enilor cu adevărat geloşi este că nu au avut nici o şansă clară de a fi furioşi şi geloşi şi agresiv i în m o ­m entul în care o asem enea atitudine ar fi fost rezon abi­lă şi gestionabilă. Dacă ar fi avut o astfel de şansă, p ro­babil că ar fi trecut prin faza geloziei şi ar fi ieşit din ea aşa cum o fac cei m ai m ulţi copii. în schim b, gelozia a răm as înăuntru, iar adevăratul ei m otiv s-a p ierdut, aşa încât acum persoana respectivă avansează tot tim pul fal­se m otive de gelozie şi pretinde că sunt justificate în pre­zent. M odul de a preveni o asem enea deform are este ca dvs. să le oferiţi co p iilo r dvs. m ici acel fel de în g rijire tim purie care să le perm ită să fie geloşi la m om entul p o ­trivit. Cred că în cazul copiilor sănătoşi gelozia se trans­formă în rivalitate şi am biţie.

O l’KRE 2: Conz’orbiri psihanalitice cu părinţii 85

[1960]

Page 86: convorbiri psihanalitice cu parintii

C apitolul V I

Care-i baiul?

D W W

xistă anum iţi oameni care sunt destul de şocaţi să descopere că pot avea şi altfel de sentim ente

JILvJ'faţă de cop iii m ici decât num ai cel de iubire. Dacă veţi asculta următoarea conversaţie, veţi descoperi că se întâm plă ca aceste m am e să fie nişte persoane ca­re sunt foarte sigure cu privire la sentim entele de iubi­re; ele le consideră ca fiind de la sine în ţelese şi nu se sfiesc să vorbească şi despre partea mai puţin plăcută a vieţii de fam ilie. A ceste mame au fost în mod clar ruga­te să vorbească despre ceea ce sim ţeau că le enervează şi, aparent, nu au întâm pinat nici o dificultate în a răs­punde acestei invitaţii. Iată începutul conversaţiei:

M a m e l e

— Ei bine, am dorit să veniţi în această după-amiază pentru a-mi povesti despre ceea ce vă enervează în „me­seria" de m am ă. Dnă W., în primul rând, câţi copii aveţi?

Page 87: convorbiri psihanalitice cu parintii

O pere 2: Convorbiri psihanalitici' cu părinţii «7

— Am şapte copii, cel mai mic are trei ani, iar cel m ai mare, douăzeci.

— Consideraţi într-adevăr „m eseria" de m am ă ca fi­ind ceva enervant?

— Ei bine, cred că, în ansam blu şi dacă e să fiu s in ce­ră, da. Sunt de părere că adevărata dificultate într-o fa ­milie constă tocmai în acele lucruri m ărunte şi en erv an ­te ca, de exem plu, dezordinea perm anentă şi vânătoarea constantă atunci când vine vrem ea de culcare — acest gen de lucruri le găsesc deranjante.

— Dnă A.?— Ei bine, eu am doar doi copii — unul cam de p a ­

tru ani, iar celălalt sugar, şi bineînţeles că cel care mă iri­tă, săracul, este cel de patru ani. Ca şi dna W., cred că este vorba despre acele lucruri mărunte şi, de asem enea, şi de lipsa de timp de a ne adapta copiilor — mereu pare să existe o grabă, iar fiul meu întotdeauna vrea să se ducă să facă altceva atunci când trebuie să fim gata să ieşim afară într-o clipită.

— Dnă S.?— Da, am două fete, una de trei şi alta de un an, şi

sunt de acord cu celelalte două doamne — că timpul este un lucru im portant şi că nu există niciodată destul tim p pentru a face tot ceea ce mi-aş dori să fac.

— Vreţi să spuneţi că mai există şi alte lucruri în a fa ­ra îngrijirii copiilor pe care v-aţi dori să le faceţi şi nu le faceţi — lucruri pentru dvs. însevă?

— Ei bine, da, cred că există. C hiar îmi place să am grijă de copii şi, în ansam blu, găsesc că este o ocu p aţie care-ţi aduce multe îm pliniri, dar care-i făcută foarte în grabă. Cred că mai ales atunci când obosesc este d ificil. Chiar obosesc din când în când. îmi dau toată silinţa ca acest lucru să nu se întâm ple, dar nu este u şor...

Page 88: convorbiri psihanalitice cu parintii

88 D.W. Winnicott

— Care credeţi că este cauza oboselii m am elor? C re­deţi că este vorba despre faptul că aveţi prea m ulte lu ­cru ri de făcut într-o perioadă lim itată de timp sau este vorba despre un soi de luptă împotriva situaţiei?

— N u, cred că este vorba de prea m ulte lucruri pe ca re trebuie să le faci într-o perioadă lim itată de tim p. La, hai să spunem , ora şase după-am iaza, oră de culca­re, ceaiul deja a fost băut, ceştile trebuie spălate, celălalt copil trebuie hrănit şi cina trebuie pregătită pentru soţ — toate acestea trebuind făcute cam într-o oră. (râsete)

D W W

Iată un început bun. Dacă aveţi mai mulţi copii, casa dvs. nu poate arăta impecabil, iar în minte este imposibil să m enţineţi ordinea. Toate lucrurile se petrec în grabă deoarece trebuie să fiţi mereu atentă la ceas şi la tot soiul d e lucruri. Iar copiii — cel puţin cei mai m ici — nu au ajuns încă la vârsta la care li s-ar putea părea distractiv să-i asculte sau să-i im ite pe adulţi. Lum ea a fost creată pentru ei, iar ei acţionează conform acestei presupuneri. Apoi există această problemă a oboselii care este întotdea­una importantă. Atunci când sunteţi obosită, lucrurile care de obicei sunt interesante pot deveni enervante, iar dacă nu aţi dormit destul vă luptaţi cu nevoia de somn, ceea ce lasă o parte mai mică din dvs. disponibilă pentru a se bu ­cura de toate acele lucruri interesante pe care le fac co­piii — semne din fiecare zi ale dezvoltării lor.

Aţi observat că, de data aceasta, vorbesc mai degra­bă despre m am e şi sentim entele lor decât despre copiii pe care ele îi îngrijesc. M eseria de m am ă este mult prea uşor de idealizat. Ştim prea bine că orice funcţie are frus­trările şi rutinele ei plictisitoare şi m om entele ei în cai’e

Page 89: convorbiri psihanalitice cu parintii

OPKRE 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 89

este u ltim ul lu cru pe care ar alege cineva să-l facă. Ei bine, de ce nu ne-am gândi în acelaşi fel şi la îngrijirea bebeluşilor şi copiilor? Cred că, peste câţiva ani, aceste m am e nu-şi vor mai am inti exact cum s-au sim ţit şi vor fi foarte interesate să asculte din nou această înregistra­re în m om entul în care vor fi ajuns în apele calm e ale sta­tutului de bunică.

M a m e l e

— ... toate acestea trebuie făcute cam într-o oră.— La noi în casă este un haos com plet în fiecare sea­

ră de la 5.30 la 7 .3 0 ... atunci nu ştim nici unde ne este capul. Lucrurile sunt p rogram ate să se întâm ple într-o anum ită ordine, dar nu se în tâm plă niciodată aşa p en ­tru că se petrece vreun alt lucru în g ro zito r... cineva îşi varsă laptele sau ceva terib il... sau ch iar... pisica se urcă în patul cuiva şi nu se poate m erge la culcare pentru că pisica este acolo sau pentru că pisica nu este acolo, iar ei vin de şase ori să vadă ce fac eu, şi este un haos com plet. (râsete)

DW W

M i-a plăcut partea cu pisica care când este acolo, când nu este acolo! N u se pune problem a dacă dvs. faceţi lu ­crurile în m od corect sau greşit. Ceea ce este în neregu­lă este m odul în care se întâm plă lucrurile, ceea ce face să pară că invers lucrurile ar fi m ers bine, dar b ineînţe­les că nu este aşa. Sau poate că nu băgaţi de seam ă toa­te acele lucruri care m erg bine, ci numai acelea care merg prost, fie şi numai puţin, devin un subiect îngrozitor care duce la ţipete şi urlete.

Page 90: convorbiri psihanalitice cu parintii

90 D.W. Winnicott

în cadrul urm ătoarei părţi, o mamă se referă la ceva ce probabil că apare foarte frecv en t sentim entul că o anum ită abilitate specială a ei zace nefolosită sau că ceva ce i-ar fi plăcut să înveţe trebuie să fie amânat pe termen nedefinit.

M a m e l e

— Găsiţi că există lucruri pe care v-ar plăcea să le fa­ceţi pentru dvs., ca, de exemplu, să scrieţi o povestire sau să gătiţi o anum ită prăjitură sau să realizaţi ceva special pentru dvs., pe care copiii vă îm piedică să le faceţi?

— Ei bine, pe m ine mă interesează foarte m ult m un­ca în dom eniul social şi genul acesta de activităţi. Mi-ar p lăcea să fac lucrurile despre care mi s-a spus că le-aş p u tea face sau la care am fost invitată să iau parte, cu toate că până acum nu am putut pentru că nu am avut tim pul necesar, şi mi se pare foarte frustrant să nu pot să fac nici unul dintre aceste lucruri pentru că trebuie să stau acasă.

— Da, anul trecut am mers la un curs de croitorie care m i-a plăcut foarte m ult, dar atunci când a apărut cel de-al doilea copil pur şi simplu am descoperit că nu mai puteam să fiu gata la timp, iar apoi pe la ora opt mă gân­deam „ia uite, dragă, chiar nu-mi perm it să ajung".

— Există lucruri pe care v-ar plăcea să le faceţi?— Da, îm i place foarte m ult croitoria, dar mă ener­

vează atunci când co p iii... (râsete)... ch iar îm i place şi su n t com plet absorbită când o fac şi cam uit de timp, ceea ce creează problem e şi nici nu am simţul timpului foarte dezvoltat. îmi place foarte mult să uit de timp.

— C onsider că unul dintre lucrurile foarte iritante es te să trebuiască să mă opresc din ceea ce se întâm plă

Page 91: convorbiri psihanalitice cu parintii

să fac dim ineaţa şi să pregătesc masa — masa de prânz, la care mie m i-ar ajunge un ou sau aşa ceva, d a r ... am şi un soţ, aşa că trebuie să ... (vorbesc împreuna)

DWW

Iată aici cum soţii intervin îm preună cu copiii, aştep- tându-se la d iverse lucruri şi distrugând com plet orice efort pe care soţia-m am ă poate îl face pentru a-şi păstra un interes p erson al, unul care cere concentrare. C h iar acest punct este cel în care soţia se poate trezi cu uşurin­ţă că-şi doreşte să fi fost la fel ca un bărbat, cu o slu jbă drăguţă şi curată, program de mers la serviciu sau legi şi regulam ente de la sindicat care-1 protejează de exact acele lucruri pe care ea le găseşte enervante. Cred că în acest stadiu ea nici nu poate să-şi închipuie cum de unii bărbaţi pot invidia fem eile — să le invidieze că stau aca­să, copleşite de m uncile casnice şi aflându-se în m ijlocul celei mai grozave încurcături de copii şi bebeluşi. Şi iată că ne reîntoarcem la încurcături şi dezordine.

M a m e l e

— Cred că dezordinea mi se pare o problem ă în g ro ­zitoare, deoarece, deşi există cineva care mă ajută la c u ­răţenie, atunci când am term inat de făcut curat în toată casa, în urm ătoarele douăzeci şi cinci de m inute arată de parcă nu am m ai atins-o de doi-trei ani pentru că es te plină de jucării pe care copiii trebuie să le aibă şi b u că ­ţele de hârtie pe care trebuie să le taie. Nu m -aş p lân g e de aşa ceva — b in eîn ţe les că trebuie să facă lu cru rile acestea şi, deşi este foarte frustrant să nu le faci nici un reproş în această privinţă, îi laşi să le facă.

Operk 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 91

Page 92: convorbiri psihanalitice cu parintii

92 D.W. W iiinicott

— Ei bine, mi se pare că atunci când copiii mei erau m ai m ici, până în patru ani, vârsta de m ers la grăd ini­ţă, cu m se spune, la prim a şcoală , voiau să fie unde eram eu, iar dacă eu găteam în bucătărie, atunci şi ei gă­teau în b u cătărie , iar dacă aveam treabă în dorm itor, erau şi ei în dorm itor. Nu se dezlipeau de m ine, mă ur­m au peste tot, lucru care poate fi, cred, extrem de ener­v an t uneori.

D W W

D e ci... ce se poate spune despre păstrarea ordinii?

M a m e l e

— Vi se pare m ai uşor să-i lăsaţi să hoinărească după voia inimii peste tot în casă sau încercaţi să le limitaţi ac­cesu l doar la cam erele lor?

t

— N u, am o anum ită cam eră în care sper şi mă rog să nu facă dezordine cum plită, dar invariabil fac o dezor­d in e cum plită în toate cam erele din casă — chiar se jo a­că p este tot.

— Credeţi că ar fi posibil să le lim itaţi accesul?— Ei bine, nu ştiu dacă se poate spune că sunt noro­

coasă , dar Cristopher pare să înţeleagă că ar trebui să se jo ace în camera de joacă.

— Câţi ani are?— Doi ani şi ceva.— Poate să vă vadă din cam era de joacă?— N u, nu, este departe de bucătărie, dar locuim la

ap artam en t, nu la casă cu etaj, aşa încât poate să vină oricând — vine şi se joacă şi în bucătărie. Lucru pe care, bineînţeles, mulţi oam eni îl consideră greşit. Când m-am

Page 93: convorbiri psihanalitice cu parintii

gândit să instalez o barieră, deja era prea târziu. în ca ­m era de zi şi în su fragerie , avem un m odel v ech i de c lan ţe şi nu prea p oate să le deschidă aşa în cât, până acum , cam erele acestea au răm as ordonate.

DW W

N u se poate face nim ic în privin ţa aceasta ; trebu ie să acceptaţi că m am ele cu mai m ulţi copii m ici tind să trăiască într-o grabă perpetuă. în m om entul respectiv , nu ştiu ce altceva să facă. Poate că pe m ăsură ce cop iii v or creşte, pacea se va reinstala în casă , dar p o a te că nu.

M a m e l e

— în fiecare seară, avem p arte de n işte b ă tă lii e x ­traordinare din cauza cinei câinelu i — cine o să-i ducă<m ân carea câ in e lu i. Vedeţi d v s., să le d u ci m â n ca rea câ in ilo r este o ch estie care se face prin rotaţie, d ar în ­totdeauna există un anum it m otiv pentru care p erso a­na al cărei rând este nu ar trebui s-o facă. (râsete) Ş i, de ob icei, cearta ţine aproape dou ăzeci şi cinci d e m i­nu te, tim p în care câinii stau la rând, în ţe leg eţi, până să prim ească vreun pic de m âncare din cauza acestei gâlcev i îng rozitoare care se petrece în fam iliile n u m e­roase şi pe care eu o găsesc brusc foarte enervantă. Nu num ai cina câin ilor e m otiv de sfadă, ci şi atunci când stai jo s la m asă, cineva va zice ceva şi, înainte să-ţi dai seam a, iată — toată lum ea ţipă la toată lum ea pentru că e o ch e stiu n e de p rin c ip iu , în ţe le g e ţi — şi av em parte de certuri îngrozitoare cu priv ire la tot felul de su biecte .

Operh 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 93

Page 94: convorbiri psihanalitice cu parintii

94 D.W. Winnicott

D W W

Toate aceste exem ple ilustrează în câte feluri îngriji­rea copiilor mici poate fi enervantă, iar acest lucru se în­tâm plă, oricât de iubiţi şi doriţi ar fi copiii. Problema este a m am ei, a cărei intim itate a fost invadată. Cu siguran­ţă, undeva în ea există o parte care este sacrosanctă, la care nici măcar copiii ei nu pot ajunge? Trebuie să se ape­re sau să cedeze? Ceea ce este teribil este că, dacă mama are ceva ascuns undeva, exact acela va fi lucrul pe care cop ilu l îl va vrea. Chiar dacă este vorba doar despre un secret, şi acest secret trebuie descoperit şi expus. Poşeta ei cunoaşte totul despre această chestiune. Săptăm âna viitoare aş dori să dezvolt această temă a tensiunii la care este supusă mama.

@ ® ©I

La sfârşitul săptăm ânii trecute, după ce câteva mame d e copii mici au vorbit despre lucruri care sunt enervan­te pentru mame, am adoptat o anumită idee şi am accen­tuat-o în mod special: modul în care intimitatea m am e­lo r este invadată şi expusă. Aş dori s-o dezvolt deoare­ce consider că are mare legătură cu ceea ce poate fi ener­v a n t pentru părinţi, şi pentru mame în special.

Vă veţi am inti că acestea sunt m am e care se bucură că sunt căsătorite şi au copii, care îşi iubesc copiii şi nici n u şi-ar închipui altceva; dar atunci când au fost rugate în mod hotărât să se refere la ceea ce le-a enervat, au răs­p u n s cu mare bucurie.

Poate există persoane care nu au avut acelaşi fel de experienţe. La o extremă, unele au avut parte de ce-i mai rău , au fost com plet încurcate şi zăpăcite şi au fost ne­

Page 95: convorbiri psihanalitice cu parintii

voite să ceară ajutor. în acest caz, încurcăturile au avut câştig de cauză şi astfel mama a devenit iritabilă sau în vreun alt fel incapabilă de a continua să fie ea însăşi aşa cum şi-ar fi dorit. La cealaltă extrem ă, altele poate că nu au avut nici un sentim ent de dezordine sau invazie; au putut să păstreze salonul curat şi ordonat şi cum va b e­beluşii şi copiii lor m ici s-au încadrat într-un m odel pre­stabilit, iar în cea m ai m are parte a tim pului a fost pace. în acest caz, m am a şi sistem ul ei de valori fundam ental rigid au dom inat scena, iar bebeluşii şi copiii au trebuit să se adapteze, chiar dacă erau sau nu pregătiţi s-o facă. Bineînţeles că pacea şi ordinea sunt valoroase, dacă pot fi obţinute fără o prea m are dim inuare a spontaneităţii copiilor.

Este întotdeauna necesar să ne ream intim că există tot felul de părinţi şi tot felul de copii şi, plecând de la aceas­tă bază, putem discuta variaţiile fără a afirma că un anu­m e fel este bun, iar altul, rău. Dar nu credeţi că extrem e­le, într-o direcţie sau alta, reprezintă de obicei un sem n că ceva este în neregulă pe undeva?

Adeseori, părinţii or să spună că pe vrem uri era uşor, că m icuţii erau trim işi la creşă şi nim eni nu stătea să se gândească ori de câte ori făcea sau nu făcea ceva, că d is­trugea sau construia sănătatea m entală a copilului. D ar chiar şi pe vrem uri cei mai m ulţi oam eni îşi creşteau co ­piii lăsându-i să umble în jurul lor, să facă zgom ot şi dez­ordine în tot locul, şi fără a ju toru l bonelor cu g u lere apretate. Fiecare epocă îşi are obiceiurile ei, dar eu cred că există ceva ce a răm as întotdeauna neschim bat, aceas­tă teribilă tendinţă a cop iilor m ici să intre exact aco lo unde mam ele îşi păstrează secretele. întrebarea este: p oa­te o mamă să se apere cu succes şi să-şi păstreze secre­tele fără ca în acelaşi timp să priveze copilul de un e le ­

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cm părinţii 95

Page 96: convorbiri psihanalitice cu parintii

96 D.W. W innicott

m en t esenţial — sentim entu l că m am a este accesibilă? La început, copilul era în posesie, iar între posesie şi in­depend enţă, trebuie, desigur, să existe un drum de m ij­loc al accesibilităţii.

C in ev a n eim p licat îşi poate am inti cu uşurinţă că m am a este o casă cu acces liber pentru copiii ei doar pen­tru o perioadă lim itată de timp. A avut secrete în trecut şi o să aibă secrete şi-n viitor. Şi o să se considere noro­coasă că pentru o vrem e a fost infinit de deranjată de in­fin itele revendicări ale propriilor ei copii.

în să pentru m am a care se află în m ijlocul acţiunii, nu ex istă trecut şi viitor. Pentru ea există doar experienţa prezentă de a nu avea nici o arie necercetată, nici un Pol N ord sau Sud pentru că un explorator îndrăzneţ îl gă­seşte şi îl încălzeşte; nici un Everest pentru că un căţără­tor ajunge în vârf şi îl mănâncă. Fundul oceanului ei este cercetat cu batiscaful şi, fie şi-un singur m ister de-ar mai avea, faţa întunecată a lunii, chiar şi acesta este găsit, fo­to g rafia t şi redus de la m ister la fapt dovedit ştiinţific. N im ic din ea nu este sacru.

C ine ar vrea să fie m am ă? Cine, într-adevăr, în afara m am ei care are copii deja! Şi a anum itor persoane des­tul de speciale; acele bone care găsesc o m odalitate de a fi com plem entare adevăraţilor părinţi.

Puteţi întreba: care este rostul încercării de a pune în cuv inte ce este enervant în „m eseria" de m am ă? Cred că m am ele sunt ajutate de putinţa de a-şi verbaliza agonii­le în m om entul în care le trăiesc. Dacă este reprim at, re­sentim entu l strică iubirea care se află în spatele tuturor lucrurilor. Cred că acesta este şi m otivul pentru care în­ju răm . Un anum it cuvânt la m om entul potrivit adună la un loc tot resentim entul şi îl face public, după care ne li­n iş tim şi o nouă perioadă continuăm să facem ceea ce

Page 97: convorbiri psihanalitice cu parintii

făceam. în practică, am descoperit că m am ele sunt a ju ta­te de putinţa de a intra în contact cu resentim entele lor cele mai amare. Incidental, cele mai m ulte nu au nevoie de ajutor, dar în folosul celor care au nevoie de ajutor am scris la un m om ent dat o listă cu vreo duzină de m otive principale pentru care m am ele s-ar putea descoperi urân- du-şi copiii4. O să înţelegeţi că vorbesc despre m am e care îşi iubesc copiii şi care nu se tem să-şi privească în faţă şi celelalte sentim ente. De exem plu, acest copil anum e nu este copilul pe care m am a l-a visat; nu este exact ideea de copil pe care m am a o avea în m inte. într-un fel, tabloul pe care ea l-a pictat ar putea părea mai m ult creaţia ei d e ­cât bebeluşul care a devenit un lucru atât de real în v ia ­ţa ei. Bineînţeles că adevăratul bebeluş nu a apărut p rin - tr-o magie. A cest băieţel sau această fetiţă reali au v en it printr-un proces laborios, un proces care a im plicat p eri­col pentru m am ă atât în tim pul sarcinii, cât şi în tim pul naşterii. Acest bebeluş real care acum este al ei o răneşte când suge, cu toate că procesul hrănirii poate aduce m u l­te satisfacţii. Treptat, m am a descoperă că acest copil o tra­tează ca pe-o slugă neplătită şi pretinde atenţie, iar la în ­ceput nu este interesat de starea ei de bine. în cele d in urmă, bebeluşul o m uşcă, şi tot tim pul din dragoste. Se aşteaptă de la m am ă să îşi iubească încă de la început co ­pilul din toată inim a, cu bune şi cu rele, părţile n ep lăcu ­te laolaltă cu părţile plăcute, şi inclusiv dezordinea. N u după m ult tim p, copilul va fi dezam ăgit de m am ă şi va arăta acest lucru , refuzând m âncarea bună care îi es te

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 97

4 D.W. W innicott, „H ate in the C o u n tertran sferen ce", în T h r o t i g h

P e d i a t r i c s l o P s y c h o - A n a l y s i s (L o n d ra : H o g arth , 1975; N ew York: B a ­sic Books, 1958) [vezi şi ediţia ro m ân ească , D.W. W innicott, D e l a p e ­

d i a t r i e In p s i l i m w l i z ă , cap . XV — „U ră în co n tra tran sfer" , Editu ra Trei, Bucureşti, 2003 , pp. 2 5 6 -267 (N . f.)].

Page 98: convorbiri psihanalitice cu parintii

9« D.W. Wiruiicott

oferită, astfel încât mama începe să se îndoiască de ea în­săşi. Iar iubirea surescitată a bebeluşului este o iubire in­teresată şi, după ce satisfacţia a fost obţinută, m am a este aruncată la o parte ca o coajă de portocală. E nevoie să continui cu această listă de motive pentru care o mamă şi-ar putea urî bebeluşul?

în aceste stadii tim purii, bebeluşul nu are nici o idee d esp re ceea ce m am a face bine şi nici despre sacrificii­le ei ca acele lucruri să iasă bine, dar dacă m erg prost, a p a r p lângeri sub form ă de ţipete. D upă exp erien ţa unei întregi dim ineţi îngrozitoare, plină de ţipete şi cri­ze de furie, mama iese în oraş cu bebeluşul, iar acesta-i zâm beşte unui necunoscut care spune: „Ia uite ce dul­ce este!" sau „Ia te uită ce făptură drăguţă şi prietenoa­s ă !" Mama are tot tim pul sentim entul acut că, dacă la în cep u t greşeşte cu ceva în p riv in ţa b eb elu şu lu i, va u rm a o lungă p erioad ă în care va p lăti p entru acest fap t, în timp ce, dacă face lucrurile bine, nu are absolut nici un motiv să se aştepte la m ulţum iri. Cred că şi dvs. în şiv ă puteţi găsi cu uşurinţă vreo duzină de m otive. Probabil că nu veţi găsi nici unul m ai rău decât cel pe care l-am ales pentru discuţie, felul în care copiii vă in ­v ad ează cea m ai p rofund ă rezervă. D acă acest lucru este posibil, aş dori să vă aduc oarecare lum ină asupra subiectului.

La începutul începutului, nu există nici o dificultate, deoarece bebeluşul este în dvs. şi este parte din dvs. Cu toate că este doar un chiriaş, ca să spunem aşa, copilul d in pântece se confundă cu toate ideile de copii pe care le-aţi avut vreodată, iar la început copilul este de fapt se­cretul. Secretul devine un copil.

Aveţi destul timp în nouă luni să dezvoltaţi o relaţie sp ecia lă cu acest fenom en, secretul devenit cop il, iar

Page 99: convorbiri psihanalitice cu parintii

după ce au trecut câteva luni puteţi să vă identificaţi cu copilul care este în dvs. Pentru a ajunge la această stare de fapt, trebuie să fiţi destul de calm ă şi vă este de foar­te mare ajutor dacă soţul dvs. vă este întru totul alături şi tratează cu restul lum ii în num ele am ândurora.

Mi se pare că această relaţie specială cu copilul se sfâr­şeşte, dar nu chiar în mom entul naşterii. Cred că această stare de lucruri specială mai durează câteva săptăm âni după naştere, dar num ai în cazul când nu există circu m ­stanţe speciale care să vă aducă într-un mod nefericit cu picioarele pe păm ânt, cum ar fi necesitatea de a p ărăsi m aternitatea sau de a concedia o doică nepotrivită sau faptul că soţul dvs. s-a îm bolnăvit sau orice altceva.

Dacă sunteţi norocoasă şi nu apar com plicaţii su p ă­rătoare, această stare specială poate începe să se ap rop ie treptat de final. Apoi începeţi un proces de restabilire a dvs. ca persoană matură a lumii, iar acest lucru vă va lua mai multe luni. CopiluJ dvs. are nevoie ca dvs. să fiţi c a ­pabilă să faceţi acest lucru , cu toate că acest p roces îi aduce suferinţă. Aici şi acum începe o luptă teribilă — copilul, nem aifiind secretul, începe să pretindă toate se ­cretele dvs. Deşi luptă într-o bătălie deja pierdută, co p i­lul dvs. em ite pretenţie după pretenţie într-o goană p e r­petuă după aur în care aurul nu este niciodată de a juns; o nouă pretenţie trebuie em isă. Şi oricum dvs. vă recu ­peraţi propriul statut individual separat, iar m inele dvs. de aur devin din ce în ce mai inaccesibile. )iw

Totuşi nu vă reveniţi com plet. Dacă acest lucru s-ar întâm pla, ar însem na că aţi încetat să mai fiţi păi inie. Şi bineînţeles că, dacă aveţi mai mulţi copii, acelaşi p roces începe din nou şi din nou, şi ajungeţi să aveţi patruzeci şi cinci de ani înainte să puteţi privi în jurul dvs. şi să v e ­deţi care este locul dvs. în lume.

O l’ERE 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 99

Page 100: convorbiri psihanalitice cu parintii

i o o D.W. Winnicott

Subiectu l pe care l-am început este unul im portant, iar eu nu mai am tim p decât să spun încă un lucru. Sunt con v in s, în urm a discuţiilor cu nenum ărate m am e şi în u rm a o bserv ării creşterii cop iilor lor, că m am ele care su n t cele mai câştigate la sfârşit sunt cele care pot să ce­d e z e la încep u t. C ele care pierd totul. Ceea ce câştigă este faptul că, în decursul tim pului, pot recupera, deoa­rece copiii lor treptat renunţă la această perpetuă em i­tere de pretenţii şi sunt bucuroşi că m am ele lor sunt fi­inţe individuale independente, aşa cum , într-adevăr, de­v in şi ei rapid.

Probabil că ştiţi că acei copii care sunt privaţi de anu­m ite elem ente esenţiale ale vieţii de familie (adică de ge­nul de lucruri despre care am vorbit până acum) tind să a ib ă perm anent resentim ente; poartă pică îm potriva a ceva, dar de vrem e ce ei nu ştiu ce este acel ceva, socie­tatea trebuie să suporte consecinţele şi astfel aceşti copii su n t num iţi antisociali.

A şa în cât m ă sim t destul de încrezător cu privire la a ceste m am e care-şi descriu bătălia contra cronom etru îm p otriva hoardelor invadatoare ale copiilor lor. In cele d in urm ă, acest câm p de luptă nu va fi acoperit de ca­d a v re , ci de cop ii in d iv id u ali care nu sunt nici copii p r iv a ţi de cev a , care nu sunt copii-p roblem ă sau d e­lin cv en ţi. în loc de toate acestea, ei sunt nişte adoles­c e n ţi, fiecare cap ab il să-şi susţină existenţa in d ep en ­d en tă . Şi abia când copiii dvs. există independent, pu­teţi şi dvs. să faceţi acelaşi lucru. Puteţi să fiţi dvs. în ­se v ă , cu secretele dvs., lucru care vă readuce (deşi cu o diferenţă) acolo unde eraţi înainte de a fi invadată de co p iii dvs.

© 0 ®

Page 101: convorbiri psihanalitice cu parintii

Săptăm âna trecută am vorbit num ai eu şi am ales un aspect al problem ei acestor m am e deoarece m -am gân ­dit că ar fi im portant. Nu am uitat deloc că m am ele de copii m ici sunt de obicei obosite şi nu ajung să doarm ă cât ar trebui, dar am ales să vorbesc despre pierderea in­tim ităţii m am ei. în această săptăm ână aş dori să revin la d iscuţie. în pasajul care urm ează veţi auzi vorbindu -se despre luptele care se duc între copiii unei fam ilii, lupte care ar putea fi num ite războaie civile, şi despre efecte­le lor asupra nervilor m am ei.

M a m e l e

— C onsid er că se ceartă prea m ult. Chiar mă întreb de ce. Ai crede că sunt cei mai înverşunaţi duşm ani în loc de fraţi şi surori iubitoare — se ceartă şi ţipă — şi, cu toate acestea, ţin, cred, foarte m ult unii la alţii. D acă in ­tervine cineva din afară, se coalizează im ediat şi-şi iau apărarea unii altora sau dacă vreunul dintre ei este b o l­nav, aleargă acasă să-i dea câte ceva, dar se ceartă de d i­m ineaţa până seara şi cred că începe să mă enerveze să intru şi să aud „tu ai făcut a sta " , „nu, n-am făcut e u " , „ba tu ", „ba o s-o fac", „ba n u ", „ba d a ", „te u răsc". Şi uşile se trântesc şi ei încep să se buşească prin casă, în ­ţelegeţi, iar eu m ă grăbesc să-i despart. C hiar se ceartă îngrozitor.

— Cred că este şi aceasta o m odalitate de a-şi co n su ­ma energia — nervoasă şi de altă natură.

— Şi eu cred la fel, dar este foarte supărător.— Este ceva îngrozitor pentru nervii unei m am e. Da,

şi eu îm i aduc am inte de lucruri de felul acesta. Sora mea cea m ică şi cu m ine obişnuiam să ne c ion d ăn im ... iar eu obişnuiam să-mi supăr m am a.

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 10 1

Page 102: convorbiri psihanalitice cu parintii

102 D.W. Winnicott

— E ceva ce pur şi sim plu uzează m am ele. D ar nu e s te ceva cu adevărat im portant Ei bine, lucrurilor im ­portante cred că poţi întotdeauna să le faci faţă pentru că sunt destul de neobişnuite... este vorba de o criză la n ivelu l căreia te poţi r id ica ... (vorbesc îm preuna)... Lu­cru ri m ărunte de zi cu zi, ca picăturile pe p iatră, nu-i aşa — pic, pic, pic.

D W W

Da, pic, pic, pic! Şi cu ce scop? Există un scop, să ştiţi. Săptăm âna trecută am spus că, după părerea mea, fieca­re copil intră de-a dreptul şi pretinde orice se află acolo înăuntru, iar acum aş dori să adaug că, dacă se găseşte ceva acolo înăuntru, copilul foloseşte acel ceva şi-l folo­seşte până nu m ai răm âne nim ic. Nu este lăsat nici un răgaz, nu este arătată nici un fel de milă, nu există jum ă­tăţi de m ăsură. M am a are parte de o folosire intensivă. C op iii ajung la sursa ei de energie şi se leagă la ea, se­cân d -o cu o plictisitoare constanţă. Principala ei slujbă este supravieţuirea. Tot despre această plictisitoare con­stanţă cu care copiii fac anum ite lucruri va fi vorba şi-n urm ătorul pasaj.

M a m e l e

— Noi avem poveşti de „noapte bună" pe care eu le găsesc destul de enervante pentru că le-am spus în fie­care noapte, fără nici o excepţie — şi dacă se întâm plă vreodată să ieşim în oraş, bineînţeles că sesizează, nu-i aşa — co p iii...

— Oh, da, sesizează.

Page 103: convorbiri psihanalitice cu parintii

— Nu poţi să sari nici un cuvânt, nu poţi nici m ăcar să sp u i... ceea ce în m od obişnuit ar fi de ajuns — tre ­buie să se întâm ple în fiecare noapte, fără excepţie, ch iar dacă eşti bolnavă sau sănătoasă sau moartă sau pe m oar­te — două poveşti îngrozitoare trebuie citite şi chiar cred că uneori este ... (vorbesc împreuna)

— Da, îmi vine pur şi simplu să iau cărticica aceea şi s-o rup.

DWW

şi s-o rup." S-ar putea să fie destul de m ulte a s ­cultătoare care să se bucure auzind aceste cuvinte rosti­te măcar o dată. Şi, cu toate acestea, poveştile vor co n ti­nua să fie repetate, şi repetate cu acurateţe, iar copiii v o r continua să aibă nevoie de aceste teritorii limitate pe care ei le cunosc în detaliu şi în care nu există nici o su rp ri­ză. Această certitudine că nu vor exista surprize este cea care-i ajută să se liniştească, pregătind astfel calea p e n ­tru alunecarea în som n.

Următorul citat din discuţie se referă la stadiile lip s i­te de recompense, perioadele în care, dintr-un motiv sau altul, un copil care se dezvolta bine trebuie să dea în a ­poi sau devine indiferent sau sfidător în mod clar. A ici, o fetiţă face faţă geloziei ei cu privire la bebeluş p ierzân- du-şi toate ach iziţiile şi devenind ea însăşi asem en ea unui bebeluş.

M a m e l e

— Fetiţa mea cea mare putea să se îm brace singură de aproape — oh, nouă luni, şi deodată s-a decis că nu o să se mai îmbrace. Este perfect capabilă s-o facă. Nu p oate

O l’ERB 2: Convorbiri psihanalitici' cu părinţii 10 3

Page 104: convorbiri psihanalitice cu parintii

104 D.W. Winnicott

să-şi tragă fermoarul sau să-şi încheie nasturii de la spa­te, dar poate să şi-i încheie pe cei din faţă, dar spune „nu", vrea să fie un bebeluş şi se întinde în poala mea la fel ca cel mic — aşa încât iată-ne aici, acum trebuie să-i îm brac pe amândoi dimineaţa şi să-i dezbrac pe am ândoi seara.

— Ei bine, prevăd că o să trec şi eu prin toată chestiu­nea asta cu îm brăcatul de unul singur. încă nu am pro­blem e pentru că el încă nu poate, dar pot să-mi dau sea­m a că acest lucru o să fie ceva iritant pentru m ine — să-l privesc cum o să-şi pună încet lucrurile invers decât tre­b u ie ... (vorbesc împreună)... pentru că nu pot — m ie îmi p lace să fac lucrurile repede.

D W W

Acesta este un alt lucru care poate fi enervant — să te adaptezi la ritmul fiecărui copil. Prin tem peram ent, anu­m iţi copii sunt mai înceţi decât m am ele lor, iar alţii, mai rapizi. Este o m are problem ă pentru m am ă să se adap­teze la nevoile fiecărui copil din acest punct de vedere al iuţimii sau încetinelii. în mod special iritantă este sar­cina unei m am e rapide de a se adapta unui copil destul d e întârziat. Şi, cu toate acestea, dacă m am a şi copilul pierd contactul unul cu celălalt în această chestiune de sincronizare, copilul pierde capacitatea de a acţiona, se prosteşte şi lasă din ce în ce mai m ulte lucruri pe seam a m am ei sau a doicii. Pentru copil este la fel de rău şi atunci când el este rapid, iar m am a este înceată, după cum vă puteţi cu uşurinţă imagina. Poate că m am a este înceată din cauză că este deprim ată, dar copilul nu poa­te înţelege încă motivele şi nu poate să ţină seama de ele. Fără nici o îndoială că se pot face m ulte prin planificare, dar copiii mici tind să strice şi cele mai bune planuri, pur

Page 105: convorbiri psihanalitice cu parintii

şi sim plu pentru că ei nu pot înţelege nici o nevoie de a privi în viitor. Ei trăiesc în prezent. în urm ătoarea parte vom auzi vorbindu-se despre planificare:

M a m e l e

— Ei bine, o parte a acestei lipse de tim p se datorea­ză p rob lem ei rep rezen tate de organizai'ea ieşitu lu i în oraş — plănuirea unei după-am ieze astfel încât să se în ­cadreze în tre m asa de la ora două şi cea de la ora şase. Cred că problem a principală sunt cum părăturile — pen­tru că eu m erg la o piaţă care se află cam la şase k ilo ­m etri, dar care este mai ieftină — şi să-i faci pe am ândoi copiii, unul hrănit la biberon şi celălalt cu linguriţa, să fie îm brăcaţi şi gata de plecare este o adevărată perfor­m anţă — şi unul dintre ei norm al că doarm e mai m ult, ceea ce ne în târzie şi mai m ult — , iar apoi graba nebu­nească prin piaţă, încercând să ajung înapoi la timp pen­tru a-1 hrăni din nou pe celălalt cu biberonul. Apoi sunt celelalte lucruri, cum ar fi ieşitul la un ceai u n eo ri... în această după-am iază, de exem plu, şi pregătirea în vede­rea ieşirii. N e ia aproape o oră ca să fim toţi trei gata.

— Este o sarcină teribilă.— Până eşti tu gata, cei doi copii, vreau să sp u n ...— Da, ceilalţi doi se pare că s-au m urdărit deja.— Este vorba de planificare — de alegerea celor mai

bune m om ente de plecare.— M icile exem ple de tipul acestora sunt probabil cele

m ai enervante dintre toate — cred că sunt cele mai iri­tante, da.

— De fapt, vreau să spun, îmi iubesc cei doi copii. Nu găsesc că su n t iritanţi tot tim pul, este vorba doar de aceste lucruri m ărunte.

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cti părinţii 105

Page 106: convorbiri psihanalitice cu parintii

106 D.W. Wiruiicott

— Ceva ce m ă d eran jează puţin este urm ătoarea m asă — ce o să m ănânce — ce o să mănânce ei toţi.

— Planificaţi m esele pe o perioadă mare de timp?— Nu, nu. N u-m i stă în fire să planific. Ceva de ge­

nu l — ştiţi — pe m ăsură ce ne apropiem de m asă... (râ­sete)... ceva se m aterializează... Vedeţi dvs., fac cum pă­rături — fac cum părături o dată pe săptămână, astfel în­câ t să am destul în casă pentru următoarea săptămână, d ar nu hotărăsc când şi unde or să fie folosite decât mai târziu.

— Ei bine, eu sunt uim itor de norocoasă în legătură cu prânzul, pentru că felul preferat al lui Cristopher este carnea tocată. M -am săturat de cam e tocată, (râsete)

— Au nişte gusturi foarte limitate uneori, nu-i aşa? E m ai uşor a şa ...

— Da, foarte uşor.

D W W•

Se iveşte o rază de speranţă. O mamă planifică şi or­ganizează cât de m ult poate, dar cumva nu poate să facă să cadă la pace şi nevoile fiecărui copil, şi dictatura cea­su lu i, şi relativa distanţă dintre casă şi magazin, şi reali­tatea propriei puteri limitate. în final, ne reîntoarcem la im aginea unei m am e luptându-se să facă faţă în acelaşi tim p nevoilor individuale ale copiilor şi lumii aşa cum o cunoaşte ea.

M a m e l e

— ...d ar o altă mare sursă de iritare este necesitatea d e a mă întrerupe din treburile casnice — când dau cu aspiratoru l sau altceva de genul acesta: am senzaţia că

Page 107: convorbiri psihanalitice cu parintii

pot să termin cam era în zece m inute doar dacă aş fi lă­sată, dar să am pe cineva care vine în spatele m eu şi „vreau la o liţă" — stă pe oliţă şi trebuie să stai cu el — trebuie să stai cu el ş i...

— Da, nu poţi să pleci să faci altceva.— Iar el transform ă toată chestia într-o joacă, (râsete)— Şi apoi ceva dă în clocot pe aragaz, iar tu ai lăsat

aspiratorul pornit pentru că ai crezut că o să te în torci într-un m in u t...

— Oh, găsesc întreruperile constante foarte iritante — deodată aud un ţipăt de undeva şi trebuie să las totul deoparte chiar dacă gătesc, cu m âinile pline de făină şi alte lucruri de genul acesta — şi să mă grăbesc să aflu ce s-a întâm plat.

— Ei bine, eu, dacă am m âinile pline de făină, spun „uite ce e, nu-i aşa că nu vrei să fac n im ic cu m âin ile aşa?"

— Şi m erge?— Da. „O s-o fac m ai în co lo ." M i-e team ă că sp u n

asta destul de des, şi la fel şi atunci când — când se ivesc diverse lucruri iritante cum ar fi „vai de m ine, am u itat asta şi asta acasă", spune Elizabeth, ştiţi, când trebuia să m ergem undeva şi ea voia să-şi ia păpuşa, sau voia să ia un coşuleţ de cum părături — eu spun „ei bine, va trebui să-l iei cu tine data viitoare". Este ca un vis pe m om ent.

DWW

Există o limită şi tot timpul, pe m ăsură ce fiecare copil creşte, există o limită definită din ce în ce mai clar a cere ­rilor pe care acesta are dreptul să le adreseze m am ei. Şi cine trebuie să stabilească această limită? într-o anum ită măsură, mama descoperă că poate treptat să se apere.

O l’ERK 2 : Convorbiri psihanalitice cu părinţii 107

Page 108: convorbiri psihanalitice cu parintii

io8 D.W . W in n icott

M a m e l e

— M ulte depind de ce fel de noapte ai avut şi tu. (râ­sete)

— Eu am avut o noapte îngrozitoare şi chiar eram su­p ă ra tă pe el în ziua aceea, iar dacă ar fi m anifestat cel m ai m ic semn că o să mă deranjeze, m i-e teamă că aş fi e x p lo d a t într-un fel.

— Şi acest lucru îl face să fie mai rău?— N u, cred că simte că am ajuns chiar la capătul pu­

te r ilo r şi că mai bine ar sta cum inte. Şi, în m od surprin­z ă to r, chiar stă.

D W W

D a r m ă aştep t ca, în cele din urm ă, tatăl să fie cel c a r e treb u ie să intervină şi să-şi apere soţia. Ş i are şi d re p tu l s-o facă. Nu num ai că îşi doreşte să-şi vadă so­ţia rev en in d la o existenţă independentă, dar îşi doreş­te ş i să -ş i poată avea soţia pentru sin e, ch iar dacă în a n u m ite m om ente ncest lucru înseam nă excluderea co­p u lu i . A şa mc ui, în decursul tim pului, Laicii pune p i­c io r u l în prag, ceea ce mă readuce la conferinţele m ele d e a c u m câteva săptăm âni despre „A spune «nu»". în- t r -u n a d in acele em isiu n i, am su g erat că , m ai ales a tu n c i când tatăl pune piciorul în prag, el devine sem ­n if ic a t iv pentru copilul m ic, presupunându-se că mai în a in te îşi câştigase dreptul de a lua o atitudine ferm ă p r in aceea că fusese alături de m am ă şi copil într-un m o d prietenos.

în g rijire a copiilor mici poate fi în tr-ad evăr iritantă, d a r a lte rn a tiv a , înreg im en tarea cop ilu lu i foarte m ic, e s te cea m ai îngrozitoare idee pe care o m am ă o poate

Page 109: convorbiri psihanalitice cu parintii

con ccp e. Aşa încât cred că toţi copiii vor con tin u a să fie o pacoste, iar m am ele vor continua să se bucure că au avut norocul să le fie victim e.

O i’KRE 2: Coiworbiri psihanalitice cu părinţii 109

[1960]

Page 110: convorbiri psihanalitice cu parintii

Siguranţa

C a p ito lu l V I I

^1"*% 0 c^te or* încearcă cineva să verbalizeze nevoi- ^ ^ le fundam entale ale bebeluşilor şi copiilor, au-

J L - * zim cuvintele „copiii au nevoie de siguranţă". U neori, poate sim ţim că acest lucru este rezonabil, iar al­teo ri poate sim ţim că ne îndoim . Se poate pune în tre­b area „ce înseam nă cuvântul siguranţă?" Desigur că pă­rinţii care sunt prea protectivi le cauzează disconfort co­p iilo r lor, după cum şi părinţii în care nu se poate avea în cred ere îsi fac copiii să se sim tă încurcaţi şi speriaţi. A tu n c i, 211 mod eviden t, C:>le posib il ca părinţii sa o le ic p rea m ultă siguranţă şi, cu toate acestea, ştim că toţi co­piii chiar au nevoie să se simtă în siguranţă. Cum am pu­tea rezolva această problem ă?

D e fapt, părinţii care reuşesc să păstreze fam ilia uni­tă le oferă copiilor lor ceva de o im ensă im portanţă şi, n atu ral, atunci când o fam ilie se destram ă, în rândul co­p iilo r se num ără victim e. Dar dacă auzim pur şi simplu că cei mici au nevoie de siguranţă, sigur ne gândim că, p robab il, ceva lipseşte din această declaraţie. Copiii văd în siguranţă un fel de provocare, o provocare la adresa lo r să dem onstreze că se pot elibera. Extrem a ideii că si­

Page 111: convorbiri psihanalitice cu parintii

guranţa este ceva bun ar fi aceea că închisoarea ar fi unul dintre cele mai bune locuri pentru creşterea un vii copil. Este o idee absurdă. Bineînţeles că libertatea spiritului poate exista oriunde, chiar şi într-o închisoare. Poetul Lo- velace a scris:

Nici muri de piatră, nici zăbreaNu fac o puşcărie.5

vrând să spună că există mai m ulte lucruri la care tre­buie să ne gândim , în afara faptului real de a fi ţinuţi sub nişte limite. Dar oam enii trebuie să trăiască liberi pentru a avea o viaţă plină de imaginaţie. Libertatea este un ele­m ent esenţial, ceva ce îi face pe oam eni să dea ce au mai bun în ei. Cu toate acestea, trebuie să adm item că există anum iţi oam eni care nu pot trăi în libertate deoarece se tem atât pentru ei, cât şi pentru lume.

Pentru a organiza aceste idei, cred că trebuie să ne gândim la procesul de dezvoltare al bebeluşului, copilu­lui, adolescentului, adultului şi să identificăm evoluţia nu num ai a p erso an elo r in d iv id u ale, ci şi n ceen ce se pretinde de !a m ediu tic către v_cj.il indivizi pe m ăsură ce evoluează. Cu siguranţă că este un sem n de sănătate atunci când copiii încep să fie capabili să se bucure de li­bertatea care le poate fi oferită treptat. Care este ţelul pe care vrem să-l atingem în creşterea copiilor? Sperăm că fiecare copil va dobândi treptat un sentim ent de securi­tate. Trebuie ca înăuntrul fiecărui copil să se construias­că o credinţă în ceva; nu num ai ceva ce este bun, ci şi ceva care este de încredere şi durabil sau care se reface

5 C ă t r e A t h e a , d i n î n c h i s o a r e , în trad ucerea lui T udor Dorin, în A n ­

t o l o g i c d e p o e z i e e n g l e z ă d e la î n c e p ă t u r i p â n ă a z i , voi. 1, Editura M iner- va. Bucureşti 1981, p. 225. ( N . r e d . )

O p ere 2 : Convorbiri psihanalitice cu părinţii u 1

Page 112: convorbiri psihanalitice cu parintii

112 D.W. Winnicott

d u p ă ce a fost rănit sau după ce i-a fost permis să dispa­ră. întrebarea este „cum are loc această construire a unui sen tim en t de securitate? „Ce anume duce la această sta­re d e fapt satisfăcătoare, în care copilul are încredere în o am en ii din jur şi în lucruri? Ce anume scoate la iveală a cea calitate pe care o num im încredere în sine? Facto­rul decisiv este unul personal, unul înnăscut sau învăţă­tura m orală? Trebuie să existe un exemplu care să fie co­p ia t? Este necesar să-i asigurăm copilului un m ediu în­con ju rător potrivit pentru a produce efectul dorit?

A m putea revedea stadiile dezvoltării emoţionale prin care trebuie să treacă fiecare copil pentru a deveni o per­so a n ă sănătoasă şi, în cele din urmă, adultă. Acest lucru ar lu a foarte mult timp, dar ar putea fi realizat. în cursul acestei treceri în revistă, am putea vorbi despre procese­le d e creştere de care individul dispune încă de la naştere şi d esp re modul (în mod necesar foarte complex) în care fiin ţele umane devin persoane independente. Aici, totuşi v re a u să mă refer la asigurarea mediului potrivit, la ro­lul p e care îl jucăm noi şi la rolul pe care îl joacă societa­tea în relaţie cu noi. M ediul este cel care face posibil ca fiecare copil să crească, iar fără un mediu adecvat în care să s e poată avea încredere, creşterea personală a unui co­pil nu poate avea loc sau această creştere se face distor­sion at. Şi dat fiind că nu există doi copii care să fie iden­tici, ni se cere să ne adaptăm în mod specific la nevoile fiecăru i copil. Ceea ce înseamnă că oricine ar îngriji un cop il trebuie să-l cunoască şi trebuie să acţioneze pe baza u n ei reiaţii personale vii cu acesta, iar nu pe baza unor lucruri învăţate şi aplicate mecanic. Fiind prezenţi şi con­secv en ţi cu noi înşine într-un mod dătător de încredere, o ferim acea stabilitate care nu este rigidă, ci vie şi um a­nă, ceea ce îl face pe copil să se simtă în siguranţă. A ces­

Page 113: convorbiri psihanalitice cu parintii

tea sunt lucrurile în raport eu care bebeluşul poate creş­te şi pe care el le poate asim ila şi copia.

Atunci când oferim securitate, facem două lucruri de­odată. Pe de o parte, datorită ajutorului nostru, copilul este în siguranţă în faţa neprevăzutului, în faţa nenum ă­ratelor intruziuni neplăcute şi în faţa unei lumi care încă nu este cunoscută sau înţeleasă. De asemenea, pe de altă parte, apărăm copilul de propriile-i impulsuri şi de efec­tele pe care aceste im pulsuri le-ar putea produce. N u cred că este nevoie să vă ream intesc că bebeluşii foarte mici au nevoie de îngrijire într-un mod absolut şi că nu se pot descurca pe cont propriu. Au nevoie să fie ţinuţi, m işcaţi, curăţaţi, hrăniţi şi păstraţi la tem peratura potri­vită şi să fie protejaţi de curent şi lovituri. Au nevoie ca im pulsurile lor să fie întâm pinate şi au nevoie ca noi să dăm un sens spontaneităţii lor. în acest stadiu tim puriu, ei nu se lovesc de nici o dificultate prea mare, deoarece în cele mai m ulte cazuri fiecare bebeluş are o m am ă, iar în această perioadă m am a se ocupă aproape num ai de nevoile bebeluşului ei. în acest stadiu, bebeluşul este în siguranţă. Atunci când unei m am e îi reuşeşte acest lucru pe care îl face la început, rezultatul este un copil ale că­rui dificultăţi chiar ţin nu de ingerinţele lumii încon ju­rătoare, ci de viaţă şi de conflictul inerent sentim entelor vii. Atunci, în cele mai satisfăcătoare circum stanţe, în si­guranţa unei îngrijiri care este îndeajuns de bună, bebe­luşul începe să trăiască o viaţă personală şi individuală.

Foarte curând , b ebelu şii încep să fie capabili să se apere îm potriva nesiguranţei, dar în prim ele săptăm âni şi luni nu sunt decât slab constituiţi ca persoane astfel încât, dacă nu prim esc susţinere, dezvoltarea le este tul­burată atunci când se întâm plă lucruri supărătoare. Be­beluşul care a cunoscut siguranţa în acest stadiu tim pu­

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 113

Page 114: convorbiri psihanalitice cu parintii

114 D.W. W innicott

riu începe să poarte în el aşteptarea că nu va fi dezam ă­git. Frustrările — ei bine, da, acestea sunt inevitabile; dar a fi lăsat fără ajutor — ei bine, nu! Toate aceste lucruri sunt foarte clare.

C hestiunea de care ne ocupăm aici este următoarea: ce se întâm plă atunci când un sentim ent de siguranţă se stabileşte în copil? Vreau să spun urm ătorul lucru. Da­torită acestui fapt, începe o lungă luptă împotriva sigu­ranţei, ad ică a siguranţei care este furnizată în mediu. M am a, după perioada iniţială de protecţie, treptat îi per­m ite lumii să pătrundă, iar individul-copil mic se năpus­teşte acum asupra fiecărei noi oportunităţi de a se expri­ma liber şi de a acţiona impulsiv. Acest război îm potri­va siguranţei şi controlului se desfăşoară pe toată dura­ta copilăriei; şi, cu toate acestea, controlul nu încetează să fie necesar. Părinţii continuă să fie pregătiţi cu un ca­dru disciplinar, cu pereţi de piatră şi gratii de fier, dar, în m ăsura în care cunosc fiecare copil aşa cum este el şi în m ăsura în care sunt preocupaţi de evoluţia cdpiilor lor ca persoane, întâm pină cu bucurie sfidarea. Continuă să fu n cţio n eze ca gard ieni ai p ăcii, dar se aşteap tă la anarhie şi chiar la revoluţie. Din fericire, în cele mai mul­te cazuri, prin viaţa im aginaţiei şi jocului şi prin expe­rienţe culturale, se obţine o uşurare atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. în timp şi în cazul unei dezvoltări să­nătoase, copiii devin capabili să păstreze un sentim ent de siguranţă în faţa nesiguranţei m anifeste, ca, de exem ­plu, atunci când un părinte este bolnav sau m oare sau când cineva nu se poartă cum trebuie sau când familia, dintr-un m otiv sau altul, se destram ă.

C opiii au nevoie să afle în perm anenţă dacă se mai pot baza pe părinţii lor, iar această testare poate conti­nua până când, la rândul lor, copiii sunt pregătiţi să ofe­

Page 115: convorbiri psihanalitice cu parintii

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 115

re condiţii sigure pentru propriii lor copii şi chiar şi după aceea. A dolescenţii, într-un mod foarte caracteristic, s u ­pun la diferite teste toate m ăsurile de securitate, şi to a ­te regulile, şi reg lem entările , şi disciplina. Aşa în câ t se întâm plă că, de obicei, copiii chiar acceptă siguranţa ca presupunere fundam entală. Ei cred într-o bună în g rijire m aternă şi paternă tim purie, pentru că au avut parte d e aşa ceva. P oartă cu ei un sen tim en t de s ig u ran ţă , ia r acesta este consolidat în mod constant prin testările re ­alizate asupra părinţilor şi fam iliei lor, asupra p rofesori­lor şi prietenilor lor şi asupra oam enilor de tot felul p e care îi întâlnesc. G ăsind încuietorile şi zăvoarele b ine în ­chise, vor începe să le descuie şi să le spargă; vor izbucni. Şi vor izbucni încă o dată şi încă o dată. Altfel, s-ar g h e ­mui în pat, ar asculta m elodii triste de jazz şi s-ar sim ţi inutili.

De ce în m od special adolescenţii fac aceste teste? N u credeţi că este d in cauză că în tâ ln esc în ei înşişi s e n ti­mente înspăim ântător de noi şi de puternice şi îşi d oresc să ştie că lim itele externe sunt încă la locul lor? D ar în acelaşi tim p trebuie să dem onstreze că pot să d ep ăşeas­că aceste lim ite şi să se delim iteze pe ei ca ei înşişi. C o ­piii sănătoşi chiar au nevoie de oam eni pentru a c o n ti­nua să se controleze, dar disciplina trebuie furnizată d e persoane care pot fi iubite şi urâte, care pot fi sfidate şi de care se poate depinde; lim itele m ecanice nu sunt d e nici un folos şi n ici frica nu p oate fi o m otivaţie b u n ă pentru ascultare. Este întotdeauna vorba despre o re la ­ţie vie între persoane care oferă spaţiul de m anevră n e ­cesitat de o creştere ad evărată. O creştere ad ev ă ra tă poartă copilul sau adolescentul până în pragul unui sim ţ al responsabilităţii adult, mai ales în ceea ce priveşte res­ponsabilitatea referitoare la oferirea unor condiţii s ig u ­

Page 116: convorbiri psihanalitice cu parintii

n 6 D.W. Winnicott

re pentru copiii m ici ai unei noi generaţii. N u-i aşa că este posibil să vedem toate aceste lucruri petrecându-se în operele artiştilor creativi de toate genurile? Ei fac ceva care este foarte preţios pentru noi, deoarece creează în m od constant form e noi şi le depăşesc m ai apoi doar pentru a crea altele. Artiştii ne abilitează să rămânem vii, în vrem e ce experienţele vieţii reale am eninţă adesea să distrugă sentim entul nostru de a fi cu adevărat în viaţă şi reali într-un m od viu. Dintre toţi oam enii, artiştii ne ream intesc cel mai bine că lupta între im pulsurile noas­tre şi sentim entul de siguranţă (am bele fiindu-ne vitale) este o luptă eternă şi una care continuă înăuntrul fiecă­ruia dintre noi atâta timp cât suntem vii.

Prin urmare, în cazurile sănătoase copiii dezvoltă des­tulă încredere în ei înşişi şi în alţi oameni pentru a urî li­m itele externe de orice fel; limitele s-au transformat în au­tocontrol. în cazul autocontrolului, conflictul este dinain­te perlaborat înăuntrul persoanei. Aşa că eu văd lucruri­le în felul următor: condiţiile bune din stadiile timpurii duc la un sentiment de siguranţă, sentimentul de siguran­ţă duce la autocontrol, iar când autocontrolul s-a instituit, atunci securitatea care este impusă este o insultă.

[1960]

Page 117: convorbiri psihanalitice cu parintii

C a p ito lu l V I I I

Sentimentul de vinovăţie*

C LA IR E RA YN ER6: A tunci când fetiţa m ea avea doar câteva săptăm âni, o rudă a mea m i-a telefonat şi, cu o voce foarte sch im bată , m i-a sp u s că este de la N SPCC7. Acum, destul de ciudat — deşi în trecut întot­deauna detectasem aceste glum e atunci când ea mi le făcea — , de această dată nu m -am prins şi am sim ţit că mă cu p rin d e o în g ro zito are frică p lin ă de v in ov ăţie . Vreau să spun că m i-a fost frică, mă gândeam oare ce făcusem ca să mi se întâm ple aşa ceva? Cred că aceas­tă reacţie a fost foarte interesantă. M i-a luat ceva v re­m e ca să depăşesc m om entul; de fapt, întreaga zi. încă mai am un sentim ent dezagreabil înăuntrul m eu cum că aş fi făcut ceva ce nu trebuia.

6 C la ire R a y n e r, d e m e s e rie a sis te n tă m e d ic a lă , e s te o b in e ­c u n o s c u tă s c r i ito a r e şi g a z d ă d e e m isiu n i ra d io şi te le d ifu z a te .

lor.7 N S P C C — N ation al S ociety for the P rev en tion o f C ru elty to

Children — cea mai im portantă instituţie specializată în protecţia co ­pilului şi prevenirea abuzurilor asupra copilului, din M area Britanie. ( N . I . )

Page 118: convorbiri psihanalitice cu parintii

n 8 D.W. Winnicott

DW W : Hm, mi se pare şi normal. Dar, în afară de sen­timentul de vinovăţie, nu e oare aici ceva ce are de-a face cu faptul că un lucru a intervenit brusc, chiar într-un mo­m ent în care tu nu te reîntorseseşi cu totul în lum e? Vreau să spun că mă gândeam că, în clipele de exact di­nainte să naşti un copil şi imediat după ce l-ai născut, te afli într-o poziţie destul de protejată în lume şi nu te aş­tepţi la acest gen de lucruri. Nu se poate ca ceva, fie chiar şi un zgom ot puternic sau orice altceva neaşteptat, să te facă să te sim ţi îngrozitor în acea perioadă?

CR: Ei bine, da, sunt de acord, dar acesta era într-un mod atât de clar un sentim ent de vinovăţie. Ştii că exis­tă atâtea feluri de frică, nu-i aşa? Auzi un zgom ot puter­nic şi ţi-e frică într-un anum it fel, ţi-e frică — frica anti- cipatorie că o să se întâm ple ceva rău — sau te duci la dentist şi ţi-e frică în felul acela. Dar aceasta a fost o fri­că vinovată. Făcusem ceva rău şi urma să fiu prinsă, în­ţelegi; acesta era m odul în care mă simţeam. Că fusesem descoperită corniţând un act crim inal.

DW W : Da, bine, chiar înţeleg ce spui şi-mi place ideea de a discuta despre acest lucru cu tine pentru că există ceva ce m -a in teresat foarte m ult, şi anum e faptul că, vorbind ca observ ator şi psiholog şi toate lucrurile de acest gen, cu m am e şi taţi despre copiii lor, am descope­rit că, oricât de grijuliu aş fi, există tendinţa să-i fac să se sim tă vinovaţi. M i-am dat multă silinţă să încerc să pun problem a de aşa m anieră, încât să nu fiu critic şi să în­cerc mai degrabă să explic lucrurile decât să spun că ceva anum e e greşit şi tot aşa. Şi totuşi, oam enii vin în mod constant la m ine şi îm i spun „de fiecare dată când vor­biţi sau de fiecare dată când citesc ceva ce aţi scris dvs.,

Page 119: convorbiri psihanalitice cu parintii

mă sim t atât de rău/rea". Aşa încât sunt destul de in te­resat de această problem ă.

CR: Ei bine, acesta este un fel de vinovăţie, nu-i aşa? Cineva citeşte un articol sau o carte care spune că tre­buie să faci un anum it lucru şi se sim te im ediat v inovat pentru că nu a făcut acel lucru. D ar mai sunt şi alte fe­luri. C unosc o fem eie tânără care nu cred că a citit v re­odată articole de acest fel şi care, im ediat după ce a n ăs­cut cop ilu l, a d ezv o lta t o co m p u lsie de a face cu ra t. Vreau să spun că înainte fusese tipul obişnuit de g o sp o ­dină, dar, im ediat ce a apărut bebeluşul, spăla şi freca, aproape să rupă, orice lucru cu care venea el în contact. II schim ba de haine de trei sau patru ori pe zi, nu putea suporta ca el să aibă nici m ăcar o pată sau să fie m u r­dar şi, pe m ăsu ră ce el creştea, totul a luat am p lo are . Vezi tu, atunci când era m ic, era vorba doar despre c ă ­ruciorul, pătuţu l şi cam era lui. D ar acum a începu t să m eargă de-a buşilea peste tot şi chestia asta — ch estia asta cu curăţenia — s-a extins şi asupra celorlalte ca m e­re în care el se târăşte. Covorul din cam era de zi îl frea­că în fiecare săptăm ână, îl spală cu şam pon, dar m ie m i se pare ciudat ca cineva să facă aşa ceva, nu mă p ot îm ­piedica să nu am senzaţia că se sim te vinovată în leg ă ­tură cu ceva, de se poartă aşa. Nu ştiu dacă tu eşti d e acord cu m ine?

DW W : Da, în tr-ad evăr cred că acesta este un fel de exem plu extrem destul de util pentru că introduce ideea că cineva se poate sim ţi vinovat fără să ştie acest lucru , pentru că în această extrem ă mi se pare că m ajoritatea observatorilor ar putea spune că acestei mame îi este tea­mă că ea... că ceva o să i se în tâm ple copilu lui şi că ea

OptRH 2 : Convorbiri psihanalitice cu părinţii ny

Page 120: convorbiri psihanalitice cu parintii

12 0 D.W. Winnicott

trebuie să facă tot ce poate, dar cred că ea nu ştie nim ic despre asta. Are pur şi simplu senzaţia că se simte îngro­zitor dacă nu curăţă totul şi probabil că se simte îngrozi­tor chiar dacă curăţă totul. Aşa încât am convingerea că trebuie să existe multe feluri diferite în care am putea ve­d ea, atunci când ne-am uita, faptul că cineva acţionea­ză, probabil, sub im periul unui sentim ent de vinovăţie şi că, probabil, nici nu ştie acest lucru. Dar răm âne şi ce­lă la lt aspect al problem ei, în care există un sentim ent la­ten t general de vinovăţie şi care este, cred, principalul lucru care ne interesează pe noi.

C R : Da, este un aspect la care m-am gândit destul de m ult. Nu pot să nu mă întreb cât de des se poate el for­m a din gelozia dintre o m am ă şi copilul ei. Cu riscul de a fi p lictisito are , o să-m i citez din nou propriu l caz. A tu n ci când s-a născut fetiţa m ea, am d escop erit — o a d u sesem acasă când s-a întâm plat acest lucru — că eram geloasă pe ea în relaţie cu soţul meu. M i-era frică, cred — privind înapoi la situaţie, atunci nu am realizat, d ar acum îmi dau seam a — , că ea o să fure o parte din a ten ţia pe care m i-o acorda mie. Atunci, am sim ţit ca şi cu m nu era loc şi pentru ea în relaţia noastră. O dată ce am recunoscut acest lucru, această gelozie foarte reală, s-a dus. Im ediat ce am adm is că era vorba despre o ge­lozie , pur şi sim plu a dispărut, ceea ce este, cred, intere­san t. D ar mă întreb cât de multe dintre celelalte m am e sim t gelozie. Dacă au o fiică, cum stă treaba cu diferen­ţa d e vârstă? Se pune atât accent în ziua de azi, în revis­te şi aşa m ai departe, despre cum trebuie fem eile să fie tin ere şi frum oase: nu este posibil ca o fem eie care are o fe tiţă să devină brusc foarte conştientă de faptul că nu m ai este la fel de tânără cum era, că nu mai este la fel de

Page 121: convorbiri psihanalitice cu parintii

tânără ca această fată, că viaţa ei în parte s-a term inat? Că există această fiinţă tânără a cărei viaţă abia începe. Poate să se sim tă geloasă din acest m otiv? Vinovată d a ­torită geloziei? Crezi că este o posibilitate?

DW W : Ei bine, cred că fiind foarte sinceră cu privire la tine însăţi, descrii unul dintre atât de m ultele şi d ife ­ritele m oduri în care oam eni diferiţi, diverşi oam eni se pot simţi vinovaţi deoarece le-au trecut prin m inte idei neaşteptate despre copiii lor. în cazul tău, ai spus că s-ar putea să te simţi geloasă pentru că ai o fetiţă şi te in tere­sează reacţiile soţului tău faţă de fetiţă şi aşa mai d ep ar­te; ei bine, atunci, dacă ai fi avut un băieţel, lucrurile ar fi stat altfel. Aşadar, altcineva are un băieţel, dar este an ­xioasă şi se sim te rea pentru că este uimită să descopere că nu-şi dorea un băieţel sau, dintr-un motiv ori altul, nu a început să-şi iubească băieţelul aşa cum se gândea că ar fi trebuit. Toată lum ea are o noţiune p re-co n cep u tă despre un fel de stare ideală în care toate lucrurile m erg bine, iar m am ele şi bebeluşii doar se iubesc, aşa în câ t cred că lucrul asupra căruia atragi tu atenţia reprezintă doar un exem plu dintr-un întreg grup de m otive pentru care o anum ită m am ă ar putea să aibă o em oţie neaştep ­tată cu privire la copilul ei şi să se sim tă vinovată, gân - dindu-se că nu ar fi trebuit s-o aibă. Şi, de exem plu, p o a­te fi vorba despre faptul că a descoperit că-şi iubeşte c o ­pilul într-un m od extrem de firesc, iar acest lucru o face să se sim tă îngrozitor pentru că nu a simţit că m am a ei ar fi iubit-o în acelaşi mod, iar atunci sim te că ... îi dă m a­mei ei un exem plu. Vreau să spun că îmi aduc am inte d e o fetiţă care stătea pe podea şi era extrem de drăguţă cu păpuşa ei: se putea vedea că-i transm itea mam ei ce c re ­dea despre ea, şi anum e că, în acel m om ent, era o m am ă

O i’ EKE 2: Conxxjrbiri psihanalitice cu părinţii 12.1

Page 122: convorbiri psihanalitice cu parintii

122 D.W. W innicott

îngrozitoare. Cu alte cuvinte, sim t că există o variaţie enormă a diferitelor feluri de m otive pentru care diverşi oameni pot avea sentim ente şi emoţii neaşteptate în legă­tură cu bebeluşul lor nou-născut. (CR : Da.) Totuşi, cred că există anum ite lucruri mai degrabă inerente care tre­buie să fie absolut universale, num ai dacă le-am putea găsi.

CR: Da, ştii, tocm ai m i-am adus am inte că, atunci când eram la şcoala de m oaşe, am rem arcat că atât de des prima întrebare a mam ei despre bebeluş nu era „Ce este?", ci „Este totul în regulă?", „Este norm al?" Atunci, acest lucru mă interesa; acum mă interesează cu m ult mai mult. Nu mă pot îm piedica să nu mă întreb din ce cauză unei m am e îi poate fi frică să nu fie ceva în nere­gulă cu copilul, este o frică foarte frecventă, nu-i aşa? Că eşti pe cale să dai naştere unui (DW W : D a ...) m onstru sau cuiva care are ceva în neregulă.

DWW: Cred că este nu numai frecvent, ci şi destul de norm al, în ţelegi. Vreau să spun că există anum iţi o a ­meni — bineînţeles că există tot felul de oam eni, trebuie să existe, iar acesta este un lucru bun — , dar anumiţi oa­meni chiar separă într-o m ăsură rem arcabilă faptul de a avea copii de restul vieţii lor. Dar nu se poate spune că a face acest lucru este în m od necesar norm al. în cazul majorităţii oam enilor — dacă au copii — , există o întrea­gă fantasm ă de a avea copii îm pletită cu faptul real de a-i avea. Este vorba despre întreaga fantasm ă care obiş­nuia să apară în jocul lor de-a tata şi m am a de pe vre­mea când erau copii, şi în ideile lor. Există o cantitate foarte variabilă de iubire şi ură ş i... agresiune am esteca­tă cu blândeţe şi de toate şi mi se pare că acest lucru este

Page 123: convorbiri psihanalitice cu parintii

ceva esenţial ce am putea găsi într-adevăr în absolut ori­cine. A tunci când au un copil, pot în ţelege p erfect cu m intea de unde vine bebeluşul, cu toate acestea, în fan ­tasm ele lor bebeluşul este ceva ci*eat de ei şi nu au sen ­zaţia că ar fi p u tu t crea ceva perfect. Şi au d rep tate . Vreau să spun că dacă ar fi încercat să picteze un tablou sau să realizeze orice alt fel de operă de artă sau chiar să pregătească o m asă, nu ar putea fi siguri că acel lucru ar fi absolut perfect. Şi cu toate acestea pot crea un bebelu ş perfect.

CR: Iar acest lucru înseam nă oare că, atunci cân d mama pune această întrebare şi i se răspunde că bebelu ­şul este în regulă, perfect norm al, înseam nă oare că v i­novăţia ei, acea vinovăţie care a provocat întrebarea, se duce — dispare?

D W W : Este, în tr-adevăr, ceea ce vreau să spu n, că atunci bebeluşul se reîntoarce la a fi bebeluş şi fantasm e­le răm ân fantasm e. D ar dacă, pe de altă parte, există şi cea mai mică urm ă de îndoială cu privire la bebeluş sau chiar dacă asistenta spune că totul este în regulă, dar în ­târzie puţin, atunci m am a are exact tim pul necesar să u nească toate fantasm ele şi tem erile, şi în d o ielile cu ideea ei de bebeluş şi nu reuşeşte să se simtă com plet re ­asigurată . Iar dacă ceva este în tr-ad evăr în n eregu lă , atunci ea trebuie să facă faţă unei perioade foarte g rele în care se va simţi responsabilă pentru acest lucru, d eo a­rece există această legătură între ideea de bebeluş şi sa r­cina propriu-zisă. (CR: Da.) Şi bebeluşul dinăuntrul ei. D ouă lucruri de fapt foarte separate, dar care a tât d e uşor răm ân neseparate dacă bebeluşul nu se dovedeşte a fi perfect norm al.

O rtK t 2 : Com\irbiri psihanalitice cu părinţii 123

Page 124: convorbiri psihanalitice cu parintii

124 D.W. Winnicott

C R : Da, înţeleg.

DW W : Şi aş spune, pe de altă parte, că dacă bebelu­şul se dovedeşte a fi perfect normal, atunci nu este la fel de bun ca nici una dintre fantasmele pe care ea le-a avut cu privire la bebeluş.

C R: Da. Totuşi, nu mă pot împiedica să nu mă întreb dacă aceste sentim ente de vinovăţie sunt atât de frecven­te. Probabil că au o anum ită valoare. Vinovăţia ca atare nu este ceva rău, nu-i aşa? Nu se poate ca într-un fel să încurajeze sentim entul de responsabilitate al mamei faţă de copil?

DW W : Da. Ei bine, cred că este extrem de asem ănă­tor cu — de exem plu, să luăm gătitul. Dacă cineva nu ar avea chiar deloc sentim ente de vinovăţie, nu cred că ar fi un bucătar foarte interesant. Chestia pste că, de pildă, în ain te de o petrecere aproape toată lumea este puţin în priză pentru că ceva ar putea ieşi prost şi bineînţeles că p u n probabil prea m ultă mâncare, în caz că nu o să fie d e a ju ns, şi aşa m ai departe; toate aceste lucruri sunt p ractic universale. D ar realitatea este că oamenii vin la petrecere şi le place şi apoi mănâncă tot — chiar şi can­titatea care este în plus. Mi se pare că afirmi că este chiar necesar ca oam enii să se îndoiască de ei înşişi pentru a fi responsabili pe de-a întregul.

CR: Da, şi eu sim t la fel. Dacă nu te-ai simţi deloc vi­n o v ată în legătură cu copilul tău, nu ai vrea la fel de m ult să-l protejezi, nu-i aşa? Vreau să spun că dacă pur şi sim plu ai simţi că totul urmează să fie în regulă şi nor­m al tot timpul şi că nu s-ar putea întâmpla nimic rău, iar

Page 125: convorbiri psihanalitice cu parintii

copilul ar face brusc tem peratură, ai spune: „Ei bine, nu se poate întâm pla nim ic rău; atunci de ce să mă d eran ­jez? De ce să m erg la doctor? Nu este nevoie, nu se p o a ­te întâm pla nim ic rău în sensul a c e s ta ..."

DW W : Da, din punctul meu de vedere acesta este un lucru foarte practic, pentru că eu îm i petrec o m are p a r­te din timp văzând m am ele care îşi aduc m icuţii la s p i­tal, şi simt că vin la m ine îngrijorate pentru copiii lor, în ­grijorate din cauza copilului lor, iar dacă nu ar fi, nu ar observa când acestuia îi este rău. (CR: Da.) A desea, v in când copilul este foarte bine. O m am ă poate să-mi s p u ­nă că m icuţul a căzut ieri şi s-a lovit la cap şi „V reau doar — nu sunt foarte sigură dacă este la fel de b ine ca înainte şi dacă totul este în regulă?" Ei bine, este foarte bine că ea vine, iar datoria mea este, probabil, să sp u n : „Da, am exam inat copilu l şi este în regulă". Iar atu n ci am senzaţia că mă ocup cu sentim entul de vinovăţie al mam ei faţă de copilul ei, lucru care este în regulă — se termină în m om entul în care ea a făcut ce trebuia, a m ers la control; sau putea să nu trebuiască să vină la doctor, putea pur şi sim plu să-l urmărească pe copil şi să se g â n ­dească şi să vadă că, până la urm ă, toate lucrurile su n t în regulă. Dar cred că ceea ce o face sensibilă este se n ti­mentul de vinovăţie (CR : Da.) şi faptul că se îndoieşte de ea însăşi. Pentru că uneori chiar descopăr că există p ă ­rinţi care nu au această capacitate de a se sim ţi v inovaţi şi care nici m ăcar nu observă când copiii lor sunt b o l- navi.-------------------------------------------- -----------------------------------

CR: Da, trebuie să fie destul de p lăcut, dacă p o t să spun aşa, pentru copil. Vreau să spun că pentru un co ­pil mic lumea şi responsabilităţile legate de ea sunt e n o r­

O p ere 2: C onw rbiri psihanalitice cu păritiţii «25

Page 126: convorbiri psihanalitice cu parintii

126 D.W. W innicott

m e, copleşitoare, nu-i aşa? Iar o mamă care este gata să accepte ea însăşi vina pentru lucrurile care se întâm plă, să se învinovăţească pe sine şi să-l protejeze în acest fel, trebuie să fie ceva foarte plăcut pentru copil; vinovăţia m am ei devine un cuib pentru copil, nu-i aşa? îm potriva lum ii în general.

DW W : Da. Cred că, în mare, dacă ai putea să-ţi alegi părinţii, ceea ce bineînţeles nu se poate, am prefera să avem o m am ă care ar avea un sentim ent de vinovăţie — sau, în orice caz, care s-ar sim ţi responsabilă şi care ar sim ţi că, dacă lucrurile merg prost, probabil este din ca­uza ei — am prefera-o unei m am e care ar apela im ediat la ceva din afară pentru a explica totul şi ar spune că este din cauza furtunii de azi-noapte sau datorită unui feno­men clar din exterior, neasum ându-şi responsabilitatea pentru nimic. Cred că dintre cele două, cu siguranţă din­tre cele două extrem e, am prefera să avem m am a care se sim te foarte responsabilă.

11961]

Page 127: convorbiri psihanalitice cu parintii

C ap ito lu l IX

Dezvoltarea simţului»

binelui şi răului la copil

'I f n ii oam eni cred că ideea de bine şi de rău se ^ 1 dezvoltă la copil precum m ersul sau vorbitu l,K J iar alţi oam eni cred că trebuie să o im plantezi.

Propriul meu punct de vedere este că între aceste dou ă extrem e există loc pentru altceva, există loc pentru ideea potrivit căreia simţul binelui şi răului, la fel ca m ulte alte lucruri, apare într-un mod firesc în fiecare bebeluş şi c o ­pil, dacă anum ite condiţii ţinând de îngrijirea din partea mediului pot fi considerate sigure. A ceste condiţii e se n ­ţiale nu pot fi descrise în câteva cuvinte, dar în m are este vorba despre urm ătoarele lucruri: ca m ediul să fie p re- dictibil şi la început înalt adaptat nevoilor copilu lui. în realitate, cei m ai m ulţi bebeluşi şi copii mici ch iar p r i­m esc aceste lucruri esenţiale.

Aş dori doar să spun că baza m oralităţii este rep re­zentată de experienţa fundam entală a copilului de a fi cu adevărat el însuşi, de a exista într-un mod n e în tre ­rupt; a reacţiona la neprevăzut întrerupe această ex isten ­ţă continuă şi interferează cu dezvoltarea unui sine. Dar

Page 128: convorbiri psihanalitice cu parintii

128 D.W. Winnicott

aceste lucruri depăşesc cu mult intenţia acestei discuţii. Trebuie să trec la următoarea fază a dezvoltării.

Pe măsură ce fiecare copil începe să adune o experien­ţă vastă de a continua să existe în dulcele mod propriu şi să sim tă că există un sine, un sine care poate fi ind e­pendent de mam ă, atunci temerile încep să dom ine sce­na. A ceste temeri sunt de natură primitivă şi se bazează pe aşteptările copilu lui în ceea ce priveşte răzbunările rudim entare. Copilul devine surescitat, cu impulsuri sau idei agresive ori distructive, cu manifestări precum ţipa­tul sau dorinţa de a m uşca, şi imediat simte lumea ca fi­ind plină cu guri care muşcă, dinţi ostili şi gheare şi tot felul de lucruri am eninţătoare. Astfel, lumea bebeluşu­lui ar fi un loc înspăim ântător dacă nu ar fi rolul protec­tor general al m am ei care ascunde aceste tem eri foarte m ari ce aparţin experienţei timpurii de viaţă a bebeluşu­lui. M am a (şi nu uit tatăl) transformă calitatea tem erilor copilu lui mic prin faptul că este o fiinţă umană. Treptat, bebeluşul începe s-o recunoscă ca fiinţă um ană. Aşa în ­cât, în loc de o lume a răzbunărilor magice, bebeluşul ca­p ătă o mamă care înţelege şi care reacţionează la im pul­su rile bebeluşului. D ar mama poate fi rănită sau poate deveni furioasă. Atunci când formulez lucrurile în acest fel, înţelegeţi im ediat că, pentru bebeluş, este o m are di­feren ţă dacă forţele răzbunătoare se um anizează. De exem p lu , m am a cunoaşte diferenţa dintre distrugerea propriu-zisă şi intenţia de a distruge. Spune „A u!" atunci când este muşcată. Dar nu este deranjată deloc de recu­noaşterea faptului că bebeluşul vrea să o m ănânce. De fapt, sim te că acest lucru este un com plim ent, singurul fel în care bebeluşul îşi poate manifesta iubirea suresci­tată. Şi, bineînţeles, nu este atât de uşor de mâncat. Spu­ne „A u!", dar acest lucru înseamnă doar că a sim ţit oa­

Page 129: convorbiri psihanalitice cu parintii

recare durere. Un bebeluş poate răni sânul şi mai a les dacă, din nefericire, dinţii apar mai devrem e. Dar m a ­m ele supravieţuiesc, iar bebeluşii au şansa de a fi reasi­guraţi prin această supravieţuire. Mai m ult decât a tât, chiar le daţi bebeluşilor ceva tare, nu-i aşa, ceva cu un potenţial m are de supravieţuire, cum ar fi jucăriile d in plastic tare sau inelele de os? Pentru că ştiţi că este o uşu­rare pentru bebeluş să poată muşca totul, din toate.

în aceste feluri, bebeluşul are şansa să dezvolte fo lo ­sirea fanteziei alături de acţiunea impulsivă propriu-zisă, iar acest pas im portant rezultă din atitudinea consecven­tă a mamei şi din faptul că este în general de încredere. De asem enea, această calitate a m ediului de a fi de în ­credere oferă un cadru în care următorul pas înainte în dezvoltare poate avea loc. A cest stadiu urm ător e s te unul care depinde de contribuţia pe care o poate ad u ce copilul la fericirea părinţilor. Mama este acolo la m om en­tul potrivit şi va primi gesturile im pulsive pe care b eb e­luşul le face către ea şi care înseam nă at'ât de mult p e n ­tru ea, deoarece ele fac într-adevăr parte din bebeluş şi nu sunt doar reacţii. Există zâmbetul reactiv care înseam ­nă prea puţin sau nim ic, dar există şi zâm betul care în cele din urmă apare şi care înseam nă că bebeluşul s im ­te iubire, şi sim te iubire în acel m om ent pentru m am ă. Mai târziu, bebeluşul o va stropi în baie sau o va trage de păr sau o va m uşca de lobul urechii sau o va îm b ră ­ţişa şi aşa mai departe. Sau bebeluşul va produce o e x ­creţie într-un m od special care im plică faptul că excreţia are înţeles de cadou, iar acest lucru este vatoros. M a m a se simte extrem de refăcută de aceste lucruri micuţe dacă ele sunt spontane. Pe baza acestui fapt, bebeluşul p oate să atingă o nouă dezvoltare şi integrare, să accepte de o manieră nouă şi mai com pletă responsabilitatea pentru

O i’EKt 2 : Cotworbiri psihanalitice cu pntinfii 129

Page 130: convorbiri psihanalitice cu parintii

130 D.W. W innicott

toată răutatea şi distructivitatea simţită în m om entele de surescitare — adică în experim entarea instinctelor.

Cel m ai im p o rtan t instin ct pentru bebeluş este cel stârn it de hrănire, iar acesta devine asociat cu realita­tea iu birii şi p lăcerii, cu joaca p lină de afecţiu n e. Iar fantasm ele m âncatului mam ei şi tatălui se am estecă cu realitatea m âncatulu i care este deplasată asupra m ân­catului de m âncare. Bebeluşul poate începe să accepte în treaga resp o n sab ilita te pentru toată această d istru ­gere neîndurătoare, pentru că ştie despre gesturile care apar şi ele şi care indică un im puls de a da, dar şi pen­tru că ştie din exp erien ţă că m am a va fi acolo în m o­m entul în care im pulsurile de iubire adevărată apar. In acest fel, se iv eşte o m ăsură de control asupra a ceea ce este p ercep u t ca fiind bine şi asupra a ceea ce este p ercep u t ca fiind rău, şi astfel, printr-un proces com ­plex şi d atorită p u terilor în creştere care îi perm it co ­pilu lu i să m enţină la un loc d iverse experienţe — lu ­cru pe care noi îl num im integrare — , bebeluşul devi­ne trep tat capabil să tolereze să se sim tă anxios în le­gătură cu elem en tele d istructive din cadrul exp erien­ţelor in stin ctu ale , ştiind că vor exista oportunităţi de rep arare şi reco n stru cţie . A cestei to lerări a anxietăţii noi îi spunem în tr-u n anum e fel. îi spunem sentim ent de v in o v ăţie . P u tem vedea sentim entu l de v in ovăţie d ezvoltând u -se o dată cu apariţia încrederii bebeluşu­lui în faptu l că se p oate baza pe m ediul încon ju rător şi, de asem enea, vedem capacitatea de a se sim ţi v ino­vat d isp ărând o dată cu pierderea încred erii şi a fap­tu lu i că se p oate b aza pe m ediu l în co n ju ră to r ca, de exem plu , atunci când m am a trebuie să plece de lângă b eb elu şu l ei sau atu n ci când este b o ln av ă sau poate doar preocupată de ceva.

Page 131: convorbiri psihanalitice cu parintii

O dată ce bebeluşul a început să poată avea un sen ­tim ent de v inovăţie, adică să conecteze com portam en­tul constructiv cu an xietatea referitoare la d istrugere, atunci el se află în poziţia de a alege ceea ce pare să fie bine de ceea ce pare să fie rău. Nu este o preluare direc­tă a sim ţului m oral al părinţilor, ci un sim ţ moral nou, debutând aşa cum ar trebui în cazul fiecărui nou indi­vid. Desigur, sentim entul că ceva este cum trebuie are legătură cu ideea bebeluşului despre aşteptările mamei sau ale părinţilor, dar m ai adânc înrădăcinat este în ţe ­lesul binelui şi răului care este în legătură cu sentim en­tul de vinovăţie — echilibrul dintre anxietatea cu privi­re la im pulsurile d istructive şi capacitatea şi op ortu ni­tatea de reparare şi construire. Ceea ce dim inuează sen ­tim entul de vinovăţie este perceput ca fiind bun de că ­tre bebeluş, iar ceea ce intensifică sentim entul de v in o­văţie este perceput ca fiind rău. De fapt, m oralitatea în ­născută a bebelu şu lui, aşa cum se dezvoltă ea plecând de la tem erile rudim entare, este cu m ult mai aspră d e­cât m oralitatea m am ei şi a tatălui. D oar ce este ad evă­rat şi real contează pentru bebeluş. Ar fi o sarcină des­tul de grea să-ţi înveţi copilul să spună „Ta!" din p o li­teţe şi nu din recunoştinţă.

Veţi vedea că, p o triv it teoriei pe care o fo losesc în m unca m ea, îi perm iteţi bebeluşului dvs. să dezvolte un sim ţ al binelui şi răului prin faptul că sunteţi o persoa­nă de încredere în această fază tim purie form ativă din experienţele sale de viaţă. în măsui'a în care fiecare co ­pil şi-a descoperit propriul sim ţ al vinovăţiei, atunci, şi numai atunci, are sens ca dvs. să introduceţi ideile dvs. despre bine şi rău.

Dacă nu vă descurcaţi cu bebeluşul dvs. în acest fel (şi vă va fi mai uşor cu unii decât cu alţii), va trebui să

OPKKE 2 : Convorbiri psihanalitice cu părinţii 131

Page 132: convorbiri psihanalitice cu parintii

132 D.W. Winnicott

v alorificaţi în cel mai bun mod faptul de a fi o fiinţă um ană severă, deşi ştiţi că lucrurile ar m erge mai bine în cazul procesului natural de dezvoltare al copilului. D acă eşuaţi pe toate fronturile, atunci va trebui să încer­caţi să im plantaţi ideile de bine şi de rău prin învăţare cu forţa. Dar aceasta este doar un substitut, o acceptare a eşecu lu i, şi o să vă sim ţiţi m izerabil; şi, în orice caz, această m etodă funcţionează doar atâta timp cât dvs., sau cineva acţionând în num ele dvs., este prezent pen­tru a vă im pune voinţa. Pe de altă parte, dacă veţi reuşi să-i asiguraţi bebeluşului dvs. un început în viaţă în care, prin calitatea dvs. de a fi de încredere, el să dezvolte un sim ţ personal al binelui şi răului în locul tem erilor rudi­m entare şi prim itive de răzbunare, atunci veţi descoperi m ai târziu că puteţi întări ideile copilului dvs. şi le pu­teţi îm bogăţi cu propriile dvs. idei. Pentru că pe măsură ce copiii cresc, le place să-şi imite părinţii, sau să-i sfide­ze, ceea ce până la urm ă este la fel de bine.

11962]

Page 133: convorbiri psihanalitice cu parintii

C ap ito lu l X

Acum are cinci ani

.v'-V-"||"'ntr-un proces desfăşurat nu de m ult, se pare că ^ un cunoscut judecător ar fi spus, în legătură cu

JH cazul unui copil de aproape cinci ani ai cărui p ă ­rinţi se d esp ărţiseră: „Este b inecun oscut faptul că , la vârsta aceasta , copiii se refac rep ed e8". Nu d o resc în nici un fel să critic sentinţa dată în acest caz, dar în tre ­barea „copiii de cinci ani se refac în tr-ad ev ăr a tât d e repede pe cât se cred e?" este d esch isă d iscu ţiei n o a s ­tre. C ap acita tea de refacere rap id ă , mi se pare m ie , apare doar o dată cu creşterea şi m atu ritatea , iar n o i pu tem su sţin e ideea potrivit căreia nu ex istă n ici un m om en t în cad ru l d ezvoltării co p ilu lu i în care să se poată spune că respectivul copil se reface repede. C a ­pacitatea de refacere rapidă ar presupune că ne-am p u ­tea aştepta la com plianţă din partea copilului, fără n ici un pericol la adresa creşterii p erson alităţii şi a s ta b ili- rii caracterului lui.

8 în lb. engleză este folosit term enul „resilien t"; in Ib. ro m ân ă s-a preferat traducerea printr-o perifrază, d eoarece „rezilienţă" s-a în c e ­tăţenit mai mult ca term en tehnic. ( N . t .)

Page 134: convorbiri psihanalitice cu parintii

134 D .W . W innicott

într-adevăr, s-ar putea argumenta că există anum ite trăsături speciale în cadrul acestui stadiu al vârstei de cinci ani care v-ar putea determina să fiţi atenţi în mod special să nu scăpaţi nici o clipă din vedere calitatea m e­diului de a fi de încredere. în această seară, voi încerca să analizez aceste trăsături speciale.

Vă vedeţi copiii crescând şi sunteţi uim iţi. Totul se petrece atât de încet şi totuşi, în acelaşi timp, totul se pe­trece într-o clipită. Iată ce este ciudat cu privire la acest lucru. Cu câteva săptăm âni în urmă, aveaţi un bebeluş. A poi avea trei ani, iar acum are cinci, iar m âine o să m eargă la şcoală — el sau ea, după cum este cazul. Şi, în câteva săptăm âni, o să înceapă practic să m eargă la serviciu.

Aici există o contradicţie interesantă. Timpul a trecut atât încet, cât şi repede. Sau, aş putea spune, atunci când percepeaţi lucrurile din punctul de vedere al copilului dvs., timpul practic sfoătea în loc. Sau a început prin a sta în loc şi doar treptat a prins să curgă. Ideea de in fin it provine de la urm ele m nezice din copilăria tim purie a fiecăruia dintre noi, înainte ca timpul să fi început. Dar când te reîntorci la punctul de vedere al exp erienţelor adulte, realizezi că cinci ani nu înseamnă aproape nim ic.

A cest lucru are un efect curios asupra relaţiilor între ceea ce vă ream intiţi dvs. şi ceea ce îşi ream inteşte cop i­lul dvs. Dvs. vă ream intiţi cu claritate ce s-a întâm plat cu o lună în urmă şi acum descoperiţi brusc că m icuţul dvs. de cinci ani nu-şi ream inteşte vizita mă tuşii lui sau prim irea noului căţeluş. îşi ream inteşte anum ite lucruri, ch iar lucruri din copilăria tim purie, mai ales dacă s-a vorbit despre ele, şi foloseşte istoria fam iliei pe care o află aproape ca şi cum ar fi despre altcineva sau ca şi cum s-ar referi la personajele unei cărţi. A devenit mai

Page 135: convorbiri psihanalitice cu parintii

conştient cu privire la el însuşi şi la timpul prezent şi, o dată cu acest lucru, a început să uite.

Acum are un trecut, iar în mintea lui, urme de lucruri pe jum ătate uitate. Şi-a lăsat ursuleţul în fundul u ltim u ­lui sertar sau a u itat cât de im portant a fost odată, cu excepţia m om entelor când, brusc, sim te din nou n ev o­ia de el.

Am putea spune că iese dintr-un spaţiu protejat; p e­reţii acestui spaţiu încep să aibă găuri, iar gardurile d e­vin inegale în grosim e; şi iată că este afară. Nu-i este uşor să intre din nou înăuntru sau să simtă că este iar în ău n ­tru, cu excepţia m om entelor când este obosit sau bolnav, atunci când dvs. reasam blaţi acest spaţiu protejat p e n ­tru binele lui.

A cest sp a ţiu p ro te ja t i-a fost o ferit de că tre d v s ., m am a şi tatăl lui, de fam ilie, de casă şi curte, de p r iv e ­liştile, zgom otele şi m irosurile fam iliare. De asem enea, ţine de propriu l lui stadiu de im aturitate şi de g rad u l în care se bazează pe capacitatea dvs. c e a fi de în cre ­dere şi de natura su biectivă a lum ii copilăriei t im p u ­rii. A cest spaţiu protejat a fost o urm are firească a b ra ­ţelor dvs. cu care îl în co n ju ra ţi cân d era un b e b e lu ş . V -aţi ad a p ta t în tr-u n m od in tim n ev o ilo r co p ilu lu i dvs., iar apoi, treptat, v-aţi dez-ad ap tat, în funcţie de ritm ul în care a devenit capabil să se bucure la în tâ ln i­rea cu neaşteptatul şi noul. Aşa încât, de vrem e ce c o ­piii nu prea sunt cu-adevărat toţi la fel, descoperiţi că aţi creat un spaţiu protejat în care trăieşte fiecare cop il, câte unul pentru fiecare copil; şi din chiar acest sp aţiu protejat iese acum fiul sau fiica dvs. — gata pentru un nou fel de grup, un nou fel de spaţiu , cel puţin pentru câteva ore pe zi. Cu alte cuvine, copilul dvs. va m erge la şcoală.

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 135

Page 136: convorbiri psihanalitice cu parintii

13<> D.W. W innicott

W ordsw orth s-a referit la această schim bare în a sa „O dă sem nelor nem uririi":

„Ne scalda cerul anii de pruncie!Umbre de temniţi însă prind să-ntineCopilul care creşte..."9

Cu siguranţă, aici poetul a sim ţit conştientizarea co­p ilu lu i cu privire !a noul spaţiu , în contrast cu incon­ştienţa pruncului cu privire la dependenţă.

Bineînţeles, aţi început deja acest proces în m om en­tul în care aţi apelat la o grădiniţă, dacă s-a întâm plat să fie una foarte bună aproape de locuinţa dvs. în cadrul unei grădiniţe bune, unui m ic grup de copii între trei şi c in ci ani îi pot fi oferite oportunităţi de joacă, şi i se pot da jucării potrivite pe o duşum ea mai bună, poate, de­câ t aveţi dvs. acasă, iar cineva este întotdeauna prezent pentru a superviza prim ele experienţe din viaţa socială a le copilului dvs., cum ar fi pocnirea vecinului în cap cu o lopăţică.

Dar grădiniţa nu diferă prea mult de acasă, încă este v orba despre un aranjam ent specializat. Şcoala pe care o luăm acum în considerare este ceva diferit. Şcoala pri­m ară poate fi bună sau nu atât de bună, dar nu va fi adaptabilă ca grădiniţa, nu va fi specializată — cu excep­ţia , poate, doar a începutu lu i. Cu alte cuvinte, copilul dvs. va fi cel care va trebui să se adapteze, va trebui să coresp u n d ă aştep tărilor şcolii. Sper cu adevărat să fie gata pentru acest lucru, pentru că dacă este, se pot obţi­ne m ulte din această nouă experienţă.

q în traducerea lui T udor D orin, în A n t o l o g i c d e f w e z i e e n g l e z i ) i le la

î n c e p u t u r i p â n ă a z i , Biblioteca pentru toţi, Editura M inerva, Bucureşti, 1 9 8 1 , p. 100. ( N . r e d . )

Page 137: convorbiri psihanalitice cu parintii

V-aţi gândit m ult la gestionarea acestei mari sc h im ­bări din viaţa cop ilu lu i dvs. Aţi d iscutat deja d e sp re şcoală, iar copilul s-a jucat de-a şcoala şi aşteaptă cu n e ­răbdare să exp erim en teze o extensiune la lu cru rile p e care dvs. sau alţii deja l-aţi învăţat.

în acest stadiu, chiar apar dificultăţi deoarece sc h im ­bările din m ediu ar trebui să fie ajustate după sch im b ă­rile care se petrec în copil datorită creşterii. M -am o c u ­pat cu multe dificultăţi ale copiilor de această vârstă şi aş spune urm ătorul lucru: în majoritatea cazurilor de d i­ficultăţi nu există deloc o tulburare profundă, o boală re ­ală. In cazul unui copil, apar tensiuni datorită n eces ită ­ţii de a fi rapid, în cazul altuia, datorită necesităţii d e a fi lent. Câteva luni înseam nă foarte mult. Poate s im ţiţi că fiul dvs., a cărui zi de naştere este în noiem brie, ab ia aşteaptă să înceapă şcoala, în timp ce acela a cărui zi d e naştere este în august este pregătit pentru şcoală cu o lună sau două prea devrem e. în orice caz, unii copii se avântă cu nerăbdare în ape mai adânci, în tim p ce a lţii tind să stea trem urând pe mal şi se tem să se arunce. Ş i, că veni vorba, unii dintre vajnicii îndrăzneţi se ră z g â n ­desc după ce bagă degetul în apă şi se reîntorc în b ra ţe ­le dvs., refuzând să m ai iasă din spaţiul protejat p en tru zile sau săptăm âni întregi sau chiar mai mult. Dvs. a ju n ­geţi să ştiţi ce fel de copil aveţi, aşa încât vorbiţi cu p r o ­fesorii de la şcoală, care sunt foarte obişnuiţi cu to a te acestea şi care pur şi simplu aşteaptă şi au răbdare. C eea ce trebuie înţeles este că ieşirea din acel spaţiu p rote jat este ceva foarte surescitant si foarte însp ăim ântător; si că, o dată aflat afară, este îngrozitor pentru copil să n u se poată reîntoarce înăuntru, şi că viaţa este o lungă s e ­rie de ieşiri din spaţii protejate, de asumări de noi riscuri, de întâlniri cu provocări noi şi surescitante.

O i’KRt 2 : C ouw rbiri psihanalitice cu părinţii 137

Page 138: convorbiri psihanalitice cu parintii

i38 D.W. W innicott

U nii copii au d ificu ltăţi personale din cauza cărora sunt incapabili să facă noi paşi şi aţi putea avea nevoie de ajutor dacă aceste dificultăţi nu se vindecă o dată cu trecerea tim pului sau dacă există alte indicaţii că un co­pil anum e este bolnav.

D ar ar putea fi ceva în neregulă cu dvs., m am a per­fectă, atunci când copilu l se răzgândeşte şi dă înapoi. Dacă ar putea fi realm ente vorba despre aşa ceva, atunci nu cred că aţi dori să om it acest lucru. O să vă arăt ce vreau să spun.

A num ite m am e operează pe două niveluri. La un ni­vel (să-i spun nivelul superficial?), vor doar un singur lucru, vor ca băiatul sau fata lor să crească mare, să iasă din spaţiul protejat, să m eargă la şcoală, să cunoască lu­m ea. La un alt nivel, probabil mai profund şi nu în în ­tregim e conştient, nu pot concepe să-şi lase copilul să se desprindă. La acest nivel mai profund, unde logica nu este atât de im portantă, mama nu poate renunţa la acest cel mai de preţ lucru, funcţia ei m aternă — sim te că poa­te fi m aternă cu mai m ultă uşurinţă atunci când copilul este dependent de ea decât atunci când, datorită creşte­rii, el ajunge să se bucure de faptul de a fi separat, şi in­dependent, şi sfidător.

Copilul sim te acest lucru cu foarte mare uşurinţă. Cu toate că este fericit la şcoală, vine gâfâind acasă şi prefe­ră să ţipe decât să intre pe uşa şcolii în fiecare dim inea­ţă. îi pare rău pentru dvs. pentru că ştie că nu puteţi su­porta să-l pierdeţi şi că nu aveţi tăria necesară pentru a-1 lăsa liber datorită firii dvs. Ar fi mai uşor pentru el dacă dvs. v-aţi bucura să scăpaţi de el şi v-aţi bucura să-l re­primiţi.

Vedeţi dvs., m ulţi oam eni, inclusiv cei mai buni, sunt un pic deprim aţi o parte a tim pului sau aproape tot

Page 139: convorbiri psihanalitice cu parintii

timpul. Au un vag sentim ent de vinovăţie cu privire la ceva şi îşi fac griji în legătură cu responsabilităţile lor. Vioiciunea copilului în casă a fost ca un tonic perpetuu. Zgom otele făcute de copil, fie ele şi ţipete, au rep rezen­tat întotdeauna un sem n de viaţă şi au oferit exact su ­portul potrivit. Pentru că oam enii deprim aţi se sim t tot timpul ca şi cum ar fi lăsat ceva să m oară, ceva preţios şi esenţial. Vine timpul când copilul lor trebuie să m ear­gă la şcoală, iar atunci m am ei i se face team ă de g olu l din căm inul ei şi din ea, dar şi de am eninţarea unui sen ­tim ent de eşec personal intern care o poate d eterm in a să-şi găsească o preocupare alternativă. Atunci când co ­pilul se întoarce de la şcoală, dacă a apărut o nouă p re­ocupare, nu va mai exista loc pentru el sau va trebui să-şi recâştige prin luptă locul în inim a m am ei lu i. A ceastă luptă pentru recâştigarea locului devine mai im p ortan­tă pentru el decât şcoala.

R ezultatul obişnuit ,este acela că m icuţul devine u n caz de refuz şcolar. în tot acest tim p, el tânjeşte să fie la şcoală, iar m am a tânjeşte ca el să fie asem enea celorlalţi copii.

Am cunoscut un băieţel care, în acest stadiu , a d e z ­voltat o pasiune pentru a uni diverse lucruri între ele cu frânghii. Lega tot tim pul pernele de raftul de deasu p ra căm inului şi scaunele de mese, astfel încât orice m işca ­re prin casă devenise foarte riscantă. Ţinea foarte m u lt la mama lui, dar era tot timpul nesigur cu privire la re ­întoarcerea în inim a ei, deoarece ea a suferit o d ep resie atunci când el a părăsit-o şi, im ediat, l-a înlocuit cu a lt ­ceva pentru care îşi făcea griji sau de care se îndoia.

Dacă sunteţi m ăcar puţin aşa, poate veţi găsi a ju to r în înţelegerea faptului că aceste lucruri se întâm plă frec­vent. Puteţi să vă bucuraţi că m icuţul dvs. este sensib il

O p e re 2: Convorbiri psihanalitice cit părinţii 139

Page 140: convorbiri psihanalitice cu parintii

140 D.W. Winnicott

la sen tim en tele m am ei lui sau ale altor oameni, dar să v ă p a ră rău că anxietatea dvs. neexprim ată şi chiar in­con ştien tă l-ar putea determina să-i pară rău pentru dvs. Să fie incapabil să iasă din spaţiul protejat.

P u te ţi să fi experim entat şi ceva mai devreme aceas­tă d ificu lta te în care se află acum. De exem plu, se poate ca înţărcarea lui să vă fi părut dificilă. Se poate să fi ajuns să recunoaşteţi un model în reţinerea lui de a face orice p as n ou sau de a explora necunoscutul. în fiecare dintre a ce s te stadii, v-aţi aflat sub ameninţarea de a pierde de­p en d en ţa copilului dvs. de dvs. V-aţi aflat în procesul de d o b â n d ire a unui copil cu independenţă şi o concepţie p e rso n a lă asupra vieţii şi, deşi puteaţi vedea avantajele ca re ar fi putut decurge de aici, nu aţi putut obţine eli­b e ra re a necesară din partea sentimentelor. Există o rela­ţie fo arte strânsă între această stare de spirit vag depri­m a tă — această preocupare cu anxietăţi nedefinite — şi ca p a cita tea unei fem ei de a-i oferi copilului întreaga ei a te n ţie . Nu pot să vorbesc cum trebuie despre una din­tre e le fără a mă referi şi la cealaltă. Cele mai multe fe­m ei trăiesc, presupun, exact la limită.

M am ele au de trecut prin tot felul de agonii şi este un lu cru destul de bun atunci când bebeluşii şi copiii nu tre­b u ie să fie prinşi în ele. Au şi ei destule agonii proprii. D e fap t, ei preferă mai degrabă să aibă propriile lor ago­n ii, aşa cum preferă abilităţile noi, şi o viziune din ce în ce m a i largă, şi fericirea.

C e sunt acele lucruri pe care Wordsworth le num eşte „ u m b re de tem n iţi"? în lim bajul m eu, ele reprezintă schim barea de la copilul mic, care trăieşte într-o lume su­b ie c tiv ă , la copilul mai mare, care trăieşte în lumea rea­lită ţii îm părtăşite. Un copil începe viaţa în cadrul unui co n tro l m agic al m ediului — dacă-i acordaţi o îngrijire

Page 141: convorbiri psihanalitice cu parintii

îndeajuns de bună — şi creează lumea de la capăt, chiar şi pe dvs. sau clanţa de la uşă. Până la vârsta de cinci ani, copilu l a d even it cap abil să vă perceapă mai m ult aşa cum sunteţi, să adm ită o lum e de m ânere de uşi şi alte obiecte care exista d inainte de concepţia lui şi să recu ­noască realitatea dependenţei exact în perioada în care devine cu adevărat independent. Totul este o chestiune de sincronizare şi sunt convins că gestionaţi totul m inu ­nat. într-un fel sau altul, oam enii de obicei reuşesc acest lucru. Există o m ulţim e de alte m odalităţi în care viaţa vă poate afecta copilul la această vârstă. Am m enţionat ursuleţul copilului. Se poate foarte bine ca m icuţul dvs. să fie d ep en d en t de un anum it o b iect special. A cest obiect special care, la un m om ent dat, era o păturică sau un şerveţel sau una dintre eşarfele dvs. sau o păpuşă de cârpe a început să devină im portant pentru el sau ea în jurul prim ei aniversări şi mai ales în m om entele de tran­ziţie, de exem plu de la starea de veghe la somn. Este e x ­trem de im portant; se întâm plă să fie tratat îngrozitor; poate chiar miroase. Sunteţi norocoase dacă odrasla dvs. foloseşte acest obiect şi nu pe dvs. sau lobul urechii dvs. sau părul dvs.

A cest obiect însoţeşte copilul în realitatea externă sau îm p ărtăşită . Este parte atât d in co p il, cât şi din d v s., mama. Unul dintre copiii dvs. care are un astfel de obiect nu are nevoie deloc de el în tim pul zilei, în tim p ce un altul îl ia peste tot. La vârsta de cinci ani, nevoia de acest obiect se poate să nu fi încetat, dar m ulte alte lucruri pot să-i ţină locul — copilul se uită Ia benzi desenate, are o m are varietate de jucării, atât dure, cât şi moi, şi există o întreagă viaţă culturală aşteptând să îmbogăţească exp e­rienţa copilului de a exista. Dar se poate să aveţi proble­me atunci când copilul m erge la şcoală şi veţi avea n e ­

O l’KKH 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 14 1

Page 142: convorbiri psihanalitice cu parintii

142 D.W. W innicott

v oie ca învăţătorul să o ia încet şi să nu interzică com ­plet ca acest obiect să fie adus în clasă, m ăcar pentru în­cep u t. Această problem ă aproape întotdeauna se rezol­vă de la sine în câteva săptăm âni.

A ş spune că micuţul ia cu el la şcoală o bucăţică din relaţia cu dvs., relaţie ce datează din tim pul dependen­ţei infantile, al copilăriei tim purii, din acel timp în care el abia începea să vă recunoască pe dvs. şi lum ea încon­ju rătoare ca fiind separate de sine.

Dacă anxietăţile legate de mersul la şcoală se rezolvă, a tun ci băiatul va fi capabil să renunţe să mai ia cu sine a ce s t obiect şi, în locul lui, va avea un cam ion sau un m o to r alături de sforile şi bom boanele din buzunar, iar fata se va descurca cum va înnodându-şi batista sau poa­te va avea un bebeluş secret într-o cutie de chibrituri. în o rice caz, dacă întâm pină greutăţi, copiii îşi pot oricând su g e degetul m are sau roade unghiile. Pe m ăsură ce ca­pătă încredere în sine, de obicei renunţă la aceste lucruri. Vă obişnuiţi să vă aşteptaţi să m anifeste anxietate în le­gătu ră cu tot ce reprezintă o desprindere din unitatea cu dvs. sau căminul lor, o mişcare către cetăţenia lumii largi. Iar an x ietatea se poate m anifesta sub form a unei reîn­toarceri la m odelele infantile care, din fericire, dăinuie p entru a oferi suport. Aceste m odele devin un fel de psi­hoterapie intrinsecă, psihoterapie care îşi păstrează efica­cita tea pentru că dvs. sunteţi vie şi disponibilă şi pentru că oferiţi încontinuu o legătură între prezent şi experien­ţele din pruncie ale copilului, ale căror relicve sunt aceste m od ele .

în că ceva. Copiii au tendinţa să se sim tă lipsiţi de lo­ia litate dacă le place şcoala şi dacă le face plăcere să uite d e d v s. pentru câteva ore. A stfel încât se sim t vag an- xioşi pe m ăsură ce se apropie de casă sau îşi am ână în­

Page 143: convorbiri psihanalitice cu parintii

toarcerea acasă fără să ştie de ce. Dacă aveţi vreun m o­tiv pentru a fi supărate pe copilul dvs., vă rog, nu a le ­geţi m om entul reîntoarcerii de la şcoală pentru a vă ex ­prim a supărarea. Se poate ca şi dvs. să fiţi deran jate că aţi fost uitate, aşa că fiţi atente la propriile dvs. reacţii la noua stare de lucruri. Ar fi mai bine să nu vă în fu riaţi din cauza petei de cerneală de pe faţa de masă atâta timp cât dvs. şi copilul dvs. nu aţi restabilit legătura.

A ceste lu cru ri nu prezintă o d ificu ltate prea m are dacă ştiţi ce se întâm plă. Pentru copil, a creşte m are nu înseam nă num ai lapte şi miere, iar pentru m am ă adesea înseam nă pelin.

O pere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 143

[1962]

Page 144: convorbiri psihanalitice cu parintii

C apitolu l XI

Construirea încrederii

r trebui să fie uşor să scrii despre tensiunile vârstelor tim purii, fie şi numai pentru că toa- tă lumea ştie că toţi copiii foarte mici au nevo­

ie d e o îngrijire continuă şi de încredere, altfel nu se dez­v o ltă cum trebuie. în următorul stadiu al dezvoltării in ­d iv id u ale , ne aşteptăm ca micuţii să fi adunat înăuntrul lo r nenum ărate exem ple de îngrijire bună şi să meargă în a in te cu o anumită cantitate de credinţă, credinţă în oa­m en i şi în lume, aşa încât să fie nevoie de ceva destul de im p o rtan t pentru a le-o zdruncina. La vârstele mai tim ­p u rii totuşi, această credinţă în lucruri şi această încre­d e re în oameni se află în procesul de construcţie.

A cesta este principalul fapt pe care îl constatăm în le­g ă tu ră cu cei foarte mici, şi anume că, deşi au încredere în n o i, credinţa le poate fi foarte uşor zdruncinată. Din această cauză, avem grijă în mod special să fim de încre-

S e va înţelege că nu facem acest lucru printr-un efort d e lib era t sau studiind cărţi sau audiind conferinţe, ci îl facem pentru că m icuţii ne fac să dăm ce este mai bun în n o i, astfel încât, pentru o vreme, ne com portăm foar­

Page 145: convorbiri psihanalitice cu parintii

te b ine. Nici m ăcar nu ne certăm în public — adică în faţa copiilor, şi ne perm item să părem atraşi unul de ce­lălalt datorită chiar realităţii existenţei copiilor.

Unii oam eni sunt prea prinşi de gestionarea proprii­lor vieţi şi tem peram ente dificile, astfel încât nu pot face pentru copiii lor lucrurile de care aceştia au nevoie, dar copiii pot înţelege foarte multe, atâta timp cât există un căm in, cât părinţii sunt văzuţi îm preună, cât există căl­dură, fie şi într-un clim at rece, şi m âncare care poate fi anticipată şi savurată, cât nu există zgom ote bruşte şi im­previzibile care rănesc fizic şi nu pot fi explicate. In con­diţii fizice care pot fi cunoscute şi, ca să spunem aşa, de care te poţi prinde, copiii pot suporta o oarecare tensiu­ne în relaţia dintre părinţi, de vreme ce pentru ei oricum este un lucru bun că părinţii sunt prezenţi, sunt vii şi au sentim ente. în acelaşi timp, este adevărat că creşterea co­piilor mici se realizează mai uşor dacă între părinţi s-a stabilit o relaţie relaxată. într-adevăr, lumea interperso- nală a părinţilor este cea care, pentru'copil, este sim bo­lizată de stabilitatea căminului şi vivacitatea străzii şi nici pe departe invers, şi anum e căm inul şi strada să se re­găsească sim bolizate în relaţia părinţilor unul cu celălalt.

Nu idealism

Trebuie să fiu atent. Atunci când descriu lucrurilc de care au nevoie copiii foarte mici poate părea atât de uşor că d o re scra părinţii să fie nişte îngeri altruişti şi că m ă aştept ca lumea să fie ideală, ca o grădină din suburbii într-o zi de vară, cu tatăl tăind iarba şi mama pregătind cina de dum inică şi câinele lătrând la un alt câine peste gardul grădinii. Despre copii şi chiar despre bebeluşi, se

Oi'HKH 2 : Convorbiri psihanalitice cu părinţii >45

Page 146: convorbiri psihanalitice cu parintii

D.W. Winnicott

p o ate spune că nu le m erge bine în condiţiile unei per­fecţiuni m ecanice. In jurul lor, au nevoie de fiinţe um a­ne care să aibă atât succese, cât şi eşecuri.

A ş dori să folosesc cuvintele „îndeajuns de bun". N iş­te părinţi îndeajuns de buni pot fi folosiţi de către bebe­luşi şi copiii mici, iar îndeajuns de bun înseamnă oameni ca dvs. şi ca mine. Pentru a fi consecvenţi şi astfel previ­zibili pentru copiii noştri, trebuie să fim noi înşine. Dacă su ntem noi înşine, copiii noştri pot ajunge să ne cunoas­că. C ăci dacă vom juca un rol, cu siguranţă o să fim des­cop eriţi când o să fim prinşi fără machiaj.

Pericolu l de a preda

Problem a m ea este de a găsi un mod în care să ofer in stru cţiu n i fără să instru iesc. Există o lim ită a valorii faptului de a fi învăţat ceva. Este, într-adevăr, important pentru părinţii care încep să caute sfaturi în cărţi să ştie că nu trebuie să ştie totul. M ajoritatea lucrurilor care se p etrec înăuntrul fiecărui bebeluş sau copil în parte aflat în dezvoltare se întâm plă indiferent dacă le înţelegeţi sau nu, pur şi sim plu pentru că acel copil posedă o tendinţă m oştenită către dezvoltare. Nu trebuie să existe cineva care să-l facă pe copil să fie înfometat, furios, fericit, trist, afectu os, cum inte sau obraznic. Aceste lucruri se întâm ­plă de la sine. Aţi încheiat deja această parte a responsa­b ilităţii dvs. şi aţi stabilit detaliile tendinţelor m oştenite a le cop ilu lu i d vs., atunci când v-aţi ales partenerul şi când acel sperm atozoid a penetrat acel ovul. In acel m o­m en t fatidic, lucrurile s-au încheiat în ceea ce priveşte ered itatea şi au în cep u t să se desfăşoare alte lucruri în term eni de corp, şi m inte, şi personalitate, şi caracter ale

Page 147: convorbiri psihanalitice cu parintii

copilului dvs. A ceasta este o chestiune de fizio logie şi anatomie. M odul în care se desfăşoară aceste lucruri este extrem de com plicat şi, dacă doriţi acest lucru, puteţi să vă petreceţi viaţa lucrând la un interesant proiect de cer­cetare în legătură cu dezvoltarea um ană; totuşi, o astfel de muncă nu vă va ajuta în ceea ce-1 priveşte pe propriul dvs. copil, care are cu-adevărat nevoie de dvs.

Ce treb u ie să ştiţi

Şi atunci care sunt acele lucruri pe care părinţii tre­buie să le ştie cu folos? A ş sugera că există două lucruri principale care trebuie ştiute, dintre care unul este în le­gătură cu procesul creşterii, care ţine de copil, iar celă­lalt este în legătură cu asigurarea mediului potrivit, care este cu totul responsabilitatea dvs.

Procesul creşterii

O dată ce vi s-a explicat acest lucru, este cu siguran­ţă foarte evident că bebeluşul dvs. posedă o tendinţă că­tre a trăi şi a respira şi a m ânca şi a bea şi a creşte. Veţi da dovadă de înţelepciune dacă veţi presupune că aceste lucruri sunt adevărate încă de la început.

Este de foarte mare ajutor să se ştie că nu dvs. trebuie să vă transform aţi bebeluşu l într-un copil, să vă faceţi copilul să crească, să vă faceţi copilul care creşte să fie cum inte sau curat, să vă faceţi copilul cum inte să fie ge- neros, să vă faceţi copilul generos să fie isteţ în alegerea cadourilor potrivite de la persoanele potrivite.

Dacă vă daţi la o parte şi priviţi, veţi vedea în curând procesul de dezvoltare la lucru şi vă veţi sim ţi uşuraţi.

O p e re 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 147

Page 148: convorbiri psihanalitice cu parintii

14» D.W. W innicott

Aţi pornit ceva ce are propriul generator intrinsec. O să v re ţi să găsiţi frânele.

F iecare com entariu pe care îl fac trebuie să fie m odi­fica t de următoarea observaţie: nu există doi copii la fel, a s tfe l încât vă puteţi trezi deranjaţi de lipsa de viaţă a u n u i copil sau de dinam ism ul altuia. Dar principiul de b a z ă se aplică în toate cazurile , şi anum e că propriile p ro cese de dezvoltare ale copilului sunt cele care efec­tu ează schim bările pe care le aşteptaţi.

P rin urm are, prim ul principiu folositor este în legă­tu ră cu tendinţele înnăscute care aparţin fiecărui copil m ic .

M ediu l

A l doilea principiu folositor este în legătură cu locul d v s. special ca m ediu şi ca furnizoare de mediu. Nu tre­b u ie să vă dovedească nim eni că un bebeluş are nevoie d e o m ânuire delicată şi de căldură după ce a fost năs­cu t. Ştiţi că este aşa. Dacă cineva se îndoieşte de acest lu­cru , acela trebuie să dem onstreze că ceea ce dvs. ştiţi este g reşit.

L a urma urm ei, şi dvs. aţi fost copil şi aveţi amintiri ca re să vă călăuzească, dincolo de toate lucrurile pe care p o a te că le-aţi învăţat privind şi participând la îngrijirea cop iilor.

M ed iu l pe care îl oferiţi este constituit în primul rând d e dvs. însevă, de natura dvs., de trăsăturile dvs. distinc­tiv e care vă ajută să ştiţi că sunteţi dvs. Aceste lucruri in­c lu d , bineînţeles, tot ce strângeţi în jurul dvs., m irosul d v s ., atm osfera care vă însoţeşte, şi-I includ şi pe bărba­tul care se va dovedi a fi tatăl copilului şi-i pot include şi p e alţi copii, dacă aveţi, dar şi bu n ici, şi m ătuşi, şi

Page 149: convorbiri psihanalitice cu parintii

O i’ERE 2 : Coni’orbiri psihanalitici* cu părinţii 149

unchi. Cu alte cuvinte, nu fac altceva decât să descriu fa­milia aşa cum o descoperă treptat bebeluşul, inclusiv tră­săturile căm inului dvs. care-1 fac atât de diferit de orice alt căm in.

Interacţiunea

Aşadar, aici este vorba despre două lucruri d is tin c­te, tendinţele înnăscute ale copilului şi căm inul pe care îl oferiţi dvs. Viaţa constă în interacţiunea dintre aceste două lucruri. La început, interacţiunea se petrece chiar sub nasul dvs., iar m ai târziu se petrece în afara ariei im ediatei dvs. vecinătăţi — la şcoală sau în cadru l re­laţiilor de prietenie sau într-o tabără şi, b in eîn ţe les, în m intea sau în viaţa personală a băieţelu lu i sau fetiţei dvs.

Aţi putea, dacă aţi vrea, să vă petreceţi tim pul com ­parând com portam entu l copilu lu i dvs. cu un an u m it standard pe care vi l-aţi fixat, bazat pe m odelul propriei dvs. fam ilii sau pe m odelul oferit de cineva pe care l-aţi adm irat. Dar puteţi obţine o experienţă m ult m ai boga­tă şi mai profitabilă com parând lupta personală a copi­lului spre independenţă cu dependenţa pe care aţi fă- cut-o posibilă pentru că m icuţul dvs. are în cred ere în dvs. şi în cadrul general al căm inului dvs.

D ouă feluri de tensiu ne

Am subliniat în acest fel dezvoltarea copilului pentru a-mi sim plifica sarcina în descrierea tensiunilor. Se poa­te spune că tensiunile apar dinspre una dintre urm ătoa­

Page 150: convorbiri psihanalitice cu parintii

150 D.W. Winnicott

rele două direcţii; cu toate că, în practică, trebuie să ne aştep tăm să întâlnim amestecuri.

Procesul intern

Prim a este în legătură cu faptul că procesul de dez­v o lta re d in cadrul indiv idulu i uman este extrem de com p licat, iar lucrurile pot merge de la sine prost, lată cu ceea ce se ocupă psihanaliza. Nu este deloc nevoie ca p ărin ţii sau cei care îngrijesc copiii mici să ştie care su n t efortu rile sau tensiunile inerente în stabilirea ca­racteru lu i, a p ersonalităţii individuale şi a capacităţii trep tate a bebeluşului şi a copilului de a-şi crea o rela­ţie cu familia şi com unitatea, de a deveni parte din so­c ie ta te fără a-şi pierde prea mult din creativitatea şi im ­p u lsu l personal.

Se poate ca aceste lucruri să li se pară foarte intere­san te părinţilor şi aljtor oam eni care se ocupă de copii; dar ceea ce este im portant este să poţi ajunge la ele folo- sin d u -ţi mai degrabă im aginaţia decât fiind capabil să în ţelegi.

C o p ilu l dvs. care se juca sub m asă se rid ică în p i­c io a re , iar m asa îi lov eşte capul. Vine fu gind în sp re d v s. şi se pregăteşte pentru un plâns bun. D vs. scoa­teţi zgom otele care trebuie şi puneţi mâna unde s-a lo ­v it la cap şi poate îl sărutaţi ca să-i treacă. După câ te­va m in u te, totul este bine, iar joaca sub m asă este re­lu a tă . C are ar fi fost câştigul dacă dvs. eraţi cap abile să scrieţi un eseu asupra diverselor aspecte ale acestui ev en im en t?

1. A ceasta este modalitatea în care copiii învaţă prin joacă. Trebuie să fie atenţi înainte să facă cev a ...

Page 151: convorbiri psihanalitice cu parintii

2. Nu m asa a fost cea care a lovit capul copilului, dar la acea vârstă prim a presupunere va fi de acest gen, iar unii copii sunt mai predispuşi decât alţii să se agaţe de teoria „persecutoare" a traum ei; acest fapt are legătură cu o dificultate în acceptarea realităţii propriei agresiuni şi, poate, cu furia pierdută datorită durerii asociate ei, ca experienţă a unui beb elu ş sau a unui copil foarte m ic care încă nu este foarte sigur în m enţinerea integrării atunci când este stârnită o em oţie foarte p u ternică...

3. Ar fi acesta un m om ent bun de a ţine o conferinţă pe tema: „Vezi tu, dacă te mişti aşa fără să te gândeşti, o să te răneşti şi într-o z i . . ."

N u, cred că este mai bine atunci când întreaga ches­tiune este pecetluită cu un sărut vindecător, pur şi sim ­plu pentru că ştiţi cum v-aţi simţi dvs. dacă aţi fi acel co­pilaş care a fost lovit în cap de o masă tare, răutăcioasă şi răzbunătoare. A cest lucru se num eşte em p atie , iar dacă n-o aveţi, n-o puteţi învăţa de nicăieri.

Dar, bineînţeles, se poate ca dvs. să fiţi o persoană sin­guratică, iar această lovitură în cap poate deveni o şan­să trimisă din ceruri pentru ca dvs. să realizaţi un con­tact cu cineva, aşa încât îl sărutaţi, îl îm brăţişaţi, îl pu­neţi să se întindă şi deveniţi sentim entală; în primul rând poate chem aţi doctorul ca să vă asiguraţi că nu există alte leziuni interne!

In acest caz, copilul a declanşat în dvs. ceva ce are le­gătură cu propriile dvs. problem e, iar pentru copil rezul­tatul este o confuzie. Aceste lucruri depăşesc capacitatea lui de înţelegere şi, privind acest episod, am deviat de la procesele inerente din viaţa şi dezvoltarea copilului. N o­rocos este copilul care, în mare, este lăsat liber să conţi-

O p ere 2 : Convorbiri pailuuiuliticc cu părinţii 151

Page 152: convorbiri psihanalitice cu parintii

152 D.W. Winnicott

nue experim entarea zilnică a lucrurilor noi care apar în o rizo n tu l capacităţii sale în permanentă creştere.

Se întâmplă multe lucruri în interstiţiile întunecate ale p la n te lo r dvs. de apartam ent, dacă aveţi aşa ceva, iar dvs. s e poate să nu ştiţi absolut nimic despre biologie; şi, cu to a te acestea, se poate să fiţi renumită pe strada dvs. p en tru plantele dvs. de apartament şi pentru frunzele lor v erz i şi curate, fără pete sau alte defecte.

N u este studiu mai fascinant decât acela al modului în c a r e un bebelu ş d evine copil şi apoi ad olescent şi apoi ad u lt, dar un studiu despre ceea ce se cunoaşte nu face p a rte dintre lucrurile de care are nevoie un copil d e la părinţii lui. Probabil că, din punctul de vedere al p ro feso rilo r şi al celor care sunt mai degrabă mai deta­şa ţi d e copil decât sunt părinţii în cadrul experienţelor v ie ţii zi cu zi, se pot spune mai multe în legătură cu un s tu d iu referitor la ceea ce se cunoaşte şi ceea ce nu se cu n o a ş te despre procesele de dezvoltare. Cu siguranţă, ce i c a re îngrijesc copiii cu deficite şi cei care se pregă­tesc s ă trateze copiii bolnavi în term eni de dezvoltare e m o ţio n a lă şi în term eni de p erson alitate şi caracter c h ia r au nevoie să efectueze un studiu profund al aces­tu i su b iec t în particular.

E s te ten tan t să în cep să descriu d ificu ltă ţile care su n t inerente. H aideţi să mă rezum la două exem ple. U n u l este problem a universală a am bivalenţei, a iubi şi a u r î aceeaşi p ersoan ă sau acelaşi lucru în acelaşi tim p . C elălalt este experienţa prin care trebuie să trea­că to ţi copiii, într-o m ăsură m ai m are sau mai mică, de a se s im ţi una cu tendinţele instinctuale aşa cum se ma­n ife s tă ele în organele corpului sau, alternativ, de a se s im ţi m ai confortabil având un alt sex decât cel al pro­p r iu lu i corp.

Page 153: convorbiri psihanalitice cu parintii

Există m ulte alte conflicte din cauza cărora ne vedem copiii suferind şi încercând să le rezolve şi ştim că m ulţi copii se îm b oln ăv esc pentru că nu pot găsi o so lu ţie funcţională. D ar nu este treaba părintelui aceea de a se transform a într-un psihoterapeut.

Asigurarea mediului :

în contrast cu funcţionarea procesului intern din co ­pil se află asigurarea m ediului. A ceasta înseam nă dvs., şi înseam nă eu, şi înseam nă şcoala, şi înseam nă societa­tea, iar acum devenim interesaţi într-un fel nou pentru că noi suntem responsabili.

A sigurarea unui m ediu fie le oferă bebeluşilor şi co­p iilor m ici o oportunitate pentru ca procesul in tern de creştere să se desfăşoare, fie îm piedică chiar acest lucru.

C uvântul-cheie ar fi „previzibilitatea". Părinţii, şi la început m ai ales m am a, îşi dau m ultă osteneală să-l fe­rească pe copil de lucrurile care sunt imprevizibile'.

Se va vedea că, repede sau încet, în tr-un fel sau a l­tu l, cop ilu l d ev in e cap ab il să a ju ngă la co n clu z ia c o ­rectă în urm a unui şir de ev enim ente şi să învingă* im - prev izib ilitatea . A ici există o d iversitate u im itoare,. în fu n cţie de cap acitatea cop ilu lu i m ic de a în v in g e im - p re v iz ib ilita te a . D ar răm ân e n ev oia de m am ă. U n avion zboară jo s d easupra capului. A cest lucru p oate fi dureros chiar şi pentru un adult. N ici o exp licaţie nu are v aloare pentru copil. Ce are valoare este să ţin eţi cop ilu l aproape de dvs., iar acesta va folosi fap tu llcă dvs. nu sunteţi speriată d incolo de paragul recu p eră­rii şi în curând va fi din nou la joacă. Dacă nu aţi fi: fost acolo , copilu l ar fi putut fi răn it d incolo de pragul re ­paraţiei.

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 153

Page 154: convorbiri psihanalitice cu parintii

154 D.W. W innicott

A cesta este un exem plu rudimentar, dar încerc să de­m onstrez că, prin felul acesta de a înţelege îngrijirea co­p ilu lu i, tensiunile p ot fi descrise în term eni de eşec al asig u rării unui m ediu, exact acolo unde este nevoie de ca lita tea de a fi de încredere.

La fel se întâm plă când o mamă trebuie să lase un co­pil m ic în sp ital pentru câteva zile, fapt su blin iat de B o w lb y şi, de asem enea, de Jam es şi Joyce Robertson în em o ţio n an tu l lor film ul „Un copil de doi ani m erge la sp ita l". La această vârstă, copilul a ajuns într-adevăr să-şi recu noască m am a ca persoană, iar ea este cea pe care el trebuie s-o aibă, nu doar grija şi protecţia ei. La această vârstă , tensiunile se trag din faptul că mama este absen­tă p entru o perioadă care este mai mare decât aceea de-a lu ngu l căreia copilul poate păstra vie im aginea m entală a m am ei sau poate sim ţi prezenţa ei vie în cadrul lumii im ag in ativ e a visului şi jocului, uneori num ită „realita­te p sih ică in tern ă". D octorii şi asistentele sunt ocupaţi cu îngrijirea corpului şi, adesea, nu ştiu sau nu au timp să ia în considerare faptul că, în urma unei separări prea lu ngi, personalitatea unui copil poate fi m odificată com ­p le t d ato rită in terferen ţelor m ediului, şi poate fi pusă b aza unei tulburări de caracter pe care să nu o mai pu­tem îndrepta.

în totd eau n a este la fel: exista o asigurare a unui m e­diu în d ea ju n s de bun în term eni de prev izib ilitate , în fu n cţie de capacitatea copilului de a prevedea, iar apoi a ex ista t o lipsă a calităţii de a fi de încredere care a în ­treru p t autom at continuitatea procesului de dezvoltare al cop ilu lu i. D upă acest lucru, copilul are o întrerupere în lin ia care uneşte prezentul cu rădăcinile trecutului. Trebuie să existe un nou început. Prea multe astfel de în ­cep u tu ri noi duc la un eşec în copil al sentim entului Eu

Page 155: convorbiri psihanalitice cu parintii

sunt, acesta sunt eu, eu exist, eu sunt cel care iubeşte şi urăş­te, eu sunt cel pe care oamenii îl văd şi pe care îl văd în ochii maniei atunci când vine spre mine sau pe care îl văd în oglin­dă. Procesele de creştere devin d istorsionate, d eoarece integritatea copilului s-a spart.

De fapt, se întâm plă ca m ulţi copii, mai ales cei m ai puţin sofisticaţi şi educaţi din lum ea m are, să parcurgă copilăria tim purie fără să experim enteze această în treru­pere în continuitatea vieţii, întrerupere care este atât de dezastruoasă. A sem enea copii au avut oportunitatea de a se dezvolta (cel puţin în stadiile prim are) în con form i­tate cu propriile lor tendinţe înnăscute înspre d ezvolta­re. Ei sunt cei privilegiaţi.

Din nefericire, unii dintre copii, mai ales în cadrul cu l­turilor sofisticate, ch iar trebuie să poarte cu ei pe viaţă un anum it grad de distorsionare a dezvoltării p erson a­le datorat im previzibilităţii m ediului şi invaziei im pre­v izib ilu lu i, şi îşi pierd sentim entu l clar de Eu sunt, eu sunt eu, eu exist aici şi acum, pe această bază pot să intru în vieţile altora şi fă ră un sentiment de ameninţare la adresa pro­priei mele baze pentru a f i eu însumi.

Stu diu l factorilor de m ediu

Am avut tendinţa să resping ideea potrivit căreia p ă­rinţii ar trebui să studieze procesele de dezvoltare in e­rente în creşterea individuală şi care au la bază tendinţe ereditare. D ar nu îmi este la fel de clar că un stud iu al asigurării m ediu lui p o triv it ar fi inutil. Cu sig u ran ţă , dacă m am ele ştiu că ceea ce fac este de o im portanţă v i­tală pentru bebeluşii şi copiii lor m ici, se vor afla pe o poziţie m ai p uternică în lupta pentru d rep tu rile lor

O i’ERE 2 : Convorbiri psihanalitice cu părinţii 155

Page 156: convorbiri psihanalitice cu parintii

I

D.W. W innicott

j unei câ n d se sugerează cu atâta uşurinţă ca mam ele şi bebeluşii sau mamele şi copiii mici să fie despărţiţi. Acest ţucru înseam nă atât de des ca bebeluşul să fie îngrijit de< m an ieră im personală.

L u m e a are m ulte de învăţat în această privinţă, mai «•’es d o cto rii şi asistentele care se ocupă în principal de 5 n ătate şi boală în termeni corporali. Mamele şi taţii tre­buie să -ş i susţină cauza aici, pentru că nimeni altcineva r a o v a face în locul lor. N im ănui altcuiva nu-i pasă <! i-ad ev ărat aşa cum le pasă părinţilor.

A ce ste lucruri mă aduc la ultimul punct al discuţiei, a n u m e că până şi această chestiune a asigurării m e- u lu i p otriv it, a calităţii de a fi de încredere, a adaptă­

rii la n ev o ile copilului nu are nevoie să fie învăţată. Exis-

Î cev a în a avea un copil (chiar şi în pregătirile pentru lo p ţia unui copil), ceva care-i modifică pe părinţi. D e­

vin o rien ta ţi spre această sarcină specială. Am vrut să-i< m u n num e, aşa că am numit-o, „preocupare maternă p r im a ră " , dar ce înseam nă un nume?

A cea stă orientare spre nevoile copilului depinde de u ite lu cru ri, dintre care unul este ca mama şi tatăl să

p o arte cu-adevărat în ei am intiri ascunse din perioada în c a re e i înşişi au fost copii şi au fost îngrijiţi oferin-<j î- l i-s e un mediu de încredere, protecţie în faţa im pre­v iz ib ilu lu i şi oportunitatea de a continua chestiunea ex­trem d e individuală a creşterii personale.

P rin urm are, cumva natura a avut grijă de această ne­voie fo a rte acută sau chiar absolută a bebeluşilor şi co-

rilor, făcând să fie ceva natural pentru părinţi să-şi tî- ite z e tem porar lum ea, doar pentru câteva luni, astfel

încât aceasta să fie acolo, în mijloc, şi nu de jur-împrejur, î a fară .

I

Page 157: convorbiri psihanalitice cu parintii

O p ere 2: ComKtrbiri psihanalitice cu părinţii 157

Rezum at

Aşadar, tensiunile pot fi privite în două m oduri. Unul dintre ele ne duce la un studiu al eforturilor şi tensiuni­lor interne inerente în creşterea em oţională. C elălalt are o sem nificaţie m ai practică (cu excepţia situaţiei în care suntem psihanalişti) prin aceea că tensiunile rezultă d in ­tr-un eşec relativ sau total al asigurării mediului potrivit. Aceste eşecuri pot fi descrise în termeni de lipsă a calită­ţii de a fi de încredere, distrugerea încrederii, perm iterea invaziei im previzibilităţii şi de un model de întrerupere în continuitatea liniei vieţii fiecărui copil în parte, apărut o dată pentru totdeauna sau în mod repetat.

în mare, cei care îngrijesc copii sunt găsiţi printr-o se­lecţie atentă şi nu form aţi într-o sală de clasă.

Bebeluşii sunt foarte buni în selectarea propriilor lor m am e, în orice caz în ceea ce priveşte această chestiune a preocupării m aterne prim are. Dincolo de acest lucru, mă îndoiesc că i-aş m ai cota atât de bine. Dar ei trebuie să folosească ceea ce descoperă că au pe post de părinţi.

[1069]

• . •» -iluai'• ri'jV

j r f i v 1 f i i i

>' I *13• y te

lîM

Page 158: convorbiri psihanalitice cu parintii

Sursa originală a fiecărui capitol

„Educaţia sanitară prin interm ediul radiodifuziunii", scris pentru M other and Child, nr. 28, 1957.„Pentru părinţii v itregi". Pe 3 ianuarie 1955, în cadrul em isiunii Ora Fem eii de la postul BBC, o mamă vitre­gă a ţinut o conferinţă în care a povestit într-un mod foarte viu şi m işcător cum s-a chinuit ea pentru că nu putea să-şi iubească fiul adoptiv care intrase în fam i­lia ei când avea şap te ani. BBC a prim it extrem de m ulte scrisori după această em isiune, scrisori care po­vesteau experienţe sim ilare sau diferite ale părinţilor vitregi şi care, în general, indicau că acest subiect m e­rita să fie continuat. în urm a acestui fapt, BBC a alo­cat în acest scop alte trei em isiuni Ora Fem eii, pe 6, 7 şi 9 iunie. Prim a dintre ele a constat dintr-o serie de în treb ări şi răsp u n su ri între un expert şi un tată v i­treg. U rm ătoarele două conferinţe au fost ţinute de către W innicott şi sunt reproduse aici. Am bele au fost transcrise de pe casete, de unde rezultă că punctua­ţia a trebuit să fie adăugată.

Page 159: convorbiri psihanalitice cu parintii

3. „Ce ştim despre copii atunci când îşi sug păturica sau h ăin u ţele?" C onferinţă radiodifuzată la BBC, ţinută pe 31 ianuarie 1956.

4. „A spune «nu»". Trei conferinţe BBC ţinute pe 25 ia ­nuarie, 1 şi 8 februarie 1960.

5. „G elozia". Patru conferinţe BBC ţinute pe 15, 22 şi 29 februarie şi 7 m artie 1960.

6 . „Care-i b aiu l?" Trei conferinţe BBC ţinute pe 14, 21 şi 28 m artie 1960.

7. „Siguranţă". Conferinţă BBC ţinută pe 18 aprilie 1960. Publicată prim a dată sub titlul „On Security" în The Family and Individual Development, Londra, Tavistock Publications, 1965.

8 . „Sentim entul de v in ov ăţie". D iscuţie cu C laire R ay ­ner. C onferinţă BBC ţinută pe 13 m artie 1961.

9. „Dezvoltarea sim ţului binelui şi răului la copil". C o n ­ferinţă BBC ţinută pe 11 iunie 1962.

10. „A cum are cinci an i". C onferinţă BBC ţinută p e 25 iunie 1962. Publicată prim a dată sub titlu l „The Fi- ve-Year-Old" în The Family and Individual Development. Londra, Tavistock Publications, 1965.

11. „C onstruirea în cred erii". Scrisă în decem brie 1969. Nu a fost niciodată publicată.

O p ere 2: Convorbiri psihanalitice cu părinţii 159