140
PARABOLE UTILE IN INTELEGEREA INVÃTÃTURII DESPRE KARMÃ Buddha Shakyamuni a povestit odatã o parabolã discipolilor sãi, numitã “Parabola celor patru soţii”. Era odatã un om care avea patru soţii. Acesta a devenit la un moment dat foarte bolnav şi trãgea sã moarã. Simţindu-se singur în apropierea sfârşitului i-a cerut primei sale neveste sã îl însoţeascã în lumea de dincolo. “Scumpa mea soţie”, a spus el, “te-am iubit zi şi noapte şi te-am îngrijit toatã viaţa mea. Acum trebuie sã mor. Vrei te rog sã vii cu mine oriunde m- as duce eu dupã moarte?” La aceste cuvinte se astepta ca ea sã fie de acord, însă rãspunsul ei a fost urmãtorul: “Dragul meu soţ, ştiu cã m-ai iubit întotdeauna si cã acum trebuie sã mori. Din pãcate a sosit vremea sã ne despãrtim, insã eu nu pot sã te urmez. La revedere, dragul meu.” Atunci el si-a chemat a doua sotie si a rugat-o si pe aceasta sã il urmeze in moarte. I-a spus: “Draga mea, stii bine cat de mult te-am iubit. Uneori imi era teamã cã m-ai putea pãrãsi, dar am tinut de tine cat am putut. Te rog, vino cu mine,” A doua sotie s-a exprimat fatã de el intr-un mod cam rece: “Dragul meu, prima nevastã a refuzat sã meargã cu tine. De ce nu as proceda si eu la fel? La urma urmei nu m-ai iubit decat pentru interesele tale egoiste.” Zãcand in pat, omul a chemat-o pe a treia sotie si i-a adresat aceeasi rugãminte. Aceasta i-a rãspuns cu lacrimi in ochi: “Dragul meu, imi pare rãu de tine si cand mã gandesc la mine mã intristez si mai tare. De aceea te voi insoti doar panã la cimitir. Aceasta o consider ultima mea datorie fatã de tine.” Asadar si a treia sotie a refuzat sã meargã cu el in moarte. Aducandu-si aminte de a patra nevastã, de care insã nu ii prea pãsase niciodatã si pe care o tratase intotdeauna ca pe o sclavã, arãtandu-se mai tot timpul nemultumit de ea, a zis sã incerce din nou. Se indoia cã aceasta i-ar fi putut accepta cererea avand in vedere comportamentul sãu fatã de ea, insã frica si singurãtatea pe care o simtea erau prea puternice. Spre surprinderea lui aceasta a acceptat bucuroasã: “Voi merge cu tine, dragul meu. Indferent ce s-ar intampla sunt hotãratã sã fim impreunã pentru totdeauna. Noi doi nu putem fi despãrtiti.”

Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

PARABOLE UTILE IN INTELEGEREA INVÃTÃTURII DESPRE KARMÃ

Buddha Shakyamuni a povestit odatã o parabolã discipolilor sãi, numitã “Parabola celor patru soţii”.

Era odatã un om care avea patru soţii. Acesta a devenit la un moment dat foarte bolnav şi trãgea sã moarã. Simţindu-se singur în apropierea sfârşitului i-a cerut primei sale neveste sã îl însoţeascã în lumea de dincolo.

“Scumpa mea soţie”, a spus el, “te-am iubit zi şi noapte şi te-am îngrijit toatã viaţa mea. Acum trebuie sã mor. Vrei te rog sã vii cu mine oriunde m-as duce eu dupã moarte?” La aceste cuvinte se astepta ca ea sã fie de acord, însă rãspunsul ei a fost urmãtorul:“Dragul meu soţ, ştiu cã m-ai iubit întotdeauna si cã acum trebuie sã mori. Din pãcate a sosit vremea sã ne despãrtim, insã eu nu pot sã te urmez. La revedere, dragul meu.”

Atunci el si-a chemat a doua sotie si a rugat-o si pe aceasta sã il urmeze in moarte. I-a spus:

“Draga mea, stii bine cat de mult te-am iubit. Uneori imi era teamã cã m-ai putea pãrãsi, dar am tinut de tine cat am putut. Te rog, vino cu mine,”A doua sotie s-a exprimat fatã de el intr-un mod cam rece: “Dragul meu, prima nevastã a refuzat sã meargã cu tine. De ce nu as proceda si eu la fel? La urma urmei nu m-ai iubit decat pentru interesele tale egoiste.”

Zãcand in pat, omul a chemat-o pe a treia sotie si i-a adresat aceeasi rugãminte. Aceasta i-a rãspuns cu lacrimi in ochi: “Dragul meu, imi pare rãu de tine si cand mã gandesc la mine mã intristez si mai tare. De aceea te voi insoti doar panã la cimitir. Aceasta o consider ultima mea datorie fatã de tine.” Asadar si a treia sotie a refuzat sã meargã cu el in moarte.

Aducandu-si aminte de a patra nevastã, de care insã nu ii prea pãsase niciodatã si pe care o tratase intotdeauna ca pe o sclavã, arãtandu-se mai tot timpul nemultumit de ea, a zis sã incerce din nou. Se indoia cã aceasta i-ar fi putut accepta cererea avand in vedere comportamentul sãu fatã de ea, insã frica si singurãtatea pe care o simtea erau prea puternice. Spre surprinderea lui aceasta a acceptat bucuroasã:

“Voi merge cu tine, dragul meu. Indferent ce s-ar intampla sunt hotãratã sã fim impreunã pentru totdeauna. Noi doi nu putem fi despãrtiti.”

Page 2: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Aceasta este povestea unui om care avea patru neveste. Buddha a incheiat prezentarea ei cu urmãtoarea concluzie: “Fiecare bãrbat sau femeie are patru neveste sau soti.” Ce semnificã asta?

Prima “nevastã” este corpul nostru pe care il iubim zi si noapte. Dimineata il spãlãm pe fatã, il imbrãcãm si il incãltãm. Ii oferim mancare. Avem grijã de el ca de prima nevastã din poveste, insã din pãcate trupul nostru – prima nevastã, nu ne poate insoti dupã moarte.

A doua nevastã reprezintã averea, lucrurile materiale, banii, proprietãtile, faima, pozitia socialã si slujba pentru care muncim atat de mult sã le obtinem si sã le pãstrãm. Nici acestea nu au cum sã ne urmeze dupã moarte. Am venit in aceastã lume cu mainile goale. De-a lungul vietii avem iluzia cã am obtinut o avere insã in momentul mortii mainile noastre sunt din nou goale. Nu ne putem pãstra bunurile materiale si succesul dupã moarte, asa cum a doua nevastã i-a spus sotului ei: “M-ai tinut aproape datoritã egoismului tãu. Acum insã trebuie sã ne despãrtim.”

Ce se intelege prin a treia sotie? Toti oamenii au o a treia sotie. Aceasta reprezintã relatiile pe care le avem cu pãrintii, fratii si surorile noastre, toate rudele, prietenii si societatea in general. Acestia ne vor insoti cu lacrimi in ochi cel mult panã la cimitir, le va pãrea rãu de noi si vor fi tristi, insã nu ne pot ajuta cu mai mult.

A patra sotie este singura care il va insoti pe om dupã moarte. Aceasta este karma noastrã care ne urmeazã oriunde am merge, asemenea sotiei credincioase.

Intrebarea pe care probabil multi oameni si-o pun, este dacã aceastã karmã poate fi schimbatã, dacã buddhismul recunoaste existenta liberului arbitru. Da, omul isi poate imbunãtãti karma desi tendintele karmice din trecut (aceastã viatã sau celelalte) ii pot ingreuna foarte mult evolutia spiritualã, dupã cum vom vedea in paginile viitoare. Acum insã voi prezenta alte douã parabole in legãturã cu cele spuse adineaori.

Demult de tot era un cãlugãr bãtran care dobandise datoritã practicii sale sarguincioase, anumite puteri spirituale. El avea un discipol de opt ani pe nume Sakmi. Intr-una din zile cãlugãrul s-a uitat la fata bãiatului si a observat cã acesta mai avea de trãit doar cateva luni. Intristat din pricina acestui lucru i-a spus sã isi ia o vacantã lungã si sã le facã o vizitã pãrintilor sãi. “Nu te grãbi sã te intorci prea repede”, a zis cãlugãrul, dorindu-si ca Sakmi sã fie impreunã cu familia lui cand va muri.

Insã trei luni mai tarziu, spre mirarea sa, bãiatul se intoarce teafãr si nevãtãmat. Cand a sosit inaintea lui, l-a privit indelung si a observat cã

2

Page 3: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

soarta copilului era complet schimbatã si cã acum urma sã trãiascã panã la adanci bãtraneti.

“Spune-mi tot ce s-a intamplat cat timp ai fost plecat”, i-a cerut cãlugãrul. Asa cã Sakmi a inceput sã ii povesteascã despre cãlãtoria sa, despre satele si orasele prin care trecuse, de raurile si muntii pe care i-a strãbãtut. Apoi i-a spus cum intr-o zi a ajuns inaintea unui rau care iesise din albia sa. In timp ce incerca sã isi croiascã drum peste acea apã curgãtoare, a observat cã o colonie de furnici rãmãsese prinsã pe o micã insulã formatã in mijlocul apei care inundase totul. Manat de compasiune pentru acele creaturi neputincioase, a luat o ramurã de copac si a intins-o peste o parte din rau panã la insulita unde se aflau furnicile. A tinut-o asa panã cand a fost sigur cã toatã colonia a ajuns in sigurantã pe pãmant uscat. Apoi si-a continuat drumul. “Asa deci”, si-a zis lui insusi cãlugãrul cel bãtran, “de aceea viata sa i-a fost prelungitã”.

Faptele pe care le indeplinim manati de compasiune ne vor schimba viata in bine iar cele bazate pe rãutate o vor afecta in sens negativ.

In Dhammapada se spune: “Pe cel care vorbeste sau actionezã cu o minte impurã, suferinta il urmeazã asa cum roata carului urmeazã pasii unui bou. Pe cel care vorbeste sau actioneazã cu o minte curatã, fericirea il urmeazã asemenea umbrei care nu il pãrãseste niciodatã.”

Adeseori oamenii se intreabã cum de anumite persoane care duc o viatã mizerabilã sau fãrã sã le pese de ceilalti, trãiesc foarte bine si nu li se intamplã nimic rãu. Visakha, unul din discipolii lui Buddha, vorbeste despre astfel de oameni in urmãtoarea intamplare:

“Odatã un cãlugãr s-a asezat la usa familiei noastre asteptand sã i se dea de mancare. Tocmai atunci socrul meu servea orez cu lapte dulce si il ignora complet pe cel de afarã. Vãzandu-l cum nu fãcea altceva decat sã se foloseascã de meritele acumulate in altã viatã si fãrã sã aibã intentia de a mai planta nimic bun in cea de acum, i-am spus cãlugãrului: “Du-te mai departe venerabile, socrul meu este ocupat sã mãnance mancare veche.”

Ne intalnim adesea cu cei care se complac in a consuma “mancare veche”; ei sunt acele persoane cãrora soarta le-a suras incã din copilãrie – pãrinti bogati, avantaje materiale, sãnãtate, etc. – insã care nu fac altceva decat sã consume din aceste roade provenite din meritele acumulate in altã viatã. Cand insã meritele trecute isi vor incheia influenta, dacã nu sunt intregite cu alte fapte bune si pline de compasiune, ci din contrã cu rãutate si egoism, cãderea lor va fi inevitabilã. Dhammapada spune: “Fapta rea nu dã roade numaidecat, asa cum laptele nu se covãseste imediat ce este muls; ea il urmeazã pe nerod ca jarul ce mocneste sub cenusã.” Consecintele

3

Page 4: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

faptelor noastre bune sau rele ne urmeazã fie in aceastã viatã fie in celelalte.

DESPRE PRACTICA BUDDHISTÃ

În buddhism, practica spiritualã, trãirea, este lucrul cel mai important. Buddhismul nu este o abstractiune fãrã legãturã cu existenta ci o metodã vie si dinamicã ce trebuie trãitã si experimentatã aici si acum. “Cel mai mare pãcat în buddhism este ati trãi viata degeaba”, spunea un preot Jodo Shinshu. Maestrii din vechime ne îndeamnã sã ascultãm învãtãtura si sã urmãm Calea ca si cum aceasta ar fi ultima zi din viata noastrã. Si într-adevãr aceasta ar putea sã fie ultima zi. În Sutra în 42 de sectiuni se povesteste:

“Buddha l-a întrebat pe un novice: ‘’Cât de lungã este viata omului?’’ Acesta a rãspuns: ‘’Câteva zile’’. Buddha a spus: ‘’Discipolul nu a înteles Calea.’’ Apoi a întrebat un alt novice: ‘’Cât de lungã este viata omului?’’ ‘’Cât timpul pentru o masã’’, a rãspuns acesta. Buddha a spus: ‘’Discipolul nu a înteles Calea.’’ Întorcându-se cãtre al treilea a întrebat: ‘’Cât de lungã este viata omului?’’ Acesta a rãspuns: ‘’Cât o respiratie’’. Buddha a spus: ‘’Discipolul a înteles Calea”.

“Nu am timp, viata si moartea sunt foarte importante” este atitudinea pe care trebuie sã o aibã un buddhist. Pentru a scoate în evidentã importanta concentrãrii asupra a ceea ce este cu adevãrat important în viata noastrã spiritualã, Buddha Shakyamuni a povestit discipolilor sãi parabola omului rãnit de o sãgeatã otrãvitã:

Era asadar un om ce fusese rãnit de o sãgeatã otrãvitã. Imediat prietenii lui s-au grãbit sã îi scoatã sãgeata si sã-i salveze viata. Însã cel rãnit ajunge sã se împotriveascã zicând: “nu vreau sã îmi scoateti aceastã sãgeatã pânã când nu aflu cine a slobozit-o cãtre mine, din ce clan fãcea parte, din ce lemn era fãcut arcul, ce pene a folosit, etc.” Buddha si-a întrebat discipolii sãi dacã acest om proceda corect, dacã într-adevãr merita sã astepte pânã când gãsea un rãspuns la toate aceste întrebãri sau pur si simplu trebuia sã lase sã i se scoatã sãgeata si sã îsi salveze viata. Este de la sine înteles cã acest om era idiot. Însã el nu este doar un personaj dintr-o poveste ciudatã sau amuzantã ci ne reprezintã pe noi toti ce la fel ca si el ne preocupãm de o multime de lucruri inutile si fãrã de rãspuns, neglijând ceea ce este cu adevãrat important: starea noastrã de fiinte aflate în iluzie si suferintã. Existã întrebãri care frãmântau mintile multor cãutãtori spirituali din vremea lui Shakyamuni, precum cele legate de începutul sau sfârsitul lumii, dacã universul este finit sau infinit, pe care însã Buddha le-a tratat cu tãcere indicând asupra faptului cã astfel de întrebãri nu au nici o utilitate din punct de vedere spiritual deoarece, pe lângã faptul cã sunt fãrã rãspuns, nu duc la nici o transformare autenticã. Sãgeata este cea care

4

Page 5: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

trebuie scoasã întâi, adicã distrusã iluzia care înlãntuie fiintele si duce la nasterea repetatã însotitã de suferintã iar de restul ne vom putea ocupa dupã aceea.

Seriozitatea cu care ar trebui sã tratãm Calea buddhistã ne este explicatã foarte viu în urmãtoarea întâmplare:

Un Maestru i-a propus într-o zi unui rege nebuddhist din India sã ia un om condamnat la moarte si sã îl punã sã care un vas plin cu ulei pe o distantã foarte mare, pânã într-un anumit loc si înapoi, spunându-i cã îl va elibera dacã nu varsã nici o picãturã. De-a lungul drumului pe unde avea sã treacã condamnatul sã punã mai multe femei frumoase care sã danseze si sã cânte iar dacã acesta scapã o singurã picãturã sã îl execute pe loc. Maestrul l-a întrebat pe rege: “Ce crezi cã va spune condamnatul dacã va reusi sã se întoarcã fãrã sã verse nici o picãturã?” Regele a fãcut întocmai iar omul s-a întors cu uleiul întreg. Apoi l-a întrebat: “Ce ai vãzut pe drum?” “Nimic”, a rãspuns condamnatul, “tot ce am fãcut a fost sã mã concentrez asupra uleiului, sã nu scap nici o picãturã. Nu am vãzut si nu am auzit nimic altceva.”

Regele l-a întrebat pe Maestru: “Ei, care este întelesul acestor lucruri?” Maestrul i-a rãspuns: “Condamnatul este asemenea discipolului buddhist. Amândoi privesc viata si moartea ca fiind mult prea importante pentru a-si pierde vremea cu desertãciunile acestei lumi.”

Din contrã, cei inconstienti de gravitatea situatiei în care se aflã ca fiinte condamnate sã se învârteascã la nesfârsit în cercul plin de suferintã al iluziei, sunt descrisi de Buddha în urmãtoarea parabolã:

Un om încerca sã îsi croiascã drum printr-o pãdure deasã, plinã de mãrãcini si pietre. Deodatã a apãrut înaintea lui un elefant si a început sã îl urmãreascã. Înfricosat, a luat-o la goanã si vãzând înaintea lui o fântânã a decis sã se ascundã în ea, însã a constatat cu groazã cã pe fundul acesteia se afla o viperã. Totusi, neavând altã solutie a sãrit în ea si s-a prins de o plantã agãtãtoare care crestea acolo. Uitându-se în sus a vãuzut doi soareci, unul alb si unul negru, care rodeau planta. Deasupra fetei lui era un stup de albine din care picura din când în când putinã miere. Vãzându-l, acest personaj complet inconstient de situatia periculoasã în care se afla, a început sã guste cu lãcomie din miere. Un om bun a apãrut la suprafata fântânii si a vrut sã îi arate o cale de scãpare, însã cel lacom l-a implorat sã îl mai lase putin pânã se va sãtura.

Pãdurea cea deasã, plinã de mãrãcini si pietre, este lumea iluziei în care trãim noi, cu toate obstacolele pe care un om le are de înfruntat în viatã. Elefantul reprezintã moartea; vipera, bãtrânetea; planta agãtãtoare, nasterea iar cei doi soareci, ziua si noaptea. Picãturile de miere reprezintã

5

Page 6: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

patimile oarbe cãrora omul li se dedã întotdeauna cu lãcomie, inconstient de situatia sa adevãratã. “Lasã cã de asta ne este datã viata ca sã ne simtim bine, sã ne distrãm cât mai avem timp”, spune “întelepciunea” lumii, însã la capãtul fântânii asteaptã vipera bãtrânetii care duce în cele din urmã la moarte. Sau cine stie, soarecii îsi pot termina treaba si mai devreme. Personajul parabolei ne reprezintã pe noi, fiintele afundate în iluzie iar omul cel bun este Buddha.

CE ESTE UN BUDDHA

Goana permanentã a egoului condus de dorintele si karma sa si însotitã de suferintã, nastere si moarte, nu are sfârsit atâta timp cât el nu atinge Iluminarea sau Trezirea. Un Buddha este cel care iese, evadeazã din aceastã goanã nebunã. Cuvântul Buddha înseamnã “Trezitul”, adicã Trezit cãtre adevãrata realitate, cãtre Absolut sau cum vreti sã-i ziceti. El trece dincolo de nastere si moarte, evadând de sub robia karmei. Starea sa în univers este supremã si dincolo de gândirea noastrã aflatã încã în sclavia iluziilor.

“De-a lungul multor vieti am rãtãcit prin samsara 1 În cãutarea celui care a zidit aceastã casã si nu l-am gãsit.Dureros este sã renasti iar si iar.Dar acum te-am vãzut, ziditor 2 al caseiSi tu nu vei mai înãlta casa 3 din nou!Cãpriorii 4 sunt rupti si stâlpii 5 sunt distrusi.Mintea mea a atins Neconditionatul 6 Si a realizat sfârsitul setei”.

Se spune cã Buddha Shakyamuni a rostit acest faimos cântec de bucurie în chiar seara ce a urmat Iluminãrii sale.

Un Buddha are Întelepciune infinitã si Compasiune infinitã, cu care ajutã fiintele sã se elibereze la rândul lor din nastere si moarte. O doctrinã fundamentalã a buddhismului este faptul cã toate fiintele au natura de Buddha. Toate, fãrã nici o exceptie pot deveni la rândul lor un Buddha 7 , urmând calea pe care Shakyamuni, Buddha istoric, a lãsat-o pentru noi. În buddhism situatia este altfel decât în crestinism, deoarece aici nu se recunoaste existenta unui Dumnezeu creator, legiuitor si judecãtor. Totul tine de karmã iar un Buddha nu este un creator, legiuitor sau judecãtor, însã asa cum am precizat înainte, starea sa în univers este supremã. El este doar Trezitul, si actioneazã ca îndrumãtor si salvator, capabil de adevãrata Compasiune care nu mai este înrobitã de atasamentele si iluziile fiintelor obisnuite. Prin buddhism, realitatea ultimã, Eliberarea sau Nirvana, este accesibilã tuturor dacã urmeazã Calea lãsatã de Buddha.

6

Page 7: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Pentru a ilustra mai bine faptul cã toate fiintele au natura de Buddha, în Sutra Lotusului ni se povesteste urmãtoarea parabolã:

Un sãrac si-a vizitat odatã un prieten apropiat pentru a-i cere ajutorul. În timp ce beau ei vin împreunã sãracul a adormit. Celãlalt, fiind chemat cu treburi urgente în altã parte a trebuit sã plece însã nu înainte de a coase o piatrã pretioasã într-unul din colturile hainei pe care o purta prietenul sãu. Acesta, nefiind constient de diamant, nu l-a folosit

niciodatã, nici mãcar atunci când ar fi avut mare nevoie de el. De-abia dupã mai multi ani, când s-au întâlnit din nou, cel care i-l cususe în hainã i-a arãtat prietenului sãu unde îl asezase, fãcându-l astfel capabil sã iasã din problemele pe care le avea.

Piatra pretioasã reprezintã aici natura de Buddha care se gãseste în fiecare dintre noi. Ignoranta omului care nu avea habar de prezenta ei reprezintã iluzia ce ne face sã nu fim constienti de ea, sã nu o cãutãm ci sã ne multumim cu scopuri inutile.

1 Samsara este lumea noastrã plinã de iluzii, suferinþã, naºtere si moarte.2 Setea. 3 Corpul: o altã existentã supusã iluziei, nasterii si mortii. 4 Patimile oarbe (bonno). 5 Ignoranta. 6 Nirvana – termen identic cu starea de Buddha, Buddheitatea, Tãrâmul Pur7 Traditia vorbeste de existenta mai multor Buddha care au atins Eliberarea cândva în trecutul îndepartat sau o vor atinge în viitor. Dupã cum vom vedea în paginile ce urmeazã, unii dintre acesti Buddha transcendenti asistã practicantii în evolutia cãtre propria lor Eliberare. Buddha Amida, pe care se bazeazã scoala Jodo Shinshu, este unul dintre cei mai populari si venerati Buddha.

EXISTÃ MAI MULTE TIPURI DE PRACTICI BUDDHISTE

În ceea ce priveste practica buddhistã, ea nu este una singurã valabilã pentru toti. De ce existã asadar mai multe tipuri de practici si implicit mai multe scoli buddhiste? Rãspunsul este simplu: pentru cã sunt mai multe tipuri de oameni. În buddhism existã doctrina numitã upaya – adicã metode potrivite pentru oameni diferiti. Învãtãtura lui Buddha este adaptabilã diverselor categorii de oameni, diverselor temperamente si capacitãti. Shakyamuni a tinut întotdeauna cont de acest lucru când si-a predicat învãtãtura, timp de 45 de ani. Existã bineînteles, anumite doctrine fundamentale care apartin tuturor învãtãturilor buddhiste, cum sunt cele despre care am vorbit mai înainte, însã apar accente diferite în ceea ce priveste abordarea practicã. Pentru a ilustra acest lucru voi prezenta urmãtoarea parabolã ce se gãseste în Sutra Lotusului:

7

Page 8: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Un tatã a fost despãrtit de fiul sãu când acesta era încã foarte tânãr. De-a lungul timpului tatãl a devenit bogat iar fiul a cãzut în sãrãcie, fiind nevoit chiar sã cerseascã pentru a-si asigura existenta. Într-una din peregrinãrile lui acesta a ajuns din întâmplare în zona unde se afla palatul tatãlui sãu. Recunoscându-l, acesta din urmã a pus sã fie adus înaintea lui, însã din cauzã cã fiul s-a speriat foarte tare l-a lãsat pânã la urmã sã plece. Apoi a trimis doi oameni care l-au întrebat dacã nu cumva ar dori sã munceascã pe domeniul acelui om bogat. Cersetorul a fost de acord si a lucrat în acest fel timp de multi ani.

Într-una din zile proprietarul l-a chemat la el si i-a spus cã datoritã seriozitãtii si constiinciozitãtii cu care îl servise atâtia ani de zile a hotãrât sã îl recompenseze numindu-l administrator al averii si domeniilor sale. Dupã ce au mai trecut alti ani, omul bogat si-a chemat familia si tot clanul pentru a-i anunta cã cersetorul era în realitate fiul sãu de care fusese despãrtit timp îndelungat, pe care acum îl primea înapoi si îl numea mostenitor al tuturor posesiunilor sale. Când cersetorul a auzit acest lucru a rãmas foarte surprins, gândindu-se cã a primit ceva neasteptat, însã de fapt totul a fost al lui dintotdeauna.

În aceastã parabolã fiul reprezintã fiintele obisnuite care nici nu îsi imagineazã cã au în ele însele natura de Buddha. Tatãl este Buddha Shakyamuni care le conduce prin diferite metode, pas cu pas, cãtre realizarea acestei naturi.

Sutra Lotusului ne prezintã o altã parabolã la fel de sugestivã si tot pe aceastã temã, a metodelor potrivite:

Un om bogat avea o casã foarte mare cu o singurã usã, al cãrei lemn se uscase foarte mult din cauza trecerii timpului. La un moment dat a izbucnit un incendiu care a cuprins toatã clãdirea. Copiii omului erau înauntru si se jucau, inconstienti de situatia lor. Tatãl i-a strigat sã iasã imediat afarã cãci casa ardea si ei erau în pericol sã moarã, însã cum acestia nu cunosteau întelesul cuvintelor “foc” si “moarte” continuau sã se joace la fel ca înainte. Gândindu-se atunci la o strategie, le-a promis noi jucãrii pentru a-i tenta sã pãrãseascã locul cuprins de flãcãri: ”Veniti afarã copii si vã voi oferi care trase de boi, care trase de cãprioare si care trase de capre.” Auzind acest lucru copii au iest imediat, atrasi de perspectiva noilor jocuri, însã odatã ajunsi în sigurantã au gãsit doar care trase de boi (cele mai bune mijloace de transport în acea vreme).

În aceastã parabolã, casa ce arde reprezintã existenta lumeascã; focul, patimile cauzate de furie, lãcomie si iluzie; omul bogat, pe Buddha; copii, fiintele sensibile iar jocurile pe care acestia le jucau, plãcerile simturilor. Exact precum copii care au primit care trase de boi, toti buddhistii ce urmeazã Calea cu seriozitate vor dobândi Nirvana ultimã.

8

Page 9: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Una din împãrtirile fãcute diverselor practici buddhiste si învãtãturi aferente lor este urmãtoarea:

• Theravada (scoala celor vechi) – se bazeazã mai mult pe practica în mânãstire si pe obtinerea Eliberãrii individuale 1 . Este rãspânditã în principal în Asia de sud-est.

• Mahayana (Marele Vehicul) – accentul este pus asupra faptului cã aparitia lui Buddha în lume are drept scop Eliberarea tuturor fiintelor, indiferent de capacitãtile lor. Importanta devotiunii laice este mult crescutã fatã de prima categorie. Adeptul vizeazã atingerea Buddheitãtii atât pentru el cât si pentru ceilalti.Cuprinde mai multe scoli rãspândite în general în Tibet, China, Japonia. Traditia Tãrâmului Pur, din care face parte si scoala Jodo Shinshu 2 , este o ramurã a buddhismului Mahayana.

În prezentarea noastrã de acum înainte ne vom concentra doar asupra buddhismului Mahayana.

1 Cel care urmãreste obtinerea Iluminãrii individuale si evadarea personalã din nastere si moarte este numit Arhat. Reprezintã idealul buddhismului Theravada. 2 Termenul Jodo Shinshu înseamnã: “Adevãrata esentã a scolii Tãrâmului Pur” si reprezintã traditia buddhistã înfiintatã în Japonia de Shinran Shonin (1173-1262). Foarte des este folositã prescurtarea Shin.

TREI CARACTERISTICI FUNDAMENTALE ALE EXISTENTEI

Buddhismul priveste existenta ca având trei caracteristici fundamentale si anume: impermanenta, suferinta si absenta egoului. Pe ultima o s-o dezbatem ceva mai târziu, acum vã propun sã ne concentrãm atentia asupra primelor douã.

Totul este impermanent si în continuã schimbare, spune Buddha. Nimic nu dureazã. Fiecare dintre noi observã aceastã realitate în viata lui. Nu mã refer aici doar la bãtrânete sau la moarte ci la toate lucrurile în care ne implicãm. Am dori ca totul sã dureze vesnic, sãnãtatea noastrã, plãcerile, fericirea, iubirile noastre, afectiunea celorlalti, etc. Cu toate acestea simtim cã lucrurile ne scapã printre degete si cã nu ne putem bucura îndeajuns de toate câte le dorim. Asadar ajungem la suferintã, care este cealaltã caracteristicã a existentei. Din moment ce nu obtinem ceea ce dorim iar totul se schimbã permanent, aceastã stare de fapt dã nastere suferintei. “Totul este suferintã”, spune Buddha. În buddhism se vorbeste despre cele opt tipuri de suferinte fundamentale, asociate cu:

• nasterea • boala

9

Page 10: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

• bãtrânetea • moartea • separarea de ceea ce iubim • însotirea cu ceea ce este neplãcut • neîmplinirea dorintelor • suferintele asociate cu cele cinci elemente constitutive ale fiintei

omenesti 1

la care se adaugã si altele mai mici sau mai mari în functie de sperantele fiecãruia dintre noi. Buddha comparã conditia umanã cu aceea a unui cãlãtor într-o noapte furtunoasã. Doar din când în când mai apare lumina unui fulger. Suferinta este precum noaptea cea întunecatã care înconjoarã cãlãtorul, în timp ce fulgerele luminoase sunt acele rare ocazii de bucurie trecãtoare ce încântã mintea omului.

1 Numite cele cinci skandha (“agregate”). În buddhism, toate elementele fizice si mentale din aceastã lume sunt clasificate în cinci tipuri de agregate: 1. forma (nume generic pentru toate tipurile de materie), 2. perceptia, 3. conceptiile si ideile, 4. vointa si 5. constiinta sau mintea. În cazul omului, forma este corpul iar celelalte patru reprezintã mintea si procesele ei.

În prima sa predicã de dupã atingerea Iluminãrii, Buddha Shakyamuni a vorbit despre Cele Patru Nobile Adevãruri. Acestea sunt considerate baza oricãrei scoli buddhiste iar preocuparea lor fundamentalã este suferinta.

În prezentarea acestor Nobile Adevãruri, Buddha analizeazã asemenea unui doctor pacientul sãu (omul) si cautã sã defineascã boala (primul adevãr), gãseste cauza (al doilea adevãr), stabileste cum poate fi vindecatã (al treilea adevãr) si prescrie medicamentul (al patrulea adevãr).

Nobilul Adevãr al suferintei:“Nasterea este suferintã, decãderea este suferintã, boala este suferintã, moartea este suferintã, a fi unit cu ceea ce nu este plãcut este suferintã, a fi separat de ceea ce este plãcut este suferintã, a nu obtine ceea ce doresti este suferintã. Pe scurt, toate laturile experientei fãcute în cuget si în trup, cãrora agãtarea le este inerentã, sunt suferintã.” Nobilul Adevãr al cauzei suferintei:“Aceastã sete este cea care duce la renastere 1 si este însotitã de agãtarea pãtimasã care fuge când dupã un lucru când dupã altul. Este setea dupã plãcerile simturilor, setea de existentã si setea de non-existentã.”

Nobilul Adevãr despre încetarea suferintei:“Este completa distrugere si separare de acestã sete, uitarea ei, renuntarea la ea, eliberarea de ea si neatasarea fatã de ea.”

10

Page 11: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Nobilul Adevãr despre Calea ce duce la încetarea suferintei:“Este Calea cu opt brate si anume: Întelegere corectã, Gândire corectã, Vorbire corectã, Actiune corectã, Mod de viatã corect, Efort corect, Atentie corectã si Concentrare corectã.”

Aceastã Cale cu opt brate este clasificatã în urmãtorul mod: întelegerea corectã si gândirea corectã constituie Întelepciunea, vorbirea corectã, actiunea corectã si modul de viatã corect reprezintã etica iar efortul corect, atentia corectã si concentrarea corectã reprezintã practica spiritualã.

1 Renasterea în diverse forme de existentã. Va fi explicatã ceva mai încolo.

ÎNVÃTÃTURA BUDDHISTÃ DESPRE OM, DORINTÃ SI KARMÃ

Vã invit acum sã ne concentrãm asupra celui de-al doilea Nobil Adevãr, cel care vorbeste despre cauza suferintei, aflatã dupã cum am vãzut în sete sau dorintã. Pornind de aici si în relatie cu aceastã “sete” voi explica pe scurt învãtãtura buddhistã despre om.

Încep aceastã explicatie cu o parabolã foarte sugestivã din literatura buddhistã. În trecut se folosea imaginea unui car cu boi, noi însã pentru cã ne aflãm în epoca modernã vom folosi imaginea unui automobil. Asadar imaginati-vã cã aveti înaintea voastrã un automobil. Acum, închipuiti-vã cã desfaceti una din roti si cã o puneti deoparte. Este aceastã roatã automobilul? Luati apoi o altã roatã si procedati la fel punându-vã aceeasi întrebare. Continuati sã desfaceti automobilul în bucãti si nu vã opriti pânã când nu a mai rãmas nici o piesã asamblatã. Întrebati-vã acum din nou: sunt toate aceste componente luate separat, automobilul? Este usa aceasta, automobilul, roata aceasta ori volanul acesta? Vã veti da seama în mod logic cã rãspunsul este nu. Atunci ce este de fapt automobilul? Un nume pentru un ansamblu de elemente aflate împreunã. Ce este omul din punct de vedere buddhist? Un ansamblu de diverse senzatii, sentimente, idei, gânduri, etc., aflate împreunã la un moment dat. Caracteristica fundamentalã a acestui ansamblu este miscarea, dinamismul. Ceea ce vedeti dumneavoastrã când vã uitati la un om este o imagine a acestei miscãri, o imagine a acestui ansamblu aflat în continuã miscare. Dacã vã uitati la acea persoanã când avea trei ani nu mai vedeati acelasi lucru. Asta deoarece atunci ati fi observat alt aspect al miscãrii. Elementele constitutive ale personalitãtii ar fi avut atunci un alt aspect si o altã formã. Peste 20 de ani veti vedea spre exemplu, un alt Ion, George sau Mihai. Ceva se mai pãstreazã, însã în acelasi timp ceva se schimbã. Eu nu sunt identic cu cel de la trei ani, si peste 20 de ani nu voi mai fi complet la fel cu cel de acum. Aceasta în buddhism se numeste doctrina non-egoului, despre care am vorbit la început când am spus cã este a treia caracteristicã a existentei, alãturi de impermanentã si suferintã. Toate lucrurile existã

11

Page 12: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

datoritã cauzelor si conditiilor, asadar ele nu au o naturã propie, o identitate neschimbabilã. De aceea se spune despre ele cã sunt vide. Când cauzele si conditiile se întrunesc un anumit lucru existã, când ele dispar acel lucru dispare de asemenea. Când cauzele si conditiile se schimbã acel lucru se schimbã si el.

“Din moment ce toate lucrurile din lumea fenomenelor apar datoritã combinatiei diverselor cauze si conditii, ele sunt relative si fãrã substantã ori entitate de sine stãtãtoare. Din punctul de vedere al adevãrului transcendent, aceastã absentã a unei entitãti de sine stãtãtoare este numitã Vid (shunyata); din punctul de vedere al lumii fenomenelor este numitã Coproducere conditionatã (paticca samuppada) si constituie doctrina fundamentalã a buddhismului care neagã existenta oricãrei forme de fiintã sau substantã eternã. Când aceasta este aplicatã fiintelor sensibile care trãiesc în Samsara (lumea iluziei) ea apare sub forma Celor 12 legãturi ale Coproducerii conditionate 1 .” (Seeker’s Glossary of Buddhism) Acestea sunt descrise în felul urmãtor:

• Prin IGNORANTÃ sunt conditionate • ACTIUNILE VOINTEI sau FORMATIUNILE KARMICE

prin actiunile vointei este conditionatã • CONSTIINTA

prin constiintã sunt conditionate • FENOMENELE MENTALE SI FIZICE

prin fenomenele mentale si fizice sunt conditionate • CELE SASE SIMTURI corespunzãtoare celor cinci organe de simt

(ochi, urechi, nas, limbã, corp) plus mintea. Prin cele sase simturi este conditionat

• CONTACTUL SENZORIAL SI MINTAL 2 prin contactul senzorial si mental este conditionatã

• SENZATIAprin senzatie este conditionatã

• DORINTA, SETEA.prin sete este conditionatã

• AGÃTAREAprin agãtare este conditionat

• PROCESUL DEVENIRIIprin procesul devenirii este conditionatã

• NASTEREAprin nastere este conditionatã

• Decãderea, suferinta, durerea, disperarea, BÃTRÂNETEA SI MOARTEA.

Acestea fiind explicate sã revenim la parabola automobilului. Ce pune în miscare acest ansamblu numit om? Buddhismul spune: dorinta, setea. Diversele noastre dorinte si tendinte ne fac sã mergem în cutare sau cutare

12

Page 13: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

directie, ne schimbã istoria personalã si dau nastere la karmã, la actiune. Karma este legea cauzei si a efectului. Cuvântul karma vine de la termenul sanscrit “karman” ce înseamnã actiune. Actiune cu gândul, cu fapta si cuvântul. Existã asadar, trei tipuri de karmã: a gândirii, a vorbirii si a corpului sau a actiunii. Tot ceea ce gândim, spunem si facem va avea un efect în istoria noastrã personalã. Ceea ce suntem noi acum, este rezultatul a ceea ce am gândit, spus si fãcut în trecut, în altã viatã sau în viata actualã, iar ceea ce gândim, spunem si facem în prezent ne

va crea pe noi în viitor. Am zis cã omul se aflã în continuã schimbare si cã peste zece ani, spre exemplu, nu mai este identic cu cel de acum. Am spus însã cã desi nu mai este identic, ceva totusi se pãstreazã, ei bine, acest ceva este continuitatea cauzalã. Când un om dã foc unei grãmezi de paie iar focul se extinde în tot satul si arde casa unui alt tãran de la celãlalt capãt al comunei, primul tãran ar putea spune cã el nu este cu nimic vinovat de acest dezastru, pentru cã focul ce a ars casa tãranului de la celãlalt capãt al comunei nu este identic cu flacãra folositã de el la aprinderea paielor sale. Existã însã o continuitate cauzalã între primul foc si cel care a ars casa celui de-al doilea tãran. Asa stau lucrurile si în ceea ce priveste karma. Ansamblul aflat în continuã miscare, adicã omul, e pus în miscare de dorintã, care genereazã karmã. Noi suntem produsul karmei noastre. Karma poate dura la nesfârsit si determinã nasterea noastrã într-o altã viatã. Asadar, am ajuns la ceea ce se numeste reîncarnare. Din punct de vedere buddhist însã, cuvântul mai potrivit este renastere. Când zicem reîncarnare este ca si cum ne-am referi la faptul cã ar exista ceva de sine stãtãtor si neschimbabil care trece de la un corp la altul. Noi însã, în prezentarea noastrã, am specificat faptul cã ansamblul numit om se aflã în continuã miscare si transformare. Asadar, cuvântul renastere este mai potrivit. Omul, chiar si în viata obisnuitã moare si renaste în permanentã, în functie de schimbãrile care apar în tendintele si dorintele sale. Am dat mai înainte exemplul cu vârsta de trei ani si cea de 20. Si din punct de vedere fizic se stie cã celulele noastre se schimbã complet dupã o anumitã perioadã de timp, asadar nici fizic nu mai suntem identici. În momentul mortii karma personalã decide forma si vehicolul, adicã corpul pe care fiinta îl va avea în urmãtoarea nastere. Dorintele noastre au nevoie de un vehicol care sã le urmeze si sã le împlineascã în altã viatã. Mediul în care ne nastem într-o altã viatã si forma pe care o vom avea depinde de karmã. Nici un om nu poate scãpa de karma sa, spune Buddha.

“Nici în cer, nici în mijlocul oceanului, nici în pesterile din munti: nu existã loc pe lumea aceasta unde sã te poti ascunde de (consecintele) faptele tale.”Buddha Shakyamuni

Doctrina karmei ne învatã cã suntem complet responsabili de ceea ce suntem si de ceea ce vom deveni. Nimeni din afara noastrã, fie el zeu, om

13

Page 14: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

sau orice altã fiintã, nu poate fi tras la rãspundere. Meritãm tot ceea ce ni se întâmplã, chiar dacã ne este greu sã acceptãm asta.

1 Acestea sunt la fel de importante în buddhism ca si Cele patru nobile adevãruri. Când omul moare, actiunile vointei sale personale cauzate de ignorantã (a –II-a si prima legãturã din lantul Coproducerii conditionate) vor conditiona aparitia constiintei din noua viatã (a – III – a legãturã) iar odatã cu ea apare o nouã fiintã. Primele douã legãturi sunt considerate cele douã cauze trecute (din vietile precedente); constiinta, fenomenele mentale si fizice, cele sase simturi, contactul senzorial si mental, plus senzatia, sunt cele cinci efecte în prezent; setea, agãtarea si procesul devenirii reprezintã cele trei cauze în

prezent iar nasterea si moartea sunt cele douã efecte în viitor (vietile viitoare). Vezi explicatiile despre karmã si renastere din paginile urmãtoare.2 În buddhism se vorbeste despre Cele opt constiinte care iau nastere atunci când simturile noastre intrã în contact cu obiectele lor: 1) constiinta vederii, 2) constiinta auzului, 3) constiinta mirosului, 4) constiinta gustului, 5) constiinta atingerii, 6) constiinta mintii, 7) constiinta (mintea) impurã, 8) constiinta alaya. Întelesul primelor cinci constiinte este usor de dedus asa cã nu mai insist asupra lor. Constiinta mintii integreazã perceptiile celor cinci simturi în imagini concrete si ia decizii în ceea ce priveste lumea exterioarã. Constiinta (mintea) impurã este sursa agãtãrii si deci a originii sentimentului de ego precum si a tuturor iluziilor care provin din a lua drept real ceea ce este doar aparent. Constiinta alaya reprezintã locul unde sunt acumulate sub formã de karmã toate actiunile si experientele care iau nastere prin celelalte sapte constiinte, în viata aceasta si în cele precedente, fiind singura care se transmite de la o nastere la alta. Aceastã constiintã influenteazã la rândul ei lucrãrile celorlalte.

ÎNVÃTÃTURA BUDDHISTÃ DESPRE OM, DORINTÃ SI KARMÃ

Vã invit acum sã ne concentrãm asupra celui de-al doilea Nobil Adevãr, cel care vorbeste despre cauza suferintei, aflatã dupã cum am vãzut în sete sau dorintã. Pornind de aici si în relatie cu aceastã “sete” voi explica pe scurt învãtãtura buddhistã despre om.

Încep aceastã explicatie cu o parabolã foarte sugestivã din literatura buddhistã. În trecut se folosea imaginea unui car cu boi, noi însã pentru cã ne aflãm în epoca modernã vom folosi imaginea unui automobil. Asadar imaginati-vã cã aveti înaintea voastrã un automobil. Acum, închipuiti-vã cã desfaceti una din roti si cã o puneti deoparte. Este aceastã roatã automobilul? Luati apoi o altã roatã si procedati la fel punându-vã aceeasi întrebare. Continuati sã desfaceti automobilul în bucãti si nu vã opriti pânã când nu a mai rãmas nici o piesã asamblatã. Întrebati-vã acum din nou:

14

Page 15: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

sunt toate aceste componente luate separat, automobilul? Este usa aceasta, automobilul, roata aceasta ori volanul

acesta? Vã veti da seama în mod logic cã rãspunsul este nu. Atunci ce este de fapt automobilul? Un nume pentru un ansamblu de elemente aflate împreunã. Ce este omul din punct de vedere buddhist? Un ansamblu de diverse senzatii, sentimente, idei, gânduri, etc., aflate împreunã la un moment dat. Caracteristica fundamentalã a acestui ansamblu este miscarea, dinamismul. Ceea ce vedeti dumneavoastrã când vã uitati la un om este o imagine a acestei miscãri, o imagine a acestui ansamblu aflat în continuã miscare. Dacã vã uitati la acea persoanã când avea trei ani nu mai vedeati acelasi lucru. Asta deoarece atunci ati fi observat alt aspect al miscãrii. Elementele constitutive ale personalitãtii ar fi avut atunci un alt aspect si o altã formã. Peste 20 de ani veti vedea spre exemplu, un alt Ion, George sau Mihai. Ceva se mai pãstreazã, însã în acelasi timp ceva se schimbã. Eu nu sunt identic cu cel de la trei ani, si peste 20 de ani nu voi mai fi complet la fel cu cel de acum. Aceasta în buddhism se numeste doctrina non-egoului, despre care am vorbit la început când am spus cã este a treia caracteristicã a existentei, alãturi de impermanentã si suferintã. Toate lucrurile existã datoritã cauzelor si conditiilor, asadar ele nu au o naturã propie, o identitate neschimbabilã. De aceea se spune despre ele cã sunt vide. Când cauzele si conditiile se întrunesc un anumit lucru existã, când ele dispar acel lucru dispare de asemenea. Când cauzele si conditiile se schimbã acel lucru se schimbã si el.

“Din moment ce toate lucrurile din lumea fenomenelor apar datoritã combinatiei diverselor cauze si conditii, ele sunt relative si fãrã substantã ori entitate de sine stãtãtoare. Din punctul de vedere al adevãrului transcendent, aceastã absentã a unei entitãti de sine stãtãtoare este numitã Vid (shunyata); din punctul de vedere al lumii fenomenelor este numitã Coproducere conditionatã (paticca samuppada) si constituie doctrina fundamentalã a buddhismului care neagã existenta oricãrei forme de fiintã sau substantã eternã. Când aceasta este aplicatã fiintelor sensibile care trãiesc în Samsara (lumea iluziei) ea apare sub forma Celor 12 legãturi ale Coproducerii conditionate 1 .” (Seeker’s Glossary of Buddhism) Acestea sunt descrise în felul urmãtor:

• Prin IGNORANTÃ sunt conditionate • ACTIUNILE VOINTEI sau FORMATIUNILE KARMICE

prin actiunile vointei este conditionatã • CONSTIINTA

prin constiintã sunt conditionate • FENOMENELE MENTALE SI FIZICE

prin fenomenele mentale si fizice sunt conditionate

15

Page 16: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

• CELE SASE SIMTURI corespunzãtoare celor cinci organe de simt (ochi, urechi, nas, limbã, corp) plus mintea. Prin cele sase simturi este conditionat

• CONTACTUL SENZORIAL SI MINTAL 2 prin contactul senzorial si mental este conditionatã

• SENZATIAprin senzatie este conditionatã

• DORINTA, SETEA.prin sete este conditionatã

• AGÃTAREAprin agãtare este conditionat

• PROCESUL DEVENIRIIprin procesul devenirii este conditionatã

• NASTEREAprin nastere este conditionatã

• Decãderea, suferinta, durerea, disperarea, BÃTRÂNETEA SI MOARTEA.

Acestea fiind explicate sã revenim la parabola automobilului. Ce pune în miscare acest ansamblu numit om? Buddhismul spune: dorinta, setea. Diversele noastre dorinte si tendinte ne fac sã mergem în cutare sau cutare directie, ne schimbã istoria personalã si dau nastere la karmã, la actiune. Karma este legea cauzei si a efectului. Cuvântul karma vine de la termenul sanscrit “karman” ce înseamnã actiune. Actiune cu gândul, cu fapta si cuvântul. Existã asadar, trei tipuri de karmã: a gândirii, a vorbirii si a corpului sau a actiunii. Tot ceea ce gândim, spunem si facem va avea un efect în istoria noastrã personalã. Ceea ce suntem noi acum, este rezultatul a ceea ce am gândit, spus si fãcut în trecut, în altã viatã sau în viata actualã, iar ceea ce gândim, spunem si facem în prezent ne va crea pe noi în viitor. Am zis cã omul se aflã în continuã schimbare si cã peste zece ani, spre exemplu, nu mai este identic cu cel de acum. Am spus însã cã desi nu mai este identic, ceva totusi se pãstreazã, ei bine, acest ceva este continuitatea cauzalã. Când un om dã foc unei grãmezi de paie iar focul se extinde în tot satul si arde casa unui alt tãran de la celãlalt capãt al comunei, primul tãran ar putea spune cã el nu este cu nimic vinovat de acest dezastru, pentru cã focul ce a ars casa tãranului de la celãlalt capãt al comunei nu este identic cu flacãra folositã de el la aprinderea paielor sale. Existã însã o continuitate cauzalã între primul foc si cel care a ars casa celui de-al doilea tãran. Asa stau lucrurile si în ceea ce priveste karma. Ansamblul aflat în continuã miscare, adicã omul, e pus în miscare de dorintã, care genereazã karmã. Noi suntem produsul karmei noastre. Karma poate dura la nesfârsit si determinã nasterea noastrã într-o altã viatã. Asadar, am ajuns la ceea ce se numeste reîncarnare. Din punct de vedere buddhist însã, cuvântul mai potrivit este renastere. Când zicem reîncarnare este ca si cum ne-am referi la faptul cã ar exista ceva de sine stãtãtor si neschimbabil care trece de la un corp la altul. Noi însã, în

16

Page 17: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

prezentarea noastrã, am specificat faptul cã ansamblul numit om se aflã în continuã miscare si transformare. Asadar, cuvântul renastere este mai potrivit. Omul, chiar si în viata obisnuitã moare si renaste în permanentã, în functie de schimbãrile care apar în tendintele si dorintele sale. Am dat mai înainte exemplul cu vârsta de trei ani si cea de 20. Si din punct de vedere fizic se stie cã celulele noastre se schimbã complet dupã o anumitã perioadã de timp, asadar nici fizic nu mai suntem identici. În momentul mortii karma personalã decide forma si vehicolul, adicã corpul pe care fiinta îl va avea în urmãtoarea nastere. Dorintele noastre au nevoie de un vehicol care sã le urmeze si sã le împlineascã în altã viatã. Mediul în care ne nastem într-o altã viatã si forma pe care o vom avea depinde de karmã. Nici un om nu poate scãpa de karma sa, spune Buddha.

“Nici în cer, nici în mijlocul oceanului, nici în pesterile din munti: nu existã loc pe lumea

aceasta unde sã te poti ascunde de (consecintele) faptele tale.”Buddha Shakyamuni

Doctrina karmei ne învatã cã suntem complet responsabili de ceea ce suntem si de ceea ce vom deveni. Nimeni din afara noastrã, fie el zeu, om sau orice altã fiintã, nu poate fi tras la rãspundere. Meritãm tot ceea ce ni se întâmplã, chiar dacã ne este greu sã acceptãm asta.

1 Acestea sunt la fel de importante în buddhism ca si Cele patru nobile adevãruri. Când omul moare, actiunile vointei sale personale cauzate de ignorantã (a –II-a si prima legãturã din lantul Coproducerii conditionate) vor conditiona aparitia constiintei din noua viatã (a – III – a legãturã) iar odatã cu ea apare o nouã fiintã. Primele douã legãturi sunt considerate cele douã cauze trecute (din vietile precedente); constiinta, fenomenele mentale si fizice, cele sase simturi, contactul senzorial si mental, plus senzatia, sunt cele cinci efecte în prezent; setea, agãtarea si procesul devenirii reprezintã cele trei cauze în prezent iar nasterea si moartea sunt cele douã efecte în viitor (vietile viitoare). Vezi explicatiile despre karmã si renastere din paginile urmãtoare.2 În buddhism se vorbeste despre Cele opt constiinte care iau nastere atunci când simturile noastre intrã în contact cu obiectele lor: 1) constiinta vederii, 2) constiinta auzului, 3) constiinta mirosului, 4) constiinta gustului, 5) constiinta atingerii, 6) constiinta mintii, 7) constiinta (mintea) impurã, 8) constiinta alaya. Întelesul primelor cinci constiinte este usor de dedus asa cã nu mai insist asupra lor. Constiinta mintii integreazã perceptiile celor cinci simturi în imagini concrete si ia decizii în ceea ce priveste lumea exterioarã. Constiinta (mintea) impurã este sursa agãtãrii si deci a originii sentimentului de ego precum si a tuturor iluziilor care provin din a lua drept real ceea ce este doar

17

Page 18: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

aparent. Constiinta alaya reprezintã locul unde sunt acumulate sub formã de karmã toate actiunile si experientele care iau nastere prin celelalte sapte constiinte, în viata aceasta si în cele precedente, fiind singura care se transmite de la o nastere la alta. Aceastã constiintã influenteazã la rândul ei lucrãrile celorlalte.

Această parabolă, a fost povestită de Shan-tao, unul din cei şapte Maeştri principali ai tradiţiei noastre. O redau aici împreună cu comentariul meu:

“Către toţi aspiranţii la naşterea în Tărâmul Pur: voi prezenta acum o parabolă, pentru a proteja Credinţa lor şi pentru a o apăra împotriva atacurilor acelora care împărtăşesc viziuni ne-buddhiste, greşite şi iluzorii. Care este această parabolă?

Să ne imaginăm că un om călătoreşte o sută de mii de li înspre vest. Mergând el aşa, întâlneşte deodată două râuri: unul de foc, ce se întinde înspre sud iar celălalt de apă, ce se întinde înspre nord. Cele două râuri sunt fiecare late de o sută de paşi şi de neimaginat de adânci, întinzându-se la nesfârşit către nord şi sud. Acolo unde se întâlnesc se află o cale albă, lată de aproape un metru. Această cale este lungă de o sută de paşi, de pe ţărmul de est până pe ţărmul de vest. Valurile apei stropesc iar flăcările cad din când în când arzând calea. Valurile şi flăcările urmează repetat şi fără oprire.

Acest călător a mers deja departe în câmpia imensă unde nu există nici ţipenie de om. Deodată însă, apar ca din senin mai mulţi bandiţi şi animale fioroase. Văzându-l singur, încep să se apropie cât mai repede de el, întrecându-se între ei care să îl ucidă primul. Temându-se de moarte, el fuge imediat înspre vest. Când însă vede acest râu imens, îşi spune lui însuşi: ‘Acest râu se întinde la nesfârşit către sud şi nord. Văd o cale albă în mijloc dar este prea mică. Deşi cele două ţărmuri nu sunt prea departe unul de altul, cum voi putea trece eu dincolo? Fără îndoială că voi muri în această zi. Când mă întorc înapoi văd bandiţi şi animale fioroase care se apropie de mine din ce în ce mai mult. Dacă încerc să fug înspre sud or înspre nord, văd animale oribile şi insecte veninoase întrecându-se unele cu altele care să mă atace prima. Dacă o iau înspre vest, voi cădea cu siguranţă într-unul din cele două râuri de apă şi foc.’

Groaza sa în acest moment este de nedescris. Aşa că se gândeşte în mintea lui: ‘Dacă mă întorc acum, voi muri; dacă stau, voi muri; dacă merg

18

Page 19: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

înainte, voi muri de asemenea. Din moment ce nu pot scăpa de moarte în nici un fel, voi urma totuşi această cale. Deoarece există o cale, înseamnă că este posibil să traversez râurile’.

Când i-a apărut în minte acest gând, el aude deodată o voce de pe malul estic, îndemnându-l: ‘Urmează această cale cu hotărâre. Nu există nici un pericol de moarte. Dacă rămâi aici, vei muri.’ Din nou, aude o altă voce de pe ţărmul de vest care îl cheamă: ‘Vino imediat cu sinceritate şi intenţie corectă. Te voi proteja. Nu te teme că poţi cădea în apă sau în foc.’ Din moment ce călătorul aude această voce îndemnându-l de pe acest ţărm şi chemându-l de pe celălalt, el se decide trup şi suflet să urmeze calea şi porneşte imediat fără nici o îndoială sau frică.

Cum face primul sau al doilea pas, aude vocile bandiţilor de pe ţărmul estic, ‘Vino înapoi! Această cale este înşelătoare. Nu o poţi traversa. Vei muri cu siguranţă. Noi nu avem nici o intenţie rea în ceea ce te priveşte.’ Deşi aude aceste voci, călătorul nici măcar nu se uită în spate. În timp ce merge cu sinceritate şi drept înainte pe această cale, ajunge cât ai clipi pe ţărmul de vest şi este acum liber de orice pericol. Acolo, îl întâlneşte pe prietenul său bun iar bucuria lui nu are sfârşit.”

Comentariu:

Acest călător ce rătăceşte în “câmpia imensă unde nu există nici ţipenie de om” ne reprezintă pe noi, mergând prin deşertăciunea vieţii şi neavând şansa să întâlnim un bun învăţător spiritual.

Drumul este lung şi anevoios iar deodată ne aflăm înaintea celor două râuri, de foc şi de apă. Apa reprezintă lăcomia şi setea sau dorinţele pătimaşe iar focul reprezintă mânia şi ura. De fapt, călătorul nu stă înaintea celor două râuri şi aşteaptă să ia o decizie dacă să înainteze sau nu, ci este scufundat până la gât în patimile sale. Situaţia lui este disperată. Bandiţi şi animale fioroase i-au dat de urmă şi se întrec în a-l ajunge şi a-l ucide. Aceştia, care pretind că îi sunt de fapt prieteni, reprezintă patimile şi iluziile sale. Călătorul este înfricoşat şi nu vede nici o modalitate de scăpare. Din spate, din stânga şi din dreapta lui, primejdiile sunt tot mai ameninţătoare. Râurile se întind la nesfârşit pentru că nesfârşite sunt patimile, iluziile, ura şi lăcomia sa. O cale albă se află înaintea lui însă este îngustă – simbol pentru posibilitatea foarte mică a trezirii credinţei într-o minte plină de patimi oarbe – şi biciuită în permanenţă de focul şi apa celor două râuri. Se îndoieşte, nu crede că va supravieţui nici măcar dacă ar urma acest drum,

19

Page 20: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

însă decide: “din moment ce nu pot scăpa de moarte în nici un fel, voi urma totuşi această cale. Deoarece există o cale, înseamnă că este posibil să traversez râurile.” Se gândeşte să înfrunte totul prin puterea personală, acţionând din curajul omului disperat. “Nu am nici o altă soluţie, trebuie să merg înainte, trebuie să îmi înfrunt teama, trebuie să fac un efort”. În acel moment se petrece însă ceva minunat. Aude un glas de pe malul estic, unde se află el. Este glasul învăţăturii lui Buddha Shakyamuni care îl îndeamnă să meargă înainte. Deci ascultă învăţătura buddhistă despre Amida. Apoi, aude o chemare dinspre vest; este Buddha Amida care îi spune: “Vino acum!” Totul este dramatic şi încărcat de tensiune, primejdia de moarte este foarte aproape, iar chemarea lui Amida nu este una normală şi obişnuită ci grăbită şi intensă. De fapt el spune: “Te rog, te implor, vino acum, vino imediat, nu mai este timp!” Nu există nici o condiţie în chemarea lui decât să vină imediat şi cu toată încrederea; asta este ceea ce înseamnă “cu sinceritate şi intenţie corectă”.

Parabola spune: “Din moment ce călătorul aude această voce îndemnându-l de pe acest ţărm şi chemându-l de pe celălalt, el se decide trup şi suflet să urmeze calea şi porneşte imediat fără nici o îndoială sau frică.” Acesta este momentul trezirii credinţei în Legământul lui Amida, adică realizarea shinjin-ului sau a “inimii încrezătoare”. Călătorul “aude” chemarea lui Buddha. Nu este o simplă auzire în sensul obişnuit al cuvântului ci implică înţelegerea şi acceptarea metodei de salvare oferită de Amida, care este Legământul salvării prin nembutsu. Observăm cum starea mentală a călătorului se schimbă radical odată cu această acceptare. Dacă înainte se hotăra cu greu, pentru că nu avea nici o altă soluţie, să urmeze calea albă, acum el ni se prezintă înaintea ochilor ca un om hotărât şi decis trup şi suflet să asculte chemarea binevoitoare şi să se bazeze pe ea. Nimic nu îl mai poate influenţa. Bandiţii din spatele lui strigă într-una şi încearcă să îl convingă să se întoarcă, însă el nu le mai acordă atenţie: “deşi aude aceste voci, calătorul nici măcar nu se uită în spate”. Traversarea căii are loc “cât ai clipi”, adică uşor. Flăcările sau valurile care biciuiesc cărarea nu mai sunt menţionate deloc după ce călătorul atinge încrederea deplină în Buddha. Nici o condiţie exterioară sau interioară, nu îi mai periclitează drumul. Se află aşadar în “stadiul de non-retrogresiune”. Nu mai poate cădea şi nu mai poate fi amăgit de cei cu înţelegeri diferite, care au viziuni greşite ori care urmează alte practici.

Totul se întâmplă uşor şi lin deoarece acum nu mai este purtat de voinţa sa personală ci de puterea nembutsu-lui. Stă scris în Tannisho: “Nici un rău

20

Page 21: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

nu poate împiedica lucrarea Legământului Principal al lui Amida”. Karma personală, fie ea bună sau rea, nu mai are nici un efect.

Ajuns pe ţărmul de vest “ îl întâlneşte pe prietenul său bun iar bucuria lui nu are sfârşit”. Aceasta înseamnă atingerea Iluminării complete, a Nirvanei, întâlnirea şi unitatea cu Buddha Amida. Bucuria fără de sfârşit indică “naşterea fără de naştere”, adică sfârşitul suferinţei ca fiinţă supusă naşterii şi morţii.

Rev. Sakakibara spunea:

“Calea albă este calea lui Namo Amida Butsu cu o lărgime de aproape un metru. Această aparent îngustă şi fragilă cale a fost întinsă de Amida de pe ţărmul Iluminării către acest ţărm al iluziei.

Le spun adesea oamenilor că Amida a muncit de fapt el însuşi să facă această cale, fixând stâlpi şi cărând stânci şi pământ. Şi mai mult decât atât, ne cheamă cu voce tare să venim. Aşadar, când începem să rostim Namo Amida Butsu, ne aflăm deja pe calea oferită de Amida. Tot ceea ce ne mai rămâne de făcut este să devenim conştienţi de acest lucru. În loc să ne uităm întotdeauna la picioarele noastre, ar trebui să privim înainte. Atunci, vom fi siguri că vom trece pe acel ţărm datorită puterii lui Amida. Această cale este deja întinsă pentru noi. Totul a fost deja aranjat, iar Amida plăteşte totul.

Tocmai am menţionat că Buddha Amida a cărat stânci şi pământ el însuşi pentru a construi calea cea albă. Cu toate acestea, bonno-urile (iluziile noastre) nu sunt material pentru cale ci condiţia pentru construcţia ei. Fără bonno-uri, nu am fi avut nevoie de nembutsu.”

Posted by Josho Adrian Cirlea at 22:28

Toate scripturile, în mii de volume –

nu sunt altceva decât Marea Compasiune”

(Rev. Zuiken Inagaki)

21

Page 22: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Esenţa acestui univers, realitatea ultimă de dincolo de tot şi toate, este Înţelepciune Infinită şi Compasiune Infinită. Refuz să privesc lucrurile altfel. Şi mai este ceva – această realitate ultimă deşi mă transcende şi este dincolo de mine, ea este în acelaşi timp aici, mă înconjoară şi mă acceptă aşa cum sunt. Simt asta, buddhismul m-a făcut să simt asta.

Nu există frică pe Calea lui Buddha. Nu există singurătate percepută ca înstrăinare şi părăsire. Dacă acestea apar, să nu ne amăgim, ele sunt doar produsul minţii noastre şi nu reprezintă adevărata realitate. Eu zic să nu înţelegem greşit Înţelepciunea şi Compasiunea lui Buddha, adică să nu încercăm să ne-o explicăm prin intermediul minţii noastre limitate. Nu putem folosi termeni discriminativi pentru a vorbi despre Lumina Infinită şi Viaţa Infinită – cele două modalităţi de a-l descrie pe Amida, Buddha al Vieţii Infinite şi al Luminii Infinite(1).

Shinran şi Honen s-au întrebat, care să fie oare adevărata semnificaţie şi adevăratul scop al venirii lui Buddha Shakyamuni(2) în această lume? Care este de fapt, în conformitate cu învăţătura Mahayana, profunda semnificaţie a Minţii Bodhi? Care este, în relaţie cu aceasta, scopul Iluminării unui Buddha? Oare nu înseamnă Mintea Bodhi aspiraţia de a atinge Buddheitatea pentru toate fiinţele? Pornind de aici, odată ce aceasta a fost atinsă, nu înseamnă că toate fiinţele sunt invitate să se împărtăşească din ea? Iluminarea unui Buddha nu este o Iluminare egoistă; nu există Nirvana egoistă şi personală în Mahayana. A vedea lucrurile doar dintr-o singură perspectivă, aceea centrată pe sine însuşi, este o viziune egoistă şi limitată, aparţinând doar fiinţelor ignorante, însă pentru un Buddha sau Bodhisattva centrarea devine universală, totul este cuprins în Iluminarea sa. Discriminarea există doar în mintea noastră, nu însă şi în mintea unui Buddha. Oare Shakyamuni a apărut în lume doar pentru o anumită categorie de persoane, adică pentru cei capabili să atingă Nirvana prin ei înşişi, sau, în conformitate cu Mintea Bodhi, Iluminarea sa cuprinde toate fiinţele, indiferent de capacităţile lor? Shinran şi Honen au considerat că ultima variantă este cea adevărată deoarece numai ea răspunde cel mai bine Compasiunii Infinite a lui Buddha. Nu se poate să fie altfel, dacă ar fi altfel, buddhismul ar părea de-a dreptul lipsit de sens pentru un om ca mine, incapabil de orice practică virtuoasă şi plin de ataşamente de tot felul.

22

Page 23: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Câţi dintre noi sunt cu adevărat capabili să urmeze practicile dificile dintr-o mânăstire, câţi pot pretinde că au întotdeauna un comportament plin de bunătate şi virtute în toate aspectele vieţii lor? Câţi dintre noi pot atinge în timpul acestei vieţi confuze acelaşi tip de Iluminare precum Shakyamuni? Câţi dintre noi ar urma cu adevărat buddhismul dacă acesta ar avea sens doar pentru cei foarte avansaţi din punct de vedere spiritual? Shinran şi Honen nu au crezut niciodată că Shakyamuni a avut vreodată intenţia de a exclude anumite fiinţe de pe Calea sa. Altfel s-ar fi contrazis pe sine însuşi şi ar fi contrazis însăşi spiritul bodhisattva.

De aceea, Shakyamuni a propovăduit salvarea oferită de Buddha Amida şi a îndrumat toate fiinţele, indiferent de capacităţile lor, să se bazeze pe ea.

Nagarjuna(3), cel considerat de toate şcolile Mahayana ca fiind al doilea ca importanţă după Shakyamuni şi unul dintre cei mai importanţi patriarhi al lor, a îndemnat de asemenea toate finţele să se bazeze pe Amida. Probabil cei mai mulţi buddhişti îl cunosc pe Nagarjuna după scrierile sale foarte subtile despre vid, însă uită faptul că şi el s-a refugiat de asemenea în Amida iar după moartea fizică a renăscut în Tărâmul Pur. În capitolul Calea practicii uşoare din lucrarea Dasabhumika – vibhasa – sastra (Comentariul Sutrei celor zece stadii), el vorbeşte despre două tipuri de practici, una grea a puterii personale, asemănătoare mersului pe uscat şi una uşoară, bazată pe Compasiunea Buddhaşilor, comparabilă cu o călătorie pe apă. Deşi recomandă calea uşoară celor incapabili de eforturi personale consecvente, ceea ce pentru unii ar putea lăsa impresia că practica nembutsu este doar pentru fiinţele “inferioare”, observăm însă că până şi el însuşi se refugiază cu devoţiune în Amida:

“Pe Buddha al Luminii Înţelepciunii Infinite,

al cărui corp este asemenea unui munte de aur,

Îl venerez cu trupul, gura şi inima mea,

ducând mâinile în gassho şi plecându-mă înaintea lui.

Dacă cineva se gândeşte la meritele şi puterea infinită a acestui Buddha,

Va intra imediat în stadiul celor asiguraţi;

23

Page 24: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

De aceea eu mă gândesc întotdeauna la el.”

Aşadar, până la urmă, practica nembutsu este o practică universală, atât pentru cei “inferiori” cât şi pentru cei “superiori”, Compasiunea lui Buddha nefăcând distincţie între cele două categorii de persoane:

“Toţi înţelepţii şi sfinţii, oamenii şi zeii, se refugiază în el,

De aceea şi eu mă refugiez în el şi îl venerez.”

În istoria buddhismului există foarte multe exemple de Maeştri(4) evoluaţi spiritual care deşi urmau o practică bazată pe puterea personală au simţit nevoia să ofere un loc mai mic sau mai mare în viaţa lor recitării nembutsu şi refugierii în Amida, recomandând-o de asemenea, discipolilor lor. Dacă şi aceşti înţelepţi s-au bazat pe Compasiunea lui Amida, arătând cât de greu este până la urmă să ne eliberăm din viaţă şi moarte doar prin noi înşine, cu atât mai mult, noi, oamenii simpli şi plini de ataşamente ai acestei confuze epoci moderne ar trebui să ne refugiem în Amida. Shinran spune în Tannisho:

“Din moment ce este foarte dificil pentru un om să se elibereze în această viaţă prin propriile sale puteri de patimile oarbe şi de obstacolele cauzate de karma sa rea, chiar şi călugării virtuoşi ce practică învăţăturile Shingon şi Tendai(5) se roagă pentru Iluminarea în viaţa de după moarte. Ce să mai spunem atunci despre noi înşine? Noi nu suntem în stare nici să respectăm preceptele şi nici nu avem înţelegerea pe care o dă înţelepciunea, însă atunci când, lăsându-ne purtaţi de corabia Legământului lui Amida, vom traversa oceanul plin de suferinţă al naşterii şi al morţii şi vom atinge ţărmul Tărâmului Pur, norii cei negri ai patimilor oarbe se vor risipi cu repeziciune, iar luna Iluminării, care este adevărata realitate, va ieşi la iveală imediat. Devenind unitate cu lumina cea fără de oprelişti care se răspândeşte în toate cele zece direcţii, vom ajuta toate fiinţele sensibile. Acela este momentul când vom atinge Iluminarea.”

24

Page 25: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Note:

(1) Lumina infinită simbolizează Înţelepciunea sa iar Viaţa Infinită, Compasiunea.

(2) Shakyamuni este Buddha istoric, cel considerat Fondatorul buddhismului.

(3) Nagarjuna (cca. 150-250), numit “părintele buddhismului Mahayana”, celebru pentru combaterea oricărei afirmaţii despre natura ultimă a realităţii în doctrina specifică Mahayana despre vid. Fondator al şcolii şi dialecticii Madyamika (Calea de mijloc), ale cărei învăţături stau, alături de cele Yogacara, la baza teoriei şi practicii Mahayana.

(4) O altă figură remarcabilă, de asemenea cunoscută în multe şcoli buddhiste Mahayana este Vasubandhu (cca. 320-400), exponent al învăţăturilor Yogacara (“practica meditaţiei unificatoare”) ce explică toate existenţele în termeni de conştiinţă şi învaţă meditaţia asupra relaţiei dintre conştiinţa personală şi univers, precum şi atingerea Iluminării supreme prin conştientizarea unităţii intrinsece dintre acestea două. Ca adept al Tărâmului Pur a compus Imnul aspiraţiei către Naştere: Discurs despre Amida Sutra în care prezintă teoria şi practica bazată pe contemplarea lui Buddha Amida, a Tărâmului său Pur şi a bodhisattvaşilor ce locuiesc acolo. La începutul acestui imn el se adresează lui Shakyamuni şi îşi exprimă devoţiunea faţă de Amida:

“O, Cel mai Onorat din lume,

Mă refugiez cu sinceritate în Tathagata al Luminii fără de Oprelişti

Ce străluceşte în toate cele zece direcţii,

Şi aspir să mă nasc Tărâmul său de beatitudine şi fericire.”

25

Page 26: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

(5) Şcoli celebre în buddhismul japonez. Shingon este forma esoterică a buddhismului japonez sau “tibetanii” japonezi :))

foto (de la stânga la dreapta): Bodhisattva Nagarjuna, Buddha Shakyamuni, Bodhisattva Vasubandhu

Posted by Josho Adrian Cirlea at 20:15

categorii: BUDDHA SHAKYAMUNI, MAESTRI

Nu e nevoie să faci nimic pentru a atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur al lui Amida. În Jodo Shinshu, Buddheitatea nu este ceva de câştigat sau de meritat. Spre deosebire de alte căi dinauntru sau din afara buddhismului, aici eliberarea ultimă din naştere şi moarte nu este obţinută de tine.

Nu mergi tu însuţi spre Nirvana ci Amida Buddha te ia de mână ca pe un copil şi te duce acolo. El este cel care te face să vezi natura ultimă a tuturor lucrurilor, care topeşte multele straturi de iluzii ce acoperă natura ta înnăscută de Buddha.Odată ajuns, prin poarta credinţei, în Tărâmul Pur al lui Amida sau sfera sa de influenţă, toate acestea apar imediat şi natural.Călătoria ta ca prizonier în samsara ia sfârşit odată ce primeşti credinţa iar călătoria ca Buddha începe imediat ce te naşti în Tărâmul Pur al lui Amida, la sfârşitul vieţii[1].

Credinţa (shinjin) şi recitarea Numelui (care este expresia credinţei) înseamnă că pur şi simplu îl laşi pe Amida să te ducă spre Buddheitate. Ai încredere că poate face asta pentru tine şi că nu o poţi face tu însuţi.

Nu există o altă cale precum Jodo Shinshu. Indiferent cât de mult ai studia toate religiile lumii şi chiar celelalte metode buddhiste, nu vei găsi o asemenea învăţătură care într-adevăr nu cere nimic de la tine, care te acceptă aşa cum eşti, cu bube cu tot.Această învăţătură a lui Shakyamuni[2] despre salvarea lui Amida este expresia ultimă a Iubirii şi Compasiunii pe care un Buddha o poate simţi pentru fiinţele sensibile. Este medicamentul bun de aplicat acolo unde toate celelalte medicamente (metode) şi-au dovedit ineficienţa pentru tine.

Odată am fost întrebat:„Cum te simţi ca buddhist?”

26

Page 27: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Am răspuns:

Mă simt iubit şi acceptat.Mă simt înconjurat de căldură, de uriaşe mâini pline de blândeţe. Mă simt îmbrăţişat.Mă simt în siguranţă. Nimic nu mă poate răni sau afecta din punct de vedere spirtual, nici măcar propriile patimi oarbe şi iluzii, nici karma mea atât de adâncă şi grea. Văd pretutindeni feţele zâmbitoare ale Buddhaşilor. Pot râde cu ei. Atunci când văd o statuie a lui Buddha îi pot atinge nasul şi obrajii şi pot glumii cu el.Simt că Buddhaşii nu sunt niciodată supăraţi pe mine, nu mă judecă şi nu mă abandonează. Simt că esenţa întregului univers este iubire infinită şi compasiune infinită.Simt că păşesc în lumină, deşi inima mea nu este curată.Indiferent cum trăiesc şi cum mor, destinaţia mea este sigură. Toate problemele au fost rezolvate pentru mine.Aşa mă simt eu ca buddhist.

Namo Amida Bu ps: articole utile: "Atingerea imediata a Iluminarii de catre oamenii obisnuiti fara a trece prin bardo" "Starea mintii in momentul mortii" "Cenusa alba - ganduri despre impermanenta" [1] Odată ce credinţa în Buddha Amida apare în inima practicantului acesta intră în stadiul de asigurat de Nirvana sau de non-retrogresiune iar la sfârşitul vieţii se naşte nu în alte zone supuse suferinţei, iluziei şi morţii, ci în Tărâmul Pur al lui Amida unde devine la rândul lui un Buddha. [2] Buddha istoric.

Posted by Josho Adrian Cirlea at 15:00

categorii: EXPERIENŢE PERSONALE

Încerc să explic aici în termeni simpli şi uşor de înţeles cine este Buddha Amida şi cum ar trebui să înţelegem Tărâmul Pur.

În primul rând, ce este un Buddha sau mai degrabă ce nu este?

27

Page 28: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Un Buddha nu este o fiinţă asemănătoare nouă, deşi la un moment dat a fost ca noi. Într-un binecunoscut dialog dintre un curios şi Buddha Shakyamuni, acesta din urmă este întrebat (redau din memorie):

„Eşti un om?”

„Nu”, a răspuns Buddha.

„Eşti un spirit?”

„Nu”

„Eşti un zeu?”

„Nu”

„Atunci spune-mi ce eşti?”

„Sunt un Buddha”.

Starea de om, zeu, spirit, etc, este limitată şi afundată în diferite tipuri de iluzii, aşadar greşim dacă afirmăm, spre exemplu, că un Buddha nu este altceva decât un om, pentru că starea pe care El a atins-o depăşeşte stadiul uman de evoluţie. În special unii creştini „acuză” buddhismul de faptul că întemeietorul său ar fi doar un om sau chiar unii buddhişti spun că Buddha a fost un om pentru a arăta în acest fel că noi nu promovăm închinarea la zei. Ambele variante de prezentare ale lui Buddha sunt false, deoarece, deşi înfăţişarea unui Buddha poate fi omenească, starea pe care El o atinge şi în care sălăşluieşte este supremă în univers.

Goana permanentă a egoului condus de dorinţe şi karmă, însoţit de suferinţă, naştere şi moarte, nu are sfârşit atâta timp cât el nu atinge Iluminarea sau Trezirea. Un Buddha este cel care iese, evadează din această goană nebună. Cuvântul Buddha înseamnă “Trezitul”, adică Trezit către adevărata realitate, către Absolut sau cum vreţi să-i ziceţi. El trece dincolo de naştere şi moarte, evadând de sub robia karmei. Starea Sa în

28

Page 29: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

univers este supremă şi dincolo de gândirea noastră aflată încă în sclavia iluziilor.

Un Buddha are Înţelepciune Infinită şi Compasiune Infinită (1), prin care ajută fiinţele să se elibereze la rândul lor din naştere şi moarte.

În buddhism situaţia este altfel decât în creştinism, deoarece aici nu se recunoaşte existenţa unui Dumnezeu creator, legiuitor şi judecător. Totul ţine de karmă iar un Buddha nu este un creator, legiuitor sau judecător, însă aşa cum am precizat înainte, starea sa în univers este supremă. El este doar Tre zitul, şi acţionează ca îndrumător şi salvator, capabil de adevărata Compasiune care nu mai este înrobită de ataşamentele şi iluziile fiinţelor obişnuite. Prin buddhism, realitatea ultimă, Eliberarea sau Nirvana, este accesibilă tuturor dacă urmează Calea lăsată de Buddha.

O doctrină foarte importantă în buddhism este aceea că nu am putea deveni un Buddha fără să avem deja în noi această posibilitate sau potenţialitate. Se spune aşadar, că toate fiinţele, indiferent de gradul lor de iluzie sau mizerie, au în ele însele natura de Buddha şi potenţialitatea de a deveni Buddha. Indiferent că eşti un vierme, gândac de bucătărie, câine aruncat la gunoi, om, spirit flămând sau tâmpit, zeu, etc, porţi cu tine însuţi, ca pe o nestemată neştiută şi aruncată în nămol, natura de Buddha şi posibilitatea de a deveni un Buddha.

Asta este o veste bună, dar în acelaşi timp nu ne încălzeşte prea tare, pentru că aceia care ajung într-adevăr să se elibereze de iluziile lor şi să atingă această stare de Buddha, sunt extrem de puţini iar în vremurile de acum, spune Shinran, sunt complet inexistenţi. Aşadar, numai Calea credinţei în Amida rămâne cea mai accesibilă metodă.

Orice Buddha este complet liber şi continuă să se manifeste în diferite moduri pentru a conduce şi pe alţii către Eliberare. Toţi Buddha ating aceeaşi realitate ultimă şi absolută, de aceea se zice că toţi au aceeaşi

29

Page 30: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

esenţă ori natură, numită adeseori corpul Dharma al realităţii ultime sau Dharmakaya. Această stare nu poate fi explicată în cuvinte şi nu poate fi înţeleasă decât de cei care sunt deja Buddha. Ea este dincolo de orice dualitate şi de aceea mintea omenească limitată nu o poate concepe sau descrie într-un mod potrivit.

Apoi, fiecare Buddha are multiple manifestări transcendente, vizibile celor bine antrenaţi în samadhi ori stări concentrate ale minţii. Aceste manifestări pot lua multiple forme pentru a ajuta fiinţele neiluminate.

Diverşi Buddha creează sfere sau câmpuri de influenţă proprii, cunoscute sub numele de „tărâmuri pure” unde fiinţele care se încred în Ei şi creează legături cu aceştia se pot naşte după moarte. Pentru a înţelege cât de cât cum stau lucrurile cu aceste tărâmuri sau sfere de influenţă, aduceţi-vă aminte cum în prezenţa anumitor persoane vă simţiţi deodată parcă mai bine sau mai rău iar uneori mai excitaţi sau mai obosiţi. Fiecare om are ceva ca un fel de sferă de influenţă - manifestarea naturală a propriilor stări interioare - şi îi poate influenţa mai mult sau mai puţin pe ceilalţi. Unii oameni schimbă automat atmosfera din cameră cu prezenţa lor, spre exemplu o femeie frumoasă va face destui bărbaţi să se simtă excitaţi ori un hoţ sau criminal creează automat o atmosferă de frică şi răceală. La fel, prezenţa unui Buddha inspiră şi influenţează, însă această influenţă este una aducătoare de iluminare sau stări benefice.

Când ne aflăm în prezenţa unui criminal şi suntem influenţaţi de el, putem spune că suntem în „tărâmul” lui sau „sfera sa de influenţă”. De asemenea, atunci când ne naştem în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida, ajungem automat în câmpul Său, a cărui influenţă ne face să devenim la rândul nostru un Buddha. Acest Tărâm Pur al lui Amida este real şi efectiv, fiind manifestarea Iluminării lui Amida într-o formă pe care o putem accepta şi în care putem aspira să ne naştem după moarte. Nu este imposibil pentru Iluminarea supremă a unui Buddha să capete diferite forme de dragul fiinţelor neiluminate. Aceste manifestări deosebite şi transcendente ale unui Buddha sunt numite Sambhogakaya sau Corpul Recompensei.

30

Page 31: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Diverşi Buddha au corpuri ale recompensei diferite, în funcţie de legămintele pe care aceştia le-au făcut atunci când s-au angajat pe Cale. Să zicem că un om pe nume Gheorghe începe să urmeze Calea şi face legământ să salveze în mod special fiinţele cu dizabilităţi fizice. În momentul în care devine un Buddha, are acces automat la realitatea ultimă (Dharmakaya), aceeaşi pentru toţi Buddhaşii, dar va avea manifestări transcendente diferite, special făcute pentru a ajuta acea categorie de fiinţe pentru care a făcut legăminte specifice, adică va avea un Sambhogakaya diferit faţă de alţi Buddha. Acest corp este numit al „recompensei” deoarece este efectul sau „recompensa” practicilor şi virtuţilor Sale, a legămintelor speciale pe care le-a transformat prin Iluminarea Sa în metode efective de salvare.

Corpul fizic în care cineva devine un Buddha se numeşte Nirmanakaya, ori corpul transformării.

Astfel, dacă acum Gheorghe devine un Buddha el se va numi Buddha Gheorghe :)) şi va avea un corp de carne (Nirmanakaya), ce are un început şi sfârşit vizibil, un corp transcendent (Sambhogakaya), cu început în momentul atingerii Buddheităţii dar fără sfârşit, datorat legămintelor şi virtuţilor sale diferite de ale altor Buddha şi un „corp” ultim (Dharmakaya), fără început şi fără sfârşit, acelaşi cu al tuturor Buddha.

La fel, cel pe care îl numim Buddha Amida a fost cu mult timp în urmă, în altă eră decât cea în care ne aflăm noi acum, un călugăr pe nume Dharmakara. El a făcut aspiraţia de a deveni un Buddha şi spre deosebire de alţii, a creat legăminte speciale care promit salvarea nu numai a celor capabili de anumite practici şi virtuţi, ci a tuturor, mai ales a celor incapabili de orice fel de practică. A promis aşadar, crearea unui Tărâm Pur special în care toată lumea să aibă acces şi odată născuţi acolo să devină la rândul lor un Buddha, liberi de naştere şi moarte, precum şi capabili să îi salveze la rândul lor pe ceilalţi. În conformitate cu Legământul Său Principal(2) ,umai credinţa este necesară pentru a deveni un Buddha în Tărâmul Lui Pur, această credinţă manifestându-se prin rostirea Numelui Său. Credinţa nu este ceva complicat, ci încrederea pur şi simplu în Amida, adică a lua de bun şi adevărat Legământul Său Principal.

31

Page 32: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

În momentul în care Dharmakara a devenit Buddha Amida, legămintele şi Tărâmul Său Pur au devenit automat reale şi efective în salvarea fiinţelor.

Aceasta este, pe scurt, povestea lui Amida, spusă de Shakyamuni (Buddha istoric) discipolilor Săi şi pe care noi adepţii Jodo Shinshu o acceptăm ca fiind reală şi demnă de încredere. Orice învăţătură buddhistă poate fi considerată autentică dacă a fost aprobată ori prezentată de însuşi Buddha Shakyamuni. Învăţătura despre credinţa în Buddha Amida şi Tărâmul Său Pur, unde toate fiinţele pot atinge Iluminarea supremă, indiferent de capacităţile lor, face parte dintre aceste învăţături propovăduite de Shakyamuni.

_________________________________________________

Note:

1. Amida vine de la termenii sanscriţi Amitabha si Amitayus, care înseamnă Viaţă Infinită şi Lumină Infinită, simboluri pentru Înţelepciunea şi Compasiunea Sa.

2. Legământul Principal al lui Buddha Amida (al Optsprezecelea Legământ):

“Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din celezece direcţii care se încred în mine cu o minte sinceră şi aspiră să senască în Tărâmul meu, rostind Numele (Namo Amida Butsu) meuchiar şi numai de zece ori, nu se vor naşte acolo, fie ca eu să nu ating cea mai înaltă Iluminare.”

O sa postez din cand in cand citate din Rennyo Shonin Goichidaiki Kikigaki (Inregistrare a spuselor lui Rennyo) in legatura cu ascultarea invataturii. Din cate stim, ascultarea invataturii (monto) este esentiala in traditia noastra. Numai ascultand invatatura putem devenii deschisi fata de mesajul Legamantului Principal si primii shinjin - credinta in salvarea oferita de Amida.

32

Page 33: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

"Rennyo Shonin a spus: "A ne aduna impreuna, a sta unul langa altul si a discutaunul cu altul, indiferent de situatia si pozitia noastra sociala, este in conformitate cu afirmatia lui (Shinran) Shonin, ca oamenii din lumea intreaga ce impartasesc aceeasi Credinta, sunt toti frati. Singura mea dorinta este ca daca ne aflam aici impreuna, aceia dintre voi care au intrebari despre invatatura, sa le puna, pentru a dobandi Credinta."*

"Iti prinde foarte bine sa pui intrebari invatatorului tau chiar si despre lucruri pe care le cunosti suficient; asa se spune. Ce minunata este afirmatia in conformitate cu care este folositor sa pui intrebari chiar si despre chestiuni deja familiare." Asa a spus Rennyo Shonin.Apoi a continuat: "Cu atat mai frumos sa pui intrebari despre ceva ce nu cunosti!"

*

Rennyo Shonin a zis: "Spuneti ceva, va rog. Sa ne fie teama de cei care nu spun nimic." De asemenea, el a zis: "Fie ca aveti shinjin (inima increzatoare) sau nu, doar spuneti ceva. Daca spuneti ceva, ceea ce aveti in minte va aparea la suprafata si in acest fel veti putea fi corectati de ceilalti. Asa ca, spuneti ceva."*

Asadar, intrebati intotdeauna, aici sau la dojo, insa mai ales la dojo, unde ne putem intalni fata in fata. Nu este necesar sa intrebati ceva special ori destept. Orice intrebare este folositoare. Nu conteaza nici chiar daca aveti shinjin sau nu. Ascultarea invataturii nu se opreste niciodata:

"Hossho din satul Kyuhoji l-a intrebat pe Rennyo Shonin: "Din cate inteleg eu, doar daca ma incred cu sinceritate in Amida, pot fi sigur de nasterea in Taramul Pur. Asa este?"Cineva care statea in spatele lui a comentat: "Ceea ce spui tu nu este ceva neobisnuit. De ce nu pui alte intrebari?"Rennyo Shonin a spus: "Exact aici gresesti. Greseala ta este ca vrei sa auzi si sa stii ceva neobisnuit. Dupa ce ai obtinut shinjin, trebuie sa ii vorbesti intr-una mintii tale, asa cum face Hossho."

*

Dupa ce ati obtinut shinjin, chiar daca ascultati aceeasi invatatura de mai multe ori, sa va simtiti ca si cum ati auzi-o pentru prima oara. Oamenii nu doresc decat sa auda ceva nou. Insa ori de cate ori ascultati aceeasi invatatura, trebuie sa va ganditi ca aceasta este invatatura cea rara si

33

Page 34: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

minunata pe care nu ati mai auzit-o niciodata.

*

Doshu a spus: "Eu nu aud decat aceeasi invatatura. Cu toate acestea, ma simt intotdeauna de parca as auzi-o pentru prima oara.

*

Ascultati Dharma cu cea mai mare atentie, pentru a nu intelege gresit:

"Intr-una din zile, Shonin a tinut o predica la Yamashina si fiind o predica atat de buna, toti cei prezenti au simtit ca ea nu trebuie uitata. Sase dintre ei s-au intalnit in Sala Dharmei pentru a discuta cele auzite. Curand si-au dat seama insa ca fiecare a auzit Dharma intr-un mod diferit. Patru din sase aveau o intelegere gresita. Aceasta intamplare arata cat de important este sa auzim corect, pentru ca este posibil ca Dharma sa nu fie auzita cum trebuie."

*

Dupa o predica, Rennyo Shonin a spus catorva dintre copii lui: "Adunati-va impreuna, chiar si atunci cand sunteti putini si discutati Dharma. Din cauza ca cinci oameni au tendinta sa asculte si sa inteleaga Dharma in cinci moduri diferite, trebuie sa discutati Dharma foarte bine pentru a fi siguri ca nu exista nici o intelegere gresita."

*

"Hokyo a spus: "Cand auziti vorbindu-se despre Dharma, aveti grija sa fiti foarte atenti. Auziti lucrul esential." Prin asta a vrut sa spuna sa nu pierdem esenta a ceea ce ascultam."

*

"In ceea ce priveste Dharma, grosolania, superficialitatea si lucrul facut de mantuiala, nu este bun. In chestiunile lumesti, a fi prea scrupulos, nu este, de asemenea, deloc bine. Totusi, in ceea ce priveste Dharma lui Buddha, sa aveti intotdeauna o minte subtila, ascutita si foarte prevazatoare." Asa a spus Shonin.

*

Se spune: "Ceea ce pare indepartat este, in realitate, foarte aproape; ceea ce pare aproape este indepartat." Iar zicala continua: "Farul nu lumineaza la temelia lui." Cei care au ocazia sa asculte Dharma intotdeauna sunt atat

34

Page 35: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

de obisnuiti sa primeasca bunavointa lui Buddha, incat ajung sa o considere ca fiind ceva de la sine inteles, avand asadar, tendinta sa neglijeze Dharma. Din contra, cei care sunt departe de ea, sunt dornici sa o asculte si nu scapa nici un prilej de a o intalni. Cineva ajunge sa asculte cu seriozitate Dharma lui Buddha numai dupa ce s-a hotarat definitiv sa o caute .

Posted by Josho Adrian Cirlea at 21:44 2 comments Links to this post

categorii: ASCULTAREA INVATATURII (MONTO)

marți, 11 august 2009A auzi învăţătura

Maestrul Rennyo spunea: “Ceea ce suntem învăţaţi în tradiţia lui Shinran Shonin este că inima încrezătoare (shinjin) este esenţială”.

Însă, ce anume trebuie să facem noi pentru a dobândi această inimă încrezătoare şi pentru a fi siguri de naşterea în Tărâmul Pur (atingerea Iluminării supreme)?

Se spune peste tot în Jodo Shinshu că shinjin-ul este ceea ce primim de la Amida iar nu creaţia noastră. În esenţă, totul vine până la urmă de la Amida, chiar şi nembutsu (recitarea Numelui), care nu este altceva decât manifestarea pe buzele noastre a chemării lui Buddha. Într-adevăr, aşa stau lucrurile, dar să aruncăm puţin o privire la viaţa lui Shinran de înainte de atingerea inimii încrezătoare.

Din câte ştim, a stat o sută de zile retras la templul Rokkakudo pentru a căuta inspiraţie şi o soluţie radicală cu privire la viaţa sa spirituală. După ce Bodhisattva Kannon (Avalokitesvara), sub forma lui Shotoku Taishi, l-a îndrumat către Honen, a petrecut şi acolo alte o sută de zile ascultându-i învăţătura. În scrisorile soţiei sale, Eshinni, către fiica lor, Kakushinni, stă scris:

“Aşa cum a stat retras timp de o sută de zile în templul Rokkakudo, tot aşa l-a vizitat pe Maestrul Honen timp de alte o sută de zile, indiferent de dificultăţile pe care le întâmpina, fie că era ploaie sau soare. L-a auzit pe acest bun învăţător vorbind despre faptul că pentru a scăpa de suferinţa

35

Page 36: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

naşterii şi a morţii, nu este necesar decât să ne bazăm din toată inima pe nembutsu.”

Apoi, după aceste o sută de zile, Shinran era capabil să spună:

“Pentru mine, Shinran, nu există altă cale decât să acept ceea ce venerabilul meu învăţător mi-a zis: ‘’Doar spune nembutsu şi fi salvat de Amida’’ Nimic altceva nu contează.”

sau

“Eu, Gutoku Shinran, discipol al lui Shakyamuni, am abandonat practicile amestecate şi m-am refugiat în Legământul Principal, în primul an al erei Kennin (1201)”

Vedem aşadar, că însuşi Shinran a trecut printr-o perioadă antemergătoare atingerii/primirii shinjin-ului, caracterizată printr-o ascultare profundă a învăţăturii. Nu este însă necesar să petrecem ca şi el douăzeci de ani pe vre-unul din “munţii Hiei” (1) ai practicilor bazate pe puterea personală, aflate în multe şcoli buddhiste sau nebuddhiste din ziua de azi, deşi mulţi dintre noi, şi-au avut pentru o perioadă mai mică sau mai mare, “Hiei-ul lor”. Însă, ascultarea învăţăturii este absolut necesară în primirea inimii încrezătoare. Întotdeauna spun, veniţi la dojo sau la templu şi ascultaţi învăţătura. Este cel mai important lucru pe care îl puteţi face în această viaţă.

Însuşi Maestrul Rennyo insista asupra acestui aspect:

“Faceţi din ascultarea Dharmei lui Buddha o prioritate, iar din treburile lumeşti ceva secundar…..Este regretabil dacă ajungeţi să ascultaţi învăţătura lui Buddha doar în timpul liber pe care îl aveţi după ce v-aţi ocupat de treburile lumeşti, pentru că nu există un “mâine” atunci când vine vorba de ascultarea Dharmei.”

După ce a spus aceste cuvinte a citat un poem scris de Shinran:

“Aceia care trec prin flăcările

36

Page 37: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Celor zece mii de lumiPentru a auzi Numele lui BuddhaSunt asiguraţi de atingereaStadiului de non-retrogresiune”

“A auzi Numele lui Buddha” înseamnă a auzi înţelesul lui Namo Amida Butsu, adică a primi inima încrezătoare a Puterii Celuilalt. “A trece prin flăcările celor zece mii de lumi” înseamnă a nu lua în seamă nici un obstacol, indiferent de ce natură ar fi el, personală, materială, socială, etc. pentru a auzi Numele lui Buddha, adică a asculta învăţătura. Câţi dintre noi sunt atât de sinceri încât ar fi capabili să asculte Dharma timp de o sută de zile, fără să piardă nici măcar o singură zi? Trebuie să vă puneţi această întrebare, şi veţi şti cât de puternică este devoţiunea voastră faţă de Dharma.Şi totuşi, dacă nu luăm în serios problema vieţii şi a morţii, în aşa fel încât să fim în stare să depăşim orice obstacol pentru a asculta Dharma, cum altfel o vom putea înţelege şi primi în viaţa noastră? Putem găsi o mulţime de motive pentru a nu veni la dojo şi a asculta învăţătura – acestea există, trebuie doar să le căutăm. Aud adeseori oameni care spun: “îmi omor timpul, nu am ce face, mă plictisesc”, pentru ca altă dată, când există ceva cu adevărat important de făcut, să îşi găsească imediat un motiv plauzibil. Fiecare dintre voi se cunoaşte cel mai bine pe el însuşi şi ştie, dacă este sincer, când motivele lui sunt nesemnificative în comparaţie cu şansa de a întâlni şi a asculta Dharma lui Buddha. Vă rog, nu fiţi leneşi în ascultarea Dharmei! Nu se ştie când veţi mai avea vreodată şansa de a lua formă umană şi a o întâlni! Acestea nu sunt simple cuvinte, însă din păcate, mulţi oameni le privesc în acest fel şi nu conştientizează adevărata realitate exprimată de ele.

Maestrul Rennyo spunea:

“Aceia care nu posedă inima încrezătoare (shinjin) se aşteaptă ca prin toate mijloacele să pună întrebări şi să discute dacă inima încrezătoare le lipseşte sau nu; pare fără nici un rost să plece fără să fi ajuns la nici o concluzie. Ar trebui să reflectaţi cu atenţie asupra acestei chestiuni. La urma urmei, este esenţial ca de acum încolo aceia dintre voi care nu au atins încă inima încrezătoare să discute această chestiune unii cu alţii.”

Veniţi la dojo şi puneţi toate întrebările care vă trec prin cap, folosiţi-vă de preot până acesta oboseşte, sunaţi-l şi noaptea pentru a-i pune întrebări despre Cale şi a vă lămuri îndoielile. “Citiţi scrierile sacre până acestea se rup”. Ascultaţi, ascultaţi şi iar ascultaţi învăţătura iar la un moment dat se

37

Page 38: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

va întâmpla ceva deosebit; dacă ascultaţi cu sinceritate nu are cum să nu se întâmple. În acel moment nu doar veţi asculta ci veţi auzi cu adevărat. A auzi înseamnă nu doar a auzi fizic sau raţional ci a auzi şi a înţelege cu toată fiinţa noastră, a accepta mesajul plin de Compasiune al Legământului Principal şi a ne baza pe el din tot sufletul, fără îndoială.

Maestrul Shinran spunea: “A auzi’’ înseamnă a auzi Legământul Principal fără nici o îndoială iar acest lucru exprimă ceea ce este de fapt shinjin-ul”. Numai când auzim învăţătura despre Legământul Principal al lui Buddha Amida cu încredere absolută, putem spune că am primit shinjin. Dacă însă ascultăm folosindu-ne doar de gândirea discriminativă şi logica minţii noastre neiluminate, ca şi cum acestea ar fi singurele instrumente în eforturile noastre spirituale, nu vom reuşi niciodată să ne deschidem suficient pentru a primi shinjin.

Maestrul Shinran spunea:

“Nu trebuie să existe nici un fel de calcul personal în ceea ce priveşte naşterea noastră în Tărâmul Pur…. Trebuie doar să ne deschidem faţă de Amida.”

Ascultarea trebuie să depăşească înţelegerea intelectuală, gândirea bazată şi influenţată de discriminările, prejudecăţile, iluziile şi patimile noastre oarbe. Falsa impresie că mintea noastră limitată poate înţelege totul, că absolut orice trebuie să se supună logicii ei, trebuie lăsată să treacă.

Aşa cum spunea Eiken Kobai Sensei: “există înţelegere, însă aceasta nu este logică, ci spirituală. Numai atunci când ne dăm seama cât suntem de ignoranţi şi devenim conştienţi de diferitele patimi oarbe care sunt adevăratul motor al acţiunilor noastre, vom fi capabili să depăşim limitările ‘’logicii’’ şi dorinţei de ‘’a înţelege’’ totul, care ne înlănţuie şi ne întunecă. În acel moment, îndoielile legate de Legământul Principal dispar şi devenim capabili să lăsăm definitiv salvarea noastră în mâinile lui Amida.”

Există în buddhism un termen atât de drag mie – „hishiryo”, care este conştiinţa de dincolo de gândirea discriminativă şi limitată, mintea de dincolo de minte. Trebuie să ne lepădăm de ataşamentele faţă de egoul nostru iluzoriu şi să lăsăm totul în seama Înţelepciunii transcendente şi Compasiunii fără limite a lui Amida, manifestarea în formă şi Nume a realităţii ultime de dincolo de orice formă.

38

Page 39: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Toate acestea încep însă cu a asculta învăţătura. Calea către primirea shinjin-ului este ascultarea învăţăturii.Trebuie doar să depunem eforturi şi să ascultăm ca şi cum aceasta ar fi cel mai important lucru din viaţa noastră.

Masetrul Rennyo spunea:

“Tare este piatra şi moale este apa; cu toate acestea, apa toceşte piatra. Se spune că dacă există voinţă, chiar şi atingerea Buddheităţii devine posibilă. Indiferent cât de puţină credinţă ar avea cineva, dacă ascultă predicile cu toată seriozitatea, va atinge credinţa (shinjin) prin Compasiunea lui Buddha. De aceea, este important să se asculte cu sinceritate şi seriozitate predicile Dharma.”

La început asculţi învăţătura bazându-te doar pe puterea ta de înţelegere, însă vine un moment în care te abandonezi pe tine însuţi şi laşi departe în urmă barierele minţii discriminative care nu te-au dus nicicând la adevărata pace interioară, mai precis, te laşi purtat de căldura mesajului cuprins în Legământul Principal. Atunci auzi cu adevărat. Atunci spui cu adevărat: Namo Amida Butsu, Namo Amida Butsu….mă refugiez în Buddha Amida, mă refugiez în Buddha Amida…

Shinjin-ul nu este ceva de atins, un alt obiect pe care îl putem face proprietatea noastră intelectuală, ci o stare către care ne deschidem, pe care o primim de la Amida. Acesta este înţelesul cuvintelor “va atinge credinţa (shinjin) prin Compasiunea lui Buddha” din citatul de mai sus şi de aceea am spus în mod intenţionat în acest articol, “primim shinjin”, iar nu doar atingem sau obţinem shinjin.Trebuie să înţelegeţi profund această diferenţă şi să nu faceţi din shinjin sau nembutsu proprietatea voastră intelectuală.

În adevăratul shinjin şi nembutsu, orice calcul personal şi orice ataşament faţă de mintea voastră limitată este abandonat. Însă cu toate că shinjin şi nembutsu este dincolo de gândire, el poate fi primit aici şi acum, de orice fiinţă, indiferent de capacităţile sale, doar prin Compasiunea lui Buddha Amida. Nu veţi înţelege niciodată prin raţiune şi logică modul în care

39

Page 40: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

lucrează efectiv Compasiunea lui Amida sau Legământul său Principal, nu pentru că acestea sunt ilogice sau absurde ci pentru că se află dincolo de puterea de pătrundere a minţii noastre limitate. Vă rog, aşadar, abandonaţi odată pentru totdeauna mândria stupidă a egoului şi sinelui vostru iluzoriu care nu vă permite să vedeţi, să experimentaţi şi să trăiţi adevărata realitate de dincolo de el.

Note:(1) Înainte de a se retrage la templul Rokkakudo şi a-l întâlnii pe Maestrul Honen, Shinran a fost călugăr Tendai şi a practicat timp de 20 de ani pe muntele Hiei – unul din cele mai importante centre spirituale ale Japoniei, încercând să atingă Iluminarea supremă prin eforturi personale.

Buddhismul nu este obiect de studiu ori doar un sistem de gândire, ci o învăţătură profundă. Calea buddhistă se înţelege cu mintea şi corpul, cu toată fiinţa noastră. Nu este doar o înţelegere intelectuală.

De ce spun “cu corpul”? Uitaţi-vă la gesturile care se fac în dojo: gassho (1), raihai (2), ridicarea la frunte a cărţii cu sutre înainte de a le deschide, etc. Nimic nu este întâmplător, acestea nu sunt doar nişte simple gesturi, ci o practică profundă. Aici, primul lucru pe care îl observaţi este că oamenii nu se mai comportă aşa cum sunt obişnuiţi în viaţa de fiecare zi. Aici nu se mai deplasează grăbiţi să intre în Hondo, ci din contră, fac gassho, intră numai cu piciorul stâng înainte, merg nici prea repede nici prea încet către locul lor, se pleacă înaintea altarului, etc. Sunt convins că în camera lor nu procedează la fel. Aici însă, trebuie să fie atenţi la orice gest, până şi la modul cum îşi aranjează papucii la intrare, indiferent cât de mărunt ar fi catalogat el în viaţa socială.

Gesturile din Hondo(sala de practică) sunt o educaţie profundă. Când eşti îndrăgostit eşti deschis şi sorbi cuvintele iubitei/iubitului cu toată fiinţa ta, fără nici o piedică, fără nici o reţinere. Atunci poţi primi ceva de dincolo de cuvinte. Cei care au iubit vreodată ştiu la ce mă refer. Când auzi învăţătura trebuie să ai aceeaşi deschidere ca a unui îndrăgostit. Pentru a înţelege, trebuie să asculţi cu devoţiune, cu sinceritate, cu toată fiinţa ta, ca şi cum nici o altă clipă în afară de cea prezentă nu mai există. Şi într-adevăr, această clipă ar putea fi ultima. Când iubim, luăm cu ambele mâini chipul iubitei/iubitului şi îi sorbim cuvintele. Cu ambele mâini, nu doar cu una singură! Când suntem în Hondo, facem gassho cu ambele mâini şi sorbim cuvintele lui Buddha. Ridicăm textele sacre cu ambele mâini. Dacă suntem

40

Page 41: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

în această stare de receptivitate, mesajul Legământului Principal va rodi în inima noastră, altfel nu se va întâmpla nimic.

Nu degeaba se insistă în Jodo Shinshu pe ascultarea continuă a învăţăturii. Dacă ascultăm încontinuu şi cu atenţie învăţătura, cu siguranţă vom fi capabili să primim shinjin (inima încrezătoare).

În dojo, în Hondo (sala de practică), ne abandonăm pe noi înşine cei preocupaţi de lucrurile efemere ale acestei lumi şi ne trezim (devenim atenţi) către un mod de viaţă autentic. Aici ne luăm în serios pe noi înşine: naşterea, viaţa şi moartea noastră.

Note:

<!--[if !supportLists]-->(1) <!--[endif]-->gassho: a uni mâinile în dreptul pieptului

<!--[if !supportLists]-->(2) <!--[endif]-->raihai: plecăciune ce însoţeşte gassho

“Toate scripturile, în mii de volume –

nu sunt altceva decât Marea Compasiune”

(Rev. Zuiken Inagaki)

Esenţa acestui univers, realitatea ultimă de dincolo de tot şi toate, este Înţelepciune Infinită şi Compasiune Infinită. Refuz să privesc lucrurile altfel. Şi mai este ceva – această realitate ultimă deşi mă transcende şi este

41

Page 42: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

dincolo de mine, ea este în acelaşi timp aici, mă înconjoară şi mă acceptă aşa cum sunt. Simt asta, buddhismul m-a făcut să simt asta.

Nu există frică pe Calea lui Buddha. Nu există singurătate percepută ca înstrăinare şi părăsire. Dacă acestea apar, să nu ne amăgim, ele sunt doar produsul minţii noastre şi nu reprezintă adevărata realitate. Eu zic să nu înţelegem greşit Înţelepciunea şi Compasiunea lui Buddha, adică să nu încercăm să ne-o explicăm prin intermediul minţii noastre limitate. Nu putem folosi termeni discriminativi pentru a vorbi despre Lumina Infinită şi Viaţa Infinită – cele două modalităţi de a-l descrie pe Amida, Buddha al Vieţii Infinite şi al Luminii Infinite(1).

Shinran şi Honen s-au întrebat, care să fie oare adevărata semnificaţie şi adevăratul scop al venirii lui Buddha Shakyamuni(2) în această lume? Care este de fapt, în conformitate cu învăţătura Mahayana, profunda semnificaţie a Minţii Bodhi? Care este, în relaţie cu aceasta, scopul Iluminării unui Buddha? Oare nu înseamnă Mintea Bodhi aspiraţia de a atinge Buddheitatea pentru toate fiinţele? Pornind de aici, odată ce aceasta a fost atinsă, nu înseamnă că toate fiinţele sunt invitate să se împărtăşească din ea? Iluminarea unui Buddha nu este o Iluminare egoistă; nu există Nirvana egoistă şi personală în Mahayana. A vedea lucrurile doar dintr-o singură perspectivă, aceea centrată pe sine însuşi, este o viziune egoistă şi limitată, aparţinând doar fiinţelor ignorante, însă pentru un Buddha sau Bodhisattva centrarea devine universală, totul este cuprins în Iluminarea sa. Discriminarea există doar în mintea noastră, nu însă şi în mintea unui Buddha. Oare Shakyamuni a apărut în lume doar pentru o anumită categorie de persoane, adică pentru cei capabili să atingă Nirvana prin ei înşişi, sau, în conformitate cu Mintea Bodhi, Iluminarea sa cuprinde toate fiinţele, indiferent de capacităţile lor? Shinran şi Honen au considerat că ultima variantă este cea adevărată deoarece numai ea răspunde cel mai bine Compasiunii Infinite a lui Buddha. Nu se poate să fie altfel, dacă ar fi altfel, buddhismul ar părea de-a dreptul lipsit de sens pentru un om ca mine, incapabil de orice practică virtuoasă şi plin de ataşamente de tot felul.

Câţi dintre noi sunt cu adevărat capabili să urmeze practicile dificile dintr-o mânăstire, câţi pot pretinde că au întotdeauna un comportament plin de bunătate şi virtute în toate aspectele vieţii lor? Câţi dintre noi pot

42

Page 43: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

atinge în timpul acestei vieţi confuze acelaşi tip de Iluminare precum Shakyamuni? Câţi dintre noi ar urma cu adevărat buddhismul dacă acesta ar avea sens doar pentru cei foarte avansaţi din punct de vedere spiritual? Shinran şi Honen nu au crezut niciodată că Shakyamuni a avut vreodată intenţia de a exclude anumite fiinţe de pe Calea sa. Altfel s-ar fi contrazis pe sine însuşi şi ar fi contrazis însăşi spiritul bodhisattva.

De aceea, Shakyamuni a propovăduit salvarea oferită de Buddha Amida şi a îndrumat toate fiinţele, indiferent de capacităţile lor, să se bazeze pe ea.

Nagarjuna(3), cel considerat de toate şcolile Mahayana ca fiind al doilea ca importanţă după Shakyamuni şi unul dintre cei mai importanţi patriarhi al lor, a îndemnat de asemenea toate finţele să se bazeze pe Amida. Probabil cei mai mulţi buddhişti îl cunosc pe Nagarjuna după scrierile sale foarte subtile despre vid, însă uită faptul că şi el s-a refugiat de asemenea în Amida iar după moartea fizică a renăscut în Tărâmul Pur. În capitolul Calea practicii uşoare din lucrarea Dasabhumika – vibhasa – sastra (Comentariul Sutrei celor zece stadii), el vorbeşte despre două tipuri de practici, una grea a puterii personale, asemănătoare mersului pe uscat şi una uşoară, bazată pe Compasiunea Buddhaşilor, comparabilă cu o călătorie pe apă. Deşi recomandă calea uşoară celor incapabili de eforturi personale consecvente, ceea ce pentru unii ar putea lăsa impresia că practica nembutsu este doar pentru fiinţele “inferioare”, observăm însă că până şi el însuşi se refugiază cu devoţiune în Amida:

“Pe Buddha al Luminii Înţelepciunii Infinite,

al cărui corp este asemenea unui munte de aur,

Îl venerez cu trupul, gura şi inima mea,

ducând mâinile în gassho şi plecându-mă înaintea lui.

Dacă cineva se gândeşte la meritele şi puterea infinită a acestui Buddha,

Va intra imediat în stadiul celor asiguraţi;

De aceea eu mă gândesc întotdeauna la el.”

43

Page 44: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Aşadar, până la urmă, practica nembutsu este o practică universală, atât pentru cei “inferiori” cât şi pentru cei “superiori”, Compasiunea lui Buddha nefăcând distincţie între cele două categorii de persoane:

“Toţi înţelepţii şi sfinţii, oamenii şi zeii, se refugiază în el,

De aceea şi eu mă refugiez în el şi îl venerez.”

În istoria buddhismului există foarte multe exemple de Maeştri(4) evoluaţi spiritual care deşi urmau o practică bazată pe puterea personală au simţit nevoia să ofere un loc mai mic sau mai mare în viaţa lor recitării nembutsu şi refugierii în Amida, recomandând-o de asemenea, discipolilor lor. Dacă şi aceşti înţelepţi s-au bazat pe Compasiunea lui Amida, arătând cât de greu este până la urmă să ne eliberăm din viaţă şi moarte doar prin noi înşine, cu atât mai mult, noi, oamenii simpli şi plini de ataşamente ai acestei confuze epoci moderne ar trebui să ne refugiem în Amida. Shinran spune în Tannisho:

“Din moment ce este foarte dificil pentru un om să se elibereze în această viaţă prin propriile sale puteri de patimile oarbe şi de obstacolele cauzate de karma sa rea, chiar şi călugării virtuoşi ce practică învăţăturile Shingon şi Tendai(5) se roagă pentru Iluminarea în viaţa de după moarte. Ce să mai spunem atunci despre noi înşine? Noi nu suntem în stare nici să respectăm preceptele şi nici nu avem înţelegerea pe care o dă înţelepciunea, însă atunci când, lăsându-ne purtaţi de corabia Legământului lui Amida, vom traversa oceanul plin de suferinţă al naşterii şi al morţii şi vom atinge ţărmul Tărâmului Pur, norii cei negri ai patimilor oarbe se vor risipi cu repeziciune, iar luna Iluminării, care este adevărata realitate, va ieşi la iveală imediat. Devenind unitate cu lumina cea fără de oprelişti care se răspândeşte în toate cele zece direcţii, vom ajuta toate fiinţele sensibile. Acela este momentul când vom atinge Iluminarea.”

44

Page 45: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Note:

(1) Lumina infinită simbolizează Înţelepciunea sa iar Viaţa Infinită, Compasiunea.

(2) Shakyamuni este Buddha istoric, cel considerat Fondatorul buddhismului.

(3) Nagarjuna (cca. 150-250), numit “părintele buddhismului Mahayana”, celebru pentru combaterea oricărei afirmaţii despre natura ultimă a realităţii în doctrina specifică Mahayana despre vid. Fondator al şcolii şi dialecticii Madyamika (Calea de mijloc), ale cărei învăţături stau, alături de cele Yogacara, la baza teoriei şi practicii Mahayana.

(4) O altă figură remarcabilă, de asemenea cunoscută în multe şcoli buddhiste Mahayana este Vasubandhu (cca. 320-400), exponent al învăţăturilor Yogacara (“practica meditaţiei unificatoare”) ce explică toate existenţele în termeni de conştiinţă şi învaţă meditaţia asupra relaţiei dintre conştiinţa personală şi univers, precum şi atingerea Iluminării supreme prin conştientizarea unităţii intrinsece dintre acestea două. Ca adept al Tărâmului Pur a compus Imnul aspiraţiei către Naştere: Discurs despre Amida Sutra în care prezintă teoria şi practica bazată pe contemplarea lui Buddha Amida, a Tărâmului său Pur şi a bodhisattvaşilor ce locuiesc acolo. La începutul acestui imn el se adresează lui Shakyamuni şi îşi exprimă devoţiunea faţă de Amida:

“O, Cel mai Onorat din lume,

Mă refugiez cu sinceritate în Tathagata al Luminii fără de Oprelişti

Ce străluceşte în toate cele zece direcţii,

Şi aspir să mă nasc Tărâmul său de beatitudine şi fericire.”

45

Page 46: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

A intra pe Calea buddhistă Jodo Shinshu este ca şi cum te înscrii la Alcoolicii Anonimi şi recunoşti: “Salut, sunt Adrian, şi sunt alcoolic”.

Jodo Shinshu nu afirmă nimic de genul: “sunt Adrian şi pot deveni un Buddha”, ci: “sunt Adrian şi sunt plin de iluzii şi patimi oarbe, incapabil de a mă vindeca pe mine însumi.”

În timp ce în alte şcoli buddhiste o chestiune fundamentală este recunoaşterea posibilităţii oricărei fiinţe de a deveni un Buddha în această viaţă, asemenea exemplului dat de Shakyamuni, calea Jodo Shinshu începe cu sentimentul eşecului. Când eşti sută la sută convins de faptul că nu poţi atinge Buddheitatea sau Iluminarea supremă în această viaţă, atunci eşti pregătit pentru Jodo Shinshu. Însă atât timp cât încă mai există în mintea ta cel mai mic gând legat de meritele personale, genul “şi totuşi probabil că pot”, nu ai cum să vezi şi să intri pe poarta Dharma a naşterii în Tărâmul Pur. Acest Tărâm Pur este asemenea unei ţări în care toată lumea poate emigra, fără nici cea mai mică cerinţă: nici un fel de vize ori capacităţi speciale; absolut nimic, doar credinţa absolută în Puterea salvatoare a lui Buddha Amida.

Shinran Shonin, fondatorul Jodo Shinshu, spunea:

“Aceasta este Calea practicii uşoare, posibil de urmat de cei cu capacităţi inferioare; este învăţătura care nu face nici o distincţie între buni şi răi.”

Aşadar, atenţie, sangha (comunitatea) Jodo Shinshu este un fel de “club al idiotilor” sau al alcoolicilor anonimi, în comparaţie cu buddhiştii de treabă, virtuoşi, mereu calmi şi gata oricând să devină Iluminaţi sau asemenea lui însuşi Buddha Shakyamuni. Dacă intrând pe acest blog speraţi să găsiţi citate interesante despre detaşare ori cât de capabili sunt oamenii de bunătate, virtute şi orice gen de realizări spirituale, atunci nu acesta este locul potrivit. Dacă însă vă recunoaşteţi din ce în ce mai mult printre "alcoolicii spirituali", adică aceia nebăgaţi în seamă de nici o metodă sau practică “serioasă” ce duce la perfecţiune aici şi acum, în mijlocul mizeriei şi suferinţelor de tot felul, atunci acest blog vă va fi de folos iar eu vă urez din inimă un călduros “welcome to the club!” :))

Repet, Jodo Shinshu începe cu sentimentul eşecului…..

46

Page 47: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Meditaţia este fundalul oricărei învăţături şi practici buddhiste. Ea implică trei aspecte ale fiinţei omeneşti, care nu sunt tratate separat ci ca un tot unitar: gândirea, vorbirea şi acţiunea corpului.

Ce este însă meditaţia? A fi conştient, a fi prezent oriunde te-ai afla şi în orice activitate eşti implicat, fie ea introspecţie, practică religioasă, muncă fizică sau intelectuală, plimbare, iubire şi chiar şi atunci când eşti la wc.

Orice lucru pe care îl faci fără atenţie este un lucru pierdut, spune învăţătura buddhistă. Mintea şi corpul trebuie să acţioneze în unitate iar nu separat. Atunci când facem ceva trebuie să fim concentraţi, atenţi, conştienţi, ca şi cum acela ar fi cel mai important lucru din viaţa noastră.

Iată aşadar, primul pas în buddhism, meditaţia ca atenţie trează.

Există multe tipuri de practici meditative, însă toate au ca fundament şi punct de pornire această atenţie trează.

La prima vedere meditaţia pare doar o anumită tehnică [de meditaţie] iar oamenii când aud acest cuvânt se rezumă doar la a întreba care este practica meditativă pe care o am în vedere când mă refer la acest subiect.

Dacă vine cineva pentru prima oară la Dojo, nu îi vorbesc de la început despre Compasiunea lui Buddha Amida ci despre atenţia trează. Îi spun: “În Hondo se intră aşa, papucii se aranjează cu vârful spre exteriorul sălii, nu se merge nici prea repede nici prea încet, apoi te aşezi … Fii atent la toate aceste mişcări, conştientizează fiecare gest. Totul este important.”Aceasta este de asemenea, a practica meditaţia.

Dacă în Dojo, apoi în Hondo (sala de practică) nu ar exista nici o regulă, dacă oamenii ar putea intra şi ieşi după bunul plac, nimeni nu ar mai fi atent. Faptul că trebuie să intri şi să stai într-un anume fel, să faci anumite gesturi, te va duce către conştientizare. Corpul sileşte mintea să fie atentă şi o împiedică să se risipească în mii de direcţii. Această risipire şi împrăştiere a minţii cu care suntem obişnuiţi în viaţa de fiecare zi este cea care produce haos, agitaţie şi suferinţă, însă atenţia dă naştere la pace şi armonie.

47

Page 48: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Îndeplinind cu atenţie gesturile necesare în Hondo, ne calmăm, ne liniştim, ne concentrăm şi ne pregătim pentru ceea ce va urma: practica religioasă şi ascultarea învăţăturii.

Exersaţi atenţia trează la Dojo şi în viaţa de fiecare zi. Indiferent ce apare în mintea voastră: idei, imagini, stări bune sau rele, lăsaţi totul să treacă, nu alegeţi nimic şi nu respingeţi nimic, nu judecaţi, nu împărţiţi nimic în bine sau rău, în frumos sau urât, doar concentraţi-vă pe ceea ce faceţi în momentul prezent, fie că spuneţi nembutsu sau mâncaţi o prăjitură.

Atenţia trează este sinonimă cu Înţelepciunea iar neatenţia cu ignoranţa, considerat în buddhism păcatul fundamental. De ce fac această afirmaţie? Pentru că un om atent, conştient, nu numai că reuşeşte să fie prezent în toate activităţile sale ci ajută la trezirea în el a introspecţiei, care îl va duce către cunoaşterea de sine. A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă de asemenea aţi cunoaşte limitele, a şti cine eşti cu adevărat. Cunoscându-ţi limitele poţi ajunge la smerenie, la conştientizarea importanţei celorlalţi în viaţa ta (celelalte fiinţe şi chiar Buddha), la ceea ce alţii au făcut şi fac pentru binele tău. Astfel înveţi recunoştinţa şi devii conştient de legătura indestructibilă dintre toate fiinţele şi lucrurile din univers (doctrina interdependenţei). Totul se influenţează reciproc, nimic nu există separat ci în relaţie (interdependenţă) cu ceilalţi. Doar prin atenţia trează poţi deveni conştient de adevărurile buddhiste fundamentale.

Iată aşadar, cum atenţia trează (meditaţia) ajunge să fie practicată la toate nivelurile vieţii noastre.

Apariţia inimii încrezătoare şi a rostirii Numelui nu este nici ea separată de atenţia trează. Dubla convingere profundă (1), care este forma de manifestare a credinţei în Legământul Principal, are ea însăşi o legătură cu aceasta.

Trebuie să devii conştient de limitele tale şi de imposibilitatea de a atinge prin tine însuţi Iluminarea supremă, pentru a fi deschis către Legământul plin de Compasiune al lui Buddha Amida. În opinia mea, “binele din trecut”(2) înseamnă deschidere, o stare receptivă a minţii faţă de mesajul Legământului Principal. Însă această receptivitate nu poate apărea decât în urma practicării atenţiei faţă de tine însuţi, adică a introspecţiei.

48

Page 49: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Trebuie să devii cu adevărat conştient de persoana ta, să îţi cunoşti limitele, viciile şi patimile oarbe care te-ar putea înlănţui pentru totdeauna în naştere şi moarte. Numai după ce devii conştient de tine însuţi şi de problema de cea mai mare importanţă a vieţii şi a morţii te poţi bucura la auzul învăţăturii despre Legământul salvării prin nembutsu.

Iar după ce inima încrezătoare, cauza naşterii în Tărâmul Pur, a fost plantată în tine de Buddha Amida, atenţia trează devine chiar mai mult decât a fost până acum. Introspecţia personală şi înţelegerea naturii umane creşte în profunzime în lumina călăuzitoare a înţelepciunii oferită de credinţa în Buddha Amida. Atenţia trează rămâne în continuare partenerul tău de drum, numai că acum ea este călăuzită de Compasiunea Legământului Principal.

________________________________________

Note:

(1) Nishu jinshin în japoneză. Ea cuprinde:

1. Înţelegerea profundă a faptului că nu suntem altceva decât nişte muritori de rând, aflaţi sub influenţa tendinţelor noastre negative şi fără nici o speranţă de a se salva prin ei înşişi. Aceasta reprezintă cunoaşterea adâncă a naturii umane aşa cum este ea.

2. Înţelegerea profundă a faptului că Legământul Principal al lui Amida ne va salva fără nici o discriminare şi că este direcţionat în mod special către fiinţe precum noi înşine. Aceasta reprezintă încrederea din toată inima în Compasiunea lui Buddha Amida.

(2) În conformitate cu spusele lui Rennyo există cinci condiţii pentru ca cineva să se nască în Tărâmul Pur:

<!--[if !supportLists]-->- <!--[endif]-->binele acumulat din trecut

<!--[if !supportLists]-->- <!--[endif]-->un bun învăţător spiritual

<!--[if !supportLists]-->- <!--[endif]-->lumina lui Amida

49

Page 50: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

<!--[if !supportLists]-->- <!--[endif]-->inima încrezătoare

- rostirea Numelui

Aici puteţi găsi explicaţii ale termenilor sau expresiilor întâlnite în articolele din acest blog. Îl voi updata mereu în funcţie de noile postări, aşa că intraţi aici mai des. Îmi pare rău că blogspotul nu îmi oferă unelte mai bune de aranjare a acestui dicţionar.

Bodhisattva

“Bodhisattva” se traduce prin “fiinţe ale Iluminării”. Acest cuvânt reprezintă cel mai înalt ideal buddhist Mahayana şi apare ca urmare a înţelegerii noţiunii de pietate filială universală şi a doctrinei interdependenţei. Toate fiinţele sunt invitate să se împărtăşească din Iluminarea unui Buddha. În buddhismul Mahayana, adeptul porneşte pe cale cu scopul de a atinge Eliberarea (a deveni un Buddha) nu doar pentru sine însuşi ci şi pentru ceilalţi. Cel care aspiră la Eliberarea sa şi a celorlalţi este un Bodhisattva.

Oricine poate fi un Bodhisattva dacă urmează această cale, însă practica nu este deloc uşoară. Cel care aspiră la a fi un Bodhisattva face următoarele legăminte, pe care încearcă să le aducă la perfecţiune:

1. Oricât de perfect ar fi un Buddha, fac legământ să devin ca el.

2. Oricât de profundă ar fi Dharma (învăţătura buddhistă), fac legământ să o înţeleg pe toată

3. Oricât de numeroase ar fi patimile, fac legământ să le înving pe toate.

4. Oricât de numeroase ar fi fiinţele, fac legământ să le salvez pe toate.

În buddhism se vorbeşte de existenţa a două tipuri de Bodhisattva:

50

Page 51: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

<!--[if !supportLists]-->1. <!--[endif]-->Bodhisattva pământeşti – orice practicant buddhist care se angajează pe cale mânat de compasiunea pentru ceilalţi şi care aspiră să atingă Eliberarea pentru el şi ceilalţi

<!--[if !supportLists]-->2. <!--[endif]-->Bodhisattva transcendenţi – Bodhisattva care au atins Buddheitatea şi au îndeplinit practica celor şase paramita (explicate mai jos), au înţelepciune perfectă şi nu mai sunt supuşi naşterii şi morţii. Apar în forme diferite pentru a ajuta fiinţele şi sunt obiectul veneraţiei credincioşilor.

Există multe explicaţii ale termenului “Bodhisattva” în literatura buddhistă însă în general vorbind, el desemnează acţiunea non-egoistă şi dăruirea necondiţionată către toate fiinţele. Un Bodhisattva lucrează la nesfârşit pentru Eliberarea tuturor, neavând niciodată odihnă atât timp cât mai există o singură fiinţă neeliberată.

Unul dintre cei mai veneraţi este Bodhisattva Kannon (Avalokitesvara în sanscrită) – Bodhisattva al Compasiunii, care alături de Bodhisattva Seishi (Mahasthamaprapta în sancrită.) îl asistă pe Buddha Amida. Această clasificare cuprinde învăţături şi practici Mahayana dar şi Theravada.

În Mahayana, spre deosebire de Theravada, Compasiunea activă a Buddhaşilor şi Bodhisattvaşilor este adesea invocată de adepţi pentru a-i susţine şi asista în drumul spre Iluminare, dintre aceştia Buddha Amida jucând rolul cel mai important datorită uşurinţei cu care oamenii pot urma metoda bazată pe el.

Buddha

Goana permanentă a egoului condus de dorinţele şi karma sa şi însoţită de suferinţă, naştere şi moarte, nu are sfârşit atâta timp cât el nu atinge Iluminarea sau Trezirea. Un Buddha este cel care iese, evadează din această goană nebună. Cuvântul Buddha înseamnă “Trezitul”, adică Trezit către adevărata realitate, către Absolut sau cum vreţi să-i ziceţi. El trece dincolo de naştere şi moarte, evadând de sub robia karmei. Starea sa în univers este supremă şi dincolo de gândirea noastră aflată încă în sclavia iluziilor.

Un Buddha are Înţelepciune infinită şi Compasiune infinită, cu care ajută fiinţele să se elibereze la rândul lor din naştere şi moarte. O doctrină

51

Page 52: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

fundamentală a buddhismului este faptul că toate fiinţele au natura de Buddha. Toate, fără nici o excepţie pot deveni la rândul lor un Buddha, urmând calea pe care Shakyamuni, Buddha istoric, a lăsat-o pentru noi. În buddhism situaţia este altfel decât în creştinism, deoarece aici nu se recunoaşte existenţa unui Dumnezeu creator, legiuitor şi judecător. Totul ţine de karmă iar un Buddha nu este un creator, legiuitor sau judecător, însă însă aşa cum am precizat înainte, starea sa în univers este supremă. El este doar Trezitul, şi acţionează ca îndrumător şi salvator, capabil de adevărata Compasiune care nu mai este înrobită de ataşamentele şi iluziile fiinţelor obişnuite. Prin buddhism, realitatea ultimă, Eliberarea sau Nirvana, este accesibilă tuturor dacă urmează Calea lăsată de Buddha.

Pentru a ilustra mai bine faptul că toate fiinţele au natura de Buddha, în Sutra Lotusului ni se povesteşte următoarea parabolă:

Un sărac şi-a vizitat odată un prieten apropiat pentru a-i cere ajutorul. În timp ce beau ei vin împreună săracul a adormit. Celălalt, fiind chemat cu treburi urgente în altă parte a trebuit să plece însă nu înainte de a coase o piatră preţioasă într-unul din colţurile hainei pe care o purta prietenul său. Acesta, nefiind conştient de diamant, nu l-a folosit niciodată, nici măcar atunci când ar fi avut mare nevoie de el. De-abia după mai mulţi ani, când s-au întâlnit din nou, cel care i-l cususe în haină i-a arătat prietenului său unde îl aşezase, făcându-l astfel capabil să iasă din problemele pe care le avea.

Piatra preţioasă reprezintă aici natura de Buddha care se găseşte în fiecare dintre noi. Ignoranţa omului care nu avea habar de prezenţa ei reprezintă iluzia ce ne face să nu fim conştienţi de ea, să nu o căutăm ci să ne mulţumim cu scopuri inutile.

Termenul de „Buddha” este identic cu cel de Nirvana.

Buddha Amida

Amida vine de la termenii sanscriţi Amitabha si Amitayus, care înseamnă Viaţă Infinită şi Lumină Infinită, termeni ce ilustrează Înţelepciunea şi Compasiunea sa. Din moment ce toate fiinţele au natura de Buddha, aşa cum am spus mai înainte, înseamnă că în “trecutul fără de început” şi “viitorul fără de sfârşit” au existat şi vor exista nenumăraţi Buddha. Unul dintre aceşti Buddha care a atins, în conformitate cu sutrele, Eliberarea supremă în urmă cu multe kalpa, într-o altă eră decât cea în care trăim noi acum, a făcut legământ că va salva toate fiinţele sensibile care se încred în el, indiferent de capacităţile lor. Am vorbit mai înainte de

52

Page 53: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

legămintele Bodhisattva. Acele patru legăminte sunt legămintele universale pe care orice adept buddhist care aspiră să devină un Bodhisattva le poate face când se angajează pe calea buddhistă. În momentul când le aduce la îndeplinire devine un Buddha. În conformitate cu învăţătura lui Buddha Shakyamuni, Amida a fost el însuşi un Bodhisattva pe nume Dharmakara (Hozo în jap.) şi care a făcut la începutul practicii sale unele legăminte, însă acestea au fost diferite şi mult mai profunde decât ale altor Bodhisattva. Aceste legăminte sunt în număr de patruzeci şi opt iar printre ele se află unul special, numit al Optsprezecelea Legământ sau Legământul salvării prin nembutsu. Acesta zice:

“Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din cele

zece direcţii care se încred în mine cu o minte sinceră şi aspiră să se

nască în Tărâmul meu, rostind Numele (Namo Amida Butsu) meu

chiar şi numai de zece ori, nu se vor naşte acolo, fie ca eu să nu ating

cea mai înaltă Iluminare.”

După ce a adus aceste legăminte la perfecţiune în urma unor practici dificile care au durat multe kalpa, Bodhisattva Dharmakara a atins Eliberarea supremă şi a devenit Buddha Amida. Practica buddhismului Jodo Shinshu este recitarea Numelui lui Buddha Amida având credinţă în Legământul său principal şi recunoştinţă pentru salvarea oferită de acesta.

Citiţi mai mult în articolul "Cine este Amida şi ce este Tărâmul Său Pur"

Buddha Shakyamuni

Shakyamuni este Buddha istoric, cel considerat Fondatorul buddhismului. În Jodo Shinshu el este privit ca manifestarea fizică a lui Buddha Amida.

Citiţi mai mult în articolul "Scopul venirii lui Shakyamuni în această lume"

53

Page 54: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Calea Puterii personale (Calea Înţelepţilor).

Mai este numită şi Calea dificilă deoarece se referă la îndeplinirea tuturor practicilor buddhiste şi la atingerea Eliberării supreme prin propriile eforturi personale. Pe această cale adeptul este singur cu el însuşi şi în luptă cu patimile care îl înlănţuie în naştere şi moarte. Este o cale eroică, necesitând de cele mai multe ori retragerea în mănăstire. Ea presupune acumularea de merite deosebite care apoi sunt transferate în scopul atingerii Eliberării supreme. Shakyamuni, fondatorul buddhismului, este un exemplu viu a acestei căi dificile deoarece el a atins Eliberarea prin sine însuşi, în urma unor practici care au durat mai multe vieţi până să ajungă la cea pe care o cunoaştem noi din istorie. Însă nu toţi oamenii sunt capabili să îi urmeze exemplul, iar Shakyamuni a ştiut acest lucru, tocmai de aceea, urmând strategia metodelor potrivite (upaya), a propovăduit şi o a doua cale, numită Calea Puterii Celuilalt sau Calea uşoară

Calea Puterii Celuilalt (Calea Tărâmului Pur)

– dezvoltare a tradiţiei Mahayana.

Calea Puterii Celuilalt, este calea bazată pe ajutorul Compasiunii lui Buddha Amida. Un Buddha, atingând Eliberarea supremă are Inţelepciune Infinită şi Compasiune Infinită şi lucrează în permanenţă la salvarea tuturor fiinţelor<!--[if !supportFootnotes]--><!--[endif]-->. Cei incapabili să urmeze practica dificilă a Căii Înţelepţilor pot urma Calea credinţei în salvarea oferită de acest Buddha, numit Amida.

Cei şapte Patriarhi (Maeştri)

· Nagarjuna (cca. 150 - 250 e.n.) India

54

Page 55: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

· Vasubandhu (sec. IV) India

· T'an-luan (476 - 542? e.n.) China

· Tao-ch'o (562 - 645 e.n.) China

· Shan-tao (613 - 681 e.n.) China

· Genshin (942 - 1017) Japonia

· Honen (1133 - 1212) Japonia

Vezi aici o schemă despre Transmisia Jodo Shinshu

Cele cinci pângăriri

Acestea sunt cele cinci semne de decădere ale lumii în care trăim: 1. decăderea viziunilor, când concepţiile şi ideile greşite devin predominante, 2. înmulţirea şi exaltarea patimilor omeneşti asociată cu ridicarea lor în slăvi, 3. decăderea condiţiei umane, când oamenii sunt în general nemulţumiti şi nefericiţi, 4. micşorarea duratei de viaţă – în conformitate cu sutrele, atunci când viaţa omului este mai mica sau aproape de o sută de ani, 5. înmulţirea războaielor şi a dezastrelor naturale.

Cele trei comori

Buddha, Dharma (învăţătura) şi Sangha (comunitatea adepţilor). În momentul intrării în buddhism, adeptul se refugiază în aceste Trei Comori.

Cele trei epoci Dharma

55

Page 56: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

O schemă care descrie declinul treptat al învăţăturii buddhiste în lume (se bazează chiar pe profeţiile lui Shakyamuni). În timpul epocii perfecte a Dharmei, care a durat 500 ani de la moartea lui Shakyamuni, învăţătura lui Buddha putea fi corect înţeleasă şi practicată iar Iluminarea atinsă adeseori. În timpul epocii înşelătoare a Dharmei, 1000 de ani de la moartea lui Shakyamuni, practicile sunt încă îndeplinite în conformitate cu învăţătura dar Iluminarea este rar atinsă. În timpul ultimei epoci Dharma (Mappo), care va ţine 10.000 de ani, învăţătura supravieţuieşte dar practicile sunt dincolo de capacităţile fiinţelor omeneşti din cauza răspândirii diferitelor pângăriri care marchează timpurile acestea. Shinran afirmă că ne aflăm în epoca din urmă a Dharmei şi că acum doar învăţătura Tărâmului Pur rămâne cea mai sigură cale către Eliberare.

Cele şase lumi

Cele şase lumi în care poate avea loc renaşterea: iadurile, domeniul spiritelor flămânde, domeniul animalelor, lumea oamenilor, domeniul semizeilor sau al spiritelor combative şi domeniul zeilor. Toate aceste lumi şi fiinţele care locuiesc în ele sunt supuse într-un grad mai mic sau mai mare iluziilor şi deci suferinţei.

Cele Trei Vehicole

1. Vehicolul Sravaka (cei care urmăresc salvarea personală din naştere şi moarte, adică să devină Arhaţi)

2. Pratyekabuddha (Buddha care devin Iluminaţi înţelegând pe deplin principiul cauzalităţii dar care, spre deosebire de Buddha supremi, nu pornesc să îi înveţe şi să îi ajute pe ceilalţi).

3. Vehicolul Bodhisattva, care conduce către Buddheitatea supremă pentru binele tuturor fiinţelor, este numit Vehicolul Mahayana (al Treilea Vehicol).

Go Monshu -sama

56

Page 57: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Titlu de respect pentru actualul Patriarh al şcolii Jodo Shinshu. Monshu înseamnă "Patriarh". "Go" şi "sama" sunt onorifice.

Hakarai – “a calcula”.

Este o facultate mentală inerentă naturii umane. Conştient sau inconştient, omul face întotdeauna discriminări între bine şi rău, înţelept şi ignorant, şi aşa mai departe. Însă Legământul lui Amida, din moment ce se bazează pe înţelepciunea nediscriminatorie, se află dincolo de toate concepţiile omeneşti. Din cauză că omul este înclinat să se îndoiască de salvarea sa şi să practice nembutsu cu scopuri lumeşti, Shinran ne învaţă să lăsăm deoparte toate discriminările şi calculele personale.

Hongwanji (Honganji)

"Templul Legământului Principal" - templul mamă al tradiţiei Jodo Shinshu, ramura Hongwanji-ha. Adeseori numit Nishi Hongwanji. Mai multe amănunte citiţi aici

Învăţător spiritual

Numit zenchishiki în japoneză, a nu se confunda cu rolul Maestrului din alte tradiţii buddhiste. Shinran spune în Tannisho: “În ceea ce mă priveşte, eu nu am nici măcar un singur discipol. Pentru că dacă ar fi fost să îndrum oamenii către nembutsu prin propriile mele eforturi, atunci ei ar fi putut să fie discipolii mei. Dar să numesc pe cineva discipolul meu când el rosteşte nembutsu numai prin eforturile lui Amida este de-a dreptul ridicol.” Ori de câte ori apare în texte termenul “Maestru”, cu referire la Shinran, este doar pentru a exprima recunoştinţa.

57

Page 58: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Jiriki

Puterea personală.

Jodo Shinshu

Termenul Jodo Shinshu înseamnă: “Adevărata esenţă a şcolii Tărâmului Pur” şi reprezintă tradiţia buddhistă înfiinţată în Japonia de Shinran Shonin (1173-1262). Foarte des este folosită prescurtarea Shin.

Jodo Shu

Şcoala Tărâmului Pur, fondată de Honen Shonin( ), Maestrul lui Shinran Shonin.

Kalpa

Kalpa este o perioadă de timp incomparabil de lungă.

Karma

este legea cauzei şi a efectului. Cuvântul karma vine de la termenul sanscrit “karman” ce înseamnă acţiune. Acţiune cu gândul, cu fapta şi cuvântul. Există aşadar, trei tipuri de karmă: a gândirii, a vorbirii şi a corpului sau a acţiunii. Tot ceea ce gândim, spunem şi facem va avea un efect în istoria noastră personală. Ceea ce suntem noi acum, este rezultatul a ceea ce am gândit, spus şi făcut în trecut, în altă viaţă sau în viaţa actuală, iar ceea ce gândim, spunem şi facem în prezent ne va crea pe noi în viitor.

58

Page 59: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Legământul Principal al lui Buddha Amida (al Optsprezecelea Legământ)

“Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din cele

zece direcţii care se încred în mine cu o minte sinceră şi aspiră să se

nască în Tărâmul meu, rostind Numele (Namo Amida Butsu) meu

chiar şi numai de zece ori, nu se vor naşte acolo, fie ca eu să nu ating

cea mai înaltă Iluminare.”

Cu alte cuvinte, Buddha Amida leagă atingerea propriei Iluminări de Iluminarea tuturor fiinţelor care se bazează pe El. Afirmă că El însuşi nu va atinge cea mai înaltă Iluminare dacă cei care cred în El, aspiră să se nască în Tărâmul Său Pur si recită nembutsu (Namo Amida Butsu) nu se vor naşte acolo (nu vor atinge la rândul lor Iluminarea supremă).

Mahayana

(Marele Vehicul) – accentul este pus asupra faptului că apariţia lui Buddha în lume are drept scop Eliberarea tuturor fiinţelor, indiferent de capacităţile lor. Importanţa devoţiunii laice este mult crescută faţă de buddhismul timpuriu. Adeptul vizează atingerea Buddheităţii atât pentru el cât şi pentru ceilalţi.

Cuprinde mai multe şcoli răspândite în general în Tibet, China, Japonia. Tradiţia Tărâmului Pur, din care face parte şi şcoala Jodo Shinshu, este o ramură a buddhismului Mahayana.

Mintea Bodhi

Aspiraţia de a atinge Eliberarea pentru sine şi pentru ceilalţi. Apariţia acesteia este numită Trezirea Minţii Bodhi.

59

Page 60: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Nagarjuna

(cca. 150-250), numit “părintele buddhismului Mahayana”, celebru pentru combaterea oricărei afirmaţii despre natura ultimă a realităţii în doctrina specifică Mahayana despre vid. Fondator al şcolii şi dialecticii Madyamika (Calea de mijloc), ale cărei învăţături stau, alături de cele Yogacara, la baza teoriei şi practicii Mahayana.

Naşterea în Tărâmul Pur

Este numită “naşterea fără de naştere” adică atingerea naturii de Buddha, a Nirvanei supreme iar nu naşterea în alte formă de existenţă supusă karmei şi iluziilor.

Nembutsu

Recitarea Numelui lui Buddha Amida – Namo Amida Butsu. “Namo” înseamnă “a se refugia în” şi “omagiu lui” sau “slavă lui”; “Butsu” înseamnă Buddha. Se poate folosi în recitare şi formula "Namo Amida Bu", fără "tsu" care poate incomoda atunci când se recită repede. Japonezii folosesc adeseori prescurtarea "Namandabu". În chineză se pronunţă "Namo Omituofo".

Nenju

(Mala în sanscrită)Rozariu Buddhist.

Nirvana

Termen identic cu starea de Buddha, Buddheitatea. Vine de la rădăcina „nirv” – a se stinge (stingerea patimilor, a iluziilor şi Trezia către adevărata realitate). În tradiţia Jodo Shinshu, Nirvana supremă se atinge numai după moarte, odată cu naşterea în Tărâmul Pur.

60

Page 61: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Precepte (kai)

Reguli de comportament. Există trei mari precepte de bază ale buddhismului Mahayana: 1. a nu face rău, 2. a3. a ajuta toate fiinţele. Cele patru mari legăminte pe care un Bodhisattva le face la începutul carierei sale spirituale sunt cuprinse în ele (vezi explicaţia termenului Bodhisattva). practica binele şi

În buddhism, toate preceptele pot fi grupate în două mari categorii: preceptele Sravaka (pentru laici, călugări şi călugăriţe care urmăresc salvarea personală din naştere şi moarte) şi preceptele de Bodhisattva care sunt superioare celor precedente. Toate acestea provin din preceptele de bază. Totuşi, preceptele Sravaka au ca fundament primul precept de bază “a nu face rău” în timp ce codul Bodhisattva le acoperă pe toate trei, cu accent pe ultimul “a ajuta toate fiinţele”.

Rennyo Shonin (1415-1499)

Descendent al lui Shinran şi al optulea monshu (patriarh) al Hongwanji. Privit ca fiind Restauratorul şcolii Jodo Shinshu. Citiţi aici o scurtă biografie.

Ryogemon (Crezul Jodo Shinshu)

A fost compus de Rennyo Shonin. Iată aici textul integral pe care orice adept nembutsu trebuie să îl ştie pe dinafară:

“Mă bazez pe Buddha Amida din toată inima mea, pentru atingerea Nirvanei. Renunţ la încrederea în sinele meu neputincios şi abandonez toate practicile bazate pe falsul ego.

Ştiu că datorită compasiunii fără limite a lui Buddha Amida sunt asigurat de Nirvana în chiar momentul în care mă încred în el. Chem Numele lui, Namo Amida Butsu, cu bucurie şi recunoştinţă pentru darul Legământului său universal.

Sunt recunoscător lui Shinran Shonin şi Maeştrilor care i-au urmat pentru că mă îndreaptă către această profundă învăţătură.

Voi încerca să trăiesc de-a lungul vieţii mele în conformitate cu calea nembutsu pe care ei au propovăduit-o.”

61

Page 62: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Saha

Este un termen sanscrit şi înseamnă “suferinţă”. Se referă la lumile în care are loc renaşterea. Este numită astfel deoarece fiinţele din această lume trebuie să îndure multe suferinţe ca rezultat al acţiunilor rele pe care le înfăptuiesc.

Shaku Sokunyo Shonin

Actualul Monshu (Patriarh) al şcolii Jodo Shinshu (ramura Hongwanji-ha) de la care am primit eu ordinaţia de preot.

Shinjin

„Inima încrezătoare” sau credinţa în Legământul Principal al lui Buddha Amida. Încrederea absolută în Buddha Amida pentru atingerea Buddheităţii în Tărâmul Pur ale acestui Buddha.

Aceasta are două aspecte importante, numite dubla convingere profundă:

1. Înţelegerea profundă a faptului că nu suntem altceva decât nişte muritori de rând, aflaţi sub influenţa tendinţelor noastre negative şi fără nici o speranţă de a se salva prin ei înşişi. Aceasta reprezintă cunoaşterea adâncă a naturii umane aşa cum este ea.

2. Înţelegerea profundă a faptului că Legământul Principal al lui Amida ne va salva fără nici o discriminare şi că este direcţionat în mod special către fiinţe precum noi înşine. Aceasta reprezintă încrederea din toată inima în Compasiunea lui Buddha Amida.

3.

Shinran Shonin (1173-1262)

Considerat Fondatorul şcolii Jodo Shinshu. A fost discipolul lui Honen Shonin. Citiţi aici o scurtă biografie.

62

Page 63: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Sutre

Discursurile lui Buddha Shakyamuni înregistrate în scris de discipolii săi. Diferite şcoli buddhiste se bazează pe diferite sutre. Dintre toate sutrele care vorbesc despre Buddha Amida, Shinran Shonin a selectat trei, numite Cele Trei Sutre ale Tărâmului Pur pe baza cărora se fundamentează Jodo Shinshu. Acestea sunt:

1.Marea Sukhavati-Vyuha Sutra (Bussetsu Muryoju Kyo, în japoneză) – Sutra despre Buddha al Vieţii Infinite.

2. Mica Sukhavati-Vyuha Sutra (Bussetsu Amida Kyo) – Sutra despre Buddha Amida

3.Amitayur Dhyana Sutra (Bussetsu Kammuryoju Kyo) – Sutra Contemplaţiei asupra lui Buddha al Vieţii Infinite.

Tariki

Puterea Celuilalt sau puterea lui Buddha Amida, opusă "puterii personale" (jiriki)

Tathagata

Termen identic cu cel de Buddha. Nu mai intru acum în amănunte referitor la etimologia cuvântului.

(Nirvana – Buddheitate – starea de Buddha – Tathagata – Iluminare reprezintă acelaşi lucru dar cu denumiri diferite.)

Tărâmul Pur

Citiţi articolul "Cine este Amida şi ce este Tărâmul Său Pur"

Theravada

(Şcoala celor vechi). Este răspândită în principal în Asia de sud-est.

63

Page 64: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Vasubandhu

(cca. 320-400), exponent al învăţăturilor Yogacara (“practica meditaţiei unificatoare”) ce explică toate existenţele în termeni de conştiinţă şi învaţă meditaţia asupra relaţiei dintre conştiinţa personală şi univers, precum şi atingerea Iluminării supreme prin conştientizarea unităţii intrinsece dintre acestea două. Ca adept al Tărâmului Pur a compus Imnul aspiraţiei către Naştere: Discurs despre Amida Sutra în care prezintă teoria şi practica bazată pe contemplarea lui Buddha Amida, a Tărâmului său Pur şi a bodhisattvaşilor ce locuiesc acolo. La începutul acestui imn el se adresează lui Shakyamuni şi îşi exprimă devoţiunea faţă de Amida:

“O, Cel mai Onorat din lume,

Mă refugiez cu sinceritate în Tathagata al Luminii fără de Oprelişti

Ce străluceşte în toate cele zece direcţii,

Şi aspir să mă nasc Tărâmul său de beatitudine şi fericire.”

<!--[if !supportFootnotes]--><!--[endif]-->

În prima sa predicã de dupã atingerea Iluminãrii, Buddha Shakyamuni a vorbit despre Cele Patru Nobile Adevãruri. Acestea sunt considerate baza oricãrei scoli buddhiste iar preocuparea lor fundamentalã este suferinta.

În prezentarea acestor Nobile Adevãruri, Buddha analizeazã asemenea unui doctor pacientul sãu (omul) si cautã sã defineascã boala (primul adevãr), gãseste cauza (al doilea adevãr), stabileste cum poate fi vindecatã (al treilea adevãr) si prescrie medicamentul (al patrulea adevãr).

Nobilul Adevãr al suferintei:“Nasterea este suferintã, decãderea este suferintã, boala este suferintã, moartea este suferintã, a fi unit cu ceea ce nu este plãcut este suferintã, a fi separat de ceea ce este plãcut este suferintã, a nu obtine ceea ce doresti este suferintã. Pe scurt, toate laturile experientei fãcute în cuget si în trup, cãrora agãtarea le este inerentã, sunt suferintã.” Nobilul Adevãr al cauzei suferintei:“Aceastã sete este cea care duce la renastere 1 si este însotitã de agãtarea

64

Page 65: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

pãtimasã care fuge când dupã un lucru când dupã altul. Este setea dupã plãcerile simturilor, setea de existentã si setea de non-existentã.”

Nobilul Adevãr despre încetarea suferintei:“Este completa distrugere si separare de acestã sete, uitarea ei, renuntarea la ea, eliberarea de ea si neatasarea fatã de ea.”

Nobilul Adevãr despre Calea ce duce la încetarea suferintei:“Este Calea cu opt brate si anume: Întelegere corectã, Gândire corectã, Vorbire corectã, Actiune corectã, Mod de viatã corect, Efort corect, Atentie corectã si Concentrare corectã.”

Aceastã Cale cu opt brate este clasificatã în urmãtorul mod: întelegerea corectã si gândirea corectã constituie Întelepciunea, vorbirea corectã, actiunea corectã si modul de viatã corect reprezintã etica iar efortul corect, atentia corectã si concentrarea corectã reprezintã practica spiritualã.

“Ochii mei după ce au văzut totul, s-au întors

la crizantemele albe.”

Ochii noştri văd multe în viaţă iar obişnuinţa lor este de a selecta, de a împărţi lucrurile în bune sau rele, în întâmplări plăcute şi întâmplări neplăcute, de a discrimina şi judeca totul în funcţie de noi înşine, de ceea ce ne place sau nu ne place, de cum am dori ca ceilalţi să se comporte faţă de noi.

Este atât de greu să ne păstrăm zâmbetul pe buze… nu acel zâmbet forţat şi politicos cerut de societate ci zâmbetul cald, spontan şi natural care vine din acceptarea lucrurilor aşa cum sunt, din înţelegerea profundă că fiecare îşi are drumul său în această lume, nu neapărat legat de noi înşine sau de dorinţele noastre vis-à-vis de el, ci propriul lui drum, ştiut sau neştiut chiar de el însuşi.

Nu suntem centrul universului ci o parte din el, însă cu toate acestea am dori ca absolut totul să fie în conformitate cu dorinţele noastre. Iar dacă lucrurile merg altfel ajungem să privim universul ca fiindu-ne ostil. Iată originea suferinţei!

65

Page 66: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

De fapt totul se petrece în mintea şi în imaginaţia noastră. Separarea “eu şi restul lumii”, „eu şi voi” provine din mintea mea, este creaţia mea. Izolându-mă psihic de ceea ce mă înconjoară ajung să privesc totul dualist şi doar în funcţie de mine. Atunci încep să proiectez diferite lucruri asupra celorlalţi, ajungând în cele din urmă să iau această proiecţie drept realitate. Cu greu voi mai putea la un moment dat să ajung să discern între ceea ce există cu adevărat şi ceea ce eu însumi am proiectat asupra realităţii. Spre exemplu, să zicem că am cumpărat un obiect nou pe care ni-l doream de mult, ne bucurăm de el, însă la un moment dat îl pierdem. “E normal să sufere”, ar putea zice cineva, “doar e al lui, e maşina lui, e telefonul lui”, etc. Şi totuşi, de ce să fie normal? Acela este un obiect ca oricare altul, diferindu-se de celelalte prin forma şi alcătuirea lui fizică şi nimic mai mult. Maşina este maşină, copacul este copac, telefonul este telefon, etc. Ce îl face însă diferit în ochii noştri? Aceasta este relaţia pe care o stabilim între noi şi el, relaţie care vine din partea noastră, proiecţia mentală pe care o aruncăm asupra lui, agăţarea noastră faţă de el. De aici provine toată mizeria şi suferinţa.

“Este al meu”, în momentul în care am ajuns să gândim acest lucru, ne facem noi înşine dependenţi de acel obiect, ca şi cum am vrea cu tot dinadinsul ca fericirea noastră să depindă de el. Apoi, suferim când îl pierdem. Nu este oare toată această poveste, o simplă prostie? La fel procedăm în toate aspectele vieţii noastre şi chiar cu oamenii pe care îi întâlnim. Totul este „al nostru” iar noi depindem de tot.

În Nobilul Adevăr despre Suferinţă, Buddha Shakyamuni spune:

“toate laturile experienţei făcute în cuget şi în trup, cărora agăţarea le este inerentă, sunt suferinţă.”

“Cărora agăţarea le este inerentă” – să nu uităm niciodată aceste cuvinte atunci când suferim şi dăm vina pe alţii. Întotdeauna, pentru omul centrat în sine însuşi, celălalt este vinovat de tot ceea ce i se întâmplă, când de fapt suferinţa lui provine pur şi simplu din agăţare, din proiecţiile false pe care le aruncă asupra lumii. Liniştea nu are cum să se stabilească într-un om

66

Page 67: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

care se agaţă de orice, ochii unui astfel de om nu vor vedea niciodată crizanteme albe ci o lume gri, ostilă şi care se încăpăţânează să nu fie niciodată pe placul lui.

Foarte sugestivă mi se pare următoarea întâmplare: Doi călugări discutau în contradictoriu despre un steag fluturat de vânt. “Steagul se mişcă”, susţinea unul. “Ba.nu, vântul mişcă steagul”. Maestrul care se afla din întâmplare pe acolo şi aude cearta lor spune: “Mintea voastră se mişcă.” Sunt lovit de adevărul acestor cuvinte simple ori de câte ori le redau în mintea mea. Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să ne certăm între noi, spunând: “tu nu eşti aşa cum trebuie, tu eşti de vină, sau de fapt, lumea asta în care trăim este de vină” când de fapt, “mintea nostră se mişcă”, propriul nostru mod de a vedea lucrurile este singurul vinovat.

Nobilul Adevăr al cauzei suferinţei spune:

“Această sete este cea care duce la renaştere(1) şi este însoţită de agăţarea pătimaşă care fuge când după un lucru când după altul.”

Care este însă calea de urmat?

Nobilul Adevăr despre încetarea suferinţei ne recomandă:

“Este completa distrugere şi separare de acestă sete, uitarea ei, renunţarea la ea, eliberarea de ea şi neataşarea faţă de ea.”

În general vorbind, aceasta înseamnă a accepta tot ceea ce ni se întâmplă fără să emitem nici un fel de judecăţi, a trăi adică fără să avem pretenţia ca

67

Page 68: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

lumea să se învârtă după cum vrem noi. Când ceva apare în viaţa noastră ne bucurăm de el, când acesta dispare, îl lăsăm să plece, îl lăsăm să treacă. Nu ne interpunem înaintea lumii, însă nici nu ieşim din ea. Suntem cu mintea exact acolo unde ne aflăm şi trăim fiecare clipă, apreciind tot ceea ce ni se oferă. Este ca şi cum ne-am afla înaintea unui râu. Ne bucurăm de el, de curgerea lui şi vedem la un moment dat un buştean cu o formă ciudată care pluteşte la vale, odată cu râul. Ce facem atunci, îl privim şi îl lăsăm să îşi urmeze cursul ori alergăm pe mal după el ca să nu îl pierdem din ochi şi să îl avem în faţă “pentru totdeauna”?

Până aici am vorbit aşadar despre agăţare şi efectele ei nocive, despre înţelepciune şi detaşare, însă buddhismul nu înseamnă doar atât. Dacă citim sutrele observăm că marii Buddha şi Bodhisattva, nu numai că au o înţelepciune ce depăşeşte la modul absolut gândirea discriminativă, ci şi compasiune infinită. De fapt, sutrele debordează de compasiune, nenumărate exemple prezente acolo dovedind acest lucru. Buddhismul nu ne învaţă doar să ne detaşăm de tot şi toate ci şi cum să trăim plini de compasiune. Aparent nu ar exista nici o legătură între detaşare, a lăsa să treacă şi compasiune. Pentru cei mai mulţi dintre noi, imaginea unui om detaşat se suprapune peste aceea a unui om nepăsător, închis în perfecţiunea sa. Această imagine este cât se poate de falsă.

Ce înseamnă de fapt detaşarea şi absenţa agăţării? În buddhism, expresia “a lăsa să treacă” este cea mai potrivită explicaţie a cuvântului “detaşare”, asta deoarece detaşarea înţeleasă doar prin sine însăşi presupune un efort, o acţiune prin care urmărim să schimbăm ceva, să ne debarasăm de ceva anume care provoacă suferinţă, însă “a lăsa să treacă” arată un mod de a fi mai aproape de natural – nu avem ce să schimbăm, ce să modificăm, doar lăsăm să treacă, lăsăm lucrurile să îşi urmeze cursul lor natural, fără să interpunem proiecţiile noastre. Asta este şi ceea ce trebuie înţeles prin a fi fără ego. Dintr-o astfel de atitudine nu au cum să apară gânduri şi acţiuni negative, deoarece fundamentul lor, agăţarea, este complet distrus.

A fi egoist înseamnă a percepe lumea în funcţie de tine, în timp ce tu te afli în centrul ei. Aceasta este impuritatea. A fi fără ego înseamnă a-i vedea pe ceilalţi şi niciodată pe tine însuţi. Aceasta este adevărata puritate.

68

Page 69: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Un Buddha este fără ego, în sensul că nu se priveşte pe sine însuşi ca fiind separat de restul existenţei, nu se centrează în el însuşi. Starea în care se află, deşi dincolo de puterea noastră de percepţie, depăşeşte noţiunile false de eu şi ceilalţi, precum şi toate problemele unei minţi discriminative. A fi fără ego, nu înseamnă a fi mort sau aneantizat, cum greşit înţeleg unii. Înseamnă a fi eliberat de egoul iluzoriu şi discriminativ, a fi trezit către o realitate dincolo de orice dualism, a trăi în această realitate, a fi ferm fixat în ea. Nirvana, care provine din verbul “nirv” – a se stinge – este un termen cu conotaţie negativă doar în ceea ce priveşte iluzia, în sensul de stingere a patimilor, a unui mod greşit de a înţelege lumea, însă este o stingere urmată instantaneu de o Trezie supremă către adevărata realitate. Nu este deloc ceva abstract, ci adevărata fiinţare, nu este inconştienţă şi afundare în impersonalitate, ci trăirea dincolo de personalitatea iluzorie. Pentru noi, buddhiştii, ea este starea supremă în univers, de aceea îl privim pe Buddha ca fiind suprem.

Note:

(1) Renaşterea în diverse forme de existenţă.

ÎNVÃTÃTURA BUDDHISTÃ DESPRE OM, DORINTÃ SI KARMÃ

Vã invit acum sã ne concentrãm asupra celui de-al doilea Nobil Adevãr, cel care vorbeste despre cauza suferintei, aflatã dupã cum am vãzut în sete sau dorintã. Pornind de aici si în relatie cu aceastã “sete” voi explica pe scurt învãtãtura buddhistã despre om.

Încep aceastã explicatie cu o parabolã foarte sugestivã din literatura buddhistã. În trecut se folosea imaginea unui car cu boi, noi însã pentru cã ne aflãm în epoca modernã vom folosi imaginea unui automobil. Asadar imaginati-vã cã aveti înaintea voastrã un automobil. Acum, închipuiti-vã cã desfaceti una din roti si cã o puneti deoparte. Este aceastã roatã automobilul? Luati apoi o altã roatã si procedati la fel punându-vã aceeasi întrebare. Continuati sã desfaceti automobilul în bucãti si nu vã opriti pânã când nu a mai rãmas nici o piesã asamblatã. Întrebati-vã acum din nou: sunt toate aceste componente luate separat, automobilul? Este usa aceasta, automobilul, roata aceasta ori volanul acesta? Vã veti da seama în

69

Page 70: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

mod logic cã rãspunsul este nu. Atunci ce este de fapt automobilul? Un nume pentru un ansamblu de elemente aflate împreunã. Ce este omul

din punct de vedere buddhist? Un ansamblu de diverse senzatii, sentimente, idei, gânduri, etc., aflate împreunã la un moment dat. Caracteristica fundamentalã a acestui ansamblu este miscarea, dinamismul. Ceea ce vedeti dumneavoastrã când vã uitati la un om este o imagine a acestei miscãri, o imagine a acestui ansamblu aflat în continuã miscare. Dacã vã uitati la acea persoanã când avea trei ani nu mai vedeati acelasi lucru. Asta deoarece atunci ati fi observat alt aspect al miscãrii. Elementele constitutive ale personalitãtii ar fi avut atunci un alt aspect si o altã formã. Peste 20 de ani veti vedea spre exemplu, un alt Ion, George sau Mihai. Ceva se mai pãstreazã, însã în acelasi timp ceva se schimbã. Eu nu sunt identic cu cel de la trei ani, si peste 20 de ani nu voi mai fi complet la fel cu cel de acum. Aceasta în buddhism se numeste doctrina non-egoului, despre care am vorbit la început când am spus cã este a treia caracteristicã a existentei, alãturi de impermanentã si suferintã. Toate lucrurile existã datoritã cauzelor si conditiilor, asadar ele nu au o naturã propie, o identitate neschimbabilã. De aceea se spune despre ele cã sunt vide. Când cauzele si conditiile se întrunesc un anumit lucru existã, când ele dispar acel lucru dispare de asemenea. Când cauzele si conditiile se schimbã acel lucru se schimbã si el.

“Din moment ce toate lucrurile din lumea fenomenelor apar datoritã combinatiei diverselor cauze si conditii, ele sunt relative si fãrã substantã ori entitate de sine stãtãtoare. Din punctul de vedere al adevãrului transcendent, aceastã absentã a unei entitãti de sine stãtãtoare este numitã Vid (shunyata); din punctul de vedere al lumii fenomenelor este numitã Coproducere conditionatã (paticca samuppada) si constituie doctrina fundamentalã a buddhismului care neagã existenta oricãrei forme de fiintã sau substantã eternã. Când aceasta este aplicatã fiintelor sensibile care trãiesc în Samsara (lumea iluziei) ea apare sub forma Celor 12 legãturi ale Coproducerii conditionate 1 .” (Seeker’s Glossary of Buddhism) Acestea sunt descrise în felul urmãtor:

• Prin IGNORANTÃ sunt conditionate • ACTIUNILE VOINTEI sau FORMATIUNILE KARMICE

prin actiunile vointei este conditionatã • CONSTIINTA

prin constiintã sunt conditionate • FENOMENELE MENTALE SI FIZICE

prin fenomenele mentale si fizice sunt conditionate • CELE SASE SIMTURI corespunzãtoare celor cinci organe de simt

(ochi, urechi, nas, limbã, corp) plus mintea. Prin cele sase simturi este conditionat

70

Page 71: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

• CONTACTUL SENZORIAL SI MINTAL 2 prin contactul senzorial si mental este conditionatã

• SENZATIAprin senzatie este conditionatã

• DORINTA, SETEA.prin sete este conditionatã

• AGÃTAREAprin agãtare este conditionat

• PROCESUL DEVENIRIIprin procesul devenirii este conditionatã

• NASTEREAprin nastere este conditionatã

• Decãderea, suferinta, durerea, disperarea, BÃTRÂNETEA SI MOARTEA.

Acestea fiind explicate sã revenim la parabola automobilului. Ce pune în miscare acest ansamblu numit om? Buddhismul spune: dorinta, setea. Diversele noastre dorinte si tendinte ne fac sã mergem în cutare sau cutare directie, ne schimbã istoria personalã si dau nastere la karmã, la actiune. Karma este legea cauzei si a efectului. Cuvântul karma vine de la termenul sanscrit “karman” ce înseamnã actiune. Actiune cu gândul, cu fapta si cuvântul. Existã asadar, trei tipuri de karmã: a gândirii, a vorbirii si a corpului sau a actiunii. Tot ceea ce gândim, spunem si facem va avea un efect în istoria noastrã personalã. Ceea ce suntem noi acum, este rezultatul a ceea ce am gândit, spus si fãcut în trecut, în altã viatã sau în viata actualã, iar ceea ce gândim, spunem si facem în prezent ne va crea pe noi în viitor. Am zis cã omul se aflã în continuã schimbare si cã peste zece ani, spre exemplu, nu mai este identic cu cel de acum. Am spus însã cã desi nu mai este identic, ceva totusi se pãstreazã, ei bine, acest ceva este continuitatea cauzalã. Când un

om dã foc unei grãmezi de paie iar focul se extinde în tot satul si arde casa unui alt tãran de la celãlalt capãt al comunei, primul tãran ar putea spune cã el nu este cu nimic vinovat de acest dezastru, pentru cã focul ce a ars casa tãranului de la celãlalt capãt al comunei nu este identic cu flacãra folositã de el la aprinderea paielor sale. Existã însã o continuitate cauzalã între primul foc si cel care a ars casa celui de-al doilea tãran. Asa stau lucrurile si în ceea ce priveste karma. Ansamblul aflat în continuã miscare, adicã omul, e pus în miscare de dorintã, care genereazã karmã. Noi suntem produsul karmei noastre. Karma poate dura la nesfârsit si determinã nasterea noastrã într-o altã viatã. Asadar, am ajuns la ceea ce se numeste reîncarnare. Din punct de vedere buddhist însã, cuvântul mai potrivit este renastere. Când zicem reîncarnare este ca si cum ne-am referi la faptul cã ar exista ceva de sine stãtãtor si neschimbabil care trece de la un corp la altul. Noi însã, în prezentarea noastrã, am specificat faptul cã ansamblul numit om se aflã în continuã miscare si transformare. Asadar, cuvântul

71

Page 72: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

renastere este mai potrivit. Omul, chiar si în viata obisnuitã moare si renaste în permanentã, în functie de schimbãrile care apar în tendintele si dorintele sale. Am dat mai înainte exemplul cu vârsta de trei ani si cea de 20. Si din punct de vedere fizic se stie cã celulele noastre se schimbã complet dupã o anumitã perioadã de timp, asadar nici fizic nu mai suntem identici. În momentul mortii karma personalã decide forma si vehicolul, adicã corpul pe care fiinta îl va avea în urmãtoarea nastere. Dorintele noastre au nevoie de un vehicol care sã le urmeze si sã le împlineascã în altã viatã. Mediul în care ne nastem într-o altã viatã si forma pe care o vom avea depinde de karmã. Nici un om nu poate scãpa de karma sa, spune Buddha.

“Nici în cer, nici în mijlocul oceanului, nici în pesterile din munti: nu existã loc pe lumea aceasta unde sã te poti ascunde de (consecintele) faptele tale.”Buddha Shakyamuni

Doctrina karmei ne învatã cã suntem complet responsabili de ceea ce suntem si de ceea ce vom deveni. Nimeni din afara noastrã, fie el zeu, om sau orice altã fiintã, nu poate fi tras la rãspundere. Meritãm tot ceea ce ni se întâmplã, chiar dacã ne este greu sã acceptãm asta.

1 Acestea sunt la fel de importante în buddhism ca si Cele patru nobile adevãruri. Când omul moare, actiunile vointei sale personale cauzate de ignorantã (a –II-a si prima legãturã din lantul Coproducerii conditionate) vor conditiona aparitia constiintei din noua viatã (a – III – a legãturã) iar odatã cu ea apare o nouã fiintã. Primele douã legãturi sunt considerate cele douã cauze trecute (din vietile precedente); constiinta, fenomenele mentale si fizice, cele sase simturi, contactul senzorial si mental, plus senzatia, sunt cele cinci efecte în prezent; setea, agãtarea si procesul devenirii reprezintã cele trei cauze în prezent iar nasterea si moartea sunt cele douã efecte în viitor (vietile viitoare). Vezi explicatiile despre karmã si renastere din paginile urmãtoare.2 În buddhism se vorbeste despre Cele opt constiinte care iau nastere atunci când simturile noastre intrã în contact cu obiectele lor: 1) constiinta vederii, 2) constiinta auzului, 3) constiinta mirosului, 4) constiinta gustului, 5) constiinta atingerii, 6) constiinta mintii, 7) constiinta (mintea) impurã, 8) constiinta alaya. Întelesul primelor cinci constiinte este usor de dedus asa cã nu mai insist asupra lor. Constiinta mintii integreazã perceptiile celor cinci simturi în imagini concrete si ia decizii în ceea ce priveste lumea exterioarã. Constiinta (mintea) impurã este sursa agãtãrii si deci a originii sentimentului de ego precum si a tuturor iluziilor care provin din a lua drept real ceea ce este doar aparent. Constiinta alaya reprezintã locul unde sunt acumulate sub formã de karmã toate actiunile si experientele care iau nastere prin celelalte sapte constiinte, în viata aceasta si în cele precedente, fiind

72

Page 73: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

singura care se transmite de la o nastere la alta. Aceastã constiintã influenteazã la rândul ei lucrãrile celorlalte.

PARABOLE UTILE IN INTELEGEREA INVÃTÃTURII DESPRE KARMÃ

Buddha Shakyamuni a povestit odatã o parabolã discipolilor sãi, numitã “Parabola celor patru sotii”.

Era odatã un om care avea patru sotii. Acesta a devenit la un moment dat foarte bolnav si trãgea sã moarã. Simtindu-se singur in apropierea sfarsitului i-a cerut primei sale neveste sã il insoteascã in lumea de dincolo.

“Scumpa mea sotie”, a spus el, “te-am iubit zi si noapte si te-am ingrijit toatã viata mea. Acum trebuie sã mor. Vrei te rog sã vii cu mine oriunde m-as duce eu dupã moarte?” La aceste cuvinte se astepta ca ea sã fie de acord, insã rãspunsul ei a fost urmãtorul:“Dragul meu sot, stiu cã m-ai iubit intotdeauna si cã acum trebuie sã mori. Din pãcate a sosit vremea sã ne despãrtim, insã eu nu pot sã te urmez. La revedere, dragul meu.”

Atunci el si-a chemat a doua sotie si a rugat-o si pe aceasta sã il urmeze in moarte. I-a spus:

“Draga mea, stii bine cat de mult te-am iubit. Uneori imi era teamã cã m-ai putea pãrãsi, dar am tinut de tine cat am putut. Te rog, vino cu mine,”A doua sotie s-a exprimat fatã de el intr-un mod cam rece: “Dragul meu, prima nevastã a refuzat sã meargã cu tine. De ce nu as proceda si eu la fel? La urma urmei nu m-ai iubit decat pentru interesele tale egoiste.”

Zãcand in pat, omul a chemat-o pe a treia sotie si i-a adresat aceeasi rugãminte. Aceasta i-a rãspuns cu lacrimi in ochi: “Dragul meu, imi pare rãu de tine si cand mã gandesc la mine mã intristez si mai tare. De aceea te voi insoti doar panã la cimitir. Aceasta o consider ultima mea datorie fatã de tine.” Asadar si a treia sotie a refuzat sã meargã cu el in moarte.

Aducandu-si aminte de a patra nevastã, de care insã nu ii prea pãsase niciodatã si pe care o tratase intotdeauna ca pe o sclavã, arãtandu-se mai tot timpul nemultumit de ea, a zis sã incerce din nou. Se indoia cã aceasta i-ar fi putut accepta cererea avand in vedere comportamentul sãu fatã de ea, insã frica si singurãtatea pe care o simtea erau prea puternice. Spre surprinderea lui aceasta a acceptat bucuroasã:

“Voi merge cu tine, dragul meu. Indferent ce s-ar intampla sunt hotãratã sã fim impreunã pentru totdeauna. Noi doi nu putem fi despãrtiti.”

73

Page 74: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Aceasta este povestea unui om care avea patru neveste. Buddha a incheiat prezentarea ei cu urmãtoarea concluzie: “Fiecare bãrbat sau femeie are patru neveste sau soti.” Ce semnificã asta?

Prima “nevastã” este corpul nostru pe care il iubim zi si noapte. Dimineata il spãlãm pe fatã, il imbrãcãm si il incãltãm. Ii oferim mancare. Avem grijã de el ca de prima nevastã din poveste, insã din pãcate trupul nostru – prima nevastã, nu ne poate insoti dupã moarte.

A doua nevastã reprezintã averea, lucrurile materiale, banii, proprietãtile, faima, pozitia socialã si slujba pentru care muncim atat de mult sã le obtinem si sã le pãstrãm. Nici acestea nu au cum sã ne urmeze dupã moarte. Am venit in aceastã lume cu mainile goale. De-a lungul vietii avem iluzia cã am obtinut o avere insã in momentul mortii mainile noastre sunt din nou goale. Nu ne putem pãstra bunurile materiale si succesul dupã moarte, asa cum a doua nevastã i-a spus sotului ei: “M-ai tinut aproape datoritã egoismului tãu. Acum insã trebuie sã ne despãrtim.”

Ce se intelege prin a treia sotie? Toti oamenii au o a treia sotie. Aceasta reprezintã relatiile pe care le avem cu pãrintii, fratii si surorile noastre, toate rudele, prietenii si societatea in general. Acestia ne vor insoti cu lacrimi in ochi cel mult panã la cimitir, le va pãrea rãu de noi si vor fi tristi, insã nu ne pot ajuta cu mai mult.

A patra sotie este singura care il va insoti pe om dupã moarte. Aceasta este karma noastrã care ne urmeazã oriunde am merge, asemenea sotiei credincioase.

Intrebarea pe care probabil multi oameni si-o pun, este dacã aceastã karmã poate fi schimbatã, dacã buddhismul recunoaste existenta liberului arbitru. Da, omul isi poate imbunãtãti karma desi tendintele karmice din trecut (aceastã viatã sau celelalte) ii pot ingreuna foarte mult evolutia spiritualã, dupã cum vom vedea in paginile viitoare. Acum insã voi prezenta alte douã parabole in legãturã cu cele spuse adineaori.

Demult de tot era un cãlugãr bãtran care dobandise datoritã practicii sale sarguincioase, anumite puteri spirituale. El avea un discipol de opt ani pe nume Sakmi. Intr-una din zile cãlugãrul s-a uitat la fata bãiatului si a observat cã acesta mai avea de trãit doar cateva luni. Intristat din pricina acestui lucru i-a spus sã isi ia o vacantã lungã si sã le facã o vizitã pãrintilor sãi. “Nu te grãbi sã te intorci prea repede”, a zis cãlugãrul, dorindu-si ca Sakmi sã fie impreunã cu familia lui cand va muri.

Insã trei luni mai tarziu, spre mirarea sa, bãiatul se intoarce teafãr si nevãtãmat. Cand a sosit inaintea lui, l-a privit indelung si a observat cã

74

Page 75: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

soarta copilului era complet schimbatã si cã acum urma sã trãiascã panã la adanci bãtraneti.

“Spune-mi tot ce s-a intamplat cat timp ai fost plecat”, i-a cerut cãlugãrul. Asa cã Sakmi a inceput sã ii povesteascã despre cãlãtoria sa, despre satele si orasele prin care trecuse, de raurile si muntii pe care i-a strãbãtut. Apoi i-a spus cum intr-o zi a ajuns inaintea unui rau care iesise din albia sa. In timp ce incerca sã isi croiascã drum peste acea apã curgãtoare, a observat cã o colonie de furnici rãmãsese prinsã pe o micã insulã formatã in mijlocul apei care inundase totul. Manat de compasiune pentru acele creaturi neputincioase, a luat o ramurã de copac si a intins-o peste o parte din rau panã la insulita unde se aflau furnicile. A tinut-o asa panã cand a fost sigur cã toatã colonia a ajuns in sigurantã pe pãmant uscat. Apoi si-a continuat drumul. “Asa deci”, si-a zis lui insusi cãlugãrul cel bãtran, “de aceea viata sa i-a fost prelungitã”.

Faptele pe care le indeplinim manati de compasiune ne vor schimba viata in bine iar cele bazate pe rãutate o vor afecta in sens negativ.

In Dhammapada se spune: “Pe cel care vorbeste sau actionezã cu o minte impurã, suferinta il urmeazã asa cum roata carului urmeazã pasii unui bou. Pe cel care vorbeste sau actioneazã cu o minte curatã, fericirea il urmeazã asemenea umbrei care nu il pãrãseste niciodatã.”

Adeseori oamenii se intreabã cum de anumite persoane care duc o viatã mizerabilã sau fãrã sã le pese de ceilalti, trãiesc foarte bine si nu li se intamplã nimic rãu. Visakha, unul din discipolii lui Buddha, vorbeste despre astfel de oameni in urmãtoarea intamplare:

“Odatã un cãlugãr s-a asezat la usa familiei noastre asteptand sã i se dea de mancare. Tocmai atunci socrul meu servea orez cu lapte dulce si il ignora complet pe cel de afarã. Vãzandu-l cum nu fãcea altceva decat sã se foloseascã de meritele acumulate in altã viatã si fãrã sã aibã intentia de a mai planta nimic bun in cea de acum, i-am spus cãlugãrului: “Du-te mai departe venerabile, socrul meu este ocupat sã mãnance mancare veche.”

Ne intalnim adesea cu cei care se complac in a consuma “mancare veche”; ei sunt acele persoane cãrora soarta le-a suras incã din copilãrie – pãrinti bogati, avantaje materiale, sãnãtate, etc. – insã care nu fac altceva decat sã consume din aceste roade provenite din meritele acumulate in altã viatã. Cand insã meritele trecute isi vor incheia influenta, dacã nu sunt intregite cu alte fapte bune si pline de compasiune, ci din contrã cu rãutate si egoism, cãderea lor va fi inevitabilã. Dhammapada spune: “Fapta rea nu dã roade numaidecat, asa cum laptele nu se covãseste imediat ce este muls; ea il urmeazã pe nerod ca jarul ce mocneste sub cenusã.” Consecintele

75

Page 76: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

faptelor noastre bune sau rele ne urmeazã fie in aceastã viatã fie in celelalte.

Fiinţele neiluminate sunt de multe tipuri. Ce au însă ele în comun? Răspunsul este simplu: diferite cantităţi de iluzie şi ignoranţă. Iluzia sau ignoranţa despre care se povesteşte atât de mult în buddhism este, vorbind la modul general, viziunea distorsionată a realităţii.

De cine este coruptă viziunea noastră dacă nu de diferite ataşamente, atât cele evidente, cât şi cele extrem de profunde şi subtile. Orice acţiune îndeplinită de o fiinţă aflată în iluzie şi motivată de diferite agăţări şi ataşamente este producătoare de karmă şi suferinţă ori stări de bine trecătoare. Totul este cauză şi efect. Atât timp cât acţionezi cu o minte neiluminată şi aflată în robia viziunilor false, evidente ori subtile, efectul este un grad mai mic sau mai mare de insatisfacţie ori satisfacţie de durată limitată.

Există aşadar fiinţe care sunt mereu motivate de ură şi practică în mod constant fapte pline de cruzime. Încă din timpul acestei vieţi ele trăiesc în interiorul lor ca şi cum ar fi arse de un foc mistuitor ori ca şi cum ar trăi în iad, urmând ca după moarte să ajungă într-adevăr într-un loc unde sunt mistuite de propria ură şi efectele acţiunilor lor negative. Acestea sunt fiinţele născute în iaduri.

Alte fiinţe sunt chinuite de o permanentă foame şi sete după diferite posesiuni, trăind aşadar ca şi cum ar fi mereu nesătule. După moarte, mintea lor impregnată de această obsesie va lua o formă (sau corp) asemănătoare cu ea şi va rătăci în zone fără mâncare şi apă ori indiferent unde s-ar afla, nu îşi va putea satisface setea şi foamea, oricât de mult ar mânca. Acestea sunt spiritele flămânde (preta).

Apoi mai sunt acele fiinţe care nu se gândesc decât la mâncare şi băutură, fără nici un fel de alte aspiraţii legate de vre-un scop mai înalt. Limitate cum sunt de chestiuni strict necesare, gen hrană, sex şi supravieţuire, automat

76

Page 77: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

mintea lor devine exclusiv instinctuală, gândind şi acţionând asemenea unui animal. În următoarea viaţă este natural să se nască sub forma diferitelor animale. Tensiunile provocate de instincte sunt atât de mari, încât nu pot trăi decât pentru împlinirea lor. Desigur, aţi putea zice că multe animale dovedesc superioritate altora, însă aceasta se datorează altor factori karmici pe care nu îi discutăm acum în acest articol.

Oamenii sunt fiinţe în care diversele tendinţe se află cumva la mijloc, naşterea în lumea lor fiind posibilă celor care nu au nici atâta mizerie precum cei ce merită să se nască în zonele de jos ale existenţei dar nici atâta karmă bună încât să se ducă în sferele superioare oamenilor.

Aceste sfere superioare oamenilor nu sunt însă în nici un caz lipsite de suferinţă ori iluzii şi ataşamente doar că acestea sunt întrucâtva mai mici decât ale oamenilor. Deasupra sferei de existenţă a oamenilor se situează asuraşii („semizeii” sau spiritele combative) - fiinţe care au evoluat mai mult decât oamenii, însă în care gelozia şi spiritul de competiţie rămân încă foarte puternice.

Deasupra lor sunt zeii, adică cei care în lumea iluziei au acumulat cele mai mari virtuţi, manifestate acum prin naşterea în zone şi stări mult mai fericite decât celelalte fiinţe.

Foarte important de reţinut este faptul că aceste zone şi fiinţele născute acolo nu sunt deloc iluminate sau libere, ci doar posesoare a unei karme mai bune sau mai rele.

Închipuiţi-vă un fel de rezervor de karmă bună sau rea – rezultatul diferitelor fapte bune sau rele ale fiinţelor şi care trebuie consumat. Cu cât rezervorul este mai plin de karmă bună, cu atât naşterea în diverse zone de existenţă este mai fericită, însă atenţie: acest rezervor la un moment dat se

77

Page 78: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

goleşte iar fiinţa respectivă va cădea până la urmă din starea bună în care se află, murind în zona respectivă şi născându-se în altă parte, în funcţie de alte tipuri de karmă adunate în ultimele existenţe. Nici o stare nu este permanentă, nici o viaţă într-una din aceste sfere de existenţă, joase ori înalte, nu sunt veşnice ori aducătoare numai de bucurie.

Indiferent că te afli în partea de sus a roţii vieţii şi a morţii sau în partea de jos, nu eşti niciodată liber ori în siguranţă. Durerea şi suferinţa te însoţesc permanent, sub diferite forme, până cînd devii un Buddha şi te eliberezi complet.

Roata vieţii şi a morţii, strânsă în ghiare de către demonul impermanenţei. În mijloc se află un cocoş, un şarpe şi un porc ce se muşcă unul pe altul de coadă, simbol pentru cele trei otrăvuri care înlănţuie fiinţele: iluzia, furia şi lăcomia. După inelul care înconjoară centrul mandalei, sunt reprezentate cele şase stări de existenţă, explicate pe scurt în acest articol.

Pe calea puterii personale, cainta este un mod foarte potrivit de expiere a karmei negative. In buddhism sunt prescrise metode precise in acest scop, printre ele aflandu-se confesiunea inaintea altor buddhisti, Buddhasilor din cele zece directii, inteleptilor sau imaginilor care ii reprezinta. Maestrul Shan-tao mentioneaza trei tipuri de cainta in lucrarea Liturghia Nasterii (Ojoraisan):

1. cel mai inalt grad de cainta este a varsa sange din ochi si din pielea corpului. 2. gradul mijlociu de cainta este a elimina transpiratie fierbinte din corp si a curge sange din ochi. 3. cel mai de jos grad de cainta este a avea corpul cuprins de febra si lacrimi in ochi.

Raspunzand la intrebarea daca este cainta necesara in cazul buddhismului Taramului Pur, Shan-tao spune in acelasi text, ca desi este dificil sa versi sange si lacrimi, daca adeptul are credinta in salvarea oferita de Amida el atinge acelasi efect ca in cazul caintei. Shinran mentioneaza acelasi lucru intr-unul din imnurile sale:

“Aceia in care Adevarata Credinta este pe deplin stabilita, Fiind ea insasi Mintea precum Diamantul, Sunt egali cu cei care se caiesc de karma lor negativa In cele trei moduri; asa spune maestrul nostru, Shan-tao.”

Credinta oferita de Puterea Celuilalt este cauza Eliberarii noastre iar nu ceea ce putem face noi insine prin eforturile personale. Ea este cea care distruge karma noastra negativa si ne asigura de nasterea in Taramul Pur (atingerea Buddheitatii supreme):

78

Page 79: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

“Pentru noi cei care traim in lumea impura a celor cinci pangariri Doar Credinta precum Diamantul este efectiva; Ea ne face capabili sa parasim Samsara pentru totdeauna Si sa atingem Taramul Naturaletii .”

<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->

<!--[endif]-->

Maestrul Rennyo spunea într-una din Scrisorile sale:

“Atingerea inimii încrezătoare (shinjin) se găseşte în înţelegerea celui de-al Optsprezecelea Legământ. A înţelege acest Legământ înseamnă a înţelege ce înseamnă ‘Namo Amida Butsu’. Aşa că, atunci când cineva se refugiază pentru prima oară în Amida, aceasta înseamnă “namo” iar “aspiraţia şi transferul virtuţii” este de asemenea implicată. Asta înseamnă că Tathagata Amida îşi transferă virtuţile către noi, fiinţele ignorante. Despre acest lucru suntem învăţaţi în Marea Sutră ca fiind ‘aducerea tuturor fiinţelor sensibile către atingerea virtuţilor’. Aşadar urmează că toată karma rea şi patimile oarbe cărora le-am dat naştere din trecutul fără de început sunt complet distruse de către puterea de neconceput a Legământului. Astfel, ne aflăm în stadiul de non-retrogresiune ori stadiul celor cu adevărat stabiliţi.”

În aceste cuvinte ale sale, Rennyo scoate în evidenţă un alt aspect important al învăţăturii Jodo Shinshu – transferul de merit de la Buddha Amida către noi. În practicile bazate pe puterea personală ori în alte şcoli buddhiste, adeptul acumulează merite pe care le transferă către atingerea propriei sale Eliberări, însă pe Calea Puterii Celuilalt transferul de merit are loc între Buddha Amida şi credincios. Acest transfer de merit este cel care îl face pe adept capabil să atingă naşterea în Tărâmul Pur şi Nirvana. Într-un imn se spune:

“Când fiinţele sensibile ale acestei lumi a celor cinci pângăriri (1)Se încred în Legământul Principal,Virtuţi de nedescris, inexplicabile şi de neconceputÎi umplu pe aceşti practicanţi.”

79

Page 80: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Transferul de merit de la Buddha Amida către practicant este de două tipuri: 1) “transferul de merit al mersului înainte” (Oso-Eko) şi 2)“transferul de merit al întoarcerii înapoi” (Genso-Eko).

Primul înseamnă că Amida îşi transferă meritele Sale către noi, făcându-ne astfel capabili să atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur iar al doilea că cel care a devenit astfel un Buddha împ ărtăşindu-se din Iluminarea lui Amida, este făcut capabil să se întoarcă în această lume şi să lucreze la salvarea tuturor fiinţelor.

Trezirea Minţii Bodhi – aspiraţia de a atinge Buddheitatea pentru salvarea personală şi a tuturor fiinţelor – este împlinită în Trezirea Credinţei în Legământul Principal al lui Buddha Amida. Shan-tao spunea: “Trezeşte-ţi Mintea Bodhi prin Compasiunea lui Amida”, adică aspiraţi către Eliberarea voastră şi a celorlalte fiinţe bazându-vă pe Compasiunea lui Amida (Legământul său Principal).

Aşadar, Trezirea Minţii Bodhi, cerinţa şi condiţia obligatorie în Mahayana, a atingerii Eliberării supreme, apare în Jodo Shinshu sub forma inimii încrezătoare (shinjin).

Shinran spune în “Imnurile patriarhilor”:

“Credinţa este Mintea Unică;

Mintea Unică este Mintea precum diamantul;

Mintea precum diamantul este Mintea Bodhi;

Această minte este oferită nouă de Puterea Celuilalt.”

80

Page 81: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Mintea Unică reprezintă cauza Iluminării. Din moment ce aceasta este însăşi Mintea Bodhi, înseamnă că are două aspecte (2):

“A te refugia cu o Minte Unică

În Buddha al Luminii fără de oprelişti care se răspândeşte în cele zece direcţii

Este mintea care aspiră să devină Buddha;

Aşa spune Vasubandhu, Maestrul Discursului (3).”

(Imnurile patriarhilor 17)

“Mintea care aspiră să devină Buddha

Este mintea ce caută să salveze fiinţele sensibile;

Mintea care caută să salveze fiinţele sensibile

Este adevărata Credinţă oferită de Compasiunea lui Amida.”

(Imnurile patriarhilor 18)

De asemenea, Shinran afirmă în "Imnurile epocilor Dharma":

„Shinjin, care este lucrarea de neconceput a puterii LegământuluiNu este altceva decât mintea care aspiră la Marea Iluminare.”

_____________________________________________________Note:

81

Page 82: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

(1) Cele cinci pângăriri sunt cele cinci semne de decădere ale lumii în care trăim: 1. decăderea viziunilor, când concepţiile şi ideile greşite devin predominante, 2. înmulţirea şi exaltarea patimilor omeneşti asociată cu ridicarea lor în slăvi, 3. decăderea condiţiei umane, când oamenii sunt în general nemulţumiti şi nefericiţi, 4. micşorarea duratei de viaţă – în conformitate cu sutrele, atunci când viaţa omului este mai mica sau aproape de o sută de ani, 5. înmulţirea războaielor şi a dezastrelor naturale. Când cele cinci pângăriri ajung predominante, Iluminarea sau Buddheitatea devine imposibil de atins.

(2) Cele două aspecte ale Minţii Bodhi sunt a aspira la atingerea Buddheităţii pentru sine însuşi şi pentru ceilalţi.

(3) “Discurs despre Tărâmul Pur”, lucrare al cărui autor este Vasubandhu.

Discuţie la dojo:

A: “Aseară mă simţeam atât de rău încât îmi doream foarte mult să mă nasc cât mai repede în Tărâmul Pur”

Răspuns: “Aseară îţi doreai într-adevăr să te duci în Tărâmul Pur cât mai repede pentru că te simţeai prost, însă astăzi, când eşti bine, nu mai vrei să ajungi acolo prea curând. Cea care uneori vrea să ajungă mai repede sau mai târziu în Tărâmul Pur este mintea noastră schimbătoare şi egoistă. Din fericire, însă, naşterea în Tărâmul Pur este lucrarea lui Amida iar nu propria acţiune. Nu putem să atingem Naşterea bazându-ne pe o astfel de minte care azi vrea iar mâine nu mai vrea să ajungă acolo. Tocmai pentru că avem o astfel de minte schimbătoare şi plină de iluzii suntem salvaţi de Amida. Cei cărora le lipsesc seminţele Buddheităţii şi le este atât de greu să părăsească această casă arzând sunt exact cei avuţi în vedere de Legământ.”

“Ce fel de stare a minţii îţi doreşti ?

Chiar dacă atingi starea după care tânjeşti,

aceasta se va schimba din nou.

82

Page 83: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Nu te baza pe mintea care se schimbă neîncetat.”

Zuiken Sensei

Impermanenţa este legea fundamentală a lumii în care trăim şi a „realizărilor” noastre spirituale. Dacă credem în permanenţa acestei lumi, ne vom pierde în ea, în dorinţele noastre despre ea. Dacă credem în permanenţa „realizărilor” noastre spirituale bazate pe falsul ego, ne vom pierde în false iluminări. De aceea, în tradiţia noastră, ne refugiem în Buddha Amida pentru a atinge Iluminarea în Tărâmul Pur.

Egoul nu se poate elibera de el însuşi.

Shinran Shonin a spus într-una din scrisorile sale:

“În ceea ce mă priveşte, nu adaug nici o semnificaţie condiţiilor bune sau rele ale cuiva în clipele sale ultime. Cei în care shinjin este fixat definitiv nu au nici o îndoială, aflându-se aşadar printre cei cu adevărat stabiliţi. Din acest motiv, sfârşitul lor – chiar şi al celor ignoranţi – este unul fericit.”

Aceasta este pentru mine, una din cele mai importante afirmaţii ale lui Shinran Shonin care mi-a oferit linişte şi asigurare în clipele de depresii puternice.

Indiferent că mor liniştit în patul meu sau pe stradă asemenea unui om fără adăpost, dacă mă simt bine sau rău, dacă zâmbesc şi mor împăcat cu aparenţa unui om înţelept sau plâng de durere şi frică, indiferent dacă moartea mea lasă o impresie buna sau proastă, că mor tânăr sau bătrân, sunt acceptat aşa cum sunt şi mă voi naşte în Tărâmul Pur datorită Compasiunii lui Amida.

83

Page 84: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

În Legământul Său, Buddha Amida nu a menţionat vre-o condiţie specială pe care ar trebui să o întrunesc în momentul morţii pentru a mă naşte în Tărâmul Pur, ci doar a promis că cei ce se încred în El, doresc să se nască în Tărâmul Său Pur şi recită Numele Lui, se vor naşte acolo. Aceste trei minţi/inimi – mintea care se încrede în Amida, mintea care doreşte să se nască în Tărâmul lui Amida şi mintea care recită Numele, sunt de fapt o singură minte – manifestarea minţii sau inimii încrezătoare.

În Jodo Shinshu suntem salvaţi aici şi acum, adică intrăm în stadiul de non-retrogresiune, numit şi stadiul celor cu adevărat stabiliţi ori stadiul celor asiguraţi de Nirvana, în chiar momentul în care ne încredem în Buddha Amida iar când murim ne naştem în Tărâmul Pur unde devenim imediat Buddhaşi.

Însă chiar şi după ce primim shinjin (credinţa în Buddha Amida) continuăm să ne trăim viaţa asemenea unor oameni obişnuiţi, cu patimile şi iluziile noastre şi putem muri ca orice om obişnuit, din cauza problemelor unui om obişnuit. Însă chiar acest om banal şi de rând este deja „primit şi niciodată abandonat” de Compasiunea lui Buddha Amida, prin aceasta sfârşitul lui devenind unul fericit.

Murim ca nişte oameni obişnuiţi şi ne naştem ca Buddha în Tărâmul Pur al lui Amida.

Nimic mai simplu.

Deşi nu este la fel de bine cunoscut în afara Asiei, precum buddhismul tibetan, Jodo Shinshu îşi merită locul între cele mai avansate învăţături şi practici Mahayana.

Eu unul mă consider un mare admirator şi prieten al buddhismului tibetan, cu multele sale metode, de la vizualizări şi meditaţii sofisticate, până la practicile mai uşoare şi orientate spre credinţă şi devoţiune. Sunt mulţi maeştri şi personalităţi spirituale în buddhismul tibetan, atât în trecut cât şi în prezent, pe care îi consider foarte aproape de inima mea, precum

84

Page 85: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Shabkar, Atisha, Patrul Rinpoche, Drubwang Konchok Norbu Rinpoche, Dilgo Khyentse Rinpoche şi mulţi alţii de ale căror nume nu îmi aduc aminte acum. Citesc adeseori învăţături buddhiste generale din scrierile lor.

Ştiu că în buddhismul tibetan există metode pentru atingerea Buddheităţii supreme mult mai rapide decât în alte şcoli. Unele practici sunt grele şi periculoase, precum cele ale tantrelor, însă altele sunt mai uşoare, precum atingerea Iluminării în bardo sau starea intermediară dintre moarte şi următoarea naştere, în conformitate cu Bardo Thodol (cartea tibetană a morţilor).

Am auzit de la diverşi practicanţi că, prin metodele sale, buddhismul Vajrayana promite, în cazul în care este bine practicat, Iluminarea în maxim 16 vieţi sau chiar în bardo, dacă adeptul nu este capabil să o atingă în chiar această viaţă.

Asta este într-adevăr minunat, însă când mă gândesc la învăţătura şi practica Jodo Shinshu, sunt şi mai bucuros că prin credinţa în Buddha Amida voi atinge Iluminarea supremă şi de neîntrecut în momentul morţii. Nu în bardo, unde încă mai trebuie să practic ceva bazat pe puterea mea personală în timp ce experimentez manifestările iluziilor şi propriei mele karma, ci în chiar momentul morţii.

În timp ce toate fiinţele neiluminate trebuie să treacă prin bardo după ce mor, practicanţii Jodo Shinshu nu experimentează această stare intermediară, datorită credinţei pe care o au în această viaţă în Puterea Infinită a lui Amida. Această Putere este cea care îi transformă în Buddhaşi în chiar momentul morţii când are loc naşterea în Tărâmul Pur.

Iată ceva cu adevărat extraordinar şi care nu se găseşte în nici o altă formă de buddhism! Chiar dacă ai o practică şi instrucţiuni clare de urmat în bardo, totuşi acestea pot fi dificil de îndeplinit datorită temerilor, karmei negative şi iluziilor care se manifestă în acea stare. Puterea fiecărui gând şi iluzie devine de zece ori mai mare atunci când sunteţi în bardo. Să zicem că aţi putea depăşii aceste dificultăţi şi obstacole, şi totuşi…. dacă nu reuşiţi? Există suficient spaţiu pentru erori.

85

Page 86: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Însă nu există nici o posibilitate de eşec în a deveni un Buddha în Tărâmul Pur dacă vă bazaţi pe Amida, pentru că nici cea mai mică urmă a egoului vostru şi al puterii sale imperfecte nu este implicată în acest process. Dintre toţi Buddha, Amida a făcut cel mai important Legământ, care promite atingerea Buddheităţii supreme

tuturor fiinţelor obişnuite(1) care se încred în El, recită Numele Lui şi aspiră să se nască în Tărâmul Său Pur. Aceasta fiind Promisiunea unui Buddha, nu avem de ce să ne îndoim de ea. În conformitate cu explicaţiile Maestrului Shinran, cei care se încred în Buddha Amida se nasc direct în Tărâmul Său Pur în momentul morţii, unde ating imediat Buddheitatea supremă şi încep să ajute toate fiinţele prin intermediul capacităţilor iluminate pe care le dobândesc.

Murim, ne naştem în Tărâmul Pur, devenim Buddhaşi iar apoi ne întoarcem în cele trei lumi să ajutăm toate fiinţele. Asta este tot – fără bardo, fără alte obstacole pe care trebuie să le depăşim!

Aşadar, după cum vedeţi, credinţa în Buddha Amida, este de departe cea mai sigură, uşoară şi rapidă metodă prin care putem împlini aspiraţia de a ne elibera pe noi înşine şi pe ceilalţi din naştere şi moarte (Mintea Bodhi). Nu este necesară nici o vizualizare ori meditaţie profundă, nici cea mai neînsemnată calitate, nici un merit personal. Este singura metodă prin care noi, oamenii obişnuiţi, plini de karmă negativă şi incapabili de o practică serioasă, vom deveni Buddhaşi. Această metodă este atât de uşoară încât devine de necrezut. Însă cu toate acestea, se numără printre metodele predate de Shakyamuni (Buddha istoric) în sutrele Tărâmului Pur, despre care El însuşi a spus că este greu de acceptat în credinţă.

Putem afirma cu siguranţă că Jodo Shinshu este cea mai uşoară metodă dintre toate metodele buddhiste, chiar mai rapidă decât metodele Vajrayana (buddhism tibetan), ducând însă la acelaşi scop – a deveni un Buddha, întotdeauna activ în salvarea fiinţelor sensibile. Şi este de asemenea, cea mai sigură dintre toate metodele, deoarece nu există nici un risc de a cădea înapoi în Samsara (lumea iluziei şi a suferinţei). Adeptul Jodo Shinshu este asigurat de atingerea Buddheităţii în Tărâmul Pur în chiar momentul în care se încrede în Amida, primind în acest fel meritele şi virtuţile Sale. Aceasta se numeşte a intra în stadiul de non-retrogresiune, adică salvarea lui este sigură, deşi rămâne un om obişnuit până la moarte.

86

Page 87: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Din momentul în care primeşte credinţa (shinjin), este mereu protejat de Amida, precum un copil luat în braţe de mama lui şi trecut în siguranţă pe celălalt mal al râului. Nimic nu îl mai poate face să cadă din îmbrăţişarea Sa.

Acesta este buddhismul Jodo Shinshu. <!--[if !supportLineBreakNewLine]--> <!--[endif]-->

__________________________________________

<!--[if !supportLists]-->(1) <!--[endif]-->Cuvintele “fiinţe obişnuite” sunt foarte importante în Jodo Shinshu. Unii ar putea spune că şi alte învăţături buddhiste oferă practici uşoare pentru atingerea Buddheităţii. Da, asta ar putea fi adevărat, însă depinde şi ce înţelege fiecare prin “uşor”. Jodo Shinshu chiar nu cere nimic din partea practicantului – nici un merit, nici o virtute, nici o capacitate specială, absolut nimic – pentru atingerea Buddheităţii. De aceea, credinţa în Amida este într-adevăr singura metodă cu adevărat uşoară şi potrivită fiinţelor obişnuite.

Când contemplu adânc natura trecătoare a existenţei umane, îmi dau seama că, de la început şi până la sfârşit, viaţa este impermanentă ca o iluzie. Nu am auzit încă de nimeni care să trăiască zece mii de ani. Cât de repede trece viaţa omului!

Cine în această lume de azi îşi poate menţine forma umană pentru chiar şi o sută de ani? Nimeni nu ştie dacă eu voi muri primul sau ceilalţi, dacă moartea va veni astăzi sau mâine. Plecăm unul după altul mai repede ca picăturile de rouă de pe flori sau de pe vârfurile firelor de iarbă. Aşa se spune. Deşi dimineaţa avem feţe strălucitoare, până seara ne putem transforma în cenuşă albă.

Odată ce vânturile impermanenţei au bătut, ochii noştri se închid imediat iar respiraţia se opreşte pentru totdeauna. Apoi, feţele noastre strălucitoare îşi schimbă culoarea iar înfăţişarea lor încântătoare, asemenea florilor de piersică sau de prun, este pierdută. Familia şi rudele se vor aduna şi vor jeli, dar totul în zadar.

87

Page 88: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Din moment ce nu mai este nimic altceva de făcut, vor căra mortul departe, pe câmp iar apoi tot ce a mai rămas după ce corpul a fost incinerat şi s-a transformat în fum de noapte, este doar cenuşă albă. Cuvintele nu pot descrie tristeţea tuturora.

Astfel, natura trecătoare a existenţei umane este în aşa fel încât moartea vine la tineri şi la bătrâni deopotrivă şi fără nici o discriminare. Aşadar, trebuie ca noi toţi să luăm în considerare chestiunea de cea mai mare importanţă a vieţii de după moarte, să ne încredem din toată fiinţa noastră în Buddha Amida şi să recităm nembutsu.”

Cenuşă albă – Scrisoare a Maestrului Rennyo

-------------------------------

“Cenuşă albă” este o meditaţie asupra impermanenţei şi morţii, pe care atunci când o citesc o asemăn cu ultimele cuvinte ale lui Buddha Shakyamuni: “Toate lucrurile sunt pieritoare, străduiţi-vă conştient”.

În această scrisoare totul se reduce la conştientizare: a fi sau a nu fi conştient de propria moarte, de propria impermanenţă.

Cred că mai toţi oamenii sunt inconştienţi de faptul că viaţa lor se îndreaptă inevitabil către moarte. Când cineva nu devine pe deplin conştient de impermanenţa vieţii şi de natura schimbătoare a tot ceea ce îl înconjoară, nu este capabil încă să se folosească de religie pentru a găsi un adevărat scop existenţei sale. Din contră, va acorda întreaga sa atenţie lumii exterioare şi îşi va căuta împlinirea acolo.

88

Page 89: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

În buddhismul timpuriu una din cele mai folosite practici era meditaţia asupra morţii. Discipolul stătea într-un cimitir şi medita asupra unui cadavru, observând starea în care se afla acesta şi conştientizând faptul că acelaşi lucru i se va întâmpla şi corpului său. În acest fel, devenea din ce în ce mai trezit faţă de realitatea morţii şi mai capabil să se detaşeze de trup. Cred că oamenii din ziua de azi nu îşi acordă suficient timp pentru a medita asupra adevăratei naturi a vieţii, ci se comportă ca şi cum ar trăi la nesfârşit.

Majoritatea oamenilor se uită la un cadavru ca la ceva ce i se poate întâmpla doar altcuiva, asemenea unui ghinion. Ei înţeleg moartea doar la nivelul informaţiei dar nu o simt ca pe ceva inevitabil. Când cineva începe să devină conştient de realitatea morţii şi de impermanenţa tuturor lucrurilor, se opreşte. Este oprirea ce poate oferi vieţii sale un adevărat înţeles.

Conştientizarea morţii, a bolii şi a bătrâneţii a fost de asemenea ceea ce l-a făcut pe Siddhartha, viitorul Buddha Shakyamuni, să îşi părăsească palatul regal şi să caute Iluminarea supremă.

În ceea ce mă priveşte, cuvintele care îmi vin cel mai des în minte din învăţătura lui Buddha sunt îndemnuri bazate pe conştientizarea impermanenţei. Le repet fără să vreau în mintea mea: “nu am timp, viaţa şi moartea sunt foarte importante”, sau “urmează Calea ca şi cum aceasta ar fi ultima zi din viaţa ta”.

Legea impermanenţei este cea care mă face să fiu buddhist. Un moment de cotitură în viaţa mea a fost moartea a trei persoane foarte importante pentru mine: un prieten, urmat la câteva luni de tatăl său şi bunica mea. În istoria personală aceasta a fost perioada în care am părăsit calea puterii personale şi m-am refugiat în Legământul Principal al lui Buddha Amida. Îmi vine foarte greu să redau în cuvinte toate trăirile de atunci.. Este o senzaţie ciudată şi de nesuportat să îţi simţi mâinile şi corpul fragil, asemenea unui băţ de chibrit. Uneori gândul propriei mele morţi mă sperie, nu citesc decât rareori liniştit această scrisoare a lui Rennyo. Sunt cuvinte şocante şi grele care nu pot fi liniştite decât de ultima frază în care Maestrul vorbeşte despre încrederea în Buddha Amida şi recitarea nembutsu-lui. În această ultimă frază se află speranţa noastră; fără ea întreaga scrisoare ar fi doar producătoare de depresii.

89

Page 90: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Maestrul Rennyo nu spune precum Sutra Inimii: “nu există moarte, nu există durere, nu există început al durerii nici sfârşit al durerii” ci “există moarte, există durere, bazaţi-vă pe Buddha Amida”.

În faţa şocului pe care moartea şi impermanenţa îl aduce oricărei fiinţe obişnuite, Maestrul Rennyo nu vorbeşte despre lucruri subtile. Asta îmi place foarte mult în Jodo Shinshu, accentul nu este pus pe ceea ce putem deveni – toţi suntem potenţiali Buddha şi trebuie să conştientizăm acest lucru – ci pe ceea ce suntem aici şi acum, adică fiinţe ignorante care nu pot face faţă şi nu pot depăşi prin propriile lor puteri problema naşterii şi a morţii. Pentru astfel de fiinţe, Buddha Amida spune: “Totul este ok, doar bazaţi-vă pe mine”. Este exact ceea ce aveam nevoie să aud. Legământul Principal al lui Amida conţine cuvintele pe care le căutam cu disperare în tot buddhismul. Nu ştiu alţii cum sunt dar eu nu cred că vre-o frază înţeleaptă a unui maestru Zen mă poate face să depăşesc această problemă. Pentru mine faptul că deja am în mine natura de Buddha nu mă încălzeşte cu nimic, nu schimbă nimic, nu mă ajută cu nimic. Este doar o frază frumoasă. Nu pot depăşi perspectiva propriei mele morţi printr-o detaşare bazată pe puterea personală.

Întâlnesc mulţi oameni care cad extaziaţi în faţa unor fraze subtile ce depăşesc nivelul comun de înţelegere; probabil acesta este motivul pentru care Zen-ul are atât de mult succes în Europa şi America prin koan-urile (1) sale pe care nu ştiu câţi le practică în adevăratul lor spirit. Însă pentru mine singura realitate este doar aceasta: pot muri mâine; ce se va întâmpla cu mine? Virtuţile mele sunt slabe aşadar, viitoarea naştere este nesigură dacă nu mă bazez pe Amida. Aceasta este singura realitate. Sunt omul aflat înaintea celor două râuri de foc şi de apă, din toate părţile sunt înconjurat de primejdii, sunt speriat şi depăşit de tot ce mi se întâmplă,…. Amida mă cheamă, cum aş putea să nu răspund chemării Lui. ….

Namo Amida Butsu.

90

Page 91: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

________________________________________________________-

Note:

(1) Koan-ul este un cuvânt sau o frază fără sens din punct de vedere al limbajului şi care nu poate fi “rezolvat” de intelect. Este folosit ca un exerciţiu pentru a sparge limitările gândirii convenţionale şi pentru a dezvolta intuiţia, oferind în acest fel practicantului şansa de a atinge o conştientizare de dincolo de dualitate. Sunt folosite ca obiecte de meditaţie în Zen-ul Rinzai. Adeseori aceste koan-uri sunt însă tratate de mulţi oameni doar ca nişte jocuri intelectuale interesante, pierzându-şi aşadar funcţia originară.

Cele 24 de angajamente ale lui Doshu

1. Atat timp cat traiesti, nu fi neglijent fata de chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii in Taramul Pur.

2. Daca orice altceva in afara Dharmei lui Buddha intra adanc in inima ta, rusineaza-te si renunta la ele.

3. Cand nu te simti bine si iti plangi de mila, depaseste aceasta stare si mergi mai departe.

4. Daca speri la vre-un castig necinstit si egoist din relatia ta cu Dharma lui Buddha trebuie sa te rusinezi si sa renunti fara nici o ezitare la el.

5. Nu cultiva nici un fel de favoritism in inima ta. Nu face rau celorlalti din favoritism.

6. Fiind constient ca esti intotdeauna privit [de catre Buddha], renunta la toate gandurile negative chiar si atunci cand nu te vede nimeni.

7. Trebuie sa crezi profund si sa respecti Dharma lui Buddha, sa te smeresti din toata inima ta si sa te comporti [in lumina lui Buddha].

8. Este cu adevarat rusinos sa gandesti si sa incerci sa ii faci pe altii sa iti ofere o pozitie importanta pe baza Dharmei lui Buddha. Daca o astfel de intentie iti trece prin cap, abandoneaz-o si adu-ti aminte ca singurul motiv pentru care trebuie sa ai credinta in Dharma lui Buddha este sa atingi chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii [in Taramul Pur].

“sa atingi chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii [in Taramul Pur]” – sa atingi shinjin (credinta in Legamantul Principal al lui Buddha Amida – cauza nasterii in Taramul Pur).

91

Page 92: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

9. Daca se intampla sa te afli intr-un loc unde se infaptuieste raul, paraseste-l imediat fara sa cauti argumente daca este bine sau rau.

10. Chiar si numai gandul ca stii cat sunt de mizerabil imi provoaca cea mai mare tristete si suferinta. Desi sunt perfect constient ca m-ai iertat de toate greselile trecute, faptul ca imi cunosti adevarata stare mentala ma face sa nu mai pot de rusine si sa realizez marea mea ignoranta si amaraciune. Cand ma gandesc ca inima mea a fost inradacinata in ticalosie in viata trecuta si continua sa fie si in cea de acum, nu am cuvinte sa descriu cat sunt de mizerabil. Desi am avut sansa sa te intalnesc, imi dau seama ce inima ticaloasa am. Oh, minunata compasiune! Am trait pana acum doar cersind iertarea ta pentru pacatele din trecut. Vin catre tine si am credinta in invatatura ta.

Persoana caruia se adreseaza Doshu aici si in alte locuri din angajamentele sale poate fi atat Buddha Amida cat si Rennyo Shonin pe care Doshu il privea ca fiind manisfestarea lui Amida.

11. Daca esti inca in viata azi sau maine si devii lenes in ceea ce priveste Dharma lui Buddha, trebuie sa te rusinezi de acest lucru, sa te eliberezi de lene si sa te comporti [in lumina lui Buddha].

12. Daca inima ta nu este plina de minune si uimire, ar trebui sa te simti rusinat si nerespectuos si sa hotarasti ca, si daca ai muri de foame ori frig in aceasta viata, vei atinge chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii [in Taramul Pur]. Considerand ca aceasta ar fi implinirea dorintei tale din trecutul fara de inceput, investigheaza-te staruitor pe tine insuti cu o minte critica pentru ati recupera sentimentul de uimire cat mai repede posibil. Daca chiar si atunci sentimentul de uimire lipseste, gandeste-te ca poate esti pedepsit [de Buddha]; elibereaza-te de lenevia mintii si lauda Dharma in prezenta colegilor de practica, pentru ca aceste actiuni te vor duce macar la un sentiment de uimire si minunare.

13. Sa nu cazi in greseala cea mai grava a ingaduintei de sine. Nu iti petrece viata dormind si neluind in seama chestiunea de cea mai mare importanta a Nasterii in Taramul Pur.

14. Nu te folosi de faptul ca nu ai nici un prieten bun ca scuza [pentru lenevia ta]. Cand intalnesti membrii ai familiei tale, desi s-ar putea sa nu fie constienti de Dharma, poarta-te fata de ei cat mai bine posibil si intreaba-i inainte de toate ce cred despre chestiunea de cea mai mare importanta. Pastrand in inima ta sentimentul de minune si uimire, comporta-te si traieste [in lumina Dharmei lui Buddha].

92

Page 93: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

“Nu te folosi de faptul ca nu ai nici un prieten bun ca scuza [pentru lenevia ta]” – a nu cauta argumente de genul: ‘nu am conditii potrivite in familie sau in viata de fiecare zi pt a urma Calea’. Adeseori aud argumente de acest gen ‘daca as avea cutare sau cutare situatie, as depunde mai mult efort pe Cale’. De fapt, acestea sunt doar simple scuze pentru lenevia noastra.

15. Tine minte intotdeauna ca problemele dojo-ului (templul ori locul de practica) sunt de cea mai mare importanta.

16. Nu intretine ganduri de ura sau razbunare fata de cei care te urasc.

17. Doar cultiva si pretuieste adanc in inima ta Chestiunea de cea mai mare importanta. Nu o neglija niciodata. Urmeaza corectiile colegilor tai de practica.

18. Nu fi atasat de nimic! Oh, inima a mea! Pastreaza numai aceasta Chestiune de cea mai mare importanta, adanc inauntrul tau!

19. Scriu astfel pentru ca inima mea este atat de ignoranta si plina de rusine. Daca ii vorbesc in acest mod si fac angajamente, sper ca va iesi ceva bun de aici. Nu voi intarzia sa urmez din nou si din nou corectiile celorlalti.

20. Sper ca iti vei revarsa compasiunea ta speciala asupra mea pentru a ma feri sa nu ratacesc si sa imi corectezi inima. În rest, nu cer nimic altceva.

21. Oh, inima mizerabila! Daca voi fi capabil sa ating Chestiunea de cea mai mare importanta a nasterii în Taramul Pur nu voi considera ca am trait degeaba. Oriunde mi se cere sa merg, voi merge. Voi pleca pana si in China sau India in cautarea Dharmei. Atat timp cat pastrez aceasta hotarare, este usor, nu-i asa, sa urmez invatatura ta fara nici o ezitare si sa ma comport [in lumina lui Buddha]. Oh, inima a mea! Viata dureaza doar o clipa. Nu vei ramane aici pentru mult timp. Nu te teme sa mori de foame sau de frig. Nu neglija niciodata Chestiunea de cea mai mare importanta. Inima mea! Nu fii impotriva acestor [douazeci si unu] de angajamente. Investigheaza-te cu o minte critica si comporta-te [in lumina lui Buddha] pana la sfarsit. Intotdeauna respectand legile si regulile societatii, simte in interiorul tau splendoarea credintei, fii recunoscatoare ca ai primit-o si actioneaza in exterior cu smerenie profunda fata de ceilalti. Iti cer toate acestea, inima mea! <!--[if !supportLineBreakNewLine]-->

In satul Saijo din provincia Iga traia un om pe nume Aburaya Sanzaemon. El era membru al templului Jorenji din satul Oda si foarte cunoscut pentru

93

Page 94: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

adanca sa devotiune. Pentru ca recita nembutsu incontinuu chiar si atunci cand isi facea socotelile, gresea deseori la calcule. Sotia sa mormaia intr-una: “Recitarea nembutsu-lui este o fapta sacra si de admirat insa faptul ca pierdem bani din cauza asta nu este de ici de colo. Te rog fii mai atent.” Sanzaemon a raspuns: “Tin registre tocmai pentru ca sa nu uit tranzactiile pe care le fac, chiar daca asta este o chestiune lumeasca si neinsemnata. Insa cand vine vorba de Eliberarea eterna, cum pot uita bunavointa lui Buddha chiar si pentru putin timp?” Auzind acestea, sotia lui s-a simtit foarte rusinata de ea insasi.

Sanzaemon obisnuia sa ii spuna nevestei sale: “Tu si cu mine suntem bombu (fiinte ignorante si pline de patimi oarbe), asa ca nu se stie niciodata cand vom incepe sa ne certam. Daca se intampla asa ceva, atunci, indiferent cine are dreptate, acela care spune nembutsu primul, este castigator.”

In ultimii ani ai vietii sale, Sanzaemon si-a ras capul si a devenit preot, cu numele buddhist Kyoshin. Pentru ca era de neegalat in devotiunea sa pentru Amida, oamenii il numeau “Seikuro din timpurile noastre”. Odata a compus un cantec:

“Sunati din clopot sau bateti din tobe pentru a ma chema, caci sunt un ratacitor ignorant; Respectarea sau incalcarea preceptelor era un lucru foarte important pentru cei din trecut insa nu si pentru mine (1).

Indiferent cat de stralucit, inteligent si cult ai fi, nu esti decat un amarat purtator de lectica daca nu esti constient de viata de dupa moarte.

Fii atent si asculta Dharma! Muntele de aur din insula Sado este chiar aici.

Ca sa ma faca pe mine, un nenorocit, sa inteleg Dharma, de opt mii de ori a venit Shakyamuni in aceasta lume Saha. Oricat de bine ati auzi Dharma, nu va va fi de nici un folos daca mintea voastra nu o asculta si nu o accepta. Indiferent cat de bine v-ati aranja parul asemenea

94

Page 95: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

statuilor Bodhisattvasilor, natura voastra de pitoni va aparea la suprafata in curand.

Buddhasii plini de compasiune nu au reusit sa ma salveze; doar Legamantul lui Amida ma mai poate salva.

Sa nu ne rugam pentru fericire in aceasta viata ori sa ne abtinem de la diverse actiuni datorita unor semne nefaste, pentru ca suntem imbratisati de lumina lui Amida.

Numarul recitarilor nembutsu este neimportant, insa acesta apare pe buzele mele ori de cate ori ma gandesc la bunavointa Lui. Sa nu uitam niciodata, dimineata si seara, de bunavointa lui Amida care ne-a facut pe noi buni ascultatori ai Dharmei.

A pretinde ca am inteles bine Dharma si a ne lasa prada inchipuirilor false este mai rau decat a nu o auzi deloc.

Vazand greselile altora, aduceti-va aminte ca sunt ale voastre; ele sunt greseli pe care le-ati facut in vietile trecute.

Ce bucuros si ce recunoscator sunt sa vad cum trec zilele si noptile! Momentul nasterii mele in Taramul Pur se apropie. Acela care a aratat foarte bine ieri poate sa fie incinerat astazi la Toribeno(2).”

<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->_____________________________________________________ <!--[endif]-->

Note:

Myokoninii sunt barbati si femei, de obicei oameni simpli si fara prea multa educatie, ramasi in memoria colectiva prin devotiunea lor fata de Amida si intelegerea profunda a Dharmei.

95

Page 96: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

(1) Fraza "Respectarea sau incalcarea preceptelor era un lucru foarte important pentru cei din trecut insa nu si pentru mine." inseamna ca Iluminarea in Taramul Pur nu depinde de capacitatile lui morale ci de Compasiunea lui Amida.

(2)Toribeno era un cimitir celebru in Kyoto.

comentariu al unui fragment din “Esentialul credintei” de Maestrul Seikaku pentru intalnirea de primavara a comunitatii Eko-ji Dusseldorf

Cele patru intelegeri gresite despre nembutsu, prezentate de Seikaku in fragmentul ales de mine din “Esentialul credintei”, au ca punct de plecare intelegerea gresita despre impermanenta, karma rea, karma buna si una sau mai multe rostiri ale Numelui lui Buddha Amida. <!--[if !supportLineBreakNewLine]--> <!--[endif]-->

Cand vrem sa intelegem un obiect oarecare ne uitam la calitatile lui, la elementele care il compun. Care sunt asadar, elementele si calitatile fundamentale ale vietii? Un corp si o minte supuse unui ciclu inexorabil al nasterii, cresterii, maturizarii, decaderii si mortii. Decaderii si mortii … in special acestea doua trebuie sa ne atraga atentia, la fel cum atunci cand analizam un obiect, anumite calitati ies in mod special in evidenta si il definim in functie de ele. In cazul vietii, impermanenta este una din caracteristicile ei fundamentale. Ce putem face asadar cu un obiect a carui calitate fundamentala este impermanenta? Care ne scapa intotdeauna printre degete si este atat de periculos incat atunci cand este gresit inteles si folosit da nastere la suferinta? Iata intrebarea fundamentala. Toti practicantii au analizat si vor analiza aceasta viata cu aceeasi seriozitate cu care Siddharta a tratat intalnirea cu un batran, un bolnav, un mort si un intelept. Viata lui nu a mai putut fi la fel dupa aceste patru intalniri. Viata celui care constientizeaza adevarul impermanentei nu este una impartita intre momentul de acum si momentul mortii, ci o viata in care momentul mortii este trait aici si acum, constientizat aici si acum, in exact aceasta secunda. Momentul convertirii mele a fost momentul in care distanta dintre mine si moartea mea a fost redusa la zero. Pana atunci, simteam ca am timp destul sa practic meditatia, sa fiu intelept, sa citesc, etc. In momentul acela, insa, am simtit ca nu mai am timp. Shinjin-ul (inima increzatoare) este primit intotdeauna pe "patul de moarte'. Cel putin asa a fost la mine. De aceea nembutsu-l de atunci continua si acum, pentru ca primul nembutsu a fost nembutsu-l unui muribund.

De ce insa, convertirea mea a fost de la o practica bazata pe puterea personala, catre una bazata pe Puterea Celuilalt (Amida Buddha)? De ce nu catre o alta “mai buna”, insa tot in cadrul puterii personale? Pentru ca am

96

Page 97: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

simtit ca nu ma mai pot baza pe mine insumi. Pentru ca in momentul in care iti simti corpul fragil si ai inaintea ochilor cadavrul unui prieten sau al unei rude apropiate, nu mai faci parada de capacitatile personale. In acel moment am simtit ca nu mai pot fi un refugiu pentru mine insumi iar Amida a devenit singurul refugiu. De atunci continui sa simt acest adevar zi de zi. Nu numai perspectiva mortii dar insasi viata mea personala este o permanenta aducere aminte a necesitatii de a scapa de mine insumi in bratele lui Amida. <!--[if !supportLineBreakNewLine]--> <!--[endif]-->

Maestrul Rennyo spunea: “Invatatura Dharmei lui Buddha este invatatura non-egoului”. In buddhism, invatatura non-egoului este legata adeseori de imaginea Bodhisattvasilor care nu se gandesc niciodata la ei insisi ci sunt in permanenta dedicati salvarii tuturor fiintelor. Nimic mai adevarat, insa acesta este numai un singur aspect. Cum am putea intelege noi, oamenii ignoranti, invatatura despre non-ego? In ce forma o gasim noi accentuata in Jodo Shinshu? A urma invatatura non-egoului inseamna, de asemenea, a abandona odata pentru totdeauna orice gand legat de meritele sau ne-meritele noastre, inseamna a nu include nici un calcul personal in ceea ce priveste nasterea noastra in Taramul Pur. Rennyo Shonin spunea:

“Cand Credinta este trezita in noi, nasterea in Taramul Pur este pe deplin stabilita. Ramane in seama lui Amida sa decida daca ne salveaza dupa ce a distrus karma noastra negativa sau nu. Ar fi inutil in ceea ce ne priveste sa discutam chestiuni legate de karma noastra rea. Ceea ce ar trebui sa ne preocupe este ca Amida ii salveaza pe cei care se incred in El”.

Privesc cele doua viziuni gresite, combatute de Seikaku, despre influenta karmei rele sau karmei bune in actul ce duce la nasterea in Taramul Pur, in lumina acestor explicatii ale lui Rennyo Shonin. La fel ca si acesta, Seikaku demonstreaza inutilitatea oricaror agatari de raul karmic sau binele karmic din trecut. A vorbi despre, ori a ne gandi la karma noastra inseamna a fi orbiti de noi insine si a nu il vedea pe Buddha. Inseamna a nu auzi invatatura ci a auzi zgomotele egoului personal. Pentru ca ce este pana la urma practica noastra, a recitarii cu credinta a Numelui lui Buddha, daca nu iesirea din capcanele periculoase ale egoului care se crede centrul Universului si care in zadar ne minte ca se zbate sa se depaseasca pe el insusi si sa atinga Nirvana prin propriile eforturi, cand de fapt nu face decat sa se intareasca pe sine intr-un mod subtil, punand si mai multe bariere intre el si adevarata Iluminare. Oare cum ar putea egoul sa se autoelimine bazandu-se tot pe el insusi, oare cum s-ar putea face dintr-o caramida o

97

Page 98: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

oglinda doar prin lustruirea caramizii? Acestea sunt intrebari fundamentale in Jodo Shinshu.

Apoi, intrebarea de cate ori sa recitam nembutsu este de asemenea inutila pentru cineva care se bazeaza pe Amida. Nu trebuie sa devenim complicati ci sa cautam sa intelegem esentialul. Numele nu este separat de shinjin. Saichi spunea:

“Cand cineva raceste, nu se poate abtine sa nu tuseasca. Eu am prins “guturaiul” Dharmei lui Buddha si nu ma mai pot opri sa tusesc nembutsu”.

Nembutsu nu apare inainte de Trezirea credintei tot asa cum tusitul nu provoaca guturai ci este o expresie, o manifestare a acestuia. Imi place aceasta explicatie simpla despre legatura dintre shinjin si nembutsu. Este foarte simplu sa deducem de aici ca numarul de recitari este neimportant, el poate sa fie mai mic sau mai mare, nu are importanta. Insa in mod cert, atunci cand suntem raciti vom tusi de mai multe ori. Ar fi de-a dreptul stupid sa consideram ca o raceala se manifesta doar printr-un singur tusit, chiar daca ne-am dat seama de existenta ei cand am tusit prima oara. La fel, atunci cand ne incredem pentru prima oara in Amida, recitam nembutsu in mod spontan, ca expresie a credintei. Namo Amida Butsu – Ma refugiez in Buddha Amida – este ceva cat se poate de natural. Apoi, din moment ce ne-am molipsit de shinjin, bineinteles ca vom mai simti nevoia sa recitam nembutsu si alta data. A te gandi “oare de cate ori ar trebui sa tuseasca un om racit”, sau “de cate ori trebuie sa spuna un indragostit ‘’te iubesc”, nu este altceva decat a filosofa asupra racelii si a iubirii. Inseamna a o privi din afara. A sta pe margine si a privi la Legamantul Principal, intrebandu-te de cate ori trebuie sa reciti nembutsu, inseamna ca inca nu te-ai “agatat de manecile lui Amida”, cum zice Rennyo. <!--[if !supportLineBreakNewLine]--> <!--[endif]-->

Trebuie cu adevarat sa ne lasam imbratisati de nembutsu, adica sa ne bazam pe Amida si sa nu ne mai preocupam de nimic altceva. Iar acest lucru sa il facem chiar azi, adica aici si acum, pe patul de moarte al zilei de azi, unde orice intrebare inutila inceteaza iar nembutsu apare in mod spontan. Namo Amida Butsu.

98

Page 99: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

„În ceea cea priveşte compasiunea, există o diferenţă între Calea Înţelepţilor şi Calea Tărâmului Pur.

Compasiunea pe Calea Înţelepţilor înseamnă a avea milă, a compătimi şi aţi păsa de celelalte fiinţe. Totuşi, este foarte dificil ca cineva să-i salveze pe ceilalţi după cum doreşte.

Compasiunea pe Calea Tărâmului Pur trebuie înţeleasă ca fiind mai întâi de toate atingerea Buddheităţii prin rostirea nembutsu-lui şi apoi, dobândind mare iubire şi mare compasiune veţi putea ajuta fiinţele sensibile după cum doriţi.

Oricâtă iubire şi oricâtă milă am putea simţi în viaţa de acum, este foarte greu să-i salvăm pe ceilalţi aşa cum dorim; astfel această compasiune rămâne neîmplinită. Aşadar, numai rostirea nembutsu-lui reprezintă marea compasiune care merge până la capăt.

Acestea au fost cuvintele lui.”

Tannisho, cap 4

„Cât despre mine, Shinran, nu am spus nembutsu nici măcar o singură dată pentru odihna tatălui meu şi a mamei mele care au murit. De fapt, toate fiinţele sensibile fără nici o excepţie, au fost părinţii sau fraţii şi surorile noastre de-a lungul nenumăratelor vieţi, în multe stări de existenţă. Atingând Buddheitatea după această viaţă îi vom putea salva pe fiecare dintre ei.

Dacă rostirea nembutsu-lui ar fi într-adevăr o faptă bună pe care m-aş strădui să o fac prin propriile mele puteri atunci aş putea să transfer

99

Page 100: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

meritul astfel câştigat către salvarea tatălui şi a mamei mele. Nu este însă cazul.

Totuşi, dacă abandonăm puterea personală, atingând astfel Iluminarea în Tărâmul Pur, vom fi capabili să salvăm, prin intermediul puterilor transcedentale, în primul rând pe aceia cu care avem strânse legături karmice, indiferent în ce suferinţe s-ar fi scufundat ei în cele şase tărâmuri, în conformitate cu cele patru modalităţi de naştere.

Acestea au fost cuvintele sale.”

Tannisho, cap 5

Comentariu:

Aceste două capitole arată foarte clar apartenenţa Jodo Shinshu la buddhismul Mahayana şi că naşterea în Tărâmul Pur nu înseamnă atingerea unei Nirvana egoiste şi personale unde rămânem pentru totdeauna, ci o permanentă întoarcere, în diferite forme, pentru a conduce toate fiinţele spre Buddheitate sau Eliberare.

Există patru legăminte Bodhisattva pe care un practicant Mahayana se aşteaptă să le pună în practică:

1. Oricât de perfect ar fi un Buddha, fac legământ să devin ca El.

100

Page 101: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

2. Oricât de profundă ar fi Dharma (învăţătura buddhistă), fac legământ să o înţeleg pe toată

3. Oricât de numeroase ar fi patimile, fac legământ să le înving pe toate.

4. Oricât de numeroase ar fi fiinţele, fac legământ să le salvez pe toate.

Această aspiraţie – atingerea Buddheităţii pentru a salva toate fiinţele, este numită Trezirea Minţii Bodhi.

În Jodo Shinshu avem aceleaşi aspiraţii, însă înţelegem că nu le putem aduce la îndeplinire prin propriile eforturi.

Această conştientizare a incapacităţilor noastre spirituale nu este neapărat una relaxată, ci vine adeseori după o intensă frământare şi o dureroasă întâlnire cu limitele noastre. Dacă citim despre viaţa lui Shinran, observăm cât de disperat a fost când a realizat faptul că după douăzeci de ani de călugărie nu avansase nici măcar un pas către ţelul final. Şi-a exprimat de multe ori profunda sa conştientizare mărturisind adeseori în scrierile lui cum fără învăţătura despre Legământul Principal al lui Buddha Amida ar fi fost în mod sigur destinat iadului. Aşadar, cum poate cineva să îi salveze pe alţii când nu se poate salva nici măcar pe sine însuşi:

„Oricâtă iubire şi oricâtă milă am putea simţi în viaţa de acum, este foarte greu să-i salvăm pe ceilalţi aşa cum dorim; astfel această compasiune rămâne neîmplinită...”

Însă, prin nembutsu-l credinţei această aspiraţie de a-i salva pe ceilalţi poate fi realizată, fiind făcuţi capabili prin Puterea Lui Amida să atingem Buddheitatea perfectă în Tărâmul Său Pur şi apoi să venim înapoi în această lume ca Buddhaşi.

Astfel „Compasiunea pe Calea Tărâmului Pur” sau Mintea Bodhi a Căii Tărâmului Pur, poate fi adusă la îndeplinire chiar şi de către oamenii obişnuiţi precum noi înşine.

101

Page 102: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Shinran a spus că toate fiinţele au fost părinţii noştri în multe stări de existenţă, ceea ce constituie o altă afirmaţie crucială a Mahayana şi baza pentru cele patru legăminte de Bodhisattva şi pentru Mintea Bodhi.

Astfel, nu numai mama şi tatăl nostru din viaţa aceasta pot fi numiţi părinţi, ci toate fiinţele, indiferent unde s-au născut sau ce formă au luat datorită karmei lor.

Cele patru modalităţi de naştere, menţionate de Shinran, sunt: (1) naşterea din burtă, precum fiinţele omeneşti, câteva specii de animale şi zei pământeni, (2) naşterea din ou, precum păsările şi peştii, (3) din umezeală, precum unele insecte sau viermi şi (4) naşterea spontană, precum zeii, spiritele flămânde (preta) şi locuitorii iadurilor.

Deşi toate fiinţele pot fi numite părinţii noştri, Shinran menţionează în mod special că după ce atingem Iluminarea în Tărâmul Pur îi salvăm “în primul rand pe aceia cu care avem strânse legături karmice”. Aceste fiinţe cu care avem strânse legături karmice sunt cele faţă de care suntem ataşaţi în această viaţă. Relaţiile karmice înseamnă de fapt, ataşamente puternice.

Câţi dintre noi nu s-au gândit măcar odată la cât de frumos ar fi să ne putem întâlni din nou cu prietenii noştri, părinţii, copii ori soţiile noastre după moarte? Însă dacă ne întâlnim cu ei în altă viaţă şi nu suntem încă Buddhaşi, atunci această întâlnire s-ar putea să nu fie de nici un folos nici pentru noi, nici pentru ei. Ar putea chiar să devină o întâlnire a suferinţei şi a durerii în care sigur nu îi vom recunoaşte. Din cauza minţilor noastre aflate în iluzie, putem chiar să le facem rău ori să îi alungăm. Noi şi cei pe care îi iubim avem o karmă şi evoluţie diferite iar după ce această viaţă se va sfârşi putem lua diferite forme, însă datorită ataşamentelor putem să ne aflăm totuşi apropiaţi în timp şi spaţiu. Spre exemplu, unul dintre noi ar putea renaşte în viitoarea viaţă ca om, în timp ce o persoană apropiată lui (soţie, soţ, părinte, copil, prieten, etc) s-ar putea naşte ca animal. Datorită ataşamentului rămas adânc în fluxul său mental, e posibil să ajungă să vieţuiască pe lângă casa noastră, însă din cauză că nu ne putem vedea vieţile trecute, nu avem cum să îl recunoaştem. Spre exemplu, putem să ne gândim la el sau la ea ca la un câine apropiat, însă nu îl putem ajuta foarte mult.

102

Page 103: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Lucrurile pot fi chiar mai rele decât atât. În timp, sentimentele noastre faţă de el/ea se pot schimba şi din cauza diferitelor circumstanţe, iubirea se poate transforma în ură. Cei care sunt acum în relaţii de iubire, se pot urî după câteva vieţi, ori chiar în această viaţă. Aşadar, până când nu devenim Buddhaşi, nu numai că nu avem cum să îi ajutăm cu adevărat pe cei dragi, ci chiar îi putem face să se scufunde şi mai rău în oceanul suferinţei.

Astfel, dacă ne pasă într-adevăr de ei, ar trebui să facem un angajament de a nu pierde această viaţă în zadar, ci să ascultăm învăţătura din nou şi din nou şi să primim shinjin (credinţa în Legământul lui Buddha Amida).

Nu există nici o altă metodă de a primii shinjin decât prin ascultarea învăţăturii. Numai în acest mod, aspiraţia noastră de a salva toate fiinţele şi în mod special pe aceia cu care avem legături karmice, poate fi împlinită.

<!--[if !supportLineBreakNewLine]--> <!--[endif]-->

Fie că folosesc termenul shinjin, nembutsu sau nembutsu-l credinţei, mă refer la acelaşi lucru, deoarece adevăratul nembutsu este Namo Amida Butsu ca expresie a credinţei în Buddha Amida şi a recunoştinţei că suntem salvaţi aşa cum suntem. Când Shinran spune că putem atinge Buddheitatea prin “rostirea nembutsu-lui” el se referă de fapt, la faptul că devenim Buddhaşi prin nembutsu-l recitat pe baza credinţei oferită de Buddha Amida. Numai în acest fel, nembutsu devine efectiv ca metodă de salvare pentru noi şi alte fiinţe.

<!--[if !supportLineBreakNewLine]--> <!--[endif]-->

Dacă avem cumva impresia că nembutsu este asemenea unui aparat pe care îl putem folosi pentru a câştiga merite, ne înşelăm amarnic. Această atitudine arată că de fapt ne bazăm pe puterea personală iar nu pe Amida. Ne agăţăm încă de ego-ul nostru, nu de Legământul Principal.

Asta este ceea ce avea în vedere Shinran când a spus că nembutsu nu este o faptă bună pe care se străduieşte să o împlinească prin propriile puteri.

El nu foloseşte nembutsu ca un aparat de câştigat merite personale, pe care apoi să le transfere celorlalţi. Acest tip de nembutsu practicat de cei

103

Page 104: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

care se bazează pe puterea personală este nembutsu-l fără credinţă şi nu se află în aconcordanţă cu învăţătura şcolii noastre. Shinran ne avertizează că, dacă dorim să îi salvăm pe cei care îi iubim şi pe celelalte fiinţe, trebuie să practicăm nembutsu-l credinţei iar nu falsul nembutsu.

Unul dintre falsele clişee aplicate buddhismului, este că acesta reprezintă exclusiv o Cale grea, dificilă, bazată pe un efort personal consecvent, creată parcă pentru un superman iar nu pentru un om obişnuit. Imaginea călugărului sau a practicantului buddhist este neapărat una a detaşării, a luptei viguroase cu sine însuşi, ori a unui înţelept extraordinar însă greu de priceput de mintea noastră aflată în iluzie – imagine amplificată prin multe cărţi sau chiar filme despre buddhism. Aceste imagini vor fi întotdeauna apreciate, însă ele, fie că vrem sau nu, sunt de cele mai multe ori departe de stilul nostru de viaţă cotidian, marcat de ataşamente, iluzii, stres, probleme personale şi o mulţime de patimi oarbe. Unde este însă omul obişnuit în buddhism? Omul de pe stradă, cu dificultăţi în familie, ataşat de familie, incapabil să se retragă în mânăstire, omul pentru care nu numai atingerea Iluminării în această viaţă, dar chiar şi atingerea unei stări cât de cât normale de calm, detaşare şi compasiune pare imposibilă.

Foarte mulţi oameni, în special europeni, pierd din vedere faptul că un Buddha are două calităţi fundamentale: Înţelepciune perfectă dar şi Compasiune perfectă. Există tendinţa uneori de a accentua doar prima calitate şi a o pierde din vedere pe a doua sau a nu o înţelege suficient, afirmând că Buddha este doar un învăţător şi nimic mai mult.

Adeseori şi termenul binecunoscut de Nirvana este greşit înţeles, accentuîndu-se prea mult pe aspectul de negaţie provenit din rădăcina “nirv” – “a se stinge” (stingerea patimilor, a iluziilor) şi mai puţin pe aspectul afirmativ al Trezirii către o Realitate plină de viaţă adevărată şi Compasiune.

În buddhismul Mahayana, Nirvana nu este percepută ca fiind ceva static ci dinamic, cu alte cuvinte, Nirvana este într-adevăr Realitatea ultimă de dincolo de cuvinte, însă o Realitate absolută aflată în continuă mişcare,

104

Page 105: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

mânată de Compasiune Infinită pentru toate fiinţele, indiferent de capacităţile lor. O Realitate ultimă căreia îi pasă.

În conformitate cu buddhismul Jodo Shinshu, Realitatea ultimă (Nirvana, starea de Buddha) sau “Corpul Dharma al Aşaităţii” are două aspecte (1):

<!--[if !supportLists]-->1. <!--[endif]-->Corpul Dharma al Aşaităţii, sau Adevărului absolut, fără formă şi nume, ce transcende toate noţiunile şi capacităţile noastre de a-l descrie, şi

<!--[if !supportLists]-->2. <!--[endif]-->Corpul Dharma al metodelor pline de Compasiune, manifestat în formă şi nume prin intermediul legii cauzei şi efectului, pentru a fi uşor de înţeles şi acceptat şi pentru a elibera fiinţele neiluminate. Acesta este manifestarea primului, ambele aflându-se în unitate.

Orice Buddha are aceste două corpuri sau realităţi şi orice Buddha se manifestă sub diferite forme pentru a ajuta fiinţele să atingă propria Eliberare. Buddha Amida este cel care a făcut patruzeci şi opt de legăminte special pentru acest scop, dintre care al Optsprezecelea, numit si Legământul Principal, este cel care reprezintă cel mai bine lucrarea sa:

“Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, fiinţele sensibile din cele

zece direcţii care se încred în mine cu o minte sinceră şi aspiră să se

nască în Tărâmul meu (2), rostind Numele (Namo Amida Butsu) meu

chiar şi numai de zece ori, nu se vor naşte acolo, fie ca eu să nu ating

cea mai înaltă Iluminare.”

105

Page 106: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Cu alte cuvinte, Buddha leagă atingerea propriei Iluminări de Iluminarea tuturor fiinţelor care se bazează pe el. El însuşi nu va atinge cea mai înaltă Iluminare dacă cei care cred în el, aspiră să se nască în Tărâmul său Pur (să atingă Nirvana) si recită nembutsu (Namo Amida Butsu) (3) nu se vor naşte acolo (nu vor atinge la rândul lor Iluminarea supremă). Nu este aşadar promisiunea unui simplu om ci a lui însăşi Buddha!

Shinran Shonin, fondatorul şcolii Jodo Shinshu spunea:

“Să ştiţi că Legământul Principal al lui Amida nu face nici o diferenţă între tineri şi bătrâni ori între buni sau răi; doar shinjin (inima încrezătoare) este esenţial. Şi asta pentru că acesta este Legământul care salvează pe cei a căror karmă negativă este grea şi adâncă şi ale căror patimi oarbe sunt numeroase.”

Aşadar, “cei a căror karmă negativă este grea şi adâncă şi ale căror patimi oarbe sunt numeroase”, reprezintă chiar fiinţele care sunt avute în vedere de Legământ.

Practica buddhismului Jodo Shinshu este recitarea Numelui lui Buddha Amida (nembutsu) având credinţă în Legământul său principal şi recunoştinţă pentru salvarea oferită de acesta. Experienţa crucială a unui adept Jodo Shinshu este Trezirea credinţei sau apariţia inimii încrezătoare (shinjin). Inima încrezătoare înseamnă că adeptul se bazează pe Buddha Amida pentru atingerea Eliberării, mai precis pe Legământul său Principal.

106

Page 107: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

În buddhismul Jodo Shinshu credinţa are două aspecte importante, numite dubla convingere profundă (4)

1. Înţelegerea profundă a faptului că nu suntem altceva decât nişte muritori de rând, aflaţi sub influenţa tendinţelor noastre negative şi fără nici o speranţă de a se salva prin ei înşişi. Aceasta reprezintă cunoaşterea adâncă a naturii umane aşa cum este ea.

2. Înţelegerea profundă a faptului că Legământul Principal al lui Amida ne va salva fără nici o discriminare şi că este direcţionat în mod special către fiinţe precum noi înşine. Aceasta reprezintă încrederea din toată inima în Compasiunea lui Buddha Amida.

Rostirea Numelui apare în mod spontan odată cu Trezirea credinţei, ca expresie a acesteia şi a recunoştinţei faţă de Buddha Amida că ne salvează aşa cum suntem. Saichi spunea: “Când cineva răceşte, nu se poate abţine să nu tuşească. Eu am prins “guturaiul” Dharmei lui Buddha şi nu mă mai pot opri să tuşesc nembutsu”. Nembutsu nu apare înainte de Trezirea credinţei tot aşa cum tuşitul nu provoacă guturai ci este o expresie, o manifestare a acestuia. Rostirea nembutsu-lui nu duce neapărat la Trezirea Credinţei, deşi poate fi recitat şi înainte de apariţia acesteia, Numele nu este o rugăciune, nici vre-o formă de meditaţie pentru atingerea Iluminării. De aceea, nu trebuie să ne ataşăm propriei noastre acţiuni de a recita şi să nu ne preocupe numărul acestor rostiri, deoarece noi nu practicăm nembutsu urmărind vre-un scop anume (obţinerea Eliberării sau a unor avantaje lumeşti), ci doar ca expresie a credinţei şi recunoştinţei. Acesta este înţelesul cuvintelor “rostind Numele meu chiar şi numai de zece ori” din al Optsprezecelea Legământ. Numărul rostirilor nu este important, el poate să fie mai mic sau mai mare în funcţie de cum simţim nevoia să ne exprimăm recunoştinţa la un moment dat.

Din momentul când are loc Trezirea credinţei şi până la moarte, ne aflăm în stadiul de asigurat de Nirvana pentru că, devenind conştienţi de lucrarea Compasiunii lui Amida şi deschizându-ne faţă de ea, între Buddha şi noi are loc un transfer de merit prin care ne împărtăşim din meritele lui Buddha. Meritele lui Buddha devin în acest fel, propriile noastre merite care ne conduc spre Iluminare.

107

Page 108: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Rădăcinile karmei sunt tăiate definitiv iar aceasta nu îşi mai poate duce consecinţele sale în altă viaţă, însă rămâne să îşi manifeste ultimele resurse în cea de acum. De aceea şi din cauza patimilor oarbe care încă îşi mai fac apariţia, Iluminarea supremă va fi atinsă în momentul morţii iar nu în această viaţă.

Iată ce se spune despre transferul de merit de la Buddha Amida către om:

“Când fiinţele sensibile ale acestei lumi a celor cinci pângăriri

Se încred în Legământul Principal,

Virtuţi de nedescris, inexplicabile şi de neconceput

Îi umplu pe aceşti practicanţi.”

Acest transfer de merit este de două tipuri: 1) “transferul de merit al mersului înainte” (Oso-Eko) şi 2)“transferul de merit al întoarcerii înapoi” (Genso-Eko). Primul înseamnă că Amida îşi transferă meritele sale către noi, făcându-ne astfel capabili să atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur iar al doilea că cel care a devenit astfel un Buddha împărtăşindu-se din Iluminarea lui Amida, este făcut capabil să se întoarcă în această lume, sub diferite forme şi să salveze toate fiinţele.

Trezirea Minţii Bodhi – aspiraţia de a atinge Buddheitatea pentru salvarea personală şi a tuturor fiinţelor – este împlinită în Trezirea Credinţei în Legământul Principal al lui Buddha Amida. Shan-tao spunea: “Trezeşte-ţi Mintea Bodhi către Compasiunea lui Amida”, adică aspiraţi către Eliberarea voastră şi a celorlalte fiinţe bazându-vă pe Compasiunea lui Amida (Legământul său Principal). Aşadar, Trezirea Minţii Bodhi, cerinţa şi condiţia obligatorie în Mahayana, a atingerii Eliberării supreme, apare în Jodo Shinshu sub forma inimii încrezătoare (shinjin).

108

Page 109: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

S-ar părea că Jodo Shinshu şi implicit practica nembutsu, reprezintă o religie concentrată pe viaţa viitoare, pe momentul morţii iar nu pe aici şi acum. Această opinie este cât se poate de falsă.

În general, pe orice cale religioasă marea frică a practicantului este de a nu atinge ţelul final, Iluminarea supremă, datorită patimilor sale oarbe pe care ajunge să le conştientizeze prin introspecţie. Această teamă, care în majoritatea cazurilor se poate transforma în egoism spiritual şi căutarea Eliberării doar pentru sine însuşi, este îndepărtată în Jodo Shinshu prin credinţa în Legământul Principal al lui Buddha Amida care nu face nici o distincţie între capacităţile fiinţelor.

Relaxat în ceea ce priveşte Iluminarea dar nu inactiv din punct de vedere spiritual, adeptul Jodo Shinshu nu urmează Calea ţintind spre vre-un scop personal, deoarece, aflându-se în stadiul de asigurat de Nirvana el încearcă să ducă o viaţă plină de smerenie şi recunoştinţă faţă de Buddha Amida şi celelalte fiinţe. Practica Jodo Shinshu nu este altceva decât a învăţa să spui “mulţumesc” în toate aspectele vieţii personale.

<!--[if !supportFootnotes]--> _________________________________________________________________ Note:

<!--[endif]-->

<!--[if !supportFootnotes]--> 1. O altă clasificare Mahayana este aceea în conformitate cu care, un Buddha are trei corpuri sau esenţe:

Dharmakaya (Corpul Dharma), Sambhogakaya (Corpul Recompensă) şi Nirmanakaya (Corpul Transformării). Ambele clasificări nu trebuiesc privite

109

Page 110: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

ca excluzându-se una pe alta ci ca o completare, ca două moduri diferite de a vorbi despre Buddha:

<!--[if !supportLists]-->1. <!--[endif]-->Dharmakaya (Corpul Dharma) – “Corpul” realităţii ultime, adevărul transcendent de dincolo de gândire şi imposibil de redat în cuvinte. Dharmakaya este dincolo de timp şi spaţiu şi, în acelaşi timp, este adevărata esenţă a tot ceea ce există. Acest corp al lui Buddha nu este un concept abstract sau un simplu principiu, ci cea mai înaltă personalitate care are Înţelepciune transcendentă şi Compasiune care îmbrăţişează totul. Ea este nimeni alta decât natura de Buddha.

<!--[if !supportLists]-->2. <!--[endif]-->Sambhogakaya (Corpul Recompensei) – Corpul de beatitudine şi glorie; acesta este corpul obţinut ca rezultat al împlinirii legămintelor şi al practicilor merituoase săvârşite. Nenumăraţii Buddha din Mahyana sunt în general Buddhaşi Sambhogakaya iar diferitele lor manifestări corporale sau de altă natură sunr rezultatul diferitelor legăminte făcute pe vremea când erau bodhisattva. Deşi Sambhogakaya este un corp transcendent aflat dincolo de percepţia noastră obişnuită, el poate fi văzut de o minte special antrenată în samadhi (stare înaltă a minţii atinsă prin concentrare).

<!--[if !supportLists]-->3. <!--[endif]-->Nirmanakaya (Corpul Transformării) – un Buddha este capabil să manifeste nenumărate corpuri ale transformării pentru a se acomoda diferitelor nevoi ale fiinţelor. Shakyamuni este privit ca fiind un Buddha Nirmanakaya.

Când cineva devine un Buddha el realizează automat toate cele trei stări de mai sus: corpul său de carne va deveni un Nirmanakaya( vizibil cu ochiul liber şi supus naşterii, morţii şi descompunerii), va avea un corp luminos Sambhogakaya (vizibil doar de cei avansaţi, care are un început, în momentul Iluminării dar nu are sfârşit) în funcţie de legamintele şi practicile îndeplinite şi va avea acces la realitatea ultimă de neexprimat – Dharmakaya ( fără început şi fără sfârşit) care este comună tuturor Buddha. Toţi cei care devin Buddha se trezesc către Dharmakaya (natura de Buddha) ultimă, însă continuă să se manifeste în lumea iluziilor, din Compasiune, ca Sambhogakaya şi multiple Nirmanakaya.

<!--[if !supportFootnotes]-->

2. Se referă la Tărâmul Pur al lui Buddha Amida; acest termen este identic cu Nirvana. Naşterea în Tărâmul Pur este numită “naşterea fără de naştere” adică atingerea naturii de Buddha.

110

Page 111: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

<!--[if !supportFootnotes]--> 3. Este recitarea Numelui lui Buddha Amida – Namo Amida Butsu. “Namo” înseamnă “a se refugia în” şi “omagiu lui”; “Butsu” înseamnă Buddha

<!--[if !supportFootnotes]--> 4. Aceasta dublă convingere profundă nu este altceva decât Înţelepciunea (înţelegerea corectă şi gândirea corectă) din Calea cu opt braţe, în timp ce Practica spirituală (efortul corect, atenţia corectă şi contemplaţia corectă) este reprezentată de nembutsu-l Legământului Principal. Etica (vorbirea corectă, acţiunea corectă şi modul de viaţă corect) se referă la încercarea de a respecta preceptele din recunoştinţă faţă de Buddha Amida şi fiinţele sensibile.

Această parabolă, reprezentată în fotografia de mai sus, a fost povestită de Shan-tao, unul din cei şapte Maeştri principali ai tradiţiei noastre. O redau aici împreună cu comentariul meu:

“Către toţi aspiranţii la naşterea în Tărâmul Pur: voi prezenta acum o parabolă, pentru a proteja Credinţa lor şi pentru a o apăra împotriva atacurilor acelora care împărtăşesc viziuni ne-buddhiste, greşite şi iluzorii. Care este această parabolă?

Să ne imaginăm că un om călătoreşte o sută de mii de li înspre vest. Mergând el aşa, întâlneşte deodată două râuri: unul de foc, ce se întinde înspre sud iar celălalt de apă, ce se întinde înspre nord. Cele două râuri sunt fiecare late de o sută de paşi şi de neimaginat de adânci, întinzându-se la nesfârşit către nord şi sud. Acolo unde se întâlnesc se află o cale albă, lată de aproape un metru. Această cale este lungă de o sută de paşi, de pe ţărmul de est până pe ţărmul de vest. Valurile apei stropesc iar flăcările cad din când în când arzând calea. Valurile şi flăcările urmează repetat şi fără oprire.

Acest călător a mers deja departe în câmpia imensă unde nu există nici ţipenie de om. Deodată însă, apar ca din senin mai mulţi bandiţi şi animale fioroase. Văzându-l singur, încep să se apropie cât mai repede de el, întrecându-se între ei care să îl ucidă primul. Temându-se de moarte, el fuge imediat înspre vest. Când însă vede acest râu imens, îşi spune lui însuşi: ‘Acest râu se întinde la nesfârşit către sud şi nord. Văd o cale albă în mijloc dar este prea mică. Deşi cele două ţărmuri nu sunt prea departe

111

Page 112: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

unul de altul, cum voi putea trece eu dincolo? Fără îndoială că voi muri în această zi. Când mă întorc înapoi văd bandiţi şi animale fioroase care se apropie de mine din ce în ce mai mult. Dacă încerc să fug înspre sud or înspre nord, văd animale oribile şi insecte veninoase întrecându-se unele cu altele care să mă atace prima. Dacă o iau înspre vest, voi cădea cu siguranţă într-unul din cele două râuri de apă şi foc.’

Groaza sa în acest moment este de nedescris. Aşa că se gândeşte în mintea lui: ‘Dacă mă întorc acum, voi muri; dacă stau, voi muri; dacă merg înainte, voi muri de asemenea. Din moment ce nu pot scăpa de moarte în nici un fel, voi urma totuşi această cale. Deoarece există o cale, înseamnă că este posibil să traversez râurile’.

Când i-a apărut în minte acest gând, el aude deodată o voce de pe malul estic, îndemnându-l: ‘Urmează această cale cu hotărâre. Nu există nici un pericol de moarte. Dacă rămâi aici, vei muri.’ Din nou, aude o altă voce de pe ţărmul de vest care îl cheamă: ‘Vino imediat cu sinceritate şi intenţie corectă. Te voi proteja. Nu te teme că poţi cădea în apă sau în foc.’ Din moment ce călătorul aude această voce îndemnându-l de pe acest ţărm şi chemându-l de pe celălalt, el se decide trup şi suflet să urmeze calea şi porneşte imediat fără nici o îndoială sau frică.

Cum face primul sau al doilea pas, aude vocile bandiţilor de pe ţărmul estic, ‘Vino înapoi! Această cale este înşelătoare. Nu o poţi traversa. Vei muri cu siguranţă. Noi nu avem nici o intenţie rea în ceea ce te priveşte.’ Deşi aude aceste voci, călătorul nici măcar nu se uită în spate. În timp ce merge cu sinceritate şi drept înainte pe această cale, ajunge cât ai clipi pe ţărmul de vest şi este acum liber de orice pericol. Acolo, îl întâlneşte pe prietenul său bun iar bucuria lui nu are sfârşit.”

Comentariu:

Acest călător ce rătăceşte în “câmpia imensă unde nu există nici ţipenie de om” ne reprezintă pe noi, mergând prin deşertăciunea vieţii şi neavând şansa să întâlnim un bun învăţător spiritual.

Drumul este lung şi anevoios iar deodată ne aflăm înaintea celor două râuri, de foc şi de apă. Apa reprezintă lăcomia şi setea sau dorinţele pătimaşe iar focul reprezintă mânia şi ura. De fapt, călătorul nu stă înaintea celor două râuri şi aşteaptă să ia o decizie dacă să înainteze sau nu, ci este scufundat până la gât în patimile sale. Situaţia lui este disperată. Bandiţi şi

112

Page 113: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

animale fioroase i-au dat de urmă şi se întrec în a-l ajunge şi a-l ucide. Aceştia, care pretind că îi sunt de fapt prieteni, reprezintă patimile şi iluziile sale. Călătorul este înfricoşat şi nu vede nici o modalitate de scăpare. Din spate, din stânga şi din dreapta lui, primejdiile sunt tot mai ameninţătoare. Râurile se întind la nesfârşit pentru că nesfârşite sunt patimile, iluziile, ura şi lăcomia sa. O cale albă se află înaintea lui însă este îngustă – simbol pentru posibilitatea foarte mică a trezirii credinţei într-o minte plină de patimi oarbe – şi biciuită în permanenţă de focul şi apa celor două râuri. Se îndoieşte, nu crede că va supravieţui nici măcar dacă ar urma acest drum, însă decide: “din moment ce nu pot scăpa de moarte în nici un fel, voi urma totuşi această cale. Deoarece există o cale, înseamnă că este posibil să traversez râurile.” Se gândeşte să înfrunte totul prin puterea personală, acţionând din curajul omului disperat. “Nu am nici o altă soluţie, trebuie să merg înainte, trebuie să îmi înfrunt teama, trebuie să fac un efort”. În acel moment se petrece însă ceva minunat. Aude un glas de pe malul estic, unde se află el. Este glasul învăţăturii lui Buddha Shakyamuni care îl îndeamnă să meargă înainte. Deci ascultă învăţătura buddhistă despre Amida. Apoi, aude o chemare dinspre vest; este Buddha Amida care îi spune: “Vino acum!” Totul este dramatic şi încărcat de tensiune, primejdia de moarte este foarte aproape, iar chemarea lui Amida nu este una normală şi obişnuită ci grăbită şi intensă. De fapt el spune: “Te rog, te implor, vino acum, vino imediat, nu mai este timp!” Nu există nici o condiţie în chemarea lui decât să vină imediat şi cu toată încrederea; asta este ceea ce înseamnă “cu sinceritate şi intenţie corectă”.

Parabola spune: “Din moment ce călătorul aude această voce îndemnându-l de pe acest ţărm şi chemându-l de pe celălalt, el se decide trup şi suflet să urmeze calea şi porneşte imediat fără nici o îndoială sau frică.” Acesta este momentul trezirii credinţei în Legământul lui Amida, adică realizarea shinjin-ului sau a “inimii încrezătoare”. Călătorul “aude” chemarea lui Buddha. Nu este o simplă auzire în sensul obişnuit al cuvântului ci implică înţelegerea şi acceptarea metodei de salvare oferită de Amida, care este Legământul salvării prin nembutsu. Observăm cum starea mentală a călătorului se schimbă radical odată cu această acceptare. Dacă înainte se hotăra cu greu, pentru că nu avea nici o altă soluţie, să urmeze calea albă, acum el ni se prezintă înaintea ochilor ca un om hotărât şi decis trup şi suflet să asculte chemarea binevoitoare şi să se bazeze pe ea. Nimic nu îl mai poate influenţa. Bandiţii din spatele lui strigă într-una şi încearcă să îl convingă să se întoarcă, însă el nu le mai acordă atenţie: “deşi aude aceste voci, calătorul nici măcar nu se uită în spate”. Traversarea căii are loc “cât ai clipi”, adică uşor. Flăcările sau valurile care biciuiesc cărarea nu mai sunt menţionate deloc după ce călătorul atinge încrederea deplină în Buddha. Nici o condiţie exterioară sau interioară, nu îi mai periclitează

113

Page 114: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

drumul. Se află aşadar în “stadiul de non-retrogresiune”. Nu mai poate cădea şi nu mai poate fi amăgit de cei cu înţelegeri diferite, care au viziuni greşite ori care urmează alte practici.

Totul se întâmplă uşor şi lin deoarece acum nu mai este purtat de voinţa sa personală ci de puterea nembutsu-lui. Stă scris în Tannisho: “Nici un rău nu poate împiedica lucrarea Legământului Principal al lui Amida”. Karma personală, fie ea bună sau rea, nu mai are nici un efect.

Ajuns pe ţărmul de vest “ îl întâlneşte pe prietenul său bun iar bucuria lui nu are sfârşit”. Aceasta înseamnă atingerea Iluminării complete, a Nirvanei, întâlnirea şi unitatea cu Buddha Amida. Bucuria fără de sfârşit indică “naşterea fără de naştere”, adică sfârşitul suferinţei ca fiinţă supusă naşterii şi morţii.

Rev. Sakakibara spunea:

“Calea albă este calea lui Namo Amida Butsu cu o lărgime de aproape un metru. Această aparent îngustă şi fragilă cale a fost întinsă de Amida de pe ţărmul Iluminării către acest ţărm al iluziei.

Le spun adesea oamenilor că Amida a muncit de fapt el însuşi să facă această cale, fixând stâlpi şi cărând stânci şi pământ. Şi mai mult decât atât, ne cheamă cu voce tare să venim. Aşadar, când începem să rostim Namo Amida Butsu, ne aflăm deja pe calea oferită de Amida. Tot ceea ce ne mai rămâne de făcut este să devenim conştienţi de acest lucru. În loc să ne uităm întotdeauna la picioarele noastre, ar trebui să privim înainte. Atunci, vom fi siguri că vom trece pe acel ţărm datorită puterii lui Amida. Această cale este deja întinsă pentru noi. Totul a fost deja aranjat, iar Amida plăteşte totul.

Tocmai am menţionat că Buddha Amida a cărat stânci şi pământ el însuşi pentru a construi calea cea albă. Cu toate acestea, bonno-urile (iluziile noastre) nu sunt material pentru cale ci condiţia pentru construcţia ei. Fără bonno-uri, nu am fi avut nevoie de nembutsu.”

114

Page 115: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

„Referitor la derutarea practicanţilor nembutsu care nu au nici cea mai mică cultură, adresându-le vorbe de genul: “În cine vă încredeţi voi atunci când recitaţi nembutsu – lucrării de neconceput a Legământului ori aceleia a Numelui?”, fără să le fie explicate pe deplin aceste două tipuri de lucrări.

Trebuie să ne gândim cu foarte mare atenţie la această chestiune şi să o înţelegem corect.

Prin lucrarea de neconceput a Legământului, Buddha Amida a creat Numele, care este uşor de reţinut şi uşor de rostit şi a promis să îi primească şi să nu îi părăsească niciodată pe aceia care rostesc acest Nume. Aşadar, ca să o luăm cu începutul, datorită lui Amida ajungem noi să recităm nembutsu cu credinţa că salvaţi de lucrarea de neconceput a Legământului plin de compasiune a lui Tathagata, ne vom elibera de naştere şi moarte. Aceasta fiind înţeleasă, calculele noastre personale nu sunt implicate deloc şi astfel, în concordanţă cu Legământul Principal, ne vom naşte în adevăratul tărâm al împlinirii.

Aceasta deoarece atunci când ne încredem lucrării de neconceput a Legământului, considerându-l fundamental, lucrarea de neconceput a Numelui este de asemenea inclusă; lucrarea de neconceput a Legământului şi aceea a Numelui sunt unitate, între ele neexistând nici o distincţie.

Apoi, oamenii care fac distincţie între faptele bune şi cele rele, considerându-le ajutoare sau piedici în calea Naşterii, interpunând astfel propriile lor calcule personale, aceştia nu se încred în lucrarea de neconceput a Legământului şi, străduindu-se să facă fapte care să îi conducă spre Naştere, în conformitate cu propriile lor planuri, ajung să facă din nembutsu propria lor practică. Cei care au această atitudine nu se încred nici în lucrarea de neconceput a Numelui. Deşi le lipseşte mintea încrezătoare, se vor naşte în tărâmul de graniţă, în tărâmul indolenţei şi al mândriei, în castelul îndoielii sau palatul matcă iar în final se vor naşte în tărâmul împlinirii prin virtuţile Legământului “prin care până la urmă fiinţele vor atinge Naşterea”. Aceasta este puterea de neconceput a Numelui. Din moment ce ea nu reprezintă ceva diferit de lucrarea de neconceput a Legământului, cele două sunt în întregime acelaşi lucru.”

115

Page 116: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

cap 11 Tannisho

Comentariu:

Observăm că termenul “de neconceput” apare în legătură cu Numele dar şi cu Legământul Principal. Unii băieţi deştepţi ar putea încerca să îi ducă în confuzie pe practicanţii obişnuiţi şi chiar pe ei înşişi, încercând să aplice judecăţile minţii lor limitate asupra lucrării de dincolo de înţelegerea conceptuală a Legământului şi a Numelui.

Lucrarea sau acţiunea Legământului Principal este de neconceput. Acest Legământ afirmă că cei care se încred în Amida, doresc să se nască în Tărâmul Său Pur şi recită Numele Său, se vor naşte acolo şi vor deveni la rândul lor, Buddhaşi.

Putem accepta acest lucru sau nu, însă nu putem pricepe în detaliu cum lucrează şi acţionează acest Legământ Principal. Minţile noastre sunt prea limitate pentru a înţelege totul despre puterea mistică a Legământului. Nu avem cum să explicăm în termenii limitaţi ai minţii noastre neiluminate, lucrarea Legământului Principal. Ştim doar că dacă ne încredem în Amida, ne dorim să ne naştem în Tărâmul Său Pur, atunci ne vom naşte acolo. Asta este tot. A recita Numele lui Amida (NA MO A MI DA BU) înseamnă a exprima credinţa, - deci credinţa şi recitarea sunt unul şi acelaşi lucru. Dacă te încrezi în Amida şi reciţi Numele Lui, asta implică automat faptul că doreşti să te naşti în Tărâmul Său Pur şi să devii un Buddha.

Oamenii simpli pot pricepe acest lucru şi de fapt, cu toţii trebuie să devenim simpli pentru a înţelege învăţătura Jodo Shinshu. A ne complica mintea şi a ne adresa nouă înşine întrebări de genul: în cine ne încredem atunci când recităm nembutsu – „lucrării de neconceput a Legământului ori aceleia a Numelui?” – este de-a dreptul stupid.

116

Page 117: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Este limpede că Amida a creat Numele, făcând în acest fel, o Cale simplă şi accesibilă tuturor. El a spus că cei care îl recită, adică se încred în El şi doresc să se nască în Tărâmul Său Pur, vor evada din samsara (lumea suferinţei, a naşterii şi a morţilor repetate) şi se vor naşte acolo. Unde auzim de Numele lui Amida, dacă nu în Legământul Său Principal? Aşadar, „atunci când ne încredem lucrării de neconceput a Legământului, considerându-l fundamental, lucrarea de neconceput a Numelui este de asemenea inclusă; lucrarea de neconceput a Legământului şi aceea a Numelui sunt unitate, între ele neexistând nici o distincţie.”

Aceasta arată limpede că dacă ne încredem pur şi simplu în Legământul Principal atunci când îl auzim – şi pentru că în acest legământ se află prezentată calea simplă a credinţei şi recitării Numelui – începem în mod normal să recităm Numele. Aşadar, recitarea Numelui şi Legământul Principal sunt unul şi acelaşi lucru. Ele nu sunt distincte ori separate. Nu putem înţelege cu minţile noastre limitate totul despre Legământ şi Nume, de aceea le acceptăm ca fiind de neconceput, însă ne încredem în ele.

A accepta că Legământul Principal este de neconceput înseamnă că acceptăm de asemenea, că metoda prezentată în el este de neconceput, adică recitarea Numelui ca expresie a credinţei. A accepta că Legământul şi Numele sunt de neconceput, adică această metodă creată de Amida pentru noi, înseamnă de asemenea, că decidem să ne bazăm numai pe acest Legământ şi această metodă iar nu pe ideea de merit personal, deoarece, aşa cum a spus Shinran:

„…oamenii care fac distincţie între faptele bune şi cele rele, considerându-le ajutoare sau piedici în calea Naşterii, interpunând astfel propriile lor calcule personale, aceştia nu se încred în lucrarea de neconceput a Legământului şi, străduindu-se să facă fapte care să îi conducă spre naştere, în conformitate cu propriile lor planuri, ajung să facă din nembutsu propria lor practică.”

<!--[if !supportLineBreakNewLine]--> <!--[endif]-->

Când cineva aude metoda de salvare a lui Buddha Amida, prezentată în Legământul Său Principal şi se încrede în ea, fără să se gândească la nimic

117

Page 118: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

altceva, atunci este în acord cu lucrarea de neconceput a Legământului Principal şi a Numelui.

Însă atunci când cineva aude această metodă şi crede că nu este suficientă pentru a-l face să se nască în Tărâmul Pur şi că ar mai fi cumva necesar să adauge o abilitate specială ori merit personal pentru a o face efectivă, atunci el încetează de fapt să mai urmeze Calea prezentată în Legământul Principal. Asta deoarece Amida nu a spus deloc în Legământul Său că adeptul trebuie să practice cutare sau cutare faptă bună ori să acumuleze anumite merite personale pentru ca naşterea sa în Tărâmul Pur să devină efectivă. Amida a spus doar atât: “încrede-te în mine, recită Numele meu şi aspiră să te naşti în Tărâmul meu”. Nimic altceva.

“..ajung să facă din nembutsu propria lor practică.” Ce înseamnă a face din nembutsu propria practică? Pe scurt, este a crede că nembutsu (recitarea Numelui) funcţionează numai dacă avem o karmă bună ori ceva abilităţi sau merite speciale care ne-ar face să merităm cu atât mai mult să ne naştem în Tărâmul Pur. Cu alte cuvinte, meritele noastre ar fi cele care fac Numele şi implicit salvarea lui Amida, efective şi demne de încredere. Ca şi cum, meritele personale ar crea sau influenţa recitarea Numelui. Aşadar, nembutsu sau recitarea Numelui pare că ar depinde de noi înşine şi ajungem aşadar, să credem că este practica noastră, posesia noastră, creaţia noastră. Shinran a spus: „Cei care au această atitudine nu se încred nici în lucrarea de neconceput a Numelui.”

Aceştia nu primesc beneficiile Legământului Principal şi nu se vor naşte direct în adevăratul Tărâm Pur, însă vor trebui să aştepte o perioadă în “tărâmul de graniţă, în tărâmul indolenţei şi al mândriei, în castelul îndoielii sau palatul matcă” care sunt nume ale aceluiaşi loc, până când se eliberează de îndoieli şi înţelegeri greşite şi în cele din urmă „se vor naşte în tărâmul împlinirii prin virtuţile Legământului “prin care până la urmă fiinţele vor atinge Naşterea”. (Voi vorbi însă în următoarea postare mai pe larg despre ce înseamnă „tărâmul de graniţă”).

Oamenii de genul acesta nu înţeleg faptul că Legământul Principal şi Numele (nembutsu-l credinţei) au fost create de Amida şi funcţionează datorită lui Amida. Din acest motiv, pentru că Legământul şi Numele au fost

118

Page 119: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

create de Amida, metoda prezentată în Legământul Principal este supremă şi poate fi urmată de oricine, indiferent cât de grea este karma lui/ei.

Acesta este motivul pentru care Shinran a spus:

„..datorită lui Amida ajungem noi să recităm nembutsu cu credinţa că salvaţi de lucrarea de neconceput a Legământului plin de compasiune a lui Tathagata, ne vom elibera de naştere şi moarte. Aceasta fiind înţeleasă, calculele noastre personale nu sunt implicate deloc şi astfel, în concordanţă cu Legământul Principal, ne vom naşte în adevăratul tărâm al împlinirii.”

Suntem în acord cu Legământul Principal numai când ne încredem în totalitate în el şi nu implicăm deloc propriile calcule personale şi idei de merit sau ne-merit, care sunt de fapt, create de propriile noastre minţi neiluminate iar nu de Mintea luminată a lui Buddha. Trebuie doar să avem credinţă şi să nu ne gândim la nimic altceva, deoarece nu avem cum să înţelegem cu minţile noastre limitate mai mult decât ceea ce auzim în Legământul Principal şi anume că cei care se încred în Amida, recită Numele lui şi aspiră să se nască în Tărâmul Său Pur, se vor naşte acolo prin puterea lui Amida.

Shamar Rinpoche-Viziune, meditaţie şi conduită

Termenul viziune înseamnă înţelegerea corectă a căii budiste. Meditaţia este practica în sine iar conduita este disciplina de care este nevoie pentru a rămâne pe cale. Viziunea este un foarte profund ghid către meditaţie. Fără o cunoaştere adecvată a învăţăturilor pot apărea multe obstacole datorate erorilor în practică. Fireşte, dacă nu ştii nimic despre meditaţie, nu le vei recunoaşte ca greşeli. De aceea, înainte de a începe să practici, ar trebui să dobândeşti o înţelegere corectă. Atunci vei fi în stare să recunoşti obstacolele şi meditaţia va înregistra progrese. În acest mod viziunea şi meditaţia sunt legate una de alta.

Conduita se bazează pe înţelegerea karmei. Conduită corectă înseamnă a ne asigura că acţiunile, fie ele înfăptuite prin intermediul corpului sau al vorbirii, nu sunt influenţate de sentimentele perturbatoare. Dacă acţiunile sunt întinate se creează karma negativă. De exemplu, dacă ne îngăduim să fim influenţaţi de mânie, putem face rău oamenilor sau putem chiar ucide. Motivate de mânie apar o mulţime de rea voinţă şi negativitate. Conduita corectă înseamnă a fi lipsiţi de aceste influenţe. În schimb ne lăsăm acţiunile să fie conduse de calităţi pozitive, cum ar fi compasiunea.

Asemenea meditaţiei, conduita ne este la rândul ei influenţată de viziune pentru că înţelegerea corectă conduce în mod firesc la conduita corectă. Unii oameni au însă o problemă legată de aceasta. De exemplu, înţelegem învăţăturile şi avem viziunea corectă însă, cu toate acestea, nu o urmăm.

119

Page 120: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Aceasta se întâmplă datorită problemelor pe care le avem cu emoţiile. Chiar oamenii învăţaţi pot acţiona în mod negativ pentru că ei pot avea înţelegerea corectă dar fără o meditaţie corectă. Meditaţia este mijlocul prin care învingem emoţiile negative. Viziunea corectă ne furnizează înţelegerea modului în care ele pot fi înfrânte.

Dacă vrem să devenim eliberaţi atunci emoţiile negative ne sunt adevăratul duşman. Putem învăţa cum să învingem sentimentele perturbatoare studiind AbhiDharmakosha. Acest text explică în detaliu cum se înving emoţiile negative şi chiar şi durata acestui proces. Asemenea învăţături pot fi găsite şi în Prajnaparamita. În Vajrayana ele pot fi găsite în Sabmo Nang Gi Don unde se explică faptul că, după calcule, este nevoie de trei ani, trei luni şi trei zile de practică pentru a îndepărta toate problemele samsarice. Studierea unor asemenea texte înseamnă a deveni o persoană învăţată şi a înţelege calea. Cu toate acestea este posibil ca o persoană care a terminat retragerea de trei ani să şadă pe o scenă şi să recite totul pe dinafară fără a fi câtuşi de puţin iluminată. Aceasta înseamnă că emoţiile sale sunt în continuare mai puternice decât ştiinţa sa din cauză că nu a urmat personal calea. Emoţiile pot depăşi în putere viziunea dacă ele nu sunt învinse prin meditaţie.

Există diferite şi numeroase obstacole pe cale. Cunoscându-le veţi observa care dintre ele se găsesc în practica voastră a Dharmei. Pentru a medita aveţi nevoie de înţelegerea corectă, altfel veţi face multe greşeli. Meditaţia fără înţelegere este foarte riscantă. S-ar putea să ştiţi câte ceva despre meditaţie dar asta nu este suficient pentru a vă dezvolta practica pe o perioadă mai lungă. Nu este suficient să ne imaginăm ceea ce este. Depăşirea obstacolelor este o chestiune de cauză şi efect şi cunoaşterea faptului că lucrurile sunt legate unele de altele. Conduita în general este legată de karma. Comportamentul anume care trebuie aplicat depinde de nivelul de practică atins.

În Vajrayana importantă este samaya. Reprezintă mai mult decât a primi o împuternicire sau a practica un anume aspect al minţii de buddha; samaya înseamnă conduită corectă. Trebuie să evităm orice comportament care ar dăuna practicii noastre. De exemplu, atunci când suntem angrenaţi intens în meditaţia de liniştire (tib. shi-nay, skt. shamatha) este greşit să gândim că am prefera să facem o practică mai înaltă, cum ar fi Mahamudra. Nu este bine să practicăm o meditaţie superioară înainte de a fi construit cu succes fundaţia pentru aceasta. Desigur, intenţia de a practica o meditaţie superioară ca Mahamudra este pozitivă, însă momentul nepotrivit face din ea un obstacol. Daca deja, în acest moment, nu reuşeşti să practici cu succes shi-nay, atunci mai târziu Mahamudra va fi cu atât mai dificilă. O altă măsură de precauţie pe care trebuie să o ia cei care practică shi-nay este de a nu mânca prea mult. Dacă mănânci prea mult vei fi somnoros. Meditaţia ta nu va merge. Din acest motiv Buddha spunea că un călugăr nu

120

Page 121: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

este bine să cineze.

Viziunea, meditaţia şi conduita sunt aşadar legate în mod practic una de celelalte. Budismul nu prescrie pur şi simplu reguli oamenilor; şi ce e mai important: el furnizează metode practice pentru atingerea rezultatelor. Nu există reguli arbitrare cum ar fi ca pentru a aparţine unei anume grupări religioase să fii obligat să porţi o anume pălărie...chiar dacă eu chiar port o coroană roşie(fiecare încarnare a liniei „Shamar” Rinpoche poartă în mod tradiţional o pălărie roşie).

Viziunea corectă la modul ultim înseamnă a înţelege Madhyamaka. Madhyamaka este viziunea chintesenţială a celor mai înalte meditaţii din Mahamudra şi Maha Ati. Aceste meditaţii superioare nu pot fi practicate fără înţelegerea viziunii Madhyamaka. Poate că există şi alte meditaţii superioare de care eu să nu ştiu, dar Mahamudra şi Maha Ati ne conduc la starea de buddha. Mai întâi, Madhyamaka explică viziunea corectă. Apoi, pe baza acestei viziuni, au apărut şi au fost create meditaţii speciale, care au primit nume ca Mahamudra sau Maha Ati. Viziunea şi meditaţia sunt reprezentate separat. De exemplu în practica Chod există o execuţie rituală în care se bate la un damaru mare (o tobă rituală) şi aşa mai departe. Asemenea detalii nu sunt descrise în Madhyamaka. Cu toate acestea, fără viziunea Madhyamaka nu putem face această practică. Ea constă în mai mult decât sunetul tobei.

În Mahamudra şi Maha Ati se vorbeşte mult despre natura minţii. Aceasta înseamnă că atunci când meditatorul recunoaşte adevăratul înţeles al Mahamudrei sau Maha Ati-ei, el este în aceeaşi clipă iluminat. Dar încercaţi numai să o faceţi. Noi doar glumim despre asta. Mulţi oameni care au studiat aceste învăţături vor spune: „Mahamudra şi Maha Ati sunt cele mai înalte meditaţii. Le-am studiat timp de mai mulţi ani şi acum ştiu.” Însă acest lucru ar însemna că ei sunt iluminaţi deja de o grămadă de vreme. A recunoaşte natura minţii este a te ilumina. În învăţăturile Maha Ati se spune că acela care începe practica seara se iluminează a doua zi dimineaţa. Dacă o începe dimineaţa atunci seara se va ilumina. Sunt numai douăsprezece ore, nu-i aşa? Dacă cineva afirmă că o ştie pentru că a studiat-o ani de zile, dar în acelaşi timp nu este încă iluminat, ce ştie el de fapt? Greu de spus.

Poate că aţi auzit că gurul trebuie văzut ca esenţă a tuturor buddhaşilor. Să presupunem că am acceptat să vă fiu guru şi să vă arăt natura minţii voastre. Aţi putea fi foarte entuziasmaţi pentru că pare ceva atât de direct şi de special. Apoi,întorşi acasă, veţi gândi: „Azi am primit o meditaţie profundă de la gurul meu”. Dar examinaţi-vă. Ce s-a schimbat de fapt în voi? Şi atunci va trebui să reveniţi la viziune, meditaţie şi conduită.

Milarepa a primit învăţăturile de la Marpa şi apoi a practicat singur. El s-a determinat să practice douăzeci şi patru de ore pe zi în peştera sa, total

121

Page 122: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

concentrat. Însă el a cântat şi multe cântece. Adesea medita, iar pe urmă cânta un cântec. De ce făcea el asta? Era cunoaşterea sa în ce priveşte meditaţia cea care îi ghida practica. Cântecele conţineau acestă cunoaştere. El le cânta adesea ca să-şi amintească. În cursul practicii sale anumite metode erau necesare în anumite momente. El atunci compunea nişte versuri pentru a readuce la suprafaţă cunoştinţele pe care le avea în memorie. Deşi nu studiase poezia, era foarte priceput la a o face. Ori de câte ori meditaţia sa o cerea, el compunea un anume poem. Dacă citiţi povestea lui Milarepa veţi observa că el cânta aceste cântece în punctele importante ale practicii sale. Atunci când întâmpina obstacole, el îşi reamintea diferite metode. Acesta este modul în care cunoaşterea lui Milarepa i-a ghidat acestuia meditaţia.

Madhyamaka ne învaţă logic şi cu precizie că fenomenele şi fiinţele nu există cu adevărat, ce este confuzia mentală şi cum apar iluziile în minte. Ne învaţă cum, dacă practicăm, putem să ne eliberăm de nevroze, ataşamente şi de obiceiul de a crede în existenţa concretă. Toate acestea le puteţi îndepărta dacă înţelegeţi foarte exact viziunea Madhyamaka. Conform viziunii Madhyamaka a vacuităţii, toate fenomenele substanţiale sunt nişte agregate(skt. skandhas) compuse din particule. Particulele sunt apoi examinate metafizic divizându-le până ce descoperim că nici cea mai mică particulă nu are nici o existenţă reală. Apoi examinăm în acelaşi mod proiecţiile mentale. Este explicat că mintea însăşi este vacuitate. Este o acumulare de gânduri efemere, care nu sunt nici unul de sine stătător, ci apar în dependenţă unele de altele. Aşadar nici mintea însăşi nu are o existenţă solidă. Acesta este modul în care Madhyamaka explică vacuitatea. Dar, dacă dăm acum cu pumnul în zid, mâna tot ne va durea! Cu toate că înţelegeţi prin logică că nu există o existenţă reală, nu puteţi experimenta ce înseamnă de fapt asta. Nu este simpla afirmaţie a faptului că totul este non-existent. Simpla logică nu este suficientă pentru îndepărtarea iluziei. Pe baza viziunii Madhyamaka, trebuie practicate meditaţii construite una pe cealaltă.

Ce vom obţine prin aceste metode? Madhyamaka explică faptul că toate lucrurile sunt vide. Însă noi nu dorim să dobândim un vid total, căci ce folos am avea? Înţelegerea vacuităţii ne va ajuta să obţinem o mai profundă înţelegere a minţii prin Mahamudra, miezul Madhyamakăi. Vom descoperi că ceea ce ne ţine prizonieri în Samsara nu este nici lumea exterioară şi nici corpul nostru. Samsara nu este nici universul şi nici corpul nostru fizic, ci este mintea noastră. Ideea este de a examina mintea cu logica precisă a Madhyamakăi. Atunci când suntem orientaţi către minte în modul corespunzător, avem viziunea corectă. A aplica în practică această viziune asupra minţii, a lăsa mintea să experimenteze pur şi simplu această viziune, înseamnă experienţa Mahamudrei într-o clipă.

Pentru a experimenta Mahamudra este nevoie de o mare concentrare. De

122

Page 123: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

aceea este atât de important să practicăm mai întâi shi-nay. Fără un shi-nay stabil, viziunea minţii este ca o flacără în bătaia vântului. Acum este prezentă şi peste o clipă a dispărut. Dacă încercaţi să aveţi viziunea corectă fără stabilitate mentală, este posibil să apară o intuiţie de scurtă durată, însă mintea neîmblânzită nu va fi în stare să o menţină. Înainte de a putea menţine viziunea fără întrerupere, afirmaţiile de genul „iluminarea poate fi atinsă într-o secundă” nu au nici un sens.

Dezvoltaţi mai întâi viziunea. Apoi, pe baza acesteia, dezvoltaţi o experienţă directă a minţii şi practicaţi-o fără întrerupere. Atunci când viziunea corectă a minţii este dezvoltată, aceasta este o trezire din ignoranţă. Viziunea trebuie menţinută în mod continuu. Fără stabilitate mentală ea va dispărea din nou.

Poem

de Lama Gendun Rinpoche

Fericirea nu e de găsit prin efort sau voinţă, Ci se află chiar aici, în preajma ta, în relaxare şi în renunţare. Nu te teme, nu există nimic de făcut. Tot ceea ce apare în mintea ta nu are nici o importanţă, deoarece este ireal. Nu crea nici un fel de ataşament faţă de acestea. Nu te judeca pe tine însuţi. Doar lasă lucrurile să vină de la sine, cu suişuri şi coborâşuri, fără să schimbi nimic. Toate dispar şi apar din nou, la nesfârşit. Doar goana după fericire este cea care ne împiedică să o vedem cu adevărat, asemenea unui curcubeu pe care îl urmărim fără să îl putem atinge vreodată. Şi asta pentru că nu există. A fost întotdeauna aici şi te însoţeşte în permanenţă. Nu crede în realitatea experienţelor, bune sau rele. Ele sunt asemenea curcubeului. Pentru că vrem să apucăm ceea ce este de neapucat, ne epuizăm forţele inutil. Imediat ce renunţăm la apucarea noastră, spaţiul este aici, deschis, confortabil şi întâmpinându-ne cu plăcere. Aşadar, bucuraţi-vă de el. Totul vă aparţine deja de pe acum. Nu mai căutaţi în van. Nu mergeţi în junglă pentru a căuta elefantul care vă aşteaptă acasă, în linişte. Nu aveţi nimic de făcut. Nu aveţi nimic de forţat. Nu există nimic de dorit. Totul vine de la sine.

123

Page 124: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

In viata, se intampla adesea ca dusmani de moarte sa se impace si sa se imprieteneasca. Ei pot ajunge chiar rude, si in cele din urma sa fie mai apropiati decat fata de oricine altcineva. Pe de alta parte, oameni care au legaturi de sange sau sunt uniti prin casatorie, adesea se cearta si isi fac cat de mult rau pot de dragul averii sau al vreunei mosteniri. Cupluri sau prieteni pot ajunge sa se desparta pentru cele mai nesemnificative motive.

Vazand ca prietenia si dusmania sunt niste lucruri atat de efemere, aminteste-ti ca trebuie sa tratezi toti oamenii la fel, cu dragoste si compasiune.

Nici norocul nici nenorocul nu dureaza vesnic. Exista multi oameni care la inceputul vietii au de toate, si ajung sa-si sfarseasca zilele in saracie si suferinta. Altii isi incep viata in saracie, iar mai tarziu ajung sa aiba de toate.

Excelentza si mediocritatea sunt si ele impermanente. In viata sociala, oricat de elocvent si oricata autoritate ai avea, oricat ai fi de puternic sau de talentat, vine o vreme cand aceste calitati intra in declin. Cand se termina meritul acumulat in trecut, nimic din ce faci nu-ti mai reuseste. Toata lumea incepe sa te critice si sa te desconsidere si ajungi sa te simti mizerabil. Altii, care erau mincinosi, excroci si lipsiti de bun-simt, ajung bogati si lumea ajunge sa aiba incredere in ei si sa ii stimeze.

Si in viata religioasa uneori se intampla la fel. Dupa cum spune un proverb "La batranete, inteleptii dau in mintea copiilor, ascetii aduna averi si calugarii devin familisti." Uneori, oameni care in tinerete renuntasera la toate activitatile lumesti, ajung la batranete sa fie ocupati cu acumulatul de averi. Altii in tinerete explica invatatura si mai tarziu devin hoti de drumul mare.

Pe de alta parte, exista de asemenea multi care isi petrec anii tineretii facand numai rele, dar care, cand se apropie sfarsitul, se devoteaza cu totul practicii religioase sau spirituale si fie obtin realizari certe, fie, cel putin, isi gasesc drumul catre nasteri superioare.

Daca cineva pare acum a fi un om bun sau un om rau, nu este asadar decat o simpla impresie de moment.

S-ar putea sa te simti dezamagit de lume, sa capeti hotararea de a obtine Eliberarea, si sa incepi sa semeni cu unul care studiaza serios Invatatura, pana intr-atat incat oamenii de rand sa fie impresionati si sa doreasca sa-ti fie sustinatori sau discipoli. Dar in acel moment, daca nu te analizezi pe tine insuti la modul serios, e foarte usor sa ajungi sa te crezi asa cum te vad ceilalti. Incepi sa te umfli in pene si sa ai impresia ca poti face ce vrei. Dar asta inseamna ca te-ai pacalit.

124

Page 125: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Asadar nu fi increzut si straduieste-te catre eliberarea de propriul ego. Pana cand atingi nivelul suprem, nici o aparenta, fie buna sau rea, nu dureaza. Mediteaza mereu asupra mortii si asupra faptului ca toate lucrurile sunt trecatoare. Analizeaza-ti propriile greseli si intotdeauna aseaza-te pe locul cel mai modest. Cultiva-ti dorinta pentru Eliberare. Antreneaza-te in a fi linistit, disciplinat si constiincios.

Daca nu pastrezi constant in tine insuti aceste trairi, nu se stie daca schimbarile care apar in mintea ta vor duce in directia corecta. Pentru moment, multumita Invatatorului tau, s-ar putea sa simti o inclinatie pentru Invatatura. Dar tinand minte cat de putin dureaza sentimentele oamenilor, cauta sa obtii Eliberarea cat timp ai ocazia, si nu uita ca practica dureaza toata viata si chiar mai mult decat atat.

Shabkar Tsogdruk Rangdrol (1781-1851) a lăsat în urmă numeroase volume de scrieri, dintre care două conţin o autobiografie detaliată, una din cele mai populare şi pline de inspiraţie din întreaga literatură tibetană. În ea, printre o mulţime de poezii şi cântece, povesteşte despre cariera sa spirituală care a început odată cu primele scântei de renunţare din copilărie şi a culminat cu realizarea ultimă. Şi-a petrecut aproape întreaga viaţă în retragere sau ca pelerin rătăcitor, vizitând multe din locurile sacre din Tibet şi regiunea Himalaya - din Amdo şi graniţa mongolă în nord, unde s-a născut şi până la marele lanţ muntos din Amnye Machen iar de acolo până la provinciile centrale U şi Tsang şi Kailash, muntele sacru din vest, apoi spre sud către valea Kathmandu din Nepal. A fost un spirit absolut liber ce a trăit la marginea societăţii. Şi-a petrecut cea mai mare parte din timp în singurătatea munţilor înalţi, însoţit numai de acei discipoli apropiaţi care erau capabili şi hotărâţi să împartă cu el greutăţile impuse de mediul de acolo şi să savureze libertatea perfectă ce provine din completa abandonare a preocupărilor lumeşti. A fost intangibil în ceea ce priveşte convenţiile sociale şi ecleziastice şi, deşi primise ordinaţia de călugăr, nu a întreţinut niciodată relaţii strânse cu nici una din marile aşezăminte monastice, deşi le-a înzestrat aşa cum a putut, uneori cu o generozitate ieşită din comun. Îndrăgind disciplina monastică şi cu toate acestea profund afundat în practica yogică a Mantrei Secrete, probabil că arăta foarte straniu în desele sale pelerinaje, purtând în jurul corpului bucata de pânză peticită, eşarfa albă şi părul lung specific unui yogi. Veşmintele neobişnuite purtate de Shabkar erau o reflectare exactă a personalităţii sale şi a eforturilor spirituale pe care le depunea. Ca yogi şi călugăr, el aduna în practica lui Calea Hinayana a renunţării monastice, Calea Mahayana a compasiunii universale şi Calea yoghică a Mantrei Secrete - cele trei vehicole ale buddhismului tibetan, puse în aplicare în conformitate cu schema gradată asociată atât de mult cu tradiţia Kadampa. Deşi în vremea lui Shabkar, Kadampa nu mai exista ca linie separată, învăţătura lor despre Lamrin sau etapele căii, a exercitat o influenţă universală asupra tuturor celor patru şcoli ale buddhismului tibetan, fiind şi un subiect de inspiraţie pentru compunerea unor mari opere care domină

125

Page 126: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

până în ziua de azi viaţa religioasă a tibetanilor: Mintea liniştită de Gyalwa Longchenpa, Nestemata Eliberării de Je Gampopa, Comoara Calităţilor Preţioase de Vidyadhara Jigme Lingpa şi bineînţeles, Marea Expunere a Etapelor Căii scrisă de însuşi Je Tsongkhapa. Urmând interzicerile formulate de Atisha, comportamentul exterior al lui Shabkar era .caracterizat de disciplina curată a ordinaţiei monastice. În interior, era un susţinător şi practicant pe viaţă al lojong, învăţăturile antrenamentului mental focalizate asupra bodhichittei relative şi absolute, în timp ce în secret, era un yogi desăvârşit ce reuşise să aducă la împlinire învăţăturile esoterice ale tantrei, în mod special instrucţiunile cele mai înalte şi mai secrete ale Dzogchen şi Mahamudra. Hinayana, Mahayana şi Vajrayana erau toate unite în practica sa, adusă la starea de realizare absolută. Atitudinea lui Shabkar faţă de diferitele şcoli ale buddhismului tibetan nu era umbrită de nici cea mai mică urmă de tendinţă sectară. Fără îndoială că aceasta se datora în primul rând stilului său de viaţă liber şi independent, necomplicat de loialitatea instituţională sau dependenţa de binefăcători. Ducea în întregime o existenţă de azi pe mâine. Nu avea un loc stabil şi îşi redusese nevoile la minimumul absolut. Devoţiunea discipolilor săi se manifesta adeseori în donaţii bogate, pe care însă le împrăştia cu repeziciune fie în ofrande religioase, fie în acte de caritate. Dharma era pentru el o chestiune de antrenament şi introspecţie personală iar nu de supunere faţă de o şcoală anume. Iubea învăţătura lui Buddha în toate manifestările ei, atitudinea sa faţă de toate tradiţiile fiind una de sinceră şi neprefăcută devoţiune. La un moment dat, în perioada de tinereţe, când a vizitat marea mănăstire Gelugpa, Labrang Tashikhyil din Amdo, Shabkar s-a rugat să fie capabil să practice Dharma la perfecţiune şi într-un mod neatins de nici un fel de prejudiciu. Referindu-se la acest eveniment în autobiografia sa, îl citează pe al cincilea Panchen Lama declarând autenticitatea tuturor şcolilor de buddhism tibetan şi comentează: “În conformitate cu aceste cuvinte, am cultivat întotdeauna devoţiunea plină de respect faţă de învăţători şi învăţături, văzându-i pe toţi şi toate ca fiind pure şi curate.” O caracteristică ce ieşea în mod special în evidenţă din personalitatea religioasă a lui Shabkar a fost gradul în care a combinat învăţăturile Nyingmapa şi Gelugpa, două şcoli adeseori considerate ca fiind situate la poli opuşi. Aceasta a fost sigur favorizată de mediul social al regiunii în care a crescut, departe de centrele puterii politice, unde practicanţii tuturor tradiţiilor locuiau aproape unii de alţii şi comunicau liber. Propriile lui rădăcini erau printre yogi Nyingmapa din Rekong (Amdo), faimoşi pentru puritatea samaya pe care o practicau şi puterile miraculoase rezultate din realizările lor spirituale. Aici a fost locul unde a început antrenamentul său religios şi reiese foarte clar din viaţa sa de mai târziu că învăţătura pe care a primit-o aici, prin viu grai şi prin puterea exemplului, a lăsat o urmă de neşters în caracterul său. La douăzeci de ani a primit ordinaţia de călugăr de la marele abate şi învăţat Gelugpa, Arik Geshe Jampel Gyaltsen Ozer, care l-a sfătuit pe Shabkar să îşi caute gurul său

126

Page 127: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

originar, marele maestru Nyingmapa Chogyal Ngakyi Wangpo. De la acesta din urmă a primit Shabkar toate învăţăturile şcolii Vechi de Traduceri, până la şi inclusiv instrucţiunile trekcho şi thogal ale Marii Perfecţiuni, care vor alcătui miezul practicii sale personale. Cu toate acestea, după cum aminteşte în biografia sa, Shabkar primea frecvent transmisii şi iniţieri din noile tradiţii, printre care şi mult îndrăgita sa Migtsema, vestita rugăciune către Tsongkhapa, nestemata Tărâmului Zăpezilor. Mai târziu, în călătoriile sale, îi făcea plăcere să viziteze aşezăminte Gelugpa din provinciile centrale U şi Tsang, unde aducea ofrande generoase şi cerea învăţături. De asemenea, făcea pelerinaje la marea mănăstire Sakya, unde a primit împuternicire-iniţiere de la fii lui Wangdu Nyingpo, al treizeci şi treilea deţinător al tronului. Şi cum se afla în apropiere, nu rata niciodată ocazia să îşi aducă omagiile la mănăstirea Jonang Ganden Puntsoling, fosta reşedinţă a lui Taranatha Kunga Nyingpo, pe învăţăturile căruia le copiase după lespezile de lemn păstrate acolo. Şi nu în ultimul rând, se simţea pe deplin acasă printre yogi Kagyupa de pe muntele Kailash sau alte locuri. Citind viaţa lui Shabkar, cu atmosfera ei de senină devoţiune şi respect faţă de toate tradiţiile, cu greu am putea ghici adâncimea conflictelor sectare ce au îmbolnăvit timp de generaţii întregi istoria socială a Tibetului. Atât de puternic şi de curat era respectul lui Shabkar faţă de toate tradiţiile buddhismului tibetan, încât a ajuns să fie celebrat ca manifestarea diferitelor personaje din exact aceste tradiţii. El este adeseori venerat ca o emanaţie a lui Manjushrimitra (‘jam dpal bshes gnyen), unul din patriarhii liniei Dzogchen din şcoala Nyingmapa. A fost recunoscut ca fiind încarnarea maestrului Ngulchu Gyalse Thogme, foarte venerat de adepţii Sakyapa şi ca renaşterea lui Chengawa Lodro Gyaltsen, un discipol apropiat al lui Je Tsongkhapa. Însă, cu toate acestea, Shabkar este celebrat mai ales ca emanaţia lui Jetsun Milarepa, unul din cei mai mari maeştri din şcoala Kagyu şi cele mai îndrăgite personaje din întreaga tradiţie tibetană. În ceea ce priveşte stilul de viaţă, talentul, perseverenţa şi realizarea sa, cu siguranţă că a păşit însă în mod evident mai mult pe urmele lui Milarepa.

Shabkar era faimos pentru afecţiunea şi grija sa pentru animale. Atitudinea lui era nu numai o simpatie personală sau o apreciere estetică ci una adânc înrădăcinată în înţelegerea învăţăturii buddhiste. Pentru Shabkar, precum şi pentru alţi buddhişti, animalele trebuiesc privite în primul rând şi mai presus de orice, ca fiinţe vii prinse ca şi noi în suferinţele samsarei. Oricât ar fi de diferite şi stranii în înfăţişarea lor fizică sau de rudimentare ca înzestrare emoţională şi intelectuală, ele au, fără îndoială, o minte şi sunt în cel mai esenţial mod, persoane. Ele sunt ataşate, nu mai puţin decât oamenii, de noţiunea de sine. Ele, tânjesc aşadar, după fericire şi împlinire în conformitate cu natura lor animală şi suferă atunci când nu reuşesc să le atingă. În comparaţie cu oamenii, animalele sunt bineînţeles, în mare dezavantaj. Minţile lor sunt mult mai mult întunecate de ignoranţă, fiind deasemenea stăpânite de puterea instinctului. Chiar dacă posedă facultăţi senzoriale mult mai puternice decât noi, inteligenţa lor nu este adaptată pentru primirea Dharmei şi urmarea metodelor care îi permit minţii să evolueze de la dependenţă şi sclavie la libertate. În lungii săi ani de retragere tăcută pe înălţimile muntoase ori în călătoriile solitare prin pustietatea tibetană, Shabkar a avut fără îndoială multe ocazii să privească de aproape animalele şi să le observe comportamentul. Astfel

127

Page 128: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

de ocazii, împreună cu extrema simplitate a stilului său de viaţă, au întărit cu siguranţă simpatia naturală pe care o simţea faţă de animale şi pe care o simţim de atâtea ori în autobiografia sa. Viaţa lui, trăită în sălbăticie, cu puţină mâncare şi un adăpost insuficient împotriva elementelor naturii, l-au făcut să înţeleagă greutăţile şi pericolele care constituie destinul natural al animalelor. Cu siguranţă i-a fost de multe ori frig şi foame şi a fost martor al fragilităţii şi suferinţei animalelor confruntate cu schimbări imprevizibile ale climei şi ameninţările prădătorilor lor naturali. În mod cert a simţit o camaraderie cu animalele, precum şi ele, de asemenea, trebuie să se fi obişnuit cu prezenţa inofensivă a acelui om straniu, în lungile sale retrageri solitare. Uneori Shabkar le vorbea şi din când în când - în sporovăiala ciorilor, spre exemplu sau în strigătul tânguitor al cucului - îşi imagina că i se adresează personal sau că vorbesc între ele. Odată a oferit o simplă instruire spirituală unei turme de kyang sau măgari sălbatici care părea că stau şi ascultă iar altă dată el însuşi a primit o învăţătură din toată inima de la o oaie bătrână. Reiese foarte clar din scrierile sale că era adeseori mişcat de frumuseţea animalelor şi se simţea bine în compania lor. Adeseori chemarea păsărilor şi murmurul insectelor erau cele care îi stimulau instrospecţia spirituală, trecându-le apoi în cântecele lui. Din fragedă tinereţe, Shabkar a fost îngrozit de tratamentul aplicat de oameni, animalelor. În primele pagini ale autobiografiei sale, este descrisă o experienţă din copilărie care avea să îl marcheze pentru tot restul vieţii.

“Într-o toamnă, am avut o recoltă foarte bogată. Toţi oamenii din toate gospodăriile, săraci şi bogaţi, au spus că ar trebui să sărbătorim. Asta bineînţeles însemna măcelărirea a multe zeci de oi. Priveliştea era înfiorătoare. Eu unul am fost îngrozit şi plin de milă pentru bietele fiinţe. Nu am putut suporta să stau în zona omorului ci a trebuit să plec şi să aştept până ce totul era gata. Când au terminat de ucis, m-am întors şi am văzut carcasele oilor înşirate peste tot şi tăiate în bucăţi. Atunci mi-am zis mie însumi: ‘’Aceşti oameni fac ceva foarte rău şi continuă în acţiunile lor, deşi ştiu că vor trebui să îndure consecinţele în vieţile viitoare. Când voi fi mare, voi trăi numai în conformitate cu Dharma şi voi întoarce pentru totdeauna spatele unui astfel de comportament rău.’’ Nu am încetat niciodată să îmi fac această promisiune mie însumi.”

De-a lungul vieţii sale, Shabkar, la fel ca orice alt învăţător buddhist, a oferit instrucţiuni în ceea ce priveşte legea karmei, încurajându-şi auditorii să se abţină de la ucidere, uneori cu rezultate impresionante. La fel precum contemporanul său mai în vârstă, Jigme Lingpa, a făcut o practică personală din a salva vieţile animalelor, cumpărându-le şi eliberându-le. Într-unul din cântecele sale, aminteşte că până la vârsta de cinzeci şi şase de ani (va trăi până la şaptezeci) a răscumpărat vieţile a câteva sute de mii de animale. Şi totuşi, în perioada de început a maturităţii sale, cu ocazia unui pelerinaj la Lhasa, a trăit o experienţă ce avea să se dovedească un

128

Page 129: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

moment de cotitură în stilul său de viaţă. Printre diferitele lui vizite la altare şi mănăstiri, pentru a-şi prezenta omagiul înaintea unor lama şi alţi demnitari politici şi religioşi, Shabkar se simţea atras întotdeauna la Jokhang, templul principal din oraş, care adăposteşte pe faimoasa Jowo Rinpoche, o imagine a lui Buddha Shakyamuni, făcută, după opinia generală, în timpul vieţii acestuia. Imaginea respectivă a fost şi este unul dintre cele mai venerate obiecte din lumea buddhistă tibetană, fiind, de-a lungul secolelor, centrul a nenumărate ofrande şi rugăciuni pline de devoţiune. “Într-una din zile”, îşi aminteşte Shabkar în autobiografia sa, “am rămas în prezenţa lui Jowo pentru foarte mult timp şi mă rugam atât de intens încât am intrat într-o stare de absorbţie profundă. Mai târziu, în timp ce mergeam mai departe pe calea ce înconjura oraşul, am dat de cadavrele a multe oi şi capre ce tocmai fuseseră ucise. În acel moment, compasiunea care a izbucnit în mine pentru toate animalele din lume ucise pentru hrană, a fost aşa de puternică încât nu i-am putut rezista. M-am întors imediat la Jowo Rinpoche, m-am prosternat şi am făcut acest legământ: ‘De azi înainte, voi abandona odată pentru totdeauna fapta rea de a mă hrăni cu carnea fiinţelor, oricare dintre ele fiind în trecut părintele meu.’” [KWGJ, f201] Era în anul 1812; Shabkar avea treizeci şi unu de ani. “De atunci înainte”, continuă el, “nimeni nu a mai ucis vreodată animale pentru a-mi oferi mie de mâncare. Mai mult decât atât, mi s-a spus chiar că, atunci când aflau că urma să îi vizitez, protectorii mei credincioşi spuneau: ‘Acest lama nu consumă carnea nici măcar a animalelor care au murit de moarte naturală; nu trebuie, aşadar, să lăsăm nici un fel de carne în jur, unde ar putea să o vadă.’ Şi în acest fel, ascundeau tot. Faptul că nici un animal nu a mai fost ucis pentru mine, se datorează, cred eu, compasiunii lui Jowo însuşi.” [KWGJ, f201] Decizia lui Shabkar de a se abţine de la carne a reprezentat un sacrificiu considerabil. Deşi călătorii din Tibetul zilelor noastre afirmă că mari cantităţi de orez şi vegetale importate din China se găsesc în multe regiuni ale ţării, situaţia era total diferită în vremea lui Shabkar. Este adevărat că, din timpuri imemoriale, în zonele joase dinspre sud şi est, erau cultivate suficiente grâne şi vegetale pentru ca majoritatea populaţiei de acolo să îşi poată suplimenta dieta bazată în mod esenţial pe carne. Însă cultivarea vegetalelor la o scară suficient de mare încât să ofere ceea ce ar fi numit în ziua de azi o dietă vegetariană adecvată era imposibil. Nici o cultură nu se poate dezvolta la altitudini de peste douăsprezece picioare iar nordul Tibetului este acoperit de păşuni imense potrivite numai pentru creşterea turmelor de iaci, capre şi oi. A renunţa la consumul de carne era aşadar, un act cu adevărat eroic, puţini fiind cei care reuşeau să îl pună în practică. Aceasta ar fi însemnat să te mulţumeşti cu o dietă alcătuită aproape numai din unt, lapte bătut şi tsampa, făina tradiţională tibetană făcută din orz prăjit şi mâncată de obicei sub forma unor bucăţi de cocă amestecate cu unt şi ceai. Ar fi însemnat, de asemenea, să te confrunţi cu o rezistenţă scăzută la boli, rezultat al deficienţei de vitamine şi proteine şi însemna în

129

Page 130: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

mod sigur o mai mare vulnerabilitate la frig, simţit mai acut atunci când organismul este lipsit de un aport adecvat de grăsime. Este, aşadar, de la sine înţeles, că o asemenea dietă era dincolo de capacitatăţile majorităţii locuitorilor. Chiar şi într-o ţară în care principiile Mahayana erau omniprezente, unde nimeni nu putea spune că nu cunoaşte învăţăturile lui Buddha despre compasiune, era pur şi simplu imposibil pentru majoritatea oamenilor să trăiască aceste învăţături până la nivelul obiceiurilor alimentare. În cazul marilor mănăstiri, aprovizionarea călugărilor cu o cantitate adecvată de alimente vegetale, chiar şi în cazul în care aceştia preferau o dietă fără carne, era în totalitate în afara oricărei discuţii. A fi vegetarian în Tibet necesita asemenea puteri de a îndura lipsurile, precum şi o hotărâre ce nu putea veni decât din cea mai adâncă convingere. Toate aceste consideraţii - lărgimea practicii lui Shabkar ce îmbrăţişa întreaga arie a Doctrinei, aderarea lui necondiţionată la toate şcolile de buddhism tibetan, perfecta integritate a caracterului său, precum şi sacrificiile pe care era gata să le facă pentru a trăi în conformitate cu introspecţiile şi principiile sale - îi dau o autoritate ieşită din comun şi dreptul de a vorbi în numele întregii tradiţii. Ceea ce are de spus despre consumul de carne şi relaţia ei cu practica buddhistă este, tocmai din acest motiv, foarte important şi trebuie auzit, chiar dacă, probabil, diferă de opiniile şi preferinţele personale ale fiecăruia dintre noi ori pare dincolo de puterile noastre. Înainte de a analiza mai în detaliu argumentele lui Shabkar, este necesar să atragem atenţia asupra dificultăţii, dacă nu chiar a imposibilităţii, de a ajunge la o definiţie a învăţăturii despre consumul de carne, în aşa fel încât toate părţile să fie de acord. Cel mai clar motiv este tocmai faptul că atitudinea lui însăşi Buddha în ceea ce priveşte consumul de carne, aşa cum este ea prezentată în scripturi, pare ambiguă. În unele sutre, şi anume cele recunoscute de Hinayana, îl găsim pe Buddha sfătuindu-i pe discipolii lui să se abţină numai de la anumite tipuri de carne, ceea ce implică aşadar, că tipurile de carne neinterzise erau o hrană acceptabilă. El permite, de asemenea, comunităţii monastice să consume carnea ce îndeplineşte anumite condiţii. În alte ocazii, se spune că Buddha însuşi a consumat carne şi se afirmă, nu fără contestaţie, că moartea sa ar fi fost datorată consumului unei ofrande ce conţinea carne de porc infectată. În altă parte, însă, mai ales în lankavatara-sutra şi alte scripturi Mahayana, Buddha critică în cei mai duri termeni mâncarea de carne şi o interzice în toate circumstanţele. În cele din urmă, în anumite texte ale Mantrei Secrete, consumul de carne, împreună cu alcoolul, pare că este nu numai permis dar chiar şi încurajat. Shabkar se apropie de această ghicitoare şi joc de cuvinte în spiritul căii gradate şi explică aparentele contradicţii aflate în scripturi ca manifestări ale artei pedagogice a lui Buddha. Atingând Iluminarea pentru el însuşi, acesta nu a căutat să îşi demonstreze propria superioritate şi măreţie proclamând în gol adevăruri sublime, aflate dincolo de capacitatea audienţei sale. Dorinţa sa fundamentală a fost să îi aducă pe ceilalţi la propriul său nivel de înţelegere iar în acest scop, a fost un

130

Page 131: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

pragmatic. Ştiind că oamenii sunt transformaţi numai prin ceea ce pot înţelege şi asimila cu adevărat, nu i-a băgat în ceaţă cu vorbe subtile şi greu de înţeles şi nici nu a încercat să le impună discipline care erau în afara puterii lor. În loc de asta, a vorbit în funcţie de nevoile şi capacităţile oamenilor. Învăţăturile înregistrate în scripturi sunt, aşadar, condiţionate de împrejurări, oferite într-o anumită situaţie şi unor persoane specifice. O învăţătură potrivită unui anumit om sau grup de oameni nu se potriveşte în mod necesar altora. Instrucţiunile destinate discipolilor înzestraţi cu o mare ascuţime a vederilor şi care se apropie foarte mult de înţelegerea lui Buddha, nu sunt potrivite pentru discipolii cu capacităţi mai mici, care au nevoie de o apropiere gradată de adevăr. Scripturile buddhiste prezintă un întreg ansamblu de instruire, toate având un singur ţel: să conducă fiinţele către Eliberare. De aici putem trage două concluzii importante. Prima este aceea că există o ierarhie a învăţăturii, o scală a validităţii, în conformitate cu care instruirea de bază este privită ca fiind provizorie, prezentată în funcţie de necesitate şi întrecută de una mai înaltă şi mai solicitantă ce urmează a fi revelată când discipolul este pregătit. Pentru Shabkar, precum şi pentru toţi învăţătorii buddhismului tibetan, instrucţiunile expuse la nivelul Hinayana sunt de o importanţă vitală în aşezarea unei fundaţii solide pentru practica şi înţelegerea corectă. Însă ele nu au un caracter ultim ci sunt depăşite de învăţăturile Mahayana, aşa precum în chiar Mahayana, învăţăturile sutrelor pregătesc drumul pentru şi sunt depăşite de cele ale tantrelor. În acest fel, toate elementele învăţăturii lui Buddha se pliază într-un sistem coerent şi armonios, în care învăţăturilor ce par incomplete dintr-un punct de vedere mai înalt le este oferită o poziţie potrivită şi pregătitoare, aflată în josul scalei. Văzute în această lumină, învăţăturile scripturilor Hinayana şi Mahayana pot fi reconciliate şi nu mai are nici un rost să se speculeze, aşa cum au procedat unele autorităţi în domeniu, pe marginea posibilităţii interpolării unor texte şi interpretările rău voitoare ale cuvintelor lui Buddha de către generaţiile următoare. A doua concluzie importantă este că validitatea unei anumite învăţături depinde de circumstanţele în care a fost oferită. Este o greşeală să se citeze învăţături ieşite din context care să fie apoi aplicate într-un mod mult prea larg, în situaţii pentru care nu au fost destinate. Astfel, o instruire oferită într-un cadru Hinayana nu îşi are locul şi nu prezintă aceeaşi validitate într-un context Mahayana. Aşa cum arată Shabkar, mare parte din confuzia în ceea ce priveşte consumul de carne se datorează unei citiri superficiale şi incorecte a scripturilor. Aşa cum am văzut, în ciuda prezenţei Mahayana în Tibet şi a multor mari maeştri care au propovăduit-o şi au trăit-o în deplina ei puritate, introducerea chestiunii legate de consumul de carne nu s-a dovedit a fi o alegere practică pentru cei mai mulţi oameni. Şi aşa cum am arătat, folosirea în afara contextului a unor citate din scripturi pentru a justifica consumul de carne este parte integrantă a unui scenariu pur omenesc.

131

Page 132: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Când oamenii sunt constrânşi de slăbiciune să acţioneze într-un mod care se află în contradicţie cu idealurile lor, este natural să încerce să se justifice ori să mai aline din presiunea psihologică rezultată în urma acesteia. În situaţii de adevărată dificultate, este de asemenea ceva natural să se urmeze calea ce presupune o rezistenţă mai mică. De exemplu, în Kham sau Amdo la sfârşitul iernii, toată lumea este foarte flămândă. Dacă la îndemână se află carne, cu greu ar putea cineva să îi critice pe aceia care o cumpără şi o consumă fără să se întrebe prea mult de unde provine, spunându-şi în acelaşi timp că nu sunt deloc responsabili de moartea animalului. ...... va urma

Însă indiferent cât de convingătoare ar putea fi argumentele condiţionate de împrejurări şi nu există nici o îndoială că acestea au fost şi sunt foarte puternice în Tibet, rămâne însă foarte important faptul de a păstra principiul esenţial. Oricât de mult ar putea fi justificat consumul de carne în anumite situaţii sau în cazul unor anumite persoane, aceasta nu ar trebui să ascundă faptul că mâncarea de carne atacă idealul Mahayana şi este, în situaţii normale, lipsit de orice îndreptăţire. Reiese foarte clar din scrierile lui Shabkar că aceasta a fost una din preocupările sale fundamentale: indiferent cât de grele ar fi condiţiile practice, este necesar să se proclame adevărul şi să se menţină viu idealul. Toate acestea scot şi mai bine în relief poziţia lui Shabkar. Învăţătura sa referitoare la consumul de carne pare extraordinar de idealistă chiar şi în vestul îndestulat, ce să mai zicem însă de condiţiile aspre din Tibet. Şi totuşi, adevărul este că nu există reguli fixe. Indiferent care ar fi mediul cultural şi geografic, comportamentul rămâne o chestiune de alegere şi capacitate individuală. Este evident că sinceritatea cultivată cu abnegaţie este cel mai important factor, deşi trebuie să admitem că, acolo unde judecata este posibil să fie influenţată de dorinţă şi de puterea obiceiului, auto-amăgirea poate să fie un însoţitor foarte îndârjit. Shabkar era pe deplin conştient de aceşti factori dificili iar atitudinea sa era una de realism plin de compasiune. Deplângea situaţia existentă, însă ştia foarte bine că propovăduia o practică situată cu mult deasupra capacităţilor majorităţii compatrioţilor săi. Cu toate acestea, continua să o promoveze, însă fără să devină moralist sau să adopte aere de judecător. Se întrista adânc din cauza victimelor măcelarilor şi nu suporta ipocrizia şi falsa pledoarie în căutare de scuze a anumitor practici împământenite. Ştia însă, că, în orice situaţie, cea mai bună soluţie de a îmbunătăţi starea de fapt era prin stăruinţă şi exemplu personal. Prima parte a autobiografiei sale se încheie cu un vers în care îşi trece în revistă faptele de până atunci, adică până la vârsta de cinzeci şi şase de ani. Vorbind despre el, spune: “Am respectat toate legămintele Pratimoksha, Bodhisattva şi Mantrayana. Am renunţat la carne, alcool, usturoi, ceapă şi tutun şi m-am întreţinut numai cu cele trei albe, cele trei dulciuri, ceai şi tsampa.” [KWGJ, f480b] Apoi îşi enumeră discipolii: 108

132

Page 133: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

mari fii spirituali, 1800 mari meditatori, bărbaţi şi femei, zeci de mii de călugări şi călugăriţe care au fost adepţii săi şi care locuiau în mănăstiri, precum şi o mulţime de yogi, practicanţi din sate şi laici devotaţi care făceau tot ce puteau prin practică, rugăciuni, post şi recitări de mantre. Din toată această imensă comunitate îi menţionează în mod special pe acei practicanţi care, “atingând perfecta blândeţe iubitoare, compasiune şi bodhicitta, au renunţat la consumul de carne.” [KWGJ, f480b] Aceştia erau aproape trei sute - un procent foarte mic, dar despre care vorbeşte cu mare încântare şi apreciere. Restul discipolilor lui Shabkar erau consumatori de carne - pe care îi acceptase ca elevi ce urmau să fie antrenaţi pe Cale. În lucrarea Răul consumului de carne, Shabkar citează din Mahaparinirvana sutra, în care Buddha spune: “Învăţătură mea nu este asemenea celei a asceţilor goi. Eu, Tathagata, am stabilit reguli de disciplină în funcţie de specificul fiecăruia.” Urmând aceeaşi tradiţie, Shabkar nu a fost un fundamentalist intolerant, promovând o singură regulă indiferent de circumstanţe. Preocuparea sa fundamentală era ca oamenii să se schimbe şi să crească. Pentru noi cei care urmăm Calea, puşi faţă în faţă cu obiective care sunt, deocamdată, dincolo de capacităţile noastre, a adopta o atitudine de smerenie şi a fi pregătiţi să “începem de acolo de unde ne aflăm”, folosind materia primă pe care o avem la îndemână în propria personalitate, cu toate nevoile şi slăbiciunile ei, este cea mai realistă atitudine posibilă, dacă nu chiar singura. Dacă, din indiferent de motiv, nu putem fără carne, atunci ca mâncători de carne începem antrenamentul spiritual. Şi chiar faptul că ne antrenăm şi progresăm către un ţel anume constituie adevăratul motiv pentru care este atât de important să respectăm idealul şi să nu îl ascundem în spatele argumentelor ipocrite. Acceptarea posibilităţii de schimbare este o precondiţie a progresului moral. Urmând Calea Bodhisattvaşilor, adeptul trebuie să se aştepte să fie transformat; şi luând în calcul profunzimea acestei transformări, posibila modificare a dietei poate foarte bine părea doar o mică ajustare.

Longchen Rabjampa (Longchenpa) Indemnuri din inima

1. Adunand prin tot soiul de mijloace iscusite, in jurul tau o mare multime de oameni, poti intemeia un lacas monastic infloritor. Acesta va fi insa doar motiv de cearta si prilej de mari atasamente. A ramane singur e sfatul meu din inima. 2. La ceremoniile satesti, dornic de-a indeparta obstacolele si de-a supune duhurile rele, poti demonstra indemanare in fata multimii. Dar lacomind la hrana si bogatii, doar propria-ti minte va fi cea rapita de demoni. A-ti supune propria minte, e sfatul meu din inima. 3. Adunand mari contributii de la oameni nevoiasi, poti ridica statui si monumente, poti imparti pomeni din belsug ori te poti angaja in alte actiuni de acest fel. Din toate acestea insa, ceilalti vor acumula doar pacate pe

133

Page 134: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

taram virtuos. A-ti purifica propria minte e sfatul meu din inima. 4. Dornic de propria marire, poti expune altora Legea (dharma), iar prin numeroase trucuri incorecte, poti aduna in preajma-ti un cerc considerabil de oameni importanti sau simpli. Dar atasamentul pentru realitatile grosiere va fi doar prilej de mandrie. A avea doar planuri pe termen scurt, e sfatul meu din inima. 5. Prin negustorie ori camatarie si prin tot soiul de asemenea inselaciuni – poti aduna avere prin mijloace injuste, fiind capabil de a face mari ofrande. Dar meritele intemeiate pe lacomie vor fi doar izvor al celor opt dharme lumesti (faima si obscuritate, placere si durere, castig si pierdere, pretuire si blam.). 6. Servind ca martor sau chezas, ori fiind implicat in dispute legale, poti indrepta discordiile dintre altii, gandind ca asta-i bine pentru toti. A te complace insa in aceste fapte, vei fi in cele din urma robit intereselor profitabile. A te mentine fara de asteptari ori nelinisti, e sfatul meu din inima. 7. Administrand provincii, avand slujitori si posesiuni materiale, renumele propriu poate face inconjurul lumii. In clipa mortii insa, toate aceste lucruri nu-ti vor fi de nici un folos. A persevera in practica devotiunilor e sfatul meu din inima. 8. Trezorieri, slujitori, responsabili si bucatari sunt stalpi ai comunitatii monastice. Dar o minte preocupata de aceste lucruri e doar prilej de amaraciune. A limita aceasta zarva confuza e sfatul meu din inima. 9. Luand cu sine obiecte religioase, ofrande, carti si dichisuri pentru gatit, te poti retrage in solitudinea muntilor cu toate cele necesare. Dar a fi bine echipat va fi doar sursa de griji si certuri. A te lipsi de nevoi e sfatul meu din inima. 10. In aceste vremuri decazute poti reprosa grosolania celor din jur. Dar chiar gandind ca le va folosi, acest lucru va fi doar izvor de ganduri inveninate. A rosti doar vorbe pasnice e sfatul meu din inima. 11. Lipsit de orice considerantie egoista, poti, cu afectiune, arata celorlalti propriile lor defecte, gandindu-te doar la binele lor. Dar chiar adevarate fiind cele spuse, le vei rani inimile. A rosti doar cuvinte amabile e sfatul meu din inima. 12. Angajandu-te in controverse, aparandu-ti punctele de vedere si contrazicand pe-ale altora poti crede ca pastrezi puritatea Invataturilor. Dar in acest mod, creezi doar ganduri impure. A pastra tacerea e sfatul meu din inima. 13. Acordind Invataturi poti apara intr-un mod partizan descendenta spirituala si vederile filozofice ale propriului Guru. A te pretui insa pe sine, in vreme ce-i micsorezi pe altii, va coace propriile-ti atasamente si ura. A abandona aceste lucruri, e sfatul meu din inima. 14. Examinand in profunzime Dharma ce ti-a fost transmisa, poti crede ca a intelege greselile celorlalti probeaza dobandirea intelepciunii discriminative. A gandi astfel insa, e doar pricina de pacate. A vedea totul ca fiind fara de pata e sfatul meu din inima.

134

Page 135: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

15. Vorbind exclusiv in spiritul vacuitatii si dispretuind cauza si efectul, poti crede ca non-actiunea e ultimul punct ale Dharmei. Insa abandonandu-le pe amandoua vei istovi prosperitatea propriei tale practici. A le uni pe acestea e sfatul meu din inima. 16. Legat de a treia initiere, ce produce pogorarea esentei s.a.m.d., poti crede ca urmand calea trupului altuia iti va aduce un progres remarcabil. Dar pe aceasta cale impura, multi mari meditatori au fost inrobiti. A te increde in cararea eliberarii e sfatul meu din inima. 17. A conferi imputerniciri celor lipsiti de calificare si a distribui multimii substante sacramentale e izvor de abuz si distrugere a samaya. A prefera o conduita integra e sfatul meu din inima. 18. Iesind gol in public ori practicand alte excentricitati de acest fel, poti crede ca te porti ca un yoghin. Dar acest lucru ii face pe laici sa-si piarda credinta. A fi chibzuit in toate faptele e sfatul meu din inima. 19. Oriunde te-ai afla, dorind a fi cel mai mare, actionezi de o maniera traditionala si profana. Acest lucru e cauza a caderii dinspre culmi in vai. A ramane nici incordat, nici relaxat e sfatul meu din inima. 20. Indiferent ca locuiesti in sate, manastiri sau retrageri montane, fara a cauta apropiati, poti fi prietenul tuturor, in absenta apropiatilor lipsind animozitatile. A-ti pastra independenta e sfatul meu inima. 21. Asumand o expresie artificiala poti adresa in mod delicat omagii patronilor ce se ingrijesc de propria-ti subzistenta. Dar ducandu-i de nas pe altii, te vei vara pe tine in bucluc. A actiona cu ecuanimitate e sfatul meu din inima. 22. Exista nenumarate scrieri asupra divinatiei, astrologiei, medicinii s.a.m.d. Chiar daca toate trateaza felurite tehnici bazate pe legaturile interdepenente, ce duc la omniscienta, atasamentul excesiv fata de aceste lucruri variate, iti va dispersa propria contemplatie. A diminua studiul acestor stiinte e sfatul meu din inima. 23. Stand inauntru si randuind interiorul poti avea tot confortul in mijlocul solitudinii. Insa acest lucru seamana cu risipirea intregii vieti in detalii neinsemnate. A abandona toate aceste activitati e sfatul meu din inima. 24. A fi invatat, virtuos s.a.m.d, de asemenea inzestrat cu sarguinta spre desavarsire inalta calitatile tale la apogeu. Insa atasamentul fata de acestea nu va face decat sa te incurce. A sti cum sa fii liber, fara egocentrism, e sfatul meu din inima. 25. A produce caderi de grindina si traznete, a rosti formule magice, si in acelasi timp protejandu-te pe tine de toate acestea, poti crede ca ai supus ce era de supus. Dar distrugand fiinta altora, vei sfarsi in lumi inferioare. A ramane umil, e sfatul meu din inima. 26. Poti avea din abundenta textele dorite, sfaturi, notite si altele de acest fel. Dar fara a le pune in practica, la vremea mortii tale ele nu vor fi de nici un folos. A studia propria minte, e sfatul meu din inima. 27. Pe timpul concentrarii intr-un singur punct, poti avea experiente, pe care sa le discuti cu altii, poti scrie versuri spirituale ori canta cantece despre realizare. Desi aceste lucruri sunt manifestari naturale ale practicii,

135

Page 136: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

ele sporesc gandurile hoinare. A te pastra departe de intelectualizarea experientelor e sfatul meu din inima. 28. Orice gand s-ar ridica e important sa-l observi. Astfel cand ai obtinut o intelegere clara a mintii e important sa ramai impreuna cu ea. Pe de alta parte, nefiind nimic asupra careia sa meditezi, important e sa ramai in meditatie. A fi vesnic atent, e sfatul meu din inima. 29. In mijlocul vacuitatii, actionand conform legii cauzei si efectului, inteleasa fiind non-actiunea si pastrand cele trei legaminte cu desavarsita compasiune ne putem stradui pentru beneficiul tuturor fiintelor. A uni cele doua e sfatul meu din inima. 30. Se poate sa fi urmat numerosi Invatatori intelepti si realizati, sa fi primit numeroase instructiuni profunde si sa fi rasfoit cateva sutre si tantre, insa fara sa le aplici in practica. Vai tie! N-ai facut decat sa te amagesti singur. In acest fel, pentru mine si pentru cei ca si mine am rostit aceste 30 de indemnuri din inima. Oricat de mic ar fi meritul dobandit dintr-un astfel de spirit de renuntare, fie ca toate fiintele sa obtina calauzire in salbatica intindere a existentei si sa fie statornicite in marea fericire. Pasind pe urmele celor ce sunt Buddha si Boddhisattva in cele trei timpuri si a tuturor marilor sfinti, fie ca noi sa devenim cei mai de seama fii ai lor. Astfel, indemnat de o farama de renuntare, Tsultrim Lodro (nume sub care mai este cunoscut Longchenpa) a conceput aceste 30 de indemnuri, date din inima.

Milarepa a spus:

Daca Invatatorul cuiva nu-i dintr-o neintrerupta Succesiune, Care-i folosul initierii?

Daca Dharma nu-i contopita cu propria natura, Care-i folosul cunoasterii pe dinafara a Tantrelor?

Daca renuntarea la scopurile lumesti nu-i implinita, Care-i folosul meditatiei asupra Invataturilor alese?

Daca tot egoismul nu-i abandonat, chiar din strafundurile inimii, Care-i folosul in a onora aniversari?

Daca credinta si iubirea nu-l insotesc pe intelept cat e in viata, Care-i folosul contemplarii relicvelor si imaginilor?

Daca fiece cuvant al Invatatorului nu-i privit si ascultat intotdeauna ca fiind adevarat, Ce folos este in a avea o multime de discipoli?_________________"Dharma-Kaya mintii voastre veti vedea si vazand Aceasta ati vazut Totul,

136

Page 137: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Viziunea Infinita, Roata Nasterii si a Mortii si Starea de Libertate." Milarepa

Povata pentru Repa Dorje Wonshu

Odata, pe cand Jetsun Milarepa locuia in Pestera Dhujen din Dinma Drin, in jurul sau s-au adunat numerosi discipoli si sustinatori; unul dintre acestia, un tanar descendent din tribul Tigrului, i-a spus: "Cand ma gandesc la suferintele nascute din ciclul nesfarsit al nasterii si al mortii, nu ma pot complace in lenevie nici macar o singura clipa. Te rog, accepta-ma ca slujitor al tau, si voi medita zi si noapte impreuna cu tine. De asemenea, cand ma gandesc la meritele tale si la nobilele fapte ale Invatatorilor din Linia noastra, toate meritele si virtutile lumesti devin neinsemnate. Te rog, da-mi invataturile care sunt esenta Dharmei."

Drept raspuns, Milarepa a cantat:

Linia mea este Linia lui Dorje-Chang, Strabunicul meu a fost Supremul Tilopa, Bunicul meu a fost marele Pandita Naropa, Tatal meu este Marpa Traducatorul, Iar eu sunt Yoghinul Milarepa. Acestia, impreuna cu obarsia Instructiunilor profunde, Sunt cele sase stindarde ale Liniei mele.

Acum, am sa va spun cele "Sase Inselaciuni":

Pentru mine, manastirile sunt asemenea locurilor unde se aduna Lemnele gaunoase care plutesc pe rau. Desi se pretinde ca acolo viata este divina si pura, Pentru mine, ea este inselatoare si iluzorie; De astfel de companioni nu am nevoie!

Eu sunt un om care indrageste pacea mintii Si detesta flecareala si dezbaterile!

Cand caldura-Dumo este aprinsa inauntru Toate hainele groase devin inutile; De pelerina apasatoare si grea nu am nevoie, Iar pentru treburi gospodaresti nu simt nici o dorinta.

Cand renuntarea ia nastere in mine, Toate lucrurile si averile isi pierd valoarea; Nu simt nici o dorinta pentru negot, Si nici pentru acumularea de bogatie.

137

Page 138: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

Cand perseverenta si sarguinta cresc in mine, Fiii si discipolii nu mai sunt importanti; Nu am nevoie de intalniri si vizitatori Deoarece nu fac decat sa-mi intrerupa devotiunea.

Cand practici Instructiunile-Esenta, Prelegerile despre Dharma isi pierd importanta; Nu am nevoie de carti si stiinta carturareasca, Intrucat nu fac decat sa starneasca orgoliul!

Acesta este Cantecul celor Sase Inselaciuni In care pot fi gasite invataturi despre esenta Dharmei. Gandeste-te la el, si tine-l minte!

O protectori si discipoli plini de credinta, Facatorii de rele sunt multi, dar practicantii de virtute putini. Toate suferintele sunt rasplata pacatelor, Si toate bucuriile sunt rasplata virtutilor. Si unele si celelalte nu sunt decat consecinta propriilor fapte.

Auzind acest cantec, toti cei prezenti au fost impresionati si fericiti. Tanarul respectiv a fost acceptat de catre Jetsun ca discipol si slujitor. Mai tarziu, el a devenit unul dintre fiii apropiati ai lui Milarepa, si a fost cunoscut ca Daugom Repa Dorje Wonshu._________________"Dharma-Kaya mintii voastre veti vedea si vazand Aceasta ati vazut Totul, Viziunea Infinita, Roata Nasterii si a Mortii si Starea de Libertate." Milarepa

138

Page 139: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

139

Page 140: Copy of parabole utile in intelegerea invãtãturii despre karmã

140