CORELAŢIA DINTRE DREPTURILE PATRIMONIALE ŞI PATRIMONIU

DREPTURILE PATRIMONIALEDrepturile patrimoniale (adica acelea care au continut economic, fiind

evaluabile in bani) se impart in doua mari categorii: drepturi reale si drepturi de creanta.

Drepturile reale au fost definite ca: drepturi subiective patrimoniale care confera titularului lor anumite prerogative, recunoscute de lege, asupra unui bun, pe care el le poate exercita in mod direct si nemijlocit, fara a fi necesara, in acest scop, interventia oricarei alte persoane. Din contra, toti ceilalti au obligatia de a nu intreprinde nimic de natura a impiedica exercitiul netulburat al acestor drepturi de catre titularii lor.

Drepturile de creanta (personale) sunt acele drepturi subiective patrimoniale in virtutea carora titularul lor sau subiectul activ, numit creditor, are posibilitatea juridica de a pretinde subiectului pasiv, numit debitor, persoana determinata, sa dea (dare), sa faca (facere) sau sa nu faca (non facere) ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat.

CLASIFICARE

Din punct de vedere al naturii bunurilor asupra cărora poartă, drepturile reale se împart în două categorii: drepturi reale mobiliare(purtând asupra bunurilor mobile corporale sau incorporale ) si drepturi reale imobiliare (purtând asupra bunurilor imobile).

Principala clasificare a drepturilor reale este

aceea în drepturi reale principale şi

drepturi reale accesorii.

 Drepturile reale principale sunt acele drepturi reale care au o existenţă independentă, de sine stătătoare, în raport cu alte drepturi reale sau de creantă. La rândul lor, ele se împart în drepturi de proprietate (publică sau privată) şi drepturi reale derivate din dreptul de proprietate.

Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate pot să fie la rândul lor desprinse din dreptul de proprietate privată sau pot fi constituite asupra dreptului de proprietate publică.

Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate privata (denumite şi dezmembrămintele dreptului de proprietate) sunt opozabile erga omnes, inclusiv proprietarului.

Dezmembrămintelor preiau unele din atributele proprietaţii, titularul lor putând avea posesia, folosinţă, dispozitia materială sau (parţial) juridică, în timp ce proprietarul va avea întotdeauna dispoziţia juridică asupra bunului. Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt:

a) Dreptul de uzufruct

b) Dreptul de uz

c) Dreptul de abitaţie

d) Dreptul de servitute

e) Dreptul de superficie

Drepturile reale accesorii sunt acele drepturi reale care se constituie pentru a însoţi şi garanta alte drepturi de creanţă, fără a avea independenţa sau existenţa de sine stătătoare. Ele sunt: dreptul de gaj, dreptul de ipotecă, privilegiile speciale si dreptul de retenţie. Ca o regulă, drepturile reale accesorii beneficiază de atributele de urmărire şi preferinţă, aceasta însemnând că un creditor garantat prin gaj, ipoteca sau privilegiu special are dreptul de a urmari bunul obiect al garanţiei în mâna oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate din preţul acelui bun, înaintea creditorilor chirografari sau ai altor creditori garantaţi ulteriori.

Termenul de patrimoniu este circumscris exclusiv sferei drepturilor si obligaţiilor patrimoniale. Drepturile şi

obligaţiile patrimoniale pot fi privite globalist, ca o totalitate sau universalitate juridică aparşinând unei persoane, facând abstracţie de individualitatea fiecarui drept şi a fiecărei obligaţii în parte. Acest mod de abordare a drepturilor şi obligaţiilor ne conduce la noţiunea de patrimoniu.

În doctrină patrimoniul a fost definit ca o entitate juridică distinctă, ce reprezintă totalitatea sau universalitatea drepturilor patrimoniale şi obligaţiilor patrimoniale care aparţin unei persoane. Din această definiţie rezultă că patrimoniul, ca sumă de valori patrimoniale, este format dintr-o latura activă si una pasivă.

Astfel, activul patrimonial este format din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale, iar pasivul patrimonial constă în valoarea tuturor obligaţiilor patrimoniale ale unei persoane. Drepturile (latura activa) a patrimoniului şi obligaţiile (latura pasivă) se găsesc într-o strânsă legatură, putând fi asemănate cu un cont curent al unei persoane, a carui valoare este supusă unor fluctuaţii succesive, prin naşterea de noi drepturi şi obligaţii, precum şi prin modificarea sau stingerea celor deja existente, fară ca aceste schimbări valorice să afecteze în vreun fel existenţa şi identitatea universalitaţii.

CARACTERISTICILE PATRIMONIULUIPatrimoniul este o universalitate juridica. El se prezinta ca o entitate juridica independenta si distincta de elementele sale componente. Drepturile si obligatiile patrimoniale, privite in individualitatea lor, pot suferi modificari (nastere, transformare, transmisiune, stingere). Aceste modificari au ca efect cresterea sau micsorarea activului si pasivului patrimonial, dar nu afecteaza existenta patrimoniului, ca entitate juridica de sine statatoare.

Orice persoana are patrimoniu. Atat persoanele fizice, cat si cele juridice, fiind subiecte de drept, au in mod necesar aptitudinea permanenta de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii, existenta lor neputand fi conceputa fara un patrimoniu. Patrimoniul este caracterizat prin potentialitate, astfel incat el exista chiar si atunci cand o persoana nu are nici o avere, prin simplul fapt ca atat timp cat exista persoana poate

(are vocatia) de a dobandi drepturi si

obligatii. Pe de alta parte, existenta

patrimoniului nu poate fi conceputa

fara un titular, intrucat patrimoniul este

alcatuit din drepturi si obligatii care au sens doar apartinand unei persoane.

Patrimoniul este inalienabil. Patrimoniul

este strans legat de persoana careia ii

apartine, atata timp cat aceasta exista ca

subiect de drept.

Persoanele fizice pot instraina drepturi

sau chiar obligatii (in anumite cazuri) 

ut singuli, dar nu pot transmite prin acte 

inter vivos, intreg patrimoniul lor. Acesta

va putea fi transmis numai prin succesiune, in momentul incetarii din viata a titularului lui.

Patrimoniul este unic si divizibil.  O persoana are un singur patrimoniu. Patrimoniul, desi unic, poate fi impartit in mai multe grupe de drepturi sau obligatii, fiecare cu o destinatie sau afectatiune distincta si determinata si un regim juridic propriu.

Semnificaţia cuvântului patrimoniu provine din latinescul patrimonium; acesta derivă de la pater familias care era proprietarul întregii averi familiale; patrius înseamnă al tatălui său părintesc. Noţiunea patrimonium desemna bunurile unei familii, bunuri moştenite de la tată sau de la părinţi.

Instituţia dreptului civil funcţionează cu noţiuni

din care ea însăşi este formată. Printre noţiunile

principalele ale dreptului civil ce se impun a fi

reglementate este şi aceea de patrimoniu.

Din punct de vedere al continutului, raportul

juridic civil este alcătuit, de regulă, din trei elemente:

subiect, conţinut şi obiect.

Subiectele raportului juridic sunt persoanele fizice sau juridice.

Conţinutul raportului juridic este reprezentat de drepturile şi obligaţiile corelative care se nasc pentru şi respectiv în sarcina subiectelor sau părţilor determinate din acel raport.

Obiectul raportului juridic constă în acţiunea sau inacţiunea (conduita sau prestaţia) la care este îndreptățit subiectul activ şi la care este îndatorat subiectul pasiv.

Obiectul derivat al raportului juridic îl reprezintă bunurile, iar suma lor reprezintă patrimonial uneia sau alteia dintre părţile raportului juridic civil.

Drepturile şi obligaţiile subiectelor raportului de drept civil pot fi supuse la diverse separări pe anumite elemente de diferenţa (capacitate etc.).

Una dintre cele mai importante diferenţieri este aceea data de drepturile şi obligaţiile patrimoniale şi drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale.

Drepturile şi obligaţiile patrimoniale sunt

acelea care pot fi evaluate în bani, în timp

ce drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale

sunt lipsite de valoare economică şi prin

urmare nu pot fi evaluate pecuniar.

Termenul de patrimoniu este circumscris

exclusiv sferei drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale.

Punctul de corelaţie dintre drepturile patrimoniale şi patrimoniu se reduce la obiectul cuprins

în noţiunea ambelor termeni, astfel caracterul patrimonial ce determină capacitatea de a fi evaluat în bani este punctul culminant ce le caracterizează pe ambele.