CPC

Embed Size (px)

Text of CPC

Sistemul cardiovascular

Sistemul cardiovascular mentine constant calitativ si cantitativ lichidul tisular, deci mediul intern al organismului. Acesti sistem integrator al organismului are in principal rolul de a aduce oxigenul si substantele nutritive la nivelul tesuturilor si de a aduce dioxidul de carbon si produsii de dezasimilatie, adica metabolitii, la nivelul organelor unde se realizeaza eliminarea acestora. Este format dintr-un organ central numit cord si un sistem de vase prin care circula sangele, fiind alcatuit din artere, vene si capilare, si limfa, fiind reprezentat de catre vasele limfatice. Cordul este un organ cavitar cu doua atrii si doua ventricule, avand forma de con cu baza situata posterior si varful anterior. Are trei fete, trei margini, o baza si un varf. Pe fata exterioara exista santuri care limiteaza cele patru cavitati si anume: santul interatrial, santul interventricular si santul atrioventricular. Fata anterioara a inimii este in raport cu sternul si cu coastele, fiind numita si fata sternocostala. Fata inferioara este in raport cu muschiul diafragm, fiind numita si fata diafragmatica. Iar fata laterala este partea stanga a cordului. Baza este reprezentata de fata posterioara a atriilor si de vene, vena cava superioara, vena cava inferioara si venele pulmonare. Inima fiind situata asimetric, cea mai mare parte a sa se gaseste in partea dreapta a liniei mediane a corpului; din acest motiv se poate vorbi de o inima dreapta sau venoasa, care este situata mai anterior, si o inima stanga sau atriala situata mai posterior. Configuratia internat a

inimii. Inima este compartimentata in patru cavitati, doua atrii si doua ventricule separate intre ele prin septurile interventriculare si interatriale. Atriul si ventriculul comunica intre ele prin orificiile

atrioventriculare care poseda aparat valvular alcatuit din valve atrioventriculare, valva tricuspida in dreapta si bicuspida in stanga. Din fiecare ventricul porneste cate o artera mare, din ventriculul drept pornesc arterele pulmonare iar din cel stang porneste artera aorta, comunicarea ventriculelor cu arterele corespunzatoare se realizeaza printr-un orificiu arterial prevazut cu trei vulve, numite vulvele sigmoide. Septul ventricular are forma de triunghi cu varful in jos si baza sus care se continua cu septul interatrial. Septul interatrial este mai subtire, membranos si separa cele doua atrii, fata sa dreapta corespunde atriului drept si prezinta o depresiune numita fosa ovala sau orificul Botallo. Ventriculele sunt cavitati piramidale si au peretii mai grosi decat atriile. Ventriculul drept are trei pereti care au in structura lor trabecule musculare sub forma unor coloane si trei muschi papilari. In alcatuirea bazei sale gasim orificul antrioventricular tricuspid, prevazut cu trei valve si orificul arterei pulmonare prevazut cu trei valvule sigmoide. Din acest ventricul sangele neoxigenat pleaca spre plamani. Ventriculul stang are doi pereti alcatuiti din coloane musculare care sunt mai grosi decat cei ai ventriculului drept. Acesta prezinta orificiul atrioventricular bicuspid prevazut cu doua valve mitrale si orificiul aterei aorte prevazut cu valvule sigmoide. Din acest ventricul sangele oxigenat pleaca spre intreg intreg corpul. Din punct de vedere functional ventriculele sunt statii de pompare ale sangelui in sistemul vascular prin artere. Atriile au forma cuboidala si sunt separate prin spetul interatrial. Atriul drept are un perete anterior alcatuit din miocardul atrial, un perete medial reprezentat de septul interatrial, un perete superior reprezentat de orificiul de deschidere a venei cave superioare, un perete inferior reprezentat de catre orificiul venei cave inferioare si un perete anterior reprezentat de orificiul atriventricular tricuspid. Acesta primeste sangele neoxigenat prin cele doua vene cave. Atriul stang prezinta un perete anterior orificiului mitral iar peretele posterior are patru orificii de deschidere a venelor pulmonare. Acesta primeste sangele oxigenat de la plamani prin cele ptru vene pulmonare. In componeta ambelor atrii intra doua zone numite auriculare. Din punc de vedere functional atriile sunt statii de primire a sangelui din sistemul vascular, adus de vene. Structura cordului preinta trei tunici, una externa numita epicard, una mijlocie numita miocar si una interna numita endocard. Miocardul este o tunica musculara groasa, alcatuita din fibre musculare striate proprii pentru fiecare cavitate sau unitare celor doua ventricule. Musculatura atriala fiind independenta de cea ventriculara. Aceste fibre se insera pe scheletul inimii care este un aparat fibros asezat la baza inimiii si alcatuit din patru inele fibroase care formeaza conturul celor patru orificii ale inimii.

Constituie ce mai mare parte a peretelul inimii si este format din doua tipuri de celule, celule miocardice de tip contractil si celule miocardice de tip necontractil. Celulele miocardice de tip contractil formeaza peretii atriali si ventriculari, sunt organizate in fascicule musculare cu dispozitie circulara in atrii si oblic-spiratala in ventricule. Celulele miocardice de tip necontractil reprezinta doiar 1% din intreg miocardul si formeaza tesutul excito-conductor. Sunt celule autoexcitabile, specializate in generarea si donducerea stimulilor contractili, asigurand automatismul cardiac. Endocardul captuseste cavitate inimiii si se continua cu tunica interna a vaselor de sange care vin si pleaca din inima. Activitatea inimii este reglementata da catre sistemul excitoconductor, numit si miocardul embrionar. Acesta este un dispozitiv neuromuscular cae asigura generarea impulsului de contractie intermitent si transmiterea lui din atrii in ventricule. Incepe cu nodulul sinoatrial situat la locul de varsarea al venei cave superioare in atriul drept. De aici excitatia porneste si se difuzeaza in musculatura atriuui drept, stang spre nodulul antriventricular Aschoff-Taware, apoi prin fasciculul Hiss care strabate septul interventricular si se imparte in doua ramuri: dreapta pentru ventriculul drept si stanga pentru ventriculul stang. Contractiile inimii numite sistole se succed in mod normal la intervale regulate. Pauzele dintre contractii numite diastole, au o durata mai mare decat cea a sistolelor. Uneori fata de aceste contractii normale, pot aparea contractii percoce, numite extrasistole (palpitatii), urmate deseori de diastole alungite. Pentru ca sangele sa poata trece din atrii in ventriculi, sistola arteriala incepe inaintea celei ventriculare cu aproximativ 0,2 secunde. Dupa ce sangele a ajuns in ventricul, acesta se contracta la randul lui ( sistola ventriculara) impingand sangele in artera aorta si pulmonara. Sistola si diastola cardiaca formeaza impreuna un ciclul cardiac sau revolutie cardiaca. Vascularizatia inimii este formata in vascularizatia arteriala si cea venoasa. Vascularizatia arteriala este reprezentata da catre artea coronara stanga ce a

nastere din aorta, deasupra valvei sigmoide, coboara prin santul interventricular si ajunge la varful inimii pe care il inconjoara. Si de catre artera coronara dreapta ce ia nastere in dreptul valvei sigmoide drepte si ajunge in santul arterei valvei stangi apoi in septul interventricular si se anastomozeaza cu artera coronara stanga. Vascularizatia venoasa se caracterizeaza prin existenta unuiimnes sistem colector care dreneaza majoritatea venelor, prezentat de sinusul coronar in care se deschide marea vena coronara. Sinusul este prevazut cu doua valvule, una la originea sa, valvula Vieussens si alta la varsarea sa, in atriul drept, valvula lui Thebessius. Inervatia cordului este asigurata de ramuri din plexul cardiac cu ramuri ale simpaticului provenite din ci trei ganglioni cervicali si ramuri parasimpatice reprezentate de nervul vag. Plexul cardiac rezulta din anastomoza acestor ramuri in jurul vaselor mari si este format din plexul cardiac anterior si plexul cardiac posterior. Pericardul este un sac fibros si seros care imbraca inima si vasele sale, are doua componente, una externa numita si pericard fibros, si una internat numita si pericard seros. Cele doua foite sunt in continuitate una cu cealalta. Pericardul fibros are forma unui trunhi de con cu baza inferioara prina pee centrul tendinos al diafragmei si cu varfu in sus. Este legat de organele vecine prin ligamente :cele sterno-pericardice,

cele freno-pericardice, cele vertebro-pericardice. Pericardul seros are o foita viscerala-epicard care imbraca inima si o foita parietala care captuseste pericardul fibros. Intre ele se delimiteaza cavitatea pericardica in care exista o cantitate mica de lichid. Epicardul imbraca inima si vasele sale de la varf spre baza, apoi urca pe fetele anterioare ale arterelor mari pana la locul de insertie a pericardului fibros unde se rasfrange pe fata profunda a acestuia.

Sistemul vascular este format din vasele sanguine. Dupa structura si functiiloe lor, vasele sunt de trei tipuri : artere, capilare si vene. Ele se continua unele cu altele formand un sistem inchis prin care sangele circula de la inima la tesuturi si inapoi la inima. Arterele sun vase care transporta sangele de la inima spre reteaua de capilare de la nivelul tesuturilor, calibrul lor descreste de la inima spre periferie, pe masura ce se ramifica. Arterele pot fi : artere mari, mijlocii si mici, numite si arteriole, aceste se continua cu capilarele. Capilarele sunt vase de calibru foarte mic si cu pereti subtiri, care fac legatura intre circulatia arteriala si cea venoasa. Capilarele reprezinta teritoriul vascular cel mai important din punct de vedere functional, deoarece la nivelul lor au loc schimburile de gaze si substante nutritive dintre sange si lichidul interstitial care scalda celulele. Capilarele sunt cele mai mici si cele mai numeroase vase de sange. Se estimeaza ca in organismul uman sunt de ordinul miliardelor, lungimea lor isusumata fiind de aproape 2500km ia