Crestinismul Si Parintii Bisericesti Straromani

  • View
    76

  • Download
    6

Embed Size (px)

DESCRIPTION

crestinismul in tinuturile dacice

Text of Crestinismul Si Parintii Bisericesti Straromani

1

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA EP.DR. VASILE COMAN

SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALANUL II

LUCRARE DE SEMINAR LA PATROLOGIECRETINISMUL I PRINII BISERICETI STRROMNICOORDONATOR: STUDENT:

PR.PROF.UNIV.DR. NICU DUMITRACU ROU CRISTIAN-NICOLAE

2011-2012

CUPRINS

1.INRODUCERE3

2. PRINII BISERICETI.. ......4

3. PRINII BISERICETI STRROMNI..................................................................73.1 SFNTUL IOAN CASIAN.................................................................................83.2 SFNTUL NICETA DE REMESIANA.............143.3 SFNTUL DIONISIE EXIGUUL.....................................................................164.BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................231. INTRODUCERE

ntemeierea Bisericii noastre a avut loc la Cincizecime, atunci cnd Duhul Sfnt, n chipul unor limbi ca de foc, S-a pogort asupra Sfinilor Apostoli, aflai n Ierusalim. Au fost botezai atunci ca la trei mii de suflete, constituindu-se astfel prima comunitate sau obte de credincioi (cf. Faptele Apostolilor, cap. II). Noua nvtura s-a propovduit n Ierusalim, apoi n alte orae ale rii Sfinte, la nceput printre iudei. Din deceniul al cincilea al veacului nti, Sfinii Apostoli i-au nceput lucrarea misionar i n "lumea pgn", potrivit poruncii pe care le-a dat-o Mntuitorul nsui nainte de nlarea Sa la cer, de a nva i a boteza "toate neamurile" (Mat. 28, 19). Avem tiri doar despre lucrarea misionar a Sfinilor Apostoli Petru i Ioan, dar mai ales a Sfntului Pavel, din cartea "Faptele Apostolilor" (cu relatarea detaliat a celor trei "cltorii misionare" ale Sfntului Pavel) sau din Epistolele pe care le-au scris ei nii. Trebuie s reinem c Sfntul Apostol Pavel i unii dintre ucenicii si L-au propovduit pe Hristos i n Peninsula Balcanic, deci n teritorii nvecinate cu Dacia, unde tria pe atunci i o populaie traco-getic romanizat.

Lucrarea misionar a celorlali apostoli ai Mntuitorului printre "neamurile pgne" este cunoscut numai din tradiie, fixat n scris mult mai trziu. Pe noi, ca romni, ne intereseaz activitatea Sfntului Andrei, care a predicat n teritoriul dintre Dunre i Marea Neagr, Dobrogea de mai trziu, cunoscut n izvoarele antice sub numele de "Sciia". n anul 46 al erei cretine teritoriul respectiv a fost cucerit de romani i anexat la provincia Moesia Inferior, iar n anul 297, n timpul lui Diocleian, a devenit o provincie aparte, numita "Scythia Minor". Tradiia privitoare la aceast predic "apostolic" n Sciia este ntlnita n lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort n cursul persecuiei mpratului Decius (249-251), iar n secolul IV apare n Istoria bisericeasc a episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei, care a preluat-o dup o lucrare a marelui teolog, Origen din Alexandria (+254). n sprijinul evanghelizrii acestui teritoriu de ctre Sfntul Andrei, se pot invoca i cteva "mrturii indirecte". Exist, de pild, cteva colinde i creaii folclorice dobrogene i din stnga Prutului, care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri. Cteva toponimice confirm acelai lucru: "Priaul Sfntului Andrei", "Apa Sfntului" sau "Petera Sfntului Andrei" (aceasta se vede i azi n hotarul comunei Ion Corvin, n apropierea graniei romano-bulgare). Din Epistola Sfntului Apostol Pavel ctre coloseni reiese c i "sciii" au putut auzi cuvntul lui Dumnezeu.Fr ndoiala c Sfntul Apostol Andrei nu s-a limitat numai la predicarea Evangheliei i la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre geto-dacii i grecii din coloniile ntemeiate pe rmul Mrii Negre (Pontul Euxin), nc din secolele VII-VI . Hr. El va fi hirotonit pe unii din cei venii la Hristos ca episcopi i preoi, aa cum a fcut i Sfntul Apostol Pavel n cltoriile sale. Numai aa se explic faptul c cele mai vechi tiri privind organizarea bisericeasc sunt din Scyia Minor. De altfel, tot dup tradiie, Sfntul Andrei a hirotonit ca episcop de Odyssos (azi Varna, n Bulgaria, n apropierea graniei) pe ucenicul su Ampliat, pe care Biserica Ortodox l prznuiete la 31 octombrie. Episcopul (sau episcopii) peste care "i-a pus minile" Sfntul Andrei au hirotonit, la rndul lor, ali episcopi, preoi sau diaconi pentru teritoriul dintre Dunre i Mare i cel din stnga Dunrii, pentru a se asigura "succesiunea nentrerupta" a preoiei i care au devenit apoi propovduitorii noii credine - prin predica i botez - n rndul autohtonilor geto-daci, iar mai trziu daco-romani. Se poate afirma, deci, c nvtura cretina a fost propovduita pe o parte din teritoriul Romniei de azi chiar de un Apostol al Mntuitorului, de Andrei "cel nti chemat", nct, pe bun dreptate, cretinismul romnesc trebuie s fie considerat "de origine apostolic Cu rare exceptii, apostolicitatea crestinismului romanesc a fost abordata pana de curand doar in legatura cu propovaduirea Cuvantului Evangheliei in Dobrogea (Scitia Mica) de catre Sfantul Andrei. In legatura cu aceasta exista deja o literatura bogata pro si contra, dar argumente solide aduse in ultimul timp pledeaza fara echivoc in favoarea apostolatului sau pe pamantul romanesc.

In ceea ce priveste pe Sfantul Filip, dupa cate cunosc, cel dintai care a legat originile apostolice ale crestinismului romanesc de el, a fost istoricul bisericesc Stefan Lupsa, care in 1949 scria: "Se vorbeste si de predica apostolului Filip in Scitia, deci in Rusia de sud si-n Dobrogea". Stefan Lupsa nu face trimitere la nici o sursa, care i-ar justifica afirmatia, iar intreaga sa prezentare intitulata "Crestinismul romanesc a fost de la inceput ortodox", nu are aparat critic, ci doar o lista bibliografica la sfarsit, si aceasta sumara si nu totdeauna pertinenta.

Misiunea Sfantului Apostol Filip in regiunile romanesti a revenit in preocuparile istoricilor romani abia in ultimul deceniu. Preotul Nicolae Danila o abordeaza incepand din 1996 in cateva articole de popularizare, publicate in revista greco-catolica "Unirea" si apoi in cea ortodoxa "Credinta strabuna" de la Alba Iulia, fara sa-i consacre un studiu de mai mare amploare. Dar el plecand de la convingerea ca pentru evanghelizarea Scitiei Mici de catre Sfantul Andrei nu exista dovezi suficiente, o asemenea posibilitate nu se iveste nici pentru Sfantul Filip. Intr-un studiu publicat in revista catolica Verbum, VI-VII, nr, 7, 1995-1996, p. 258, el scrie urmatoarele: "Traditia conform careia Apostolul Filip ar fi predicat in Scythia este un fapt inedit, incat am avea doi Apostoli ai Domnului evanghelizatori ai Dobrogei de astazi, dar a caror activitate nu este confirmata de izvoare contemporane sau demne de luat in seama".2.PRINII BISERICETI

Un argument convingtor asupra vechimii cretinismului romnesc ne ofer numeroasele cuvinte cu sens religios din fondul principal lexical al limbii romne, folosite din secolele III-IV pn azi. O parte din termeni au fost preluai din latina popular vorbit de strmoii notri daco-romani i "ncretinai", iar alii creai pe loc de noii mrturisitori ai credinei cretine. Notm cuvintele: biseric (din basilica), credin, lege, nviere, nlare, Boboteaz, Treime, Tat, Fecioar, nger, altar, cruce, rugciune, toac, tmpl, pcat, printe, pgn, a boteza, a cununa, a cumineca, a se nchina, a se ruga Cteva srbtori cretine au preluat numirile unor vechi srbtori pgne apropiate ca dat de ale noastre, primind, ns, un neles nou, cretin (Calatio-calationem - Crciun, Florilia - Florii, Rusalia - Rusalii, dies conservatoria -srbtoare). Un amnunt semnificativ este acela c n rugciunea Tatl nostru, ca i n Simbolul de credin, alctuit la primele dou Sinoade ecumenice (325 i 381), peste 90% din cuvinte sunt de origine latin (excepie fac, n Tatl nostru, cuvintele: greeal, ispit i mntuiete), ceea ce arat c ele au fost cunoscute de strmoii romnilor nc din perioada de formare a lor ca popor.Asadar precum au fost cuvinte cu sens religios folosite in vorbire, asa s-au si scris lucrari cu caracter religios, precum anumite inscriptii pe pietre funerare sau scrieri patristice.Foarte putini dintre credinciosii ortodocsi fac distinctie intre Sfintii Parinti si Scriitorii Bisericesti, iar in Occident , uneori, aceasta este considerata chiar ca fiind lipsita de importanta. Ea exista insa si este bine sa fie cunoscuta.

Cei mai insemnati pentru noi, sunt, fara indoiala, Sfintii Parinti, numiti, de asemenea, in anumite imprejurari si Parinti sau Parinti Bisericesti. Celelalte doua grupari, in functie de marturisirea ortodoxa a invataturilor lor si a curatiei modului lor de viata, sunt, in ordine, cele ale Scriitorilor Bisericesti si Scriitorilor Crestini. Fiecare categorie are insa o istorie aparte si o serie de elemente specifice.

Sfiintii Parinti sunt autorii cei mai valorosi pentru intelegerea evolutiei gandirii crestine de-a lungul timpului. Termenul parinte vine din limba greaca de la pathr- parinte, termen cu radacini in Vechiul Testament. Incepand cu sec. al IV-lea termenul se atribuia episcopilor care reprezentanti ai doctrinei ortodoxe, insa cu timpul termenul a trecut si la Scriitorii Bisericesti, indiferente daca erau membri ai clerului sau simpli mireni.

Ca urmare era nevoie de aparitia unor criterii care sa faca distinctia inte cele doua categorii de autori. Vincetiu de Lerin a introdus niste norme aplicabile pentru intreaga Biserica si care sunt in numar de patru.

Astfel erau ca si conditii obligatorii: doctrina ortodoxa , sfintenia vietii, aprobarea Bisericii si vechimea, sa fi scris in limitele celor sapte sinoade.Biserica Ortodoxa nu acorda unui scriitor crestin statutul de Parinte, decat daca indeplineste toate cele patru conditii mentionate mai sus.

Ca Sfinti Parinti Apostolici i enumeram pe: Sfantul Clement Romanul, Sfantul Ignaie al Antiohiei si Sfantul Policarp al Smirnei. Apoi ca Sfinti Parinti egipteni ii amntim pe Sfantul Atanasie al Alexandriei si pe Sfantul Chiri al Alexandriei. Ca Sfinti Parinti capadocieni ii avem pe Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nyssa si pe Sfantul Grigorie de Nazianz, iar dintre Sfintii Parinti Antiohieni il amintim pe Sfantul Ioan Gura de Aur.3.PRINII BISERICETI STRROMNI

Ca Scriitori Bisericesti straromani s-au remarcat :Sfantul Ioan Casian, Sfantul Niceta de Remesiana si Sfantul Dionisie Exiguul. 3.1Sfantul Ioan Casian

Acest Cuvios Printe de neam strromn s-a nscut prin anii 360 de la venirea mntuirii prin Hristos-Domnul, n Dobrogea, numit pe atunci Sciia Mic, la un loc ce-i pstreaz din vechime pn azi numele "podiul Casian" i "petera lui Casian". Localitatea Casimcea din judeul Tulcea i poart, de asemenea, numele. Provenind dintr-o familie distins, a urmat la colile timpului. Dar nsufleit de o arztoare sete de desvrire duhovniceasc renun de tnr la atraciile dearte i neltoare ale vieii lumeti i pleac la Locurile Sfinte nsoit de prietenul su Gherman, frate nu prin natere, ci n duh. Aa au ajuns amndoi clugri ntr-o mnstire din Betleem. ntemeindu-se dup cuviin n rnduielile vieii chinoviale, adic de obte, dup modelul de via al clugrilor din Palestina, Mesopotamia i Capadocia i simind n ei dorul de o mai mare desvrire, au hotrt s plece n sihstriile Egiptului, la anahoreii despre a cror mbuntit via duhovniceasc auziser. Aa au ajuns la comunitile din delta Nilului, adncindu-se de acolo tot mai mult n pustie. Dar pretutindeni pe unde treceau, cutau cu rvn pe sfinii nsingurai, ca s cinsteasc n ei strlucirea harului i bogia roadelor lor i pentru a le cere sfaturi duhovniceti pentru mntuirea sufletului. Aceste ntrebri i rspunsuri ne vor fi lsate ca o motenire sfnt n cartea Convorbirilor, cu care Cuviosul Casian a nzestrat Biserica.

Dobndind pe ct puteau s adune din nvtura lor cereasc, la sfatul Avei Iosif, au mai rmas n Egipt apte ani i apoi au mers mai departe cercetnd din loc n loc pe aceti nvtori n lucrul duhovnicesc pn ce au ajuns n vestita pustie Schitic, unde Sfntul Macarie ntemeiase i fcuse "pustia strlucitoare" vrednic de a fi srbtorit de toi. Aici se nevoiau ntr-o ascez aspr un mare numr de clugri printre care strluceau ndeosebi, cuvioii prini Moise, Serapion, Teona, Isaac i preotul Pafnutie, nvtorul lor. El le spunea c nu este deajuns pentru clugr s renune la lume, prsind bunurile i mririle lumeti pentru a se dedica grijii de suflet n nevoin, n ascez i tcere. De aici nainte trebuie mplinit o a doua "renunare" care const n a te lepda de obiceiurile, viciile i atraciile vechi ale sufletului i ale trupului printr-o lupt ndelungat i rbdtoare, plin de ispite, dar care duce la curia inimii. Cci acesta este scopul clugrului: s stea de vorb permanent cu Dumnezeu prin nencetat rugciune, nct mintea, nerisipit la grijile lumii, s ajung cu linite i pace n altarul desptimit, curit al inimii. Iar captul lucrului su este viaa de veci, unirea cu Dumnezeu, din care se poate dobndi chiar de aici, de jos, o arvun, o pregustare a ei prin sfnta iubire. Cci, ntr-adevr, ajuns la un anume sfrit al celei de a doua "renunri", sufletul pe de-antregul tinznd ctre Hristos Cel dorit, clugrul trebuie s mai mplineasc cea de-a treia "renunare" care cuprinde ntreaga desvrire. Iar aceasta const n prsirea oricrei amintiri a acestei lumi, cu toate cele de fa i vzute ale ei, socotite mree, dei snt dearte i repede trectoare, pentru a se lsa condus de Dumnezeu n "pmntul fgduinei" n care nu mai cresc spinii i buruienile viciilor, n locaurile cele venice n care vom rmne pentru totdeauna (Convorbirea a 3-a), n simirea negritei bucurii i a revrsrii luminii dumnezeieti.

Acesta este marele dar al rugciunii curate cci "atunci - precum gria ava Isaac - acea iubire desvrit, prin care El ne-a iubit mai nti, trece i n adncul inimii noastre prin virtutea rugciunii curate". Aceasta se va face aa cnd toat dragostea, Toat dorina, toat rvna, toat strdania, tot cugetul nostru, tot ce trim, ce vorbim, ce respirm va fi cu Dumnezeu. i, cnd acea unitate care exist venic ntre Tatl cu Fiul i ntre Fiul cu Tatl, prin Duhul Sfnt va trece i n simirea i n mintea noastr. Aa precum El ne iubete cu iubirea cea adevrat i curat care nu se stinge niciodat, s ne druim i noi Lui printr-o legtur venic, de nedesprit, pentru ca orice respirm, orice nelegem, orice vorbim, s fie cu Dumnezeu. Iar de starea aceasta ne vom putea apropia, att ct este cu putin pe pmnt, plinindu-se cuvntul Apostolului: Dumnezeu este totul n toate. Apoi devenind deplin fii printr-o comuniune att de desvrit cu Tatl, vom putea zice Celui Care este Fiu i motenitor prin fire: Toate cte are Tatl ale Mele snt (Ioan 16,15). Pentru c El nsui S-a rugat, grind despre noi: Printe, cei pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde snt Eu s fie i ei cu mine. Aceasta trebuie s fie nzuina pustnicului, aceasta toat strdania, pentru ca, dup cuviin, s aib chiar n acest trup chipul fericirii viitoare i s nceap s guste nainte din nceputul vieii i mririi cereti. Acesta este scopul ntregii desvriri: ca sufletul eliberat de orice lanuri trupeti s se nale zilnic la negritele daruri ale vieii duhovniceti, ntr-att nct ntreaga via i btaie a inimii s devin o unic i negrit rugciune (din Convorbirea a X-a). Ct de mngiat i uimit este cretinul, descoperindu-i-se un asemenea sui al sufletului ntru care petreceau strbunii notri sfini.

Astfel, ndrumai de pe culmile vieii clugreti i contemplnd plinirea vie la aceti strlucii anahorei, cei doi prieteni s-au dedicat cu mare severitate i neclintit statornicie vieii contemplative n timpul anilor petrecui aici, n pustia Schitic. n linitea chiliei, Sfntul Casian a izbutit s fac experiena luptei aspre a sufletului ndrgostit de Dumnezeu, mpotriva gndurilor ptimae i a demonilor pizmai, ndeosebi mpotriva ispitei amoririi sufletului, a plictiselii care-i tulbur pe eremii i i silesc s-i prseasc retragerea linitirii. Din aceast adnc experien adnc personal i din nvtura altor brbai nvai, ca Sfntul Evagrie Ponticul pe care l-a cunoscut n Nitria, Cuviosul Casian ntocmi o nvtur aleas de lupt duhovniceasc i despre cele opt pcate capitale, anume: al lcomiei, adic al mbuibrii de mncare; al doilea, al desfrnrii; al treilea, al iubirii de argini sub care se nelege zgrcenia; al patrulea, al mniei; al cincilea, al tristeii; al aselea, al nelinitii, sau al dezgustului inimii; al aptelea, al slavei dearte i al optulea, al trufiei.

Dup apte ani, Cuvioii Ioan i Gherman s-au ntors la Betleem, unde au dobndit de la printele lor duhovnicesc binecuvntarea de a tri de aici nainte n pustnicie. i aa plecar cu rvn i grbire n Egipt. Dar, cu tot dorul lor nestins, n-au putut regsi linitea cuvenit contemplaiei, din pricina unor nvinuiri nedrepte la care erau supui clugrii din Egipt de ctre arhiepiscopul Teofil al Alexandriei. Atunci, Cuvioii Ioan i Gherman, urmnd un grup de 50 de monahi, hotrr s-i caute linitea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfntului i marelui Ioan Gur de Aur. Aceasta se petrecea pe la anii 401. De ndat ce i vzu marele ntre patriarhi, desluind cu o tainic privire calitatea sufletelor lor, reui s-l conving pe Gherman s primeasc prin minile lui preoia, iar Casian diaconia. Cucerit de curia i sfinenia Sfntului Ioan Gur de Aur i de negrita sa miestrie a cuvntului, Casian se aez cu un zel fierbinte sub cluzirea sa spiritual, consimind s jertfeasc linitea pustiei pentru a scoate ctig din petrecerea pe lng un asemenea nvtor.Dar n-a trecut mult timp c iat, Sfntul Ioan Gur de Aur - victim a lui Teofil - fiind dus n exil, Cuvioii Casian i Gherman au fost trimii n misiune la Roma de cler i popor, nsoindu-l pe episcopul Paladie ca s ncunotiineze pe episcopul Romei, Inoceniu I, printr-o scrisoare, privind suferinele Sfntului Ioan Gur de Aur. Sfntul Casian petrecu astfel zece ani la Roma i n acest timp a fost hirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, n sudul Galiei, unde a ntemeiat, pentru brbai, mnstirea Sfntului Victor, pe mormntul unui martir din secolul al III-lea; iar pentru fecioare, aceea a Mntuitorului, pe la anul 415. Brbat mult ncercat n viaa ascetic i totodat printe ajuns la o mare nelepciune pastoral, el a oferit mulimii clugrilor care se adunau n jurul lui adevrata tradiie monahal pe care o primise de la Prinii din Rsrit, innd seama ns de condiiile de via din Galia, de clim i de firea locuitorilor de aici.

La rugmintea Sfntului Castor, episcop de Apt, el ntocmai lucrarea sa "Instituii cenobitice" (rnduieli pentru viaa n comun), pentru mnstirile pe care le ntemeiase n Provena. n aceast lucrare el descrie modul de vieuire al clugrilor din Egipt, dar cu oarecare pogormnt n ceea ce era prea aspru pentru clugrii din Galia, urmnd i aici rnduielile care se obinuiau n Palestina, n Capadocia, n Mesopotamia. Cci, scrie el: "Dac se mplinete porunca dumnezeiasc cu dreapt socoteal i dup putere, atunci pzirea ei are msura desvririi, chiar dac mijloacele nu snt aceleai". El descrie apoi leacurile i cile de vindecare de cele opt pcate capitale, spre a conduce sufletul la desvrirea virtuii. Mai trziu el a completat aceast nvtur duhovniceasc prin cartea Convorbirilor n care nfieaz, la cererea ermiilor care triau la Lerins i n insulele Heres de lng Marsilia, treptele mai nalte ale luptei pentru curirea inimii i contemplaie, folosindu-se de nvtura marilor anahorei, pe care i ntlnise n Egipt. Sfntul Casian a nzestrat astfel, din nceputurile lui, monahismul din Galia cu o temeinic armtur duhovniceasc, adpndu-l din izvoarele vii ale Prinilor pustiei.

Ca ucenic credincios al marilor nvtori Sfinii Capadocieni Vasile cel Mare, Grigore Teologul i Grigore de Nssa, ca i al Sfntului Ioan Gur de Aur, Cuviosul Ioan Casian s-a ridicat atunci mpotriva unei separri adnci ntre firea omeneasc i harul divin, pe care Fericitul Augustin o stabilise pentru a lupta mpotriva ereziei lui Pelagiu. ntr-adevr, dei tot darul desvrit i tot harul de sus coboar, de la Dumnezeu Printele Luminilor, libertatea noastr omeneasc, zidit dup chipul libertii absolute a lui Dumnezeu i rennoit n Sfntul Botez, este chemat s rspund i s conlucreze cu harul dumnezeiesc pentru a produce n suflet roadele mntuitoare ale sfintelor virtui i, ntr-o aa msur, nct se poate spune, cu Sfntul Ioan Gur de Aur, c: "Lucrul lui Dumnezeu este de a ne drui Harul Su, iar cel al omului este de a-i oferi credin". Cci, aa cum griete acelai mare nvtor al Bisericii n alt loc: "Harul lui Dumnezeu curge att pe ct este de deschis vasul credinei pus sub ipot". O asemenea nvtur i avea limpede rdcina n cuvntul lui Dumnezeu, pentru c Domnul a artat: Cel care luase cinci talani de la stpnul su, a adus ali cinci talani, iar cel ce a luat doi, a adus de asemenea ali doi (Matei 25, 20-22). Deci cu adevrat, precum spune i Sfntul Apostol Pavel, sntem mpreun lucrtori cu Hristos (2 Cor. 6,1).

Fa de aceste mpotriviri care au mai durat, Cuviosul Ioan Casian a rmas statornic n dreapta credin a Bisericii, departe de zgomot i certuri, nvat cu adncul contemplrii divine, tain a unei pci nesurpate i blnde, i a unei liniti senine. El i ncredin n pace sufletul su lui Dumnezeu ctre anul 435. Cunoscut ca sfnt de cei din vremea lui, el este cinstit de toi clugrii Bisericii Apusene ca Printe al lor i unul dintre cei mai mari nvtori. Sfintele sale moate snt pstrate pn n ziua de astzi n mnstirea Sfntului Victor din Marsilia.

Se cunosc de la Ioan Cassian trei mari lucrri: Despre asezmintele cenobitilor (mnstiresti) si despre remediile celor opt pcate principale (n latin De institutionis cenobiorum et de octo principalium vitierum remediis libri XII), 12 crti;

Colatiuni sau convorbiri cu Printii, Colationes patrum, cca. 428, n 24 de crti;

Despre ntruparea Domnului, contra lui Nestorie (n latin De incarnatione Domini contra Nestorium), cca. 430, lucrare apologetic polemic n 7 crti, redactat la cererea arhidiaconului Leon, devenit, mai trziu, pap al Romei.

Cateva din lucrurile absolut esentiale pe care credem ca ni le transmite cu precadere Sfantul Ioan Casian constientizarea insemnatatii centrale pentru viata crestinului a dreptei-socoteli, a formarii discernamantului.Pentru el lucrurile erau clare, si anume: Mantuirea se realizeaza in chip liber pentru fiecare om in parte. Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca. Harul insa nu lucreaza fara voia noastra, pentru ca vointa nu a disparut prin pacatul stramosesc ci doar a slabit. Harul este temelia mantuirii, insa omul nu se mantuieste fara voia sa, fara colaborarea cu voia lui Dumnezeu, cum nu se poate mantui nici fara har, doar prin puterea propriei vointe.Dupa cat de multe inveti de la Sf. Ioan Casian este cu neputinta sa nu-l ai la evlavie si apoi si sa nu-l simti efectiv ca pe un parinte al tau, ba chiar ca pe un prieten apropiat De altfel, una din temele lui favorite este chiar prietenia duhovniceasca.

Ioan Casian a fost un tritor nsufletit de principiile ascetice crestine si un ostenitor al desvrsirii n mediul monahal pe care l-a creat. Pentru apus Ioan Cassian a adus inovatia patericului, adic disciplina literar n care ideile principale ale vietii monahale sunt mbrtisate prin convorbiri sau discursuri reale ori imaginare rostite de ctre printii de seam ai mnstirilor din orient.3.2Sfantul Niceta de Remesiana

Numele Sfntului Niceta de Remesiana este legat de istoria Bisericii noastre strmoeti, ndeosebi pentru contribuia sa la rspndirea cretinismului pe teritoriul de formare al poporului romn. De asemenea, prin scrierile sale ntocmite n limba latin, care au aprut i n traducere romneasc, s-a mbogit patrimoniul spiritual al teologiei ortodoxe romneti.Numele su este strns legat de cetatea n care acesta a pstorit, anume Remesiana, ora ntemeiat de mpratul Traian, care se afla la aproximativ 30 de kilometri est de oraul Naisus (astzi Ni), ntr-o regiune deluroas, pe valea rului Niava. El a fost pstorul acestei ceti ntre anii 366-414.Sfntul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea, Remesiana fiind pmntul natal al acestuia. Dei este daco-roman la origine se presupune c acest Sfnt Ierarh i-a petrecut prima parte a vieii n Apus, deoarece folosirea unei exprimri alese, precum i ntrebuinarea unor izvoare de limb latin n scrierile sale, ne ndreptesc la acest lucru. Cu toate c a scris numai latinete, Sfntul Niceta cunotea i greaca, cetatea Remesiana fiind ntr-un inut unde limba greac i disputa ntietatea cu limba latin; n calitate de ierarh al acestei ceti, precum i datorit activitii sale misionare, Sfntul Niceta era ndatorat s cunoasc ambele limbi.

Printre prietenii si, se numr i Paulin de Nola, cu care este mpreun prznuit la 7 ianuarie, conform martirologiilor romane. Acest prieten va descrie activitatea misionar a vrednicului ierarh, care a depus un susinut efort de evanghelizare i educare latin a popoarelor din Dacia Ripensis i Dacia Mediteraneea, mblnzind inimile barbarilor, nvndu-i s triasc in pace i n dreptate, cntnd i slvind pe Hristos. Datorit acestei impresionante opere de convertire la cretinism, Sfntul Niceta s-a nvrednicit i de numirea de Apostol al daco-romanilor.n activitatea sa misionar i pastoral, el s-a folosit i de opere scrise, motenirea literar ajuns pn la noi artndu-l pe autor ca un erudit teolog al timpului, care priveghea cu strnicie la aprarea dreptei-credine. pe baza unor manuscrise, Sfntului Niceta i se atribuie urmtoarele scrieri:

Carticele de invatatura sau Catehismul in 6 carti Despre privegherea robilor lui Dumnezeu Despre foloasele cantarii de psalmi Despre diferitele numiri

Sfntul Niceta de Remesiana este cunoscut i pentru calitile sale de protopsalt, printre imnele bisericeti compuse de el fiind aezat la loc de cinste cunoscuta cntare Pe Tine, Dumnezeule, Te ludm, sau pe scurt, Te-Deum, care a ptruns pe teritoriul romnesc odat cu misionarii trimii de autor. Uor de reinut, cuprinznd pe scurt nvturi eseniale mntuirii, de o curie cristalin a credinei, imnul Sfntului Niceta a fost nvat cu uurin de strbunii notri, care l-au lsat motenire din neam n neam, ajungnd pn la noi.

Aadar, Sfntul Niceta de Remesiana este o personalitate remarcabil a Bisericii Ortodoxe, distingndu-se prin rodnica sa lucrare misionar, prin viaa sa cea plin de sfinenie, prin scrierile i imnele sale. Predicnd i scriind ntr-o latin clar i simpl. el a fost un factor de romanizare, de unitate i continuitate a populaiei daco-romane de pe malurile Dunrii i din Dacia Mediteraneea. Strlucind ca un soare al dreptei credine n inuturile din jurul Dunrii, Sfntul Niceta a devenit unul dintre stlpii mntuirii neamului nostru, credincioii ortodoci romni de astzi cinstindu-l ca o mrea podoab a strbunilor notri.3.3Sfantul Dionisie Exiguul

In afara de Sfantul Ioan Casian, o a doua mare personalitate din randurile monahale care s-a facut cunoscuta pe plan international, a fost Dionisie Exiguul. El a atras atentia multor cercetatori care l-au numit "erudit daco-roman", sau "Dionisie Romanul, o podoaba a Bisericii noastre stramosesti". S-a nascut in Scythia Minor intre anii 460-470 si a murit in Italia, la Vivarium, pe la 545-550.

La fel ca si Sfantul Ioan Casian, el s-a format in scolile si manastirile din Dobrogea, dupa metode scolare si duhovnicesti asemanatoare. A intrat de tanar in manastire ca si Sfantul ioan Casian, a ajuns in Orient pentru a cunoaste mediul monahal din aceste parti, dar din cauza raspandirii monofizitismului, a ramas putina vreme acolo si a plecat la Constantinopol unde ramane o vreme greu de precizat; de acolo se duce, spre sfarsitul anului 496, la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de traducatori din greaca in latina. In Italia a ramas-pana la sfarsitul vietii lucrand in timpul pastoririi a zece papi.

In manastire sau scoala, Dionisie a avut printre indrumatori si pe Petra, devenit, catre sfarsitul secolului V, episcop al Tomisului si caruia ii scrie cu recunostinta din Italia, adresandu-i-se: "Domino beatissimo patri, Petro episcopo", apoi: "mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile parinte si podoaba aleasa a invatatorilor lui Hristos si am mereu inaintea ochilor mintii ravna sfanta pentru hrana duhovniceasca pe care o cheltuiati cu mine cand eram copil, ravna pe care nici spatiul nici timpul nu o pot uita; va rog sa primiti o multumire pe care stiu ca nu pot sa v-o dau la inaltimea cuvenita".

Din indepartata Italie, Dionisie isi aduce aminte cu dor de pamantul tarii sale si de oamenii locului, la fel ca si predecesorul sau, Casian: "Poate este un lucru nou celor nestiutori, ca Scythia, care se arata ingrozitoare prin frig si in acelasi timp prin barbari, a crescut barbati plini de caldura si minunati prin blandetea moravurilor. Ca lucrul sta asa, eu il stiu nu numai printr-o cunoastere din nastere, ci mi l-a aratat si experienta. Se stie ca acolo (in Scythia Minor), intr-o comunitate pamanteasca deschisa (exposita terrena congregatione) am fost renascut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului si am fost invrednicit sa vad viata cereasca in trap fragil a preafericitilor Parinti (calugari), cu care acea regiune se mandreste ca de o rodire duhovniceasca deosebita".

Din textul de mai sus reiese larga dezvoltare a monahismului in Dobrogea in vremea in care traia Dionisie si ca printre "barbatii plini de caldura si minunati prin bunatatea moravurilor" si-a facut ucenicia si el la varsta tanara ("in came fragili"). Mediul in care s-a format Dionisie este acela al "calugarilor sciti", cu care a ramas in legatura si i-a sprijinit atunci cand se afla in Italia.

Dionisie a fost, ca si Sfantul Casian, bine instruit in scoala si manastire, incat a devenit un reputat cunoscator al limbilor latina si greaca, de aceea este invitat sa mearga la Roma de catre papa Ghelasie (492-496). In activitatea pe care o depune in Italia, vedem ca in afara de traduceri a fost si profesor la o "Academie" din Vivarium (in Calabria, sudul Italiei), intemeiata de Casiodor si unde a predat Dialectica. Pregatirea lui teologica si filosofica trebuie sa fi fost de asemenea buna, fiindca altfel nu putea realiza traduceri din marii Parinti ai Bisericii. Avea bune cunostinte de astronomie asa cum a dovedit in lucrarile sale de cronologie bisericeasca, initiind pentru prima oara era crestina, adica numararea anilor de la nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, nu de la imparatul persecutor Diocletian, cum era pana atunci. O observatie preliminara la aceasta activitate se cuvine sa fie data, si anume ca traducerile sale nu s-au limitat la redarea fidela a textului dintr-o limba in alta, ci ele au fost deseori insotite de prefete lamuritoare, note si comentarii.

Ca lucrari ale sale amintim:

Sfantul Grigorie de Nyssa, Despre crearea omului;

Doua scrisori ale Sfantului Chiril, a XLV-a, a XLVI-a, catre Successus (primatul diocezei Isauria), lucrare inchinata "fratilor preaiubiti, Ioan si Leontie din Scythia";

Scrisoare sinodala din anul 430 a Sf. Chiril al Alexandriei catre Nestorie, patriarhul Constantinopolului (Ep. XVII). In prima parte, Dionisie expune ratacirea teologiei lui Nestorie, iar in cea de-a doua cele 12 anatematisme.

Tomosul patriarhului Proclu (434-447) catre armeni, o lucrare cerata de episcopii din Armenia pentru a combate invataturile eterodoxe ale vremii, mai cu seama ale lui Teodor de Mopsuestia. Proclu scrie acest tomos expunand invatatura hristologica despre cele doua firi intr-o singura Persoana, combatandu-l pe Teodor de Mopsuestia. Dionisie trimite traducerea si calugarilor sciti, iar in prefata critica pe partizanii lui Nestorie, care sustineau ca Iisus Hristos nu este unul din Treime, ci o a patra persoana, in afara Ei. De aceea, Dionisie, impreuna cu ceilalti calugari sciti, apara adevarul crestin ca "Unul din Treime a suferit pentru noi cu trupul".

Traduceri de canoane

Canoanele date de cele patru sinoade ecumenice si de cele locale au o importanta deosebita pentru organizarea si viata Bisericii. Ele reglementeaza viata crestina si au in acelasi timp un bogat continut doctrinar. Insa, cum toate cele patra sinoade ecumenice recunoscute de ambele Biserici mari, Ortodoxa si Romano-Catolica, s-au tinut in rasaritul bizantin, unde limba greaca era predominanta, iar hotararile au fost consemnate in aceasta limba, mai greu perceptibila in apus, se simtea deci nevoia unui acces mai usor la ele, care nu putea fi realizat decat prin traduceri in limba latina. Sarcina i-a fost incredintata lui Dionisie, care avea cunostintele lingvistice si pregatirea teologica de a reda corect si placut ceea ce traducea. Ostenelile lui Dionisie s-au concretizat in traducerea canoanelor primelor patru sinoade ecumenice - Niceea, Constantinopol, Efes si Calcedon -, si a unor sinoade locale. In afara de aceste traduceri, Dionisie a editat intr-o prima colectie Decretatele pontificale, de la papa Siricius (385-398) pana la Anastasius (496-498), in care sunt grupate 38 de scrisori papale importante.

O a doua colectie dateaza din timpul pastoririi papei Simahus (498-514), pe care-o anexeaza primei, constituind impreuna Collectio Dionysiana sau Dionysiana.

Apoi, a treia colectie o realizeaza in timpul papei Hormisdas (S VI-523). Stradaniile acestea atat de ample in domeniul canoanelor i-au adus lui Dionisie un primat necontestat in drept canonic, el fiind recunoscut ca parinte al acestei discipline.

Cum am mai amintit, Dionisie a avut in preocuparile sale si biografiile unor sfinti, cu scopul de a crea modele de viata morala dusa in duhul Evangheliei si al traditiei apostolice. In acest domeniu se cunosc cateva titluri: Viata Sfantului Pahomie cel Mare, dupa un autor grec necunoscut, iar prefata este adresata unei nobile romane, poate Galla, fiica patricianului Symachus; Descoperirea capului Sf. Ioan Botezatorul, lucrarea lui Marcel si este un elogiu al Sfantului Ioan Botezatorul si al vietii monahale si Pocainta Sfanta Taisia.

Ultima categorie de lucrari este cea de cronologie si poate fi considerata originala:

Liber de Paschate; Argumente pascale, doua scrisori: De ratione Paschae cuprind urmatoarele texte: 1) Praefatio (ad Petronium episcopum); 2) Cyclus decemnovennalis; 3) Argumenta Paschalia; Proterii episcopii Alexandrini epistola ad Leonem pupam; Epistola de ratione Paschae (ad Bonifatium primicerium et Bonum secundicerium); 4) Epistulae duae de ratione Paschae (ad Petronium episcopum).

Noutatea cea mai de seama in lucrarile sale de cronologie este, asa cum am mai amintit, ca Dionisie renunta la calcularea traditionala a anilor, care avea punct de plecare intemeierea Romei (754 a.Hr.) ori imparati romani. El incepe datarea evenimentelor cu Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos: "Eu nu am voit sa pun la baza calculelor mele amintirea acelui om fara de lege si persecutor (Diocletian), ci mai degraba am ales sa socotesc anii de la Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca, astfel,, sa fie tuturor mai cunoscut inceputul nadejdii noastre si pentru ca sa apara mai clara cauza rascumpararii neamului omenesc, adica Patimile Mantuitorului nostru (Al. L., Tautu, op.cit., p. 22; Nestor Vornicescu, Primele scrieri in literatura noastra (sec. IV-XVI), Craiova, 1984, p. 72-73).

Dionisie a tinut seama de hotararile Sinodului I ecumenic de la Niceea, care prevedeau ca Sfintele Pasti sa fie sarbatorite la data calculata de Patriarhia de Alexandria, pe baza cercetarilor locale de astronomie. Astfel, el preluand calendarul alexandrin a alcatuit prin anii. 525-526 tabela pascala pe o lunga perioada de timp. Acceptarea acestui sistem a rezolvat problema pascala pentru apus, imprumutand calculul rasaritean (Teodor M. Popescu, Problema generalizarii datei Pastelor, Ortodoxia, 16, 1964, 3, p 362-364).

Unii cercetatori atribuie lui Dionisie si o culegere de texte din Sfintii Parinti (Exempla Sanctorum Patruum) alese cu scopul de a avea o documentare patristica care sa justifice ortodoxia formulei theopaschite a calugarilor sciti si sa se adauge marturiilor scripturistice si celor de logica teologica. Exista si opinie contrara atribuirii acestei lucrari lui Dionisie, dar mai putin credibila. Autorul a ales o suta de texte din operele lui Ciprian de Cartagina, Ilarie de Pictavium, Athanasie cel Mare, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ambrozie si Fericitul Augustin. Tinand seama de angajarea lui Dionisie de partea calugarilor sciti in apararea formulei theopaschite, este posibil ca el sa fie autorul acestei lucrari.

Opera lui Dionisie, variata, ampla si valoroasa a fost de mare folos crestinatatii intregi, contribuind mult la cunoasterea celor doua lumi, a rasaritului si a apusului, si la schimbul de valori dintre ele. Prestigiul sau a fost mare chiar in timpul vietii, bucurandu-se de aprecierea unor personalitati de prim rang, cum a fost Casiodor, prim-ministru al regelui Teodoric cel Mare si autor de lucrari istorice si literar-stiintifice. Casiodor l-a cunoscut foarte bine pe Dionisie si o lunga perioada de timp au fost amandoi profesori la Vivarium. Psiholog si fin observator, Casiodor ne-a lasat un portret impresionant al lui Dionisie privind aptitudinile sale intelectuale si tinuta morala, din care spicuim: "Naste inca si astazi Biserica universala barbati ilustri, stralucind de podoabele dogmelor adevarate. Caci a fost in zilele noastre si calugarul Dionisie, scit de neam (scytha eatione) dar dupa caracter cu totul roman (sed moribus omnirto Romanus), foarte invatat in amandoua limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care il invatase din cartile Domnului. A cercetat Scripturile cu o ravna atat de mare si le-a inteles astfel, incat oriunde ar fi fost intrebat, avea raspunsul pregatit, dandu-l fara nici o ezitare. Acesta a predat dialectica cu mine si a petrecut cu ajutorul lui Dumnezeu foarte multi ani din viata in cadrul invatamantului glorios. Mi-e rusine sa spun despre un coleg ceea ce nu gasesc in mine, in el era mai multa simplitate unita cu intelepciunea, smerenie unita cu stiinta, elocinta insotita de sobrietate, incat el nu se socotea superior nimanui, sau unul dintre cei din urma slujitori, desi era vrednic, fara indoiala de societatea regilor. Acesta... a strans laolalta cu marea lumina a elocintei sale, caci era simplu si intelept, din exemplarele grecesti, canoanele bisericesti, potrivit cu obiceiurile sale, pe care Biserica romana le-a insusit astazi printr-o folosinta frecventa ... si multe a tradus din greceste in latineste, care pot sa fie spre folosul cerintelor bisericesti. El se folosea cu o pricepere atat de mare de latina si de greaca, incat orice carti grecesti lua in mana le traducea fara poticnire in latineste si, la fel, pe cele latinesti le citea in greceste, incat credeai ca aceasta este scrisa asa cum o pronunta gura sa, cu o iuteala nestavilita... Intre alte virtuti... a avut si acest lucra admirabil, anume ca desi se daruise lui Dumnezeu in intregime, nu refuza sa ia parte la intalniri cu oameni de lume. Era de o castitate rara, desi vedea zilnic sotiile altora; bland desi era manat de firea patimasa a celor maniosi; varsa lacrami miscat de durere, cand auzea cuvinte necuviincioase in timpul veseliei; postea fara sa reproseze celor ce mananca. Mai mult, lua parte la mese, dorind ca intre bucatele trupesti sa impartaseasca totodata bogatii sufletesti. Ca daca manca totusi uneori, manca putin si mai ales mancaruri comune.

Din aceasta cauza socotesc ca cel mai mare gen de infranare este sa fii intre placerile omenesti si sa pastrezi masura cumpatarii. Dar ca sa ne referim la bunele podoabe ale mintii lui, cu un cuvant de lauda, putem spune ca era un credincios integru, legat total, cu statornicie, de randuielile stramosesti".

Evlavios si smerit, rugator si postitor, invatat si harnic lucrator in Biserica lui Hristos, Cuviosul Dionisie Exiguul merita sa fie trecut in calendarul crestin si pentru ca este parintele erei crestine.Cu ale lor sfinte rugaciuni Doamne mantuieste si miluieste pe robii tai! Amin. 4.BIBLIOGRAFIE

1. Sfanta Scriptura, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a PF Teoctist, cu aprobarea Sfantului Sinod, Editura Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 19882. Patrologie, Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu, Preot Prof.Univ.Dr. Nicu Dumitrascu, Ed. IMBOM, Bucuresti, 20063. Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Pr. Prof. Dr .Mircea Pacurariu, Editura Andreiana, Sibiu, 2007

4. Articol publicat de prof. Emilian Popescu pe www.crestinortodox.ro5. Articol publicat de pr. Prof. dr. Viorel Ionita Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Pr. Prof. Dr .Mircea Pacurariu, Editura Andreiana, Sibiu, 2007

Articol publicat de prof. Emilian Popescu pe HYPERLINK "http://www.crestinortodox.ro" www.crestinortodox.ro

Patrologie, Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu, Preot Prof.Univ.Dr. Nicu Dumitrascu, Ed. IMBOM, Bucuresti, 2006

Patrologie, Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu, Preot Prof.Univ.Dr. Nicu Dumitrascu, Ed. IMBOM, Bucuresti, 2006

Patrologie, Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu, Preot Prof.Univ.Dr. Nicu Dumitrascu, Ed. IMBOM, Bucuresti, 2006

PAGE 2