CUPRINS:

I. PRELIMINARII ................................................................................ 3II REPERE CONCEPTUALE ALE DISCIPLINEI SOCIOLOGIA ȘI LEGISLAȚIA

ÎN SĂNĂTATE4

III. COMPETENŢE – CHEIE TRANSVERSALE ..................................................... 5IV. COMPETENŢE SPECIFICE CALIFICĂRII .......................................................... 6V. COMPETENŢE ŞI ABILITĂŢI SPECIFICE DISCIPLINEI ................................ 7VI. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI ....………....……………............................. 7VII. PLANUL TEMATIC …...................................…….......…………...................... 8VIII. CONŢINUTURI TEMATICE .............................................................................. 9IX. STRATEGII DIDACTICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE ................. 13X BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ LA DISCIPLINĂ

10.1 Bibliografie la psihopedagogie15

2

I. PRELIMINARII Reforma curriculară în domeniul sociologiei şi legislaţiei în sănătate implică o schimbare

fundamentală, propunând un model de predare integrată a acestei discipline, model care să conducă la formarea unei concepţii unitare asupra problemelor societăţii şi legii. Predarea obiectului sociologie şi legislaţie în sănătate pe baza acestui curriculum se constituie într-un demers de cunoaştere activă, prin investigare, care plasează elevul în centrul activităţii instructiv-educative.

Obiectivul major al procesului educaţional la Sociologie şi legislaţie în sănătate este încadrarea armonioasă a elevului în comunitatea umană, deschiderea orizontului pentru cunoaştere şi pentru stimularea activităţii elevilor la integrarea acestora în spaţiul social-economic, etno-cultural şi contemporan. La realizarea acestui obiectiv, orele de sociologie şi legislaţie în sănătate sunt prielnice,oferă elevilor cunoştinţe despre problemele societăţii şi soluţionarea lor,actele normative, îl iniţiază în studierea unor lucruri simple, utile, necesare, adaptarea elevilor la condiţiile social-economice mereu în schimbare, de aici şi importanţa justificată de formare la elevi a următoarelor valori şi atitudini:

Adaptarea la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice; Stimularea curiozităţii pentru investigarea unor fenomene sau procese; Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi creative în domeniul tehnic; Respectarea standardelor în vigoare referitoare la asigurarea calităţii produselor şi

serviciilor; Formarea şi dezvoltarea imaginaţiei creative; Dezvoltarea simţului estetic; Dezvoltarea personalităţii creative, receptive la frumosul din lumea înconjurătoare,

formarea atitudinii faţă de om, natură, societate, artă, dezvoltând concomitent anumite competenţe în domeniul sociologiei si legislației în sănătate, care şi-au găsit realizarea prin intermediul diverselor acţiuni pentru stimularea eficienţei şi calităţii procesului educaţional. La treapta preuniversitară disciplina Sociologie şi legislaţie în sănătate îşi asumă o parte

din responsabilitatea pentru dobândirea anumitor abilităţi şi formarea unor competenţe integratoare privind dezvoltarea viitorului specialist medical calificat în plan personal, social şi profesional.

Curriculumul de față constituie suportul didactic de bază adresat profesorului pentru realizarea proiectării de lungă durată, organizarea şi desfăşurarea eficientă a procesului educaţional la Sociologie şi legislație în sănătate din Colegiul National de Medicina şi Farmacie „Raisa Pacalo”.

Actualul Curriculum a fost elaborat din perspectiva trecerii de la modelul de proiectare curriculară centrat pe obiective la modelul centrat pe competenţe.

Competenţa este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini dobândite de elevi prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de realizare, adaptate vârstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.

Modernizarea Curriculum-ului la Sociologie şi legislaţie în sănătate s-a efectuat din perspectiva centrării pe elev, orientării la formarea de competenţe integratoare, realizării interdisciplinarităţii, dezvoltării competenţelor formate la treapta gimnazială de învățământ.

3

La elaborarea Curriculum-ului actual de Sociologie şi legislaţie în sănătate s-au luat în considerare experienţa educaţională din ultimii ani de peste hotare. În cele din urmă se realizează o grila comuna de drepturi şi responsabilităţi, care ar putea constitui baza cetăţeniei active.

Astfel, sociologia si legislaţia în sănătate urmăreşte încurajarea pregătirii viitorilor specialişti medicali pentru rolurile şi responsabilităţile de cetăţeni ai ţării şi ai lumii, pregătirea acestora pentru a se implica activ şi responsabil în viaţa comunităţii.

II. REPERE CONCEPTUALE ALE DISCIPLINEI SOCIOLOGIE ŞI LEGISLATIE ÎN SĂNĂTATE

Disciplina Sociologie şi legislaţie în sănătate este un curs obligatoriu de iniţiere a elevilor în conceptele de bază ale sociologiei, legislaţiei în sănătate şi urmăreşte dezvoltarea la elevi a competenţelor, ce le vor permite valorificarea eficientă a propriului potenţial în domeniul profesional medical.

Corelaţia integrativă între ştiinţele sociologiei şi legislației în sănătate sugerează, pe de o parte, abordări interdisciplinare, iar pe de altă parte, organizează procesul de predare - învăţare-evaluare.

Scopul major al sociologiei şi legislaţiei în sănătate este formarea viitorului specialist medical, calificat, activ şi responsabil, pentru a trăi şi a activa conştient într-o societate democratică, a-şi asuma responsabilităţi pentru propriul destin şi destinul comunităţii.

Sociologia şi legislaţie în sănătate vizează însuşirea de către elevi a cunoştinţelor despre drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi formarea trebuinţei de a le realiza în viaţa cotidiană; educarea respectului faţă de legile şi simbolurile statului,dezvoltarea conştiinţei naţionale şi a spiritului civic; formarea unei atitudini responsabile faţă de pacient, de propria sănătate ca valoare personală şi socială; stimularea activităţii sociale, economice, politice.

Curriculum-ul la Sociologie şi legislaţie în sănătate este fondat pe principiile: compatibilizării curriculum-ului naţional cu experienţele şi practicile statelor europene; integrării teoriei cu practica; coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare; centrării pe elev; echilibrului între nevoile individuale şi binele public; accesibilităţii; învăţării prin acţiune.

III. COMPETENTELE-CHEIE TRANSVERSALE

1.Competenţe decomunicare în limba română.2.Competenţe de comunicare în limba maternă.

4

3.Competenţe de comunicare în limbi străine.4.Competenţe în matematică, științe și tehnologie.5.Competenţe digitale.6.Competenţa de a învăța să înveți. 7.Competenţe sociale și civice. 8.Competenţe antreprenoriale și spirit de inițiativă. 9.Competenţe de exprimare culturală și de conștientizare a valorilor culturale. 10.Aplicarea strategiilor de muncă riguroasă, eficientă, de punctualitate şi răspundere personală faţă de rezultat, pe baza principiilor, normelor şi a valorilor codului de etică profesională.11.Utilizarea eficientă a surselor informaţionale şi a resurselor de comunicare şi formare profesională asistată (portaluri Internet, aplicații software de specialitate, baze de date, cursuri on line etc) atât in limba română, cât şi intr-o limbă de circulaţie internaţională.Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi Competenţe de a stăpâni metodologia de integrare a cunoştinţelor de bază despre natură, om

şi societate în scopul satisfacerii nevoilor şi acţionării pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii personale şi sociale.

Competenţe de comunicare în limba română/limba maternă Competenţe de a comunica argumentat în limba română/limba maternă în situaţii reale ale

vieţii. Competenţe de a comunica într-un limbaj ştiinţific argumentat.

Competenţe de comunicare într-o limbă străină Competenţe de comunicare într-o limbă străină. Competenţe de a comunica argumentat într-o limbă străină în situaţii reale ale vieţii.

Competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologieCompetenţe de a organiza activitatea personală în condiţiile tehnologiilor aflateîn permanentă schimbare.Competenţe de a dobândi şi a stăpâni cunoştinţe fundamentale din domeniile Matematică, Ştiinţe ale Naturii şi Tehnologii în coraport cu nevoile sale. Competenţe de a propune idei noi în domeniul ştiinţific.

Competenţe acţional-strategiceCompetenţe de a-şi proiecta activitatea, de a vedea rezultatul final, de a propunesoluţii de rezolvare a situaţiilor-problemă din diverse domenii.Competenţe de a acţiona autonom şi creativ în diferite situaţii de viaţă pentruprotecţia mediului ambiant.Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaționale (TIC)Competenţe de a utiliza în situaţii reale instrumentele cu acţiune digitală.Competenţe de a crea documente în domeniul comunicativ şi informaţional şi autiliza serviciile electronice, inclusiv reţeaua Internet, în situaţii reale.Competenţe interpersonale, civice, moraleCompetenţe de a colabora în grup/echipă, a preveni situaţiile de conflict şi a respecta opiniile semenilor săi.Competenţe de a manifesta o poziţie activă civică, solidaritate şi coeziune socialăpentru o societate nondiscriminatorie.

5

Competenţe de a acţiona în diferite situaţii de viaţă în baza normelor şi valorilormoral-spirituale.Competenţe de autocunoaştere şi autorealizareCompetenţe de gândire critică asupra activităţii sale în scopul autodezvoltăriicontinue şi autorealizării personale.Competenţe de a-şi asuma responsabilităţi pentru un mod sănătos de viaţă.Competenţe de a se adapta la condiţii şi situaţii noi.

IV. COMPETENŢE SPECIFICE CALIFICĂRII ASISTENT FARMACIST1.Comunicarea, consilierea şi susţinerea pacienţilor în problemele de sănătate şi sociale. Informarea pacienţilor despre utilizarea raţională a medicamentelor, reacţiile indezirabile

posibile şi măsurile de combatere a lor. Propunerea preparatelor alternative, analogice celor recomandate iniţial, în caz de absenţă a

acestora în farmacie. Selectarea preparatelor esenţiale şi de importanţă vitală, utilizate în acordarea asistenţei

medicale urgente şi în stări patologice periculoase pentru viaţa pacientului. Colectarea produselor vegetale şi determinarea plantelor medicinale, produselor vegetale

după semnele exterioare, prelucrarea, uscarea, standardizarea, ambalarea, transportarea şi păstrarea produselor vegetale.

Coordonarea activităţii organizaţiilor de colectare a plantelor medicinale. Promovarea acţiunilor de educaţie ecologică a populaţiei.

2.Activitate de parteneriat, de cooperare, colaborare în grup şi echipă. Colaborarea în echipa intradisciplinară şi extra disciplinară, cu participarea în comun, la

realizarea procesului de asistenţă cu medicamente. Delimitarea responsabilităţilor individuale cu implicarea altor experţi în scopul realizării

eficiente a procesului de asistenţă cu medicamente. Comunicarea eficientă în limba oficială a statului în diverse situaţii socio-profesionale în

echipa multidisciplinară. Cunoaşterea unei limbi moderne la nivel de comunicare profesională. Participarea în promovarea valorilor educaţionale, sociale, morale, civile, culturale şi

interpersonale în activitatea profesională. 3.Autoinstruirea şi educaţia profesională continuă pentru depăşirea provocărilor

profesionale. Poziţionarea asistentului farmacist în contextul profesiilor din domeniul sănătăţii şi

farmaceutic. Respectarea principiilor de bază ale eticii, deontologiei medicale şi farmaceutice în cadrul

activităţii profesionale a asistentului farmacist. Gestionarea corectă şi în termeni stabiliţi a documentelor de activitate farmaceutică cu

utilizarea tehnologiilor informaţionale contemporane. Comunicarea eficientă în depăşirea situaţiilor de conflict. Aplicarea, în permanenţă a principiilor de altruism şi compasiune faţă de consumatorii de

medicamente. Promovarea autoinstruirii şi educaţiei profesionale continue din perspectiva reformelor din

sistemul sănătăţii şi farmaceutic.

6

Determinarea cauzelor şi a genezei conflictelor interpersonale şi aplicarea măsurilor concrete în soluţionarea lor pozitivă.

V. COMPETENȚE ȘI ABILITĂȚI SPECIFICE DISCIPLINEICompetenţe specifice disciplinei Sociologie şi legislaţie în sănătate

Identificarea oportunităţilor existente pentru dezvoltarea personală şi profesională. Explicarea,aplicarea conceptelor si principiilor de baza ale disciplinei Sociologie şi

legislaţie în sănătate Dezvoltarea competentelor de explorare-investigare in sociologie si legislația medicală Dezvoltarea culturii comunicării, a capacităţii de comunicare în echipa

multidisciplinară profesională Aplicarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale pentru documentare, exersare

şi producere de texte. Proiectarea şi realizarea de cercetări sociologice (culegere, prelucrare şi analiză de date

sociale) în organizaţii şi comunităţi, cercetări culturale, studii de piaţă etc. Gestionarea sistemelor de date sociale Diagnoza problemelor sociale/sociologice, analiza şi aplicarea de politici publice şi

sociale Identificarea, analiza (explicarea) şi soluţionarea de probleme în organizaţii şi comunităţi Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea conceptelor şi metodelor sociologice în vederea

intervenţiilor specifice în cadrul diverselor instituţii. Conceperea, organizarea şi gestionarea unor strategii de intervenţie sociologică destinate

rezolvării problemelor instituţionale şi optimizării activităţilor şi a relaţiilor interumane din diversele departamente.

Operaţionalizarea conceptelor sociologice în vederea realizării unor cercetări specifice domeniului în care studentul a desfăşurat stagiul de practică.

Capacitatea de a dezvolta, independent sau în cooperare cu alţi specialişti şi de a utiliza metodele, tehnicile şi instrumentele sociologice pentru a răspunde nevoilor specifice partenerului de practică privind activitatea şi organizarea internă, cât şi relaţiile profesionale cu alte instituţii de profil sau din domenii conexe.

VI. ADMINISTRAREA DISCIPLINEIStatutul disciplinei este obligatoriu. Sociologie și legislație în sănătate este predată în primul semestru al anului I. Planul tematic constă din 30 ore teoretice și 24 ore cu studiu independent și este de 2 credite. Evaluarea este realizată prin teză.

Calificarea asistent farmacist, durata studiilor 3 ani

Cod Anul de studiu

Semestrul

Teorie/ore

Studiul indep./

oreTotal ore Credite

Evaluarea finală

I II 30 24 54 2 TezăU.01

O.006Total 30 24 54 2

Total ore la disciplină 54

7

VII. PLANUL TEMATIC LA DISCIPLINA SOCIOLOGIE ŞI LEGISLAŢIE ÎN SĂNĂTATE PENTRU CALIFICAREA: ASISTENT FARMACIST;

Nr. d/o

Subiectul

Nr. de ore

Teorie

Studiu indepen

dent ghidat

I MODULUL SOCIOLOGIE1. Apariţia sociologiei. Obiectul şi problematica sociologiei. 22. Sociologia medicală. Subramură importantă a sociologiei. - 23. Curente în evoluţia sociologiei medicale. Metode şi tehnici de cercetare în

sociologia medicală.2

4. Boala şi sănătatea. Aspecte socio-medicale. 25. Relaţia medic-pacient. Aspecte psiho-sociale. 2

6. Modele ale relației medic-pacient, încrederea și independența profesională.

- 2

7. Comunicarea şi rolul său în practica medicală. 28. Comunicarea veștilor proaste în practica medicală. - 29. Sănătatea,produs al unui stil de viaţă adecvat. 210. Raport sănătatea omului, mediul ambiant și viața socială. - 211. Sisteme de sănătate. Caracteristici şi evaluări. Seminar 212. Codul de etică şi deontologie a lucrătorului medical. - 2

II MODULUL LEGISLAȚIE ÎN SĂNĂTATE13. Dreptul-instituţie şi concept. Aspecte de drept medical. 2

14. Legea – instrument de protecție a persoanei - 2

15. Aspecte teoretice privind răspunderea juridica. 2

16. Organele de ocrotire a normelor de drept. - 2

17. Dreptul administrativ. Structura organizatorică a sistemului de sănătate în Republica Moldova.

2

18. Strategii de dezvoltare a sistemului de sănătate în Republica Moldova. - 2

19. Reglementarea raporturilor de muncă. Seminar. 2

20. Particularități de reglementare a muncii a unor categorii de salariați. - 2

21. Dreptul civil. 2

22 Dreptul protecției sociale. - 2

23. Dreptul penal. 2

24. Infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei. - 2

25. Caracteristica contravenţiilor din sfera medicală. Seminar. 2

8

26. Responsabilitatea medicală, civilă şi penală a lucrătorului medical. - 2

27. TEZĂ 2

Total ore 30 24

Total ore la disciplină 54

VIII. CONȚINUTURI TEMTICENr.d/o

Subiectul Conţinutul Nr. ore

1. Apariţia sociologiei. Obiectul şi problematica sociologiei

1.Apariţia sociologiei.2.Condiţii socio-structurale şi epistemologice.3.Iniţiatorii sociologiei ca ştiinţă.4.Sociologiile de ramură.

2

2. Sociologia medicală. Subramură importantă a sociologiei.

1.Sociologia medicală. Obiective.2.Factorii medicali și sociali ai dezvoltării sociologiei medicale.3.Obiectivele sociologiei medicale4.Problematica sociologiei medicale.

2

3. Curente în evoluţia sociologiei medicale. Metode şi tehnici de cercetare în sociologia medicală

1.Perpectivele teoretico-metodologice.2.Sănătatea şi cultura. Igiena muncii intelectuale şi fizice. Cultura alimentării şi starea de sănătate.3.Viata şi conflictul de valori. aspecte bioetice. 4.Probleme stringente ale societăţii contemporane traficul de fiinţe umane, vânzări de organe.5.Definiţii metode şi tehnici de cercetare în sociologia medicală.2.Elementele metodei de cercetare în sociologia medicală3.Etapizarea tehnicii de cercetare în sociologia medicală.

2

4. Boala şi sănătatea. Aspecte socio-medicale

1.Concepţiile despre sănătate şi boală.2.Boala şi societatea.3.Boala şi cultura.4.Boala şi civilizaţia.5.Semnificaţii simbolice ale bolii.6.Boala şi devianta.

2

5. Relaţia medic-pacient. Aspecte psiho-sociale.

1.Conceptele de status şi rol social.2.Relaţiile între concepte.3.Implicarea conceptelor în relaţia medic-pacient.4.Conflicte şi strategii de control.

2

6. Modele ale relației medic- 1. Valori morale ale relației medic-pacient.

9

pacient, încrederea și independența profesională.

Încredere, loialitate,fidelitate, onorabilitate, respect, a trata egal.2. Valori legale ale relației medic-pacient. Drepturile pacientului: dreptul la îngrijire medicala, dreptul la informare, dreptul la adevărul medical, dreptul la intimitate. Cele mai bune interese ale pacientului.Autonomia pacientului.3. Modele ale relației medic-pacient: paternalism vs. autonomie.4. Mecanismul deciziei profesionale in medicina: tipuri de raționament, raționamentul medical, riscuri in practica medicală,calitatea vieții, evaluarea balanței riscuri-beneficii. A trata vs. a nu trata.

2

7. Comunicarea şi rolul său în practica medicală

1.Elemente constitutive ale comunicării.2.Funcţiile comunicări.3.Tipuri de comunicare.4.Aplicabilităţi practice.

2

8. Comunicarea veștilor proaste în practica medicală.

1. Reguli universal valabile de comunicare a veștilor proaste.2.Obiectivele unei discuții clinice pentru comunicare unei vești proaste3. Bariera lingvistică, factorii de apariția și modalități de depășire.

2

9. Sănătatea,produs al unui stil de viaţă adecvat

1.Conceptele de mod de viaţă şi stil de viaţă.2.Indicatorii.3.Tipologie.4.Strategii de control.

2

10. Raport sănătatea omului, mediul ambiant și viața socială.

1. Calitatea vieții și sănătatea mediului2. Factorii de mediu și sănătatea3.Influența omului asupra mediului înconjurător 

2

11. Sisteme de sănătate. Caracteristici şi evaluări. Seminar

1.Istoricul sistemului de sănătate.2.Tipologii.3.Caracteristici.Seminar

2

12. Codul de etică și deontologie a lucrătorului medical.

1.Conținutul Codului de etică. 2.Nevoia de moralitate în practica medicală. Etica

medicală.3. Importanta eticii medicale.4. Modelari morale comportamentale.

13. Dreptul - instituţie şi concept. Aspecte de drept medical.

1.Conceptul dreptului.2.Normele de drept.3.Principiile dreptului.4.Raportul juridic.5.Izvoarele dreptului.

10

6.Noţiuni generale despre dreptul medical.7.Izvoarele dreptului medical.8.Drepturile şi responsabilităţile pacientului.9.Limitarea drepturilor pacientului şi

responsabilităţile acestuia.10.Reglementarea juridică a unor instituţii speciale

din ramura dreptului medical.

2

14. Legea – instrument de protecție a persoanei.

1.Constituția Republicii Moldova.2. Drepturile și libertățile cetățeanului, apariția și noțiunea acestora.3. Clasificarea drepturilor cetățenilor.4.Principalele obligații și îndatoriri a cetățeanului.

2

15. Aspecte teoretice privind răspunderea juridică

1.Conceptul de răspundere juridică şi importanţa ale acesteia.

2.Principiile generale ale răspunderii juridice.3.Condiţiile (temeiurile) răspunderii juridice.4.Formele răspunderii juridice.

2

16. Organelor de ocrotire a normelor de drept.

1.Legalitatea şi ordinea de drept2.Instanţele de judecată şi competenţa lor3.Procuratura Republicii Moldova 4.Avocatura 5.Poliţia Republicii Moldova

2

17. Dreptul administrativ.Structura organizatorica a sistemului de sănătate din Republica Moldova

1.Conceptul şi obiectul de studiu al dreptului administrativ.2.Organele administraţiei publice Centrale. Noţiuni,caracteristici,structură şi funcţii.3.Organele administrației publice locale. Noţiune,caracteristici,structură şi funcţii.4.Actele administrative.5.Structura sistemului de sănătate din Republica Moldova.

2

18. Strategii de dezvoltare a sistemului de sănătate în Republica Moldova.

1.Sistemul ocrotirii sănătății din Republica Moldova2.Managementul resurselor umane în domeniul sănătăţii3.Hotărârea de Guvern nr. 1471 din 24 decembrie 2007 privind aprobarea strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017.

2

19. Reglementarea raporturilor de muncă

1.Noţiunea,obiectul de reglementare,principiile şi izvoarele dreptului muncii.

2.Parteneriatul social în sfera muncii.3.Contractul individual de muncă. Încheierea,

modificarea,suspendarea şi încetarea.4.Timpul de muncă şi timpul de odihna.5.Salarizarea şi normarea muncii.6.Garanţii şi compensații. 2

11

7.Regulamentul intern al unităţii. Disciplina muncii.

8.Răspunderea materială a părţilor contractului individual de muncă. Seminar

20. Particularitățile de reglementare a muncii unor categorii de salariați.

1.Instrucţiuni de protecţie a muncii a lucrătorilor medicali. Normele generale de igiena a muncii.

2.Regulile tehnicii securităţii la explorarea tehnicii medicale.

3.Munca femeilor,a persoanelor cu obligaţii familiare.

4.Munca prin cumul.

5.Bolile profesionale si primul ajutor in accidentele de muncă.

2

21. Dreptul civil 1.Conceptul,obiectul de studiu şi izvoarele dreptului civil.

2.Persoana fizică. Aspecte generale.3.Persoana juridică. Aspecte generale.4.Contractelecivile.Tipuri.Caracteristica generală.

2

22. Dreptul protecției sociale. 1.Notiuni generale.2.Vechimea in munca. Pensiile3. Protecția socială a familiilor cu copii. 4. Indemnizații ca urmare a pierderii temporare a capacității de muncă. Șomajul si măsurile de asigurare socială.5. Reglementarea juridico-internaționala a protecției sociale.6. Actele organizației internaționale a muncii.

2

23. Dreptul penal. 1.Noţiunea ,obiectul,scopul dreptului penal.2.Infracţiunea.Noţiuni,conţinut şi clasificare.3.Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.4.Infracţiunile săvârșite de către persoanele care

practică activitate medicală.2

24. Infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei.

1.Art 148. Lipsirea de viață la dorința persoanei (eutanasia).2.Art 158. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau țesuturilor pentru transplantare.3.Art 159. Promovarea ilegala a avorturilor.4.Art 162. Neacordarea de ajutor unui bolnav5.Art 163. Lăsarea in primejdie

2

25. Caracteristica contravenţiilor din sfera medicală.Seminar.

1.Conceptul de contravenţie administrativă,contravenient,persoana cu funcţie de răspundere.

2.Conceptul de sancţiune administrativă. Tipuri. Circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea pentru contravenţie administrativă.

2

12

3.Contravenţiile săvirşite de către persoanele care activează în sfera ocrotirii sănătăţii.

26. Responsabilitatea medicală, civilă și penală a lucrătorului medical.

1.Răspunderea administrativă 2.Examinarea pacienților. 3.Răspunderea penală. 4.Răspunderea civila.

2

27 TEZĂ 2

IX. STRATEGII DIDACTICE DE PREDARE – ÎNVĂŢARE – EVALUARE.

Competenţele specifice disciplinei Sociologie şi legislaţie în sănătate sunt orientate spre stimularea abilităţilor de învăţare permanentă, în scopul dezvoltării personale şi integrării în viaţa socială activă. Procesul educaţional este determinat de principiile implicării active, al centrării pe elev. Considerarea elevului ca subiect al învăţării şi orientarea spre formarea competenţelor specifice presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării, printre care: utilizarea unor metode active: învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, analiza de text, realizarea de portofolii, asaltul de idei, exerciţiul, dialogul, conversaţia dirijată sau liberă, chestionarul, conversaţia euristică, discuţia dirijată, prezentarea, dezbaterea, elaborarea şi implementarea proiectelor etc. Utilizarea eficientă a metodelor active vor contribui la promovarea tehnologiei didactice centrată pe experienţe de învăţare, adică pe competenţe integratoare.

Exemple de competenţe integratoare: elaborarea unei comunicări cu conţinut legislativ din viaţa comunităţii; prezentarea unui mini raport despre o acţiune comunitară realizată cu colegii, prietenii

sau membrii familiei; participare în pregătirea foto-galeriei care demonstrează participarea cetăţenească cu

ocazia unui eveniment important pentru clasă, şcoală sau localitate; redactarea unui articol despre evenimentele clasei/şcolii pentru revista şcolară; pregătirea şi prezentarea unui discurs structurat sau a unui plan de acţiune despre

soluţionarea unei probleme din comunitate,medicină; alcătuirea şi prezentarea unui calendar al faptelor personale, ale colegilor de clasă sau ale

membrilor familiei; elaborarea unui foto-eseu despre evenimentele organizate în familie, şcoală sau localitate; alcătuirea unui demers/cerere către administraţia instituţiei medicale sau către autorităţile

publice locale cu referire la implicarea activă prin care va fi soluţionată o problemă socială;

prezentarea unui ghid de mediere în care vor fi propuse modalităţi de soluţionare a conflictelor interpersonale prin negociere şi compromis;

prezentarea unui plan de dezvoltare personală şi de construire a carierei profesionale; participarea în cadrul unor dezbateri in clasă, şcoală, unde vor fi puse în analiză soluţii

pentru anumite subiecte contradictorii; realizarea unui raport foto/video despre participarea în cadrul unor conferinţe, mese

rotunde sau expoziţii în care ai participa cu colegii de clasă, membrii familiei etc.În cadrul activităţilor organizate la ore, elevii şi cadrul didactic utilizează practic diverse

strategii de învăţare, menite să formeze competenţe de comunicare eficientă, de creare a unor

13

relaţii de succes, de explorare a resurselor personale şi a carierei. Procesul didactic se focalizează atît pe asimilarea de cunoştinţe şi abilităţi specifice disciplinei, cît şi pe folosirea mecanismelor învăţării conştiente şi eficiente, pe care elevii să le aplice şi în diferite contexte de viaţă, nu doar în cadrul şcolii, ci şi implicarea activă în soluţionarea problemelor comunităţii. Aceasta va contribui la crearea cadrului educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în procesul de învăţare.

Elevii ar trebui încurajaţi să înlocuiască metodele didactice tradiţionale şi să organizeze alte forme de activitate, incluzând toate experienţele de învăţare pe care elevii le parcurg în şcoală.

Pentru formarea competenţelor integratoare, cadrul didactic va utiliza de asemenea şi diverse tipuri de activităţi extraşcolare, cum ar fi:

activităţi de participare la luarea deciziilor în clasă/şcoală/comunitate (consiliişcolare, parlamentele copiilor etc.);

acţiuni civice în comunitate (vizite, excursii, schimburi între şcoli, acţiuni desprijin pentru persoanele defavorizate, activităţi de voluntariat, campanii de informare etc.);

acţiuni de organizare eficientă a timpului liber în grup (cercuri, cluburi, asociaţii, grupuri de interese etc.).

Prin implicarea activă şi participarea la soluţionarea unor probleme din comunitate, elevii dobândesc cunoştinţe şi abilităţi care îi ajută să devină actori responsabili, ce presupune asumarea responsabilităţii pentru activităţile realizate în cotidian la nivel de şcoală, familie, grup de prieteni.

Pentru accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei, profesorul va face apel la experienţa de viaţă a elevilor, la exemple din viaţa socială.

Profesorii trebuie să asigure echilibrul între conţinutul care trebuie parcurs, metodologia didactică aleasă şi mediul de învăţare creat. În proiectarea didactică delungă şi scurtă durată profesorul va avea drept reper principal prevederile Curriculumului, atît în ceea ce priveşte competenţele, cît şi sugestiile de conţinut corelate cu standardele educaţionale. Eşalonarea pe module a competenţelor specifice şi a unităţilor de conţinuturi asociate acestora rămâne la atitudinea profesorului, care va urmări constant formarea la elevi, a tuturor subcompetenţelor prevăzute de Curriculum. De asemenea cadrele didactice vor planifica lecţii de sinteză şi evaluare,precum şi activităţi practice de interes comunitar, în funcţie de condiţiile reale, materialele disponibile, nivelul de pregătire şi interesele elevilor.

În cadrul orelor de Sociologie şi legislaţie în sănătate, evaluarea va urmări progresul personal cu referire la atitudinile faţă de propria persoană, faţă de lumea înconjurătoare, precum şi nivelul de integrare şcolară şi socială. Evaluarea este implicită demersului pedagogic, permițând atît cadrului didactic, cit şi elevului să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi cel de atingere a standardelor. Elementul de bază al Curriculumului actual îl reprezintă deschiderea spre comunitate, adică aprecierea nu doar a cunoştinţelor obţinute şi a capacităţilor formate la ore, ci şi a acţiunilor întreprinse în instituţia de învățământ, în familie, grupurile de interese, în localitate.

Strategiile de evaluare presupun acţiuni concrete de interes comunitar, acţiuni de voluntariat, de dezvoltare şcolară şi profesională, elaborare de proiecte individuale şi de grup, cu relevanţă socială. Strategiile propuse reprezintă căi de asumare de către elevi a rolului de lucrător medical activ şi responsabil, informat şi pregătit pentru a participa la stabilirea propriului traseu de formare şi realizare a opţiunilor personale şi profesionale.

14

Pentru o evaluare eficientă este necesar să se pună accent pe evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii elevilor. În acest scop, pentru a putea obţine cît mai multe date relevante privind performanţele obţinute de elevi, este oportun de aplicat metode şi instrumente complementare de evaluare.

Astfel, se propune utilizarea următoarelor tehnici de evaluare: observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare); utilizarea unor fişe individuale de (auto)evaluare; testarea în vederea dezvoltării personale şi orientării profesionale; exprimarea ideilor şi a argumentelor personale prin postere, desene, colaje, eseuri; proiectul individual şi de grup; activităţile practice in clasă, colegiu, comunitate; realizarea de portofolii; jurnalul reflexiv; etc.De exemplu, o formă importantă de evaluare continuă la Sociologie şi legislaţie în

sănătate, dar şi sumativă, o constituie portofoliul elevului. Portofoliul este o metodă de evaluare cu caracter integrator, complex şi flexibil. El pune în valoare atît evoluţia elevilor, cît şi performanţele principale ale acestora.

O altă metodă eficientă de evaluare la Sociologie şi legislaţie în sănătate o constituie proiectul activitate de evaluare de lungă durată care începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, continuă după ore sau şi la alte discipline, la activităţile de dirigenţie,în afara şcolii, implicînd prietenii, membrii familiei şi ai comunităţii. Utilizarea eficientă a tehnicilor de evaluare ne pot furniza informaţii şi sugestii valoroase pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Folosirea unor noi metode, tehnici şi instrumente de evaluare, care furnizează date de natură calitativă şi cantitativă privind performanţele elevilor.

Informaţiile de pe urma evaluărilor rezultatelor trebuie să fie utile cadruluididactic şi elevilor şi, de asemenea, ar fi bine, să fie transmise părinţilor sau tutorilor legali ai copiilor, prin intermediul rapoartelor scrise sau orale. Cadrele didactice vor elabora instrumentele şi probele de evaluare în strictă corelare cu competenţele specifice şi unităţile de conţinuturi prevăzute în prezentul Curriculum.

Evaluarea sumativă este un instrument preţios pentru cadrul didactic, furnizându-i acestuia datele necesare pentru a-şi modifica, transforma, adapta demersul educaţional viitor, în funcţie atît de conţinutul şi substanţa a ceea ce trebuie învăţat, cît şi de capacităţile, atitudinile şi dispoziţiile elevilor faţă de procesul de învăţare.

Astfel vor fi formate calităţile unor lucrători medicali activi şi responsabili, ce presupune un dialog activ şi participativ între toţi factorii interesaţi de educaţia preuniversitară: cadrele didactice, elevi, părinţi,pacienţi, factori de decizie, reprezentanţi ai mijloacelor de informare în masă, membri ai comunităţii etc.

X. BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ LA DISCIPLINĂ

1. Lupu Iu.,Sociologee medicală,Bucureşti 1991,Colecţie Bios.2. Constituţia Republicii Moldova. Chişinău, 1994.3. Curriculum Noi şi legea, clasele a X-a-a XJI-a. Chişinău, Editura Epigraf, 1999.4. Curriculum Educaţie moral-civică Chişinău, Univers Pedagogic, 2006.

15

5. Cozma C. Educaţia pentru valorile umanităţii, în: Filosofia educaţiei: imperative, căutări,orientări. Simpozionul internaţional. Ed. a V-a, noiembrie 1997. Chişinău, 1997.

6. Petre A., Sociologia generală, Iaşi, Polirom, 1997.7. Petre A., Sociologa generală, Editura Academiei, Bucureşti, 1997.8. Iliescu I.Probleme globale ale omenirii,Rucureşti 1995.9. Rădulescu S.,Bonciu D.Sociologie şi istoria comportamentului deviant, Bucureşti 1996.10. Roth A. Individ şi societate, Bucureşti 1996. 11. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului 1948.12. Educaţia civică în SUA, SIEDO. Chişinău, Editura Epigraf, 1999.13. Autori: Ellie Keen şi AncaTîrcă. AREDDO, 1999.Educaţia pentru cetăţenie democratică,

gid pentru profesori.14. Eşanu R, Goraş-Postică V., Grosu V, Sclitos L, Solovei R., Vasilescu G.” Integrare

europeana pentru tine Practicum pentru elevi. Chişinău, Pro Didactica, 2009.15. Novac-Hreplenco T.,Dodon I. Bazele legislaţiei în sistemul sănătăţii publice,Casa

editorial-poligrafică Bons Offices,Chişinău 2006.16. National Standards for Civics and Government Center for Civic Education.

Calabasas,California, 1997.

10.1 Bibliografia la psihopedagogie 17. Cerghit I., Neacşu I., Negreţ I., Pinişoară I.O. Potolea D. Prelegeri pedagogice, Iaşi,

EdituraPolirom, 2001.18. Crişan A., Guţu V Proiectarea curriculumului de bază, Ghid metodologic. Chişinău,

1997. 19. Jigau M. Factorii reuşitei şcolare, Bucureşti, Editura Grafoart, 1998.20. Guţu V. Evaluarea curriculumului şcolar, Ghid metodologic. Chişinău, 2009.21. Nicola I. Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti, Editura Aramis, 2000.

22. Achiri I., Guţu V. Evaluarea standardelor educaţionale, Chişinău, 2009.23. Allport G. Structura şi dezvoltarea personalităţii, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, R.A., 1991.24. Bîrzea C.„Arta şi ştiinţa educaţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.25. Branden N. Cei şase stîlpi ai respectului de sine, Bucureşti, Editura Colosseum, 1996.26. Cucoş C. Pedagogie generală Iaşi, Editura Polirom, 2000.27. Niculescu C. Educaţia pentru sănătate în şcoală, Principii, obiective, conţinut. Revista de

Pedagogie, 5-7, 1994.28. Pîslaru VL, Cara A., Grîu E. Atitudini fundamentale. Constituire, formare, proiectare.

Chişinău, Editura Cartier Educaţional, 1998.

16