curs 01 1. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME · PDF filesubsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, ... diferite sau participând cu soluţii în cadrul proiectului în

curs 011. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME INFORMATICE

1.1 Managementul afacerii şi tehnologia informaţiei

Astăzi, mai mult ca niciodată, desfăşurarea oricărei activităţi economice, financiare sau bancare nu

se poate imagina fără utilizarea unui puternic suport informaţional care să asigure avantajul concurenţial

în raport cu ceilalţi competitori de pe piaţă. A dobândi cunoaştere prin informaţia obţinută este rolul

tehnologiei informaţiei (TI).

Def : TI înseamnă hardware, software, comunicaţii, reţele, baze de date, automatizarea lucrărilor

de birou precum şi toate celelalte echipamente şi componente software necesare prelucrării

informaţiei. TI oferă astăzi nu doar suportul informaţional necesar desfăşurării afacerii în condiţii de

eficienţă, ci şi soluţii pentru regândirea modului de a-ţi organiza afacerea cu scopul menţinerii

competitivităţii.

Def : Reingineria afacerilor. Reengineering înseamnă regândirea fundamentală şi reproiectarea

radicală a proceselor afacerii pentru obţinerea de îmbunătăţiri substanţiale privind costurile, calitatea,

viteza de reacţie a decidenţilor. Această regândire a modului de a face afaceri este influenţată şi găseşte

totodată răspunsuri în noile soluţii TI. Modul de desfăşurare a afacerii în cadrul oricărei firme se schimbă

(fig 1.1) ca urmare a acţiunii conjugate a următorilor factori (lista acestora rămâne deschisă):

• Globalizare

• Competiţie de nivel înalt

• Informaţia devenită resursă cheie

• Spaţiul virtual de muncă şi chiar derularea activităţii în condiţiile companiei virtuale

• Comerţ electronic

• Existenţa în cadrul firmei a personalului specializat în procesarea datelor şi analiză (knowledge

worker)

• Un nou tip de relaţie cu banca prin care se obţin servicii şi produse noi ca urmare apromovării

noilor soluţii TI etc.

Impactul TI asupra firmei nu se resimte doar din mediul exterior ci şi din interiorul firmei. Orice

organizaţie (firmă, bancă etc) presupune existenţa a cinci elemente (componente) interdependente:

- Structura organizatorică

- Managementul şi procesele afacerii

- Tehnologia informaţiei

- Strategia organizaţiei

- Angajaţii şi cultura organizaţiei.

Aceste componente trebuie să se găsească într-o stare de echilibru şi această stare se va menţine

atât timp cât nu se produc schimbări semnificative în mediul extern sau în oricare dintre componente.

curs 01Componenta TI cunoaşte o dinamică deosebită. Acest lucru determină mutaţii calitative asupra

celorlalte componente. Dinamica componentei TI se resimte şi la nivelul strategiei organizaţiei oferind

mijloace şi instrumente specifice analizei şi fundamentării strategiei.

1.2 Sistem informaţional şi sistem informatic

Def : Un sistem reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între care se

stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit

obiectiv. Interacţiunea dinamică dintre elemente se materializează în fluxurile stabilite între acestea,

fluxuri implicând resursele existente.

Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem deoarece:

1. Prezintă o structură proprie constând dintr-o mulţime de elemente constitutive careinteracţionează

între ele pe principii funcţionale;

2. Fluxurile existente între componentele organizatorice implică resursele organismului economic.

Încadrul oricărui organism economic se produc:- fluxuri materiale (de materii prime, semifabricate,

produse finite etc)- fluxuri financiare- fluxuri informaţionale

3. Mulţimea componentelor organizatorice şi interacţiunea dintre acestea urmăresc realizarea

unuianumit obiectiv global: funcţionarea firmei în condiţii optime sau atingerea unor obiective.Lucrările

în domeniul sistemicii au condus la definirea unui model care promovează viziunea sistemică asupra

întreprinderii pe care o consideră formată din următoarele trei subsisteme:

• Subsistemul decizional valorifică informaţiile oferite de subsistemul informaţional în

fundamentarea deciziilor.

• Subsistemul informaţional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informaţiile necesare

luării deciziilor pe toate nivelurile de responsabilitate, conducere şi control iar pe de altă parte asigură

căile de comunicare între celelalte subsisteme, deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere

sunt transmise factorilor de execuţie prin subsistemul informaţional (flux descendent).

• Subsistemul operativ (în cadrul căruia se desfăşoară procesele economice specifice domeniului

de activitate a agentului economic) are loc culegerea datelor care apoi sunt transmise subsistemului

informaţional (flux ascendent) în vederea stocării şi prelucrării datelor necesare obţinerii informaţiilor

utilizate în fundamentarea deciziilor la nivelul subsistemului decizional (de conducere).

Subsistemul decizional necesită informaţii specifice necesare fundamentării pe de o parte a

deciziilor strategice iar pe de altă parte deciziilor tactice şi operaţionale.

Nivelul managementului strategic şi tactic se caracterizează prin solicitarea de informaţii:

- Ad hoc, neanticipate, determinate de un anumit context creat în care managerul este obligat să-şi

fundamenteze decizia;

- Sintetizate: pe măsură ce urcăm treptele ierarhiei manageriale are loc o selecţie şi o sintetizare

treptată a informaţiei;

curs 01- Previzionale, permiţând anticiparea tendinţelor de evoluţie a procesului condus;

- Externe care să definescă mediul economic, financiar, concurenţial în care firma va opera.În cazul

managementului operaţional, căruia îi sunt caracteristice deciziile structurate, informaţiile oferite sunt:

- Prestabilite, conţinutul lor acoperind nevoia informaţională determinată de deciziile derutină luate

la acest nivel

- Detaliate deoarece managerul trebuie să cunoască în detaliu modul de derulare aactivităţii din aria

sa de responsabilitate

- Interne

- Punctuale

- Prezintă caracter istoric

- Se obţin cu o anumită frecvenţă, momentul furnizării informaţiilor fiind prestabilit.

Subsistemul informaţional reprezintă ansamblul tehnico-organizatoric de culegere, transmitere,

stocare şi prelucrare a datelor în vederea obţinerii informaţiilor necesare procesului decizional.

Subsistemul informaţional se interpune între subsistemul decizional şi subsistemul operativ având drept

scop asigurarea informaţiilor necesare staffului managerial reprezentând în acelaşi timp un mijloc de

comunicare între celelalte două subsisteme. Subsistemul informaţional nu trebuie văzut doar ca o interfaţă

între sistemul operativ şisistemul de conducere ci şi ca elementul de legătură a mediului intern al firmei şi

cel exterior lui (mediu economic, financiar, bancar). Scopul principal al sistemului informaţional este de a

furniza fiecărui utilizator, în funcţie deresponsabilităţile şi atribuţiile sale, toate informaţiile necesare.

Def : Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea

operaţiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel

obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (TI) şi a personalului specializat în

prelucrarea automată a datelor.

Sistemul informatic cuprinde:

• ansamblul informaţiilor interne şi externe, formale sau informale utilizate în cadrul firmei

precum şi datele care au stat la baza obţinerii lor;

• software-ul necesar procesării datelor şi difuzării informaţiilor în cadrul organizaţiei;

• procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor;

• platforma hardware necesară prelucrării datelor şi disipării informaţiilor;

• personalul specializat în culegerea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor.

Sistemul informatic este structurat astfel încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de

utilizatori:

•factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice şi operative;

•personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor;

•personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii

defabricaţie.

curs 01Alături de definirea strategiei de afaceri este necesară definirea strategiei sistemului informatic şi

aceasta deoarece:

• sistemul informatic susţine managerii, prin informaţiile furnizate, în conducerea şi controlul

activităţii în vederea atingerii obiectivelor strategice ale organizaţiei;

• sistemele informatice sunt deschise şi flexibile adaptându-se permanent cerinţelor impusede

mediul dinamic în care operează firma;

• promovarea soluţiilor TI susţine organizaţia în consolidarea şi dezvoltarea afacerii (ex.:comerţul

electronic, e-banking etc);

• sistemul informatic oferă informaţiile necesare controlului îndeplinirii şi adaptării planurilor

operaţionale şi strategice ale organizaţiei;

• organizaţia trebuie să cunoască şi să controleze riscurile legate de implementarea noilor tehnologii

şi adaptarea sistemului informatic la noile cerinţe;

• stabilirea unor standarde la nivelul sistemului informatic care au menirea de a preciza

caracteristicile şi performanţele hard şi soft ale componentelor ce urmează a se achiziţiona şi ce

metodologii urmează să se utilizeze în dezvoltarea sistemului.

Analizând structura sistemului informatic global al unei organizaţii putem realiza următoarele

clasificări legate de componentele acestuia:

După aria de cuprindere:

a) Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii funcţionale în cadrul

organizaţiei:

o Subsistemul contabilităţii

o Subsistemul producţiei

o Subsistemul cercetării

o Subsistemul comercial

o Subsistemul resurselor umane

Ex: În cadrul sistemului informatic al unei firme regăsim: subsistemul informatic al contabilităţii,

subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, subsistemul informatic privind evidenţa livrărilor etc.

În cadrul sistemului informatic al unei bănci regăsim: subsistemul informatic al contabilităţii, subsistemul

informatic privind operaţiunile de cont curent, subsistemele informatice privind gestiunea produselor şi

serviciilor bancare oferite clienţilor (depozite, credite, certificate de depozit etc), subsistemul informatic

privind operaţiunile de plăţi prin carduri etc.

b) Subsisteme interorganizaţionale concepute să asigure fluxuri informaţionale între:

o Organizaţie şi partenerii săi (furnizori, clienţi, bancă etc). Ex: e-banking, comerţ electronic etc.

o „Firma mamă” şi subdiviziunile sale organizatorice.

În funcţie de natura activităţilor susţinute:

curs 01a) Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) au rolul de a oferi

informaţii cu scopul susţinerii şi asistării managerilor în luarea deciziilor şi cuprind.

o Sisteme destinate conducerii curente (MIS – Management Information Systems): sunt sisteme

informatice cu rolul de a oferi managerilor informaţiile necesare monitorizării şi controlului proceselor

afacerii precum şi anticipării unor performanţe viitoare.

o Sisteme suport de decizie (DSS – Decision Support Systems): reprezintă sisteme informatice

interactivecu rolul de a asista managerii (plan strategic) în rezolvarea unor probleme semistructurate

folosind înacest scop modele şi baze de date specializate pe probleme bine definite.

o Sisteme informatice ale executivului (EIS – Executive Information Systems): reprezintă sisteme

informatice gândite să ofere: acces rapid şi selectiv la date interne şi externe firmei, informaţii

referitoare la factorii critici de succesdeterminanţi în realizarea obiectivelor strategice, facilităţi de

calcul şi reprezentări grafice deosebite.

b) Sisteme destinate nivelului operaţional care cuprind:

o Sisteme destinate activităţii de birou (OAS – Office Automation Systems): sunt utilizate în

principal de persoanele implicate în procesul prelucrării datelor (funcţionari, secretari, contabili etc) dar

şi managerilor rolul lor fiind de a colecta, procesa, stoca şi transmite informaţie utilizând mijloace TI. În

această categorie se cuprinde soft specializat pentru: procesare de texte, comunicaţie (electronic mail,

voice mail etc), lucru colaborativ (Electronic Meeting Systems, Collaborative Work

Systems,Teleconferencing), procesarea imaginilor (Electronic Document Management, procesoare

grafice, sistememultimedia), managementul activităţii de birou (agende electronice, accesorii etc).

o Sisteme pentru procesarea tranzacţiilor (TPS – Transaction Processing Systems): sunt

specializate în preluarea, stocarea şi prelucrarea datelor corespunzătoare tranzacţiilor zilnice, de rutină

asigurând actualizarea curentă a bazeide date: se particularizează prin caracterul repetitiv al prelucrărilor

şi complexitatea redusă a acestora, volumul mare al datelor procesate; sunt destinate activităţilor curente

desfăşurate în compartimentele funcţionale ale organizaţiei; sunt utilizate de personalul operativ din

compartimentele funcţionale.

o Sisteme pentru controlul proceselor (PCS – Process Control Systems)

c) Sisteme destinate gestiunii cunoaşterii (KWS – Knowledge Work Systems): permit crearea,

promovarea şi integrarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în firmă. Utilizatorii acestor sisteme sunt fie

inginerii şi proiectanţii (care utilizează aplicaţii de tip CAD – Computer Aided Design, pentru proiectarea

noilor produse), fie alţi specialişti – analişti şi consilieri economici, financiari, juridici, ei fiind creatori de

informaţie generatoare de cunoaştere.

Conceptul de grup de lucru virtual (virtual work group): promovarea noilor soluţii TI,

(internetul), permite participarea în cadrul grupului de lucru a unor persoane plasate geografic în locaţii

diferite sau participând cu soluţii în cadrul proiectului în momente de timp diferite.

curs 01Groupware sau collaboration software reprezintă software-ul specializat pentru desfăşurarea

activităţii în cadrul unui grup de lucru virtual. Groupware utilizează facilităţile de comunicaţie oferite de

intranetul organizaţiei creându-seastfel posibilitatea lucrului în paralel şi interactivitatea între membrii

grupului.

SIA-curs 02

1. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME INFORMATICE

Sistemul informatic este structurat astfel încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de

utilizatori:

•factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice şi operative;

•personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor;

•personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi tehnologii

defabricaţie.

Alături de definirea strategiei de afaceri este necesară definirea strategiei sistemului informatic şi

aceasta deoarece:

• sistemul informatic susţine managerii, prin informaţiile furnizate, în conducerea şi controlul

activităţii în vederea atingerii obiectivelor strategice ale organizaţiei;

• sistemele informatice sunt deschise şi flexibile adaptându-se permanent cerinţelor impusede

mediul dinamic în care operează firma;

• promovarea soluţiilor TI susţine organizaţia în consolidarea şi dezvoltarea afacerii (ex.:comerţul

electronic, e-banking etc);

• sistemul informatic oferă informaţiile necesare controlului îndeplinirii şi adaptării planurilor

operaţionale şi strategice ale organizaţiei;

• organizaţia trebuie să cunoască şi să controleze riscurile legate de implementarea noilor tehnologii

şi adaptarea sistemului informatic la noile cerinţe;

• stabilirea unor standarde la nivelul sistemului informatic care au menirea de a preciza

caracteristicile şi performanţele hard şi soft ale componentelor ce urmează a se achiziţiona şi ce

metodologii urmează să se utilizeze în dezvoltarea sistemului.

Analizând structura sistemului informatic global al unei organizaţii putem realiza următoarele

clasificări legate de componentele acestuia:

După aria de cuprindere:

a) Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii funcţionale în cadrul

organizaţiei:

o Subsistemul contabilităţii

o Subsistemul producţiei

o Subsistemul cercetării

o Subsistemul comercial

o Subsistemul resurselor umane

Ex: În cadrul sistemului informatic al unei firme regăsim: subsistemul informatic al contabilităţii,

subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, subsistemul informatic privind evidenţa livrărilor etc.

SIA-curs 02

În cadrul sistemului informatic al unei bănci regăsim: subsistemul informatic al contabilităţii, subsistemul

informatic privind operaţiunile de cont curent, subsistemele informatice privind gestiunea produselor şi

serviciilor bancare oferite clienţilor (depozite, credite, certificate de depozit etc), subsistemul informatic

privind operaţiunile de plăţi prin carduri etc.

b) Subsisteme interorganizaţionale concepute să asigure fluxuri informaţionale între:

o Organizaţie şi partenerii săi (furnizori, clienţi, bancă etc). Ex: e-banking, comerţ electronic etc.

o „Firma mamă” şi subdiviziunile sale organizatorice.

În funcţie de natura activităţilor susţinute:

a) Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) au rolul de a oferi

informaţii cu scopul susţinerii şi asistării managerilor în luarea deciziilor şi cuprind.

o Sisteme destinate conducerii curente (MIS – Management Information Systems): sunt sisteme

informatice cu rolul de a oferi managerilor informaţiile necesare monitorizării şi controlului proceselor

afacerii precum şi anticipării unor performanţe viitoare.

o Sisteme suport de decizie (DSS – Decision Support Systems): reprezintă sisteme informatice

interactivecu rolul de a asista managerii (plan strategic) în rezolvarea unor probleme semistructurate

folosind înacest scop modele şi baze de date specializate pe probleme bine definite.

o Sisteme informatice ale executivului (EIS – Executive Information Systems): reprezintă sisteme

informatice gândite să ofere: acces rapid şi selectiv la date interne şi externe firmei, informaţii

referitoare la factorii critici de succesdeterminanţi în realizarea obiectivelor strategice, facilităţi de

calcul şi reprezentări grafice deosebite.

b) Sisteme destinate nivelului operaţional care cuprind:

o Sisteme destinate activităţii de birou (OAS – Office Automation Systems): sunt utilizate în

principal de persoanele implicate în procesul prelucrării datelor (funcţionari, secretari, contabili etc) dar

şi managerilor rolul lor fiind de a colecta, procesa, stoca şi transmite informaţie utilizând mijloace TI. În

această categorie se cuprinde soft specializat pentru: procesare de texte, comunicaţie (electronic mail,

voice mail etc), lucru colaborativ (Electronic Meeting Systems, Collaborative Work

Systems,Teleconferencing), procesarea imaginilor (Electronic Document Management, procesoare

grafice, sistememultimedia), managementul activităţii de birou (agende electronice, accesorii etc).

o Sisteme pentru procesarea tranzacţiilor (TPS – Transaction Processing Systems): sunt

specializate în preluarea, stocarea şi prelucrarea datelor corespunzătoare tranzacţiilor zilnice, de rutină

asigurând actualizarea curentă a bazeide date: se particularizează prin caracterul repetitiv al prelucrărilor

şi complexitatea redusă a acestora, volumul mare al datelor procesate; sunt destinate activităţilor curente

desfăşurate în compartimentele funcţionale ale organizaţiei; sunt utilizate de personalul operativ din

compartimentele funcţionale.

SIA-curs 02

o Sisteme pentru controlul proceselor (PCS – Process Control Systems)

c) Sisteme destinate gestiunii cunoaşterii (KWS – Knowledge Work Systems): permit crearea,

promovarea şi integrarea noilor tehnologii şi cunoştinţe în firmă. Utilizatorii acestor sisteme sunt fie

inginerii şi proiectanţii (care utilizează aplicaţii de tip CAD – Computer Aided Design, pentru proiectarea

noilor produse), fie alţi specialişti – analişti şi consilieri economici, financiari, juridici, ei fiind creatori de

informaţie generatoare de cunoaştere.

Conceptul de grup de lucru virtual (virtual work group): promovarea noilor soluţii TI,

(internetul), permite participarea în cadrul grupului de lucru a unor persoane plasate geografic în locaţii

diferite sau participând cu soluţii în cadrul proiectului în momente de timp diferite.

Groupware sau collaboration software reprezintă software-ul specializat pentru desfăşurarea

activităţii în cadrul unui grup de lucru virtual. Groupware utilizează facilităţile de comunicaţie oferite de

intranetul organizaţiei creându-seastfel posibilitatea lucrului în paralel şi interactivitatea între membrii

grupului.

1.3. Sisteme informatice de gestiuneSistemele informatice de gestiune sunt definite în literatura de specialitate urmându-se două

abordări:

a) plecând de la informaţie şi de la suportul acesteia;

b) plecând de la funcţia pe care sistemul informatic de gestiune trebuie să o realizeze.

În primul caz, sistemele informatice de gestiune reprezintă ansamblul informaţiilor utilizate în

cadrul firmei, a mijloacelor şi procedurilor de identificare, culegere, stocare şi prelucrare a informaţiilor.

În cea de a doua abordare a definirii sistemelor informatice de gestiune se porneşte de la scopul

acestuia şi anume oferirea informaţiei solicitate de utilizator în forma dorită şi la momentul oportun în

vederea fundamentării deciziilor.

Sistemele informatice de gestiune (SIG) presupun definirea: domeniilor de gestiune, datelor,

modelelor, regulilor de gestiune.

Domeniile de gestiune corespund fiecăreia dintre activităţile omogene desfăşurate în cadrul firmei -

cercetare-dezvoltare, comercială, de producţie, de personal, financiar-contabilă – cu luarea în considerare

a interacţiunilor dintre ele. Mai mult, abordarea acestor domenii se realizează într-o viziune ierarhică

conducând la indentificarea următoarelor nivele:

• Tranzacţional în cadrul căruia se efectuează operaţii elementare;

• Operaţional unde se desfăşoară operaţii curente, deciziile luate la acest nivel sunt curente, de

rutină;

• Tactic corespunzând activităţilor de control şi deciziilor pe termen scurt;

• Strategic caracteristic deciziilor pe termen lung şi/sau care angajează global firma.

SIA-curs 02

Datele reprezintă “materia primă” a oricărui sistem de gestiune. Sunt avute în vedere toate datele

vehiculate şi prelucrate indiferent de natura lor, caracterul lor formal sau informal sau de suporturile pe

care se află.

Modelele de gestiune regrupează procedurile proprii unui domeniu. Putem exemplifica prin

modelul:

• Contabil, specific domeniului financiar-contabil;

• Tehnologiei de fabricaţie specifică domeniului producţiei;

• De vânzări specific domeniului comercial.

Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor şi utilizarea informaţiilor în conformitate cu

obiectivele sistemului.

În cadrul unei firme cu activitate de producţie şi/sau comercială pot fi identificate următoarele reguli

de gestiune:

- aprovizionarea se realizează când stocul efectiv scade sub stocul normat;

- evaluarea materialelor se realizează conform metodei FIFO;

- o materie primă se stochează în una sau mai multe gestiuni;

- pentru produsele de calitatea a doua preţul se reduce cu 5% etc.

În cazul unei bănci, pentru sistemul informatic privind operaţiunile de cont curent pot fi precizate

următoarele reguli de gestiune:

- soldul minim 1000 RON ;

- plăţile se efectuează în limita soldului;

- dobânzile calculate pentru conturile la vedere sunt 11% pe an;

- pot fi înregistrate maxim două persoane cu drept de semnătură.

Prin noţiunea de domeniu ajungem la conceptul de subsistem informatic de gestiune determinat pe

criterii funcţionale, pe care se grefează celelalte două concepte: modelul de gestiune şi regulile de

gestiune.

Def: Sistemul informatic de gestiune asigură obţinerea şi furnizarea informaţiei solicitate de

utilizator, folosind mijloacele TI, pentru fundamentarea deciziilor privind un anumit domeniu din cadrul

firmei.

Sistemele informatice de gestiune actuale sunt sisteme integrate. Ele se caracterizează prin

aplicarea principiului introducerii unice a datelor şi prelucrării multiple a acestora în concordanţă cu

nevoile informaţionale specifice fiecărui utilizator.

SI integrat al contabilităţii se caracterizează printr-o introducere unică a datelor, preluate din

documentele primare care actualizează o bază de date unică a contabilităţii care va fi ulterior exploatată

pentru asigurarea atât a lucrărilor specifice contabilităţii financiare, cât şi a celor specifice contabilităţii de

gestiune răspunzându-se astfel cerinţelor de prelucrare ale tuturor utilizatorilor.

SIA-curs 03

1


1.4 Abordări în realizarea sistemelor informatice

În realizarea unui sistem informatic se poate opta pentru una din următoarele soluţii:

o sistem informatic centralizat

o sistem informatic descentralizat

Sistemul informatic centralizat se caracterizează prin faptul că întregul proces de stocare şi

prelucrare a datelor precum şi de dezvoltare a sistemului se realizează la nivelul unei singure locaţii în

care se află un singur sistem de calcul, de regulă, un mainframe, care stochează o bază de date unică

precum şi ansamblul programelor de aplicaţie. Utilizatorii interacţionează cu sistemul prin intermediul

terminalelor (care au rol de thin-client).

Avantajele centralizării sunt reprezentate de:

- controlul efectiv asupra utilizării şi dezvoltării software-ului;

- controlul asupra securităţii şi integrităţii datelor;

- partajarea resurselor hard, soft şi a datelor între utilizatori;

- eliminarea riscului incompatibilităţii hard şi soft în cadrul sistemului;

- promovarea cu uşurinţă a standardelor (tehnice, de proiectare, procedurale etc) la nivelul întregului

sistem;

- asigurarea serviciilor solicitate de către utilizatori prin puterea de calcul a sistemului

central(mainframe-ul).

Dezavantajele centralizării sunt reprezentate de următoarele aspecte:

- “căderea“ sistemului de calcul blochează toţi utilizatorii;

- alterarea datelor şi a programelor, voită sau accidentală, afectează toţi utilizatorii;

- sistemul se poate dovedi lent şi inflexibil la nevoile utilizatorilor, adesea fiind insuficient adaptat

nevoilor locale sau de grup ale utilizatorilor;

- poate realiza un timp mare de răspuns în cazul unor solicitări simultane ale mai multor utilizatori.

Sistemul informatic descentralizat se caracterizează prin faptul că datele, software-ul şi puterea de

calculsunt dispersate în diferite locaţii (chiar dispersate geografic) ale organizaţiei. Prelucrarea se

realizează pe calculatoare personale independente sau în cadrul unor reţele locale.

Avantajele descentralizării:

- datele sunt stocate şi prelucrate local;

- soft-ul este mai bine adaptat nevoilor locale;

- avariile hard, soft sau ale bazei de date la nivelul unei locaţii nu afectează celelalte locaţii;

- configuraţia sistemului poate fi gândită în funcţie de nevoile diferitelor departamente din cadrulor

ganizaţiei sau chiar a utilizatorilor locali;

SIA-curs 03

2

- mai marea autonomie şi motivare la nivelul utilizatorului local.

Dezavantajele descentralizării:

- riscuri mari legate de incompatibilităţi hard şi soft între diferite locaţii;

- apariţia inerentă a unor duplicări ale datelor şi software-ului în diferite locaţii;

- dificultatea realizării unor proiecte complexe la nivel local;

- riscul de fragmentare a politicii TI;

- costuri mai mari în comparaţie cu sistemul centralizat.

Tendinţa actuală este net orientată către descentralizare care trebuie să se realizeze astfel încât:

• întreaga responsabilitate şi autoritate pentru funcţiile descentralizate ale SI să aparţină

managementului local;

• să se asigure alinierea la standardele utilizate la nivelul SI global al organizaţiei;

• la nivel central urmează să se realizeze:

- elaborarea strategiei la nivelul întregului SI al organizaţiei;

- managementul comunicaţiilor în cadrul reţelei locale ale organizaţiei;

- administrarea datelor;

- refacerea în caz de dezastre.

Astăzi, arhitectura promovată în realizarea sistemelor descentralizate este arhitectura client-server

caracterizată prin faptul că aplicaţiile şi datele puse la dispoziţia utilizatorilor sunt dispersate pe diferitele

componente hardware în funcţie de numărul utilizatorilor care trebuie să aibă acces şi de puterea de calcul

necesară.

Componentele hardware sunt reprezentate de:

- staţii de lucru (calculatoare personale) folosite de utilizatori individuali;

- servere departamentale partajate de utilizatori caracterizaţi prin aceleaşi nevoi de prelucrare;

- server central partajat de toţi utilizatorii.

Software-ul exploatat în cadrul organizaţiei este reprezentat de:

- Aplicaţiile la nivelul clienţilor care:

• rulează pe staţia de lucru pusă la dispoziţia clientului;

• exploatează date stocate pe calculatorul clientului;

• sunt reprezentate în principal de: procesoare de tabele, procesoare de texte, aplicaţii exploatând

baze de date.

- Aplicaţii departamentale care:

• rulează pe serverul departamental;

• exploatează la nivelul departamentului, datele stocate pe serverul acestuia;

• sunt partajate de utilizatorii aceluiaşi departament;

- Aplicaţii la nivelul organizaţiei care:

SIA-curs 03

3

• rulează pe serverul central;

• exploatează datele de interes general stocate pe serverul central;

• sunt partajate de utilizatorii mai multor departamente;

• necesită putere mare de prelucrare.

1.5. Principiile proiectării şi realizării sistemelor informatice de gestiune

Desfăşurarea unei activităţi riguroase şi performante de proiectare şi realizare de sisteme

informatice de gestiune impune respectarea următoarelor principii:

1. Abordarea globală a problemei de rezolvat;

2. Utilizarea unei metodologii unitare în proiectarea şi realizarea sistemului informatic;

3. Aplicarea celor mai moderne soluţii şi metode de proiectare şi realizare a sistemului

informatic;

4. Structurarea sistemului informatic ţinând seama de structura organizatorică din cadrul firmei.

5. Participarea nemijlocită a viitorului beneficiar la activităţile de analiză, proiectare ş

iimplementare a sistemului informatic.

O astfel de participare asigură formularea clară a specificaţiilor necesare proiectării şi validarea

eşalonată a soluţiilor propuse de proiectant toate acestea asigurând în final un produs care să corespundă

deplin cerinţelor utilizatorului;

6. Respectarea cadrului legislativ. Fiind vorba de sisteme informatice de gestiune devine

obligatorie realizarea evidenţelor, calcularea indicatorilor şi întocmirea lucrărilor de sinteză în

conformitate cu reglementările aflate în vigoare.

7. Realizarea unor sisteme informatice corespunzătoare resurselor disponibile la utilizator;

8. Întrucât prin natura sa software-ul este supus schimbării, această schimbare trebuie anticipată

şi controlată;

9. Compromisurile sunt inerente în dezvoltarea de software şi ele trebuie explicitate şi

documentate.

Studiile de specialitate au încercat să evidenţieze factorii de succes în desfăşurarea proiectelor

software.

Raportul Standish, spre exemplu, plasează ca primi factori de succes:

• Implicarea utilizatorului final

• Sprijinul managementului executiv

• Claritatea cerinţelor

• Planificarea.

Finanţe Bănci Anul III SIA-curs 04


1.6. Arhitectura sistemelor informatice

Arhitectura sistemului informatic reprezintă soluţia generică privitoare la procesele de prelucrare a

datelor modul de integrare a datelor şi prelucrărilor. Sistemul informatic global al firmei se descompune

în subsisteme, fiecare dintre acestea acoperind un domeniu de activitate distinct. La rândul său, fiecare

subsistem se descompune în aplicaţii, fiecare dintre acestea acoperind o activitate distinctă în cadrul

domeniului.

De exemplu, subsistemul informatic pentru domeniul comercial se va descompune în aplicaţii

distincte pentru fiecare din următoarele activităţi: aprovizionare, desfacere, marketing. Procesul de

descompunere continuă şi în pasul următor pentru fiecare aplicaţie se vor defini proceduri realizând

funcţii distincte în cadrul aplicaţiei (exemplu: proceduri pentru dirijarea prelucrărilor, proceduri pentru

actualizarea bazei de date, proceduri pentru consultarea bazei de date). La rândul lor, procedurile se

descompun în module. Acestea cuprind secvenţe de cod realizând câte o funcţie distinctă în cadrul

procedurii. De exemplu, o procedură de actualizare a bazei de date va cuprinde: un modul pentru

adăugare de înregistrări, un modul de modificare a tuplurilor, un modul de ştergere a tuplurilor.

În definirea arhitecturii sistemului informatic s-au cristalizat în timp trei strategii:

Strategia descendentă: top-down pleacă de la principiul descompunerii sistemului informatic

complex în componente prezentând o complexitate mai redusă (definite pe domenii de activitate, de

exemplu) parcurgându-se succesiv mai multe niveluri de detaliere în cadrul fiecărei componente definite.

Prin această abordare, sistemul informatic dobândeşte o structură ierarhic modulară în care fiecare

componentă îndeplineşte o anumită funcţionalitate şi va fi coordonată în funcţionarea sa de componentele

plasate la nivelul ierarhic imediat superior.

Strategia ascendentă: bottom up promovează iniţiativa la nivelul fiecărui domeniu de gestiune

(contabilitate, comercial, producţie etc) fără a exista o soluţie cadru şi o arhitectură definită pentru

sistemul informatic global la nivel de organizaţie. Sistemele de gestiune se proiectează, realizează şi

exploatează independent, răspunzând cerinţelor de gestiune ale domeniilor pentru care au fost realizate,

urmând ca ulterior să se treacă la integrarea acestora în cadrul sistemului informatic global al organizaţiei.

Datorită lipsei unei strategii unitare în plan hardware şi software, a unei soluţii unitare de proiectare şi

realizare există riscul unui grad redus de integrare a subsistemelor de gestiune realizate în cadrul

sistemului informatic al organizaţiei.

Strategia mixtă: reprezintă o combinare a strategiei descendente cu strategia ascendentă reţinându-

se punctele lor forte. În această abordare se optează pentru o definire a componentelor sistemului


informatic în conformitate cu cerinţele strategiei descendente, urmând ca proiectarea, realizarea şi

integrarea acestor componente să se realizeze urmând cerinţele strategiei ascendente.

Indiferent de strategia utilizată în definirea arhitecturii trebuie ca această soluţie să permită

dezvoltarea ulterioară a sistemului informatic prin crearea şi integrarea de noi componente. O astfel de

abordare conduce la definirea de arhitecturi deschise pentru sistemele informatice. Numai astfel sistemul

informatic va putea evolua odată cu activitatea organizaţiei asigurând suportul informaţional necesar

procesului de conducere şi se va putea totodată moderniza prin integrarea de noi soluţii TI.

Arhitectura sistemelor informatice bancare. În planul abordărilor şi realizării sistemelor

informatice bancare s-au înregistrat în ultimii ani mutaţii sensibile care privesc:

Orientarea spre sisteme informatice bancare oferite de firme de soft specializate şi renunţarea

treptată la soluţiile “in house”;

Regândirea arhitecturii sistemelor informatice bancare;

Diversificarea aplicaţiilor şi creşterea gradului de integrare a acestora;

Platformele de lucru utilizate;

Tehnicile pe protecţie utilizate;

Canalele de distribuţie şi promovare a produselor şi serviciilor bancare.

Arhitectura noilor sisteme informatice bancare are la bază o nouă abordare caracterizată prin

orientarea pe client, nu pe conturi sau produse.

Din analiza arhitecturii se identifică următoarele subsisteme :

Operaţiuni a cărui arie de cuprindere este foarte largă incluzând modulele:

• Conturi curente prin care se realizează toate tranzacţiile de încasări şi plăţi prin contul curent al

clientului;

• Home banking, modul care asigură servicii de: informare a clientului cu privire la contul său sau

de furnizare de informaţii generale (rata dobânzii, cursul valutar etc), efectuare de plăţi ordonate de client

etc.

• Decontări electronice implicând, în general, conturi ale persoanelor juridice;

• Depozite prin care se realizează gestiunea depozitelor deschise de clienţi cu toate operaţiile

implicate: actualizarea datelor privind depozitele constituite, calculul dobânzii, plata dobânzii la scadenţă,

capitalizarea dobânzii, generarea de extrase privind contul de depozit, lichidarea depozitelor, calculul şi

reţinerea comisioanelor precum şi a impozitului pe venit (aferent dobânzilor încasate);

• Certificate de depozit asigurându-se gestiunea acestor produse bancare oferite clienţilor băncii;

• Carduri, modul destinat exclusiv gestiunii tranzacţiilor efetuate prin conturile de card. Acest

modul interacţionează cu cel definit pentru conturile curente pentru a se putea realiza alimentarea

periodică a conturilor de card din acestea.


• Casa prin care se realizează gestiunea tuturor operaţiilor cu numerar (în lei sau valute), încasări

şi plăţi. Bineînţeles că acest modul este complet integrat cu alte module care generează operaţiuni de

încasare-plată în numerar: cont curent, depozite, certificate de depozit, alte operaţiuni. La nivelul acestui

modul se asigură o evidenţă completă a monetarului pe cupiuri, pe lei şi devize, la nivelul fiecărui ghişeu.

Funcţiunile specifice acestui modul sunt: operaţiunile de deschidere/închidere casă, încasare/plată

numerar, schimb valutar, schimb bancnote, monitorizare case, generare rapoarte specifice etc.

• Alte operaţii.

Clienţi, subsistem permiţând actualizarea permanentă a datelor privind clienţii băncii. Se realizează o

gestiune unică a clienţilor la nivel de unitate operativă (un client este introdus o singură dată indiferent

câte produse/servicii bancare utilizează) şi o administrare unică a clienţilor la nivel de bancă. Acest

subsistem este integrat cu celelalte subsisteme gestionând produse şi servicii bancare personalizate: cont

curent, depozite, credite etc.

Credite asigurând gestiunea contractelor de credit. Acest subsistem poate cuprinde două module:

• Gestiunea riscului permiţând realizarea analizei financiare a clientului, plasarea creditului într-o

grupă de risc, pe baza unor criterii prestabilite, în vederea luării decizieide creditare;

• Gestiunea propriu-zisă a creditelor acordate: stocarea informaţiilor privitoare la creditele

acordate, încasarea dobânzilor şi ratelor scadente, calculul dobânzilor penalizatoare, evaluarea financiară

permanentă a clientului.

Juridic, gestionând creditele litigioase pentru care se derulează procedurile juridice specifice.

Contabilitate care oferă ca funcţiuni de bază: actualizarea planului de conturi, definirea condiţiilor de

dobândă la nivelul conturilor sintetice/analitice, definirea monografiei de operaţiuni bancare, deschiderea

şi închiderea conturilor interne, calculul, înregistrarea şi plata/încasareadobânzilor, situaţiile contabile de

sinteză şi raportare.

Personal asigurând gestiunea personalului şi calculul salariilor.

Marketing oferind informaţia specifică activităţii de conducere.

Management bancar, subsistem specializat în determinarea şi monitorizarea indicatorilor de rating

bancar: lichidităţi, profitabilitate, grad de îndatorare etc precum şi elementele specifice gestiunii riscului,

gestiunii poziţiilor de schimb etc. Ar fi de dorit ca în cadrul acestui subsistem să regăsim integrate module

de asistare a deciziei, evaluare a scenariilor etc.

La aceste componente ale arhitecturii am mai putea adăuga şi altele cum ar fi:

• Trezorerie (schimb valutar, titluri, derivate).

• Module de interfaţă cum ar fi cel necesar uniformizării structurilor de date şi sintetizării acestora

în vederea contabilizării

• Modulul “Nucleu” oferind funcţiuni şi structuri de date necesare altor module: structura bancară,

dispersia teritorială, valute şi cupiuri, rate de schimb, calendar bancar etc.


• Decontări intrabancare

• Decontări interbancare, specific centralei băncii (cuprinzând inclusiv subsistemul Swift).


1


1.6. Arhitectura sistemelor informatice - continuare

Concepţia şi optimizarea sistemului informatic bancar trebuie să se realizeze pe trei niveluri şi

anume:

1. Decizional (nivelul conducerii).

2. Datawarehouse & Reporting (nivelul conducerii). La acest nivel structurile de date definite

permit un înalt nivel de performanţă a cererilor multiple. Orice bancă dispune de informaţii multiple

referitoare la clienţii săi. Dar această informaţie este dispersată, gestionată prin aplicaţii diverse.

Datawarehouse reprezintă o colecţie de date detaliate, cu o înaltă valoare informaţională, provenite din

toate sursele relevante din cadrul băncii, permiţând interogarea dinamică şi analiza informaţiilor cu scopul

susţinerii proceselor decizionale. Se realizează astfel posibilitatea cunoaşterii preferinţelor referitoare la

produse şi servicii, comportamentului şi nevoilor clientului. Uneltele de data mining (ansamblu de tehnici

bazate pe motoare de asistarea cunoaşterii – arbori de decizie, reţele neuronale – permiţând elaborarea, pe

baza unor volume mari de date, de modele de previziune) permit descoperirea unor tendinţe sau corelări

semnificative prin analiza datelor curente şi istorice referitoare la clienţi. Instrumentele de analiză

multidimensională pe care le pune la dispoziţie datawarehouse autorizează navigarea prin informaţia

stocată şi identificarea corelaţiilor celor mai complexe şi ascunse. Ele se pot baza pe tehnologii avansate

cum ar fi bazele de date multidimensionale permiţând coroborarea datelor pe chiar cinci axe de analiză cu

posibilitatea focalizării succesive pe indicatorii doriţi.

3. Front-office/Back-office. Relaţia clientului cu banca se realizează prin front office folosind ca

suport telefonul, corespondenţa pe suport hârtie, e-mail sau web. Front office-ul reprezintă interfaţa

utilizatorului. Centrele de apel au fost primele soluţii front office – bazate exclusiv pe comunicaţia

telefonică. Aceste probleme sunt valabile şi în cadrul firmelor care şi-au realizat sisteme informatice

suportând comerţ electronic ca o legătura directă, imediată şi personală cu clientul. Angajaţii băncii

preiau apelurile clienţilor, răspund la întrebări, actualizează conturile acestora, le oferă produse şi servicii.

Astăzi s-a extins posibilitatea de comunicare folosind Internetul – prin e-mail şi web. Astfel sunt puse la

dispoziţia clienţilor multiple canale de comunicaţie: corespondenţa pe suport hârtie (rămâne totuşi

esenţială pentru back-office), fax, e-mail,web, telefon. Rolul centrelor de apel a evoluat şi s-a extins. Ele

au devenit arme competitive în atragerea de noi clienţi, menţinerea celor existenţi şi creşterea veniturilor

băncii. Noul obiectiv al acestora, devenite astăzi centre de interacţiune cu clienţii (customer interaction

center) este de a personaliza relaţia cu fiecare client al băncii. Cheia atingerii acestui nou mandat este

cunoaşterea clientului. Aceasta presupune pe de o parte identificarea celor mai buni clienţi şi oferirea de

servicii ireproşabile cunoscându-se faptul că 20% dintre clienţi (aşa numiţii clienţi de aur) asigură 70-

80% din veniturile băncii. Pe de altă parte este necesară cunoaşterea relaţiei în timp cu clientul astfel încât


2

fiecare contact cu acesta să reprezinte o oportunitate de afacere (oferirea unui nou produs sau serviciu).

Această cunoaştere a clientului se poate realiza prin crearea şi utilizarea de datawarehouse care stochează

informaţii privind tranzacţiile efectuate de client, produsele şi serviciile pe care acesta le preferă,

informaţii pe baza cărora se poate obţine un “portret” şi o descriere a comportamentului clientului în

relaţia cu banca. Tehnologia pentru interacţiunea cu clientul a evoluat deosebit de dinamic în ultimii ani.

Astăzi, când un client apelează telefonic banca, switch-uri inteligente numite ACD-uri (Automatic Call

Distributors) identifică apelantul, softul extrage informaţii despre client şi le transmite angajatului băncii

care preia apelul. Tehnologia de rutare a apelurilor aplică regulile de gestiune din cadrul băncii definite

pentru relaţia cu clienţii, identificând “clienţii de aur”, tipul de serviciu solicitat şi angajatul băncii

(specialist în probleme de creditare, valutare, de gestiune a portofoliului etc) care trebuie să preia apelul.

De altfel primul contact client – centru de apel este realizat de Voice Response Unit care are rolul de a

determina identitatea clientului şi tipul de solicitare.

Middle office-ul este o entitate distinctă plasată între front şi back office, permiţând circulaţia

datelor în dublu sens între aceste două componente. Middle office-ul se comportă ca un router din punct

de vedere al prelucrărilor derulate. Principala lui funcţie este de a transmite datele preluate de front office

(provenite din diverse surse şi deci în formate multiple) către back office. Middle office reţine două

imagini separate ale datelor:

- una corespunde front office-ului care preia datele în formatul lor “nativ” determinat de canalul

de distribuţie folosit de client;

- înregistrările returnate de back office după stocarea şi prelucrarea datelor.

Middle office-ul oferă deci platforma pentru “reconcilierea” datelor şi raportare, asigurând în

egală măsură controlul riscului legat de managementul datelor. Riscul este determinat de obţinerea datelor

dintr-un număr mare de alte sisteme informatice. Adesea aceste date sunt în formate diferite, din baze de

date diferite, rulând pe platforme hardware diferite şi sub sisteme de operare diferite. De aceea pot apărea

o mulţime de probleme privind extragerea datelor şi “înţelegerea” lor datorită formatului diferit pe care îl

prezintă. Stocarea datelor şi prelucrarea se realizează în back office, locul unde se execută TPS-urile

(procesele tranzacţionale). Back office-ul este cel care oferă front office-ului informaţiile solicitate ca

urmare a faptului că aici se găsesc aplicaţiile şi baza de date. O problemă importantă o reprezintă

realizarea unei soluţii integrate de front office/ back office care să permită pe lângă oferirea unei

multitudini de canale de comunicaţie către client, rutarea apelurilor clienţilor către specialiştii băncii şi

conducerea proceselor derulate în back office pentru satisfacerea cererilor clienţilor.

Noile soluţii TI implementate în cadrul SI bancare au condus la o adevărată schimbare în ceea ce

numim cultura organizaţională. S-au promovat concepte noi cum ar fi groupware şi workflow.


3

Workflow-ul are ca obiect automatizarea informaţiilor (documente securizate, imagini,

documente compozite) între diferite posturi de lucru. Este un sistem interactiv asigurând dezvoltarea,

executarea, analiza şi conducerea operaţională a proceselor multi-utilizator şi multitask.

Groupware este un concept care promovează ideea de lucru cooperativ utilizând facilităţile de

comunicaţie oferite de intranet.

Conceperea unui nou produs bancar necesită competenţe încrucişate şi complementare. Intranetul

facilitează lucrul în paralel şi interactivitatea între diferitele persoane implicate într-un proiect furnizându-

le infrastructura de comunicare necesară unui schimb optimizat. Nu puţin interes prezintă şi serviciile pe

care le oferă intranetul: poşta electronică, schimbul de fişiere, forumuri electronice, instrumente de

navigare pe Internet.

Gestiunea electronică a documentelor (GED) presupune definirea de reguli şi metode de

gestiune stabilite înaintea implementării sistemelor.

1.7. Structura generală a unui sistem informatic de gestiune

Pentru a defini structura generală a unui sistem informatic este necesar să plecăm de la funcţia

acestuia de a prelucra datele disponibile în vederea obţinerii informaţiilor necesare luării deciziilor în

procesul conducerii.

Cele trei componente majore care formează sistemul informatic sunt:

• Intrările

• Prelucrările

• Ieşirile

Intrările reprezintă ansamblul datelor încărcate, stocate şi prelucrate în cadrul sistemului în vederea

obţinerii informaţiilor.

Intrările se clasifică în două grupe şi anume:

1. Tranzacţiile externe care redau dinamica operaţiilor şi proceselor economice şi financiare din

cadrul firmei. Provin din mediul exterior sistemului informatic. Sunt tranzacţii externe: datele

referitoare la aprovizionările cu materii prime, datele reflectând operaţiile de încasări şi plăţi

etc. Tranzacţiile interne sunt reprezentate de:

• Date consemnate în documente primare, la locul producerii operaţiilor pe care le evidenţiază, în

cadrul firmei (de exemplu: un bon de consum, o factură emisă unui client etc);

• Date care provin din mediul economic-financiar-bancar, consemnate în documente sau înscrise în

norme şi/sau prevederi legale (facturi primite de la furnizori, ordin de plată onorat de client, cota

legală de TVA, cotele de impozit pe profit etc);

• Date provenind de la alte sisteme informatice operaţionale în cadrul aceleiaşi firme.


4

• Date provenind de la alte sisteme informatice exterioare firmei.

Datele consemnate în documente vor fi introduse în sistemul informatic în următoarele moduri:

- Executarea unor proceduri specializate ale sistemului informatic permiţând încărcarea datelor tastate

de operator pe baza unor machete de culegere a datelor generate pe monitorul calculatorului şi

validarea datelor;

- Scanarea documentelor, tehnologie modernă pe principii optice, permiţând preluarea unui volum

foarte mare de date într-un interval scurt de timp.

Intrările pot fi realizate în mod direct, utilizându-se mijloace moderne ale TI cum ar fi:

- Transferul de date prin reţeaua locală din cadrul firmei, o reţea Novell de exemplu sau reţeaua

intranet reuşindu-se astfel ca ieşirile unui subsistem informatic al firmei să devină intrări pentru un alt

subsistem;

- Transfer de date la distanţă:

o Prin Internet, inclusiv utilizarea tehnologiei EDI – Electronic Data Interchange;

o Prin reţele private.- MICR (Magnetic ink character recognition) documentele sunt completate

folosind caractere stilizate înscrise cu cerneală magnetică citirea documentelor făcându-se prin

intermediul unor echipamente specializate :

- Carduri cu bandă magnetică

- Smart card-uri

- Coduri de bare

- Recunoaştere vocală

- Camere digitale

- Ecrane tactile.

2. Tranzacţiile interne sunt urmarea unor prelucrări automate desfăşurate în cadrul sistemului

informatic conducând la modificări structurale în cadrul colecţiilor de date. Exemple: valoarea totală a

produselor livrate, valoarea totală a încasărilor etc.

Prelucrările, cel de al doilea element definitoriu al sistemului informatic, reprezintă un ansamblu

omogen de proceduri automate realizând:

• Crearea iniţială şi actualizarea bazei de date

• Exploatarea bazei de date

• Reorganizarea bazei de date

• Salvarea/restaurarea bazei de date.

Ieşirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultatele prelucrărilor desfăşurate. Aceste

ieşiri, în funcţie de natura prelucrărilor care le-au generat, sunt de două categorii:


5

• Ieşiri obţinute în urma unor operaţii de transfer al datelor, care nu şi-au modificat valoarea faţă

de momentul introducerii lor în sistem. De exemplu: numărul şi data unei facturi, denumirea unui produs,

cantitatea facturată etc.

• Ieşiri obţinute în urma unor operaţii de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliţi (valoarea

produsului facturat, total factură, valoarea vânzărilor pe luna…etc). Ieşirile sistemului informatic pot fi

clasificate în funcţie de conţinutul şi forma lor de prezentare în:

• Indicatori sintetici regăsiţi în tablourile de bord oferite managerilor ce pot fi consultate on-line;

• Rapoarte (situaţii) care grupează diverşi indicatori sintetici sau analitici sub formă tabelară.

Exemplu: Statul de plată, Situaţia stocurilor de produse finite la data …, Balanţa sintetică etc.

a) După gradul de agregare a datelor rapoartele se clasifică astfel:

-Rapoarte sintetice, cuprinzând indicatori cu grad mare de sintetizare, destinate analizei activităţii

şi fundamentării deciziilor. Exemple: Situaţia evoluţiei vânzărilor pe produse şi trimestre, Balanţa

sintetică, Bilanţul contabil etc.

-Rapoarte analitice conţinând informaţii detaliate privind desfăşurarea unei activităţi pe un anumit

segment de timp (exemplu: Situaţia consumului de materiale pe luna…, Situaţia intrărilor de materiale pe

gestiuni etc). Sunt destinate utilizării în cadrul compartimentelor funcţionale.

b) După criteriul naturii informaţiilor prezentate rapoartele se pot clasifica în:

-Rapoarte conţinând date de stare reflectând valoarea patrimoniului la un moment dat, volumul

activităţii la o anumită dată. Cel mai elocvent exemplu este bilanţul contabil care reflectă o“fotografiere”

a situaţiei patrimoniale la sfârşitul perioadei de gestiune.

-Rapoarte statistice cuprinzând informaţii având caracter statistic necesare raportărilor ierarhice

(ministere, bănci etc), Comisiei Naţionale de Statistică, BNR, centralei băncii în cazul sucursalelor sau

fundamentării unor decizii vizând perioade viitoare de timp.

-Rapoarte previzionale care permit pe baza informaţiilor privitoare la perioade anterioare de

gestiune să se anticipeze evoluţia unor procese şi fenomene economice şi/sau financiare. Aceste rapoarte

sunt necesare atât în fundamentarea deciziilor tactice cât şi a celor strategice.

c) După destinaţie, conţinut şi modul de structurare rapoartele se pot clasifica astfel:

-Rapoarte de uz intern al căror conţinut este determinat de cerinţele proprii de informare şicontrol;

-Rapoarte de uz general al căror conţinut este prestabilit (exemplu: bilanţ contabil, balanţă de

verificare etc) multe dintre acestea fiind destinate şi mediului exterior firmei (băncilor în procesul de

creditare, organelor fiscale etc).

d) După frecvenţa de generare:

-Rapoarte zilnice

-Rapoarte lunare

-Rapoarte trimestriale


6

-Rapoarte anuale

În cadrul acestor rapoarte gradul de agregare/sintetizare a informaţiei conţinute este cu atât mai

mare cu cât intervalul de timp la care se referă este mai larg.

Rapoartele pot fi generate pe imprimantă, pe monitorul calculatorului, pe suport magnetic sau

optic pentru a fi transmise off-line beneficiarului sau transmise la distanţă on-line (sub formă de fişiere)

prin intermediul reţelelor.

• Grafice care permit reprezentarea într-o formă sugestivă (bi sau tridimensională) a dinamicii

indicatorilor sintetici şi analitici precum şi a structurii indicatorilor. Graficele pot fi de mai multe tipuri:

liniare, histograme, bursiere, de structură (pie), mixte etc.

• Foi de calcul electronice generate cu ajutorul procesoarelor de tip EXCEL, LOTUS 1-2-3 ale

căror date pot face obiectul exporturilor/importurilor către sistemele de gestiune a bazelor de date în

vederea obţinerii altor prelucrări.

• Ieşiri destinate altor sisteme reprezentate de fişiere transmise on-line sau off-line în vederea

continuării prelucrărilor în cadrul altor subsisteme informatice.

1.8. Ciclul de viaţă al unui sistem informatic

Punctul de început al acestui ciclu este reprezentat de decizia de realizare a unui nou SI mai

performant, iar punctul final al ciclului de viaţă este reprezentat de momentul deciziei de înlocuire a SI

existent cu unul nou, mai bine adaptat cerinţelor asigurând performanţe informaţionale, tehnice şi

economice superioare.

În timp au fost elaborate mai multe modele ale ciclului de viaţă al SI, autorii încercând să identifice,

în viziune proprie, etapele de dezvoltare a produsului software.

Numărul, numele, conţinutul şi înlănţuirea fazelor propuse în cadrul acestor modele diferă, dar

încercând o sinteză putem reţine următoarele faze ca elemente comune diferitelor abordări:

1. Definirea cerinţelor utilizatorilor: utilizatorii vor preciza obiectivele pe care urmează să le

îndeplinească viitorul SI, criteriile de eficienţă, securitate, performanţă pe care acesta urmează să le

asigure. Calitatea şi performanţele unui produs software depind de abilitatea echipei de analiză în

colectarea de specificaţii cât mai complete de la viitorul utilizator şi de a-l face pe acesta să “vadă”

funcţionalitatea viitorului SI.

2. Specificaţia cerinţelor sistemului: prezentarea detaliată a rezultatelor pe care SI urmează să le

asigure. Se va evidenţia ce anume urmează să facă sistemul fără a se sugera în nici un fel cum va face

acest lucru sistemul. Această fază este un răspuns la specificaţia cuprinzând cerinţele utilizatorului şi va fi

utilizată în faza de proiectare a sistemului.

3. Specificaţia cerinţelor software: evidenţiază ce urmează să facă produsul software şi restricţiile

sub care funcţionalitatea sa urmează să fie asigurată.


7

4. Proiectarea generală în cadrul căreia se definesc soluţii cadru, conceptuale privind viitorul SI.

5. Proiectarea de detaliu care rafinează soluţia cadru, rezultat al proiectării generale, având ca

finalitate definirea soluţiei finale a sistemului informatic.

6. Realizarea componentelor SI pe baza soluţiilor oferite de proiectarea de detaliu.

7. Testarea componentelor: verificarea modului de funcţionare, modului de îndeplinire a cerinţelor

şi fiabilitatea în utilizare.

8. Integrarea componentelor şi testarea finală a sistemului: reunirea componentelor în cadrul

produsului final şi verificarea funcţionării lui în ansamblu.

9. Implementarea şi testarea produsului la beneficiar urmate de acceptarea produsului de către

acesta.

10. Exploatarea şi întreţinerea sistemului: utilizarea curentă a SI şi întreţinerea lui.

11. Dezvoltarea SI: realizarea şi integrarea de noi componente care să îmbunătăţească şi/sau sa

dezvolte funcţionalitatea şi performanţele sistemului.

32. În cadrul diferitelor modele, aceste faze (alături de cele specifice fiecărui model) sunt reunite în

cadrul unor etape şi anume:

Analiza sistemului care pleacă de la analiza sistemului existent şi se continuă cu fazele 1-3 mai

susmenţionate;

Proiectarea generală (4)

Proiectarea de detaliu (5)

Realizarea SI (6-8)

Instalarea SI pe sistemele de calcul ale beneficiarului (9)

Exploatarea şi întreţinerea SI(10)

Dezvoltarea SI (11).


1

2. MODELAREA CONCEPTUALĂ A DATELOR

2.1 Modelul Entitate-Asociere (EA)

Pentru definirea modelului conceptual al datelor se apelează la modele intermediare care sunt

folosite ca suport al unei metodologii de proiectare.

Un model conceptual este un ansamblu de concepte şi reguli de combinare a acestor concepte

permiţând reprezentarea realităţii circumscrise domeniului supus informatizării.

Modelele utilizate se numesc modele semantice şi au drept obiectiv ca prin conceptele oferite să

permită reprezentarea lumii reale. Modelele semantice utilizează abstracţii reprezentând lumea reală ca pe

o colecţie de entităţi şi de legături, stabilite între acestea. Majoritatea modelelor permit definirea de

restricţii descriind aspectele statice, dinamice sau chiar temporale ale entităţilor.

Modelul entitate-asociere (EA) pe care îl vom utiliza în continuare pentru definirea modelului

conceptual al datelor este şi el un model semantic (Fig. 2.1).

Fig. 2.1 Procesul de modelare a datelor şi prelucrărilor

Modelul EA urmăreşte obţinerea unei reprezentări fidele, utilizând concepte specifice, a realităţii

(problemei de rezolvat ce urmează a fi informatizată). Această reprezentare a lumii reale se va realiza

făcându-se abstracţie de orice restricţie fie ea informatică sau organizatorică. Pornind de la semantica

obiectelor lumii reale şi a legăturilor stabilite între acestea modelul EA serveşte în egală măsură ca un

Sistem InformaţionalProceduriInformaţii

Documentare şi analiză

Informaţii şi legăturidintre informaţii

Proceduri şi reguli degestiune

Modelare

Modelul conceptual aldatelor:- date- tipuri de entităţi- asocieri între entităţi

Modelul conceptual alprelucrărilor (MCP)


2

mijloc de comunicare între modelator (informatician) şi viitorul utilizator al sistemului (beneficiarul

sistemului informatic), care descrie realitatea supusă modelării în conformitate cu propria lui percepţie.

Concepte de bază ale modelului Entitate AsociereENTITATEA reprezintă un obiect al realităţii modelate caracterizat printr-o existenţă proprie, cu

o identitate proprie (care-l face identificabil în raport cu celelalte obiecte de acelaşi tip) şi o mulţime de

caracteristici care exprimă proprietăţile acestuia. Pentru exemplificare vă propunem ca domeniu de studiu

gestiunea poliţelor încheiate de o societate de asigurări.

Entităţile pe care le putem defini sunt: o poliţă de asigurare, instrumente de plată, etc. Entitatea

poliţă de asigurare nr. 25 se defineşte prin următoarele realizări ale caracteristicilor: 15/03/2005 (data

încheierii), Ionescu Costel (numele agentului de asigurare), Popescu Marius (titularul poliţei de

asigurare), 22/03/2005 (data inceperii perioadei asigurate), etc. Entitatea poliţă de asigurare nr. 25 are

propria identitate, distingându-se clar de celelalte entităţi de acelaşi tip (celelalte poliţe încheiate) prin

numărul său şi are o existenţă de sine stătătoare (Fig.2.2).

Fig. 2.2 Entităţi aparţinând tipului de entitate poliţă de asigurare

În activitatea de modelare interesul se focalizează pe definirea tipurilor de entităţi aparţinând

problemei de rezolvat şi nu pe entităţi care reprezintă realizările tipurilor de entităţi. În locul noţiunii de

tip de entitate, unii autori folosesc conceptul de clasă de entităţi. Modelul abstract pe care ni-l oferă

modelul EA se bazează tocmai pe aceste tipuri generice de entităţi şi a legăturilor stabilite între acestea.

TIP DE ENTITATE reprezintă un concept generic desemnând mulţimea tuturor entităţilor

prezentând aceleaşi caracteristici constructive. Exemple : produs, comandă, angajat, student, contract,

poliţă de asigurare, depozit bancar, ordin de tranzacţionare la bursă etc. De această dată tipul de entitate

produs desemnează ansamblul produselor aflate în catalogul firmei, produse descrise plecând de la

aceleaşi caracteristici comune: codul produsului, denumirea, unitatea de măsură, data omologării, procent

TVA.

Tipul de entitate student desemnează ansamblul studenţilor caracterizaţi prin aceleaşi trăsături

comune: număr matricol, nume, data-naşterii, localitatea, facultatea, specializarea etc.

2515/03/2005Ionescu CostelPopescu Marius22/03/2005

2710/03/2005Ionescu CostelPopescu Ion17/03/2005

11711/03/2005Ion DanManea Marian18/03/2005


3

Atenţionăm asupra faptului că o entitate poate aparţine mai multor tipuri de entităţi diferite. De

exemplu, entitatea cititorului Ionescu poate aparţine şi tipului de entitate profesor şi tipului de entitate

doctoranzi (desemnând ansamblul persoanelor care urmează forma de pregătire doctorală). Fiecare tip de

entitate se defineşte prin mulţimea caracteristicilor comune entităţilor aparţinând tipului.

ATRIBUTUL defineşte o proprietate distinctă a unei entităţi. Fiecare atribut prezintă un

domeniu, adică o mulţime de valori admise. Într-o entitate se regăsesc realizări corespunzătoare

caracteristicilor definitorii pentru tipul de entitate.

Atributele pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:

a) După complexitate atributele sunt:

• elementare (simple) ale căror realizări nu pot fi descompuse (exemplu: unitate monetară, preţ unitar,

număr matricol al studentului, marca angajatului, etc).

• decompozabile (complexe) ale căror realizări sunt decompozabile (ex: data calendaristică – se poate

descompune în zi, lună, an; adresa - se poate descompune în stradă, număr, codul de clasificare al unui

mijloc fix, etc).

b) După realizările pe care le pot prezenta atributele pot fi:

1) • obligatorii (trebuie să prezinte obligatoriu o realizare, ceea ce corespunde sintagmei NOT NULL –

orice realizare) şi • opţionale ( sunt atribute care pot să nu prezinte nici o valoare (realizare) în cadrul

unei entităţi (de exemplu atributele: telefon, fax, e-mail - nu toate persoanele au telefon, fax, adresă e-

mail).

2) • monovaloare: atribute care prezintă o singură valoare în cadrul unei entităţi (exemplu: nume student,

nr. matricol, data naşterii, codul numeric personal etc) şi • multivaloare: atribute care prezintă mai multe

realizări în cadrul aceleiaşi entităţi (de exemplu, în tipul de entitate ANGAJAT, entitatea Popescu Marius

poate prezenta pentru atributul STUDII mai multe valori: Facultatea de Mecanică, Facultatea de Ştiinţe

Economice) (Fig. 2.3).

Fig.2.3 Entităţi care aparţin aceluiaşi tip

POLIŢĂ DE ASIGURARE

- Număr- Data încheierii- Agentul- Beneficiarul- Data începerii- Suma asigurată- Prima de asigurare

2515/03/2005Ionescu CostelPopescu Marius22/03/2005

2710/03/2005Ionescu CostelPopescu Ion17/03/2005

11711/03/2005Ion DanManea Marian18/03/2005

Realizări aleatributelor

Atribute

Tip de entitate


4

Problema de modelat este adesea deosebit de complexă în cadrul ei putându-se identifica obiecte

simple, compozite şi/ sau complexe. În modelul EA obiectelor lumii reale le corespund entităţi, iar

entităţile definite prin aceleaşi caracteristici formează un tip de entitate. Aceasta înseamnă că obiectelor

simple le va corespunde în modelul conceptual al datelor câte un tip de entitate.

Exemplu: pentru conturile deschise de o bancă se poate defini în cadrul modelului conceptual al

datelor tipul de entitate cont bancar (Fig.2.4).

Fig. 2.4 Tipul de entitate Cont Bancar

Clienţilor (persoane fizice) ai unei bănci, deoarece sunt definiţi prin aceleaşi caracteristici (nume

client, cod numeric personal, cod de identificare în cadrul băncii, adresa etc), le va corespunde în modelul

EA un singur tip de entitate, numărul de realizări ale acestuia (de entităţi) fiind egal cu numărul clienţilor.

Obiectele compozite se caracterizează prin faptul că ele conţin una sau mai multe caracteristici

multivaloare (cărora în modelul EA le vor corespunde atribute multivaloare). Aceasta va determina ca în

modelul conceptual optimizat al datelor acestui obiect compozit să-i corespundă mai multe tipuri de

entităţi (atributele multivaloare se vor regăsi într-un tip de entitate distinct).

Exemplu: Documentelor bonuri de consum le va corespunde tipul de entitate bon de consum

definit prin atributele monovaloare: număr bon, data bon, secţia, gestiunea dar şi atributele multivaloare:

cod material, cantitate eliberată, preţ unitar. Aceasta face ca tipul de entitate bon de consum, definit iniţial

prin mulţimea tuturor atributelor mai sus menţionate, să conducă în final la definirea a două tipuri de

entităţi: Bon de consum (documentul în sine) definit prin atributele: număr bon, data bon, secţia,

gestiunea şi tipul de entitate Material eliberat definit prin atributele: cod material, cantitate eliberată,

preţ unitar (Fig.2 5).

CONT BANCAR- Nr. cont- Tip Cont- Data deschiderii- Limita credit- Moneda

BON DE CONSUM- Nr.bon- Data bon- Secţia- Gestiunea Cod material

Cantitate eliberatăPreţ unitar

BON DE CONSUMNr.bonData bonSecţiaGestiunea

MATERIAL ELIBERATCod materialCantitate eliberatăPreţ unitar

Tip de entitate

Caracteristicimultivaloare (un bon deconsum serveşte laeliberarea din magazie amai multor materiale)

Obiect compozit


5

Fig.2.5 Reprezentarea obiectelor compozite sub formă de tipuri de entităţi

Într-un mod asemănător putem reprezenta în modelul EA facturile, comenzile emise de clienţi

pentru livrarea produselor etc.

Obiectele compuse sunt decompozabile ele regrupând în structura lor obiecte simple între care

există o anumită legătură. Chiar dacă în modelul EA iniţial pentru un obiect compus s-a definit un singur

tip de entitate, ulterior acesta se va descompune în tipuri de entităţi de sine stătătoare corespunzătoare

obiectelor elementare care intră în structura obiectului compus (Fig. 2.6).

Fig. 2.6 Reprezentarea obiectelor compuse sub formă de tipuri de entităţi

Fiecare tip de entitate prezintă un IDENTIFICATOR reprezentat de un atribut sau un grup

minimal de atribute al cărui rol este de a permite identificarea în mod unic, fără echivoc, a entităţilor. De

multe ori identificatorul este reprezentat de un atribut de tip “număr de ordine” (incrementat cu 1 pentru

fiecare nouă valoare atribuită) sau de un cod (construcţie artificială având o anumită semnificaţie).

Exemple: pentru tipul de entitate STUDENT identificatorul va fi Nr Matricol, în cazul entităţii BON

CONSUM identificatorul va fi atributul Nr. Bon (atribut de tip număr de ordine), etc. În reprezentarea

grafică a tipului de entitate, identificatorul este marcat distinct prin subliniere (Fig. 2.7).

Fig. 2.7 Tipul de entitate STUDENT

CONTRACT DE CREDIT- Nr.contract- Data contract- Titular- Valoare contract- Unitate monetară- Garanţii

TITULARCod identificareNumeCNPAdresaData naşterii

GARANŢIENr. documentData emiteriiBanca emitentăSuma

Tipuri deentităţi

Obiect compus

STUDENTNr. matricolNume studentData naşteriiAdresa


6

ASOCIEREA dintre entităţi exprimă legătura stabilită dintre acestea şi rolul pe care îl joacă

fiecare entitate participantă la legătură. Exprimând o legătură dintre entităţi ea nu are o existenţă de sine

stătătoare. O asociere poate prezenta unul sau mai multe atribute proprii cu rol de a caracteriza, explicita,

legătura stabilită între entităţile participante la asociere. Atributele Data debut şi Data sfârşit

caracterizează asocierea Ocupă şi aceasta deoarece ele nu sunt proprietăţi ale entităţii Camere, aceiaşi

cameră cu nr. 10 poate fi ocupată la date diferite şi de către clienţi diferiţi. Fiecare entitate participantă la

asociere joacă un anumit rol. În exemplul prezentat în figura 2.8 entitatea Client joacă rolul Ocupant

(clientul x ocupă în data y camera z) iar entitatea Camera prezintă rolul este ocupată (camera z este

ocupată în data y de clientul x).

TIPUL DE ASOCIERE se defineşte ca ansamblul legăturilor, prezentănd aceeaşi semnificaţie,

dintre entităţile aparţinând la două sau mai multe tipuri de entităţi. Exemplu: tipul de asociere Ocupă din

figura 2.8.

Fig. 2.8 Tipul de asociere Ocupă

CARDINALITATEA cuplului entitate-asociere reprezintă cuplul de valori întregi (x,y) astfel

încât:

• x (cardinalitate minimală) exprimă numărul minim de realizări ale legăturii (asocierii) existând

pentru o entitate.

• y (cardinalitate maximală) reprezintă numărul maxim de apariţii ale corespondenţei putând

exista pentru o entitate.

Cardinalitatea minimală 0 indică faptul că pot exista entităţi care să nu participe la nici o

asociere: Există clienţi potenţiali ai unei firme cărora încă nu li s-au încheiat poliţe de asigurare –

cardinalitate minimală 0, dar sunt clienţi cărora li s-au încheiat mai multe poliţe – cardinalitate maximală

n (Fig. 2.9).

Este ocupatăOcupant

CLIENŢICod clientNumeAdresăCNP

CAMERENr. camerăTipTarif cameră

Ocupă

Data debutData sfârşit

Cardinalităţi

1,n 1,n

Roluri


7

Fig. 2.9 Cardinalitatea minimală 0

Cardinalitatea minimală 1 indică faptul că toate realizările tipului de entitate trebuie să participe

la o realizare a tipului de asociere. De exemplu, orice contribuabil aflat în evidenţa administraţiei

financiare are deschis un rol şi numai unul singur (în acest caz şi cardinalitatea maximală este tot 1) (Fig.

2.10).

Figura 2.10 Cardinalitatea minimală 1

Cardinalitatea maximală 1 indică faptul că numărul de roluri deschise unui contribuabil la

administraţia financiară nu poate fi mai mare de 1. Săgeata din figura 2.10 indică caracterul imuabil al

asocierii (rolul fiscal nu-şi modifică titularul).

Cardinalitatea maximală n indică faptul că mai multe entităţi de un anumit tip participă la o

asociere. Un client emite unul sau mai multe documente de plată (Fig. 2.11).

Fig. 2.11 Cardinalitatea maximală n

Dar uneori valoarea lui N poate fi specificată clar printr-o constantă. De exemplu, pentru o poliţă

de asigurare (încheiată pe un an) sunt calculate maxim 4 prime de asigurare - câte una pe trimestru (Fig.

2.12). Valorile uzuale pentru exprimarea cardinalităţii sunt : 0,1; 1,1; 0,n;1,n.

CLIENTCod clientNumeAdresăCNP

POLIŢANr.poliţăData poliţăValoare asigurată

încheie0,n 1,1

CONTRIBUABILCod-identificareNumeAdresă

ROLNr.rolData deschiderii

ARE1,1 1,1

POLIŢANr.poliţăData încheieriiData începutData sfârşitSuma asigurată

PRIME DE PLATĂData scadenţeiSuma de plată

prevede1,4 1,1


8

Fig. 2.12 Cardinalitatea maximală 4

Între realizările a două tipuri de entităţi se pot stabili mai multe asocieri prezentând semantică

diferită şi prin urmare cardinalităţi diferite. Exemplu: un profesor lucrează la o disciplină cu un grup de

studenţi, unora dintre aceştia (maxim 10) conducându-le şi proiectul de semestru la disciplina respectivă

(Fig. 2.13).

Fig. 2.13

După numărul de tipuri de entităţi participante asocierea poate fi:

• unară (refexivă)

• binară

• complexă

Asocierea reflexivă (ciclică, unară) se caracterizează prin faptul că exprimă legăturile stabilite

între entităţi aparţinând aceluiaşi tip (Fig. 2.14).

Fig. 2.14 Asociere reflexivă

Spre exemplu, o materie primă necesară pentru fabricarea unui produs poate fi substituită (dacă

nu există cantitatea necesară în stoc) printr-o altă materie primă (având aceleaşi caracteristici dar spre

exemplu o altă concentraţie) într-o anumită cantitate.

Substituie

Cantsubstit

CLIENTCod-clientNumeAdresăCNP

DOCUMENTNr.docData docTip docSumă

emite1,n 1,1

1,1

1,nPROFESORCod IDNumeGrad didacticTitlu ştiinţific

STUDENTNr.matricolNume student

lucrează

1,10

conduce

MATERIALCodDenumireUnitate de măsură

SubstituieEste

substituit

0,N 0,N


9

Asocierile binare reprezintă legături (corespondenţe) stabilite între realizările aparţinând la două

tipuri de entităţi diferite.

Exemplu: asocierea Prevede stabilită între tipul de entitate POLIŢĂ şi tipul de entitate PRIMA

DE PLATĂ (Fig. 2.12) sau asocierile Lucrează şi Conduce din Fig. 2.13.

Asocierile complexe exprimă legături stabilite între realizările mai multor tipuri de entităţi. Spre

exemplu, o entitate ternară se poate stabili între tipurile de entităţi: CONTRIBUABIL, TAXA,

DOCUMENT DE PLATĂ (DOC PLATA).

Fig. 2.15 Asociere ternară

Se recomandă însă reducerea acestor asocieri complexe la asocieri binare. Astfel asocierea ternară

prezentată în figura 2.15 se descompune conform figurii 2.16 în asocieri binare. În continuare prezentarea

se va referi doar la asocierile binare.

Fig. 2.16 Descompunerea unei asocieri ternare în asocieri binare

Plătitor

Contribuabil Doc.platăPlăteşte1,N 1,1

Taxă

0,NEmis

Plătită

Contribuabil Doc.platăAchită0,N 1,1

Taxă

1,N

Datorează

Suma

Privesc

1,N

0,N

1,N


1

2. MODELAREA CONCEPTUALĂ A DATELOR

2.2 Restricţii de integritateRestricţiile de integritate definesc cerinţele pe care datele trebuie să le respecte pentru a fi

corecte şi coerente în raport cu realitatea pe care o reflectă.

Restricţiile de integritate reprezintă o modalitate de integrare a semanticii datelor în mod indirect

în modelul entitate asociere pe care astfel îl îmbogăţesc.

Restricţiile de integritate privesc:

• valorile pe care le pot lua atributele entităţilor şi asocierilor;

• valorile identificatorilor entităţilor;

• rolurile jucate de entităţi în asocierile la care participă;

• asocierile stabilite între entităţi.

Pentru modelul EA prezentat în Fig. 2.17 pot fi definite următoarele restricţii de integritate

privitoare la realizările atributelor:

- data documentului (comenzii) să fie anterioară datei curente sau egală cu aceasta,

- cota de TVA poate fi 0 %, sau 19%,

- produsul cel mai vechi din nomenclatorul de fabricaţie a fost omologat în 01.02.2003,

- numărul gestiunii poate lua valori în mulţimea M={1,2,3},

- tipul depozitului poate fi frigorific/nefrigorific,

- unităţile de măsură sunt KG şi BUC.

Restricţiile de integritate pot fi statice (se verifică permanent) sau dinamice (privesc evoluţia în

timp a datelor). De exemplu, restricţiile referitoare la numărul gestiunii, tipul depozitului şi unităţile de

măsură sunt statice. Restricţia privind cota de TVA este dinamică ea putându-se modifica în timp în

conformitate cu prevederile fiscale în vigoare.


2

Fig. 2.17. Model EA

2.2.1 Restricţii de domeniu

Domeniul, ca mulţime de valori pe care le poate lua un atribut, poate fi definit printr-o proprietate

(o condiţie privind un atribut sau un grup de atribute), prin precizarea unui interval de valori sau prin

enumerarea mulţimii de valori admise.

Restricţiile de domeniu reprezintă condiţii (reguli) care privesc ansamblul de valori admise

pentru un atribut în cadrul tipului sau domeniului său. Restricţiile pot viza realizările unui/unor atribute

aparţinând unei aceleiaşi entităţi sau asocieri, caz în care se numesc restricţii intraentitate, sau a

unui/unor atribute aparţinând unor entităţi şi/sau asocieri diferite, caz în care se numesc restricţii

interentităţi.

Restricţiile pe domeniu se pot exprima cu privire la:

1. Conţinutul unui singur atribut al unei entităţi sau asocieri:

Exemplu: Unit. Măsură={ “KG”,”Buc”}

TVA = { 0, 19}

Preţ > 10000 şi preţ <10000000

Cantitate > 10 (cantitatea este un atribut definit pentru asocierea CUPRINDE din Fig.

2.17).

2. Corelaţiile ce trebuie să se respecte între valorile mai multor atribute sau asocieri aparţinând

aceleiaşi entităţi sau asocieri:

Exemple: Număr gestiune=1 atunci nume gestionar = “Ion Toma”

Depozitat

StocData stoc

CuprindeCantitate

Comanda

NrdocumentData_document

Produs

CodprodusDenumirePret catalogTVAData omologariiUnitmasura

1,N 0,N

Gestiune

NrgestiuneNume gestionarTip depozit

1,n 1,n


3

Cod produs=12 atunci Unit Măsură=”BUC”

3. Corelaţiile care trebuie să existe între atributele aparţinând mai multor entităţi sau asocieri

diferite:

Exemplu: În gestiunea 1 se stochează doar produsele având codurile în mulţimea {1000, 1001,

1014}.

Data-stoc > data omologării

Cod produs=112 atunci număr gestiune=1

4. Corelaţii realizate pe baza unor valori obţinute prin operaţii de sintetizare (însumare, calculul

mediei, valorii minime /maxime etc.) a unui ansamblu de entităţi:

Exemplu: Suma cantităţilor comandate pentru un produs nu poate depăşi stocul din data respectivă.

Preţul mediu al produselor >200000

2.2.2 Restricţii structurale

Identificarea entităţilor

Fiecare entitate va trebui să poată fi identificată fără echivoc. Acest lucru impune ca

identificatorul entităţii să ia valori unice diferite de NULL (NULL înseamnă că nu s-a atribuit nici o

valoare, deci valoarea NULL este diferită de zero sau spaţiu).

În definirea modelului EA putem întâlni cazuri mai speciale legate de identificarea entităţilor:

1. Nu putem defini un identificator sub forma unui atribut/grup de atribute pentru un

anumit tip de entitate (Fig. 2.18). Exemplu: Pentru fiecare angajat al firmei se

consemnează lunar prezenţa prin reţinerea orelor efectiv lucrate, orelor absentate, orelor

de concediu medical. Identificarea entităţilor Prezenţa se face prin rolul Realizează pe

care entitatea Angajat îl joacă în asocierea Înregistrează Identificarea prin rol a

entităţilor se poate realiza doar dacă asocierea în cauză nu este ciclică (unară) iar

cardinalitatea cuplului entitate identificată-asociere este 1,1 şi cardinalitatea cuplului

entitate identificator - asociere este 1,1 sau 0,1.

Fig. 2.18

InregistreazaLuna

AngajatMarcaNumeFunctieSalariu

PrezentaOre efectiveOre absenteOre concediuOre medical

1,11,1

Realizeaza Apartine


4

2. Identificarea unei entităţi se poate realiza prin unul sau mai multe atribute proprii

împreună cu rolul jucat de alt tip de entitate (Fig. 2.19) în cadrul asocierii.

Fig. 2.19

O poliţă de asigurare de viaţă presupune pe lângă specificarea numărului, datei încheierii poliţei,

sumei asigurate şi precizarea primelor de plată cu înscrierea datei limită a plăţii precum şi a sumei de

plată (considerăm că sumele sunt diferite de la o scadenţă la alta). Fiecare poliţă se identifică prin număr,

atribuit în mod unic. Pentru tipul de entitate Scadenţa, atributul Data scadenţei nu poate fi identificator

deoarece, la aceeaşi dată mai multe poliţe au acelaşi termen limită de plată. Identificarea entităţilor Prime

asigurare se va realiza prin valorile atributului propriu Data scadenţei şi rolul Cuprinde jucat de entitatea

Asigurare în asocierea Prevede.

2.2.3 Restricţii de integritate de roluri

În definirea asocierii am subliniat faptul că aceasta exprimă legătura stabilită între entităţi diferite,

fiecare dintre acestea jucând un anumit rol. Plecând de la rolurile jucate de entităţi în cadrul asocierilor

putem defini o serie de restricţii de integritate şi anume de: egalitate, incluziune şi excluziune de roluri.

Restricţia de incluziune de roluri. Restricţia de incluziune de roluri statuează faptul că, dacă o

entitate E1 care joacă rolul r1 în asocierea A1 va trebui să joace şi rolul r2 în asocierea A2. Rezultă că

rolul r1 include (implică prin incluziune) rolul r2 . Pentru reprezentarea restricţiei de incluziune de roluri

se va utiliza următoarea reprezentare grafică:

Fig. 2.20 Incluziune de roluri

Un exemplu îl constituie secvenţa de MCD elaborat pentru o firmă de asigurări. (Fig. 2.21).

Clienţii încheie poliţe de asigurare şi primesc despăgubiri la producerea riscului asigurat dacă au la zi

plata primelor de asigurare. Între rolul despăgubită şi rolul achitată se manifestă o restricţie de incluziune

pe rol. De asemenea este o restricţie de integritate pe rolurile despăgubită şi încheiată pe care le joacă

entitatea poliţă.

Ir1 r2

PrevedeAsigurareNrpolitaDataSuma asigurataPrimaasigurare

Prime asigurare

DatascadentaSumadeplata1,n

1,1

Cuprinde Priveste


5

Fig. 2.21. Incluziune de roluri

Restricţia de egalitate de roluri. Egalitatea de roluri presupune ca restricţia de incluziune între

roluri să fie reciprocă. Grafic restricţia de egalitate de roluri se reprezintă conform figurii 2.22.

Fig. 2.22. Egalitatea de roluri

Persoanele care au un rol (fişă) deschis la administraţia financiară, deci joacă rol de posesor în

asocierea Are, înseamnă că au obligaţii fiscale, deci joacă rol de contribuabil în asocierea Datorează,

reciproca fiind valabilă: orice persoană care are obligaţii fiscale trebuie să aibă deschis un rol. Dar nu

toate persoanele sunt contribuabili, deci există entităţi ale tipului Persoana care nu joacă rolul de Posesor

în asocierea Are. Grafic, egalitatea de roluri se reprezintă conform figurii 2.23.

=r1 r2

despagubitaincheiata

Client

CodclientNumeclientAdresa

Polita

NrpolitaDatapolitaDatainceputDatasfarsitNumeagent

Despagubire

NrdocumentDatadocumentSumadespagubita

incheie calculeaza

achita

Plata prime

NrchitantaDatachitantaSumaplatita

1,n1,1

1,1 1,1

1,n

1,1

I

Iachitata

calculata


6

Fig. 2.23. Egalitate de roluri

1,10,1Persoana

CNPNumeAdresa

Rol

NrrolDatadeschiderii

Are

Impozit

CodimpozitDenumire

Datoreaza

=

1,nContribuabil

Documents

curs 01 1. SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI SISTEME · PDF filesubsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, ... diferite sau participând cu soluţii în cadrul proiectului în