Oftalmologie curs 1

Func ția vizuală Excitant specific: lumina (400-760 nm).Excitantul specific pentru analizatorul vizual este lumina adică radiațiile vizibile ale

undelor electromagnetice cu lungimi de undă între 400-760 nm.Analizatorul vizual este alcătuit din:

1. Ochi: segmentul periferic2. Căi optice: segmentul intermediar3. Cortex vizual (ariile 18, 19, 13) din lobul occipital

Globul ocular – celulele fotoreceptoareLa nivelul globului ocular există excitație luminoasă.Celulele care participă la realizarea funcției vizuale sunt celulele fotoreceptoare care

sunt împărțite în conuri și bastonașe. Aceste celulele sunt localizate în retină.Celulele cu conuri

6 mil Situate pe toată retina, inclusiv în regiunea maculară Conțin ca substanță fotochimică (pigment vizual): iodopsină Sunt sensibile la intensități mari de lumină (hv) => asigură vederea de zi (vedere

fotopică) Participă la formarea senzației de formă și culoare

Celulele cu bastonașe 130 mil Sunt situate pe toată suprafața retiniană exceptând regiunea maculară (fovea) – ating

densitatea maximă la 6 mm de centrul retinei și se răresc spre periferie Conțin ca substanță fotochimică (pigment vizual): rhodopsine Sunt sensibile la intensități mici de lumină (hv) => asigură vederea nocturnă (vedere

scotopică) Sunt folosite pentru orientarea persoanelor

Reacțiile declanșate de luminăÎn momentul în care acționează lumina asupra celulele fotoreceptoare are loc

modificarea biochimică a pigmenților vizuali (ex: rodopsina sub acțiunea luminii se descompune în retinol și opsină. La întuneric rodopsina se recompune).

Aceste procese se produc în prezența vit A. Vitamina A se găsește la nivelul epiteliului pigmentar retinian.

Aceste procese biochimice și fotochimice stau la baza formării vederii.

1

Oftalmologie curs 1

Funcția vizualăDin punct de vedere didactic, funcția vizuală este împărțită în 3 senzații:

1. Senzația luminoasă 2. Senzația de formă3. Senzația de culoare

1. Senzația luminoasă Senzația de lumină este cea mai elementară funcție vizuală. Este un proces la care

participă scoarța cerebrală occipitală.Definiție: senzația luminoasă reprezintă perceperea și reflectarea de către cortexul

vizual a procesului de stimulare a celulelor vizuale de către lumină.Adaptarea

La lumină Se realizează în 1-6 min Constă în descompunerea substanțelor fotochimice În cursul adaptării la lumină pragul de excitabilitate al receptorilor vizuali

crește iar excitabilitatea lor scade La întuneric

Se realizează în 60 min Constă în recompunerea substanțelor fotochimice În cursul adaptării la întuneric pragul de excitabilitate al receptorilor vizuali

scade iar excitabilitatea lor crește

Examinarea senzației luminoase se poate realiza prin: Test de proiecție luminoasă: oftalmoscop Adaptogramă ERG (electroretinogramă) PEV (potențial evocat; carte: POV = potențial occipital evocat)

Testul de proiecție luminoasă se face cu ajutorul oftalmoscopului. Oftalmoscopul este aparatul folosit pentru examinarea fundului de ochi (vedem

retina și capul nervului optic) dar se poate folosi și pentru testarea senzației luminoase.Scop: dă indicații asupra statusului funcțional al retinei . Exemplu: pacient cu

cataractă (opacifierea cristalinului). Nu știm dacă retina e indemnă sau nu. Tehnică : în camera obscură se acoperă pe rând câte unul dintre ochii pacientului. În

ochiul rămas descoperit se proiectează intermitent lumina oftalmoscopului de la distanța de 1m din principalele direcții de privire (sus, jos, dreapta, stânga).

Metoda este orientativă dar permite aprecierea stării funcționale a retinei în situația existenței unor opacități ale mediilor oculare ce împiedică examinarea directă a fundului de ochi.

2

Oftalmologie curs 1

Pacientul trebuie să precizeze dacă vede lumina și din ce direcție e proiectată. Examinarea se face la ambii ochi, începând cu ochiul cu pricina. Dacă reacționează bine pacientul poate fi operat pentru că apoi va avea o acuitate vizuală bună.

AdaptogramaSe realizează cu adaptometrul Goldmann-Weekers.Scop: permite înregistrarea curbei de adaptare

la întuneric.Tehnică: se proiectează în fața ochilor

pacientului o lumină foarte puternică timp de 10 min, știut fiind faptul că adaptarea la lumină se face în max 6 min. În cursul acestei adaptări curba de înregistrare e sub forma unei deflexiuni = curba de adaptare a conurilor.

Se stinge lumina și din când în când e aprins câte un beculeț de intensitate abia perceptibilă de către pacient și se înregistrează ulterior curba de adaptare a bastonașelor (bastonașele sunt sensibile la intensități scăzute).

Rezultate : dacă pacientul are o boală în care e afectată activitatea conurilor această adaptogramă va avea doar curba pentru bastonașe și invers.

Puțin folosită în practică deoarece necesită adaptometrul. Poate fi utilă acolo nu se vede fundul de ochi, unde nu avem imaginea retinei.

Electroretinograma – test obiectiv pentru funcția senzorială a retinei.Scop: măsoară diferența de potențial dintre straturile retiniene

externe(electronegative) și straturile retiniene interne (electropozitive).Aceasta diferență este înregistrată cu ajutorul electroretinografului. Curba obținută

este electroretinograma. Pentru examinare sunt folosiți 2 electrozi: unul este sub formă de lentilă de contact și

se plasează pe cornee iar celălaltă este plasat pe frunte. Graficul care se va înregistra este format din 2 unde:

A: unda negativă care arată activitatea celulelor cu conuri și bastonașe B: unda pozitivă care arată activitatea celulelor bipolare (al 2lea neuron

pe traseul căii vizuale)Indicații

Tulburări ereditare ale retinei (distrofii retiniene/boli retiniene cu care pacientul se naște)

Pentru diagnostic (unde pacientul se plânge de scăderea AV dar nu se găsesc elemente prin examenul de fund de ochi cum ar fi în retinopatie pigmentară)

La cei la care se efectuează expertiza de handicap vizual

3

Oftalmologie curs 1

Limita acestei examinări o reprezintă faptul că nu dă informații asupra celulelor ganglionare (axonii celulelor ganglionare intră în structura nervului optic). Pentru a examina și celulele ganglionare se efectuează o altă examinare numită PEV (potențial occipital evocat).

PEV – potențialul occipital evocat (carte: POE)Indicații: apreciază statusul funcțional al sistemului vizual în spațiul celulelor

ganglionare.Se folosește pentru a examina celulele ganglionare (nervul optic). Dă informații utile

asupra localizării leziunii cauzatoare de scădere de vedere.În urma aplicării unui stimul luminos se formează curenți care sunt transmiși prin

căile optice până la cortexul occipital, unde vor fi înregistrați sub forma PEV.Cuplul dintre ERG și PEV reprezintă timpul retino-cortical și măsoară durata necesară

pentru a se transmite mesajul vizual la cortex. Timpul normal de transmitere: 50-80 milisecunde.

Interpretarea rezultatelor ERG anormală și PEV anormal => leziuni retiniene (nu ajunge niciun curent în cortexul

occipital deoarece nu se formeaza curenții la nivelul retinei) ERG normală, PEV anormal => leziuni ale căilor optice sau ale centrilor superiori (se

formează curenții la nivelul retinei dar aceștia nu sunt transmiși până la cortex)Tulburări ale senzației luminoase

Sunt reprezentate de: Hemeralopie Nictalopie

Hemeralopia (hesperenopia)Definiție: deficit al celulelor cu bastonașe.Se manifestă prin scăderea acuității vizuale la intensități scăzute de lumină așadar

bolnavii se orientează cu dificultate seara și noaptea dar ziua, în regim de iluminare fotopică, vederea este bună.

Etiologie Hemeralopia congenitală

Se transmite ereditar; Reprezintă scăderea AV seara Ex: în retinopatie pigmentară. Debut: în copilărie după 10-12 ani. Primul semn

de debut îl reprezintă hesperanopia. Evoluează spre cecitate cu atrofie optică și îngustarea marcată a câmpului vizual. Nu există tratament așa că de regulă acestor pacienți li se recomandă tratamente paleative cu vitamina A și E pentru a temporiza boala

Hemeralopie dobândită (de cauză locală sau generală)

4

Oftalmologie curs 1

Cauza generală o reprezintă deficitul de vitamina A: aport insuficient, eliminare excesivă, absorbție deficitară.

Cauzele oculare sunt generate de boli oculare care se însoțesc de distrugerea unei zone extinse a țesutul retinian:

- Corioretinită : inflamația coroidei și a retinei- Sideroză oculară: depunere de fier la nivelul retinei care apare în cazul

unor traumatisme cu corpi străini feroși care nu sunt extrași la timp- Miopia forte: din cauza creșterii marcate a globului ocular, sclera se va

întine și va da niște stafiloame asupra retinei care va fi slabă și expusă la rupturi retiniene;

- RD (retinopatia diabetică)

2. Senzația de formă 3. Senzația de culoare

5