1

Curs 13 DPT Pedodonție

MEDICAȚIA UTILIZATĂ FRECVENT ÎN PEDODONȚIE

Medici dentiști prescriu mai multe categorii de medicamente pentru a gestiona

varietatea de boli și afecțiuni aferente cavității bucale. Printre aceste afecțiuni se numără

infecții bacteriene, fungice și virale, durerea și prevenirea apariției cariilor. În prezent,

prescrierea de medicamente este mult mai complicată decât în trecut deoarece medicii se

confruntă cu un număr tot mai mare de probleme, cum ar fi: rezistența microbiană la

antibioticele prescrise și interacțiunile medicamentoase. Administrarea de medicamente la

copii si adolescenți este complicată de necesitatea de a ajusta dozele de medicamente pentru a

se adapta vârstei și greutății pacientului.

În acest curs, vor fi prezentate medicamentele cel mai des utilizate în pedodonție:

antibiotice, analgezice, antifungice, antivirale și suplimente cu fluor.

XIII.1. ANTIBIOTICE

Situațiile în care ar putea fi necesară prescrierea de antibiotice sunt:

1. Tratamentul plăgilor orale

2. Tratamentul infecțiilor de cauză dentară

3. Tratamentul bolilor parodontale la copii și adolescenți

4. Tratamentul infecțiilor virale

1. Tratamentul plăgilor orale

Plăgile sunt asociate cu un risc crescut de contaminare bacteriană.

Exemple de plăgi ce necesită tratament cu antibiotice sunt:

plăgi ale țesuturilor moi,

fracturi dentare complicate (cu expunerea pulpei),

deplasări dintilor severe (inclusiv avulsia),

gingivectomie, si ulceratii grave.

Terapia antibiotice trebuie avută în vedere în cazul în plăgilor orale la care apare suspiciunea

că au fost contaminate cu bacterii extraorale.

2. Tratamentul infecțiilor de cauză dentară

Bacteriile pot avea acces la țesutul pulpar prin intermediul leziunilor carioase, tubulii

dentinari expuși și prin restaurari necorespunzătoare determinând apariția unor pulpite acute.

Tratamentul pulpitelor acute se realizează prin tratament dentar imediat (pulpotomie,

pulpectomie sau extracție). Terapia cu antibiotice nu este, de obicei, indicată în cazul în care

infecția este localizată la nivelul țesutului pulpar sau țesutului din imediata apropiere, iar

pacientul nu prezintă semne sistemice de infecție (febră și edem facial).

Pacienții, care prezintă edem facial secundar unei infecții de cauză dentară, vor primi

tratament stomatologic însoțit de terapie cu antibiotice. Dacă medicul este în măsură să

realizeze anestezie locală adecvată, se poate face tratamentul imediat urmat de un regim de

antibiotice. Daca realizarea de anesteziei locale este discutabilă, atunci prescrierea de

2

antibiotice pentru o perioadă de 5-10 zile ar trebui să fie luată în considerare înainte de

tratamentul stomatologic.

3. Tratamentul bolilor parodontale la copii și adolescenți

Antibioterapie prelungită poate fi prescrisă pentru gestionarea bolii parodontale cronice, în

special la pacienții cu imunodeficiență. În bolile parodontale ale copiilor și adolescenților

(neutropeniile, sindromul Papillon-Fevere, deficit adeziunea a leucocitelor) sistemul imunitar

este în imposibilitatea de a controla înmulțirea agenților patogeni la nivel parodontal. Avănd

în vedere că este vorba despre o afecțiune cronică, selectarea antibioticului eficient poate fi

realizată prin culturi și teste de sensibilitate.

4. Tratamentul infecțiilor virale

Antibioticele nu trebuie prescrise în cazul infecțiilor cu virusuri herpetice (Gingivostomatita

primară herpetică) decât dacă există dovezi care sugerează existența unei infecții secundare.

(Herpes labial recurent).

Alegerea antibioticului este influențată de o serie de factori: stadiul afecțiunii, germenii

patogeni implicați și capacitatea pacientului de a lua antibiotice - afecțiuni medicale sau

alergii.

Antibioticul ideal, pentru tratarea infecțiilor de cauză dentară, ar fi bactericid cu acțiune

asupra cocilor gram pozitivi și microorganismelor patogene anaerobe. Aceasta determină

efecte adverse și reacții alergice minime și să aibe un cost relativ scăzut. .

În absența unei reacții alergice, Penicilina V este medicamentul de elecție în tratamentul

infecțiilor de cauză dentară. Dacă un pacient ce prezintă cu un stadiu incipient al unei infecții

odontogene nu răspunde la Penicilină V, există probabilitatea existenței bacteriilor rezistente.

Rezistența bacteriană la peniciline este un rezultat al producției de beta-lactamază. În aceste

cazuri, trebuiesc prescrise antibioticele stabile în prezența beta-lactamazei. Acestea sunt

clindamicina sau amoxicilină / acid clavulanic (Augmentin ®). O altă alternativă este de a

adăuga unui al doilea medicament la penicilină (de exemplu, metronidazol Flagyl ®). Dacă

penicilina se dovedește a fi ineficientă în gestionarea infecției, ar fi indicate culturi pentru a

identifica bacterii specifice responsabile de infecție și teste de sensibilitate la antibiotice

(antibiograma). Alegerea antibioticului în absența antibiogramei și funcție de stadiul infecției

este prezentată în Tabelul XIII.1. Dozele pentru cele mai uzuale antibiotice pot fi găsite în

Tabelul XIII.2.

Tabelul XIII.1. Selectarea antibioticului:

Stadiul infecției Alegerea antibioticului

Incipientă

(primele 3 zile)

Penicilină V, Ospen

Clindamicina

Cefalexina (sau alte cefalosporine de generația I:

Cefradina, Cefalotina, Cefapirina, Cefafadroxil,

Cefazolina)* 1

3

Fără semne de

îmbunătățire în 24-

36 de ore de

administrare

Antibioticele stabile în prezența beta-lactamazei:

clindamicina sau amoxicilină / acid clavulanic

(Augmentin)

Alergie la Penicilină Clindamicina

Cefalexin (în cazul în care alergia la Penicilină nu e

de tip anafilactoid)

Claritromicina2

Tardiv ( > 3 zile) Clindamicina

Penicilină V+Metronidazol,

Amoxicilină+ Metronidazol

Alergie la Penicilină Clindamicina

* Clasificarea antibioticelor (sursă: Ghid Angelescu 2006) 1

Pentru o mai bună colaborare a pacienților se pot folosi și cefalosporine de

generația a II-a (cefaclor, cefuroxim) administrate la 12 ore. 2Antibioticdin grupul macrolidelor, util în cazul pacienților alergici la

penicilină. Pentru o mai bună colaborare a pacienților se administrează la 12

ore.

Sursa: adaptare după Drug information handbook for Dentistry; Richard Wynn, Timothy

Miller, Harold Crossley. Ediția a 12-a.

Tabelul XIII.2. Dozele pentru antibiotice comparație copil/adult

Antibiotic Doza

Copil Adult

Penicilină V ≤ 12 ani: 25 – 50 mg/kg

corp în prize egale la 6-

8h cel puțin 7 zile.

Doza maximă/zi: 3 g/zi

> 12 ani: 250-500

mg în prize egale la

6-8h cel puțin 7 zile.

Clindamicina 8-20 mg/kg în 3-4 prize

egale

150-450 în prize

egale la 6h cel puțin

7 zile.

Doza maximă/zi:

1,8 g/zi

Profilaxia endocarditei: 20 mg / kg (maxim

600 mg), 30-60 de minute înainte de intrvenție

Cefalexin (Keflex, Klacid) > de 1 an: 25-100

mg/kg în prize egale la

6-8h

Infecții severe: 50-100

mg/kg/zi în prize egale

la 6h

Doza maximă/zi: 4 g/zi

250-1000 în prize

egale la 6h Doza

maximă/zi: 4 g/zi

Profilaxia endocarditei: 50 mg / kg (maxim 2

g), 30-60 de minute înainte de intrvenție

4

Amoxicilină > de 3 luni și < 40 kg:

20-40 mg/kg/zi în prize

egale la 8h sau 25-45

mg/kg/zi în prize egale

la 12 h

> 40 kg: 250-500

mg/kg/zi în prize egale

la 8h SAU 875 mg la

12h cel puțin 7 zile.

Doza maximă/zi: 2 g/zi

> 40 kg: 250-500

mg/kg/zi în prize

egale la 8h SAU

875 mg la 12h cel

puțin 7 zile.

Doza maximă/zi: 2

g/zi

Profilaxia endocarditei: 50 mg / kg (maxim 2

g), 30-60 de minute înainte de intrvenție

Amoxicilină / acid

clavulanic (Augmentin)

> de 3 luni și < 40 kg:

20-45 mg/kg/zi în prize

egale la 12h

> 40 kg: 250-500

mg/kg/zi în prize egale

la 8h SAU 875 mg la

12h cel puțin 7 zile.

Doza maximă/zi: 2 g/zi

> 40 kg: 250-500

mg/kg/zi în prize

egale la 8h sau 875

mg la 12h cel puțin

7 zile.

Doza maximă/zi: 2

g/zi

Macrolide

Azitromicina >6 luni - 16 ani 5-12

mg/kg priză unică/zi

(maxim 500 mg/zi)

SAU 30 mg/kg doză

unică (maxim 1500 mg)

>16 ani și adulți

250-600 mg priză

unică/zi

SAU 1-2 g doză

unică

Profilaxia endocarditei: 15 mg / kg (maxim

500 mg/zi), 30-60 de minute înainte de

intrvenție

Eritromicina 25-40 mg/kg corp/24

ore în patru prize

250-500 mg/24 ore,

fracționat, în prize

administrate la 6h

Claritromicina 7,5mg/kg la 12h

Doza maximă/zi: 1 g/zi

250-500mg la 12h

Ciprofloxacin 25mg/kg/zi în prize

egale la 12h. De evitat

la copii sub 18 ani

250-500mg la 12h

Doxiciclina*

(din grupa tetraciclinelor)

>8 ani și <45 kg: 2,2

mg/kg la 12h I-a zi, apoi

2,2 mg/kg o dată/zi.

Infecții severe 2,2

mg/kg la 12h până la

rezolvarea acesteia

>8 ani și >45 kg:

100 mg la 12h I-a

zi, apoi 100 mg 1 o

dată/zi..

Infecții severe 100

mg/kg la 12h până

la rezolvarea

acesteia

* Doza orală uzuală pentru gingivita ulcero-necrotică

Important: Acest medicament poate provoca decolorarea permanentă

dinților, hipoplazii de smalț ale dinților în curs de dezvoltare, și

hiperpigmentarea țesuturilor moi. Din cauza acestor efecte secundare și a

altora, femeile însărcinate și copii cu vârsta <8 ani nu trebuie să utilizeze

acest medicament.

5

Metronidazol

În cazul infecțiilor cu anaerobi (osoase și piele)

30 mg/kg/zi în prize

egale la 6h

Doza maximă/zi: 4 g/zi

7,5 mg/ zi în prize

egale la 6h

Doza maximă/zi: 4

g/zi

Parodontopatii inclusiv gingivita ulcero-

necrotică

250 mg/ zi în prize

egale la 6-8h, 10

zile SAU

500 mg/ zi în prize

egale la 8h, 8 zile

În cazul infecțiilor agresive

250 mg/ zi + 250-

375 mg/zi

amoxicilina în prize

egale la 8h, 7-10

zile. (Sursa: adaptare după Useful Medications for Oral Conditions; American Academy of Pediatric Dentistry)

Profilaxia endocarditei este recomandată în cazul următoarelor afecțiuni cardiace cu risc:

protezare valvulare cardiacă

endocardite bacteriene în antecedente

afecțiuni cardiace congenitale

afecțiuni cardiace congenitale protezate complet fie prin intervenție chirurgicală sau

intervenție prin cateterizare timp de 6 luni de la intervenție

Proceduri dentare pentru care profilaxia endocarditei este/nu este recomandată pentru

pacienții ce prezintă afecțiunile cardiace de mai sus:

Recomandată pentru: proceduri ce implică intervenții asupra gingiei, regiunii apicale

și a mucoasei bucale

Nerecomandată pentru: anestezii de rutină, radiografii dentare, aplicarea și

îndepărtarea dispozitivelor protetice sau a aparatelor ortodontice, ajustarea aparatelor

ortodontice, aplicarea brackeților, extracția dinților temporari, sângerări în urma unor

traumatisme ale buzelor și limbii.

XIII.2. ANALGEZICE

Ca și adulții, copii și adolescenți pot necesita ameliorarea farmacologică a durerii, ca rezultat

al infecției, tratamentului stomatologic sau traumatismelor. Atunci când infecția este prezentă,

tratamentul infecției va atenua în cele din urmă durerea. Cu toate acestea, decalajul până la

momentul în care antibioticul își produce efectul va, în multe cazuri, necesita utilizarea unui

analgezic pentru a oferi reducerea temporară sau eliminarea durerii. Tratamentele

stomatologic și traumatismele țesuturilor înconjurătoare pot duce la durere și inflamație, care

pot fi controlate prin utilizarea judicioasă a analgezicelor.

6

Clasificare:

Analgezice opioide (morfinomimetice) acționează direct asupra terminațiilor nervoase

periferice (locul de origine al durerii).

Analgezice neopioide (analgezice antipiretice și antiinflamatorii)

a. Analgezicele neopioide

Sunt utile în gestionarea durerilor ușoare până la moderate, care cuprind și majoritatea

durerilor dentare.

Diferă de analgezice opioide prin:

– în locul lor de acțiune,

– gradul mai redus de toxicitate și efecte secundare

– nu produc dependența.

Medicamente din aceasta clasa sunt:

– acetaminofen

– acid acetilsalicilic

– anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS).

Acetaminofen

Acetaminofenul este cel mai frecvent analgezic prescris la copii.

Acesta este un analgezic eficient și antipiretic pentru gestionarea durerii ușoare, însă, nu

posedă proprietăți anti-inflamatorii.

A înlocuit acidul acetilsalicilic pentru managementul durerii și febrei, deoarece nu inhibă

funcția trombocitelor, provoacă mai puțin iritații gastrice și nu este implicat în sindromul

Reye.

Supradozarea (mai mult de 3 grame la un copil sub 2 ani sau mai mult de 15 grame la adult)

poate duce la insuficiență hepatică acută si nefrotoxicitate.

Reacții alergice sunt foarte rare. Comprimate masticabile pot conține fenilalanină și, astfel, ar

trebui să fie prescris cu prudență la pacienții care prezintă fenilcetonurie.

Mecanismul său de acțiune este inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului

nervos central și blocarea generării impulsurilor durerii periferic. Proprietățile sale antipiretice

sunt produse prin inhibarea centrului hipotalamic al termoreglării.

Contraindicații: hipersensibilitate la acetaminofen sau orice alt component al preparatului.

Precauții:

A nu se depăși doza maximă.

Supradozarea poate provoca toxicitate hepatică severă.

Pacienții trebuie să fie instruiți să contacteze medicul în cazul în care febra nu cedează după o

administrare timp de > 3 zile sau în cazul durerii de durată > 5 zile, la copii și 10 zile la adulți.

Dozare:

Copii <12 ani: 10-15 mg / kg la fiecare 4 până la 6 ore după cum este necesar. Doza maximă

90 mg/kg/24 ore dar să nu depășească 5 doze (2,6 g) în 24 de ore.

Copii >12 ani și adulți: 325-650 mg la fiecare 4 până la 6 ore sau 1000 mg de 3-4 ori / zi. A

nu se depăși 4 g / zi.

7

DOZARE alternativă bazată pe vârsta copilului

Vârsta Greutatea (kg) Doza (mg)

0-3 luni 2,7 - 5 40

4-11 luni 5,1 – 7,7 80

1-2 ani 7,8 – 10,5 120

2-3 ani 10,6 – 15,9 160

4-5 ani 16 – 21,4 240

6 – 8 ani 21,5 – 26,8 320

9 – 10 ani 26,9 - 32,3 400

11 ani 32,4 – 43,2 480

(Sursa: adaptare după Useful Medications for Oral Conditions; American Academy of Pediatric Dentistry)

Acid acetilsalicilic – aspirina

Aspirina a fost unul dintre medicamentele cele mai prescrise pentru controlul durerii ușoare și

febrei, datorită proprietăților sale analgezice, antipiretice și anti-inflamatorii. Pentru că s-a

dovedit rolul aspirinei în etiologia Sindromului Reye, medicamentul nu mai este folosit pentru

a trata simptomele de gripă la copii. fiind înlocuit cu cele mai recente substituente de aspirină.

Efectele sale secundare predominante sunt modificări în coagularea sângelui, iritație gastrică

și, rareori, reacții de sensibilitate, cum ar fi urticarie, edem angioneurotic, astm si anafilaxie.

Având în vedere faptul că multe dintre aceste reacții adverse sunt rare la doze mici, analgezice

alternative ar trebui să fie luate în considerare în unele situații.

Un alt efect negativ al aspirinei, mai ales în doze mari, este iritarea mucoasei gastroduodenale,

ce poate duce la hemoragii digestive superioare în episoadele acute. Acest neajuns a fost

compensat prin folosirea aspirinei tamponate, un amestec de acid acetilsalicilic și săruri ale

calciului (în special carbonat).

Numele de Aspirin reprezintă denumirea sub care compania Bayer din Germania a produs

pentru prima dată acest medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent pentru

desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt produse de Bayer.

Contraindicații: hipersensibilitate la salicilați, alte antiinflamatoare nesteroidiene, sau orice

component al preparatului, astm bronșic, rinită polipi nazali, tulburări hemoragice moștenite

sau dobândite (inclusiv deficiența factorului VII și factorului IX și boala von Willebrand). Nu

se utilizează la copiii sub 16 ani în cazul infecțiilor virale (varicelă sau simptome de gripă), cu

sau fără febră din cauza o potențialei asocieri cu sindromul Reyes.

Nu ar trebui să fie prescris în timpul sarcinii.

Precauții: Se administrează cu prudență la pacienții cu tulburări ale trombocitelor și de

coagulare, afectarea funcției renale, deshidratare, gastrită erozivă, sau ulcerul peptic. Evitați

utilizarea în insuficiența renală severă sau insuficiență hepatică severă. Pacienții supuși unei

8

intervenții chirurgicale ar trebui să evite aspirina, dacă este posibil, timp de 1-2 săptămâni

înaintea intervenției chirurgicale pentru a reduce riscul de sângerare excesivă.

Dozare:

Copii > 16 ani: analgezice și antipiretice: administrare orală, rectală: 10-15 mg / kg la fiecare

4-6 ore, până la un total de 4 g / zi.

Adult: analgezice și antipiretice: administrare orală, rectală: 325-650 mg la fiecare 4-6 ore,

până la 4g/zi.

b. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene - AINS (ibuprofen)

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substanțe care fac parte din grupa analgezice-

antipiretice-antiinflamtoare, la care predomină efectul antiinflamator.

Derivați de acid propionic: ibuprofen, flurbiprofen, naproxen, ketoprofen, dexketoprofen.

Dintre acestea, doar ibuprofenul se utilizează mai frecvent la copii.

Acțiuna și reacțiile adverse ale acestora sunt similare, dar diferă structura lor moleculară iar

naproxenul prezintă o acțiune anti-inflamatorie mai mare.

Efectele analgezice se produc periferic prin inhibarea sintetazei de prostaglandine. Efectul

analgezic (pentru dureri moderate) și proprietățile anti-inflamatorii sunt superioare decât ale

aspirinei. AINS produc mai puține probleme de sângerare decât aspirina, deoarece inhibarea

agregării plachetare este compensată imediat ce acestea sunt complet excretate.

Efectele secundare raportate includ tulburări gastro-intestinale, dureri de cap, erupții cutanate,

amețeli, probleme oculare, disfuncție hepatică și disfuncție renală. Reacții alergice sunt foarte

rare.

Comprimate masticabile pot conține fenilalanină și, astfel, ar trebui să fie prescrise cu

prudență la pacienții care prezintă fenilcetonurie.

Ibuprofen

Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian, analgezic și antipiretic și un

antiagregant plachetar (de trombocite), asemănător cu aspirina.

Alimentele încetinesc absorbția, dar nu afectează cantitatea de medicament absorbită.

Indicații:

Analgezic în durerea ușoară și moderată reumatism degenerativ și inflamator, suferințe disco-

vertebrale, reumatism extraarticular.

Efecte adverse:

Greață, vome, epigastralgii, diaree, erupții, prurit, cefalee, amețeli, anxietate.

Contraindicații:

Alergie la ibuprofen, ulcer gastric și duodenal, hepatite, angioedem, sarcină.

Mod de administrare:

Copii <12 ani: 4-10 mg / kg / doză la fiecare 6-8 ore (doza zilnică maximă de 40 mg / kg / zi)

sau doză adaptată vârstei:

9

DOZARE alternativă bazată pe vârsta copilului

Vârsta Greutatea (kg) Doza (mg)

6-11 luni 5,1 – 7,7 50

1-2 ani 7,8 – 10,5 75

2-3 ani 10,6 – 15,9 100

4-5 ani 16 – 21,4 150

6 – 8 ani 21,5 – 26,8 200

9 – 10 ani 26,9 - 32,3 250

11 ani 32,4 – 43,2 300

(Sursa: adaptare după Useful Medications for Oral Conditions; American Academy of Pediatric Dentistry)

Copii > 12 ani: 200 mg la fiecare 4-6 ore, la nevoie (maximum 1,2 g/24 ore)

Adulți: 200-400 mg / doză la fiecare 4-6 ore, la nevoie (maximum 1,2 g/24 ore). Ca analgezic

200-1000 mg pe zi; ca antiinflamator 1200-2400 mg pe zi, divizat în 3-4 prize. Prima doză

zilnică se poate lua dimineața, pe nemâncate, celelalte după masă.

XIII.3. ANTIFUNGICE

Infecțiile fungice ale cavității orale apar din cauza unor modificări ale florei orale, datorate:

utilizării pe scară largă a antibioticelor cu spectru larg, corticosteroizilor,

chimioterapiei imunosupresoare,

igienei bucale și alimentației necorespunzătoare

Cea mai frecventă infecție fungică la copii este candidoza. Variațiile clinice ale candidozei

constatat cel mai frecvent la copii sunt:

candidoza pseudomembranoasă,

cheilita angulară,

candidoză eritematoasă

candidoza cutaneomucoasă.

Tratamentul candidozei se realizează prin aplicarea topică ale nistatin, clotrimazol și

amfotericină și administrarea sistemică ale ketoconazol, fluconazol, itraconazol când

tratamentul topic este ineficient. Când se prescriu antifungice, medicul trebuie să

monitorizeze îndeaproape și să re-evalueze răspunsul pacientului la fiecare două săptămâni. În

cazul în care răspunsul este inadecvat, diagnosticul, alegerea și doza medicamentelor trebuie

reevaluate. Forma de administrare aleasă depinde de capacitatea și maturitatea copilului să

urmeze instrucțiunile. Medicamentele sunt administrate timp de 2 zile după simptomele

dispar.

10

A. Administrarea sistemică pentru candidoză orală:

Fluconazol

Formă: suspensie, 10 mg / ml, 40 mg / ml;

comprimate, 50 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg;

injectabil 200 mg, 400 mg

Doza uzuală:

Nou-născuții > 14 zile: o singură doză de 6 mg / kg în ziua 1, apoi scade la 3 mg / kg, o dată /

zi, timp de 7 până la 14 zile.

Adolescenți și adulți: o singură doză de 200 mg în ziua 1, apoi scade la 100 mg, o dată / zi,

timp de 14 zile.

Ketoconazol

Formă: tablete 200 mg

Doza uzuală:

Copii > 2 ani: 3,3 – 6,6 mg / kg o dată / zi (maxim 400 mg / zi). Continuați până când infecția

sa rezolvat.

Adulți: 200 mg o data / zi. Pentru o infecție gravă, pacientul poate crește până la 400 mg, o

dată / zi.

B. Aplicarea topică pentru cheilită angulară

Clotrimazol

Formă: Cremă, 1%

Doza uzuală:

Toate vârstele: Aplicați un strat subțire la colțurile gurii de 4 ori / zi timp de 14 zile sau până

la vindecare completă.

Nitrat de miconazol

Forme: unguent 2%, cremă 2%

Doza uzuală:

Copii > 2 ani și adulți: Aplicați un strat subțire la colțurile gurii de 4 ori / zi timp de 14 zile

sau până la vindecare completă.

Nistatin

Forme: unguent, cremă (100.000 de unități / g)

Doza uzuală:

Pentru toate vârstele: Aplicați un strat subțire la unghiurile de gurii de 4 ori / zi timp de 14 zile

sau până la vindecare completă.

Nistatin, triamcinolon acetonid

Forme: Unguent, cremă (100.000 de unități nistatin / g și 0,1% triamcinolon acetonid)

Doza uzuală: (Nu se utilizează la pacienții cu vârsta < de 2 luni). Aplicați un strat subțire la

unghiurile de gurii de 4 ori / zi pentru mai mult de 2 săptămâni.

C. Aplicarea topică sau pe cale orală transmucoasă transmucoasă pentru candidoză orală

Clotrimazol

Forma: tablete de supt de 10 mg

11

Doza uzuală: (Nu se utilizează la pacienții cu vârsta < 3 ani) Se dizolvă o tabletă de 4-5 ori /

zi, timp de 14 zile. Tratamentul poate extinde după rezolvarea semnelor clinice.

Miconazol

Formă: Comprimate bucale, 50 mg

Doza uzuală:

Adolescenți > 16 ani și adulți: 1 comprimat / zi timp de 14 zile. Se aplică în zona gingiilor,

imediat deasupra incisivului lateral superior.

Nistatin

Formă: suspensie (100.000 unități / ml)

Doza uzuală:

Nou-născuți: 100.000 unități (1 ml) de 4 ori / zi; jumătate de doză este plasată în fiecare parte

a gurii.

Sugari: 200000 unități (2 ml) de 4 ori / zi, jumatate de doză plasate în fiecare parte a gurii

Copii și adulți: 400,000-600,000 unități (4-6 ml) de 4 ori / zi; se plimbă prin gură timp de

câteva minute și apoi se înghite. Continuă cel puțin 48 de ore după ce simptomele dispar.

XIII.4. ANTIVIRALE

Deși s-au înregistrat progrese în tratamentul farmacologic al infecțiilor virale, acesta rămâne

în urma tratamentului infecțiilor bacteriene sau fungice. Motivul este reprezentat de

dificultatea de a atingere grade adecvate de toxicitate selectivă. Deoarece replicarea virusului

folosește aceleași mecanisme metabolice, esențiale pentru funcția celulelor normale, a fost

dificil a găsi medicamente care ar putea inhiba creșterea virală fără a ucide gazda. Totuși,

progresele recente în cercetare replicării virale au dus la descoperirea de agenți utili în

activitate antivirală în cavitatea orală. Aceștia nu au o eficiență ridicată iar administrarea lor

trebuie să se realizeze imediat ce apar primele simptome. Administrarea de antivirale trebuie

însoțită de terapie sistemică de susținere: cantitate crescută de lichide, proteine în concentrație

mare, suplimente alimentare cu vitamine și minerale și odihnă.

Infecțiile virale pot deveni secundar infectate bacterian necesitând terapie cu antibiotice.

Infecțiile virale orale sunt cel mai frecvent cauzate de virusul herpes simplex.

Virusul varicelo-zosterian, din familia virusurilor herpetice, determină două tipuri de infecție:

varicela și zona zoster. Erupțiile virale, care implică mucoasa bucală, ale acestor două

afecțiuni sunt similare.

Trebuie să se facă deosebire între leziunile asociate virusului herpetic și aftele ulcerative, care

nu au o etiologie virală.

Leziunile virale herpetice (gingivostomatita) sunt caracterizate printr-un debut acut de erupții

veziculare, care se rup rapid devenind ulcerații mici, care sunt acoperite de pseudomembrane

cenușii și înconjurate de un halou eritematos. Ulcerațiile pot fuziona pentru a forma ulcerații

mai mari neregulate.

Leziunile sunt localizate pe gingie, limbă, buze, palatul moale, mucoasa bucală, amigdale și

faringele posterior. Ulcerațiile se vindecă progresiv în 7-10 zile, fără cicatrici. În primele trei

zile de la debut, boala este însoțită de febră mare, stare generală alterată, iritabilitate, dureri de

cap și dureri la nivelul gurii. Aceasta apare de obicei la copiii cu vârste cuprinse între șase

luni și patru ani.

Tratamentul constă în administrarea de aciclovir și terapie de susținere.

12

A. Administrare sistemică:

Gingivostomatita primară herpetică

Aciclovir

Forme: Suspensie 200 mg / 5 ml, tablete 400 mg, 800 mg, capsule 200 mg;

Doza uzuală:

Copii: 15 mg / kg de 5 ori / zi timp de 7 zile (maxim 200 mg / doză)

Copii imunocompromiși: 1000 mg / zi, oral, în 3-5 doze divizate timp de 7-14 zile (maximum

80 mg / kg / zi)

Adolescenți și adulți: 400 mg de 3-5 ori / zi, timp de 10 zile sau până când are loc dispariția

semnelor clinice; SAU 800 mg la fiecare 8 ore, timp de 7-10 zile; SAU 200-400 mg de 5 ori /

zi timp de 10 zile.

Herpesul labial/recurent

Aciclovir

Formă: Suspensie 200 mg / 5 ml; tablete 400 mg, 800 mg; capsule 200 mg;

Doza uzuală: (a se începe tratamentul la primele semne / simptome)

Copii > 2 ani: doza optimă nu a fost stabilită pentru copii sănătoși.

Copii imunocompromiși: 1000 mg / zi, oral, în 3-5 doze divizate timp de 7-14 zile (maximum

80 mg / kg / zi)

Adolescenți și adulți: 400 mg de trei ori / zi timp de 5 zile

SAU 200 mg de 5 ori / zi (aproximativ la fiecare 4 ore) timp de 5 zile

SAU 800 mg de 2 ori / zi timp de 5 zile

B. Administrare topică

Acyclovir (Zovirax)

Formă: cremă 5%

Doza uzuală: Copii în vârstă de 12 ani și adulți: se aplică un strat subțire pe leziune de 5

ori/zi, timp de 4 zile.

XIII.5. SUPLIMENTE CU FLUOR

Medicul dentist poate recomanda un program de administrarea a suplimentelor cu fluor

bazându-se pe recomandările Academiei Americane de Pedodonție și Academiei Americane

de Pediatrie:

Vârsta Aport zilnic de fluor din alte surse

< 0,3 ppm F 0,3 – 0,6 ppm F >0,6 ppm F

< 6 luni 0 0 0

6 luni – 3 ani 0,25 mg 0 0

3 – 6 ani 0,50 mg 0,25 mg 0

6 – 16 ani 1 mg 0,50 mg 0

(Sursa:American Academy of Pediatric Dentistry)

13

Practicienii ar trebui să aibe în vedere și să prezinte pacienților și părinților următoarele

aspecte:

efectele preventive ale fluorului se manifestă local, nu sistemic

monitorizarea aportului de fluor din formulele concentrate sau sub formă de lapte praf

pentru sugari

supravegherea periajului dentar la copii sub trei ani

utilizarea unei pelicule sau unei cantități cât un bob de mazăre de pasta de dinți cu

fluor

încurajarea copilului să scuipe excesul de pastă de dinți

interzicerea înghițirii pastei de dinți

În majoritatea suplimentelor cu fluor, fluorul este încorporat ca fluorură de sodiu (NaF). Un

miligram de fluor este echivalent cu aproximativ 2,2 mg fluorură de sodiu. Atunci când se

prescrie fluor clinicianul trebuie să specifice doza în ioni de fluor, fluorură de sodiu, sau

ambele.

Picăturile de fluor și tablete sunt disponibile ca fluorură de sodiu 0,5 mg (0,25 mg de fluor),

1,1 mg (0,5 mg de fluor, și 2,2 mg (1mg fluor).

Când se prescriu comprimate masticabile se recomandă copilului să sugă tabletele înainte de a

le mesteca și înghiți pentru a maximiza timpul de contact al fluorului cu smalțul dinților.

BIBLIOGRAFIE:

1. American Academy of Pediatric Dentistry reference manual 2007-2008. Pediatr Dent.

2011-2012; (6 Suppl):40-41.

2. Pinkham JR, Casamassimo PS, McTigue DJ, Fields HW, Nowak AJ: Pediatric Dentistry:

Infancy through Adolescence. 4th Ed. Philadelphia, PA: WB Saunders Company; 2005.

3. Wynn, RL, Meiller TF, Crossley, HL: Drug Information Handbook for Dentistry. 12th Ed.

Hudson, OH: Lexicomp; 2007.

5. Yagiela JA, Dowd FJ, Neidle EA: Pharmacology and Therapeutics for Dentistry, 5th Ed.

St. Louis, MS, Mosby, Inc. 2004.