Curs 1_Fenomenul Puterii __i Procesul de Conducere

8/18/2019 Curs 1_Fenomenul Puterii __i Procesul de Conducere

1/7

Curs 1

Fenomenul puterii i procesul de conducereș

În cadrul rela iilor interumane s-au stabilit în permanen ă raporturi ierarhice, deț ț

domina ie i de putere. Puterea a fost definită de mai mul i teoreticieni ca o rela ie deț ș ț ț

influen are a comportamentului individual în scopul atingerii unui obiectiv comun. Al iț ț

cercetători consideră că puterea i conducerea sunt două concepte sinonime.ș

Funcţia de conducere este definită (de . Fa!ol" ca fiind re#ultatul a cinci tipuri de

acţiuni care trebuie desfă$urate de către cei care e%ercită această funcţie $i anume&

a prevedea (a studia $i întocmi proiecte"'

a decide $isau a reali#a (a face alegeri, opţiuni"' a conduce oamenii, a da dispo#iţii, ordine' a coordona (a comunica, a face sinte#e"' a controla (a compara obiectivele $i re#ultatele obţinute".

Psihosociologia ne spune că p)rghiile cu care operea#ă puterea sunt în număr de

două $i anume&

sistemul de recompensă $i sistemul de pedeapsă.

*poca modernă a omenirii încearcă din ce în ce mai mult să elimine p)rghia numită

pedeapsă $i să apele#e mult mai mult la recompensă, în funcţie de nivelul de implicare al

individului intr-o anumită acţiune. Într-un sistem formal, sistemul de recompensă trebuie

foarte bine reglementat prin legi clare $i transparente, pentru a se elimina fenomenul de

recompensă neloială, aspect care aduce grave pre+udicii de imagine asupra acelor lideri care-l

practică.În cadrul grupurilor umane e%istă doi vectori care au rolul de plasa un individ în

raport de putere fa ă de ceilal i *ste vorba deț ț statusul individului iș rolul său.

statusul& se referă la po#iţia unui individ în ierarhia relaţiilor de putere în cadrul uneiunităţi sociale, po#iţie măsurată prin latitudinea de a avea efectiv iniţiative, de a controla

activităţile $i deci#iile din interiorul grupului $i de a aplica sancţiuni în ca# de neparticipare $i

nesupunere. tatusul presupune de regulă o investitură formală. alph inton acorda notiunii

de status întelesul de colectii de drepturi si de datorii generate de locul ocupat de individ în

societate. *l, împreuna cu Talcott Parsons (/012-/030" si altii atrag atentia asupra distinctiei

dintre statusurile atribuite pentru care individul nu a optat în mod e%pres, care i-au fost

conferite de societate sau grupul din care face parte si statusurile dobândite, pe care el, cel putin teoretic le-a ales, care depind de calitati asupra carora individul are un oarecare control.


2/7

Printre cele dint)i se afla statutele legate de conditiile biologice sau geografice (v)rsta, rasa,

se%, nationalitate etc.". 4amenii nu pot, initial, sa-si aleaga se%ul, rasa, etnia, religia si chiar

clasa sociala. Pentru statutele dob)ndite putem enumera statutele profesionale (medic,

profesor etc." statutele maritale (sot, sotie", statutele în cadrul grupurilor informale (prieten".

Acestea, de regula, sunt functii ale optiunilor individuale, desi constr)ngerile sociale pot

restr)nge evantaiul posibilitatilor accesibile.

rolul se referă la acţiunile în care este implicat individul. Rolul indica un model

de comportare asociat unui status, punerea în act a drepturilor si datoriilor

preva#ute de statusuri într-o societate. olul se poate defini, adesea, prin

a teptări ce au la ba#ă consensul social. Pornind de la acest punct de vedere,ș

5e6cob a propus un e%emplu de studiu empiric al asteptarilor si consensului

privind rolul matern ./1*l a constatat ca toti subiectii invesigati au corelat anumite

comportamente cu rolul matern. 7e e%emplu, toti considerau ca o mama trebuie

sa-si îngri+easca copiii, sa le asigure hrana etc. 7educem de aici ca aceasta

activtate repre#inta, în opinia tuturor, o conduita de rol esentiala. Alte conduite,

cum ar fi de e%emplu, preocuparea de a spune povesti copiilor, au fost apreciate

de subiecti ca fiind doar de#irabile (si nu obligatorii". 8n al treilea tip de

activitati a fost consideat ca fiind doar permis sau indiferent în rapot cu rolul. În

aceeasi ordine de idei, studiile reali#ate de 9. Parsons (:9he ocial !stem:,

/0;/" au demonstrat ca nu toate prescriptiile rolului social au aceeasi importanta

pentru conduite & unele sunt esentiale si obligatorii, altele sunt doar benevole, în

timp ce unele dintre ele introduc interdictii comportamentale.

*%istă o legătură directă între modul de e%ercitare al puterii $i structura internă $i de

personalitate a individului. În funcţie de capacităţile structurale interne, precum $i de cele

învăţate, individul uman î$i va e%ercitarea puterea în maniera sa caracteristică. Acest aspect

împreună cu preţuirea de care se bucură respectivul individ în ochii celorlalţi, precum $i degradul său de implicare în diferite acţiuni, vor face din acesta un lider, sau doar un persona+

care ocupă o anumită funcţie.

iderul este mai mult dec)t un $ef instituţional sau un individ care e ascultat sau care e

în măsură să ia deci#ii, el este $i un individ care emană putere, chiar dacă din anumite motive

din punct de vedere formal nu are o funcţie de conducere. Prin urmare considerăm că e%istă o

legătura directă între fenomenul puterii $i aspectele psiho-sociale ale liderului, precum $i între

lider $i fenomenul conducerii. În legătură cu aceste aspecte ;" $i


3/7

*. ollander (/0?;" consideră că e%istă mai multe modalităţi prin care se poate defini un

lider&

@a. Şeful instituţional constituie versiunea cea mai recunoscută a liderului, care ne

apare ca fiind persoana investită prin numirealegere într-o funcţie în cadrul unor structuri

organi#aţionale prestabilite' el este conducătorul formal, oficial (director de întreprindere, $ef

de unitate, director de $coală etc.". iderul ni se înfăţi$ea#ă aici în iposta#a persoanei care

e%ercită în mod oficial graţie a unei deci#ii supraordonate sarcini de conducere, ca verigă

necesară a organi#ării colectivului. Faptul nu implică în mod necesar $i cunoa$terea automată

a valorii sale.


4/7

În ceea ce prive$te e%ercitarea actului de conducere at)t în sistemele formale c)t $i în

cele informale, s-a constatat faptul că acesta are o formă nesimetrică c)nd este vorba de

acela$i tip de activitate. Altfel spus in cadrul aceleia$i activităţi dacă o persoană A conduce o

persoana E atunci persoana E nu va putea să o conducă pe persoana A. În cadrul unor

activităţi diferite este posibil ca această funcţie să ia o forma simetrică, după cum re#ultă $i

din cele ce pre#entat referitor la liderul situaţional. 8n e%emplu foarte elocvent în acest sens

poate fi repre#enta de un medic, care face parte dintr-un grup de turi$ti $i care nu este liderul

grupului. În momentul în care dintr-un motiv oarecare o persoană a grupului se love$te sau se

răne$te într-o situaţie nefericită, toate acţiunile care ţin de recuperarea acesteia vor depinde de

medic, care în acea situaţie va deveni liderul grupului $i îi va coordona pe ceilalţi în scopul

salvării persoanei rănite.

evenind la conceptul de putere, considerăm că e%istă două tipuri de motive în măsură

să o susţină&

/. motivele instituţionale care sunt legate de o anumită autoritate pe care trebuie să o

e%ercite o persoană publică, în momentul în care acesta ocupă o funcţie de conducere într-un

sistem cum ar fi & primari, pre$edinţi de consilii +udeţene, prefecţi, +udecători, profesori etc.

2. motive personale care sunt legate de manifestarea unei forme de autoritate în orice

sistem datorită& caracteristicilor cognitive ale individului, a celor de personalitate, a carismei

etc.

eferitor la legătura dintre putere şi fenomenul conducerii considerăm că e%istă

două nivele pe palierul cărora se manifestă cele două concepte&

/. a macronivel situaţie în care conducătorul este acela care formea#ă trend-uri $i

direcţionea#ă grupurile pentru a atinge unele de#iderate ma+ore, comunicarea conducător-grup

fiind mai mult indirectă'

2. a micronivel situaţie în care conducătorul urmăre$te atingerea unor ţeluri clare,

punctuale $i în care comunicarea cu membri grupului este directă. 7upă cum se poate observadin cele menţionate anterior e%ercitarea puterii, fenomenul conducerii, precum $i influenţarea

mentalului individual $i colectiv se manifestă at)t la nivel de macrogrup c)t $i la nivel de

microgrup, ambele #one av)nd un punct comun $i anume, acela de îndeplinire a unui ţel

dinainte stabilit. 7e multe ori grupurile mari sunt mai u$or de condus datorită fenomenului

contagiunii, iar grupurile mici sunt mai greu de condus tocmai datorite comunicării directe în

care fiecare membru î$i poate e%prima opinia, care nu întotdeauna trebuie să fie convergentă

cu a celorlalţi. În ca#ul grupurilor mici fenomenul contagiunii este înlocuit de cel alde#baterilor, unde conducătorii (în cadrul sistemelor democratice" sunt mai degrabă mediatori


5/7

$i supervi#ori a diferitelor de#bateri, hotăr)rea urm)nd a fi luată în consens. eferitor la

grupurile sau societăţile nedemocratice considerăm că puterea e%ercită o anumită presiune

asupra membrilor respectivei societăţi, iar unanimitatea manifestată faţă de o anumită hotăr)re

nu e%primă voinţa grupurilor, ci mai degrabă gradul de presiune manifestat de către

conducători sau nivelul de obedienţă a membrilor faţă de ace$tia.

În ceea ce prive$te paralela lider nonlider considerăm că e%istă cinci tipuri de factori

care pot să facă această diferenţiere&

/. factori de ordin fi#ic ace$tia se referă la toate calităţile pe care trebuie să le aibă o

persoană (din punct de vedere fi#ic" pentru a fi recunoscută ca fiind un lider. Ace$ti factori

sunt dependenţi doar de caracteristicile genetice ale indivi#ilor $i sunt următorii& înălţinmea,

se%ul, sănătatea, frumuseţea, carisma, robusteţea, po#iţia corpului sau statura etc.

2. factori de ordin psihic ace$tia depind at)t de mo$tenirea genetică, c)t $i de gradul $i

capacitatea de învăţare a individului. 7intre ace$tia amintim& inteligenţa, capacitatea de

memorare, capacitatea de comunicare, modul $i capacitatea de a percepe, g)ndirea,

temperamentul, aptitudinile normale $i speciale, caracterul etc.

. factori de ordin comportamental ace$tia se de#voltă pe ba#a structurilor interne, dar

sunt receptaţi de către alte persoane $i prin prisma calităţilor e%terne ale individului. 7intre

factorii de ordin comportamental amintim& echilibrul manifestat în orice acţiune, deci#ie sau

reacţie, stabilitatea, tenacitatea, dinamismul, sen#itivitatea, permisivitatea, gradul de

implicare, constanţa $i consecvenţa, hotăr)rea, chib#uinţa, respectarea colegilor, respectarea

legilor, normelor $i valorilor etc.

G. factori de ordin e%tern& sunt acei factori ce depind într-o oarecare măsură de individ

dar depind $i de alţi parametri e%terni. 7intre ace$tia amintim& îmbrăcăminte, #ona geografică,

timpul, con+uncturile favorabile sau nefavorabile, personalităţi care spri+ină sau nu un anumit

individ, religie etc.

;. factori de ordin familiar ace$tia depind de familia din care face parte un individ.7intre ace$tia amintim& titlurile nobiliare, educaţia primită, puterea financiară a familiei,

tradiţia familiei, mo$tenirile etc.

Hanifestarea puterii, precum $i fenomenul de conducere trebuie neapărat să cuprindă

doi participanţi la aceste procese&

/. cei care conduc sau care-$i e%ercită într-un anumit fel puterea'

2. cei care sunt condu$i sau asupra cărora se e%ercită puterea. =radul sau măsura în care

cei condu$i se lasă condu$i, este dependent de anumiţi factori care de#voltă mai multe tipuride ascultare sau de aliniere, sau de aplecare în faţa dorinţelor superiorilor&


6/7

/. 9ipul de supunere internă se manifestă atunci c)nd valorile $i ţelurile

conducătorului se suprapun într-o măsură foarte mai mare peste cele ale celor condu$i. În

momentul în care ţelurile celor condu$i sunt identice cu cele ale conducătorilor gradul lor de

ascultare faţă de $efi e ma%im.

2. 9ipul de supunere calculată se manifestă pregnant în două situaţii. În prima

subalternii î$i ascultă conducătorii doar pentru a nu fi pedepsiţi. În cea d-a doua situaţie

subalternii au $i ţeluri colaterale, pe care $i le ating doar d)nd ascultare $i $efilor.

. 9ipul de supunere de resemnare se manifestă doar în situaţia în care cei care sunt

condu$i nu mai au nici o altă alternativă $i sunt forţaţi să dea ascultare $efilor.

G. 9ipul de supunere mecanică se manifestă de obicei în situaţiile care se repetă. 7e

obicei dacă într-o anumită situaţie subalternii $i-au urmat conducătorii $i problema a fost

re#olvată într-o situaţie similară îi vor urma în mod automat din nou. În munca de conducere

$i în e%ercitarea puterii, persoanele care au respectivele atribuţii folosesc mai multe tehnici.

unt cunoscute cinci tipuri fundamentale de tehnici de conducere pe care le vom pre#enta în

continuare&

/. Hodalitatea de a conduce pe ba#ă de obiective În această metodă actul conducerii

se reali#ea#ă în funcţie de ţelurile propuse. Principalul obiectiv al conducătorilor fiind

atingerea respectivelor ţeluri. Aceste ţeluri sunt fi%ate împreună cu subalternii iar în atingerea

lor se implică toate elementele sistemului $i conducătorii $i subalternii.

2. Hodalitatea de a conduce pe ba#ă de situaţii e%cepţionale În cadrul acestei metode

conducătorii instituţionali acţionea#ă pe ba#ă de planuri $i de control al acţiunilor. *i intervin

doar în situaţii e%cepţionale c)nd subalternii nu pot face faţă presiuni $i nu pot atinge ţelurile

propuse. Prin implicarea activă a conducătorilor în managementul unor astfel de situaţii are

loc o mobili#are a membrilor sistemului în +urul lor în scopul re#olvării problemei apărute.

. Hodalitatea de a conduce pe ba#ă de motivaţie Această metodă folose$te din plin

sen#itivitatea $i permisivitatea liderilor. ubalternii sunt consideraţi colaboratori $i participăefectiv la luarea deci#iilor. Astfel toţi membri sistemului se vor simţi responsabili pentru

atingerea ţelurilor propuse $i astfel, implicarea lor în munca este mai mare.

G. Hodalitatea de a conduce pe ba#ă de delegare de sarcini Această metodă este

folosită de liderii care sunt obi$nuiţi să lucre#e în echipă $i care deleagă anumite atribuţii $i

subalternilor. Proced)nd în acest mod popularitatea liderilor cre$te foarte mult în r)ndul

membrilor sistemului.

;. Hodalitatea de a conduce pe ba#ă de re#ultate $i control În centrul acestei metodesunt a$e#ate re#ultatele. Fiecare re#ultat obţinut atrage după sine un alt re#ultat.


7/7

specific aceste metode este controlul $i anume, conducătorii controlea#ă permanent implicarea

subalternilor în atingerea ţelurilor $i evaluea#ă rolul fiecărui membru al sistemului în

diferitele acţiuni derulate.

Puterea, conducerea $i influenţa sunt procese între care e%istă legături str)nse. *le au

capacitatea de a de#volta efecte de coe#iune $i de motivare $i a+ută la buna funcţionare a

dinamicii de grup. Astfel de procese apar $i sunt necesare at)t în cadrul grupurilor formale, c)t

$i în cadrul celor informale contribuind la structurarea $i de#voltarea acestora. Doluntar sau

involuntar aceste procese sunt folosite de lideri, de cele mai multe ori în scopul e%ercitării

controlului asupra membrilor grupurilor de apartenenţă. istemele democratice au nevoie de

astfel de fenomene dar au nevoie $i norme $i reguli de reglementare a acestora, pentru a feri

respectivele societăţi de e%cese în acest sens, e%cese care degenerea#ă de cele mai multe ori $i

conduc spre dictaturi.

Bibliografie:

Raboca Horia Mihai, Teorie și comportament organizațional , curs masterat administrație publică

Stanciu Ștefan, Ionescu Mihaela Alexandra, Cultură organizațională, suport de curs revizuit și adăugit ,

București, !!"#

$iculae %eodor, &her'hiță Ion, &her'hiță (iana, Comunicarea organizațională și managementul

situațiilor de criză, )ditura Ministerului Administrației și Internelor, !!"#

Documents

Curs 1_Fenomenul Puterii __i Procesul de Conducere