Pregatirea si asistarea radiografiei toracice. Informatii furnizatc de aceasta metoda. Pregătirea si asistarea examenului ecocardiografic transtoracic si transesofagian. Informaţii furnizate de aceasta explorare

Pregătirea si asistarea radiografiei toracice. Informaţii furnizate de aceasta metoda

In explorarea radiologica a aparatului respirator si a mediastmuiui sint utilizate numeroase procedee tehnice, fiecare fiind folosite in scop diagnostic bine precizat pe baza posibilităţilor si limitelor for. Tehnicile utilizate in practica curenta sint reprezentate de: radiografie, radioscopie, tomografie si radiofotografie.

Radioscopia toracica are ca principiu fenomenul de fluorescenta produs de anumite substanţe in momentul in care sint străbătute de fasciculul de radiaţii X. Ecranul radioscopic este constituit dintr-o foaie de material celulozic sau plastic, pe care se afla un compus chimic fluorescent dispersat intr-un strat subţire ( 1mm). Radiaţia luminoasa obţinută prin fluorescenta este foarte slaba, motiv pentru care sint necesare condiţii deobscuritate perfecta si adaptarea la intuneric a examinatorului. Alte dezavantaje ale acestei tehnici sint reprezentate de nivelul ridicat de iradiere al pacientului si personalului medical lipsa posibilităţii de înregistrare a imaginii obţinute, imposibilitatea evidenţierii imaginilor cu dimensiuni sub 3-4 mm. Radioscopia toracica se utilizează atunci cind se doreşte obţinerea unor date asupra mişcării organelor intratoracice, fiind un examen dinamic. Permite examinarea unui număr nelimitat de incidente a regiunii in care se situează procesul patologic.

Radiografia (MRF) se obtine prin radiografierea imaginii radioscopice pe filme de dimensiuni mici (7/7 ,10/10, 12/12 cm). reducindu-se iradierea produsa prin radioscopie si permitând inregistrarea obiectiva a imaginii Se utilizează in cursul examinarii unui număr mare de persoane pentru diagnosticul unor boii profesionale si a unor afectiuni cu incidenta ridicata ( tuberculoza pulmonara )

Radiografia toracica- are ea principiu permeabilitatea selectiva a structurilor toracice pentru razele X si actiunea fotochimcă a radiaţiei Rontgen asupra emulsiei fotosensîbiie din structura filmului. Reprezintă principala procedura de investigare a organelor intratoracice si permiţe inregistrarea unor detalii structurale de finite. Instalaţia utilizata in scopul diagnosticului radiologic este constituita din trei elemente principale; - tub radiogen,

- transformator de inalta tensiune, - dispozitive de comanda si control Tehnica radiografiei permite obţinerea unor imagini radiologice fixate pe un suport conservabil (filmul radiologie). Acesta este constituit dintr-un suport de celuloid sau poliester omogen si transparent pe care se afla dispersat materialul radiosensibil (emulsie de bromura de argint in gelatina) ; fixat de suport printr-un strat- adeziv si acoperit la suprafaţa cu o substanţa protectoare. Filmele sînt încarcate in casete metalice in scopul protejării fata de lumina si a manipulării. Filmele radiologice au dimensiuni standard (13/18, 18/24, 24/30, 30/40, 35/35 cm). In urma expunerii la razele X, in stratul de emulsie al filmului se creează o imagine latenta, care se reliefează prin developare. Pregătirea pacientului pentru radiografia toracica- Pregătirea psihica a pacientului se face prin informarea asupra modului de desfăşurare a examenului

radiologie, precum si asupra limitelor de explorare- Completarea biletului de trimitere cu datele personale ale pacientului si cu diagnosticul prezumtiv sau

observaţii speciale privind examinarea pacientului- înştiinţarea serviciului de radiologie pentru examinarea ceruta pentru a se putea planifica in funcţie de

gradul de urgenta, contagiozitate si programul de lucru al serviciului de radiologie• Transportul pacientului la serviciului de radiologie se realizează in funcţie de starea acestuia dupa

normele transportului intraspitalicesc. Pacientul este intotdeauana însoţit de asistenta de salon care alături de biletul de trimitere trebuie sa ia si foaia deobservatie a bolnavului

• Pregătirea condiţiilor de mediu sint sarcina asistenţei de radiologie. Temperatura optima pentru examinare trebuie sa fie de aproximativ 20"C.• Ajutorul acordat in timpul examinării priveşte atit pacientul, cit si medicul,• Pacientul sc dezbracă in regiunea examinata.- iar bijuteriile de metal se îndepărtează. Asistenta ajuta ia aducerea pacientului in poziţiile cerute pentru examinare.• Protejarea proprie fata de sursa de raze Roentgen prin folosirea sorturilor impregnate eu plumb.

Radiografia toracica trebuie efectuata in minim 2 incidente: postero-anterioara fata si profil ,pentru a obtine o reprezentare spaţială a organelor examinate În unele situaţii devine necesara si efectuarea de radiografii in poziţii imermediare (oblice), Pozitia pacientului pentru realizarea radiografiei toracice posteroanterioara este in ortostatism, in apnee dupa inspir profund sau in apnee postexpir fortat pentru diagnosticul pneumotoraxului si pentru explorarea functionala in dinámica a pacienţilor cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu degajarea omoplatiior prin poitionarea anterioara a umerilor si ridicarea barbiei .Pieptul trebuie lipit de caseta care poarta filmuL Poziţionarea pacientului in decubit dorsal se face pentru cercetarea mobilitatii unor epansamente pleurale de mici dimensiuni Imaginea de profil este indispensabila in interpretarea topografiei imaginilor vizualizate in incidenţa posteroanterioară.La bolnavii gravi rg . se poate realiza si in decubit dorsal,dar are dezavantajul ca largeste silueta mediastinului si ascensionează diafragmul Incidentele oblice sint utilizate pentru explorarea cordului si sint reprezentate de poziţia oblic anterior stingă (OAS)- umărul sting al pacientului este rotat înainte ( 45*) si lipit de ecran; poziţia oblic anterior dreapta (OAD) umărul drept al pacientului este rotat inainte (45°) si lipit de ecran. Calitatea tehnica a radiografiei toracice se apreciază prin :

• Calitatea penetraţiei — opacitatile partilor moi nu trebuie sa fie suprimate, păstrarea vizibilităţii vertebrelor toracice pina la D4

• Calitatea centrajului - suprapunerea liniei apofizeior spinoase pe claritatea traheei, vizualizarea apexului pulmonar bilateral si a regiunii costodiafiagrnatice,

Radiografia toracica aduce informaţii despre:• Parenchimul pulmonar - cei doi plamini creează de o parte si de alta a opacităţii pulmonare cite o

arie triunghiulara transparenta, cimpurile pulmonare la formarea imaginii radio logice a cimpurilor pulmonare participa aerul alveolar ce determina transparenta acesteia si multiple imagini opace liniare reprezentind imaginile vasculare. Transparenta celor doua cimpuri pulmonare este egala. Regiunea mijlocie a cimpurilor pulmonare corespunde hilurilor. Patologic la nivelul cimpurilor pulmonare se descriu următoarele imagini elementare: opacităţi, hipertransparente si imagini hidroaerice.

- Pleura normala nu produce imagine radiologica. Prezenta lichidului pleural determina apariţia unei opacităţi concave cu virful in axila. Pneumotoraxul determina apariţia unei hipertransparente fara desen pulmonar.

- Mediastin si conturul cordului — conturul drept format dintr-un segment superior corespunzător venei cave superioare si unul inferior convex format din atriul drept; conturul sting constituit din 3 segmente: superior convex- arcul aortic, mijlociu concav — marginea stingă a arterei pulmonare si ramura stingă a acesteia; inferior convex — ventricolul sting.

Contraindicaţii:• Sarcina• Refuzul pacientului

Indicaţii• Diagnosticul afecţiunilor pleuropulmonare ( pneumonii bacteriene si interstitiale, tuberculoza

pulmonara, pleurezii, atelectazii, cancer bronhopulmonar, TEP- infarctul pulmonar, bronsiectazîi, supuraţii pulmonare, chist hidatic.etc);

• .Explorarea valvulopatiilor, pericarditelor, malformatiior cardiace, controlul poyitiei cateterului venos central• Pregatirea pacientului pentru realiyarea functiei pleurale

Pregătirea si asistarea examenului ecocardiografic transtoracic si transesofagian.

Informaţii furnizate de aceasta explorare

Ecocardiografia reprezintă o tehnica ce permite explorarea neinvaziva a structurilor cardiace măsurarea dimensiunilor cavităţilor si pereţilor inimii, oferă date despre structura si funcţiile inimii si permite obţinerea de imagini dinamice a inimii, valvelor, pereţilor si marilor vase. Este utilizata pentru diagnosticul tumorilor intracardicace, a pericarditelor, cardimiopatiei hipertrofice obstructive, pentru evidenţierea vegetaţiilor valvulare, a "trombozeior intracavitare si a rupturilor de cordaje. Ecocardiografia este utilizata pentru ghidarea punctiei pericardice si a cateterului pentru biopsie endomìocardica. Permite urmărirea rezultatelor imediate si tardive ale tratamentului chirurgical si medical

2,

Limitele ecocardiografiei sint date de dificultatea obţinerii unor imagini de calitate la pacienţii cu leziuni obstructive pulmonare, de anumite proprietăţi ale ultrasunetelor care pot creea capcane de diagnostic, lipsa posibilatii de a evidenţia anumite structuri cardiace (art. coronare) si de a aprecia structura muschiului cardiac.Ecocardio graful reprezintă un aparat care creează imagini cu ajutorul ultrasunetelor, componentele de baza ale acestuia sunt reprezentate de transductor care este constituit dintr un cristal piezoelectric si o lentila concave pentru focalizarea fascicului de ultrasunete;sistemul de transmitere si receptionare a semnalelor, sistemul de amplificare a semnalului, tub catodic, sistemul de vizualizare.Examenul ecocardiografic, transtoracic se realizeaza intr-o incapere special destinata sau la patul pacientului (ex: unitati de terapie intensiva — ecocardiograf portabil), cu pacientul dezbracat pana la jumatate, care se aseaza pe o canapea ce permite ridicarea toracelui la un unghi de 20- 30 de grade in semidecubit lateral stang si decubit dorsal. Sonda se aplica pe piele prin intermediul unui gel conducator de ultrasunete.

Modalităţi de explorare ecocardiografica: M-mod, bidimensional, eco-dopplerEcocardiografia de contrast consta in injectarea intravenoasa a unei solutii saline agitate cu o mica

cantitate de aer, care determina aparitia unor microbule ce se vizualizează ca un nor de ecouri pe imaginea ecocardiografica. Substanta de contrast utilizata este reprezentata de sange, solutii saline, verde de indocianina, agenti de contrast angiografie agitate sau sonicati, ser fiziologic. Se utilizeaza pentru diagnosticul afecţiunilor cardiace cu sunt dreapta- stinga.

Ecocardiografia trasnsesofagiana consta in plasarea unui transductor 2D- eco la capătul unui endoscop flexibil si permite obţinerea unor imagini 2D in multiple planuri la ia nivelul esofagului Este indicata la pacienţii la care ecocardiografia transtoracica este imposibila din punct de vedere tehnic si pentru evaluarea protezelor valvulare, a vegetaţiilor, afecţiunilor aortei, tumorilor intracardiace si a rezultatelor intervenţiilor chirurgicale.Materiale necesare:

• Masti sterile* Sort de cauciuc* Comprese sterile* Tavita renala• Piesa bucala• flexula• Xilina spray » Midazolarn• Ochelari de protecţie• Substante desinfectante (glutaraldehida, alcool 90°)

Pregătirea pacientului:• informarea si obţinerea consintamantului• Sedare• Se face dimineaţa pe nemincate• Anestezia locala cu xilina x

• Poziţionarea : decubit lateral sting sau in şezut la pacienţii cu dispnee sau insuficienta cardiacaParticiparea la tehnica — sunt necesare 2 asistente: pentru asigurarea poziţiei pacientului si pentru ajutarea medicului ce efectuează endoscopia.

Dupa terminarea ecocardiografiei transesofagiene, pacientul se transporta in salón si se instruieşte sa nu se alimenteze 30 minute pina la dispariţia efectului anestezic al XilineiComplicaţii:

• Perforarea esofagului• Reflexe nervoase: pacientul poate reacţiona variabil de la colaps, stop circulator si respirator• Anxietate cu simptome vegetative• durere• Reacţii alergice• Contaminarea cu germeni si riscul de infectie de la pacient la pacient, de la pacient la personalul medical prin apa folosita cu incarcatura microbiana mare si prin pastrarea si transportul incorect al instrumentelor

3,