SIDA

Infectia cu HIVDefinitieInfecia cu virusul imunodeficienei umane (HIV- human immunodeficiency virus) este o afeciune contagioas, specific uman, caracterizat printr-o evoluie stadial, cu semne iniiale de infecie acut, clinic reversibile, urmate de o lung perioad de laten, cu ostare de sntate aparent i cu reexprimare clinic final, progresiv.Virusul distruge progresiv mecanismele de aprare ale gazdei i determin, dup un interval de timp variabil, instalarea sindromului de imunodeficien dobndit (SIDA/AIDS syndrome dimmunodepression acquise/acquired immune deficiency syndrome) stadiul final al bolii, caracterizat prin apariia infeciilor i/sau neoplaziilor oportuniste i afectarean grade diferite a sistemului nervos i a altor aparate i sisteme.

Evoluia bolii este letal, neexistnd, pn n prezent, tratament etiologic curativ

Exist dou tipuri antigenic distincte: HIV-1HIV-2

Variaia genetic este caracteristica major a HIV-1PatogenezaPtrunderea HIV n organism se face la nivelul: a)mucoaselor urogenitale, rectale sauorale, prin contact heterosexual sau homosexual;b)perinatal de la mam la ft; c) parenteral,prin soluii de continuitate a tegumentelor si mucoaselor, injecii, acupunctur,tatuaje,transfuzii si transplanturi de la donatori infectai

n cazul contactului sexual (hetero-, homo-, bisexual), HIV este prezent nsperma/lichidul vaginal si sngele menstrual al persoanelor infectate.

La nceputul epidemiei,principala cale de transmitere era considerat homosexualitatea. Totusi, contactul heterosexual este rspunztor actualmente de marea majoritate a cazurilor de infectie.

Calea sexual este principalul mod de transmitere al infectiei. In cursul contactului sexual rata transmiteriieste de aproximativ 0,3%, mai mic dect pentru celelalte boli cu transmitere sexual (gonoree, herpes, chlamydiaz, hepatita B).

Cu ct ncrctura viral a celui infectat este mai mare (n primele stadii ale infectiei si n cele avansate, de SIDA), cu att este mai mare riscul contaminrii.La adulti infectia cu virusul HIV are urmatoarele stadii: A (asimptomatica), B (simptomatica), C (stadiul SIDA). Perioada de infecie latent, asimptomatic (starea de purttor de HIV)Aceast perioad este nsoit de replicare viral permanent, cu creterea ncrcturiivirale i distrugerea permanent de limfocite T.Aceasta este echilibrat prin rennoirea constant a limfocitelor.Trecerea de la forma asimptomatic la forme clinic manifestate se face n interval de 2 ani (5% pacieni) pn la 10 ani (50% pacieni).

Factorii care declaneaza trecerea de la HIV la SIDA sunt multipli:a) stimulare antigenic prin coinfecie cu alte virusuri ( herpes, v.citomegalic, v.Epstein Barr, HV-6, VHB);b) factori genetici (evoluie mai rapid la pacienii din aceast categorie);c) apariia n organismul gazd de variante virale mai virulente si cu capacitate distructiv mai mare pentru limfocitele T, sufer mutaii i scap de sub supravegherea imunologicd) statusul nutriional deficitar, stresul i stilul de via ale pacientului pot influena evoluia bolii

Mecanismele patogenetice care conduc spre SIDAA) Elementul principal l constituie distrugerea i depleia limfocitului T cu funcii multiple (activarea macrofagelor, inducerea de activitai T citotoxice i T supresoare, activarea limfocitelor B, secreie de citokine)

B) Inducerea de anomalii funcionale la limfocitele T

C) Inducerea de anomalii funcionale la alte tipuri de celule.a) macrofagele i monociteleb) limfocite

D) Infecia precursorilor celulari hematopoietici medulari conduce la supresiahematopoiezei, observat cu trombocitopenie, granulocitopenie, anemie i pancitopenie.

Diferitele etape ale infectiei cu virusO data intrat in limfocite, H.I.V. difuzeaza foarte rapid in organism.

Acesta produce ca reactie anticorpi anti-h.i.v. specifici, ceea ce se poate pune in evidenta in serul sangvin la sfarsitul perioadei de seroconversie (momentul in care apar anticorpii de la o persoana contaminata), adica dupa 3 luni cu certitudine; exista deci o perioada de 3 luni, care urmeaza contaminarii si in timpul careia individul este purtator de virus fara ca acest lucru sa fie decelabil prin teste. O data infectata, persoana se numeste seropozitiva pentru h.i.v.

Anticorpii anti-h.i.v. dovedesc reactia organismului fata de infectia cu virus, dar sunt incapabili sa distruga virusul;

H.I.V. isi modifica structura pentru a scapa de anticorpi.

In saptamanile care urmeaza infectiei, un anume numar de pacienti sufera de tulburari trecatoare grupate sub denumirea de primo-infectie; la altii, infectia trece total neobservata.

Dupa o perioada de latenta, de o durata variabila - in medie intre 7 si 11 ani dupa seroconversie - in timpul careia virusul continua sa se multiplice, manifestarile clinice de SIDA apar la majoritatea pacientilor, sub o forma fie minora, fie majora.Faza acuta a primo-infectieiAceasta survine la 20 pana la 50% dintre persoanele infectate, indiferent de modul de contaminare, in urmatoarele 15 zile sau 3 luni dupa contaminare.febra care poate dura si o luna, tumefactie a ganglionilor limfatici, dureri articulare, eruptie cutanata,candidoze acute,mult mai rar survin manifestari neurologice: meningita acuta limfocitara, paralizie faciala, mielopatie, neuropatie periferica, encefalita.

Aceasta primo-infectie dispare spontan in aproximativ o luna. Faza de infectie cronica asimptomaticaAceasta dureaza de la 1 la 7 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de multiplicare a virusului.

Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin nici un simptom. In 20 pana la 50% din cazuri, ea se manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente. Acestea sunt, in general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala, maxilara, submaxilara si occipitala. SIDAInfectiile oportuniste: atunci cand imunodepresia este majora, riscul de infectii oportuniste este important;

se numeste infectie oportunista o infectie legata de un microorganism (bacilul lui Koch responsabil de tuberculoza, de exemplu) care "profita" de starea precara a apararii imunitare pentru a se dezvolta.aceste infectii tind sa recidiveze, tinand cont atat de persistenta lor in mediu sau in organism, cat si de neameliorarea, chiar degradarea, treptata, a imunitatii pacientului. Infectiile bacteriene sunt mai frecvente in cursul infectiei cu H.I.V.

tuberculoza afecteaza indeosebi pacientii care traiesc in conditi defavorabile (toxicomani, tari in curs de dezvoltare). Infectiile fungice sunt socotite printre cele mai frecvente dintre cele oportuniste in cursul SIDA.

Infectiile parazitare care afecteaza bolnavii de SIDA sunt in numar de patru:

criptosporidioza : diaree masiva responsabila de o alterare a starii generale, de o puternica deshidratare, si este insotita de febra si de dureri abdominalemicrosporidioza :ar putea fi responsabila de 20 pana la 30% din diareile inexplicabilepneumocistoza constituie infectia inaugurala pentru SIDA in 15 pana la 50% dintre cazuri daca nu a fost instituit un tratament preventiv. tuse uscata si crescanda, si poate conduce la insuficienta respiratorietoxoplasmoza tulburari neurologice majore in caz de localizare cerebrala.

Infectiile virale afecteaza 20 pana la 50% dintre pacienti.

In afara infectiilor oportuniste, cea de a doua mare manifestare a SIDA este dezvoltarea anumitor tumori canceroase:

tumorile care afecteaza bolnavii de SIDA sunt sarcomul lui Kaposi si limfoamele maligne. Sarcomul lui Kaposi are o prevalenta mai ridicata la pacientii seropozitivi homosexuali comparabil cu alti pacienti, ceea ce sugereaza responsabilitatea unui agent transmisibil pe cale sexuala. Forma cutanata, cu leziuni plane, violacee, nedureroase, constituie expresia cea mai frecventa. Sunt posibile localizarile viscerale, mai ales in caz de imunodepresie majora. Limfoamele maligne sunt cauzate de o proliferare canceroasa a precursorilor limfocitelor, limfocitele T si B.

DiagnosticDg infectiei cu H.I.V. se face prin punerea in evidenta in sange a anticorpilor indreptati impotriva virusului. Dg nu poate fi stabilit cu certitudine decat dupa 3 luni de la momentul infectarii (perioada muta in timpul careia anticorpii sunt prezenti in cantitate prea mica, pentru a fi decelabili). doua teste specifice, testele ELISA si Western-Blot.

Testul ELISA - care este utilizat in primul rand - dand uneori rezultate fals pozitive, este controlat cu ajutorul testului Westem-Blot.Depistarea este obligatorie pentru donatorii de sange sau de organe.Testarea este in mod deosebit recomandata femeilor gravide sau persoanelor care doresc sa conceapa un copil, precum si subiectilor expusi (toxicomani, prostituate etc.) TratamentAcesta cuprinde doua aspecte:

tratamentele de inhibitie a virusului

tratamentele preventive sau curative ale diferitelor boli dezvoltate..Tratamentul impotriva virusului se bazeaza pe mecanismele care inhiba replicarea virala: zidovudina (AZT) sau didanozina. antiproteazele, proteazele fiind enzimele care permit virusului sa fabrice proteine necesare supravietuirii saleTratamentele preventive sau curative, a consecintelor deficitului imunitar (infectii oportuniste, tumori), se bazeaza pe administrarea de antibiotice, de antifungice si de antimitotice (ehimioterapie, interferon), precum si pe radioterapie si chirurgie.Sfaturile pentru igiena vietii cuprind precautiile care trebuie sa fie luate de o persoana seropozitiva pentru a nu se recontaminaHEPATITELE VIRALEDefinitiiHEPATITEleziuni inflamatoare ale ficatuluiORIGINEinfecioas, medicamentoas, toxic, autoimun, etcHepatitele virale:leziuni determinate de aciunea citopatic direct a virusului n cauz, sau, mai frecvent, de reacia imun contra celulelor hepatice infectate

VIRUSURILE HEPATITICEVirusuri dominant hepatotrope1. Virusul hepatitei A HAV (fam. Picornaviridae)2. Virusul hepatitei B HBV (fam. Hepadnaviridae)3. Virusul hepatitei C HCV (fam. Flaviviridae)4. Virusul hepatitei D HDV (neclasificat)5. Virusul hepatitei E HEV /(fam. Hepeviridae)6. Virusul hepatitei G HGV?7.Virusurile TT (Circovirus ?)Virusuri ce afecteaz ficatul ocazionalCoxsackie, virusul citomegalic (CMV), virusul Epstein-Barr (EBV), virusul herpes simplex (HSV)

DiagnosticDiagnosticul se pune pe baza simptomelor clinice si pe rezultatul urmatoarelor investigatii:teste serologice de determinare a functionalitatii hepatice teste serologice pentru detectarea anticorpilor: diferentiaza hepatitele virale de cele autoimuneecografie: pentru a detecta ciroza sau cancerele hepaticebiopsie a ficatului: arata extinderea daunelor hepatice si tipul de celule care cauzeaza inflamatia

EvolutieEvolutia hepatitelor poate fi usoara sau severa. In formele grave pot apare complicatii, evolutia fiind spre hepatite cronice, ciroza sau cancere hepatice ce pun in pericol viata bolnavului.