Curs 4: Formularea ipotezelor statistice; Aplicații ale demersului inferențial la designuri experimentale simple cu eșantioane dependente (corelate).

Capitolul 11: Testul t pentru eșantioane dependente

Designurile experimentale simple cu eșantioane dependente pot fi folosite în designuri cu măsurători repetate și designuri cu perechi potrivite.

1. Măsurători repetate – tipurile de design folosite de designul cu măsurători repetate sunt cele simultane și sucresive:

a) Designul simultan : apar simultan chestii de ales (de exemplu, să vadă dacă ești depresiv sau fericit introduce simultan pe ecran 2 cuvinte cu valență pozitivă sau negatiă din care tu alegi un cuvânt într-un interval foarte scurt de timp).

b) Designul succesiv : are două subtipuri:i. Designul înainte-după – stabilești o schimbare semnificativă în

scoruri de dinainte și de după (cum e cu greutatea).ii. Designul contrabalansat – este folosit pentru eliminarea

efectului ordinii (nu e explicat prea bine, deci, nu e important).

2. Perechi potrivite – are două subtipuri:

a) Designul experimental – experimentatorul formează perechi bazate pe informațiile actuale (ce tip de IQ au, gen, vârstă, etc).

b) Designul natural – perechile nu sunt determinate de către experimentator; ele apar în mod ”natural” (ex: relația dintre soț și soție / fiică – mamă).

Acum urmează să explic aceste îmbârligături bizare.

1. Măsurători repetate

Cum calculăm scorurile pentru măsurători repetate – Folosim metoda diferenței directe. Ce se întâmplă, practic, calculăm t în funcție de diferențele de scorurile înainte și după, după formula:

Sd se găsește la pag 312.

Avem o formulă ce ne dă același rezultat ca și formula difereței directe, dar se folosește în funcție de coeficientul de corelație:

Aceste două formule se folosesc în același timp doar ca o asigurare că respectivele calcule au fost făcute calumea.

Aici avem grade de libertate înjumătățite (df = n - 2) față de testul t pe eșantioane independente( df= n1+n2-2) .... t critic crește atunci când gradele de libertate sunt reduse (t critic devine mai greu de bătut cu cât df e mai mic).

Ce e nasol la designul înainte-după – nu are un grup de control. Un experiment foarte bun ar include nu numai un grup de control, dar chiar două (experimentul nu ar avea significant t fără o comparație față de un grup de control).

2. Design pe perechi potrivite

Ce vrea să zică toată tărășenia asta: câteodată nu prea e bine să folosești un subiect de două ori consecutiv. Cel mai bine e să găsești 2 oameni cât mai asemănpători posibili și îi faci perechi. Apoi ”dai cu banu” ca unu din ei să facă o chestie și celălalt să facă altă chestie. La sfârșit, diferențele dintre perechi se calculează cu același t din formula de mai sus.

Asumpții față de testul t pe eșantioane dependente

Normalitate – diferențele de scoruri ar trebui să fie organizate într-o distribuție normală (nu înțeleg de ce, dar scrie că va explica mult mai încolo);

Eșantionare randomizată independentă -