Curs 5 Tulburari de Limbaj Oral Si Scris

7/17/2019 Curs 5 Tulburari de Limbaj Oral Si Scris

http://slidepdf.com/reader/full/curs-5-tulburari-de-limbaj-oral-si-scris 1/12

CURS 5

TULBURARI ALE EXPRESIEI VERBALE SI GRAFICE A GANDIRII

CADRU TEORETIC

Creierul uman are capacitatea de a elabora si de a opera cu simboluri si semne, care largesc sfera

comunicarii interpersonale si modalitatea de codare a informatiilor extrase din mediul

extern.Verbalizarea, adica fixarea in cuvant, in calitatea lui de semn (cod), a produselor activitatii

psihice specifice (perceptie, reprezentare, gandire, procese afective, stari motivationale etc.)

devine o caracteristica esentiala a functionarii creierului uman. Cadrul obiectiv-genetic al

aparitiei si dezvoltarii limbajului verbal il constituie relatia de comunicare, pentru ca, creierul, la

nastere, nu poseda inca sistemul de conexiuni si scheme necesare intelegerii si producerii

independente a limbajului. El poseda doar competenta lingvistica (premisa functionala de a

dobandi si realiza limbajul verbal), nu si performanta lingvistica (structuri verbale dejaconstituite pe care sa le activeze instantaneu de la nastere sau la incheierea maturizarii

biologice). Conditia sine ua non a dezvoltarii si perpetuarii in timp a semnelor verbale este

prezenta indivizilor concreti legati unii de altii intr-o retea de comunicare permanenta.

Competenta lingvistica se cere a fi insa fructificata din primele zile dupa nastere, altminteri ea

diminueaza si, nesolicitata pana la varsta de !"-!# ani, dispare cu totul.

$imbajul, ca forma de comunicare intre oameni, trebuie diferentiat de limba, care este un

sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexice, gramaticale) constituite de-a lungul dezvoltarii

istorico-sociale a omenirii cu ajutorul careia se realizeaza comunicarea interumana in grupuri

nationale si sociale. $imba pastreaza in plus, cristalizate in notiuni si concepte, rezultatele

cunoasterii si experientei umane. $imbajul are un caracter individual, fiind aplicarea concreta a

limbii de catre fiecare om (este %limba in actiune&, dupa cum spunea '. $. ubinstein in !*").

+rin functia sa cognitiva limbajul se apropie si fuzioneaza cu gandirea, iar prin functia sa

comunicativa, el transmite informatii si stimuleaza actiuni. n unitate dialectica cu gandirea,

limbajul ramane mereu in urma acesteia, ideile fiind intotdeauna mai dinamice decat semnul lor

verbal.

rhitectura limbajului reclama coexistenta si interactiunea a trei componente

!. componenta fizica (fonetic sau grafica) / consta in insusirea particularitatilor

sonore (modelul auditiv-fonetic) si vizuale (modelul vizual-grafic) ale limbajului

!



". componenta semantica / se constituie prin stabilirea si fixarea in memoria de

lunga durata a legaturilor de desemnare-reprezentare intre cuvinte si realitatile

extralingvistice. ceste legaturi sunt mediate de modelul informational intern

(imagine) al obiectului. Componenta semantica a limbajului verbal se elaboreaza

gradual in cursul ontogenezei, la diferiti indivizi atingand niveluri de calitate

diferite, in functie de varsta, cultura si profesie. 0in punct de vedere semantic,

lexicul nostru individual (vocabularul) nu este o multime de cuvinte izolate si

echiprobabile in raport cu obiectul si finalitatea actului concret al comunicarii, ci

un sistem bine organizat in cadrul caruia cuvintele se leaga unele de altele prin

similitudinea continuturilor si subordonare de la particular la general. 'e creeaza

astfel asa-numita redundanta interna, de suplinire si compensare semantica

reciproca, gratie careia creste considerabil rezistenta semnificatiei mesajelor

verbale la influenta perturbatoare a zgomotelor (Cherr1, !2!3 4olu, !253

+erfetti, "666).

7. componenta logico-sintactica (gramaticala) / este constuita dintr-un set de reguli

de selectare, ordonare si combinare a cuvintelor in entitati lingvistice mai mari /

propozitii, fraze, discursuri. olul ei este de a facilita si de a nuanta comunicarea

sub aspect semantic. n ceea ce priveste dinamica componentei gramaticale, 8.

Choms91 (!27, !2) a introdus si dezvoltat conceptele de %structuri profunde:,

in care se integreaza regulile gramaticale cele mai generale ale comunicarii

verbale (asa-numita gramatica tare) si de %structuri de suprafata:, in care se

codifica regulile particulare, impuse de situatia concreta si de scopul comunicarii.

mbele tipuri de structuri sunt considerate innascute, inerente mecanismelor

cerebrale si modului lor de functionare, insa activarea lor nu se produce in mod

spontan, ci numai in cadrul relatiei de comunicare a copilului cu adultul. 'e pot

delimita astfel doua gramatici gramatica interna, ca expresie directa a schemelor functionale innascute ale mecanismelor cerebrale ale comunicarii verbale si o

gramatica externa, asa cum este ea structurata si obiectivata de stiinta lingvisticii

la un moment dat, si pe care individul o poate insusi numai in procesul instruirii

scolare.

"



Exista trei forme de limbaj oral, scris si intern. Limbajul oral este forma de baza a

limbajului in care se exprima caracterele sonore si corelatiile auditiv-motorii (prin cele doua

laturi ale sale ascultarea si vorbirea), iar clinic se manifesta sub forma monologata si dialogata.

Limbajul scris este exprimarea grafica, fiind considerat ca o expresie psihologica a celui oral si

putand devolapa semnificatii legate de personalitatea individului, devenind uneori semn de

diagnostic psihopatologic. Limbajul intern este punctul de intalnire si fuziune al gandirii cu

limbajul. +rin caracteristicile sale se apropie in cea mai mare masura de gandire. 0esi deriva din

limbajul oral, limbajul intern il depaseste pe acesta sub raport functional, prin el pregatindu-se,

de cele mai multe ori, interventia orala si scrisa. 0ar limbajul intern este mai operativ,

scurtcircuitand si realizand concomitente ale unor elemente pe care limbajul oral sau scris nu le

pot reda decat in succesiune.

TUBURARILE EXPRESIEI VERBALE (LIMBAJULUI ORAL)'unt consecutive tulburarii de gandire pe care o exteriorizeaza. 'e descriu in mod clasic trei

categorii dislogii, disfazii, dislalii.

1.Dislogii / sunt tulburari mentale ale limbajului, consecutive modificarilor de forma si continut

ale gandirii, evoluand fara modificari ale functiei limbajului si aparatului logomotor.

1. T!l"!##i $% &o#' (l% i*iii *%#"l%) + dislogii de forma

!.a.!- ;ulburari de intensitate, inaltime, timbru ale activitatii verbale se intalnesc in anumite stari

patologice, nevrotice, psihopatice sau psihotice.

a. voce de intensitate crescuta, cu tonalitate inalta / in stari de excitatie

psihomotorie, catharsis afectiv, discursul maniacalului

b. voce de intensitate scazuta, cu tonalitate joasa, slaba, soptita / in depresii,

melancolie, psihastenie, uneori si la schizofreni

c. voce declamatoare, patetica - in stari delirante expansive, unde reda sentimentul

de forta, putere, bogatie, incredere sau putere

d. voce manierata, emfatica / in schizofrenie paranoida, paranoia, unde exprima

pretioziotatea si supraestimarea bolnavilor

e. voce ezitanta, eventual incoerenta / exprima nelinistea, anxietatea sau

dezorientarea

7



f. disparitia intonatiei armoioase, normale a discursului poarta numele de aprozodie.

g. voce ascu<it= la persoanele isterice

h. voce pueril= la bolnavii cu tulbur=ri de imagina<ie legat= de s=n=tatea fizic=

sau psihic= (simula<ie, suprasimula<ie). pare >i la persoanele cu psihoze

isterice >i la cei cu schizofrenie.

i. voce baritonal= (r=gu>it=) - ?nt@lnit= la maniacalii cu logoree

!.a.". ,i-%#i*i% *%#"l

a. hiperactivitatea verbala simpla, vorbaria, poarta numele de bavardaj si semnifica cresterea

cantitativa a limbajului, care devine redundant. 'e intalneste insituatii normale in special la

femei, in situatii patologice de tipul isteriei (persoana vorbeste pentru a atrage atentia celor din

jur, fara sa tina seama de impresia lasata asupra celor din jur sau de opiniile interlocutorilor), sau

in stari de anxietate (persoanele vorbesc pentru a-si compensa si disimula sentimentl de profunda

insecuritate).

b. accelerarea propriu-zisa se numeste tahifemie si semnifica cresterea ritmului verbal.

c. accentuarea activitatii verbale, in sensul cresterii patologice a ritmului si debitului verbal

poarta numele de logoree si este consecinta accelerarii ritmului ideativ. pare in contextul unei

stari de agitatie mai mult sau mai putin accentuata si poate conduce la slabirea asociatiilor logice

dintre idei cu aparitia salatei de cuvinte, a jargonofaziei sau verbigeratiei.

Aiperactvitatea verbala apare in stari psihotice (episod maniacal, schizofrenie paranoida, alte

stari psihotice), stadiul initial al intoxicatiei etanolice, intoxicatia acuta cu alte droguri.

!.a.7. ,i-oi*i% *%#"l

a. Bradifemia (saracirea vorbirii sau vorbirea laconica) reprezinta diminuarea vorbirii spontane,

cu raspunsuri scurte si neelaborate, care evita sa aduca informatii suplimentare, limitand astfel

comunicarea. pare la normal, la indivizii timizi, datorita unei stari de inhibitie, precum si in

stari patologice ca depresii, psihastenie, tulburari organice, consecutiv unor stari afectiv-negative

care le limiteaza comunicarea.

b. Afemia (anartria) se caracterizeaza printr-un mutism intrerupt uneori de fenomene care

exprima multumirea, nerabdarea sau negarea. Este secundara unor leziuni neurologice.

#



c. Negativism verbal – refuzul pacientului de a emite orice cuvant spontan sau ca raspuns la

solicitarea interlocutorului. 'e intalneste in schizofrenia catatonica.

d. Barajul vorbirii – consta in intreruperea brusca a fluxului verbal, urmata de o perioada

variabila de absenta a emisiunii verbale, dupa care isi poate relua discursul, dar fara legatura

ideativa cu continutul anterior aparitiei barajului, pe care nici nu si-l reaminteste. pare in

schizofrenie.

e. Mutismul – disparitia activitatii verbale. 'e intalneste ca expresie a unor leziuni neurologice

sau unor tulburari psihice.se descriu

!.mutismul a9inetic / reprezinta un sindrom neurologic caracterizat printr-o

tulburare a starii de constiinta, prin pierderea vorbirii si a motricitatii, bolnavul

stand inert, dar urmarind cu privirea pe cei din jur lasand impresia ca este

prezent in mediu.

".mutismul absolut / de aspectul celui descris mai sus, intalnit in neurologie

sau in schizofrenia catatonica

7.mutismul relativ / bolnavii comunica prin mimica, pantomimica, scris sau

expresii verbale de tipul interjectiilor sau fonemelor

#.mutismul discontinuu (semimutism) / intalnit la bolnavi cu stare confuziva si

la deliranti

5.mutismul electiv / bolnavii se adreseaza doar anumitor persoane sau evita sarelateze anumite situatii, de obicei psihotraumatizante

*.mutitatea / imposibilitatea de a vorbi, datorata unor leziuni in zona corticala

a limbajului, asociata cu leziuni ale aparatului auditiv

2.musitatia / se refera la vorbirea in soapta, inteligibila. pare in schizofrenie.

B.mutacismul / este un mutism deliberat si voluntar care poate fi intalnit la

simulanti sau la normali, oligofreni, dementi, psihopati ca o reactie de protest

!.a.# Al% $islogii $% &o#'

!.angentialitatea / bolnavul raspunde la intrebari intr-o maniera cu foarte putina legatura sau

fara legatura, facand irelevanta comunicarea. pare in schizofrenie, la simulanti, in tulburarea

factice.

".!ircumstantialitatea (vorbirea digresiva, supraelaborata) / discursul pacientului este plin de

formule de politete, paranteze, cojunctii, remarci banale, fiind foarte mult ocolit logic pana sa

5



ajunga sa comunice ideea pincipala. 'e intalneste in debutul de schizofrenie, in intoxicatii

usoare, stari confuzionale.

7."olilocvia (cri#tolalia) / pacientul vorbeste singur, fara intentia comunicarii. pare in

schizofrenie.

#. $colalia / se caracterizeaza prin repetarea mecanica a cuvintelor interlocutorului, datorita

sugestibilitatii crescute a bolnavului. 'e asociaza ecomimiei (imitarea expresiei mimice a

interlocutorului) si ecopraxiei (imitarea gesturilor interlocutorului) alcatuind sindromul ecopat

intalnit in schizofrenia catatonica, dar si in demente si oligofrenie.

5."tereoti#iile verbale / repetarea nejustificata a unor portiuni de fraze, expresii care nu

contribuie cu nimic la precizarea comunicarii. forma particulara este onomatomania care

consta in repetarea obsedanta a unuia sau a mai multor cuvinte sau expresii vulgare si care se

intalneste in general la persoane cu stari afective negative (trebuie diferentiata de co#rolalie /

tendinta patologica de a folosi cuvinte obscene, scabroase - si scatologie / gluma, afirmatie sau

scriere in care se vorbeste de lucruri triviale, scabroase).

*. %enomenele de #erseverare / privesc vorbirea, miscarile individului. 'unt fenomene de

autointoxicare cu cuvinte, miscari, ca o consecinta a repetarii inutile a operatiilor mentale care le

genereaza, repetare care are loc dincolo de scopul initial de a comunica un mesaj prin cuvinte sau

gesturi. par in demente sub forma #alilaliei (repetarea unui cuvant, frecvent ultimul din fraza,

cu o frecventa crescanda) saulogocloniei

(repetarea ultimei silabe din ultimul cuvant). +alilaliaface parte din sindromul +.E.D.. (palilalia, ecolalia, mutism, amimie), descris de 4uiraud si

?nt@lnit ?n stari dementiale, in special in demen<a de tip +ic9.

!.b. T!l"!##i $% oi! (l% &!i%i lig*isi% si s%'i% li'"/!l!i) 0 dislogii de

continut / constau in alterarea sensului cuvintelor, acestea aparand modificate, trunchiate,

fuzionate, formate prin inversiunea fonemelor sau prin acceptiunea particulara, inedita, pe care

bolnavul o ofera cuvintelor sale. 0atorita ruperii unitatii psihismului, deteriorarii sau

nedezvoltarii psihice ori alunecarii delirante, bolnavul are tendinta de a ermetiza, obscuriza

limbajul ori de a-i descifra noi sensuri. 0islogiile de continut privesc atat cuvintele, cat si frazele.

Mo$i&i#i l i*%l!l !*i%lo#

*



!. &aralogisme / cuvintele sunt folosite ?ntr-o alt= accep<iune dec@t cea uzual=. par in

schizofrenie, psihastenie.

". Neologisme active / bolnavul foloseste cuvinte noi, inventate de el, pentru a transmite

informatii specifice. par in schizofrenie.

7. Neologisme #asive / bolnavul foloseste cuvinte noi, formate prin asonanta, contaminare sau

fuzionare, in mod intamplator, fara intentia de a transmite un mesaj specific. par in

schizofrenie.

#. 'losolalia / fenomen care descrie abundenta de neologisme in discursul bolnavului, pronuntia

capatand un accent strain, limbajul fiind deviat de la sensul si functia sa, luand un aspect bizar,

incomprehensibil.

5. argonofazia / datorita numeroaselor neologisme, bolnavul lasa impresia ca se exprima intr-o

limba noua, creata de el, ca vorbeste intr-un anumit jargon.

Mo$i&i#i l i*%l!l &#2%i

!. Agramatism / reducerea limbajului la scheletul sau, format din verbe si substantive. Este vorba

de un stil telegrafic cu omiterea prepozitiilor, conjunctiilor, aricolelor. 'e intalneste in stari de

intoxicatie, confuzie mentala, stari maniacale, hipomaniacale.

". &aragramatism / fraze cu expresii bizare sau neoformatii verbale care pornesc de la radacini

corecte.

7. $mbololalie (embolofazie

) / pe fondul unui discurs normal sunt inserate in mod repetat unelecuvinte straine de intelesul lor obisnuit si de sensul general al frazei. fost descris= de Der9ell >i

ussmaul si este int@lnit= ?n schizofrenie, encefalit=, demen<=.

#."chizofazie / cuvinte asociate intamplator sau superficial realizand o disociere a limbajului.

pare in schizofrenie.

Ftilizarea neologismelor si a cuvintelor cu sens departat de continutul lor semantic

explica asa-zisa tendinta la simbolizare a gandirii, care consta in inlocuirea unei notiuni sau a

unei idei, prin alte notiuni, idei, semne, cifre cu inteles mijlocit, de obicei indepartat de expresia

logica directa si usor inteligibila.toate aceste modificari duc la disocierea limbajului si la

pierderea legaturii dintre semnificant si semnificat. nitial se produce o extindere a sensului

cuvantului respectiv, mai ales daca acesta este abstract. Flterior, folosirea abundenta a

paralogismelor si neologismelor duce la distorsionarea sensului si incomprehensibilitatea

limbajului. Cand se ajunge la paragramatism si agramatism, legaturile semnificant-semnificat

2



sunt foarte slane sau aparent nule, acest fapt constituind dispersia semantica. n ultimul stadiu se

ajunge la disolutia semantica cand intre semnificant si semnificat nu mai poate fi perceputa nicio

legatura, astfel ca limbajul ajunge sa-si piarda functia de comunicare, devenind o simpla

activitate logomotorie.

3.Dis&2ii (&2ii) / sunt tulburari dobandite de comunicare sau de procesare a limbajului,

consecutive unor atingeri cerebrale, mai frecvent coricale dacat subcorticale, in general in

emisferul cerebral stang. Ea se manifesta prin tulburarea abilitatii de transmitere sau de

schimbare a informatiilor si a sentimentelor prin vorbire, dar poate afecta scrisul, precum si

intelegerea limbajului vorbit si a cititului. Caracteristicile afectarii limbajului includ parafazia,

perifraza, anomia sau conduite da##roche. fazia nu include si tulburarile articulatorii de tipul

dizartriei. 0eoarece majoritatea pacientilor prezinta mai mult tulburari ale functiei limbajului

dacat absenta completa a acestuia, respectivele tulburari sunt mai corect clasificate ca disfazii.

0isfaziile se clasifica in

!. Afazii fluente caracterizate prin vorbire articulata produsa cu usurinta, la o rata normala, cu

pastrarea fluxului si melodicitatii, dar care este lipsita de coerenta ('arno, !B). Cand afazia

fluenta este severa bolnavul poate substitui sunete si cuvinte cu o astfel de frecventa si

magnitudine incat vorbirea ramane fara inteles. Cei cu afazie fluenta au cele mai mari dificultati

in recuperarea substantivelor si verbelor si tind a manifesta tulburari de constiinta. nclud

a.afazia rece#tiva *ernic+e (senzoriala)(surditate verbala)

este caracterizata prin incapacitateade a intelege vorbirea celorlalti prin imposibilitatea de a intelege sensul cuvintelor. ntrebarile

interlocutorului raman fara raspuns sau sunt urmate de raspunsuri care nu au legatura cu acestea.

n stadii mai usoare bolnavul poate da impresia ca ar intelege dialogul, deoarece, din tendinta de

a disimula, bolnavul, intelegand un cuvant, deduce intreaga idee si numai investigatii psihologice

speciale pot evidentia tulburarea de intelegere. n cadrul ei poate apare #erseverarea sau

intoicatia #rin cuvant-gest , in care bolnavul repeta raspunsul la prima intrebare si la intrebarile

ulterioareGcontinua sa execute primul ordin si dupa ce i s-a cerut sa execute un altul.

b. afazia anomica este caracterizata prin tulburarea abilitatii de numire a obiectelor, desi

pastreaza posibilitatea de a le recunoaste sau utiliza. +roblema gasirii cuvintelor duce la

utilizarea cuvintelor de umplutura, a cuvintelor goale de continut, deformate ( #arafazie) si a

circumlocutiilor (perifraze, digresiuni). +rezenta ei indica o maladie emisferica stanga sau o

boala cerebrala difuza de tipul maladiei lzheimer.

B



c. afazia amnezica (amnezia verbala) este caracterizata prin dificultatea reamintirii cuvintelor si

numerelor. Este sinonima cu afazia anomica si este determinata de leziuni mici ale lobului

temporal stang. fazia amnezica implica dificultatea gasirii cuvintelor datorita uitarii acestora.

Holnavul cu anomie, spre deosebire de cel cu afazie amnezica, evita sa se angajeze in

comunicare. pare in dementa lzheimer, deteriorare post-stro9e, demente in general.

". Afazii nonfluente sunt caracterizate printr-o vorbire ezitanta, stangace, intrerupta si cu efort,

limitarea vocabularului restrans uneori la substantive, verbe, adverbe si adjective, gramatica

restransa, articulatii dificile, lipsa prozodiei normale si intelegere auditiva aproape normala sau

normala. nclude

a. Afazia e#resiva Broca (motorie) se caracterizeaza prin stangacia articulatiei, restrangerea

vocabularului si agramatisme, in prezenta intelegerii auditive normale. n general performantele

scrierii oglindesc productiile vorbirii, iar citirea poate fi mai putin afectata decat vorbirea si

scrisul. Dajoritatea bolnavilor cu afazie Hroca constientizeaza deficitul.

fazia poate fi insotita de aleie (cecitate verbala) care consta in incomprehensibilitatea

limbajului scris, manifestandu-se prin nerecunoasterea arhitecturii generale a unui text, bolnavul

neasezand pagina in pozitia lizibila, prin aleie silabica (asilabie) sau nerecunoasterea silabelor,

prin imposibilitatea de a citi cu voce tare (aleie motorie).

4.Dislliisunt tulburari de articulare (pronuntare) datorate modificarilor aparatului logomotor. 'e

pot manifesta in mod predilect pentru anumite sunete (dislalie de sunet), anumite silabe (dislalie

de silaba) sau pentru anumite cuvinte (dislalie de cuvant). 'unetul, silaba sau cuvantul respectiv,

luat singur, poate fi pronuntat, dislalia manifestandu-se numai cand acesta este intalnit intr-un

anumit context. 0islaliile literare fac obiectul logopediei. 0intre dislalii de sunet mentionam

a) rotacismul / este dislalia pentru litera:r: datorata imposibilitatii de a obtine vibratia

varfului limbii si vibrarea valului palatin.

b) sigmatismul (sasaiala) / este dislalia pentru literele Is:, Iz:, Ij: si a combinatiilor lor (Ips:, Its:, Ics:), determinata de implantarea vicioasa a dintilor sau de o

deformare dentala.

c) rinolalia (vorbirea pe nas sau dislalie nazala) / datorata insuficientei contractiei

valului palatin (prin pareza, paralizie) sau existentei vegetatiilor adenoide.



d) dizatria - vorbire realizat= prin transpozi<ia de silabe, eviden<iat= prin tehnica

paradigmelor (ex. 77 de cocost@rci pe casa lui ogalniceanu, copila

compatimitoare). apare ?n sindroamele psihorganice, ?n +4+, ?n 'C, ?n demen<e.

e) #elticia - vorbire care se realizeaz= cu comisurile bucale dep=rtate. pare la

oligofreni, debili mintali.

Cand la tulburarile de articulare se asociaza tonii sau clonii ale musculaturii fonatorii sau

respiratorii, apare balbismul (balbaiala), care prezinta ca forme clinice de manifestarea) Balbismul clonic - vorbire repetat=, sacadat=, de obicei intereseaz= o silab= la

?nceputul unui cuv@nt (ma-ma-mama) b) Balbismul tonic - este o rezisten<= puternic= ?n pronun<area unui cuv@nt sau a unei

silabe, rezistenta care intrerupe discursul. Cand este depasita, cuvintele se revarsa

tumultos, ?n cascad= (m-m-mama, b-b-b-balsam)c) Balbismul tonicoclonic / reprezinta balbismul mixt.

Halbismul se intalneste in logonevroze (afectiuni nevrotice anxioase), fiind accentuat in

anumite situatii emotionale, dar si ocazia folosirii unor cuvinte mai dificile. stfel ca individul

cauta sa le inlocuiasca cu altele, pe care nu numai ca nu le gaseste imediat, dar nici nu sunt, din

punct de vedere semantic atat de adecvate. +rin urmare se incarca tensional afectiv negativ si

poate dezvolta o adevarata fobie fata de cuvintele dificile (logofobie). 0atorita suprimarii

numeroaselor silabe sau cvinte, in situatia unui balbism avansat, insotit de inversiuni, repetitii,

eliziuni, limbajul poate deveni total ininteligibil, fenomen cunoscut sub numele de tumultus

sermonis.

TUBURARILE EXPRESIEI GRAFICE (LIMBAJULUI SCRIS)

$imbajul scris nu este o simpla transpozitie a celui oral in forma grafica, ci are

caracteristici proprii, iar desfasurarea lui corecta impune anumite rigori logice si gramaticale.

$imbajul scris necesita in plus o baza senzoriala mai ampla, astfel ca la fondul senzorial audio-

motor al limbajului oral se adauga si aspectul vizual, limbajul scris fiind vizuali-audio-motor.

n psihopatologie, limbajul scris urmeaza tulburarile limbajului oral. stfel dislogiilor le

corespund tulburarile psihografice, disfaziilor, tulburarile disgrafice, iar dislaliilor, tulburarile

caligrafice.

1. T!l"!##i -siog#&i% / -o &i sis%'i2% i

a.ulburarile activitatii grafice/

!6



a.!. 0i#oactivitatea grafica / reprezinta scaderea activitatii grafice, de intensitate variabila

a.". Negativismul grafic / refuzul de a scrie

a.7. 1isociere intre negativismul verbal si cel grafic / bolnavul refuza sa vorbeasca, dar accepta

sa scrie

a.#. 0i#eractivitatea grafica / cresterea activitatii grafice, de grade variabile

a.5. 'raforee / tendinta patologica si irezistibila de a scrie. Este probabil consecinta logoreei, dar

se intalneste mai putin frecvent decat aceasta, pentru ca bolnavii, instabili fiind, nu au rabdare sa

transpuna grafic tumultul expresiei lor verbale. Curgerea grafica in graforee are un caracter

intempestiv si deseori eliptic sau incoerent.

a.*. 'rafomanie / se manifesta prin predilectia, manifestata in exces, pentru exprimarea grafica.

especta coerenta si rigorile stilistice ale limbajului scris, de care se distinge doar prin continutul

sau si prin cantitate. Este intalnita la bolnavii cu delir cronic sistematizat care isi expun detaliat

planurile de reforma, inventie etc., la idealistiipasionali, care cauta sa-si exprime tumultul ideo-

afectiv prin nenumarate sctisori, la cverulenti si procesomani, care isi exprima grafic

interminabilele plangeri, acuzatii, proteste etc.

a.2. 2ncoerenta grafica / cuvintele sau frazele sunt lipsite de legatura intre ele. Este expresia

incoerentei ideo-verbale.

a.B. "tereoti#iile grafice / constau in repetarea unei conjunctii, cuvant sau fraze, precum si in

intercalarea lor repetitiva in cursul expunerii grafice. 'unt expresia grafica a stereotipiilor verbale.

b.ulburarile morfologiei grafice - exprimate ?n caracterele grafice ale literelora. 0ispunere literele pot fi drepte sau ?nclinate b. rientare literele pot fi orientate ?n sus sau ?n jos scrisul orientat

ascendent, cu litere de dimensiuni mari apare ?n st=ri hipomaniacale si de

excitatie psihica, cel descendent, ?nghesuit, cu litere marunte apare ?n

depresii cu poten<ial suicidar.c. 0imensiuni - scris m=runt sau cu litere de tipar

d. misiuni al literelor e. 'crisul seismic / scrisul apare tremurat3 se intalneste la cei cu afectiuni

motorii de tip extrapiramidal, dar si in catatonie.f. 'cris ?n ghirland= / intalnit in schizofrenie, tulburari delirante, dementeg. 'cris cu majusculeh. 'cris cu caracter imprimat apare ?n epilepsiei. 'cris cu arabescuri (?nflorituri)

!!



j. 'cris cu sublinieri9. 'cris ?n oglind= (de la dreapta la st@nga) / este expresia unei tulburari de

perceptie spatiala sau a manierismului bolnavului schizofrenl. 'cris suprapus / exprima simbolismul gandirii schizofrenice si autismul

acestor bolnavi, al caror text poate prezenta frecvent omisiuni de litere sisilabe, litere inegale, randuri suprapuse, abundenta de ghilimele.

m. 4rifonaj / scrisul are aspectul unei mazgalituri3 intalnit in nedezvoltari

sau deteriorari cognitive.c. ulburarile semanticii grafice/

c.!. &aragrafismele / consta in transpozitia de litere si cuvinte, substitutii, omisiuni etc. se

intalnesc in special in schizofrenie.c.". Neografismele / desi considerate corespunzatoare neologismelor, nu constituie intotdeauna o

simpla fonograma a lor (J. Hobon, !*").

c.7. $rmetismul grafic / abundenta de semne si simboluri ininteligibile.

3. T!l"!##i $isg#&i% - corespunz=toare afaziei grafice (agrafie). par ?n afectarea '8C.

4. T!l"!##i lig#&i% - par ?n sindroame psihorganice (scrisul neregulat, tremurat al

senililor), nedezvoltarea g@ndirii, regresia g@ndirii.

!"

Documents

Curs 5 Tulburari de Limbaj Oral Si Scris