Curs 5 Tulburari de Limbaj Oral Si Scris

Embed Size (px)

DESCRIPTION

psihiatrie

Text of Curs 5 Tulburari de Limbaj Oral Si Scris

CURS 5TULBURARI ALE EXPRESIEI VERBALE SI GRAFICE A GANDIRII

CADRU TEORETICCreierul uman are capacitatea de a elabora si de a opera cu simboluri si semne, care largesc sfera comunicarii interpersonale si modalitatea de codare a informatiilor extrase din mediul extern.Verbalizarea, adica fixarea in cuvant, in calitatea lui de semn (cod), a produselor activitatii psihice specifice (perceptie, reprezentare, gandire, procese afective, stari motivationale etc.) devine o caracteristica esentiala a functionarii creierului uman. Cadrul obiectiv-genetic al aparitiei si dezvoltarii limbajului verbal il constituie relatia de comunicare, pentru ca, creierul, la nastere, nu poseda inca sistemul de conexiuni si scheme necesare intelegerii si producerii independente a limbajului. El poseda doar competenta lingvistica (premisa functionala de a dobandi si realiza limbajul verbal), nu si performanta lingvistica (structuri verbale deja constituite pe care sa le activeze instantaneu de la nastere sau la incheierea maturizarii biologice). Conditia sine qua non a dezvoltarii si perpetuarii in timp a semnelor verbale este prezenta indivizilor concreti legati unii de altii intr-o retea de comunicare permanenta. Competenta lingvistica se cere a fi insa fructificata din primele zile dupa nastere, altminteri ea diminueaza si, nesolicitata pana la varsta de 12-14 ani, dispare cu totul.Limbajul, ca forma de comunicare intre oameni, trebuie diferentiat de limba, care este un sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexice, gramaticale) constituite de-a lungul dezvoltarii istorico-sociale a omenirii cu ajutorul careia se realizeaza comunicarea interumana in grupuri nationale si sociale. Limba pastreaza in plus, cristalizate in notiuni si concepte, rezultatele cunoasterii si experientei umane. Limbajul are un caracter individual, fiind aplicarea concreta a limbii de catre fiecare om (este limba in actiune, dupa cum spunea S. L. Rubinstein in 1962).Prin functia sa cognitiva limbajul se apropie si fuzioneaza cu gandirea, iar prin functia sa comunicativa, el transmite informatii si stimuleaza actiuni. In unitate dialectica cu gandirea, limbajul ramane mereu in urma acesteia, ideile fiind intotdeauna mai dinamice decat semnul lor verbal.Arhitectura limbajului reclama coexistenta si interactiunea a trei componente:1. componenta fizica (fonetic sau grafica) consta in insusirea particularitatilor sonore (modelul auditiv-fonetic) si vizuale (modelul vizual-grafic) ale limbajului2. componenta semantica se constituie prin stabilirea si fixarea in memoria de lunga durata a legaturilor de desemnare-reprezentare intre cuvinte si realitatile extralingvistice. Aceste legaturi sunt mediate de modelul informational intern (imagine) al obiectului. Componenta semantica a limbajului verbal se elaboreaza gradual in cursul ontogenezei, la diferiti indivizi atingand niveluri de calitate diferite, in functie de varsta, cultura si profesie. Din punct de vedere semantic, lexicul nostru individual (vocabularul) nu este o multime de cuvinte izolate si echiprobabile in raport cu obiectul si finalitatea actului concret al comunicarii, ci un sistem bine organizat in cadrul caruia cuvintele se leaga unele de altele prin similitudinea continuturilor si subordonare de la particular la general. Se creeaza astfel asa-numita redundanta interna, de suplinire si compensare semantica reciproca, gratie careia creste considerabil rezistenta semnificatiei mesajelor verbale la influenta perturbatoare a zgomotelor (Cherry, 1971; Golu, 1975; Perfetti, 2000). 3. componenta logico-sintactica (gramaticala) este constuita dintr-un set de reguli de selectare, ordonare si combinare a cuvintelor in entitati lingvistice mai mari propozitii, fraze, discursuri. Rolul ei este de a facilita si de a nuanta comunicarea sub aspect semantic. In ceea ce priveste dinamica componentei gramaticale, N. Chomsky (1973, 1979) a introdus si dezvoltat conceptele de structuri profunde, in care se integreaza regulile gramaticale cele mai generale ale comunicarii verbale (asa-numita gramatica tare) si de structuri de suprafata, in care se codifica regulile particulare, impuse de situatia concreta si de scopul comunicarii. Ambele tipuri de structuri sunt considerate innascute, inerente mecanismelor cerebrale si modului lor de functionare, insa activarea lor nu se produce in mod spontan, ci numai in cadrul relatiei de comunicare a copilului cu adultul. Se pot delimita astfel doua gramatici: gramatica interna, ca expresie directa a schemelor functionale innascute ale mecanismelor cerebrale ale comunicarii verbale si o gramatica externa, asa cum este ea structurata si obiectivata de stiinta lingvisticii la un moment dat, si pe care individul o poate insusi numai in procesul instruirii scolare.Exista trei forme de limbaj: oral, scris si intern. Limbajul oral este forma de baza a limbajului in care se exprima caracterele sonore si corelatiile auditiv-motorii (prin cele doua laturi ale sale: ascultarea si vorbirea), iar clinic se manifesta sub forma monologata si dialogata. Limbajul scris este exprimarea grafica, fiind considerat ca o expresie psihologica a celui oral si putand devolapa semnificatii legate de personalitatea individului, devenind uneori semn de diagnostic psihopatologic. Limbajul intern este punctul de intalnire si fuziune al gandirii cu limbajul. Prin caracteristicile sale se apropie in cea mai mare masura de gandire. Desi deriva din limbajul oral, limbajul intern il depaseste pe acesta sub raport functional, prin el pregatindu-se, de cele mai multe ori, interventia orala si scrisa. Dar limbajul intern este mai operativ, scurtcircuitand si realizand concomitente ale unor elemente pe care limbajul oral sau scris nu le pot reda decat in succesiune.TUBURARILE EXPRESIEI VERBALE (LIMBAJULUI ORAL)Sunt consecutive tulburarii de gandire pe care o exteriorizeaza. Se descriu in mod clasic trei categorii: dislogii, disfazii, dislalii.1.Dislogii sunt tulburari mentale ale limbajului, consecutive modificarilor de forma si continut ale gandirii, evoluand fara modificari ale functiei limbajului si aparatului logomotor.1.a Tulburari de forma (ale activitatii verbale) - dislogii de forma1.a.1- Tulburari de intensitate, inaltime, timbru ale activitatii verbale se intalnesc in anumite stari patologice, nevrotice, psihopatice sau psihotice.a. voce de intensitate crescuta, cu tonalitate inalta in stari de excitatie psihomotorie, catharsis afectiv, discursul maniacaluluib. voce de intensitate scazuta, cu tonalitate joasa, slaba, soptita in depresii, melancolie, psihastenie, uneori si la schizofrenic. voce declamatoare, patetica - in stari delirante expansive, unde reda sentimentul de forta, putere, bogatie, incredere sau putered. voce manierata, emfatica in schizofrenie paranoida, paranoia, unde exprima pretioziotatea si supraestimarea bolnavilore. voce ezitanta, eventual incoerenta exprima nelinistea, anxietatea sau dezorientarea f. disparitia intonatiei armoioase, normale a discursului poarta numele de aprozodie.g. voce ascuit la persoanele istericeh. voce pueril: la bolnavii cu tulburri de imaginaie legat de sntatea fizic sau psihic (simulaie, suprasimulaie). Apare i la persoanele cu psihoze isterice i la cei cu schizofrenie.i. voce baritonal (rguit) - ntlnit la maniacalii cu logoree 1.a.2. Hiperactivitatea verbala:a. hiperactivitatea verbala simpla, vorbaria, poarta numele de bavardaj si semnifica cresterea cantitativa a limbajului, care devine redundant. Se intalneste insituatii normale in special la femei, in situatii patologice de tipul isteriei (persoana vorbeste pentru a atrage atentia celor din jur, fara sa tina seama de impresia lasata asupra celor din jur sau de opiniile interlocutorilor), sau in stari de anxietate (persoanele vorbesc pentru a-si compensa si disimula sentimentl de profunda insecuritate).b. accelerarea propriu-zisa se numeste tahifemie si semnifica cresterea ritmului verbal.c. accentuarea activitatii verbale, in sensul cresterii patologice a ritmului si debitului verbal poarta numele de logoree si este consecinta accelerarii ritmului ideativ. Apare in contextul unei stari de agitatie mai mult sau mai putin accentuata si poate conduce la slabirea asociatiilor logice dintre idei cu aparitia salatei de cuvinte, a jargonofaziei sau verbigeratiei.Hiperactvitatea verbala apare in stari psihotice (episod maniacal, schizofrenie paranoida, alte stari psihotice), stadiul initial al intoxicatiei etanolice, intoxicatia acuta cu alte droguri.1.a.3. Hipoactivitatea verbala:a. Bradifemia (saracirea vorbirii sau vorbirea laconica) reprezinta diminuarea vorbirii spontane, cu raspunsuri scurte si neelaborate, care evita sa aduca informatii suplimentare, limitand astfel comunicarea. Apare la normal, la indivizii timizi, datorita unei stari de inhibitie, precum si in stari patologice ca depresii, psihastenie, tulburari organice, consecutiv unor stari afectiv-negative care le limiteaza comunicarea.b. Afemia (anartria) se caracterizeaza printr-un mutism intrerupt uneori de fenomene care exprima multumirea, nerabdarea sau negarea. Este secundara unor leziuni neurologice.c. Negativism verbal refuzul pacientului de a emite orice cuvant spontan sau ca raspuns la solicitarea interlocutorului. Se intalneste in schizofrenia catatonica.d. Barajul vorbirii consta in intreruperea brusca a fluxului verbal, urmata de o perioada variabila de absenta a emisiunii verbale, dupa care isi poate relua discursul, dar fara legatura ideativa cu continutul anterior aparitiei barajului, pe care nici nu si-l reaminteste. Apare in schizofrenie.e. Mutismul disparitia activitatii verbale. Se intalneste ca expresie a unor leziuni neurologice sau unor tulburari psihice.se descriu:1.mutismul akinetic reprezinta un sindrom neurologic caracterizat printr-o tulburare a starii de constiinta, prin pierderea vorbirii si a motricitatii, bolnavul stand inert, dar urmarind cu privirea pe cei din jur lasand impresia ca este prezen