CURS 6TEHNICA CORPORALĂ

Definiţia variantelor de deplasare

Variantele de deplasare reprezintă acţiunile în care corpul se deplasează în întregime pe suprafaţa de lucru. Executarea lor presupune o permanentă proiectare a centrului de greutate pe o nouă suprafaţă de sprijin, prin echilibrarea corpului pe talpă sau/şi pe vârful piciorului.

Figura 1. Variante de paşi specifici: a) pas suplu (1- atacul solului şi 2- finalizarea); b) pasul înalt (poziţia attitude); c) pas ascuţit;

d) pas fandat

Sistematizare: paşi de mers şi alergare din

gimnastica de bază; paşi ritmici specifici (în

variante de mers şi alergare): uşori, ascuţiţi, arcuiţi, înalţi, fandaţi.

paşi de bază din dansul folcloric românesc: succesivi, adăugaţi, bătuţi, încrucişaţi în deplasare, încrucişaţi pe loc, săltaţi, alergaţi;

paşi folclorici stilizaţi – realizaţi în diferite variante uşor adaptate specificului G.R;

paşi de dans: săltaţi, galop, polcă, vals, mazurcă, tarantelă, poloneză;

paşi de dans modern realizaţi într-o mare varietate de forme şi ritmuri muzicale;

paşi din conţinutul gimnasticii în ritm de jazz, pisică, rulaţi, plié, perie, încrucişaţi, schimbaţi.

Descrierea tehnică şi metodica învăţării unor procedee tehnice

I. Paşii ritmici

1. Pasul uşor - variantă a mersului pe vârfuri care se poate executa din mers şi alergare.

2. Pasul ascuţit - presupune forfecarea membrelor inferioare, realizată prin trecerea greutăţii corpului pe un picior, prin rularea tălpii de la vârf spre călcâi, simultan cu proiectarea celuilalt picior înainte cu vârful sprijinit pe sol, cu genunchiul întins (prima variantă) sau îndoit (a două variantă).

3. Pasul arcuit - fiecare păşire presupune o acţiune de flexie şi extensie la nivelul fiecărui picior:

piciorul de bază preia greutatea corpului prin rularea tălpii de la vârf spre călcâi şi flexia genunchiului, simultan piciorul oscilant se îndoaie, iar vârful se alătură gleznei piciorului de sprijin;

urmează o extensie energică a ambelor picioare: piciorul de bază se întinde ridicându-se pe vârf, iar cel oscilant se proiectează întins înainte la 22o.

asupra contracţiei musculare.

Segmentele corpului sunt astfel conduse conştient pe traiectoria de mişcare în forma şi amplitudinea cerută de acţiunea respectivă.

III. Mişcările realizate din inerţie: mişcările au la bază o tehnică complexă, bazată pe capacitatea de utilizare a inerţiei de mişcare. Presupun o încordare iniţială generatoare a impulsului spre mişcare, care proiectează segmentul sau corpul pe traiectoria de lucru.

4. Pasul înalt - păşire suplă înainte prin rularea tălpii de la vârf spre călcâi şi uşoară flexie la nivelul articulaţiei genunchiului, urmată de rularea inversă şi extensia articulaţiei în stând pe vârfuri, simultan cu proiectarea piciorului înainte în poziţia passé sau attitude faţă.

5. Pasul fandat - presupune fandări succesive de pe un picior pe celălalt.

II. Mişcări realizate prin acţiune condusă: se realizează printr-o acţiune continuă, cu o viteză de execuţie constantă, în care se menţine permanent controlul

IV. Dezechilibrările: sunt mişcări realizate cu întregul corp, care presupun aceiaşi tehnică de acţionare pe cele trei momente:

impulsul relaxarea reluarea contracţiei.

V. Balansările: sunt mişcări realizate la nivelul diferitelor segmente corporale, care cuprind pendularea acestora pe o traiectorie în arc, în cerc sau opt, în jurul articulaţiei de bază sau angajând serii de articulaţii.

Figura 2. Balans de braţe în arc frontal pe jos, de la

stânga la dreapta

VI. Valurile: sunt mişcări ondulatorii care angajează în mod succesiv toate articulaţiile unui segment sau ale corpului în întregime.

Sistematizare: valuri de segmente:* val de braţe;* val de trunchi. valuri cu întregul corp:* înainte; * înapoi; * lateral. *** Se pot realiza cu sau fără

întoarcere.

Figura 3. Valul de corp de pe genunchi: a) preparaţie;

b) val de corp înainte; c) val de corp înapoi

Exemple de poziţii de echilibru pe un picior pe vârf:

passé (piciorul liber îndoit cu vârful sprijinit, la nivelul genunchiului piciorului de bază, coapsa la orizontală);

attitude – piciorul liber ridicat înapoi sau înainte, la orizontală şi uşor îndoit;

arabesque – piciorul liber ridicat înapoi la 90 şi/sau la 45o;

á la seconde – piciorul liber ridicat lateral la 90 şi/sau la 45o;

planşă facială, dorsală sau laterală – piciorul liber şi trunchiul sunt la orizontală;

VII. Elemente de echilibrului :(E.E.) sunt acele acţiuni motrice, care implică menţinerea unor poziţii pe o suprafaţă de sprijin cât mai redusă.

Figura 4. Poziţii de echilibru arabesque

grand ecart – piciorul liber ridicat în sfoară verticală;

grand ecart simultan cu menţinerea trunchiului la orizontală;

penche – grand ecart dorsal cu trunchi în flexie înainte.

VIII. Turaţiile - sunt mişcări de învârtire ale întregului corp în jurul axului vertical, efectuate de o manieră continuă sau discontinuă, pe o suprafaţă de sprijin redusă vârful piciorului, călcâi, genunchi, etc.

* cu piciorul fixat în diferite poziţii de echilibru, trunchiul la verticală şi genunchiul de bază întins sau îndoit:– cu îndoirea sau întinderea genunchiului în timpul rotaţiei;

– passé înainte/lateral;– attitude înainte/înapoi;– arabesque;– á la seconde (întins lateral);– înainte la 45-90;

Figura 5. Poziţii de echilibru attitude: a) spate; b) faţă

– în grand ecart (înainte, lateral, înapoi);

* cu piciorul fixat în diferite poziţii şi trunchiul în flexie pe diferite direcţii (înainte, lateral, înapoi);

* cu piciorul liber, trecând în timpul turaţiei prin mai multe poziţii sau executând diferite acţiuni.

Figura 6. Variante de piruete: a) passé; b) arabesque cu piciorul la 45o;c) passé cu trunchiul îndoit înainte; d) arabesque cu trunchiul în

extensie; e) attitude înainte pe plié; f) arabesque pe plié

Săriturile şi săltările : mişcările încadrate în această grupă de elemente presupun desprinderea corpului de la sol şi proiectarea lui în spaţiu, pe o traiectorie mai amplă sau mai mică. Efortul este susţinut de acţiunea dinamică şi energică a musculaturii trenului inferior.

Elementele tehnice din conţinutul acestei grupe se împart în două categorii:

Săriturile sunt caracterizate printr-o traiectorie de zbor amplă, în timpul căreia segmentele corporale execută diferite acţiuni sau menţin poziţii variate.

Săltările sunt caracterizate printr-o desprindere mică, urmată imediat de reluarea elastică a contactului cu solul.

Figura numărul 7. Variante de sărituri: a) semisfoară; b) semisfoară cuib; c) săritura pas; d) săritura pas cuib; e) săritură laterală; f) săritură pas cu întoarcere 180o; g)

săritură semisfoară cu întoarcere 180o; h) săritură semicuib; i) săritură cuib; j) săritură echer; k) săritură foarfecă; l)

săritură deschisă; m) săritură cabriole laterală; n) săritură cosaque