CURS DE MASAJ AVANSAT

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DEFINIŢIE – grup de exerciţii mecanice de tip manual sau tehnic prin care,luându-se contact cu tegumentul, se efectuează diferite manevre, în scop igienic, profilactic sau terapeutic şi recuperator . Aceste manevre stimulează pielea, determinând reacţie vasculară, biochimică, de stimulare senzitivă şi induce reacţii de tip reflex în vecinătatea zonei de masaj sau la distanţă.

SCURT ISTORIC- cuvântul „masaj” are origine arabă (mass înseamnă a frământa uşor), deşi dicţionarul

ştiinţelor medicale îi atribuie origine greacă (massein înseamnă frământare, petrisaj);- în 1966 a fost emisă definiţia masajului (Consiliul Superior de Masoterapie) –

ansamblul mişcărilor manuale sau mecanice care mobilizează metodic ţesuturi sau segmente de corp în scop terapeutic, estetic sau igienic sau în scopuri sportive;

- practicat pe vremuri empiric la limita cu vrăjitoria sau misticismul; în prezent se sprijină pe date fiziologice şi psihologice care au permis stabilirea unor legi şi tehnici obiective;

- sunt cunoscute trei perioade principale: perioada antică (de la începuturile sale până în secolul XIX – chinezii şi indienii au aplicat masajul cu aproape 3000 ani î.e.n., dar primele noţiuni de masaj le datorăm grecilor prin Herodikos şi Hippocrate care au menţionat proprietăţile terapeutice, medicul roman Galenus a descris principalele manevre de masaj), perioada suedeză (sec. XIX – poetul Ling este fondatorul gimnasticii suedeze preluând lucrările chinezilor şi răspândind ideile în toată Europa), perioada modernă (după primul şi al doilea război mondial masajul a fost neglijat în favoarea mecanoterapiei, din a doua jumătate a secolului XX masokineziterapia îmbracă aspectul unei specialităţi cu baze ştiinţifice anatomo-fiziologice).

CLASIFICAREA MASAJULUI

I. MASAJUL OCCIDENTALMASAJUL USCAT1. Masajul manual efectuat de către maseur

a) masajul clasic- tehnici clasice – principale – netezirea

fricţiunea frământat tapotament

vibraţia – complementare – cernutul, rularea presiunea şi tensiunile tracţiuni scuturări elongaţiile

pensări ciupiri

b) masajul reflex - masajul ţesutului conjunctiv - masajul reflex segmentar

- masaje reflexe speciale – reflexologia vertebrală reflexologia limbii reflexologia endonazală reflexologia auriculară reflexologia irisului

reflexologia buzelor reflexologia intestinului gros reflexologia dinţilor reflexologia palmară reflexologia plantară neuralterapia2. Automasajul

- masajul clasic - masajul reflex3. Masajul mecanic

- masajul vibrator – curenţii electrici şi câmp magnetic unde mecanice (ultrasunetul) vacuum fotolii, pături, mese vibratorii aparate portabile

MASAJUL UMED- masajul clasic - fricţiunile

spălările afuziunile băile duşurile - masajul special – bară cu vârtej de apă duş masaj duş subacvatic terapia cu factori contrastanţi masajul cu gheaţă

II. MASAJUL ORIENTAL1. Masajul neenergetic

- osteopresura – masajul periostal - digitopresura – presopunctura – craniopresopunctura rinofaciopresura auriculopresura mano şi podopresura

presura generală pe puncte de acupunctură

- metode combinate – chinezeşti japoneze2. Masajul energetic pe puncte de acupunctură şi meridiane energetice

CONDIŢII ŞI REGULI PENTRU PRACTICAREA MASAJULUI

- se practică în spaţii anume destinate – baze de tratament de fizioterapie, staţiuni balneare, cabinete de tratament, secţii clinice

- sălile de masaj trebuie să respecte condiţiile igienico-sanitare corespunzătoare – aerisite, bine luminate, ferite de radiaţiile solare şi de orice alţi factori nocivi, compartimentate separat pe sexe şi grupe patologice, cu temperatura microclimatului de minim 20 grade, cu instalaţie sanitară şi vestiar alăturate

- patul de masaj, acoperit cu un cearşaf, trebuie să fie înalt de cel puţin 70-75 cm, lungimea de 2 metri iar lăţimea de 70 cm, preferabil cu 2-3 segmente separate şi articulate, astfel încât să asigure întotdeauna atât persoanei masate cât şi maseurului cele mai favorabile şi relaxante poziţii

- maseurul trebuie să se spele pe mâini înainte şi după fiecare masaj, să aibă permanent unghiile tăiate, să nu poarte brăţări, inele, pentru a nu-l răni pe cel masat şi a nu interfera energia transmisă pacientului (nimic nu poate înlocui mâna maseurului!!); să nu consume băuturi alcoolice înainte de masaj şi eventual să poarte o mască la gură în caz de răceală;

- maseurul trebuie să aibă o bună stare de sănătate fizică şi mentală, dozându-şi foarte bine eforturile faţă de diferitele cazuri, obiective şi categorii de masaj pe care trebuie să le execute, să fie rezistent la oboseală fizică şi psihică, echilibrat, cu un simţ tactil deosebit, în special la nivelul palmelor şi al degetelor, să cunoască noţiuni de anatomie, fiziologie, dermatologie, psihologie

- în cazul masajului sportiv, maseurul trebuie să fie pregătit şi în ceea ce constă antrenamentul sportivului, acesta devenind o „piesă” de primă importanţă în anturajul sportivului de performanţă. Deşi cei cu anumite defecte de vedere au un simţ tactil extrem de dezvoltat, pentru sportivii de performanţă sunt de preferat maseurii fără handicapuri de orice natură, intrând în joc şi factorul psihologic, care adeseori îl transformă pe maseur în confidentul sportivului

- mâna care joacă rol de funcţie trebuie să fie morfologic normală (fără malformaţii, mutilaţii, boli de piele), să aibă o foarte bună sensibilitate tactilă; maseurul trebuie să-şi încălzească mâinile

- să nu aibă vreo halenă neplăcută, transpiraţii, miros de tutun- să fie de o moralitate corespunzătoare- se recomandă ca după fiecare şedinţă de masaj, până la începerea unei alte şedinţe,

maseurul să facă o pauză de minim 10-15 minute, cu scop de refacere (relaxare, meditaţie, consum de fructe sau lactate, exerciţii pregătitoare ale segmentelor şi articulaţiilor sale, etc.)

- cel masat trebuie, de asemenea, să se prezinte într-o bună stare de igienă şi motivat pentru masaj, să aibă acordul medicului pentru masaj. Este de dorit ca înainte de masaj sportivul sau persoana masată să-şi golească vezica urinară şi tubul digestiv, pentru ca apoi să se concentreze numai asupra masajului

- să ia masa cu cel puţin 1-2 ore înainte de masaj sau la 30-60 minute după masaj- uneori masajul, mai ales la sportivi, urmează după saună sau fizioterapie, ceea ce este

foarte bine, sporind eficienţa masajului- atât maseurul, cât şi cel masat, să se rehidrateze după masaj (dar nu cu băuturi alcoolice),

să evite fumatul cel puţin 15 minute înainte şi după masaj- masajul se poate executa cu mâinile uscate sau utilizând pulberi fine (de origine vegetală

sau minerală, cu reacţii neutre, nealergizante – talcul clasic, pulberi de amidon), substanţe grase uleioase (de origine animală, vegetală – ulei de seminţe de in, măsline, floarea-soarelui – sau minerală – vaselină, glicerină), unguente ce conţin substanţe

medicamentoase cu rol antiinflamator, revulsiv, vasoactiv; după şedinţa de masaj substanţele grase trebuie îndepărtate de pe tegument prin spălare cu apă caldă şi săpun

- durata unei şedinţe de masaj este cuprinsă în general între 10-15 minute pentru masajul local, 15-30 minute pentru masajul regional, 50-60 minute pentru masajul general; durata, repetiţia, genul masajului vor fi întotdeauna precizate de medic! Maseurul îl va ţine la curent cu orice eveniment survenit în timpul sau după şedinţa de masaj

- când un tratament necesită 20 şedinţe este bine să se facă o pauză la 10 şedinţe şi să se reia

- trebuie respectate integritatea ţesuturilor înainte de masaj; echimozele prin masaj se produc cu cea mai mare uşurinţă între cele 2 foiţe ale fasciei superficiale, căci reţeaua vasculară este fragilă

Viaţa modernă obositoare, dezechilibrantă generează o nouă categorie de pacienţi – anxioşi. Masajul executat normal este liniştitor şi dă o stare de bine. Aceşti indivizi neadaptaţi la viaţa actuală, cu un sistem nervos mai mult sau mai puţin dereglat se simt bine în stare de dependenţă şi se lasă în mâinile maseurului, „se abandonează”. Un maseur bun capătă o oarecare autoritate asupra pacientului care renunţă la dinamica sa personală, abdicare care poate fi nocivă dacă bolnavul se situează şi se menţine într-o stare de dependenţă. Maseurul trebuie să evite această pasivitate a pacientului. De asemenea maseurul nu trebuie să neglijeze influenţa sa psihologică, el trebuie să realizeze un echilibru între munca cerebrală şi cea fizică musculară binefăcătoare pentru pacient; nu trebuie să se retragă în rutină.

INDICAŢIILE MASAJULUI

Afecţiuni ale aparatului locomotor – reumatismale, neurologice, posttraumatice, psihogene – afecţiuni articulare, miozite, miofasciite, miogeloze, celulite, nevrite şi polinevrite, retracţii musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii şi atrofii musculare de diferite cauze.

Afecţiuni ale aparatului cardiovascular – staze venoase şi limfatice, cu edeme circulatorii periferice.

Afecţiuni ginecologice – inflamaţii cronice, ptoze uterine, aderenţe etc. Afecţiuni psihogene – forme de nevroză astenică, spasmofilii, distonii neurovegetative. Afecţiuni dismetabolice – obezitate, diabet, gută. Pediatrie – anemii, rahitism, sindroame hipoanabolice. Geriatrie – tratament de întreţinere şi stimulare a musculaturii scheletice şi a

metabolismului diminuat, după explorări paraclinice. Optimizarea formei sportive. Sedentarism. Profilaxie secundară. Îmbunătăţirea consistenţei, elasticităţii şi mobilităţii pielii Creşterea supleţii şi ameliorarea circulaţiei sângelui la nivelul ţesutului subcutanat şi

conjunctiv Stimularea resorbţiei produşilor din jurul leziunilor cu refacerea mai rapidă a ţesuturilor

respective şi grăbirea cicatrizărilor Îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, cu creşterea cantităţii de oxigen la nivelul ţesuturilor şi

cu eliminarea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitatea muşchilor Activarea circulaţiei limfei din căile limfatice cu o resorbţie mai rapidă a lichidelor

interstiţiale şi a edemelor

CONTRAINDICAŢIILE MASAJULUI

Contraindicaţii definitive o afecţiuni maligne sau cu potenţial de malignizare prin masaj;o afecţiuni cutanate (bolile de piele) : parazitare, infecţioase, inflamatorii,

eczematoase, eruptive de diverse cauze, plăgi posttraumatice, fragilitate capilară;

o afecţiuni acute febrile;o afecţiuni inflamatorii osoase şi osteoarticulare;o tuberculoză cu diferite localizări;o tromboflebite şi flebotromboze;o afecţiuni cardiocirculatorii acute : angină pectorală, infarct miocardic, tulburări

de ritm, insuficienţă cardiacă, embolii cu diferite localizări, hipertensiune arterială netratată;

o afecţiuni pulmomare acute;o afecţiuni acute ale tubului digestiv;o manifestări hemoragipare;o stări de oboseală;o bolile psihice majore (în special psihoze).

Masajul este interzis în următoarele zone anatomice:- spaţiul popliteu (situat pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului)- triunghiul lui Scarpa (situat la rădăcina membrului inferior, faţa anterioară)- axilă (subsuoară)- articulaţia cotului (faţa anterioară)- partea anterioară a gâtului- zona mamară- partea interioară a coapselor; zona cu varice

Există contraindicaţii care ţin de:- maseur – starea de sănătate fizică/psihică- locul în care se efectuează masajul: spaţii neigienice, umede, reci (temperatura optimă

20 – 24°C)

PREGĂTIREA MASEURULUI PENTRU ŞEDINŢA DE MASAJ

Dintotdeauna, civilizaţiile străvechi au încercat să vindece bolile care le afectau, prin tehnici de masaj, folosirea plantelor medicinale şi a dietei. Ca metodă empirică de tratament, masajul a fost practicat cu cinci milenii în urmă, fiind cunoscut în toate focarele de civilizaţie ale lumii antice – Egipt, China, Japonia, India.

Boala este, de fapt, o îndepărtare de esenţa propriei fiinţe; un om bolnav nu mai este el însuşi, nu se mai cunoaşte pe sine, îşi este sieşi străin. În consecinţă, adevărata vindecare presupune regăsirea de sine, cunoaşterea naturii profunde a fiinţei.

Aşa cum se specifică în medicina indiană, formele subtile ale fiinţei umane se nasc primele şi sunt ultimele care dispar. De fapt, în jurul oricărui om şi oricărui corp din univers există un halou de formă ovoidă, vizualizat de clarvăzători. Acest halou, pe care-l denumim aură, nu e decât un fluid energetic ce înconjoară corpul fizic ca un nimb strălucitor şi colorat. De altfel, Kirlian a evidenţiat această aură energetică, folosind o peliculă de film mai specială,

pe care a pus o amprentă. Pe film a rămas conturul amprentei, înconjurată pe o anumită distanţă de un halou luminos. Apariţia bolilor poate fi considerată ca o perturbare primordială în structura acestei bariere subtile a organismului, fenomenul putând fi explicat pe baza principiului rezonanţei (din latină ,,resonare” = a răsuna, a repeta un sunet sau o vibraţie). Rezonanţa este fenomenul prin care energia caracterizată printr-o anumită frecvenţă a unui sistem vibrator se transmite la distanţă altui sistem vibrator aflat practic în repaus energetic pe acea frecvenţă. Pentru realizarea acestui transfer de energie şi informaţie de la focarul vibrator la cel aflat în repaos este necesar ca cele două sisteme să aibă caracteristici identice sau cel puţin foarte apropiate. Cu alte cuvinte, pentru ca o boală să pătrundă într-un organism, e necesar ca energia transmisă de acea boală să aibă un spectru de vibraţie foarte apropiat de cel prezent în aura energetică a organismului respectiv. Fenomenul e simplu şi real. Altfel, cum am putea înţelege de ce, deşi stând în acelaşi mediu, unii fac o boală, iar alţii nu? Tocmai datorită faptului că unii rezonează cu focarele emiţătoare din univers, în timp ce alţii nu. Tot astfel ne putem explica de ce unele persoane ne atrag (au desigur frecvenţe de vibraţie foarte apropiate de ale noastre), în timp ce alte persoane pur şi simplu ne displac, fără a şti de ce. Desigur, această aură poate fi influenţată în mod conştient, prin exerciţii cu caracter energetic sau meditaţii. ,,Energia cosmică este prezentă în întregul univers şi noi toţi suntem compuşi din energie. Corpul nostru absoarbe această energie din cosmos şi o stochează în chakre. Când avem nevoie de ea, o putem folosi, dacă suntem conectaţi la respectivul nivel energetic” (Sameer Kale).

Chakra înseamnă roată, constituind adevărate vortexuri de energie. În organismul uman există şapte astfel de centri principali ce subordonează toată energia, şi care-şi au proiecţia în axul coloanei vertebrale. Ele sunt plasate în acest mod deoarece fiecare chakra este în legătură cu un organ, o glandă sau un plex nervos. Cele şapte chakre funcţionează în interrelaţie. Hipo- sau hiperfuncţia unuia sau mai multor centri energetici determină dezechilibre, care, în timp, cauzează bolile.

Pentru clarvăzători, corpul fizic (sau MICROCOSMOSUL pe care el îl alcătuieşte întocmai ca o copie analogică a MACROCOSMOSULUI) apare (din punct de vedere al clarviziunii) înconjurat de o sferă luminoasă de energie (aură) mai mult sau mai puţin mare făcută dintr-o reţea densă de curenţi psihoenergetici distinct coloraţi ce curg şi vibrează oarecum asemănător cu reclamele luminoase alcătuite din tuburi colorate de neon.

Cercetătorii ce au studiat atent şi obiectiv meridianele clasice de acupunctură, au găsit, de asemenea, dovezi certe ale existenţei unor foarte fini curenţi biolectrici (variabili ca intensitate) şi a unor vortexuri de energie, care sunt uneori descrise a arăta precum CHAKRAS-urile şi care nu pot fi explicate prin corelarea principiilor obişnuite, fiziologice.

Armonia cotidiană, împlinirea şi echilibrul depind de influenţa chakrelor. Odată activate, trebuie învăţată dinamizarea lor, deoarece cu cât strălucirea lor este mai puternică, cu atât împlinirea va fi mai profundă.

Gândurile şi atitudinile noastre pot bloca energia care curge prin chakre. Emoţiile neexprimate, reprimate, pot conduce la supraîncărcarea chakrelor, şi la blocarea sau închiderea lor. Dacă o situaţie stresantă continuă foarte mult timp, chakrele se pot închide. Când chakrele sunt închise, energia nu poate fi transformată şi eliberată către corpul fizic. Această energie poate fi blocată în urma unor dureri şi traume de natură afectivă, deoarece incidentele de acest gen sunt stocate sub forma amintirilor, la nivel fizic, în muşchi şi în organe, provocând tensionarea şi/sau blocarea acestora, şi inhibând circulaţia liberă a energiei. Dacă energia nu curge liber prin centrii energetici, pot apărea probleme fizice în anumite zone, conducând la disconfort sau boală. Când o chakra este blocată, ea are nevoie să fie vindecată prin examinarea şi îndepărtarea barierelor. Deoarece chakrele funcţionează împreună ca un sistem, un blocaj la nivelul unei chakre poate afecta şi activitatea altei chakre.

Curăţarea chakrelor ajută la transformarea emoţiilor negative (şi dăunătoare) precum furia, mâhnirea sau vinovăţia, în energii pozitive. Chakrele sănătoase pot îmbunătăţi “starea de bine” la nivel fizic şi emoţional prin curgerea continuă, împrospătarea şi vitalizarea energiei.

Muladhara chakra- primul centru de forţă, colorat în roşu, are ca proiecţie în corpul fizic jumătatea distanţei dintre anus şi sex. Pentru clarvăzători el apare ca o floare de lotus cu 4 petale, punându-ne în rezonanţă cu energiile subtile ale „pământului”. În centrul rădăcină, cum mai este numit, este înmagazinată energia sexuală, însă societatea influenţează negativ manifestarea armonioasă a acestei chakra. Ea are trei porţi de manifestare: prima este orală – gura, a doua este anală şi a treia este genitală. Copilul îşi începe viaţa cu manifestarea orală, şi din cauza educaţiei greşite mulţi oameni rămân la acest nivel. De aceea sunt atât de răspândite fumatul, obiceiul de a mesteca gumă şi de a mânca întruna. Puţini oameni trec de nivelul oral şi devin ataşaţi de cel anal, datorită forţării copiilor de a merge la toaletă, când e nevoie de ani pentru ca ei să-şi contoleze mişcările intestinale. De aceea există atât de multă constipaţie în lume. Nici un animal nu suferă de constipaţie, ci numai omul. Constipaţia este mai mult psihologică, este o perturbare a lui Muladhara. Dacă oamenii rămân fixaţi oral sau anal, ei nu vor trece niciodată la genital, organele sexuale devin mai puţin importante. Dacă totuşi unii devin genitali, există la ei un mare sentiment de vinovăţie legat de sex: sexul înseamnă păcatul; sexul a fost condamnat atât de mult, încât energia sexuală a rămas fixată undeva: oral, anal, genital, fără a urca mai sus. Muladhara chakra trebuie să fie relaxată, purificată şi integrată; trebuie eliminate toate tensiunile de la acest nivel. Ea trebuie să funcţioneze armonios, şi doar atunci energia va începe să ascensioneze. Pentru eliberarea orală ţipetele, râsul, strigătele, plânsul, sunt foarte utile. Pentru fixaţia anală, exerciţiile de respiraţie, meditaţia, au o valoare uriaşă. Centrul sexual trebuie să fie eliberat de povara vinovăţiei, a condamnării. O persoană cu o Chakra-Rădăcină sănătoasă este flexibilă, echilibrată, şi rămâne “împământată” în timpul schimbării.

Muladhara chakra acţionează sinergic cuSwadhisthana chakra- cel de-al doilea focar energetic plasat în plan subtil imediat

deasupra pubisului, colorat în portocaliu, reprezentat simbolic printr-o floare de lotus cu 6 petale. Aceşti doi centri au fost cel mai puternic perturbaţi de societate. Dacă aceşti doi centri fundamentali sunt armonioşi, următorii 5, care sunt utilizaţi mult mai rar de omul obişnuit, vor fi mai uşor de armonizat. Din punct de vedere psihic este asociat cu bucuria şi sociabilitatea, controlează dorinţa nestăvilită, imaginaţia exuberantă şi debordantă, instinctualitatea, libidoul, asigură activitatea armonioasă a aparatului genital atât la bărbaţi cât şi la femei şi funcţia procreativă a speciei umane. Este chakra „apelor”, conferind control asupra secreţiilor menstruale, salivei, urinii, spermei, secreţiilor vaginale apărute în timpul contactului sexual şi lichidului de lubrifiere atât la bărbat cât şi la femeie.

Dacă această chakra nu este reîncărcată, ea va apela la toate celelalte chakre pentru a se umple, şi în final va goli întreg corpul de energie. Dezechilibrul acestei chakre se poate manifesta prin inhibiţie sexuală.

Manipura chakra, situată la aproximativ 2 degete deasupra ombilicului, colorată în galben, reprezentată simbolic printr-o floare de lotus cu 10 petale, conexă cu energia de „foc”. Această energie amplifică puterea voinţei, personalitatea, dinamismul, armonia, stăpânirea de sine, inteligenţa necesară unei bune integrări în societate, fericirea şi creativitatea. Ea înseamnă „diamant”.

Dezechilibrul acestei chakre se poate manifesta prin sentimentul de descurajare, incertitudine, neputinţă, sau prin nevoia de a-i controla pe ceilalţi sau de a controla toate evenimentele. Această chakra este centrul identităţii personale. Numai omul e capabil să aibă acest centru preţios. Animalele nu există decât cu primii doi centri. Din păcate, şi milioane de oameni există numai cu aceşti doi centri.

Anahata chakra- ca proiecţie în planul fizic este localizată în centrul pieptului, colorată în verde, reprezentată printr-o floare de lotus cu 12 petale, identificată cu energia de „aer”. Energia de aer are o frecvenţă de vibraţie mai înaltă decât energiile de pământ, apă şi foc prezentate anterior, astfel încât putem afirma că fiinţa umană dominant activată la acest nivel are un grad de elevare spirituală superior fiinţelor dominant activate la nivelul primilor 3 centri de forţă. Este punctul central al sistemului chakrelor (trei centri sub ea, trei centri deasupra ei), şi este crucial în păstrarea echilibrului. Trezirea acestuia amplifică gradat starea de candoare, dăruire, puritate, de iubire altruistă şi dezinteresată, compasiune, blândeţe afectivă şi toleranţă plină de înţelepciune, stare de profundă împăcare şi echilibru lăuntric.

Dezechilibrul Chakrei Inimii se poate manifesta prin neputinţa de a oferi/primi iubire, dependenţa de alte persoane, depresie, şi altfel de relaţii disfuncţionale. Mesajul Chakrei Inimii este acela de a-i accepta pe ceilalţi aşa cum sunt şi de a-i iubi necondiţionat.

Vishuddha chakra- în limba sanscrită înseamnă curat, pur, nepătat, greu de atins. În plan fizic este situată central în zona anterioară şi mijlocie a gâtului, colorată în albastrul-cerului sau turcoaz şi este reprezentată simbolic printr-o floare de lotus cu 16 petale prin care circulă energia de „eter”. Această energie determină o stare specifică de trăire a timpului, simţ estetic, intuiţie, puritate, elocvenţă, aspiraţie către perfecţiune şi este asociată cu prietenia, loialitatea, deschiderea şi comunicarea sincera. Persoana dominant activată la acest nivel emană spontan o aură de mister şi fascinaţie.

Chakra se închide în urma sentimentelor de durere sufletească, sentimente neaşteptate de frică şi furie, abuz emoţional şi fizic, necinste, bârfă, şi a oricăror forme de abuz cu substanţe care trec prin gât, provocându-i daune, inclusiv alcool, tutun, droguri, medicamente (chimice) sau insaţiabilitate alimentară.

Ajna chakra- – „ordin, poruncă”, mai este numită şi ochiul divin sau al treilea ochi, situat la 1 cm înafara zonei dintre sprâncene, reprezentat simbolic sub forma unui cerc cu 2 petale strălucitoare prin care circulă energiile mentale. Această energie amplificată conferă o mare putere de concentrare şi focalizare mentală, o extraordinară capacitate de control asupra corpului vizibil şi asupra corpurilor invizibile, precum şi atingerea capacităţilor paranormale de clarviziune spirituală. Culoarea corespondentă: indigo.

Este centrul pentru maturitatea psihologică şi pentru principiile etice şi filosofice. Când este activată complet, această chakra stimulează ambele emisfere ale creierului. Emisfera dreaptă controlează intuiţia şi activitatea creativă. Emisfera stângă controlează gândirea raţională şi analitică. Atunci când cele două emisfere lucrează împreună, se formează o imagine armonioasă asupra realităţii, care constă în gândire logică, imaginaţie şi intuiţie. Este acea parte a minţii unde ne transformăm vieţile, unde ne încărcăm cu vitalitate şi de unde ne conducem visele.

Pentru a activa complet această chakra este necesar să ne examinăm cu adevărat ideile auto-limitatoare, care ne marginesc devenirea.

Sahashrara chakra- cunoscută sub numele de centru subtil coronar, situată la aproximativ 3 degete deasupra creştetului capului, apare clarvizibil sub forma unui cerc perfect de 1000 petale (lotusul cu o mie de petale). În fiinţa umană, reprezintă focarul spiritual suprem, fiind mai mult decât o chakra. Culoarea corespondentă: violet.

Chakra Coroanei ne aduce perspicacitate, minte pătrunzătoare, o cunoaştere mai exactă a ceea ce suntem capabili să îndeplinim, şi cunoaşterea scopului nostru cel mai înalt. Pentru a activa complet Chakra Coroanei, nu este necesar să renunţăm la lume şi la aspectele ei materiale. Scopul nostru trebuie să fie acela de a înţelege că suntem aici, pe Pământ, pentru a fi fericiţi şi pentru a îndeplini năzuinţa sufletului nostru către iubire, pace şi bucurie.

Filosofia medicinei chinezeşti se rezumă la teoria Yin şi Yang, în care Yin este feminitatea, pasivitatea, receptivitatea, negativitatea, energia lunară, rece, intunericul, partea densa, ce produce forma(organele pline), dezvolta viata, partea stanga, partea de jos, partea interioara, fata anterioara, materiala, iar Yang este masculinitatea, activitatea, emisivitatea, energia solară, caldura, lumina, fata exterioara, posterioara, pozitiva, organele goale, ce produc energie si creaza viata, partea dreapta, partea de sus, partea subtila, imateriala. Yin şi Yang reflectă opoziţia dintre noapte şi zi, alternanţa dintre întuneric şi lumină, a frigului cu căldura, etc. Yin si Yang sunt 2 forme opuse si complementare, ce nu pot exista independent unul inafara celuilalt, ci se transforma din unul in altul, cresc şi descresc într-o mişcare de flux şi reflux care afectează întreaga natură, formând Tao – legea unică ce configurează Universul ca un tot perfect. Energia rezulta din complementaritatea acestor doua fenomene opuse, devenind emanarea subtila a materiei.

Exista insa, mai mereu dezechilibre la nivelul celor 2 energii, proportiile lor nemaifiind egale in toate fenomenele. Atunci cand materia prevaleaza in raport cu energia, exista exces de yin, si scaderea aspectului yang, ceea ce determina o tipologie mai lenta, apatica, introvertita, postura corpului este mai mereu cu spatele incovoiat, iar atunci cand energia prevaleaza asupra materiei, exista exces de yang si micsorarea aspectului yin, ceea ce antreneaza o personalitate mult mai activa, dinamica, agitata, cu o viata instabila, usor adaptabil,uneori orgolios, afisand un aer de superioritate, mersul este agitat, cu capul sus. Foarte putine persoane au un echilibru perfect intre yin si yang, iar acest lucru se manifesta printr-o viata linistita si calma, nu se alarmeaza pentru nimic, nu cauta placerile, se conformeaza legilor naturii, modest, cu spirit conciliator, ii convinge pe ceilalti prin virtute si nu prin forta.

La nivelul afectiunilor, se reflecta de asemenea dualitatea Yin/ Yang:Afectiune Yang Afectiune Yin

Boala acutaAparitie bruscaEvolutie rapidaCaldura, febra, agitatieFata rosie, congestionataInsomnieSe dezvelesteSete cu preferinta bauturilor reciVorbeste si se misca mult

Boala cronicaAparitie progresivaEvolutie lentaFrig, apatiePaloarea feteiHipersomnieIi place sa fie invelitLipsa setei, cu preferinta bauturilor caldeTacut, astenic

Desi in general femeile sunt de stuctura yin iar barbatii de structura yang, din punct de vedere structural, ca temperament pot exita femei yand sau barbati yin. Totul este relativ, existand o maniera non absoluta de a gandi.

După cum afirmă medicina chineză, există practic o ,,roată a succesiunii afecţiunilor organice“, astfel încât un organ odată afectat, în timp va determina şi afectarea celorlalte organe căci organismul uman este un sistem viu, iar un sistem viu înseamnă mai mult decât suma componentelor puse în contact. Să facem un experiment mintal simplu: dacă avem la dispoziţie componentele fizice care alcătuiesc organismul uman (inimă, plămâni, ficat, rinichi, etc.) şi încercăm să le asamblăm, vom crea un om ? Bine-nţeles că nu. Deci, există o structură mult mai subtilă a fiinţei umane, există o legătură indisolubilă a componentelor corpului fără de care noi n-am putea fiinţa. Şi orice perturbare a acestei anatomii subtile va atrage după ea o succesiune de noi perturbări, astfel încât nu putem afirma că un organ afectat nu va determina şi afectarea organelor cu care este în conexiune permanentă.

Energia provine din mai multe surse:1. energia sexuala (ancestrala), este energia pe care stramosii ne-o transmit inmomentul conceperii, prin unirea energie tatalui (yang) si a mamei (yin). Este energia cu care ne nastem si care determina temperamentul si vitalitatea pe toata durata vietii. Aceasta energie se regaseste in rinichi (poarta vietii), si este capitalul vital oferit la concepere de catre cei 2 parinti, nu poate fi crescuta cantitativ, dar poate fi imbunatatita calitativ. Daca insa nu stim sa o pastram, prin epuizarea ei se instaleaza moartea. Energia vitala se epuizeaza in urma exceselor sexuale, a surmenajului fizic, a tulburarilor emotionale, exces de activitati mentale sau fizice sau a unei alimentatii incorecte.

2. energia alimentara – provenita din calitatea alimentelor, metabolizate de stomac3. energia respiratorie, metabolizata de plamani, si care poate fi imbunatatita prin exercitii respiratorii, Qi Gong si Tai Chi4. energia defensiva (de aparare), circula la suprafata pielii in timpul zilei si in profunzime in timpul noptii, distribuindu-se in toate organele interne. 5. energiile mentala si spirituala – inima este cea care difuzeaza energiile emotionale in celelalte organe, exprimate prin bucurie si prin viata emotionala. Rinichiul, la polul negativ se manifesta prin teama, iar la polul pozitiv prin vointa, dorinta de a realiza si de a duce la bun sfarsit o actiune. Ficatul se manifesta prin furie, iar benefic in imaginatie, in capacitatea de a te apleca spre ceilalti (compasiune). Plamanii se exprima prin tristete, sau prin introspectie, introversie, dreptate si curaj, in timp ce splina si pancreasul se manifesta prin griji excesive, obsesii sau pierderi de memorie, iar pozitiv prin reflectie, judecare, simtul realitatii, concentrare. Cand apare un dezechilibru energetic, acesta poate fi de tip:

- vid de energie: astenie, paloare, voce slaba, ameteli, respiratie scurta, superficiala, transpiratii spontane, palpitatii, dureri lombare, diaree, cicluri abundente, rosii, in avans, la cel mai mic efort simptomele se agraveaza. In cazul nerezolvarii vidului energetic, se ajunge la situatia mai grava de

- prabusirea energiei, in care toate simptomele descrise anterior sunt mult mai grave,iar caracteristic este aparitia prolapsului (stomac, intestine, uter, vezica, anus).

- plenitudine de energie: jena respiratorie, prin incarcarea pulmonara, distebsie abdominala, transpiratii calde, abundente, persoana hiperdinamica, hiperactiva, cu voce puternica

- staza de energie: senzatii de dureri sau chiar de formatiuni ce parca apar sau dispar, senzatie de nod la nivelul abdomenului, depresie, iritabilitte, schimbari frecvente de dispozitie, suspin frecvent

- rebeliunea energiei: circulatia normala a energiei prin organe este reprezentata schematic mai jos:

Plaman — Cord ↓ ↓ ↑Stomac — Splina ↓ ↑ ↑Ficat — Rinichi

Atunci cand energia Plamanului, care in mod normal coboare, urca, apar: tuse, astm, bronsita, expectoratii, hemoptizii

Atunci cand energia Cordului urca, in loc sa coboare, apar:agitatie mentala, anxietate, insomnie, psihoza, obsesii

Daca energia splinei coboara: inapetenta, diaree, prolapsDaca energia stomacului urca: sughit, eructatii acide, greata, varsaturi, digestie lenta,

hipersalivatie, gingivite, balonari, dificultate de a ramane culcat Energia Ficatului ascensioneaza: migrena, cefalee, iritabilitate, depresie. Ficatul poate

invada Stomacul si apar: epigastralgii, gastrite, ulcer.Cand energia Rinichiului urca, apare astmul, retentie de urina, edemeÎn medicina chineză, cele zece organe vitale sunt clasificate în cinci perechi, fiecare

dintre ele fiind alcătuită dintr-un organ Yin (organe „pline”), şi unul Yang (organe „goale”). Organele Yin sunt mai vitale decât cele Yang, iar disfuncţiile acestor organe provoacă cele mai mari probleme de sănătate (cancere, afecţiuni degenerative, afecţiuni autoimune, etc.). Organele nu sunt cuplate în mod arbitrar, ci sunt legate prin relaţii funcţionale şi anatomice concrete:

inima (organ Yin)– „conducătorul organelor vitale” – dominată de Foc, reglează toate celelalte organe prin controlarea circulaţiei sanguine, este sediul mentalului, expresia spiritului, exprimarea emotiilor. Inima este asociată cu intestinul subţire (organ Yang), ce separă produsele pure şi cele impure, absoarbe elementele nutritive, pe care le trimite apoi spre inimă, pentru ca acestea să poată circula prin corp. Impurul este indreptat catre intestinul gros si vezica.

rinichii (organ Yin) – dominati de apa, contrabalanseaza inima, generand frigul si facand ca energia sa coboare. Filtreaza lichidele si sangele. Prin continerea energiei ancestrale mostenite de la parinti, confera individului capacitatea de rezistenta fizica, precum si capacitatea de a aduce pe lume un copil. Atunci cand rinichii sunt slabi, apare oboseala, insomnia, edeme, rezistenta scazuta la efort, teama si lipsa de vointa. Vezica urinară este legată funcţional de rinichi, în calitate de partener Yang. Are rol de a stoca lichidele eliminate prin celelalte organe.

ficatul (organ Yin), dominat de Lemn, este reşedinţa metabolică a corpului, fiind responsabil în mod direct de starea generală de sănătate a unei persoane. Atunci cand energia ficatului este dereglata, manifestarile sunt furia, migrena, depresia, probleme hormonale si tulburari de ciclu menstrual, probleme musculare. Partenerul Yang al

ficatului este vezica biliară, a cărei relaţie funcţională intimă cu ficatul e recunoscută de medicina occidentală. Vezica biliara depoziteaza bila care se varsa in duoden, pentru a ajuta digestia si excretia. In plan mental, este implicata in decizie. Ficatul se echilibreaza cu plamanii.

plămânii, dominaţi de Metal – aşa cum afirmă textele medicale chineze, plămânii guvernează atât respiraţia, cât şi circulaţia energiei (qi). Joaca un rol important in repartizarea lichidelor in corp. Tulburarile respiratorii (tuse, bronsita, astm), si ale pielii (eczeme, urticarie, herpes), rezulta din blocarea acestei functii. Plămânii Yin sunt asociaţi intestinului gros Yang. Acest lucru se explica prin faptul ca, pentru a elimina deseurile alimentare, intestinul gros are nevoie de aerul inspirat. Afecţiunile respiratorii sunt în general însoţite de constipaţie, iar constipaţia cauzează de obicei disconfort la nivelul pieptului.

splina-pancreasul, dominat de Pământ, controlează producerea enzimelor vitale necesare pentru digestie şi metabolism. Această funcţie este în directă legătură cu partenerul său Yang asociat – stomacul. Dacă pancreasul nu reuşeşte să producă suficiente enzime, digestia la nivelul stomacului stagnează, producând fermentarea mâncării şi putrezirea în locul digestiei. Afectiunile la nivelul splinei-pancreas se manifesta prin excese de secretii (mucozitati, acumulari de lichide la nivelul articulatiilor, pierderi vaginale).

Aceasta teorie, din punct de vedere al medicinii clasice, pare sa aiba o logica in ceea ce priveste legatura ficatului cu vezica biliara, a rinichiului cu vezica, dar mai dificil de observat in asocierea splinei cu stomacul, a inimii cu intestinul subtire si a plamanului cu intestinul gros. Daca insa ne raportam la cunostintele din embriologie, constatam ca aceasta legatura nu este deloc arbitrara, pentru ca ele deriva, din acelasi mugure embriologic.

FORMAREA FLUIDELOR CORPORALE

Plaman piele, muschi

Pur1

Alimente din Stomac si Splina lacrimi,

sudoare pur3 Rinichi impur 1

Intestinul subtire Vezica urinara (prin sangele inimii) pur2

impur2 impur3

Intestin gros Urina

Scaun

Teoria celor Cinci Activităţi Elementare (Lemn, Foc, Pământ, Metal, Apă) explică asocierea cosmologică dintre om şi univers, descriind legile universale generale: legea producerii sau a generarii, legea contraproducerii, legea controlului sau legea de dominare si legea contracontrolului. De asemenea, fiecare din aceste 5 elemente au corespondenta in caracteristicile fizice, psihologice, in reprezentarea organelor de simt, a gusturilor, culorilor, sunetelor, etc. Aceste elemente reprezinta manifestari ale ritmurilor anotimpurilor si ale schimbarilor energetice de-a lungul vietii.

în cadrul legii de producere sau legea mama-fiu, fenomenele naturii urmeaza un ciclu normal, in care fiecare forţă ia naştere din una din celelalte forţe: Lemnul arde pentru a genera Foc. Focul produce cenuşă, care generează Pământ. Pământul generează şi scoate la iveală Metalul. Atunci când este încălzit, Metalul se topeşte, generând elementul Apă. Apa ajută la creşterea plantelor, generând astfel Lemn, si ciclul se reia.

patologic este ciclul invers, devenind in acest caz legea de contraproducere sau de revolta a fiului impotriva mamei (fiul este mai puternic si domina mama): energia inimii se va intoarce impotriva ficatului, a ficatului impotriva rinichiului, a rinichiului impotriva plamanului, a plamanului impotriva splinei si a splinei impotriva inimii.

Ciclul de producere (generare)

în cadrul ciclului de control sau de dominare însă, una dintre forţe isi controleaza opusul si mentine sistemul in echilibru: Lemnul se hraneste din Pământ. Pământul indiguieste Apa, Apa stinge Focul, Focul topeste Metalul, iar Metalul taie Lemnul. Aceasta lege este foarte necesara, fara ea sistemul ar fi unul de crestere continua, ceea ce este practic imposibil.

la modul patologic, aceasta lege, daca se produce in sens invers, devine legea de contradominare, care se manifesta atunci cand Apa inunda Pamantul, Pamantul suprima Lemnul, etc.

Ciclul de control (dominare)

Cele Cinci Activităţi Elementare au şi alte asocieri primare, dintre care cele mai importante sunt redate în tabelul următor:

Element Lemn Foc Pământ Metal ApăOrgan Yin Ficat Inimă Pancreas Plămâni Rinichi

Organ Yang

Vezică biliară

Intestin subţire

Stomac Intestin gros Vezică urinară

Simţ controlat

Vedere (ochi)

Vorbire (limba)

Gust (gura) Miros (nas) Auz (ureche)

Hrăneşte Tendoane Vase de sânge

Muşchi Piele Oase

Se extinde la nivelul

Unghiilor Culorii pielii

Buzelor Părului de pe corp

Părului de pe cap

Lichid secretat

Lacrimi Sudoare Salivă seroasă Mucus Urina

Emoţii negative

Furie, manie,agresi

vitate

Bucurie excesiva/

ura

Îngrijorare, obsesii

Supărare, tristete

Frică/groază

Emotii pozitive

Bunatate, tandrete

iubire judecare,concentrare

curaj vointa

virtuti compasiune misticism reflectie dreptate intelepciuneIntelectual imaginatie spiritualita

teMemoria trecutului

analiza Memoria recenta

Anotimp Primăvară Vară Mijlocul verii Toamnă IarnăCuloare Verde Roşu Galben Alb Albastru/negru

Tip periculos de vreme

Vânt Căldură Umezeală Uscăciune Frig

Direcţii Est Sud Centru Vest NordTipuri de evoluţie (etape)

Naştere/germinaţie

Creştere Transformare Recoltare/ declin

Stagnare/stocare

Sunete Ş Ha Ho S CiuMirosuri acrit De ars Parfumat alterat Putred

Perechi de numere

3 şi 8 2 şi 7 5 şi 10 4 şi 9 1 şi 6

Perioade ale zilei

Dimineaţa Amiaza După-amiaza Seara Noaptea

Planete Jupiter Marte Saturn Venus Mercur Aroma acru amar dulce picant sarat

Cereală benefică

Grâu Mei Secară Orez Fasole

Explicatii ale tabelului: - legatura plamani-piele se explica cu ajutorul exercitiilor de Qi Gong si Tai Chi, prin care

invatam sa respiram prin porii pielii. Explicatia legaturii cu nasul ca organ de simt se face plecand de la principalul organ de inspiratie, pentru oxigenarea corecta a pielii.

- Ochii reflecta circulatia sangelui prin ficat: daca ficatul este hiperactiv, vor aparea ochi rosii, iritati, daca dimpotriva ficatul este deficient sau blocat, duce la diminuarea vederii.

- Buzele carnoase, bine conturate, arata forta splinei, buzele subtiri si aproape lipsite de culoare – o deficienta a acesteia

- O limba de o mobilitate normala indica o inima sanatoasa, in timp ce o limba lipsita de flexibilitate, rigida, cu fisuri, indica tensiuni ale inimii. Limba flasca, deficienta majora a inimii.

- Urechile sunt in legatura cu rinichii, iar urechile groase, carnoase, cu lobi mari, arata o energie buna a rinichiului. Urechile subtiri si mici exprima o deficienta a energie rinichilor si un slab potential sexual, diminuarea auzului indica declinul energiei rinichiului.Dintii, oasele, parul, sunt tot manifestari ale vigorii rinichilor si ale sexualitatii. Imbatranirea se manifesta prin scaderea energiei rinichilor si a energiei sexuale, care se traduce prin carii dentare, gingivite, paradontoze, rigiditatea coloanei vertebrale, diminuarea pana la pierderea memoriei recente (uita ce a mancat acum 5 minute) si a facultatilor mentale, declinul potentialului sexual. Pierderea parului, grizonarea, sunt alte indicii ale incetinirii functionarii rinichilor.

- in ceea ce priveste emotiile, chinezii afirma ca a avea emotii negative este normal, in timp ce a avea emotii pozitive se invata prin constientizare, prin vointa, prin puterea de a transforma negativul in pozitiv, prin meditatie si printr-o alimentatie adecvata. Iar daca reusim sa transformam emotiile negative, problemele organice si fizice dispar, treptat, de la sine.

Asa cum o persoana, am remarcat la inceputul prezentarii, poate fi incadrata intr-otipologie Yin sau Yang, tot astfel, putem identifica un tip de personalitate, in functie de cele 5 elemente, prin predominanta unuia dintre ele. De asemenea, exista o asociere intre predominanta unuia dintre elemente si caracterul Yin/Yang: Constitutiile Lemn sau Foc sunt Yang, si ei sunt cei carora li se recomanda un regim vegetarian (carnea amplificand excesiv energia Yang), Constitutiile Metal sau Apa sunt Yin, iar Pamantul este singura constitutie neutra.

Tipul constitutional predominant poate fi determinat prin testul caracterologic ce va fiexpus in continuare, sau dupa anumite caracteristici usor de identificat la fiecare persoana in parte:

Manifestarile constitutiei Lemn Exista o slabiciune naturala a ficatului si vezicii biliare, ce se reflecta la nivelul

meridianelor, si care se exprima asupra organelor corespondente (muschi, ochi, unghii): musculatura este proeminenta, umerii sunt lati, independent de inaltime, tenul are o tenta verzui, ochii sunt mari, si poate prezenta miopie, conjunctivite, unghiile sunt patrate, solide, palma si degetele au numeroase linii. Este caracterizat prin agresivitate, furie, agitatie, dar care cu perseverenta se pot transforma in compasiune, bunatate, tandrete. Are un caracter instabil si imprevizibil, este activ, neobosit. Are multe idei si imaginatie bogata. Actioneaza si reactioneaza fara sa reflecteze, din impuls si intuitie, poate ajunge pana la crize de tipat, gesticulatii, de a sparge obiecte (furia il orbeste), dar isi regreta apoi excesele. Este o natura razboinica (bataios, sef de banda in copilarie), exuberant, optimist, vorbeste usor in public. In dragoste are tendinta spre infidelitate, este foarte nerabdator, ii place actiunea, decizia. Este suparat de vantul primaverii, se culca tarziu si se trezeste greu dimineata, prefera, atunci cand e in deficit energetic, gustul acru, dar il respinge cand e in plenitudine. Poate fi predispus la urticarii (afectiune de vant), migrene, crize de hipertensiune/ hipotensiune (Lemnul genereaza Focul), depresii, tulburari menstruale, excitabilitate tiroidiana, dureri articulare si musculare, chiar pana la acumularea de acid uric(guta) si la hepatite sau afectiuni biliare.

Poate fi asimilat caracterului coleric:generos, vital si exuberant, optimist, cu o activitateintensa, febrila, multipla. Este un revolutionar convins, inzestrat cu aptitudini oratorice. Valoarea dominanta: ACTIUNEA.

Manifestarile constitutiei FocExista o slabiciune naturala a inimii, intestinului subtire, pericardului si a celor 3 focare. Se

manifesta prin ten rosu, mana lunga, fina, delicata, cu degete lungi, subtiri, unghii rotunde, ascutite, ochi frumosi, expresivi, cu o necesitate mica de somn, un comportament dinamic, caracterizat prin indisciplinare in copilarie, agitatie, iar la varsta adulta prin revolta, indignare, cautarea dreptatii si a cauzelor nobile. Vorbeste tot timpul si are un timbru al vocii puternic, este agitat. Este caracterizat printr-o putere de concentrare si o inteligenta superioare. Are nevoia de a fi remarcat de ceilalti, avand chiar o atitudine disimulata, doar pentru a atrage atentia. Se teme de caldura verii datorita excesului de Foc intern, prefera gustul amar. Afectiunile ce pot aparea sunt: boli febrile, convulsii, hipertensiune, tahicardie, varice, hemoroizi, arterita membrelor inferioare, angina pectorala. Sunt persoane usor influentabile (repede sedus, repede consolat), cu emotii fluctuante (alternanta rasului si a plansului fara motiv).

Este asimilat caracterului nervos, cu o dispozitie variabila, dorinta de a atrage atentiaasupra lui, are nevoie de schimbari pentru a nu cadea in rutina si plictiseala. Valoarea dominanta: DIVERTISMENTUL.

Manifestarile constitutiei PamantExista o slabiciune naturala a splinei, pancreasului sau/si stomacului, acestea cedand

energia in exterior pentru a determina constitutia: fata este rotunda, tenul are o coloratie normala, nici palida, nici rosu intens, buzele sunt carnoase, mari, narile sunt deschise. Mana

este patrata, scurta, dolofana, cu degete scurte si groase, unghii patrate si scurte, tendinta chiar catre obezitate. Tipul echilibrat este vesel, lipsit de griji (plesneste de sanatate), este un mare gurmand si somnoros. Ii plac mancarurile cu sos si deserturile, avand atractie pentru dulciuri. Este usor de perturbat la sfarsitul fiecarui anotimp, ii este teama de umiditate, poate prezenta gastrite, ulcer, hernie hiatala, diabet, obezitate, celulita, colita, diaree/constipatie, probleme la nivelul gurii (salivatie excesiv, afte).

Constitutia Pamant cu predominanta Stomacului (caracterul sangvin) – ii place sa invingaobstacolele, are ambitia succesului, a reusitei sociale, dublata de oportunism, ceea ce-l ajuta in realizarile sale. Extravertit, stie sa faca observatii exacte si da dovada de un remarcabil simt practic. Stie sa manevreze oamenii si este un diplomat abil, avand spirit de initiativa. Daca devine dezechilibrat, incepe sa emita judecati asupra celorlalti, asupra evenimentelor, este superficial si impulsiv. Valoarea dominanta: SUCCESUL SOCIAL.

Constitutia Pamant cu predominanta Splinei- pancreas (caracterl amorf)- Rezista la efortdar nu are initiativa, executa daca i se impune. Merge dupa principiul „totul se va aranja de la sine”. Nu este niciodata furios, ii place sa asculte, in schimb este putin ambitios, neglijent, se multumeste cu strictul necesar. Daca e dezechilibrat, poate evolua spre manipulare, obsesie, ancorare puternica in planul material. Este apatic in vorbe si gesturi, ii place sa doarma mult. De cele mai multe ori este cel ce aplaneaza conflictele, fiind toleran si bland. Lasa lucrurile in asteptare, crezand ca dispune de timp. In cazul unui conflict nu reactioneaza, cauta solutii, avand capacitatea de a privi totul cu entuziasm. Prefera dulcele, este cel mai gurmand din toate temperamentele, avand o foame brusca si violenta. Prezinta probleme cu reglarea glicemiei. Este un mare distrat, uitand fapte si evenimente. Valoarea dominanta: RABDAREA.

Manifestarile constitutiei MetalAu slabiciune a plamanilor si/sau a intestinului gros, pielea este albicioasa, nasul puternic

si lung, silueta inalta, usor curbata, ingust in spate, palma ingusta, degete lungi usor indoite spre in spate, unghii rotunjite si plate.

Daca predomina intestinul gros (caracter flegmatic): privirea este clara, inspirandincredere, este capabil de mari performante, are o stralucire atragatoare. Are tendinte spre tristete, melancolie, oboseste usor, lipsa de tonus, se misca si vorbeste lent, se culca si se trezeste devreme, are nevoie de perioade frecvente de repaus. Isi calculeaza dinainte actiunea, respecta principiile si are spirit disciplinar. Reactioneaza mental la conflicte, ignorand total factorul emotional, intuitia. Este tenace, ii place analiza. Mai curand introvertit, rabdator, tenace. Poate apare constipatie, enurezis, la baieti necoborarea testiculelor, la fete intarzierea menstruatiei la pubertate. Prezinta intoleranta digestiva, diaree cronica dimineata la trezire. Prefera gustul picant si condimentele. Valoarea dominanta:LEGEA

Daca predomina plamanul (caracter apatic), este inchis, secretos, intors catre el insusi, taciturn, putin inclinat spre sporovaiala, meticulos, ii place ordinea, disciplina, legea, ii place sa aiba relatii apropiate cu putine persoane (2-3). Cel mai putin vorbaret dintre oameni, ii place singuratatea. Dificultate in a ierta, dorind sa se razbune sau sa faca dreptate. In discutii este orgolios si foarte critic. Este fidel (si prin atasamentul sau fata de lege, opunandu-se desfacerii legaturilor) si capabil de o mare compasiune. Este ostil la schimbare, conservator. Plamanii semnifica pielea, de unde aparitia problemelor cutanate: acnee, eczeme, psoriazis, micoza. Toamna este predispus la raceala, rinite, faringite, bronsite, laringite, traheite, chiar astm. Oboseste usor, are nevoie de perioade frecvente de repaus, de somn. Are tendinta sa se culce si sa se trezeasca devreme. Valoarea dominanta: LINISTEA

Manifestarile constitutiei Apa (caracter sentimental)Slabiciune a rinichilor, suprarenalelor, vezicii urinare, glandelor sexuale. Tenul este inchis

la culoare, cu cearcane, sau umflarea ochilor. Este longilin, slab, aplecat spre inainte, cu capul si ochii spre in jos, oasele fetei proeminente, nas acvilin. Mana este scurta, patrata, de

consistenta moale (pare umflata), unghii plate, fragile, curbate spre in jos. Cand e echilibrat, are o viata sexuala puternica si energica (dar care il epuizeaza in timp), par des si puternic si este foarte creativ. Dezechilibrul se manifesta prin sentimente de descurajare, de izolare, de teama, si fluctuatii emotionale mari. Este introvertit, timid, nesatisfacut de el insusi si de viata. Se plange de soarta sa, strange elementele negative ale trecutului, este invidios, impins catre intriga si viclenie. Este monogam si fidel, dar gelos in mod feroce, bulversat de infidelitate. Au rezistenta la schimbare, datorita temerilor. Este sensibil la frig, cand picioarele si mainile sunt inghetate, resimtind frigul si in oase si in regiunea lombara. Pot apare otite (legatura cu urechea), reumatism, artroza, osteoporoza (hraneste oasele), cistite, incontinenta urinara, edeme ale ochilor si gleznelor, calculi renali, lombalgie, lombosciatica. Ii place miscarea si gustul sarat. Amintire exacta a trecutului, de care este atasat si dependent (memorie emotionala). Are idei, este ambitios, dar nu-i place sa actioneze, ramanand la stadiul de aspiratie (blocat de frica de a nu gresi). In caz de esec, se inchide si mai tare in frici, in caz de succes este discret, modest, umil. Uneori devine invidios, impins catre intriga, viclenie. Idealul sau este iubirea, dar melancolic si se plange adesea ca nu este inteles de cei din jur. Intra dificil in relatii cu ceilalti, are un puternic simt al naturii unde se izoleaza si se reincarca, cultivand detasarea si seninatatea. Valoarea dominanta: INTIMITATEA.

Daca are si o componenta de Foc (caracter pasional), are o tinuta mandra, eleganta, o buna parere despre sine, cu un aer de superioritate, de dispret. Ii este teama si de caldura si de frig, are un caracter excitabil, admite cu greu sa fie contrazis. Are sentimentul ca este respins, neinteles, persecutat. Devine autoritar, posesiv si gelos. Nu-si recunoaste lipsurile iar scopul lui este ca proiectul ce si l-a propus sa fie primul peste tot sau pe calea pe care si-a fixat-o. Admite cu greu sa fie contrazis, sacrifica totul si pe sine insusi pentru idealurile sale (ambitios). Nu-i place sa-si recunoasca neajunsurile, stie sa-si stapaneasca violenta. Valoarea dominanta: OPERA DE INDEPLINIT.

In practica, nu regasim constitutiile pure decat la foarte putine persoane, in general existand o combinatie a doua sau 3 constitutii, una dintre ele fiind usor predominanta.

Exista si cazul devierii de la un anumit tip constitutional, fie in sensul exacerbarii acestuia, sau a diminuarii. De aceea, diagnosticul va tine cont de toate cele prezentate pana aici si nu doar de tipul constitutional aparent.

MeditaţiileTrandafirul de aurNe întindem la sol. Închidem ochii şi respirăm calm de câteva ori. Ne imaginăm că

punem o sămânţă de trandafir sub buric. Acol, în interior, trandafirul de aur ăncepe să crească. Rădăcinile, numeroase şi puternice, coboară. Lujerul urcă în piept şi, în dreptul inimii, înfloreşte. Este de o frumuseţe inegalabilă. Emană o lumină blândă, galben-aurie. Lumina scaldă interiorul, fiecare parte a corpului. Lumina aceasta poate fi orice ne dorim: forţă, energie, sănătate, bucurie, curaj, etc. Când simţim că tot ce ne-am dorit ne-a dat liniştea necesară, readucem trandafirul la nivel de sămânţă, pe care o lăsăm acolo, sub buric. Rotim încheieturile mâinilor şi picioarelor şi deschidem ochii.

Meditaţia copaculuiÎn picioare, cu genunchii uşor flexaţi, tălpile paralele, musculatura coapselor şi fesieră

încordată, ne imaginăm că avem un copac în faţă, pe care îl strângem în braţe. Realizăm o armonizare cu energia copacului, preluând de la acesta tot ce este benefic. Dacă avem posibilitatea, chiar prindem în braţe un copac, imaginându-ne cum energia lui (yang) ne pătrunde prin creştetul capului, ne umple corpul, în timp ce prin palme se scurg energiile Yin.

Surâsul interior

Acest exerciţiu amplifică forţa organelor, conferă relaxare şi linişte. La nivelul ochilor, retrăim sentimentele pe care le-am avut într-un moment fericit din viaţa noastră. În acelaşi timp proiectăm în faţa noastră, vedem ca într-o oglindă, propriul chip surâzând. Energia surâsului o absorbim printr-un punct situat între sprâncene şi ochii închişi (al treilea ochi). Energia se revarsă în nas şi obraji, relaxează pielea muşchilor şi obrajilor, încălzeşte faţa. Ajunge în gură, pătrunde în maxilare, le relaxează, pătrunde în gât şi mângâie tiroida şi paratiroidele, de unde trece în stern, spre timus şi inimă. Ne simţim fiinţe pline de bucurie, lumină, iubire. Energia surâsului trece în plămâni, îi binedispune, îi înveseleşte, trece în ficat pe care-l îmblânzeşte, transformându-i mânia în generozitate, ajunge în splină şi pancreas îndepărtând neliniştea şi îndoiala, străbate rinichii şi suprarenalele, făcând ca frica să se preschimbe în veselie şi blândeţe, curaj şi tandreţe, coboară în zona organelor genitale şi în final energia încărcată cu toate aceste calităţi este adusă în ombilic şi stocată acolo. Apoi, din nou, de data asta în sens invers, energia parcurge drumul anterior, şi, prin surâs, detensionează ce mai este tensionat. Când energia surâsului a ajuns din nou în al treilea ochi, o coborâm prin esofag, ajunge în stomac, îl relaxează, umplându-l de bucurie, ajunge în intestinul subţire apoi în cel gros, şi din nou drumul invers de îndepărtare a oricăror tensiuni dacă acestea mai există. Din nou în mijlocul frunţii, energia fiind orietată spre creier. Ajunge în glanda pineală, în glanda pituitară şi în talamus, scaldă emisferele cerebrale, coboară prin coloana vertebrală până în sacru şi coccis. Din nou drumul invers cu surâs asupra părţilor parcurse, maximă detensionare.

În final stocăm energia în ombilic prin spiralarea ei mentală, punând palmele peste buric (stânga peste dreapta la bărbaţi, cu spiralarea energiei în sens orar, şi dreapta peste stânga la femei, cu spiralarea în sens antiorar de 36 ori). După care se inversează sensul şi la bărbaţi şi la femei, spiralarea făcându-se doar de 24 de ori.

Micul circuit cerescÎn medicina chineză, energia curge prin două canale principale:

- Vas Concepţie sau Yin care începe de la baza trunchiului, din perineu, într-un punct situat la mijlocul distanţei dintre anus şi sex. Urcă spre pelvis, trece prin organele abdominale, prin inimă, gât, pentru a se opri la mijlocul şanţului mento-labial, şanţul de sub buza inferioară.

- Vas Guvernator sau Yang care începe la jumătatea distanţei dintre vârful coccisului şi anus, parcurge zona lombară, urcă prin coloana vertebrală spre creier, ajunge în creştetul capului, coboară şi trece pe sub nas, până deasupra buzei superioare.

Cele două canale formează un circuit, organul care le conectează fiind limba. În timpul meditaţiei ce va urma, limb, din acest motiv, se va lipi de cerul gurii.

Ne imaginăm o bilă roşie nu mai mare decât inelul făcut de arătător şi degetul mare. Plasăm mintal această bilă sub ombilic. O coborâm până în punctul perineal, unde începe Vas Concepţie. O aducem în punctul dintre coccis şi anus, unde începe Vas Guvernator. O ridicăm pe coloană până în dreptul rinichilor. O mai ridicăm puţin până în dreptul glandelor suprarenale. O ridicăm pe coloană până la mijlocul spatelui. O ridicăm apoi până în dreptul cervicalei celei mai proieminente. O aducem în adâncitura de la baza craniului („groapa cu minciuni”). O urcăm în creştetul capului. O coborâm în mijlocul frunţii. O coborâm în punctul situat la baza gâtului, acolo unde se află tiroida. O coborâm în dreptul inimii, o coborâm în dreptul plexului solar, apoi o coborâm sub buric.

Respiraţia coloaneiÎn picioare, cu genunchii uşor flexaţi şi picioarele depărtate, bazinul împins pe spate,

braţele întinse deasupra capului, tragem de braţe ca şi cum am trage de o bară, timp în care expirăm. Capul este dat mult pe spate. Când braţele au ajuns în dreptul umerilor, împingem

bazinul în faţă, băgăm mult bărbia în piept şi împeunăm braţele în faţa frunţii, cu palmele făcute căuş. În acest timp expirăm profund. Exerciţiul are un efect profund de masare a organelor interne şi de elongare a coloanei.

Şiragul de perle În picioare, cu picioarele depărtate, cu mâinile întinse deasupra capului, degetele

încrucişate, ne aplecăm spre în faţă, fără a flexa coloana, între picioare şi trunchi formându-se un unghi de 90°. În acest timp inspirăm. Când am ajuns aproape de sol, ridicăm palmele prin faţa trunchiului, expirând, până ajungem în poziţia de plecare. Se repetă de 3 ori. Ne răsucim trunchiul spre stânga şi executăm aceeaşi aplecare pe inspir, dar de data aceasta spre piciorul stâng. Când ajungem aproape de sol rotim trunchiul spre piciorul drept şi revenim pe expir, ridicând braţele de-a lungul părţii drepte a corpului. Se repetă aceeaşi mişcare de 3 ori, după care shimbăm sensul (ne răsucim şi ne aplecăm spre dreapta, revenim pe partea stângă a corpului). Tot de 3 ori.

Sunete vindecătoareExerciţiul purifică, echilibrează global organismul, conferă bucurie, prospeţime,

tinereţe. - întotdeauna tehnica se practică stând pe un scaun cu spătar şi ţinând spatele drept- întotdeauna se vizualizează lumina, energia în culoarea corespunzătoare organului al

cărui sunet îl emitem- întotdeauna hrănim emoţiile pozitive care sunt asociate organului de care ne ocupăm- repetăm fiecare sunet de 3 ori (pentru un organ bolnav, de 33 ori)1. Sunetul plămânilor – inspirăm profund, ridicăm braţele prin faţa corpului cu

palmele orientate spre plămâni, iar la nivelul feţei palmele se rotesc, aducându-le deasupra capului şi împingându-le în sus. Degetele sunt îndreptate unele spre altele. Expirăm încet, printre dinţi, sunetul ssssssss. După expiraţie, palmele se rotesc şi se aduc paralele cu capul, adunând în ele lumina albă strălucitoare, vindecătoare. Se coboară încet palmele paralel cu corpul, prin faţa plămânilor, lăsând lumina din palme să treacă în plămâni. Ne concentrăm asupra sentimentelor de dreptate şi curaj.

2. Sunetul rinichilor – inspirăm profund apropiind picioarele, gleznele şi genunchii seating. Ne aplecăm înainte, împletindu-ne degetele în jurul genunchilor. Ne îndreptăm în timp ce scoatem pieptul în faţă şi întindem mâinile, cu capul uşor dat pe spate, privirea înainte. Expirăm uşor sunetul ciuuuuuuu. După ce am expirat, ne îndreptăm, îndepărtăm picioarele, deplasăm mâinile în sus până ajung paralel cu capul. Adunăm în ele lumina albastră. Coborâm braţele în dreptul rinichilor, lăsând lumina din palme să treacă în aceştia. Ne concentrăm asupra sentimentului de blândeţe. 3. Sunetul ficatului – inspirăm profund. Ridicăm braţele pe părţile laterale ale corpului cu palmele orientate în sus. La nivelul feţei împletim degetele, rotim mâinile spre tavan şi le împingem spre el. Expirăm încet sunetul şşşşşşşşş, aplecându-ne uşor spre stânga. După ce am expirat coborâm braţele, ţinând palmele paralele cu capul, şi adunăm în ele lumina verde. Coborâm încet braţele şi lăsăm lumina verde din palme să treacă în ficat. Ne concentrăm asupra sentimentului de bunătate. 4. Sunetul inimii – inspirăm profund. Ridicăm braţele pe părţile laterale ale corpului, cu palmele orientate în sus. La nivelul feţei împletim degetele, rotim mâinile spre tavan şi împingem spre el. Expirăm încet sunetul haaaaaaa, aplecându-ne uşor spre dreapta. După ce am expirat coborâm braţele, ţinând palemel paralele cu capul, şi adunăm în ele lumina roşie. Coborâm încet braţele şi lăsăm lumina roşie din palme să treacă în inimă. Ne concentrăm asupra sentimentelor de iubire, bucurie.

5. Sunetul splinei – inspirăm profund. Aducem braţele în faţă şi aşezăm cele trei degete mijlocii ale ambelor mâini imediat sub stern, puţin spre stânga cutiei toracice. Apăsăm şi împingem stomacul şi splina către spate, în timp c ene aplecăm puţin în faţă. Expirăm sunetul hoooooooo.După ce am expiratdeplasăm braţele în sus până ajung paralele cu capul şi adunăm în ele lumină galbenă. Coborâm încet braţele şi lăsăm lumina galbenă din palme să treacă în splină. Ne concentrăm asupra sentimentelor de deschidere, armonie. 6. Sunetul triplu încălzitor – inspirăm profund. Ridicăm braţele până la nivelul feţei. Răsucim palmele astfel încât să fie paralele cu solul, cu degetele îndreptate unele spre altele. Expirăm âncet sunetul hiiiiiii. Coborâm palmele paralel cu solul, încet, pe durata emiterii sunetului. Trunchiul este rezemat de spătarul scaunului.

Exerciţii pregătitoare ale segmentelor şi articulaţiilor maseurului- mobilizarea degetelor, prin îndoirea şi întinderea lor, mişcarea executându-se simultan şi

alternativ, la început mai rar, apoi din ce în ce mai repede- mişcarea activă sau pasivă a fiecărui deget, urmărind amplificarea mobilităţii prin

tensiuni finale- cu palmele sprijinite pe masă, ridicarea pe rând a fiecărui degetîn extensie, apoi se ridică

toate simultan; cu o palmă orientată în sus, se flectează activ fiecare deget, apoi se îndoaie simultan, strângându-le cu putere în pumn

- pentru degetul mare se execută separat mişcări active şi pasive de flexie, extensie, abducţie şi adducţie

- pentru mobilizarea pumnilor se execută extensii accentuate ale acestora prin lipirea palmelor, cu degetele orientate în sus, prin acţiunea de depărtare şi apropiere a coatelor, apoi ducând mâinile într-o parte sau cealaltă

- executarea cu o mână sau cu ambele, simultan sau alternativ, în ambele sensuri, rotaţia pumnilor, cu degetele întinse sau îndoite

- mişcări de abducţie şi adducţie a pumnilor- mobilizarea musculaturii antebraţului şi a articulaţiei cotului prin pronaţii şi supinaţii

active, executate simultan sau alternativ, flexii şi extensii din coate executate simultan sau alternativ.

NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A ORGANISMULUI UMAN ÎN VEDEREA EXECUTĂRII MASAJULUI

Definiţii:

Anatomia studiază forma şi structura organismului la diferite niveluri: macroscopic, microscopic şi molecular. Din punct de vedere macroscopic studiază localizarea diferitelor organe şi sisteme şi relaţiile de vecinătate ale acestora, microscopic se ocupă de structura celulelor şi ţesuturilor ce alcătuiesc organele, iar la nivel molecular descrie organizarea celulelor şi a organitelor intracelulare. Fiziologia se ocupă cu studiul funcţiilor diferitelor structuri anatomice şi de mecanismele de reglare a funcţiilor, astfel încât organismul să constituie un tot unitar, în echilibru dinamic permanent cu mediul înconjurător.

Alcătuirea organismului uman:1. SISTEMUL OSOS

Scheletul este format din peste 200 oase. Acestea sunt alcătuite dintr-un corp (diafiză), ce conţine în interiorul ei canalul medular, în care se găseşte măduva osului şi două extremităţi (epifize). Măduva oaselor este de două feluri: roşie, cu rol în producerea globulelor roşii ale sângelui, şi galbenă, care conţine multă grăsime şi provine din măduva roşie, în care s-a depus grăsime.

Scheletul capului este alcătuit din:- neurocraniu, care adăposteşte creierul, este alcătuit din 8 oase:

o frontalul, os unic, care formează frunteao occipitalul, os unic, situat în partea dinapoi a cutiei cranieneo etmoidul, situat anterioro sfenoidul, aşezat în mijlocul oaselor de la baza craniului, înapoia

etmoidului şi înaintea occipitaluluio parietalele, în număr de două, situate de o parte şi de alta a bolţii şi închid

cutia craniană lateralo oasele temporale, în număr de două, aşezate sub oasele parietale, în dreptul

tâmplelor, alcătuite dintr-o porţiune masivă, care se termină cu o prelungire numită apofiza mastoidă, situată înapoia urechii.

Între aceste oase există o serie de articulaţii fixe numite suturi. Între osul frontal şi cele două oase parietale se află sutura coronară. Între occipital şi cele două oase parietale, sutura lambdoidă.

- viscerocraniul, formând oasele feţei (maxilarul, mandibula, osul nazal, osul palatin, osul lacrimal, osul zigomatic, vomerul)

Scheletul trunchiului este format din:- coloană vertebrală, alcătuită din 34 de vertebre, împărţite după regiunile cărora le

aparţin: 7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale şi 5 coccigiene.

- Fiecare vertebră este formată dintr-un corp vertebral în partea anterioară şi un arc vertebral în partea posterioară. Gaura vertebrală este cuprinsă între arc şi corp. Arcul vertebral posedă câte trei prelungiri – apofize: una posterioară – apofiza spinoasă, două laterale – apofize transversale.

Prin suprapunerea vertebrelor, găurile vertebrale formează un canal (canalul rahidian) în care se găseşte măduva spinării. Coloana vertebrală prezintă 4 curburi fiziologice: cervicală şi lombară (lordoze), toracală şi sacrală (cifoze), care cresc rezistenţa şi elesticitatea coloanei, menţinând poziţia normală a corpului.

- coaste, în număr de 12 perechi, din care primele 10 perechi se unesc cu sternul, ultimele două perechi sunt „coaste flotante”.

- sternul, situat pe linia mediană, se articulează în partea superioară cu claviculele, iar pe marginile laterale cu primele 7 perechi de coaste (coastele 8, 9, 10 se articulează cu coasta 7).

Scheletul membrelor:- membrele superioare - au trei segmente:

o braţul, alcătuit din humerus

o antebraţul, alcătuit din radius şi cubitus

o mâna, alcătuită din oasele carpiene (8), metacarpiene (5), falange (14)

- se leagă de scheletul toracic prin 2 oase, ce formează centura scapulară: o omoplatulo clavicula

- membrele inferioare – au trei segmente:o coapsa, reprezentată prin femur. În zona articulaţiei genunchiului se află un os mic,

rotula

o gamba, alcătuită din tibie şi peroneu (fibula)

o piciorul, format din oasele tarsiene(7), metatarsiene (5) şi falange (14)

- se leagă de coloana vertebrală prin centura pelviană, formată din cele două oase coxale, care anterior se articulează între ele, la nivelul simfizei pubiene, iar posterior cu osul sacru, formând bazinul (pelvisul)

Articulaţiile reprezintă unităţi anatomofuncţionale autonome, în care două sau mai multe oase sunt unite spre extremităţi cu ajutorul unor formaţiuni moi (ligamente, cartilaje, capsulă articulară, etc.). Articulaţiile se clasifică în:

- sinartroze (există o continuitate), fiind la rândul lor de 3 tipuri: sindesmoze – articulaţiile intervertebrale, cu un grad de mobilitate destul de

mare sincondroze – simfiza pubiană sinostoze – articulaţiile oaselor craniene, în care unirea se realizează prin ţesut

osos, mobilitatea fiind nulă- diartroze (discontinuitate, reprezentând adevăratele articulaţii): genunchi, cot,

gleznă, umăr, permiţând mişcări variate, în diferite axe, având în componenţă atât cartilaj, cât şi capsulă articulară, sinovială, lichid sinovial şi ligamente parararticulare, ce asigură stabilitatea articulaţiei.

Rolul ţesutului osos1. Osul este format dintr-o substanţă organică numită oseina, şi substanţe

minerale, în special calciu şi fosfor, combinaţie ce conferă osului elasticitate şi rezistenţă. 2. Cutia toracică (formată din vertebrele toracale, coaste şi stern) protejeazăorgane de importanţă vitală (plămâni, inima, vasele mari, esofagul, nervi importanţi).3. Prin măduva roşie, generează o mare parte a elementelor figurate.4. Rol fundamental în generarea mişcărilor corpului.5. Piciorul are o constituţie în boltă, cu scopul de a amortiza şocurile, mărind elasticitatea piciorului în timpul mersului. Dispariţia acesteia (picior plat) are ca rezultat oboseala mai mare la mers şi la statul în picioare.

2. SISTEMUL MUSCULARMuşchii scheletului sunt muşchi striaţi, existând peste 400 în corpul omenesc.

Fiecare muşchi prezintă o parte cărnoasă, numită corp, nivel la care adesea se produc leziuni la sportivi, şi două extremităţi, denumite tendoane, prin care se fixează de schelet. Tendonul are o culoare alb-sidefie, spre deosebire de culoarea roşie-brună a muşchiului. Vascularizaţia corpului muscular este extrem de bogată (aşa se şi explică constituirea rapidă de hematoame în caz de leziuni musculare), în timp ce vascularizaţa tendonului este extrem de săracă. Musculatura scheletică nu îşi angrenează în activitate toate fibrele musculare, chiar şi în cazul unui efort fizic bine localizat. Ca şi în cazul rinichiului (nefronul) sau al ficatului (hepatocitul), organismul menţine în rezervă fibre musculare, la orice efort, care nu intră în acţiune decât atunci când situaţiile de excepţie o cer. Aşa se explică la sportivi unele leziuni musculare care au loc pe fibrele de repaus, într-un moment de contracţie musculară maximală. Masajul muscular se va adresa întotdeauna unui muşchi sau grup muscular integru din punct de vedere anatomic şi funcţional.

Muşchii, ca aşezare, pot fi superficiali sau profunzi. Principalele grupe de muşchi sunt:

- muşchii capului: - muşchi ai mimicii, grupaţi în jurul orificiilor bucal, nazal, orbitar şi auditiv, având rol de dilatatori sau constrictori; muşchiul frontal şi muşchiul occipital contribuie la exprimarea atenţiei - muşchii masticatori, temporal şi maseter, ridicând mandibula şi intervenind în actul masticaţiei

- muşchii gâtului: - cel mai superficial este pielosul gâtului, urmând sterno-cleido-mastoidianul, care pleacă de la claviculă şi stern, până la apofiza mastoidă a osului temporal, iar cel mai profund muşchii scaleni şi prevertebrali.

- muşchii spatelui şi cefei: - profunzi: muşchii şanţurilor vertebrale, care menţin coloanavertebrală dreaptă şi contribuie la mişcările ei

- superficiali: - muşchiul trapez, care leagă regiunea cervicală de centura scapulară - muşchiul marele dorsal, care ocupă regiunea inferioară şi laterală a spatelui

- muşchii toracelui: - marele pectoral – pleacă de la claviculă, stern, primele 5-6 coaste şi după ce se strînge pe un tendon unic se inseră pe extremitatea superioară a humerusului

- muşchiul dinţat anterior, situat pe partea laterală a toracelui, este un muşchi respirator important

- muşchii intercostali, ocupă spaţiile dintre coaste, sunt muşchi respiratori

- muşchii abdomenului: - participă la formarea pereţilor antero-laterali şi posteriori ai abdomenului; prin contracţiile lor măresc presiunea din interiorul abdomenului, permiţînd desfăşurarea unor acte fiziologice: expiraţia, micţiunea, defecaţia: muşchii drepţi abdominali, muşchii oblici externi şi oblici interni

- muşchii membrelor superioare: - muşchii umărului: deltoid - muşchii braţului: - biceps brahial

- triceps brahial - muşchii antebraţului: - flexori şi extensori ai degetelor

- pronatori şi supinatori - muşchii mâinii

- muşchii membrelor inferioare:- în jurul articulaţiei coxo-femurale se găsesc muşchii fesieri muşchii coapsei: - pe faţa anterioară - superficial – muşchiul croitor

- cvadricepsul femural - profund – muşchii adductori

- pe faţa posterioară – bicepsul femural

muşchii gambei:- loja anterioară – muşchii extensori lungi ai degetelor

- muşchiul tibial anterior- loja posterioară – muşchii flexori lungi ai degetelor

- muşchiul tibial posterior - superficial: muşchiul triceps sural, care

se inseră pe calcaneu prin tendonul lui Ahile - loja laterală – lungul şi scurtul peronier

muşchii piciorului: - pe faţa dorsală - muşchiul pedios(extensor scurt al degetelor) - în regiunea plantară: muşchii flexori şi extensori ai degetelor

Mişcările care au loc în articulaţie sub acţiunea muşchilor sunt:- mişcarea de flexie, când cele două oase se apropie unul de altul- mişcarea de extensie, când cele două oase se îndepărtează unul de altul- mişcarea de rotaţie, a unui os în jurul celuilalt: rotaţie internă (din afară înăuntru),

sau rotaţie externă (dinăuntru în afară)- mişcarea de adducţie, apropierea extremităţii de corp- mişcarea de abducţie, îndepărtarea extremităţii de corpCombinarea tuturor acestor mişcări este numită circumducţie.

Caracteristica principală a ţesutului muscular este contractilitatea fibrei musculare. Musculatura este şi principalul producător de căldură al organismului. Oboseala musculară constă în reducerea temporală a capacităţii funcţionale a

muşchiului, consecutiv unei activităţi prelungite sau excesive, prin acumulare de acid lactic în muşchi, intoxicând fibrele.

3. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A PIELII

Pielea reprezintă elementul esenţial în masaj. Reprezintă un imens câmp receptor, datorită numeroaselor şi variatelor terminaţii ale analizatorului cutanat, care informează centrii nervoşi superiori asupra proprietăţilor obiectelor şi fenomenelor cu care organismul vine în contact (căldură, durere, presiune, etc.).

Pielea este alcătuită din trei straturi principale: 1. EPIDERMUL , stratul superficial al pielii, străbătut de fire de păr, canalele excretoare ale glandelor sudoripare şi terminaţii nervoase receptoare. Funcţiile sale sunt: de protecţie, exprimată prin producţia de keratină şi pigment melanic; secretorie, materializată prin glandele sebacee care secretă sebum şi glandele sudoriparecare secretă lichidul sudoral ce intervine în termoreglare şi echilibrul hidroelectrolitic al organismului; de protecţie antimicrobiană şi antimicotică prin descuamarea stratului superficial, cornos; de pilogeneză (formarea firului de păr); de barieră semipermeabilă (împiedică pătrunderea unor substanţe sau organisme în corp şi în acelaşi timp permite penetrarea unor substanţe terapeutice. 2. DERMUL, situat sub epiderm, în care se găsesc glande sebacee (lipsesc în palmă şi plantă), canale de excreţie ale glandelor sudoripare (mai numeroase în palmă şi plantă), foliculi piloşi, reţea vasculară, receptori nervoşi. 3. HIPODERMUL, stratul profund al pielii, bogat în celule adipoase, constituind un depozit de lipide al organismului, conţinând şi receptori nervoşi. Pielea are multiple funcţii:- apără organismul de intrarea microbilor sau a altor corpi străini- recepţionează excitanţi termici, tactili, dureroşi- participă la excreţia substanţelor din organism, prin activitatea glandelor sudoripare şi sebacee- participă la termoreglare, atât prin evaporarea sudorii, cât şi prin menţinerea căldurii în organism datorită prezenţei grăsimii- participă la absorbţia unor medicamente- are funcţia de producere a fanerelor (păr + unghie) – funcţie specifică a pielii- funcţie de exterorecepţie, datorită existenţei unor formaţiuni nervoase (corpusculi):

corpusculii Meissner, situaţi sub epiderm şi discurile Merkel, la baza foliculului pilos, în derm, pentru sensibilitatea tactilă

corpusculii Vater-Paccini, situaţi în profunzimea pielii, pentru senzaţia de presiune corpusculii Krause, în dermul superficial, pentru sensibilitatea la frig corpusculii Ruffini, în dermul profund şi hipoderm, pentru sensibilitatea la cald terminaţii nervoase libere, în straturile superficiale ale dermului, pentru durere

PROCEDEE PRINCIPALE DE MASAJ

1. NETEZIREA (EFLEURAJUL)2. FRICŢIUNILE3. BATEREA (TAPOTAMENTUL)4. FRĂMÂNTATUL (PETRISAJUL)5. VIBRAŢIILE

1. NETEZIREA (efleurajul, alunecarea) – alunecare uşoară a mâinilor pe suprafaţa tegumentară tratată. Se adresează pielii, ţesutului conjunctiv, sistemului vascular periferic, sistemului nervos periferic Este manevră de începere şi de terminare a masajului. Netezirea fiind o manevră de „suprafaţă tisulară” este bine tolerată şi în cadrul succesiunilor manevrelor de masaj. Permite şi maseurului puţină relaxare.Tehnică – se execută mişcarea cu faţa palmară/dorsală a mâinii, cu degetele apropiate sau răsfirate, atunci când se masează regiuni mai întinse şi plane, utilizându-se ambele mâini deodată sau alternativ, adaptând relieful palmei reliefului regiunii de masat.

- cu faţa palmară a degetului mare sau a două-trei degete (pe zone mici)- cu marginea cubitală a mâiniiEfleurajul se poate efectua cu ambele mâini deodată, sau folosindu-se alternativ

una după alta.Netezirea se face în mod obişnuit în linie dreaptă, în axul longitudinal, de-a lungul

grupelor de muşchi, dar se poate executa şi în zig-zag sau transversal, în funcţie de structura anatomică a regiunii. Sensul – determinat de întoarcerea sângelui în capilare, vene, circulaţia limfatică. –

- membre – de la extremităţi spre rădăcini- trunchi – de la gât şi ceafă spre umeri şi omoplaţi, iar pe regiunea dorsală de sus în

josEfectele manevrei de netezire

îmbunătăţirea circulaţiei de întoarcere venoasă şi limfatică, producând vasodilataţie locală şi la distanţă prin acţiune directă dar şi reflexă asupra terminaţiilor nervoase receptoare periferice

diminuarea edemului prin reacţiile tisulare de calmare, influenţenţând favorabil contractura musculară dureroasă scade excitabilitatea musculară, tensiunea psihică adaptare tisulară mai bună la manevrele de masaj următoare permite puţină relaxare pentru maseur

2. FRICŢIUNILE (frecarea) – constă în apăsarea tegumentului şi a ţesuturilor moi subcutanate pe cele profunde sau pe un plan dur (osos) în limita elasticităţii lor şi deplasarea lor în sens circular şi liniar, în regiuni circumscrise. Manevra de fricţiune poate avea o pondere mai mare sau mai mică în succesiunea şi durata celorlalte procedee principale de masaj, în funcţie de suferinţa tratată. Indicaţiile rezultă din efectele directe şi reflexe nervoase în special în sechele posttraumatice sau postoperatorii, hipertonii musculare, afectări tendinoase şi ligamentare.Tehnică – se execută pe regiuni mici cu faţa palmară a buricelor degetelor (indice, mijlociu, inelar), reunite, unghiul de aplicare fiind între 30-80 grade, în funcţie de forţa pe care vrem să o impunem manevrelor (cu cât unghiul este mai mare, cu atât forţa de pătrundere este mai mare)

- pe regiuni mari se folosesc toate degetele- cu vârful degetului mare când se aplică pe suprafeţe mici, de exemplu în spaţiile

interosoase- cu podul palmei - cu faţa dorsală a pumnului strâns

Fricţiunea trebuie să fie precedată de netezire.Presiunea – în funcţie de intensitatea presiunii fricţiunea poate fi superficială, medie, profundă în funcţie de natura ţesuturilor masate. Intensitatea manevrelor trebuie să fie adaptată sensibilităţii tegumentelor şi ţesuturilor moi pentru evitarea apariţiei senzaţiilor dureroaseSensul – fricţiunea e strict locală, mişcarea nu are un sens precis; în general se face circular, „şerpuit” mobilizând ţesuturile în toate sensurile. Fricţiunile paravertebrale se aplică de sus în jos succesiv în spaţiile intervertebrale, pe regiunea dorsală se aplică dinspre linia mediană spre exteriorEfecte manevrei

- încălzire în profunzime - creşte procesul de mobilizare a ţesutului adipos producând o scădere cantitativă a

stratului de grăsime- contribuie la menţinerea supleţii şi elasticităţii tegumentelor- produce o accelerare a proceselor de regenerare şi cicatrizare- îmbunătăţesc permeabilitatea cutanată, favorizând pătrunderea prin piele a unor

substanţe medicamentoase- favorizează circulaţia locală şi resorbţia edemelor după traumatisme; efectuate într-

un ritm lent şi prelungit produc efecte analgezice locale- acţiune în profunzime pe cale reflexă

3. FRĂMÂNTATUL (petrisajul) – manevră de masaj fundamentală care are efecte stimulante puternice, justificând valoarea ei în atrofiile musculare de inactivitate după imobilizări prelungite. Este o manevră care se adresează ţesuturilor situate în profunzime, mai ales musculaturii dar şi pielii şi ţesuturilor subiacente. Tehnica – cută mare – executată cu toată palma prin prinderea muşchilor şi ţesuturilor subiacente sub formă de cută, ridicarea lor şi stoarcerea lor prin comprimare între degete şi palmă sau între police şi restul degetelor, apoi slăbirea presiunii fără a desprinde mâinile de pe zonă. Frecvent utilizată pe regiunile întinse şi plane cum sunt: spate, fese, gambe, braţe, coapse. Se execută atât cât permite elasticitatea şi mobilitatea structurilor respective, fără a provoca durere.

- cuta mică – executată cu două sau trei degete, într-o mişcare ondulatorie, ritmică şi succesivă, de-a lungul musculaturii paravertebrale

- frământat cu pumnii – cu partea dorsală a mâinii strânsă pumn, imprimându-se o mişcare ca la frământarea aluatului

Forţa – frământarea se poate executa profund şi cu blândeţe, lent şi cu răbdare, presiunea adaptându-se în funcţie de volumul şi rezistenţa grupului muscular

Sensul – în sensul circulaţiei de întoarcere, longitudinal, pe regiuni întinse şi plane; la membre – dinspre extremităţi spre rădăcini, zona cervicală şi torace – dinspre linia mediană spre exterior

Efectele manevreiFrământarea superficială se adresează pielii şi ţesutului celular subcutanat:- activează circulaţia în vasele sanguine şi limfatice- activează metabolismele

- asuplizarea ţesuturilor- sedare şi decontracturareFrământarea profundă – adresată ţesuturilor situate în profunzime mai ales cel

muscular:- menţine elasticitatea, contractilitatea şi excitabilitatea acestuia, şi favorizează în acest

mod profilaxia leziunilor musculare, care se produc frecvent la sportivii de performanţă. Este o procedură frecvent utilizată în masajul la sportivi, atât pentru refacerea după antrenamente sau competiţii, cât şi în pregătire.

- vasodilataţie- încălzire în profunzime- conribuie la eliminarea lichidelor în exces din zona masatăFrământarea este foarte indicată pentru recuperarea hipotoniilor şi hipotrofiilor

musculare apărute în urma imobilizării prelungite, după traumatisme ale aparatului locomotor sau unele boli neurologice, inactivitate fizică.

Frământarea prelungită oboseşte pacientul!!

3. BATEREA (tapotamentul) – manevră de masaj fundamentală, reprezintă una din cele mai intense procedee de masaj prin aplicarea unor serii de lovituri succesive a căror intensitate şi ritm variază în funcţie de regiunea anatomică şi scopul urmărit. Acţiunea excitant-stimulantă, specifică acestei manevre, este un motiv pentru care se execută după ce corpul a fost pregătit prin manevrele precedente. Constă în lovituri uşoare şi ritmice aplicate pe piele (inclusiv pe părţile moi subiacente) cu marginea cubitală a degetelor şi mâinii, cu palma întinsă sau strânsă căuş, cu o mare flexibilitate şi mobilitate din articulaţia pumnilor. Loviturile se aplică la distanţă mică una de alta, într-un timp foarte viu. Tehnici

- cu marginea cubitală a mâinilor (tocatul), degetele fiind apropiate - cu degetele strânse căuş (pentru drenaj pulmonar) - cu parte palmară a mâinilor şi a degetelor, degetele fiind ţinute în evantai

- tapotare cu pumnul incomplet închis, lovind cu marginea cubitală sau cu faţa dorsală a celei de a doua falange sau cu piziformul sau cu pulpa degetelor (bătătoritul)

- percutatul, se execută cu vârful degetelor mâinilor flexate şi îndepărtate. Mişcările se efectuează din articulaţiile pumnilor, degetele căzând libere pe suprafaţa tegumentelor. Reprezintă o modalitate de aplicare a baterii adecvată pentru anumite regiuni, cum sunt toracele şi abdomenul.

- cu pumnul închis (în regiunea fesieră)Forţa – se adaptează sensibilităţii ţesuturilor, a regiunilor masate şi a efectelor urmăriteSensul – circulaţiei de întoarcereEfecte manevrei

circulatorii – vasodilataţie superficială intensă cu creşterea temperaturii locale stimulează excitabilitatea nervoasă creşterea tonusului muscular, în special în hipotoniile şi hipotrofiile musculare prin inactivitate reducerea volumului stratului adipos acţiune reflexă se foloseşte în pregătirea sportivilor între probe sau în pauza dintre reprize

Nu se foloseşte în afecţiunile aparatului locomotor, unde sunt prezente dureri sau contracturi musculare!!

Nu se efectuaează în regiunea lmbară!!

5. VIBRAŢIILE (tremurături, trepidaţii) – este manevra fundamentală aplicată către sfârşitul unei şedinţe de masaj datorită efectelor de calmare şi relaxare. Principala caracteristică a vibraţiilor este ritmul RAPID şi pe cât posibil cu o presiune constantă. Amplitudinea vibraţiilor este mică 1-5 mm, iar frecvenţa este mai mare 8-10 mişcări pe secundă. Aceste mişcări realizează mici deplasări cutanate şi tisulare subiacente prin presiuni ondulatorii locale.Tehnică – vibraţii longitudinale – mişcări oscilatorii de mică amplitudine şi cu un ritm cât se poate de rapid, executate din încheietura pumnului cu faţa palmară şi degetele răsfirate, producându-se mici deplasări cutanate şi tisulare subiacente; se aseamănă cu un tremurat continuu. Se aplică în general pe regiuni limitate.

- vibraţii transversale – trepidaţii fine şi ritmice executate perpendicular pe suprafaţa masată, fără a se pierde contactul palmei cu tegumentulPresiunea – se adaptează la natura regiunii şi suferinţei tratate; cele superficiale produc efecte de calmare, senzaţie de încălzire şi o relaxare musculară; cele profunde cu oscilaţii mai mari activează circulaţia sanguină locală cu efecte decongestionanteIndicaţii – dureri, stări congestive, contracturi musculare, hipertonii musculare, tensiuni psihice, artroze cervicale şi lombare, precum şi în combaterea oboselii musculare după efort la sportivi.

PROCEDEE AJUTĂTOARE DE MASAJ

Procedeele ajutătoare de masaj reprezintă manevre secundare derivate din cele principale sau cu caractere proprii. Ele se intercalează între manevrele principale sau se adaugă la sfârşitul şedinţelor obişnuite.

1. Rindeaua – este o manevră ce se poate aplica pe anumite regiuni (spate, torace la bărbaţi), prin deplasarea în sens longitudinal, cu podul palmei, a muşchilor şi ţesuturilor subiacente. Este o mişcare de du-te-vino, unde presiunea se aplică la înaintare şi netezire spre înapoi, fără a se pierde contactul cu suprafaţa masată. Având o acţiune mai profundă asupra ţesuturilor musculare, este folosită în masajul de tonifiere. Se poate executa cu o mână sau concomitent cu ambele mâini. 2. Rulatul – este o manevră ce se aplică tot în funcţie de zonă, şi se foloseşte după procedee mai puternice de frământare. Rulatul se face cu ambele mâini prin prinderea şi rularea ţesuturilor moi, de jos în sus, fără a se întrerupe mişcarea. Este o manevră care acţionează asupra pielii, ţesut celular subcutanat lax şi grăsos şi muşchi având efecte relaxante. 3. Cernutul se aplică de obicei pe membre după procedee mai puternice de frământare, batere.Tehnică – se prinde masa musculară cu ambele mâini de jos în sus cu degetele flectate şi se mişcă în sens lateral şi de jos în sus. Ritmul este vioi iar mâinile se vor deplasa din aproape în aproape de-a lungul segmentului masat. Acţiune – miorelaxantă, sedare locală, refacerea troficităţii, augmentează funcţia circulatorie4. Presiunile – se execută în cadrul masajului general sau ca procedură independentă.. Tehnica este mai pretenţioasă necesitând experienţă şi indicaţie selectivă din partea medicului. Se indică în general pentru:– pe punctele de migrenă sau musculatura tensionată a spatelui- pe nervi – presiune continuă sau vibratorie pe rădăcinile nervoase, traiectele nervilor, indicate în neuropatii sau radiculopatii- pe periost – presiuni continue sau intermitente şi neteziri sau vibraţii localeTehnică – subiectul este plasat în decubit ventral; se aplică palmele cu degetele întinse de o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi se apasă succesiv pe acelaşi loc, deplasând ulterior palmele repetând mişcarea pe toată întinderea vizată, ţinând cont de circulaţia de retur în special limfatică.Intensitatea – se adaptează regiunii tratate, tipului constituţional. Se poate creşte forţa de presiune adăugând greutatea corpului nostru, menţinând însă o intensitate cât mai uniformă.Acţiune – favorizează descuamarea, creşte temperatura locală acţionând direct asupra circulaţiei venoase şi limfatice, diminuarea semnificativă a durerilor musculare şi a celor de tip periostal5. Scuturările – manevră relaxantă ce se aplică la membrele superioare şi inferioare. Constă dintr-o serie de mişcări oscilatorii mai ample, prin prinderea articulaţiei pumnului sau gleznei şi cerând pacientului să lase musculatura relaxată, imprimând mişcărilor un ritm viu. Se execută în general după terminarea tuturor manevrelor de masaj obişnuit.6. Tracţiunile în ax– se execută la sfârşitul masajului segmentelor sau al articulaţiilor. Reprezintă o mobilizare forţată a elementelor unei articulaţii până la limita jocului anatomic posibil, fără a-l depăşi. Exerciţiul este precedat de testarea direcţiilor de mişcare ale segmentului. Se execută cu ambele mâini, una plasată deasupra articulaţiei, iar alta sub articulaţie. Se vor executa trageri în axul lung al membrului, prin mişcări uşoare, nedureroase. Manevra are ca scop realizarea unei întinderi în limitele fiziologice ale diferitelor componente ale articulaţiilor, îmbunătăţindu-se astfel mobilitatea articulară. La nivelul coloanei cervicale

se vor executa elongaţiile, din poziţia şezând, folosind priza pe ceafă, se trage capul în sus, de trei ori. Înainte şi după tracţiuni se face netezirea uşoară a articulaţiei respective. 7. Stoarcerile pot fi aplicate numai la membrele superioare şi inferioare, cu o mână, cu ambele mâini, sau stoarcere continuă. Se prinde segmentul de masat ca într-un cleşte, realizându-se o deplasare din aproape în aproape, prin aplicarea unei presiuni constante fără a fi dureroasă. Se execută în sensul circulaţiei de retur, de la extremităţi spre rădăcină. 8. Ciupirea constă în apucarea pielii şi a ţesuturilor subiacente şi chiar a unor muşchi superficiali, atât cât este posibil, cu două degete, mare şi arătător, după care este lăsată liberă, într-un ritm foarte vioi. O astfel de manevră produce decontracturarea şi relaxarea muşchilor superficiali. La nivelul abdomenului se pot practica ciupiri uşoare. Ciupirile nu trebuie să fie deloc dureroase!9. Pensarea utilizează o priză a părţilor moi într-o cută între degetul mare şi celelalte degete, a cărei ridicare depinde de elasticitatea ţesuturilor, după care zona apucată este întinsă spre extremităţi şi apoi lăcată liberă. Are efect de stimulare a musculaturii, de îmbunătăţire a circulaţiei sanguine şi dispersare a celulelor adipoase. 10. Palparea este o manevră ajutătoare folosită în masajul abdominal; se execută cu vârful degetelor, circular, în sensul acelor de ceasornic, cu o presiune constantă. Are efect de tonifiere a musculaturii abdominale, creşterea circulaţiei sanguine.11. Plescăit – se realizează o priză medie cu ajutorul degetelor, lovirea şi ridicarea într-un ritm foarte rapid a segmentului masat (zona subombilicală), după care zona apucată este lăsată liberă. Are efect de tonifiere a musculaturii abdominale. 12. Mişcări pasive (tensiunile)– sunt mişcări cu care se încheie o şedinţă de masaj şi constau în mobilizarea segmentului distal pe segmentul proximal al articulaţiei, căutând realizarea unei mişcări cu amplitudine cât mai mare în articulaţia respectivă, fără a atinge sau depăşi pragul durerii, ceea ce ar conduce la întreruperea manevrelor. Se folosesc în tratamentul redorilor articulare apărute după traumatisme ale aparatului locomotor, în scopul recuperării mobilităţii articulare normale. Se fac la:

- încheieturile degetelor, pentru toate falangele- articulaţia pumnului: - flexie, extensie- articulaţia cotului: - flexie, extensie

- supinaţie, pronaţie- articulaţia umărului: - flexie, extensie

- abducţie, adducţie- rotaţie- circumducţie

Pentru membrele inferioare se fac mişcări pasive pentru articulaţiile gleznei, a genunchiului şi a şoldului. Mişcările se fac din poziţia culcat sau şezând şi trebuie să fie blânde şi nedureroase, comunicând cu pacientul. Sunt deosebit de benefice pentru persoanele imobilizate.

MASAJUL PERIOSTAL

Masajul periostal constă în executarea unor presiuni puternice cu ajutorul policelui sau a mediusului în puncte situate pe periost, acolo unde acesta nu este acoperit de părţi moi. Punctele de presiune se aleg după gradul de sensibilitate la apăsare. Presiunea se exercită timp de 2-3 minute pe fiecare punct, fiind însoţită de fricţiuni circulare şi uşoare vibraţii. Manevra se poate repeta de 2-3 ori pe un punct, apoi se trece pe alte puncte dureroase la palpare. Pentru a obţine efecte de durată, sunt necesare 3-4 şedinţe.

Masajul periostal combate fenomenele congestive, de contractură şi le atenuează pe cele dureroase prin aplicare pe zona de proiecţie periostală învecinată zonei afectate. Dezavantajul metodei constă în faptul că pacientul are dureri pe durata aplicării presiunii.

Masajul periostal poate fi folosit în tratamentul sechelelor după afecţiuni traumatice ale aparatului locomotor, interesând ţesuturile ligamentare şi musculare.

HIDROMASAJUL

Hidromasajul se poate asocia procedurilor masajului manual. Constă în expunerea unei anumite părţi a corpului, sub jetul unor duşuri calde ce acţionează vertical. Pacientul dezbrăcat se află aşezat în decubit ventral sau dorsal pe o masă de masaj, deasupra căreia există 4-6 duşuri rozetă, din care cade în ploaie apa la temperatura de 38°, de la o înalţime de 60 cm. Presiunea cu care cade apa pe pacient trebuie să fie foarte redusă, producându-se mai mult o stropire. Masa de masaj trebuie să aibă suprafaţa impermeabilă, iar bancheta va fi puţin înclinată spre membrele inferioare ale pacientului, pentru a facilita scurgerea apei. Durata procedurii este de 5-10 minute şi de obicei se face parţial, pe spate, torace, abdomen sau membre. Procedeele de masaj folosite sunt aceleaşi ca în masajul clasic uscat, cu excepţia tapotamentului. După şedinţa de duş-masaj, pacientul trebuie să se odihnească ½ oră. Duş-masajul produce o vasodilataţie puternică, ce favorizează procesele de resorbţie, are acţiune de relaxare a musculaturii şi de calmare a fenomenelor dureroase. Această procedură se foloseşte în tratamentul artrozelor de la nivelul coloanei vertebrale sau membrelor, în sechele după traumatisme ale aparatului locomotor (fracturi, luxaţii) şi în masajul sportiv.

NU SE APLICĂ ACEST TIP DE MASAJ ÎN:- insuficienţă cardiacă, renală, hepatică- afecţiuni cu risc hemoragic- tuberculoză- stări caşectice- stări inflamatorii- neoplazii (exceptând cancerul operat)- boli de piele- orice boală infecţioasă în evoluţie

MASAJUL CU GHEAŢĂ (CRIOMASAJUL)

Constă în folosirea cuburilor de gheaţă, cu care se face efleuraj pe zona de tratat timp de 3-7 minute, manevră ce se poate repeta de mai multe ori pe zi, dar nu la un interval mai mic de 2 ore între proceduri.

Efecte:- vasoconstricţie iniţială, urmată de vasodilataţie, care stă la baza unor importante

efecte trofice- prevenirea formării edemului- acţiune analgezică- miorelaxare, cu reducerea contracturiiMasajul cu gheaţă se foloseşte mai ales în contuzii, entorse, leziuni musculare, etc.

MASAJUL INSTRUMENTAL

Masajul instrumental mecanic se efectuează cu ajutorul aparatelor producătoare de vibraţii, denumite aparate de vibromasaj. Aplicarea pe zonele de tratat a vibraţiilor mecanice se face prin două modalităţi:

- aparate cu bandă vibratoare- aparate portabile, cu dispozitive de cauciuc sau plastic, de diferite forme. Unele din

acestea au dispozitive de reglare a ampitudinii oscilaţiilor, care la valori minime permit şi efectuarea efleurajului.

Avantajele aparatelor de vibromasaj:- unele aparate oferă posibilitatea reglării frecvenţei şi ampitudinii oscilaţiilor- produc vibraţii mecanice ritmice şi cu amplitudine uniformă- dispensează pacientul de serviciile persoanei specializate- durata şedinţei poate fi mai mare faţă de aceea în care vibraţiile se execută manual

(care sunt obositoare pentru persoana care le efectuează)Dezavantajele aparatelor de vibromasaj:- oferă cel mult două manevre – efleurajul şi vibraţiile, în comparaţie cu masajul

manual, care efectuează o gamă mult mai largă de manevre principale şi ajutătoare- vibraţiile mecanice sunt mai puţin agreabile decât vibraţiile manuale, care se pot

adapta mai bine la sensibilitatea diferită a diverselor segmente ale corpului, realizându-se un confort mai bun pentru pacient

Vibraţiile mecanice fine, cu amplitudine mică, au efecte sedative, decongestive şi de relaxare musculară. Sunt folosite în tratamentul fenomenelor dureroase şi a contracturilor musculare de la nivelul aparatului locomotor, dar şi în fenomenele dureroase viscerale abdominale.

Vibraţiile mecanice de amplitudine mai mare şi frecvenţă mai ridicată produc o stimulare a circulaţiei sanguine în zona de aplicare, cu apariţia unei hiperemii a pielii, precum şi o acţiune de împiedicare a depunerii adipocitelor, prin mobilizarea lor din ţesuturile celuloadipoase subcutanate.

AUTOMASAJUL

Automasajul reprezintă aplicarea unor manevre manuale şi/sau instrumentale de masaj, de către o persoană asupra propriului corp. Este cea mai simplă formă de masaj, eficientă şi necostisitoare, cu o singură condiţie: aceea de a fi instruit corespunzător.

Orice maseur trebuie să-şi însuşească aspectele masajului şi automasajului, precum şi ale acordării primului ajutor în diferite situaţii, chiar şi tehnici de respiraţie artificială.

Automasajul, desigur, are anumite limite, din motive obiective, în special cel manual. Astfel, automasajul manual poate fi aplicat la gât şi ceafă, pe articulaţiile scapulo-humerale, regiunile abdominală, lombară, pe braţe, antebraţe, articulaţiile pumnului şi ale degetelor mâinii, pe articulaţiile coxo-femurale, coapse, articulaţiile genunchilor, pe gambe, pe articulaţiile gleznei, tarsiene şi metatarsiene, pe degetele de la picioare, etc. Poziţia cea mai favorabilă este în şezând, uneori şi în culcat dorsal sau lateral. În funcţie de situaţie automasajul se poate executa cu ambele palme sau cu una singură. Deseori la automasaj se pot adăuga efectele benefice ale hidroterapiei (când se practică în cadă), a fitoterapiei (adăugând în apa de baie diverse plante sau săruri cu efecte terapeutice).

Dintre manevrele manuale, posibil de efectuat în zonele amintite:- netezirea, pe toate zonele- frământatul, fricţiunea şi tapotamentul pe zonele musculare – ceafă, gât, abdomen,

regiunea lombosacrată (fără tapotament), coapse şi gambe, braţe şi antebraţe- vibraţiile, în special la membre- cernut, la gambe şi coapse- scuturările, la mâini şi picioare- mişcările pasive, la membre- ciupituri, etc.În ceea ce priveşte automasajul instrumental, acesta poate fi aplicat fie cu aparate

de vibromasaj, fie sub formă de hidromasaj. Pentru a avea eficienţa dorită cel care îşi efectuează masajul pe propriul corp trebuie să

respecte câteva condiţii de practicare: să aibă o stare generală bună, care să-i permită acest efort să cunoască exact procedurile de masaj şi scopul urmărit (igienic, de stimulare, de

refacere, terapeutic, etc.) să aibă o stare igienică corporală bună ambianţă plăcută cu microclimat confortabil să respecte distanţa minimă de 1-2 ore faţă de masa servită motivaţie corespunzătoare pentru această practicăÎn cazul apariţiei senzaţiei de oboseală în timpul automasajului se recomandă

suspendarea şedinţei.

MASAJUL TERAPEUTIC

Masajul terapeutic reprezintă utilizarea acestuia în tratamentul diferitelor afecţiuni, având ca obiectiv favorizarea proceselor de vindecare şi de recuperare funcţională.

1. AFECŢIUNI REMATISMALE CRONICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR

- sunt suferinţe cronice ale articulaţiilor sau ţesuturilor periarticulare

a) Afecţiuni reumatismale cronice degenerative (artroze)- deterioarea cartilajului articular şi a extremităţilor osoase, la nivelul coloanei vertebrale şi

la articulaţiile membrelor- apar la persoane vârstnice, datorită intervenţiei factorilor mecanici de suprasolicitare

articulară, macro- sau microtraumatisme repetate, tulburări endocrine şi metabolice.

Artroza cervicală – dureri la nivelul cefei şi contractura muşchilor acestui segment, limitând aproape complet mişcările capului. Durerile pot iradia într-un membru superior, în nevralgia cervico-brahială, datorită procesului de discartroză (la tendinţa de îndreptare a coloanei, aceasta pocneşte, merge ca pe un scripete)

Tratament- repaus- medicţie antiinflamatoare şi decontracturantă- fizioterapie- MASAJUL COLOANEI CERVICALE:Masajul terapeutic urmăreşte:- calmarea durerilor- relaxarea musculaturii - reducerea contracturiiPentru a fi calmant şi miorelaxant se recomandă manevre uşoare şi lente- neteziri descendente în regiunea cefei- fricţiuni (fără podul palmei)- rotirea muschiului trapez- frământat în cută, cu intensitate adaptabilă la sensibilitatea locală- usoara percutie cubitala, cu dosul palmelor, cu varful degetelor si caus pe muschiul trapez- ciupire- vibraţii cu vârful degetelor pe muşchii cefei, pentru decontracturare musculară- tractiuni in ax: ascendent, cu o forta din ce in ce mai puternica, dupa care o mana se

pozitioneaza in regiunea occipitala iar cealalta sub mandibula, rotind capul spre dreapta si spre stanga

- tractiune si reductie laterala cervicala: pacientul asezat – terapeutul in spatele pacientului, prinde mandibula si barbia acestuia cu ajutorul mainii stangi, in timp ce degetul mare al mainii drepte apasa de-a lungul zonei centrale a muschiului sterno-cleido-mastoidian, mentinand presiunea constanta si executand o tractiune a gatului in directia stanga sus; se executa la fel pentru partea dreapta. Pacientul culcat- mana stanga se pozitioneaza in zona occipitala, executandu-se alternativ o tractiune si o rotire laterala, spre dreapta si spre stanga

- mişcări pasive

MASAJ PERIOSTAL, prin presare cu policele, podul palmei sau partea cubitala a mainiiAplicaţii de comprese calde în zona cefei, care pot preceda masajul, crescându-i eficacitatea.

Puncte suplimentare: alunecarea usoara a mainii din: VB 20 spre VB 21 VB 20 spre VU 11 VG 16 spre VG 14, cu usoara presare

in punctul final al fiecarui traseu (pe VG14 se aplica caldura locala – moxa sau ventuza)V10, V60 (PUNCT ASPIRINA), IG4\

Exercitii suplimentare: cocorul bea apa – se executa o miscare circulara din articulatia gatului cautand marea – se intinde gatul cat de tare in fata si se roteste intai de la stanga la

dreapta si apoi invers, mentinand privirea fixata intr-un punct imaginar in fata respiratia coloanei ( vezi capitolul pregatirea maseurului)

Artroza lombară – se poate manifesta clinic prin:- lombalgie acută sau lumbago, manifestată prin dureri accentuate instalate brusc, ce se

exacerbează la mişcări, şi contractură musculară reducând aproape complet mobilitatea coloanei la acest nivel.Tratament

repaus la pat medicamente antiinflamatoare, analgezice şi decontracturante

NU SE FACE MASAJ!!!!!!!!!!Se poate executa un „pieptanat” usor (chiar cu un pieptene) a meridianelor VU si VG, insistand mai ales pe punctele: V10, V11, V23, V52, VG3, VG4, VG9, VG16, pana la inrosirea zoneiAlte puncte: VU40 (se poate sangera si apoi pune ventuza, pana se umple cu sange), VU 60 (antalgic), puncte la distanta: IS3+VU62 (relaxare musculara)

lombalgie subacută, durere la nivelul coloanei lombare instalată de 3-4 zile, maxim o săptămână, fără a iradia pe fesier

Masajul este calmant şi miorelaxant, executând manevrele uşor şi lent- neteziri- fricţiuni cu vârful degetelor- rotiri cu pumnul semiinchis, cu partea lui cubitala- vibraţii! NU SE FACE FRĂMÂNTATSe evită căldura localăSe pot folosi aparate de vibromasajSe stimuleaza aceleasi puncte descrise mai sus, mai energic

- lombalgie cronică – dureri moderate, ce apar la primele mişcări după ridicarea din pat sau la efectuarea unui efort de r\idicare a greutăţilor, contractură musculară variabilă şi limitarea uşoară a mişcărilor coloanei în zona lombară. Tratament- evitarea eforturilor fizice deosebite- medicaţie analgezică-antiinflamatoare şi decontracturantă în caz de intensificare a

durerilor- fizioterapie, kinetoterapie şi masaj

Obiectivele masajului terapeutic:- diminuarea durerilor- menţinere elasticităţii şi excitabilităţii musculaturii lombare- prevenirea hipotoniei musculare- ameliorarea circulaţiei sanguine şi troficităţii localeMasajul se poate executa după aplicarea de căldură locală. netezire fricţiuni rotiri cu partea cubitala a pumnului semiinchis frământări în cută ciupit percutii cu dosul palmelor, varful degetelor, caus rindeaua ascendent si apoi descendent in zona lombara vibraţii miscari pasive:- impingere si hiperextensie: pacientul asezat cu mainile spijinite pe genunchi, terapeutul

aflandu-se in spatele acestuia, isi spijina soldul stang de regiunea lombara a pacientului, executand o manevra de tractiune a umarului stang, prins cu mana si antebratul, realizand astfel o hiperextensie a coloanei vertebrale lombare

- tractiune fortata incrucisata: pacientul asezat pe un pat, cu picioarele intinse, impinge in abdomenul terapeutului, care ii prinde bratele incrucisate, la nivelul inheieturilor, executand o miscare de tractiune a bratelor; se obtine o flexie fortata a coloanei vertebrale lombare, utila pentru dureri, contracturi musculare, limitarea mobilitatii coloanei vertebrale

- rotirea genunchilor: pacientul intins pe spate, cu genunchii flectati, terapeutul ii prinde genunchii cu o mana dintr-o parte, iar cu cealalta sprijina umarul din partea sa, imprimand membrelor inferioare o miscare de rotatie, intai in sensul acelor de ceasornic, apoi invers

- rotire si tractiune: pacientul cu fata in jos, terapeutul plaseaza o mana la nivelul regiunii lombelor iar cu cealalta mana ridica picioarele pacientului din zona genunchilor, executand o miscare de rotatie a membrelor inferioare intai in sensul acelor de ceasornic apoi invers, si cu usoare tractiuni

Presopunctura: VU23, VU52, VU26, VG2, VG3, VG4, R3, VC4, VU40, VU60, IS3+VU62 (relaxare musculara)Exercitii suplimentare:

o fluturele isi misca aripile: din pozitia verticala, cu picioarele usor departate, se duce mana stanga in sus si spre spate, urmarind-o cu privirea, in timp ce mana dreapta atinge glezna stanga; se repeta pe partea opusa, de 10-20 ori

o aplecarea bazinului: stanga, dreapta, fata, spateo rotirea bazinuluio tehnica maini-picioare (vezi capitolul pregatirea maseurului)o tehnica cap- genunchi (vezi capitolul pregatirea maseurului)o tehnica cobra (vezicapitolul pregatirea maseurului)o balansoarul: culcat pe spate, se prind genunchii cu bratele si se leagana asemeni unui

balansoaro cercul: se deseneaza cercuri imaginare rotind trunchiul si lasand bratele sa urmeze in

mod natural miscarea de rotatie

- lombosciatica – afectarea unei rădăcini a nervului sciatic produsă de procesul de discartroză, care favorizează migrarea nuclelui pulpos al discului intervertebral. Se manifestă cu dureri lombare instalate brusc în timpul ridicării unei greutăţisau la redresarea coloanei vertebrale. În alte cazuri durerea se instalează lent, acentuându-se progresiv. Din zona lombară, durerea poate iradia pe unul din membrele inferioare (când este afectată rădăcina L5 a nervului sciatic, iradierea durerii este pe faţa posterioară a coapsei, faţa externă a gambei şi faţa dorsală a piciorului; când este afectată rădăcina S1, durerea iradiază pe faţa posterioară a coapsei, a gambei şi planta piciorului). Există parestezii, contractură musculară lombară şi limitarea mişcărilor în coloană. Tratament- repaus pe pat tare- medicaţie analgezică-antiinflamatoare şi decontracturantă- masaj de relaxare zona lombară (aceleasi manevre si exercitii descrise anterior)- masajul membrului inferior afectat:

- neteziri- frictiuni- framantat- percutii caus- ciupire- vibratii, toate manevrele de-a lungul meridianul VU si VB, insistand pe VB30, VB31,

VB34, si din VU36, pana in VU60, mai ales pe aceste 2 puncte si VU40, VU57 (specific pentru crampele musculare), presopunctura putand fi efectuata cu ajutorul cotului

VU62+IS3= RELAXARE MUSCULARA

Artroza coxofemurală (coxartroza) – apare la persoane peste 50 ani şi este una dintre formele cele mai invalidante. Se manifestă cu dureri în regiunea inghinală sau fesieră, ce pot iradia în coapsă, fiind intensificate de mers pe scări sau teren accidentat. Muşchii periarticulari pot prezenta contracturi. În fazele mai avansate apar hipotrofia musculară, limitarea mişcărilor articulare şi impotenşă funcţională a membrului inferior de partea afectată.

Tratament- repaus articular intermitent- dietoterapie pentru reducerea excesului ponderal- medicamente analgezice-antiinflamatoare şi decontracturante- fizioterapie, balneoterapie, kinetoterapie şi masaj

În stadiile avansate de deformare a capului femural, dureri şi impotenţă funcţională ccentuată, este indicat tratamentul chirurgical.Scopul masajului terapeutic:- diminuarea durerii- decontracturarea musculară- îmbunătăţirea tonusului şi excitabilităţii musculaturii învecinate articulaţiei Masajul trebuie să fie calm şi miorelaxant, executând manevrele uşor şi lent. - neteziri, pe regiunea fesieră, mergând lateral spre regiunea trohanteriană şi spre coapse- fricţiuni uşoare- frământat- vibraţii! NU SE FAC MIŞCĂRILE PASIVE ÎN ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ

Pe musculatura învecinată coapsei, pentru prevenirea hipotoniei şi hipotrofiei, se aplică manevre mai energice:- neteziri- fricţiuni cu podul palmei- frământat- tapotament- cernut- rulat- vibraţiiHidromasajul poate realiza în profunzime o îmbunătăţire a circulaţiei sanguine şi atroficităţii locale, ca şi o relaxare musculară în această regiune, unde articulaţia este acoperită de un strat celuloadipos şi muscular voluminos.

Presopunctura: VB30 (poarta soldului), VB29, F12, SP12, VU36Pentru coapsa si gamba: S31, S34, S36, SP9, VB31, VB34, VU40, VU60 (antialgic)

Artroza genunchiului (gonartroza) – afecţiune ce apare la persoanele peste 50 ani şi se manifestă prin: dureri la primele mişcări după ridicarea din pat sau în legătură cu schimbările meteorologice, contractură musculară, hipotrofie musculară, mai ales la nivelul musculaturii coapsei. Persoana are tendinţa de a sta cu genunchiul în flexie, acuzând dureri la mers şi coborâtul scărilor.

Tratament- repaus segmentar intermitent- dietoterapie pentru reducerea excesului ponderal- medicamente analgezice-antiinflamatoare - fizioterapie, balneoterapie şi masaj- pacientul să stea cu faţa în sus, cu o greutate pe genunchi pentru a-l ţine în extensie Scopul masajului terapeutic:- ameliorarea circulaţiei sanguine şi a condiţiilor trofice locale- îmbunătăţirea tonusului şi excitabilităţii musculareMasajul se aplică la genunchi, gambă şi coapsă:La genunchi:

- netezire- fricţiuni uşoare cu vârful degetelor, si chiar cu toata palma, în jurul articulaţiei

genunchiului, eventual folosind un unguent antiinflamator- presiune cu policele in spatiul popliteu (VU40) si deasupra genunchiului- framantare cu ambele maini sprijind genunchiul, de o parte si de alta- tracţiuni si miscare de impingere spre interior si in sus

La coapsă:- masaj de tonifiere pe cvadriceps: netezire, fricţiuni, presiuni, frământat, cernut,

tapotament, vibraţii, scuturări, tracţiuni în ax, mişcări pasiveLa gambă:

- masaj de relaxare pe gambieri: netezire, fricţiuni uşoare, frământat uşor, cernut, ciupituri repetate, vibraţii, mişcări pasive

Presopunctura: SP10 (punctul in care ajunge policele, cand mana prinde genunchiul), S35 si punctul exact opus, lateral de rotula), fiecare punct se stimuleaza 2-3 minute, VU40, F8, R10, SP9Pentru zona gambei: S36, SP6, VB34, VB40, VU60

Masaj de relaxare pe piciorul opus!!!!!!! NU SE PUNE CALD CREŞTE PROCESUL INFLAMATOR DACĂ APARE HIDARTROZA (ACUMULARE DE LICHID ÎN ARTICULAŢIE, MANIFESTAT PRIN MĂRIREA DE VOLUM A ARTICULAŢIEI, ARTICULAŢIE ROŞIE, FIERBINTE) ESTE CONTRAINDICAT MASAJUL

Osteoporoza – rarefierea structurii osoase. Oasele arată ca un burete (spongioase).Pentru diagnostic în stadiile incipiente se face analiza osteodensitometrică, sau cu ultrasunete la calcaneu. În stadii avansate apar dureri osoase, fracturi spontane.Cel mai frecvent apare postmenopauză (mai grav după menopauza instalată chirurgical, declinul este brusc), sau post ghipsare.

Evaluarea osteodensitometriei+ ∞→ - 1 ═ normal- 1→ - 2,5 ═ osteopenie- 2,5→ ∞ ═ osteporozăTratament

- medicaţie de substituţie (calciu, estrogeni la femei)- masaj de relaxare general

b) Afecţiuni reumatismale cronice inflamatorii- sunt provocate de cauze insuficient precizate presupunându-se existenţa unor agenţi virali

sau a unor mecanisme autoimune

Poliartrita reumatoidă – afecţiune inflamatorie cronică, interesând îndeosebi articulaţiile mici ale degetelor mâinilor, în principal falangele proximale şi articulaţia metacarpofalangiană, cu respectarea falangelor distale, ulterior afectarea şi a articulaţiilor mari, în manieră simetrică. Apare în mod predominant la femei. Se manifestă prin dureri articulare, redori articulare, tumefieri articulare, hipotrofie musculară. În stadiile avansate exista tumefieri articulare permanente, deformaţii ale degetelor şi anchiloze, cu atrofierea musculaturii.

Tratament- faza acută: repaus, posturi în atele pentru prevenirea posturilor vicioase şi a deformaţiilor,

medicamente analgezice antiinflamatoare, corticoterapie. Pe măsură ce se micşorează fenomenele inflamatorii, se folosesc cu prudenţă fizioterapia, masajul şi kinetoterapia.

- faza de remisiune: kinetoterapia şi masajul capătă un rol important în păstrarea mobilităţii articulare, prevenirea hipotrofiilor musculare, ameliorarea circulaţiei sanguine şi menţinerea troficităţii generale.Masajul terapeutic la nivelul membrelor superioare şi inferioare se execută cu prudenţă, intensitate şi ritmul mnevrelor fiind adaptate sensibilităţii segmentelor tratate. De cele mai multe ori se însoţeşte de osteoporoză MASAJ DE RELAXARE

- netezire- fricţiuni cu vârful degetelor, insistând la mâini asupra muşchilor interosoşi, folosind pulpa

policelui- frământat uşor- ciupituri pentru muşchii eminenţelor tenară şi hipotenară- cernut uşor (! Cernutul implică articulaţia cotului şi umărului dacă apar dureri, nu se

mai face!)- vibraţii- mişcări pasive

Presopunctura: puncte principale: IG11, TF5 – pentru membrele superioare, VB34, VB39 – pentru membrele inferioare, V11 – pentru spate (punct de reuniune al oaselor)+ Alegerea punctelor in functie de articulatia afectata: degetele de la mana – IS3, TF3, VS7, IG4, C8, PUNCTE LOCALE DUREROASE; pumn – IG4, IG5, IS6, P9, C7, VS7, PUNCTE LOCALE DUREROASE; cot – IG12, TF10, C3, VS3, P5; umar – IG15, TF14, IS9, VB21; degetele de la picior – S44, S41, S43; glezna – R3, SP5, SP4, SP6, F4, VB39, VB41, VU60, VU62; genunchi – VB34, S36, SP10, SP9, S34, S35, VB31, F8, VU40; articulatia coxo-femurala – VB29, VB30, VU36, S31; articulatia temporo-mandibulara: IS18, IS19, VB2, S7

Spondilita anchilozantă – afecţiune inflamatorie a coloanei, predominantă la bărbaţi cu o numită particularitate genetică. Interesează articulaţiile interapofizare ale vertebrelor şi se manifestă cu dureri la nivelul coloanei, în special în regiunea sacroiliacă (articulaţia şoldului), limitarea mişcărilor, hipotrofie musculară (la pacienţii imobilizaţi la pat) şi tendinţă la cifoză dorsală. În fazele avansate se instalează anchiloza coloanei vertebrale.

Tratament- faza acută: repaus pe pat tare (numai pe perioada dureroasă), posturi corecte pentru

prevenirea atitudinilor vicioase, medicamente analgezice antiinflamatoare, corticoterapie- faza de remisiune: kinetoterapie şi masaj, astfel: la pacienţii imobilizaţi la pat- pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi a condiţiilor trofice locale- prevenire hipotrofiei musculaturii dorsolombare

Masajul va fi de tonifiere, cu frământat mai energic, dar fără tapotament(cu exceptia percutatului cu degetele, dosul palmei, caus). la pacienţii care se deplasează, musculatura dorsolombară devine contractată →

diminuarea durerilor şi a contracturilor musculare → masajul trebuie să fie calm şi miorelaxant, utilizând manevre mai puţin energice, adaptate sensibilităţii regiunilor dorsolombare netezire fricţiuni cu vârful degetelor, uşoare rotiri cu partea cubitala a pumnului semiinchis frământări în cută ciupit percutii cu dosul palmelor, varful degetelor, caus rindeaua ascendent si apoi descendent in zona lombara vibraţii longitudinale cu efect decontracturant miscari pasive:

- impingere si hiperextensie: pacientul asezat cu mainile spijinite pe genunchi, terapeutul aflandu-se in spatele acestuia, isi spijina soldul stang de regiunea lombara a pacientului, executand o manevra de tractiune a umarului stang, prins cu mana si antebratul, realizand astfel o hiperextensie a coloanei vertebrale lombare

- tractiune fortata incrucisata: pacientul asezat pe un pat, cu picioarele intinse, impinge in abdomenul terapeutului, care ii prinde bratele incrocisate, la nivelul inheieturilor, executand o miscare de tractiune a bratelor; se obtine o flexie fortata a coloanei vertebrale lombare, utila pentru dureri, contracturi musculare, limitarea mobilitatii coloanei vertebrale

- rotirea genunchilor: pacientul intins pe spate, cu genunchii flectati, terapeutul ii prinde genunchii cu o mana dintr-o parte, iar cu cealalta sprijina umarul din partea sa, imprimand membrelor inferioare o miscare de rotatie, intai in sensul acelor de ceasornic, apoi invers

- rotire si tractiune: pacientul cu fata in jos, terapeutul plaseaza o mana la nivelul regiunii lombelor iar cu cealalta mana ridica picioarele pacientului din zona genunchilor,

executand o miscare de rotatie a membrelor inferioare intai in sensul acelor de ceasornic apoi invers, si cu usoare tractiuni

- SPECIFIC PENTRU SPONDILITA: IMPINGERE SI TRANSFER: pacientul intins pe spate, cu un genunchi flexat; terapeutul plasat in partea stanga a pacientului, executa o miscare de impingere la nivelul umarului stang cu ajutorul mainii drepte, si in acelasi timp aplica o tractiune a piciorului drept, pe care il prinde in zona genunchiului; se repeta si in partea opusa.

Presopunctura: VU23, VU52, VU26, VG2, VG3, VG4, R3, VC4, VU40, VU60, IS3+VU62 (relaxare musculara)Exercitii suplimentare:

o fluturele isi misca aripile: din pozitia verticala, cu picioarele usor departate, se duce mana stanga in sus si spre spate, urmarind-o cu privirea, in timp ce mana dreapta atinge glezna stanga; se repeta pe partea opusa, de 10-20 ori

o aplecarea bazinului: stanga, dreapta, fata, spateo rotirea bazinuluio tehnica maini-picioare (vezi capitolul pregatirea maseurului)o tehnica cap- genunchi (vezi capitolul pregatirea maseurului)o tehnica cobra (vezicapitolul pregatirea maseurului)o balansoarul: culcat pe spate, se prind genunchii cu bratele si se leagana asemeni unui

balansoaro cercul: se deseneaza cercuri imaginare rotind trunchiul si lasand bratele sa urmeze in

mod natural miscarea de rotatie

Periartita scapoluhumerală – afecţiune inflamatorie a articulaţiei umărului În faza acută: dureri spontane, care se exacerbează la mişcările braţului, contractură musculară şi limitarea accentuată a mişcărilor în articulaţia umărului (se întreabă pacientul dacă poate duce mâna la ceafă, dacă poate să-şi încheie sutienul, fermoarul fustei, etc.)

! NU SE FACE MASAJ ÎN FAZA ACUTĂ - repaus segmentar- medicamente analgezice-antiinflamatoare şi decontracturanteOdată cu regresia fenomenelor dureroase se introduce progresiv masajul miorelaxant:- netezire la nivelul umărului şi omoplatului- fricţiuni cu vârful degetelor, pe faţa anterioară a capsulei articulare după retroflexia

braţului, şi pe faţa posterioară a capsulei după anteflexia capsulei - frământări uşoare- vibraţii fine pentru decontracturare musculară- mişcări pasive ale braţului, in principal rotirea acestuia, si scuturari blande, insistând

pe acestea

Presopunctura: masaj insistent in VB21 si IS11, cu policele, apoi alunecarea usoara a mainii (chiar cu pensari si framantari) din VB21 pana in zona cotului, traversand umarul. Alte puncte importante: IG15, TF14, IS10, IG16, IG14 (pentru durerile iradiate pe brat); in cazul formelor anterioare se recurge la stimularea punctelor P1 SI P2Puncte la distanta foarte importante: IG11, IG4, TF5, un punct situat la jumatatea distantei dintre articulatia acromio-claviculara si marginea anterioara a pliului axial), si chiar puncte corespondente de la nivelul picioarelor: S38, VB34, VU62.

Îşi revine în 10 zile. Se asociază cu kinetoterapie, scripetoterapie. Exercitii: ridicarea bratelor, alternativ deasupra capului si impingand cat e posibil de brate

(ca si cand ar spijini cerul), atingerea unui perete cu degetele mainii bolnave, si miscarea degetelor pe perete in sus, ca si cum ar fi picioarele unui paianjen ce urca pe perete, si apoi

miscarea in sens opus; bratele incrucisate la ceafa, apropierea coatelor in fata, si apoi indepartarea lor, repetat de 10-20 ori, flexie-extensie alternativa a antebratelor pe brate (ca si cum am vasli), ridicarea mainilor, de-a lungul cutiei toracice, pana ajung in axile, pe inspir, coborarea lor pe solduri, in expir; rotirea umerilor, cu degetele spijinite pe acestia, in sensul acelor de ceasornic si apoi in sens invers; se executa cercuri, cu bratele alternativ, spre in spate.

Epicondilita – afecţiune inflamatorie la nivelul cotului (apare de obicei ca boală profesională, la cei care cântă la harpă, dirijori, la cei din tâmplărie care dădeau cu rindeaua) MASAJ DECONTRACTURANT:

- netezire- fricţiuni (cu vârful degetelor, în jurul articulaţiei cotului) si cu policele punctul cel mai

dureros, precum si, cu mana aflata in pronatie si extensie, se executa neteziri su usoare frictiuni pe zona antebratului si bratului, spre umar

- framantat- ciupit, mai ales atendonului bicepsului- miscari pasive: cu o mana, terapeutul prinde incheietura mainii pacientului, si cu

cealalta mana, policele fiind fixat in IG11, imprima antebratului miscari de rotatie in sensul acelor de ceasornic si apoi in sens opus, iar apoi, ca o manevra complementara, din aceeasi pozitie se executa miscari de flexie-extensie a cotului pe aza orizontala; urmeaza flexia cotului, aducand mana catre umar, se flexeaza apoi si incheietura mainii, astfel incat degetele sa atinga articulatia scapulo-humerala; rotirea articulatiei cotului; hiperextensie fortata a cotului, din pozitia de flexie se executa hiperextensia cu fermitate, dar fara sa provoace durere

Alte puncte ce pot fi stimulate: IG4, IG12, IG13, P5, PC3, TF5 Se asociază cu fizioterapie, ultrasunete, laser. ! NU SE PUNE CALD (CREŞTE PROCESUL INFLAMATOR)

2. Afecţiuni ale sistemului nervos periferica) PolinevritePolinevritele sunt afecţiuni care lezează în acelaşi timp mai mulţi nervi. Se

caracterizează prin afectarea bilaterală a membrelor, mai ales a celor inferioare, manifestându-se cu paralizii flasce, amiotrofii, dureri, parestezii. Ele pot fi provocate de diverse cauze: intoxicaţii cu medicamente, plumb, alcool, boli infecţioase, diabet, carenţe de vitamina B1, B6, B12, etc.

Tratamentul în faza de început cuprinde: repausul, medicamente pentru boala ce a determinat afectarea nervilor, vitamine din complexul B, analgezice şi posturi pentru prevenirea atitudinilor vicioase.

În faza de convalescenţă se introduce kinetoterapia, electroterapia de stimulare musculară şi masajul.

Obiectivele masajului:- îmbunătătţirea circulaţiei sanguine şi limfatice cu activarea proceselor metabolice în

membrele afectate- menţinerea troficităţii, a elasticităţii şi excitabilităţii muşchilor- combaterea edemelor- prevenirea tulburărilor trofice ale tegumentelor şi ţesutului celular subcutanat

Masajul este stimulent, cu manevre energice, şi constă în:- neteziri, dinspre segmentul distal al membrului spre cel proximal- fricţiuni cu vârful degetelor şi cu a doua falangă- frământat în cută musculatura hipotrofică- tapotament- cernut- stoarceri- ciupit- vibraţii

PRESOPUNCTURA:Membrul superior: VB21, prinzand acest punct intre police si aratator, TF5, TF15( punct de comanda al membrului superior), IG14, IG15, IG4Membrul inferior: VB30, VB41, S36, VU40, VU60, SP6

b) Paralizia facială perifericăEste tot o afecţiune a nervului, provocată de procese ischemice, inflamatorii

sau viroze ce lezează nervul în regiunea sa intratemporală. Se manifectă cu pareza diferiţilor muşchi pileoşi ai feţei de partea unde este afectat nervul.

Tratamentul constă în: administrarea de miedicamente antiinflamatorii, fizioterapie, kinetoterapie, exerciţii de mimică în oglindă, masaj.

Obiectivele masajului:- ameliorarea circulaţiei sanguine la nivelul musculaturii afectate- menţinerea elasticităţii şi excitabilităţii fibrelor musculare- prevenirea amiotrofiei- masajul împreună cu kinetoterapia constituie mijloacele cele mai importante pentru

recuperarea mişcărilor mimiciiMasajul este stimulant, executat într-un ritm viu, insistand pe partea cu pareza:- neteziri cu vârful degetelor, începând de la linia mediană a feţei şi ajungând în partea

laterală a acesteia- fricţiuni- ciupit- tapotament sub formă de percutat- vibratiiPresopunctura: S2, S4, S6, VB14, IG20(de partea opusa parezei, tinand cont ca meridianele IG se incruciseaza la nivelul fetei), IG4(partea opusa), TF17(daca exista dureri retroauriculare) +/_ PUNCTE GENERALE: IG11, F3, IG18

c) Pareze traumatice ale nervilor perifericiSunt provocate de diferite traumatisme la nivelul membrelor: contuzii,

compresiuni, luxaţii-fracturi, plăgi. Se manifestă cu dispariţia mişcărilor voluntare efectuate de muşchii inervaţi de nervul lezat, amiotrofie, tulburări de sensibilitate, tulburări vasculotrofice ale pielii şi ţesutului subcutanat. În funcţie de gradul leziunii, afecţiunea e mai gravă în secţiunea completă a nervului şi mai uşoară în cazul unor leziuni parţiale ale nervului.

Tratamentul recuperator este complex, cuprinzând: posturi funcţionale ce împiedică apariţia atitudinilor vicioase, electroterapie de stimulare a musculaturii, kinetoterapie şi masaj.

Obiectivele masajului:- ameliorarea circulaţiei sanguine locale- menţinerea elasticităţii şi excitabilităţii musculaturii denervate- prevenirea tulburărilor trofice ale tegumentelor şi ţesututilor subcutanateMasajul recomandat este stimulant, cu manevre energice executate în ritm viu:- neteziri- fricţiunile, toate tipurile, influenţând favorabil circulaţia sanguină la nivelul pielii şi

ţesututrilo subcutanate - ciupitul, care împreună cu fricţiunile sunt utilizate pentru excitarea mecanică a pielii

situată deasupra muşchilor afectaţi, în scopul pregătirii acestora pentru mobilizarea pasivă, facilitând contracţia musculară

- frământat, cute- cernut influenţează favorabil tonusul şi excitabilitatea

muşchilor hipotrofici- tapotament- vibratii

PRESOPUNCTURA:Membrul superior: VB21, prinzand acest punct intre police si aratator, TF5, TF15( punct de comanda al membrului superior), IG14, IG15, IG4Membrul inferior: VB30, VB41, S36, VU40, VU60, SP6

d) Hemiplegia flascăHemiplegia reprezintă pareza unei jumătăţi a corpului, afectând în special braţul şi

Piciorul, ca urmare a unui accident vascular cerebral sau unui traumatism al coloanei cervicale. Se manifestă prin paralizie, atrofia musculaturii denervate.

Tratamentul se adresează în principal cauzei (de obicei cardiacă), cu instituirea tratamentului antihipertensiv, urmat de recuperarea motorie, kinetoterapie, masaj.

Masajul: - tonifiere la nivelul membrelor afectate, atât pentru membrul superior: netezire, fricţiuni (cu vârful degetelor), stoarceri (toate 3), frământat (cută mică), cernut,tapotament pe deltoid, scuturări, tracţiuni în ax, mişcări pasivecât şi pentru cel inferior: netezire, fricţiuni (fără podul palmei), presiuni, frământat, cernut, tapotament, vibraţii, scuturări, tracţiuni în ax, mişcări pasive, cu insistare pe fricţiuni şi mişcări pasive

- masaj de relaxare pe membrele opuse, care, prin supracompensare au tendinţa de contracturare

- masaj de relaxare spate (pot apărea escare de decubit)- masaj cervical

Presopunctura:- membru superior: IG15, IG11, TF5, IG4- membru inferior: VB30, VB34, S36, S41- echilibrare generala: VC4, VC6, cu moxa, VC8 (moxa pe sare, in ombilic), VG20,

VG4, R3, VU23, VG14, VB20, VB39(punct de reuniune a maduvelor)Observaţii: - cel mai greu se recuperează braţul- ridicarea din pat a pacientului se face încet datorită creşterii tensiunii arteriale

e) Hemiplegia spasticăReprezintă tot o pareză, dar însoţită de o contractură puternică. Cauzele şi

recomandările sunt aceleaşi ca la hemiplegia spastică.Masajul va fi de relaxare (decontracturant) pe tot corpul. Aplicări de comprese calde!!!!!!!! URMĂRIREA TENSIUNII ARTERIALE – NU SE FACE MASAJ ÎN PUSEU HIPERTENSIV

Presopunctura: VG26 (punct de resuscitare, pentru readucerea starii de constienta), sangerare pe cele 12 puncte distale, IG11+F3(scade Yang-ul de la nivelul capului), S40 (dezobstrueaza orificiile), R3, PC8, sangerare varful urechii, VG14, VB20, VG20, VB39

- membru superior: IG15, IG11, TF5, IG4- membru inferior: VB30, VB34, S36, S41

Daca are si paralizie faciala: S2, S4, S6, VB14, IG20(controlateral), TF17, IS18, IS19

f) Nevralgia cervico-brahială C5-C6, stângă, algo-parestezică, discogenăNevralgie = durere pe traseul unui nervParestezie = amorţeală, furnicăturiDiscogenă = datorată discului intervertebralDurere ce pleacă din zona cervicală (datorită unei compresiuni pe nervi sau artroze), cu iradiere în mână, degete, însoţită de amorţeliDiagnostic:

- radiografie, RMN- pacientul acuză dureri de umăr şi biceps, impotenţă funcţională

Recomandări: kinetoterapie, masajMasaj:

MASAJUL COLOANEI CERVICALE: - netezire - fricţiuni (fără podul palmei) - frământat (cută mică) - rotirea muschiului trapez - tapotament (cu partea cubitală, dosul palmei,

varful degetelor, caus) - ciupire - vibraţii - elongaţii cu prudenţă, eventual după 2-3

şedinţe: ascendent, cu o forta din ce in ce mai puternica, dupa care o mana se pozitioneaza in regiunea occipitala iar cealalta sub mandibula, rotind capul spre dreapta si spre stanga- tractiune si reductie laterala cervicala: pacientul asezat – terapeutul in spatele pacientului,

prinde mandibula si barbia acestuia cu ajutorul mainii stangi, in timp ce degetul mare al mainii drepte apasa de-a lungul zonei centrale a muschiului sterno-cleido-mastoidian, mentinand presiunea constanta si executand o tractiune a gatului in directia stanga sus; se executa la fel pentru partea dreapta. Pacientul culcat- mana stanga se pozitioneaza in zona occipitala, executandu-se alternativ o tractiune si o rotire laterala, spre dreapta si spre stanga

- mişcări pasive MASAJ PERIOSTAL, prin presare cu policele, podul palmei sau partea cubitala a mainiiAplicaţii de comprese calde în zona cefei, care pot preceda masajul, crescându-i eficacitatea.

Puncte suplimentare: alunecarea usoara a mainii din: VB 20 spre VB 21 VB 20 spre VU 11 VG 16 spre VG 14, cu usoara presare

in punctul final al fiecarui traseu (pe VG14 se aplica caldura locala – moxa sau ventuza)V10, V60 (PUNCT ASPIRINA), IG4

MASAJUL DECONTRACTURANT AL BRAŢULUI: - netezire- fricţiuni-cu vârful degetelor

- frământat- cernut- mişcări pasive

Puncte suplimentare: P5 (antialgic), TF5, IG11, IG13, IG15

g) Sindrom radicular etajat L3-L4-L5, algoparetic stâng, post contuzie medulară

Afectarea rădăcinilor nervoase la nivel lombar însoţită de durere şi pareză la nivelul piciorului stâng, în urma unor accidente MASAJ DE TONIFIERE pe tot piciorul stâng şi fesier:

- netezire- fricţiuni - presiuni- frământat- cernut- tapotament (cu partea cubitală, pumnii semiînchişi, pumnii închişi pe fesieri)- vibraţii- scuturări - rotirea genunchilor: pacientul intins pe spate, cu genunchii flectati, terapeutul ii prinde

genunchii cu o mana dintr-o parte, iar cu cealalta sprijina umarul din partea sa, imprimand membrelor inferioare o miscare de rotatie, intai in sensul acelor de ceasornic, apoi invers

- rotire si tractiune: pacientul cu fata in jos, terapeutul plaseaza o mana la nivelul regiunii lombelor iar cu cealalta mana ridica picioarele pacientului din zona genunchilor, executand o miscare de rotatie a membrelor inferioare intai in sensul acelor de ceasornic apoi invers, si cu usoare tractiuni

- mişcări pasive, , toate manevrele de-a lungul meridianul VU si VB, insistand pe VB30, VB31, VB34, si din VU36, pana in VU60, mai ales pe aceste 2 puncte si VU40, VU57 (specific pentru crampele musculare), presopunctura putand fi efectuata cu ajutorul cotului

VU62+IS3= RELAXARE MUSCULARA MASAJ DECONTRACTURANT în zona lombară: neteziri fricţiuni (cu vârful degetelor) rotiri cu partea cubitala a pumnului semiinchis presiuni frământări în cută ciupit percutii cu dosul palmelor, varful degetelor, caus vibraţii

Presopunctura: VU17, VU23, VU52, VG3, VG4, toate punctele dureroaseMASAJ DECONTRACTURANT PICIOR DREPT

3) Alte afectiuni

Hernie de disc operatăSe face masaj după 3 săptămâni de la operaţie.Se traduce prin ştrangularea unui nerv, datorită exploziei nucleului pulpos dintre două

vertebre, cel mai frecvent interesat fiind nervul sciatic. Se însoţeşte de crampe şi pareză la nivelul unuia sau ambelor membre inferioare, însoţite de impotenţă funcţională.

Traseul nervului sciatic: lombar-fesier-genunchi extern-gambă-degete mici picior Masajul cicatricii dinspre exterior spre coloană, cu neteziri şi fricţiuni cu vârful

degetelor. Masaj de relaxare spate:

- netezire- fricţiuni uşoare- presiuni- frământat uşor- vibraţii longitudinale

Presopunctura: VU17, VU23, VU52, VG3, VG4, toate punctele dureroase

Masajul de tonifiere al piciorului afectat- netezire- fricţiuni - presiuni- frământat- cernut- tapotament (cu partea cubitală, pumnii semiînchişi, pumnii închişi pe fesieri)- vibraţii- scuturări - rotirea genunchilor: pacientul intins pe spate, cu genunchii flectati, terapeutul ii prinde

genunchii cu o mana dintr-o parte, iar cu cealalta sprijina umarul din partea sa, imprimand membrelor inferioare o miscare de rotatie, intai in sensul acelor de ceasornic, apoi invers

- rotire si tractiune: pacientul cu fata in jos, terapeutul plaseaza o mana la nivelul regiunii lombelor iar cu cealalta mana ridica picioarele pacientului din zona genunchilor, executand o miscare de rotatie a membrelor inferioare intai in sensul acelor de ceasornic apoi invers, si cu usoare tractiuni

- mişcări pasive, , toate manevrele de-a lungul meridianul VU si VB, insistand pe VB30, VB31, VB34, si din VU36, pana in VU60, mai ales pe aceste 2 puncte si VU40, VU57 (specific pentru crampele musculare), presopunctura putand fi efectuata cu ajutorul cotului

VU62+IS3= RELAXARE MUSCULARA

Masajul decontracturant al piciorului opus

Escarea de decubit – apare datorită imobilizării prelungite la pat şi proasta îngrijire a pacientului . Când pacientul stă cu faţa în sus, în zonele de contact ale corpului cu patul (omoplat, fesieri, călcâie, coate, etc.) apare roşeaţă, însoţită de durere, până la rană.

Recomandări pentru evitarea escarei:- saltea antedecubit- colac fesier şi pentru călcâi

- rotirea bolnavului din oră în oră cu/fără aplicare de substanţe cicatrizante- evitarea cutelor pe cearşaf şi bluza bolnavului

Se face masajul cicatricii dinspre exterior spre interior, radial, neteziri şi uşoare fricţiuni (cu vârful degetelor). Masajul are rol de a îmbunătăţi oxigenarea plăgii

Torticolis – afecţiune ce interesează musculatura cefei, mai ale muşchii trapez şi sterno-cleido

mastoidianul, care apare după expunere la frig, un curent de aer rece, poziţie vicioasă în timpul somnului. Se manifestă cu dureri cervicale spontane sau în legătură cu mişcările capului, limitate de existenţa unei contracturi musculare de o parte a gâtului; poziţia antalgică este cu bărbia într-o parte şi capul uşor în sus; de cealaltă parte (partea spre care este înclinat gâtul) musculatura devine flască. În partea contractată MASAJ DECONTRACTURANT:

- netezire- fricţiuni uşoare- frământat (doar cută mică)- vibraţii- ! în prima şedinţă nu se fac elongaţii. După 2-3 şedinţe se pot face elongaţii şi mişcări

pasive. În partea relaxată MASAJ TONIFIANT: - netezire- fricţiuni- frământat- tapotament (numai cu marginea cubitală)- vibraţiiÎn cazuri grave se pune guler

Presopunctura: TF5, EXTRA TF3, VG14, VG15, V11, VB20, TF15, VB39(reuniunea maduvelor), VB34 (reuniunea tendoanelor), antialgice: S38, S44, V60, IG4

Platfus – prăbuşirea boltei plantare, datorita hipotoniei gambierului posterior (triceps), si a lungului peronier lateral. Se poate vorbi de platfus după vârsta de 5

ani, până la 2,5 ani e fiziologic. Masaj:

- neteziri- fricţiuni cu vârful degetelor, insistând pe zona de scobitură- mişcări pasive, cu arcuirea boltei plantare

Tonifierea gambeiPresopunctura: R2, R6, VU63, VB37+ puncte de unde porneste durereaExerciţii:

- rularea tălpii pe cilindri- mersul pe partea laterală alternativ cu partea medială a labei piciorului- apucarea obiectelor cu piciorul

CIFOZA (gheb) – modificare în plan sagital a coloanei vertebrale. Musculatura este alungită, flască, nu are putere să susţină coloana MASAJ DE TONIFIERE a musculaturii paravertebrale

- kinetoterapie- mersul cu cartea pe cap- dormit pe pat tare, fără pernă

SCOLIOZA – modificare în plan longitudinal a coloanei vertebrale 1. în C – cuprinde cam toată coloana, musculatura dinafara coloanei este relaxată

MASAJ DE TONIFIERE, în timp ce musculatura din interiorul coloanei este contractată MASAJ DE RELAXARE

2. în S – cervico-dorsală - dorso-lombară (cea mai frecventă) - lombo-sacrată

MANEVRELE COMUNE SE FAC ODATĂ, DOAR CĂ UNDE SE FACE MASAJ DECONTRACTURANT SE FAC MAI UŞOR, UNDE E MASAJ RELAXANT E MAI PUTERNIC

MASAJUL SPORTIV

Masajul în cazul sportivilor se poate aplica:- în scop stimulator (înainte de antrenamente, dar mai ales de competiţii, fără a înlocui

încălzirea propriu-zisă)- în scop de refacere (după concursuri sau în pauze)

Avantajele masajului sportiv:- permite menţinerea întregului corp în cea mai bună condiţie fizică- previne accidentările şi pierderile de mobilitate datorate existenţei unor puncte

supratensionate- îmbunătăţeşte performanţa şi anduranţa sportivă- îngrijeşte ţesuturile musculare afectate, redându-le mobilitatea- prelungeşte, în condiţii optime, cariera sportivăProcedeele masajului sportiv1) EfleurajulFolosit pentru relaxarea muşchilor încordaţi. Necesar în tratamentul de urgenţă al

celor traumatizaţi, el nu poate, în nici un caz, să aibă efecte majore asupra corpului unui sportiv sănătos.

2) FrământatulConstă în apucarea, ridicarea, stoarcerea şi presarea masei musculare, cu efect

relaxant. Atât efleurajul cât şi frăm’ntatul pot fi folosite pentru a relaxa muşchii, pentru a-i

pregăti în vederea aplicării celorlalte procedee terapeutice, care vor ocupa 90% din timpul şedinţei de masaj.

3) Presiunea directăPresiunea se poate aplica cu toată palma, cu rădăcina mâinii, cu faţa palmară a

degetelor sau cu vârful degetelor. La fiecare aplicare a procedeului presiunea se concentrează pe o suprafaţă din ce în ce mai mică, pătrunzând astfel din ce în ce mai în profunzime. Se aplică ântotdeauna spre interiorul muşchiului. Presiunea directă acţionează doar cu vâtful unui deget, policele sau mediusul întărit de index, direct pe muşchi, menţinând presiunea între 15-60 secunde. Această presiune se foloseşte pentru a acţiona asupra tuturor punctelor tensionate ale corpului.

4) FricţiuneaSe execută cu podul palmei sau cu a doua falangă, cu un singur deget sau cu

mediusul întărit de index, în sens liniar sau circular. 5) CompresiuneaConstă într-o acţiune de presare executată ritmic, cu scopul de creştere a

profunzimii, prin diminuarea suprafeţei de aplicare. Se comprimă muşchiul pe os, compresarea executându-se totdeauna spre acesta. Se pot executa compresiuni cu pumnul, cu palma, cu rădăcina mâinilor sau cu vârful degetelor.

6) TapotamentulConstă în lovituri ritmice, alternante. În funcţie de zonă şi volumul muscular, se

loveşte cu partea cubitală a mâinilor, cu mâinile în căuş, cu dosul palmelor, cu pumnii semiînchişi.

7) VibraţiiProcedeu de relaxare a muşchilor, după manevrele mai energice executate până

acum. În masajul sportiv, importantă este profunzimea la care se lucrează. Totdeauna se va grada intensitatea aplicării procedeelor, în funcţie de sensibilitatea subiecţilor sau a diferitelor

părţi ale corpurilor lor. Procedeele se vor aplica cu intensitate maximă, fără însă a cauza disconfort, durere sau simptome nedorite.

Fiziologia sportivului precizează că înaintea unor antrenamente, dar mai ales înaintea competiţiei, la sportivi se manifestă aşa-zisa „stare de start”, un complex de manifestări comportamentale, neuropsihice şi vegetative, cu caracter strict individual şi dependent de factori multipli: reactivităţile neuropsihice şi neurovegetative, care ţin în mare măsură şi de tipul de sistem nervos; stare de sănătate şi capacitatea de efort; factorii climatici şi de mediu; public, adversar, arbitru, condiţiile terenului sau ale sălii, anumite retrăiri plăcute sau neplăcute, etc.

Masajul de încălzire urmăreşte tocmai atenuarea unor asemenea manifestări negative, prin manevre stimulante, pentru a creşte tonicitatea fibrelor musculare. De aici şi concluzia că masajul de încălzire se constituie ca o componentă organică, fundamentală a încălzirii la sportivi, pregătind organismul pentru excitantul fizic propriu-zis, al încălzirii.

Masajul spatelui:- efleuraj viu, scurt, cu ritm şi intensitate crescânde, aplicate grupelor musculare ce

urmează a fi solicitate- compresiuni profunde pe partea superioară a spatelui, de la talie la gât, chiar

paravertebral şi pe umeri, ceea ce va contribui la relaxarea regiunii- fricţiuni energice, profunde, executate cu vârfurile degetelor, circular - presiuni directe, mai ales la nivelul umăr, omoplat- frământat profund- tapotament- vibraţiile scurte şi intense, înainte de concurs, îl stimulează pe sportivul apatic.Masajul feselor:- efleuraj- compresiuni profunde- se palpează de-a lungul crestelor iliace, de la spinele dorsalespre partea laterală a şoldurilor. Prezenţa contracturilor la acest nivel se simt ca nişte firişoare metalice, necesitând aplicarea de fricţiuni liniare- frământat- tapotament puternic, executat cu pumniiMasajul membrelor inferioare (faţa anterioară):- efleuraj, de la partea proximală a coapsei spre genunchi, şi dinspre genunchi spre

gleznă (s-a învăţat că sensul executării masajului este totdeauna pe returul venos; acest lucru nu este obligatoriu la masajul sportiv, deoarece fibrele musculare trebuie mobilizate în toate direcţiile)

Muşchi importanţi: la coapsă- croitorul, care străbate în diagonală partea anterioară a coapsei, muşchiul drept intern al coapsei şi adductorii de pe faţa internă a zonei coapsă-genunchi şi tensorul fasciei lata de pe faţa externăLa gambă: gambier anterior şi peronieri, situaţi pe partea externă a gambei, de la genunchi la gleznă- compresiuni profunde, funcţie de toleranţa zonei. Cu aproximativ 12 cm înainte de a

ajunge la gleznă, se scade intensitatea, deoarece aici nu mai există suficientă masă musculară care să suporte manevre energice.

- fricţiuni circulare, insistând pe părţile laterale ale genunchiului - frământat uşor, atât spre zona inghinală cât şi invers- presiuni circulare profunde- tapotament, cu partea cubitală, cu mâinile căuş, cu pumnii semiînchişi- mişcări pasive

Pe faţa posterioară, masajul se execută de la călcâi la şoldMasajul membrelor superioare:- neteziri- presiuni directe- compresiuni asupra degetelor subiectului, cu faţa palmară a policelui- fricţiuni circulare pe palma subiectului şi pe faţa dorsală a mâinii- frământat- tapotament- mişcări pasiveMasajul peretelui toracic:- compresiuni pe pectorali, masând partea superioară a toracelui, de la stern spre

claviculă şi spre umăr. Se evită mameloanele. Intensitatea se reglează în funcţie de volumul masei musculare.

- fricţiuni circulare largi pe grilajul costal- tapotament cu partea cubitală a mâiniiMasajul abdomenului:Cea mai mare importanţă se acordă muşchiului mare drept abdominal, principalul

muşchi flexor al trunchiului, supus la cele mai mari tensiuni. Crampele şi spasmele apar mai ales în regiunea mediană, 5 cm deasupra şi dedesubtul ombilicului.

- Se cere subiectului să flexeze genunchiişi să aşeze plantele pe masă, ceea ce va relaxa abdominalii

- Se frământă întreg abdomenul, acesta fiind procedeul cel mai folosit pentru masajul acestei regiuni

- Presiuni directe pe dreptul abdominal, trăgându-l cu policele spre flancuri- CompresiuniMasajul gâtului:- compresiuni de la baza gâtului până la craniu- presiuni directe pe omoplaţi şi umeri- frământat- tapotament

După încheierea masajului muşchilor, se efectuează frământatul tendoanelor care vor fi solicitate în susţinerea efortului fizic.

Masajul articulaţiilor solicitate (de ex. gleznă, genunchi) se execută prin presiuni viguroase şi progresiv crescânde, periarticular şi mai ales pe ligamente, încheiate cu mobilizări pasive.

Masajul de refacere are loc de regulă după efort, dar în anumite circumstanţe poate avea loc şi intraefort (în pauzele dintre reprize la jocurile sportive,în intervalul de timp dintre probe – sărituri, haltere sau dintre meciuri – lupte, judo).

Masajul nu trebuie efectuat mai devreme de 30 minute de la încheierea efortului, pentru ca funcţiile cardio-vasculare să-şi revină la valorile bazale.

Pe lângă masaj este strict necesară refacerea psiho-fizică (tehnici de relaxare neuropsihică şi alte activităţi relaxante), hidroterapia, eventual saună, reechilibrare hidroelectrolitică.

Proceduri folosite în masajul de refacere:- efleurajul prelungit, blând- presiuni directe- cernut pentru membre- vibraţiile

- încheind tot cu manevre de efleuraj, cu o durată totală în jur de 20 minute, binenţeles şi în funcţie de zona principală asupra căreia dorim să acţionăm

Masajul intraefort:În cazul unor pauze mici, de cîteva minute (1 minut la box), masajul trebuie pregnant

orientat către refacere:- efleuraj- vibraţii pe gambe, coapse, braţe, umeri, în funcţie de zonele anatomice solicitate

În cazul competiţiilor cu mai multe încercări (pauze de până la 10-15 minute la jocurile sportive), în prima fază masajul trebuie să aibă caracter liniştitior, relaxant, iar în minutele imediat precedente efortului masajul să devină uşor stimulator.

În situaţia în care pauza dintre eforturi variază de la ore la zile (turnee), trebuie intrat în ritmul fiziologic prin masaj de refacere după concurs şi masaj stimulator, de încălzire, înaintea următorului concurs.

În situaţiile în care în unele discipline nu se permite prezenţa nici unei asistenţe tehnice pe stadion (în unele probe de atletism), iar sportivul se confruntă cu senzaţii dureroase la nivelul membrelor inferioare şi chiar contracturi musculare, stăpânirea corectă a automasajului poate fi salutară.

Masajul igienic face parte din regimul de viaţă sportivă, zilnic sau de 2-3 ori pe săptămână, dimineaţa, înainte de micul dejun.

Masajul terapeutic se recomandă sportivilor bolnavi sau accidentaţi, numai la indicaţia medicului de specialitate. În acest caz se folosesc creme, pomezi, geluri cu efecte analgezice (fenilbutazona), antiinflamatorii (salicilaţi, piroxicam), resorbtive, hemostatice, decontracturante, vasodilatatoare.

Masajul sportiv de refacere poate fi practicat în încăperi special amenajate sau chiar în aer liber sau camera sportivului. Masajul de încălzire se face de regulă la stadion, în sală sau chiar în vestiarul în care se echipează sportivii.

În ceea ce priveşte masajul de refacere după efort, acesta trebuie efectuat într-o cameră bine aerisită, caldă. Efectele relaxante ale masajului sunt amplificate dacă după şedinţa de masaj i se dă sportivului o băutură alcalină, îndulcită, bogată în vitamine şi minerale, iar după masaj sportivul rămâne în repaus la pat, încă 15-20 minute.

Masa care urmează după acest masaj şi repaus (normocalorică, hipolipidică, normo sau uşor hipoproteică, bogată în minerale, vitamine – crudităţi, vegetale, lactate, sucuri de fructe şi fructe) va avea loc la cel puţin 30 minute după încheierea masajului. Pe timpul masajului de refacere post efort, este bine ca sportivul să fie relaxat, să evite trăirile negative, un rol important revenind maseurului, care trebuie să aibă şi abilităţi psihoterapeutice, creând ambianţa necesară diminuării excitaţiei psihice.

Aplicaţiile masajului în afecţiunile rezultate din activitatea sportivăContuziaEste o afecţiune a aparatului locomotor datorată unui traumatism direct ce poate

interesa articulaţiile sau muşchii. Se manifestă prin:

- dureri locale- tumefiere- echimoze- impotenţa funcţională variabilăTratament:

În faza acută – repaus segmentar, analgezice-antiinflamatoare aplicate local,

masaj cu gheaţă, pe zona afectată, efectuând neteziri cu o bucată de gheaţă, cu efecte analgezice locale, decontracturante şi de prevenire a edemului.

Masaj manual, la distanţă, proximal şi distal, în raport cu zona lezată. - neteziri- fricţiuni- frământat- vibraţiiScopul masajului:- ameliorarea circulaţiei sanguine- reducerea tulburărilor vasculotrofice- favorizarea resorbţiei edemelor- asigurarea unei bune troficităţi- menţinerea tonusului musculaturii învecinate

EntorsaAfecţiune articulară, datorată unui traumatism indirect, care prin distensia

capsulei şi ligamentelor produce rupturi parţiale sau totale, dezinserţii. Se manifestă prin:

- dureri- tumefieri articulare- edem periarticular- echimoze- hidrartroză- impotenţă funcţională relativăTratament:- repaus segmentar sau chiar imobilizare gipsată, în entorsa gravă- medicamente analgezice-antiinflamatoare- masaj cu gheaţă pe articulaţia afectatăMasaj manual la distanţă de articulaţia afectată, pe segmentele distal şi proximal- neteziri- fricţiuni şi frământat mai energic- cernut- tapotament în ventuză sau tocat- vibraţii- mişcări pasiveMasaj decontracturant la piciorul opus.Scopul masajului:- îmbunătăţirea circulaţiei sanguine- reducerea edemelor- menţinerea elasticităţii şi tonusului muscular- prevenirea hipotrofiei musculare

Alte tratamente: foarte eficienta tapotarea cu ciocanulul floare de prun, pe zona de maxima durere, cu aparitia unei hemoragii in panza – scade semnificativ edemul

Sechele după entorsă- dureri - tulburări vasculotrofice- hipotrofie musculară- redoare articulară- hidrartroză

Tratament recuperator:- analgezice-antiinflamatoare aplicate local- fizioterapie- kinetoterapie- tratament balnear- masajObiectivele masajului:- diminuarea durerilor- îmbunătăţirea circulaţiei sanguine- reducerea tulburărilor vasculotrofice- ameliorarea mobilităţii articulare- reducerea hipotrofiei musculareManevre:- neteziri şi fricţiuni la nivelul capsulei articulare, dinspre partea anterioară a gleznei

spre călcâi. - pe segmentele învecinate articulaţiei se execută un masaj de stimulare şi tonifiere a

muşchilor, cu neteziri, fricţiuni energice, presiuni directe pe zonele tensionate, frământat, cernut, tapotament, vibraţii.

Puncte: SP5, VB40, VB41, F2, V60, V62, S44 – entorsa externa, R4 – entorsa interna

LuxaţiaAfecţiune articulară caracterizată prin dislocarea extremităţilor osoase

interarticulare. Tratamentul este ortopedic, constând în reducerea luxaţiei şi imobilizarea în bandaj

sau aparat gipsat a articulaţiei afectate. După tratamentul ortopedic pot rămâne sechele:- dureri- limitarea mişcărilor- hipotrofie musculară- tulburări vasculotroficeTratamentul sechelelor:- analgezice-antiinflamatoare aplicate local- fizioterapie- kinetoterapie- tratament balnear- masajEfectele masajului:- ameliorarea circulaţiei sanguine şi troficităţii locale- reducerea tulburărilor vasculotrofice- mobilizarea formaţiunilor capsuloligamentare- îmbunătăţirea tonusului musculaturii învecinateMasajul articulaţiei:- netezire şi fricţiuni cu vârfurile degetelorMasajul segmentelor învecinate:- netezire- fricţiuni- frământări- cernut- tapotament- vibraţiiAplicarea duşurilor ameliorează mobilitatea articulară.

Presopunctura generala:V11 (reuniunea oaselor), SP5 (reuniunea articulatiilor), antalgice (V60, S44, IG4), imunitare(VG14, IG11), sedative( VG20), precum si puncte in functie de localizarea leziunii.

FracturaObligatoriu imobilizare gipsată, eventual manevre de reducere a fracturii, în cazul

deplasărilor osoase.Masajul se adresează zonelor învecinate, executând:

- mişcări pasive ale articulaţiilor, respectiv ale degetelor- fricţiuni uşoare cu antiinflamatorii

Presopunctura generala:V11 (reuniunea oaselor), SP5 (reuniunea articulatiilor), antalgice (V60, S44, IG4), imunitare(VG14, IG11), sedative( VG20), precum si puncte in functie de localizarea leziunii.

Sechele după fractură- dureri- tumefieri- redoare articulară- hipotrofie musculară- tulburări vasculotrofice- edemeTratament:- analgezice-antiinflamatoare- fizioterapie, kinetoterapie, balneoterapie- masajObiectivele masajului:- ameliorarea circulaţiei sanguine- înlăturarea tulburărilor vasculotrofice- mobilizarea formaţiunilor capsuloligamentare- îmbunătăţirea elasticităţii şi tonicităţii musculareMasajul articular:- neteziri şi fricţiuniMasajul segmentelor învecinate:- pe membrul cu fractura, masaj de tonifiere, fără tapotament, cu scopr de stimulare a

tonusului muscular- pe membrul opus, masaj decontracturant

Ruptura muscularăSe produce prin solicitarea excesivă a unui grup de muşchi. Se manifestă prin:

- durere vie, instalată brusc în timpul unui efort- echimoze- tumefiere locală când există un hematom- impotenţă funcţională relativă a segmentului afectatTratament:- repaus segmentar, eventual imobilizare în rupturile grave

- analgezice-antiinflamatoare aplicate local- fizioterapie- masajMasajul se face la distanţă de locul unde e situată leziunea, cu efect calmant şi miorelaxant, aplicând manevre blânde, efectuate lent. - neteziri prelungite, pentru efect sedativ- fricţiuni şi frământări uşoare, în scopul îmbunătăţirii circulaţiei şi troficităţii locale- vibraţii, cu efecte de relaxare musculară Ruptura musculară poate lăsa ca sechelă o cicatrice dureroasă care este percepută

mai ales în timpul exerciţiilor pe parcursul antrenamentului. Durerile se datorează lipsei de elasticitate şi supleţe a cicatricei. Tratamentul cicatricei:

- neteziri- fricţiuni la nivelul cicatricei şi în jurul ei- frământări cu două degete, police şi indexDe asemenea, hidromasajul pe muşchiul afectat reprezintă o procedură eficientă.

TendinitaAfecţiune determinată de solicitările repetate exercitate asupra unui tendon în

cursul antrenamentelor şi a competiţiilor. Se manifestă prin:

- durere- tumefiere- impotenţă funcţională relativă a segmentului lezatTratamentul fazei acute:- repaus segmentar- medicamente analgezice-antiinflamatoare- fizioterapie- masaj cu gheaţă a tendonului afectat, cu efecte analgezice, antiinflamatoare şi de

prevenire a tumefieriiDupă reducerea durerilor şi fenomenelor inflamatoare, se poate aplica masajul

manual. Tehnici:

- neteziri- fricţiuni cu scopul ameliorării circulaţiei sanguine şi troficităţii locale- se caută punctul de stres maxim (cel mai dureros), palpând, cu degetele, în spaţiul

dintre tendon şi oase, până când se simte ca o îngroşare. Acest punct va fi tratat printr-o serie de presiuni directe

- pensarea tendonului- şedinţa de tratament se încheie cu o serie de compresiuni directe, urcând de-a lungul

tendonului.

Presopunctura: VU60, R3, S44, VB34

Exerciţii asociate masajului sportiv, în cazul tendinitei achileene din decubit ventral, cu gamba flectată la 90°, se execută flexie plantară a

piciorului şi din această poziţie, rotaţii timp de câteva minute (exerciţiul reactivează partea inferioară a gambeişi permite muşchilor săi lucrul cu randament maxim)

se execută mers, alergare pe loc şi câteva ridicări pe vârfuri. Dacă nu apare nici durere, nici tensiune, se poate trece la alergarea de fond în sine, fără nici un risc, dar nu mai mult de 1-2 km pentru început.

Miozitele de efortAfecţiuni ale sistemului muscular, care apar frecvent la persoanele ce practică

sportul de performanţă, localizate pe grupul muscular supus unei solicitări deosebit de intense. Se manifestă prin:

- dureri difuze în grupul muscular afectat- contractură muscularăScopul masajului:- sedarea durerilor- micşorarea contracturii musculare- îmbunătăţirea circulaţiei sanguine localeMasajul trebuie să fie calmant şi de relaxare musculară, folosindu-se manevre

blânde, de intensitate mică, cu ritm lent. - neteziri ale grupului muscular afectat- fricţiuni uşoare (la nivelul gambei, pe traseul meridianului VU, din VU 54 pana in

VU 60)- framantari pe acelasi traseu- pensari ale muschilor gambei- presopunctura cu buricul degetului mare, de-a lungul traseului meridianului VU- mai ales vibraţii cu efect miorelaxant

Lumbago de efortAfecţiune localizată pe musculatura lombară, determinată de solicitări mai mari şi

de durată mai lungă a grupelor musculare respective, în practicarea anumitor sporturi de performanţă (ski). Afecţiunea nu este legată de existenţa unei artoze vertebrale, prezenţa unui traumatism anterior sau a unei suferinţe discale lombare.

Se manifestă prin:- dureri spontane, accentuate de mişcările trunchiului - discretă contractură musculară lombarăTratament:- repaus- analgezice-antiinflamatoare şi decontracturante- fizioterapie- masajMasajul va fi calmant şi miorelaxant, utilizând manevre mai puţin energice cu un

ritm mai lent:- neteziri- fricţiuni uşoare, chiar pe punctele tensionate- presiuni directe, care se reiau de mai multe ori, pornind întotdeauna de la punctul de

maximă tensiune, durerea la presiune reducându-se spectaculos după a doua sau a treia repetare

- ciupit- percutii cu dosul palmelor, varful degetelor, caus- rindeaua ascendent si apoi descendent in zona lombara- frământat , evitându-se apariţia unei exagerări a durerilor- vibraţii se aplică pe zona unde e prezentă contractura musculară, pentru acţiunea lor

miorelaxantă

Masajul se poate executa cu aparate de vibromasaj, cu efecte decontracturante şi de sedare a durerilor, sau hidromasajul, cu aceleaşi efecte. miscari pasive:- impingere si hiperextensie: pacientul asezat cu mainile spijinite pe genunchi, terapeutul

aflandu-se in spatele acestuia, isi spijina soldul stang de regiunea lombara a pacientului, executand o manevra de tractiune a umarului stang, prins cu mana si antebratul, realizand astfel o hiperextensie a coloanei vertebrale lombare

- tractiune fortata incrucisata: pacientul asezat pe un pat, cu picioarele intinse, impinge in abdomenul terapeutului, care ii prinde bratele incrucisate, la nivelul inheieturilor, executand o miscare de tractiune a bratelor; se obtine o flexie fortata a coloanei vertebrale lombare, utila pentru dureri, contracturi musculare, limitarea mobilitatii coloanei vertebrale

- rotirea genunchilor: pacientul intins pe spate, cu genunchii flectati, terapeutul ii prinde genunchii cu o mana dintr-o parte, iar cu cealalta sprijina umarul din partea sa, imprimand membrelor inferioare o miscare de rotatie, intai in sensul acelor de ceasornic, apoi invers

- rotire si tractiune: pacientul cu fata in jos, terapeutul plaseaza o mana la nivelul regiunii lombelor iar cu cealalta mana ridica picioarele pacientului din zona genunchilor, executand o miscare de rotatie a membrelor inferioare intai in sensul acelor de ceasornic apoi invers, si cu usoare tractiuni

Presopunctura: V10, V11, V23, V52, VG3, VG4, VG9, VG16, VU40, VU 60 (antalgic), puncte la distanta: IS3+VU62 (relaxare musculara)

Exercitii suplimentare: o fluturele isi misca aripile: din pozitia verticala, cu picioarele usor departate, se duce

mana stanga in sus si spre spate, urmarind-o cu privirea, in timp ce mana dreapta atinge glezna stanga; se repeta pe partea opusa, de 10-20 ori

o aplecarea bazinului: stanga, dreapta, fata, spateo rotirea bazinuluio tehnica maini-picioare (vezi capitolul pregatirea maseurului)o tehnica cap- genunchi (vezi capitolul pregatirea maseurului)o tehnica cobra (vezi capitolul pregatirea maseurului)o balansoarul: culcat pe spate, se prind genunchii cu bratele si se leagana asemeni unui

balansoaro cercul: se deseneaza cercuri imaginare rotind trunchiul si lasand bratele sa urmeze in

mod natural miscarea de rotatie

MASAJUL LIMFATIC

Circulaţia limfatică este alcătuită dintr-un sistem de capilare limfatice, vase şi ganglioni limfatici, cu originea la nivelul lichidului interstiţial al ţesuturilor şi cu mers centripet, prin trunchiurile colectoare limfatice, spre sistemul venos al marii circulaţii. În traiectul lor spre cord, vasele limfatice străbat unul sau mai mulţi ganglioni limfatici de unde primesc limfocite şi imunoglobuline. Marele canal limfatic (ductul toracic) este situat înapoia aortei, străbate diafragmul şi se varsă în unghiul venos stâng, constituit prin unirea venelor jugulară internă şi subclaviculară stângă. În el este drenată limfa din membrele inferioare, peretele abdominal, organele genitale şi organele abdominale, primind în traiectul său toracic şi limfa din partea stângă a capului şi gâtului, membrul superior stâng şi jumătatea stângă a toracelui. Canalul limfatic drept este un colector scurt, care primeşte limfa din jumătatea

dreaptă a capului şi gâtului, membrul superior drept şi jumătatea dreaptă a toracelui şi se varsă în unghiul venos drept, format prin unirea venelor jugulară internă şi subclaviculară dreaptă.

Compoziţia limfei diferă în funcţie de teritoriul d eunde provine şi de starea funcţională a ţesutului unde s-a format. Limfa este un lichid incolor, cu un conţinut proteic destul de ridicat. Limfa hepatică conţine mai multe proteine decât cea provenită din membre, iar conţinutul proteic al limfei este mai mare după ce a străbătut un ganglion. Conţinutul lipidic al limfei pe gol este redus, însă limfa recoltată la 6-8 ore după mesele bogate în lipide are un aspect lăptos din cauza lipidelor absorbite prin celulele mucoasei intestinale. Fluxul normal al limfei în 24 ore este de 2-4 l.

Circulaţia limfei se face de la periferie spre marile ducturi limfatice. Funcţiile sistemului limfatic:

- drenează o parte din lichidele interstiţiale - readuce în circulaţie proteinele extravazate - transportă acizii graşi cu lanţ lung şi colesterolul, resorbiţi din intestin precum şi

enzime şi hormoni descărcaţi în lichidul interstiţial- are rol în imunitatea organismului

În organism se mai află şi alte organe limfoide: foliculii solitari din peretele intestinal, amigdalele, pulpa albă a splinei, timusul.

Indicaţiile masajului limfatic

în faza iniţială a tratamentului tuturor formelor de edem, cu excepţia edemului elefantiazic congenital sau a cazului în care căile limfatice sunt inexistente şi deci nu pot fi stimulate

în perioada pre- şi postoperatorie, în cazurile de grefă cutanată în tratamentul leziunilor cutanate (drenajul limfatic manual accelerează procesele de

regenerare) în tratamentul tulburărilor trofice distale ale membrelor, consecutive insuficienţei

arteriale sau venoase efect relaxant fizic şi psihic, datorită ritmului lent al mişcărilor

Containdicaţiile masajului limfatic procesele inflamatorii grave metastaze

1. Drenajul ganglionilor limfaticiGanglionii limfatici se află în regiuni bine stabilite ale corpului uman, fiind

grupaţi în „reţele”(axilar, latero-cervical, inghinal, mediastinal, abdominal, etc.). Mărimea lor variază între cea a unui bob de orez şi cea a unui sâmbure de măslină, şi au o formă ovală.

Drenajul ganglionilor limfatici are ca scop de a le goli conţinutul, prin presiuni, repetate lent şi cu intensitate slabă. Mâna se aplică pe reţeaua ganglionară, degetele fiind aşezate transversal pe vasele aferente. Degetele întinse trag pielea ca şi ganglionii subiacenţi, în timp ce o presiune uşoară contribuie la evacuarea limfei. Ritmul mişcărilor este de 2-3 la fiecare 10 secunde, deoarece ganglionul limfatic se goleşte foarte lent. Mişcarea, lentă şi blândă a mâinii, se repetă de 10 ori pe fiecare reţea ganglionară.

2. Drenajul colectorilor limfaticiSe aplică mai jos de regiunea pe care dorim să o drenăm. Presiunea este uşoară,

mişcările începând din parte proximală a edemului, pentru a se termina distal. Degetele sunt aşezate transversla pe vasele limfatice, pentru a le stimula în timpul presiunii. Mişcările trebuie să se execute foarte lent, în ritm de aproximativ 3 mişcări la fiecare 10 secunde. Circulaţia limfatică este considerabil activată prin aceste mişcări. Mişcările trebuie să se efecuteze de mai multe ori pe loc înainte de a deplasa mâinile, pentru a deplasa coloana de limfă. Stimularea colectorilor începe de la rădăcina membrelor (după ce s-au drenat reţelele ganglionare), mâinile deplasându-se apoi progresiv spre regiunea de drenat.

3. Drenajul de resorbţieNu se foloseşte decât atunci când edemul a invadat ţesuturile situate între derm şi

fascia musculară superficială.Efecte:

- de la nivelul zonelor infiltrate, lichidul excedentar (în plus) este împins progresiv din spaţiul interstiţial spre capilarele limfatice, prin care limfa va fi condusă lent spre colectori.

Se aplică imediat după drenjul colectorilor, la graniţa dintre marginea inferioară aedemului şi regiunile neinfiltrate. Presiunea exercitată începe distal şi se termină proximal, fiind orietată spre colectori. Dacă edemul este mare, este bine să fie „fragmentat” în timpul aplicării drenajului de resorbţie, adică să se acţioneze progresiv, din aproape în aproape, până când se realizează drenarea lui. Mişcările trebuie să fie lente, cam 3 pe secundă. Faza cea mai importantă a mişcării este relaxarea presiunii, moment în care capilarele îşi revin la calibrul lor iniţial, din acest motiv acestei faze trebuind să i se acorde atenţia necesară (presiunea âmpinge limfa din capilare spre colectori, iar relaxarea permite reumplerea capilarelor).

MASAJUL TRUNCHIULUI

Masajul dorsalPoziţia pacientului – decubit ventral, cu capul întors pe o parte şi mâinile de-a lungul

corpului1. Masaj decontracturantTehnică:

- manevre iniţiale de netezire de jos în sus, cu palmele plasate cât mai aproape de coloana vertebrală, ulterior progresând înspre lateral, oblic simetric cu degetele răsfirate;

- urmează fricţiunile, executate doar cu vârful degetelor, uşor;- presiuni (toate cele trei tipuri)- frământatul, uşor - vibraţii, doar cele longitudinale; se insistă pe vibraţii, care calmează zona dureroasă; - se încheie cu o procedură de netezire

2. Masaj de tonifiereTehnică:- netezire- fricţiuni (toate tipurile)- presiuni (toate tipurile)- frământat (toate tipurile, exceptând „cozonacul” în zona lombară)- rindea- rulat- tapotament (toate cele 4 tipuri, exceptând zona lombară)- vibraţii (ambele tipuri)

Masajul peretelui toracicPoziţia pacientului – decubit dorsal cu trunchiul sprijinit pe un plan uşor înclinat, cu

braţele ridicate la ceafă.; la nevoie se poate răsuci parţial trunchiul; maseurul va sta în dreapta pacientului; la bărbaţi se poate aplica toate tipurile de masaj, la femei însă se ţine seama de regiunea mamară care este foarte sensibilă şi nu se masează.

Tehnică; - neteziri uşoare şi ritmice de la baza toracelui în sus spre mijlocul claviculei, spre umeri, pe

părţile laterale în spaţiile intercostale, ocolind regiunile mamare; - fricţiunea se face pe zonele musculare cu feţele palmare, cu vârful degetelor în regiunile

supra/subclaviculare; - se încheie cu netezire.

La sfârşitul masajului se pot face exerciţii de respiraţie pentru dezvoltarea cutiei toracice – bolnavul inspiră adânc ridicând mâinile lateral, apoi expiră lăsând mâinile să revină de-a lungul corpului.

Masajul peretelui abdominalMasajul abdominal este indicat în congestii ale unor organe abdominale, în atonia

gastrointestinală, în spasmele intestinale, atrofia musculaturii abdominale şi în ptoza organelor abdominale.

Poziţia pacientului – decubit dorsal cu şoldurile şi genunchii flectaţi.Tehnică:

– netezire iniţială din regiunea supraombilicală în sus spre marginile costale începând cu vârful degetelor şi terminând cu rădăcina palmelor, se continuă lateral pe flancuri, apoi în zona subombilicală în jos în lungul şanţurilor iliace aplicând rădăcina palmară şi terminând cu vârful degetelor;

- palpare - frământatul, doar cută mare, în regiunile laterale ale abdomenului - se încheie cu netezire.

MASAJUL MEMBRELOR INFERIOARE

Poziţia pacientului – se începe din decubit ventral, continuând practic masajul dorsal, ulterior se masează regiunea anterioară din decubit dorsal. Alţi autori recomandă a iniţia masajul din partea anterioară, iar ulterior pacientul este aşezat pe abdomen.

1. Masaj de tonifiereTehnică:

– neteziri iniţiale; - se continuă cu fricţiuni energice, cu vârful degetelor, masând fiecare deget al pacientului, şi

cu pumnii (primele două tipuri)- presiunile, primele două tipuri (al doilea tip doar pe partea dorsală)- frământatul (cută mare, cută mică)- cernut - tapotament – când stă în decubit dorsal (pe spate), tapotamentul se execută doar de la

genunchi în sus (nu se bate pe os), cu partea cubitală şi cu pumnii semiînchişi; când este în decubit ventral (pe burtă), se execută de jos, inclusiv pe fesieri, cu pumnii (nu se aplică pe faţa internă a coapsei şi în spaţiul popliteu);

- vibraţii (ambele tipuri)- scuturări- tracţiuni în ax - mişcări pasive- se încheie cu netezire

2. Masaj de relaxareTehnica:- neteziri- fricţiuni uşoare, cu vârful degetelor- frământat (cută mică)- cernut- vibraţii longitudinale- mişcări pasive- neteziri

Masajul piciorului plat – este un tratament deosebit de important. Se face la gambă şi la laba piciorului.

Tehnică – se face netezire la gambă, apoi se masează laba piciorului:- neteziri- fricţiuni circulare cu policele - se insistă pe mişcări pasive; După fiecare masaj se fac exerciţii de gimnastică (flexia dorsală şi plantară, rotaţii, să

adune cearşaful cu degetele) şi mers (bolnavul se sprijină pe partea internă a plantelor, cu

călcâiele în afară şi cu degetele flectate cât se poate de mult, apoi mers pe partea externă a piciorului)

MASAJUL MEMBRELOR SUPERIOARE

Poziţia pacientului – decubit dorsal cu trunchiul sprijinit pe un plan înclinat sau în poziţia şezând.

1. Masaj de tonifiereTehnică – se efectuează masajul dinspre extremitatea distală spre cea proximală.

– neteziri pe fiecare deget pe faţa palmară, dorsală şi laterală, pe faţa dorsală şi palmară a mâinilor;

- fricţiuni cu vârful degetelor - stoarceri (toate trei tipuri)- urmează frământatul cută mică; - cernut- tapotament pe deltoid- scuturări- tracţiuni în ax- mişcări pasive

2. Masaj de relaxare- neteziri- fricţiuni, cu vârful degetelor- frământat, cută mică- cernut- mişcări pasive

MASAJUL CAPULUI

Poziţia pacientului – pe un scaun scund, iar fruntea şi bărbia sprijinite pe un plan sau pe propriile mâini; maseurul va sta în faţa pacientului (pentru masajul regiunii occipitale, laterale) sau în spatele pacientului (pentru masajul frunţii)

Tehnică – neteziri, fricţiuni, vibraţii adaptate ca intensitate şi durată regiunii masate; netezire cu faţa palmară a degetelor răsfirate dinspre regiunea mediană a frunţii înspre lateral, înspre creştet şi ceafă, cu mişcări lente şi apăsate; fricţiuni lente şi circulare pe toată suprafaţa; vibraţii punctiforme cu o singură mână.

MASAJUL GÂTULUI ŞI COLOANEI CERVICALEPoziţia pacientului – decubit ventral cu capul uşor flectat şi cu fruntea rezemată pe

dosul mâinilor sau în poziţie şezând pe un scaun.Tehnică – netezire iniţială de la inserţiile muşchilor cervicali pe occiput spre umeri şi omoplaţi

cu ambele mâini simetric (se începe cu rădăcinile palmare continuându-se cu palmele şi vârful degetelor îndepărtate ca un evantai);

- fricţiunile se aplică liniar sau circular, primele două tipuri, dinspre coloană spre exterior, şi de sus în jos;

- frământatul se aplică pe zonele musculare de sus în jos, doar cută mică;

- tapotament numai cu partea cubitală, cu presiune mai mare pe degete;- urmează vibraţiile cu vârful degetelor; - elongaţii- mişcări pasive ale capului- se încheie cu netezire.

MASAJUL FACIAL – manevre de netezire, fricţiune, frământare în cută pe fiecare zonă în parte (de la unghiul extern al ochiului înapoi şi în sus spre regiunea temporală, înapoi şi în jos spre regiunea auriculară, din mijlocul frunţii orizontal spre regiunea temporală, de la bărbie oblic spre ureche şi unghiul extern al ochiului, orizontal de la maxilarul inferior spre ceafă).

MASAJUL ANTICELULITIC

Abdomen- neteziri- frământat (cută mare)- ciupit- plescăit- pensat- neteziriSe repetă de mai multe ori aceeaşi succesiune, pe o durată de 15-20 minute.

Coapse şi fesieri- neteziri- frământat- tapotament- ciupit- neteziri25 minute la coapse, 25 minute fesieriÎn total 70 minute

MASAJUL GENERAL

- masarea ţesuturilor de la suprafaţa întregului corp, adică a tuturor segmentelor şi regiunilor anatomice într-o anumită succesiune; există o oarecare libertate în ceea ce priveşte alegerea ordinii segmentelor masate (nerespectarea ordinii clasice nu va fi considerată o greşeală).

- preferabil se începe masajul din poziţia decubit ventral (regiunea dorsală, lombară - 20-25 minute, după care spatele se acoperă şi se trece la fese, coapse şi gambe – 15 minute) continuându-se în decubit dorsal (laba piciorului, gambe, genunchi, coapse – 15 minute, apoi perete abdominal şi torace – împreună 15 minute) (pentru a evita schimbările dese şi discontinuitatea). În succesiunea descrisă, pacientul se întoarce o singură dată. Apoi pacientul se ridică în şezut şi se face masajul braţelor – 15 minute şi masaj cervical – 5 minute. În total 1oră şi jumătate.

- este o procedură de durată, solicitantă pentru maseur.- se poate renunţa, acolo unde este cazul, la unele procedee ca baterea, frământarea,

vibraţiile, eliminând astfel manevrele neesenţiale şi timpii morţi, executând un masaj general mai restrâns.

- se recomandă în scop igienico-profilactic tuturor sedentarilor, celor imobilizaţi pentru refacerea potenţialului biologic şi a capacităţilor funcţionale diminuate.