Curs de pedagogie 2008-2009, Anul II, Semestrul ITeoria si metodologia instruirii si evaluarii

TEMA 8 EVALUAREA REZULTATELOR SCOLARE

StructuraCe sunt si cum evaluam rezultatele scolare?Functii ale evaluarii rezultatelor scolareMetode de masurare a rezultatelor şcolareAprecierea rezultatelor scolareFactori perturbatori ai evaluarii prin notareImplicaţii etice ale evaluarii rezultatelor şcolare – in etapa aprecierii

Ce sunt si cum evaluam rezultatele scolare?

Ele reprezinta o realitate complexa, au in vedere efecte ale activitatii de instruire scolara destul de diferite, prin natura lor.

Tipuri de rezultate si accente in evaluareTipologia rezultatelor scolare poate fi abordata din mai multe perspective.

din punct de vedere al obiectivelor educationale, care la randul lor sunt diverse;

o poate fi o perspectiva a laturilor personalitatii umane (cognitive, afective, psihomotorii) – perspectiva dificila si complexa din punct de vedere al evaluarii...

o din punctul de vedere al ordonarii ierarhice a obiectivelor in clase comportamentale:

obiective care privesc stocarea (memorizarea) si capacitatea de redare (memorie reproductiva) a informatiei

obiective care privesc capacitati de a opera cu informatiile dobandite; fiecare dintre acestea presupune mai multe tipuri de rezultate:

o pe ansamblu se structureaza ca tipuri de rezultate scolare: cunostinte acumulate (date, fapte, concepte, definitii,

formule, teoreme etc); evaluarea din perspectiva dominanta a cunostintelor se va detalia mai jos (metode de evaluare)

capacitati de aplicare a cunostintelor; in sinteza metodele si tehnicile pot fi cuprinse in doua proceduri:

evaluarea procesului de aplicare, care presupune trei operatii premergatoare:

o descompunerea activitatii practice in actiuni si operatii componente

o stabilirea indicatorilor (obiectivele masurarii)

o stabilirea elementelor masurabile ale fiecarui indicator

* evaluarea rezultatului (produsului) – stabilirea

1

unor indicatori privitori la insusirile pe care trebuie sa le intruneasca produsul

* evaluarea proiectului – varianta intermediara ... capacitati intelectuale generale (a face operatii logice, a

rationa, a argumenta, a interpreta, a fi creativ etc) – dificultati si provocari mari pentru evaluator...

Aceste tipuri de rezultate se pot prezenta la diverse niveluri de realizare (performante), ele pot include atat efecte teoretice cat si practice ale activitatii scolare, fiecare dintre ele poate fi divizata in subcomponente. din perspectiva evaluarii competentelor elevilor; ce inseamna

competenta? Multe opinii prezinta ca note definitorii ale acesteia:o insusire, abilitate identificata prin punerea in lucru (efectiv) intr-

un anumit domeniu de viata;o capacitatea de a rezolva o problema intr-un context dat.o capacitatea individuala de a realiza sarcini coerente intr-un

anumit contex (OCDE)t.Din perspectiva internationala si europeana se accentueaza importanta

competentelor de comunicare si de lucru in echipa. Dupa Meyer (2000) competentele nu pot fi masurate direct, ele sunt in mare

masura invizibile pentru evaluator, daca programele nu au fost concepute in aceasta maniera (prin accentuarea competentelor si nu a cunostintelor sau capacitatilor). Se pot evalua insa rezultatele, urmele vizibile ale competentelor.

Functiile evaluarii, cu referire la rezultate scolare ale elevilor de constatare, apreciere a progresului predarii-invatarii, a rezultatelor acestuia de diagnosticare a cauzelor care au dus la eventuale rezultate sub aşteptări de predictie - prognostic si orientare a necesităţilor viitoare ale elevilor sau

instituţiilor şcolare de decizie - asupra orientarii si integrării unui elev într-o anumită formă ori

nivel de pregătire şcolară formativ-educativă (pedagogică) = motivarea, stimularea (elevilor dar si a

cadrelor didactice), conştientizarea posibilităţilor (în orientarea spre o carieră şi evidenţierea problemelor în atenţia profesorului

sociala, de informare a familiei şi comunitatii, privind stadiul şi evoluţia pregătirii şcolare.

Metode de masurare a rezultatelor şcolareClasificari posibilea) din punct de vedere al circumstantelor (conditiilor) evaluarii

- in situatii specifice de examinare (lucrari de control, teze, exemene etc)- in afara situatiilor specifice – observarea curenta, in clasa, scoala si in afara etc, consultarea cu alte cadre didactice, cu parintii etc.

b) dupa natura probei, acestea pot fi orale, scrise, practice, asistate de calculator si combinate.c) din perspectiva dimensiunii secventei de instruire ale carei efecte sunt

evaluate – probe curente

2

- probe de bilant - probe aplicate la inceputul unei etape

d) in functie de factorii/persoanele care evalueaza: - evaluare interna si evaluare externa

Examinarea oralaAvantaje – comunicare mai completă, feed-back mai rapid, se favorizează

dezvoltarea capacitatii de exprimare a elevilor, asertivitatea şi capacitatea de persuasiune a acestora, importante şi pentru viaţa socială…

Dezavantaje – obiectivitate mai scăzută, din cauza multitudinii de variabile – starea de moment a evaluatorului (şi a evaluatului), gradul diferite de dificultate a întrebărilor puse, etc., timp mai mare…

Examinarea scrisa Avantaje – grad mai mare de obiectivitate (mai ales în condiţii de anonimat), cuprinderea unui număr mai mare de elevi, raportarea problemelor la un criteriu unic de validare, avantajul unor elevi mai timizi (dezavantajaţi de evaluarea orală)

Dezvantaje – feed back mai slab – unele erori sau neîmpliniri nu pot fi sesizate şi eliminate operativ de profesor…

Criterii de apreciere prin probele scrise (dupa D.Muster)- fondul - continut, mod de prezentare- forma - stil, ortografie, prezentare grafica- factorul personal - originalitate, sensibilitateExaminarea prin probe practice, poate fi, in functie de specific:- la educatie fizica: baremuri precise- la lucrari practice, de laborator – operatii si actiuni mai concrete: utilizarea,

manuirea etc- la ateliere - executia unei operatii etc.Metode alternative de evaluarea) Studiul de caz – metoda utilizata mai frevent in predare-invatare poate fi

folosita si ca metoda de evaluare; se realizeaza in principal prin elaborarea, prezentarea si dezbaterea cazului implicat.

b) Fisa pentru activitatea personala a elevilor – care imbina functia de organizare a invatarii personale cu cea de evaluare

c) Investigatia – de asemenea o proba cu functie atat de invatare cat si de evaluare – are la baza documentarea, observarea, experimentarea etc

d) Observarea curenta a comportamentului elevilor – un produs al interactiunii profesor-elevi, cu posibilitatea de a surprinde apecte variate ale rezultatelor scolare (cunostinte, capacitati, competente…)

e) Raportul de evaluare (portofoliul) – este mai degraba o metoda de valorizare a datelor obtinute prin evaluari realizate; are in vedere toate produsele realizate de un elev si in acelasi timp progresul realizat de la o etapa la alta…

f) Evaluarea cu ajutorul calculatorului Avantaje- elimina subiectivismul- creste increderea elevilor - in profesor, in sine- cresc sansele de autoevaluare

3

- se realizeaza o evidenta si o gestiune mai buna evaluarii… Cum putem optimiza E – la verificari curente si examene:

- eliminarea sau reducerea factorilor perturbatori - elaborarea de obiective pedagogice adecvate- instrumente adecvate de evaluare- utilizarea a cat mai multe probe curente; - diversificarea si combinarea metodelor de evaluare- utilizarea constanta a probelor scrise- dezvoltarea capacitatii de autoevaluare etc.

Aprecierea rezultatelor scolareConsideraţii generaleAprecierea – a doua etapa fundamentala a evaluarii, dupa masurare – este in

esenta un act de valorizare, care exprima o atitudine axiologica, care presupune raportarea la obiectul aprecierii, la anumite criterii si la modul de realizare a aprecierii.

Obiectul aprecierii – ce anume este supus valorizarii? Este necesara distinctia dintre rezultate, performante si competente (Radu, 2004)Daca rezultatele se identifica cu schimbarea produsa de invatarea scolara, sunt

efectele instruirii, performantele reprezinta un anumit nivel al rezultatelor, sub aspect cantitativ si calitativ, un rang pozitiv de apreciere.

Competenta presupune demonstrarea abilitatii (priceperii), capacitatea de a o aplica, ceea ce se poate aprecia mai ales in viata reala.

Criteriile de apreciere, termenii de referinta reprezinta o problema esentiala a evaluarii, disputata si controversata. Cele mai utilizate modalitati criteriale sunt:

a) Raportarea la norma – performantele posibile asteptate – se realizeaza mai ales in cadrul evaluarilor realizate prin teste standardizate, in contextul examenelor nationale. In acest caz vorbim de raportarea la un grup scolar larg, identificabil prin anumite caracteristici comune: varsta, nivel de scolaritate, conditii asemanatoare de instruire. Se poate face raportarea si la un grup concret (o anumita clasa) care poate insa prezenta variatii fata de populatia larga.

b) Raportarea criteriala, legata dupa unii autori mai ales de obiective – obiectivele terminale ale activitatii devin termeni de referinta in aprecierea rezultatelor elevilor;

c) Evaluarea de progres – criteriul de baza sunt rezultatele anterioare ale fiecarui elev, potentialul lui individual. Este o modalitatate stimulativa pentru multi elevi (cei cu perioade de insuccese si apoi cu reveniri - investitie de incredere – cei care nu fac suficient efort etc)In practica se recomanda utilizarea combinata a celor trei abordari.Modul de realizare (si comunicare) a aprecierii – poate fi foarte variat, nuantat;

modalitatea depinde in mare masura de evaluator, poate fi neutra sau partizana, se poate face si de alt evaluator, de calculator…

Modalitati/sisteme de apreciereAprecierea rezultatelor se poate face:

4

propozitional - printr-o scară de expresii verbale (in esenta de acord/dezacord) – se realizeaza in interactiunea curenta a profesorului cu elevii)

prin simboluri – note, litere, culori sau alte simboluri; este cea mai frecventa modalitate, mai ales prin numere sau litere; caracteristicile notarii se refera la:

- intindere, respectiv numarul de valori 10 (Romania, Finlanda s.a.), 7 (Norvegia), 6 (Germania si Elvetia), 5 (Rusia); peste 10: Danemarca (13), Grecia si Franta cu 20); exista si scale cu 2 trepte (admis/respins)

- marimea segmentelor scalei – legate de aprecierea reusitei si a nereusitei(la noi de pilda se utilizeaza in mod real note de la 3-10, mai putin 1 si 2)

Aprecierea prin litere (scale de 6-7 trepte, de regula de la A) este specifica sistemelor scolare anglo-saxone; in SUA este corelata cu punctajele obinute la testele standardizate…

prin calificative (la ciclul primar la noi); se coreleaza cu descriptorii de performanta:

F. Bine – invatarea deplina, cunostinte, capacitate de operare, autonomie Bine – palierul credit – corespunde, ofera garantia unor progrese Satisfacator – palierul prag, minim acceptabil Nesatisfacator – palierul inacceptabil - insucesul Nonverbal Prin clasificare – evaluarea de bilant exprimata in media generala Prin raport de evaluare – realizata de profesor cu concursul profesorilor clasei

(la noi Caietul de evaluare al elevului, la ciclul primar – un soi de potret scolar…

Aprecierea, judecarea rezultatelor şcolare se concretizează in sistemul romanesc prin notare. Putem defini notarea ca un act didactic de ataşare a unei etichete, a unui semn la un anumit rezultat al învăţării (Psihopedagogie, Polirom, Iaşi 1998, pg.182).

Landsheere (1975) definea nota ca o apreciere sintetică ce traduce evaluarea unei performanţe în domeniul învăţământului.

Funcţiile notei (după Vasile Pavelcu, 1976):- rol de informare, pentru elevi, profesori şi părinţi- rol de reglare a procesului de învăţământ- rol educativ (formativ) prin interiorizarea aprecierii- de catalizator al unui nivel optim de aspiraţii al elevului- rol terapeutic, dinamizator, pentru anumite cazuri – prin acordarea de puncte

în plus- rol patogen, mai ales în situaţiile de insucces, când nota induce stress şi

disconfort psihic la elev…

Factori perturbatori ai evaluarii prin notare Efectul 'halo' - supraaprecierea sau subaprecierea rezultatelor unui elev sub

influenta impresiei generale pe care si-a facut-o in timp profesorul despre elevul respectiv; riscurile (erorile) –

'Efectul bland' - tendinta de a aprecia cu indulgenta persoanele cunoscute fata de cele necunoscute;

'Eroarea de generozitate - exigenta scazuta, note foarte mari in raport cu nivelul de pregatire al elevului;

5

'Efectul Pygmalion' sau 'oedipian' - modificarea comportamentului elevilor in raport de imaginea profesorului, cu privire la capacitatea sau incapacitatea unui elev de a face fata cerintelor scolare; concept asemanator - 'neputinta invatata';

'Efectul de contaminare' influentarea notarii la o disciplina de catre notele de la alte discipline;

'Efectul de contrast sau de ordine' - de supraevaluare a unui elev dupa un elev care a raspuns mai slab sau de subevaluare a unuia care raspunde dupa un elev ce a stiut mai bine;

'Eroarea de tendinta centrala' - evitarea notelor foarte mari sau foarte mici; 'Eroarea logica' - substituirea aprecierii bazate pe obiective si continuturi

pedagogice cu criterii secundare (forma, aspecte secundare sau colaterale); 'Ecuatia personala a examinatorului - eroarea individuala constanta -

exigenta sau indulgenta fiecarui cadru didactic

Implicaţii etice ale evaluarii rezultatelor şcolare – etapa aprecieriiEvaluarea este un spaţiu psihopedagogic unde vigilenţa de ordin etic trebuie să

fie foarte importantă. Evaluarea nu atinge elevul doar ca persoana care învaţă – nu se rezumă la simpla poziţionare într-o ierarhie a clasei, ci îl afectează integral ca personalitate, pe care o influenţează asupra reprezentării (imaginii) de sine. Evaluarea (aprecierea prin notare) nu trebui deci considerată deci un simplu act tehnic, care sancţionează fără discuţie un act de învăţare. Notarea poate fi pentru profesor o armă puternică, un instrument de control, de exercitare a puterii în grupul-clasă. O asemenea utilizare are un potenţial exploziv, deoarece nu este posibilă o obiectivitate deplina în notare. Chiar şi în situaţiile când o notă mică sancţionează pregătirea insuficientă (sau lipsa de pregătire) a unui elev, nu în toate cazurile aceasta înseamnă şi un act de echitate. Este posibil ca uneori un elev să nu poată învăţa la fel de bine pentru toate obiectele de învăţământ, din varii motive: timp de reacţie mai lent, supraaglomerare cu teme acasă (datorat poate şi unui orar neechilibrat (cu anumite zile mai încărcate), etc.

Evaluarea (măsurarea) prin notare a rezultatelor învăţării la elevi are aşadar o puternică încărcătură etică şi filosofică – care ar trebui să se regăsească şi în formarea cadrelor didactice. Pentru a gestiona evaluarea într-o pedagogie a diversităţii si echitatii, educatorul are nevoie de o (nouă) viziune, de o concepţie asupra evaluării. Evaluarea este probabil partea cea mai complexă, de mare responsabilitate, a demersului pedagogic, în consecinţă trebuiesc foarte bine analizate si apreciate premisele, anticipate consecinţele.

Cerinţe metodologico-practice de bază care se pun în faţa cadrelor didactice din acest punct de vedere sunt:

- A nu se confunda persoana cu cel ce învaţă – educatorul trebuie să aibă grijă ca pe durata evaluării să nu exprime judecăţi de valoare asupra personalităţii acestuia, ci doar să se rezume la măsurarea comportamentului de persoană care învaţă, respectiv la rezultatele acestui proces; în anumite tări – ca de pildă în SUA dar si in tari europene - este interzis a se face publice notele sau a se face remarci personalizate asupra temelor şcolare. Fiecare elev trebuie considerat integral ca o persoană demnă de respect, a cărei viaţă privată nu trebuie divulgată, care are un drept imprescriptibil la intimitate.

- A nu stigmatiza – evaluările trebuie explicate contextual; trebuie evitata critica şi stigmatizarea, deoarece toate experienţele demonstrează că încurajarea, întărirea

6

sunt net superioare în ameliorarea performanţelor celui care le primeşte. Din punct de vedere pedagogic este aşadar mai eficient să pui în evidenţă progresele realizate, decât nerealizările. Această atitudine şi conduită dezvoltă motivaţia, lasă fiecărui elev şansa, speranţa de ameliorare, precum şi sentimentul de a nu fi ‘condamnat’. In educaţia morală sunt nocive certitudinile foarte solide, care nu suportă interogaţie, reversibilitate, relativitate…

Functiile etice ale evaluarii scolare - implicaţii Pentru profesori evaluarea reprezintă un instrument esenţial de reglementare a

funcţionării unei clase. Cadrele didactice îşi modifică în funcţie de evaluare conduita psihopedagogică, îşi revizuiesc, adaptează predarea-învăţarea în funcţie de rezultatele obţinute de elevi în evaluare.

Pentru elevi, evaluarea furnizează cel mai bun instrument de adaptare în exersarea funcţiei de ‘învăţăcel’, de persoană care învaţă. Notele obţinute îi permit şi elevului rectificarea propriilor demersuri pentru a se adapta profesorului şi lumii şcolii.

Din acest punct de vedere modalităţile de ‘corectare a erorilor’ utilizate de profesor sunt capitale, aşa cum arăta şi Piaget (Psihologie şi pedagogie).

Dacă se face doar corijarea punctuală, această rectificare scurtă riscăsă fie repede uitată, mai ales dacă ea solicită mai mult memoria decât înţelegerea. Este mult mai eficient, ca mod de corectare a erorilor, atunci când profesorul pleacă de la ipoteza că elevul nu a făcut o greşeală întâmplătoare ci că aceasta este rezultatul (consecinţa) unor raţiuni. Rectificarea trebuie, în consecinţă, să regăsească drumul logic care l-a condus pe elev la eroare, pentru a ne asigura că aceasta nu se va mai repeta. Rezultă aşadar o implicaţie de natură etică - dacă profesorul a evaluat bine din acest punct de vedere si daca a evidentiat clar eroarea si cum poate fi ea corectata. Pe de altă parte în învăţământul modern trebuie să se acorde un spaţiu tot mai adecvat auto-evaluării, extragerii propriilor invataminte din greseli...

Reacţia profesorilor la succesul sau eşecul copiilor – unul dintre cele mai importante roluri ale profesorilor.

Dacă legat de reacţia la succes sunt mai mai puţine probleme, trebuie spus totuşi că unii profesori neglijează faptul că succesul şcolar trebuie interpretat şi în sensul a ceea ce un copil poate face şi nu doar al cerinţelor curriculare pur şi simplu.

Există mai multe probleme legate de reacţia la eşec. Faptul că un elev face greşeli nu este o dovadă de insucces ci este o parte integrantă a procesului de învăţare. Dacă reflectează asupra locului şi felului în care s-a produs eroarea, copiii pot învăţa din greşeli, îşi pot dezvolta strategii de evitare a acestora în viitor. Lentoarea sau dificultăţile în învăţare nu trebuie interpretate ca semne de eşec ci situaţii în care elevii au nevoie de sprijin.

Se pune aşadar cu acuitate chestiunea concepţiei, a atitudinii asupra eşecului, în clasă şi în şcoală.

O atitudine recomandabilă pentru profesori în faţa unei motivaţii scăzute pentru învăţare ar fi să-şi pună întrebări de genul:

- Care a fost până în prezent experienţa de insucces a acestui elev?- Cum a afectat această experienţă motivaţia lui generală de învăţare?

7