44
Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache Nina October 1, 2010 UNIVERSITATEA “AL.I.CUZA”IASI FACULTATEA DE FILOSOFIE DEPARTAMENTUL SOCIOLOGIE SI ASISTENŢĂ SOCIALĂ DISCIPLINA:Diagnoza şi soluţionarea problemelor sociale An III/sem.I DIAGNOZA ŞI SOLUŢIONAREA PROBLEMELOR SOCIALE Note de curs 1

Curs Diagnoza

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

UNIVERSITATEA “AL.I.CUZA”IASI

FACULTATEA DE FILOSOFIE

DEPARTAMENTUL SOCIOLOGIE SI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

DISCIPLINA:Diagnoza şi soluţionarea problemelor sociale

An III/sem.I

DIAGNOZA ŞI SOLUŢIONAREA

PROBLEMELOR SOCIALE

Note de curs

Lect.drd.Nina Mihaela MIHALACHE

1

Page 2: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

2010-2011

Obiective:

- analiza conceptelor fundamentale privind problemele sociale şi procesul de

diagnoză;

- cunoaşterea principalelor tipologii şi a dinamicii problemelor sociale;

- cunoasterea principalelor caracteristici şi etape ale procesului de diagnoză;

- aplicarea elementelor teoretice în practică pentru diagnoza şi soluţionarea

problemelor sociale.

Tematica generalǎ:

- Teorii şi delimitări conceptuale;

- Perspective ale naturii problemelor sociale;

- Definiţii.Clasificări şi tipologii;

- Dinamica problemelor sociale;

- Nivelurile de manifestare ale problemelor sociale;

- Teoreme ale dinamicii problemelor sociale;

- Metode de analiză a problemelor sociale;

- Diagnoza,oportunităţi şi riscuri;

- Diagnoza ca funcţie ciclică în abordarea strategică.

- Diagnoza sistemică a problemelor sociale.

Evaluare :

Evaluare seminar:

Realizaţi un referat cu temă la alegere din domeniul diagnozei sociale utilizând

bibliografia recomandată sau propusă de dvs.

Teme propuse:

- Probleme sociale şi dezvoltare socială;

- Schimbare socială vs dezvoltare socială;

- Limite şi controverse ale procesului de diagnoză;

2

Page 3: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

- Utilizatori şi beneficiari ai diagnozei sociale;

- Neutralitatea diagnozei sociale;

- Manipularea problemelor sociale şi capcana oportunismului;

- Elaborarea stategiilor pentru soluţionarea problemelor sociale.

NOTĂ:

Trimiterile bibliografice sunt obligatorii;

Referatul va avea max 5 pg;

Se predă la a doua întâlnire;

Evaluare examen

Proiect:

Realizaţi diagnoza unei probleme sociale plecând de la una din perspectivele

învăţate şi utilizând teoremele dinamicii problemelor sociale.

Propuneţi soluţii.

NOTĂ:

Trimiterile bibliografice sunt obligatorii

Tema va avea max 5 pg.

Predarea proiectului se face în ziua stabilită pentru examen.

Evaluare finalǎ:

Formula notei finale va fi:

examen – 5 puncte, activitatea de seminar 4 puncte (realizarea şi

prezentarea unui referat) , 1 punct din oficiu .

SUCCES!

3

Page 4: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

TEORII ŞI DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Trecerea rapidă a societăţilor prin schimbări complexe, induce modificări la

nivelul tuturor dimensiunilor: politice, sociale, economice şi culturale.Acest fapt

atrage după sine apariţia altor probleme sociale sau modificarea celor existente.

Cuvântul diagnoză provine din cuvântul grecesc diagignosko (eu

deosebesc, discern) la rândul său cu originea în gignosco (eu ştiu)

(www.ilo.org.ciaris.ro/ Stadiul diagnozei :6.09.2007)

În medicină diagnoza se referă la asocierea simptomelor unui pacient cu

analizele medicale pentru definirea clară a unei boli.

Diagnoza poate fi definită ca:

a)proces de identificare şi analiză, efectuat de către actorii implicaţi, a

cauzelor determinante dar şi a oportunităţilor sau impedimentelor realizării

planurilor de acţiune;

b)raţionament a unui anumit context sau a unor circumstanţe.

Diagnoza vizează nu numai rezultatul unui process ci şi procesul în sine.

Scopul diagnozei NU este unul singular, de analiză-concluzie.Accentul

cade atât pe identificarea cât şi pe înţelegerea realităţii problemelor sociale.Altfel

spus, diagnoza se regăseşte ca etapă în proiectele de acţiune/intervenţie.

Problema socială (Teodorescu,1998:446) reprezintă “situaţia apărută în

dinamica unui sistem social, situaţie ce afectează funcţionarea acestuia”.

În 1961,K.R.Merton definea problema socială ca “o discrepanţă

semnificativă între normele sociale şi realitatea socială”(Merton

apud.Teodorescu,1998:446).

Merton şi Nisbet în 1971(apud.Dan,2007:18) susţin ideea că o problemă

socială prezintă anumite caracteristici :

4

Page 5: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

1. apariţia unei probleme sociale este legată de manifestarea unei

neconcordanţe între ceea ce ar trebui sa fie oamenii şi ceea ce sunt ei în

realitate(o neconcordanţă între normele sociale şi situaţia socială

existentă).

2. o problemă socială poate fi consecinţa neanticipată, nedorită şi indirectă a

modelelor instituţionalizate ale comportamentului social.

3. la nivel structural, sistemele sociale pot avea probleme distincte în funcţie

de caracteristicile şi valorile lor;

4. soluţiile problemelor sociale sunt diferite în funcţie de particularităţile

fiecărui sistem social în parte.

5. modificările şi intervenţiile la nivelul elementelor(subsistemelor) unui

system, atrag după sine apariţia altor probleme deoarece sunt în strânsă

interdependenţă influenţându-se astfel reciproc.

Earl Rubington şi Martin S.Wenbeirg1989(apud.Dan,2007:19-30),

consideră problema socială ca fiind o situaţie incompatibilă cu valorile unui

număr semnificativ de oameni şi care consideră că e nevoie să schimbe această

situaţie.

Din perspectiva acestor autori, o problemă socială vizează următoarele

aspecte:

- o anumită situaţie care există şi este recunoscută de oameni;

- incompatibilitatea cu valorile personale/grupului social;

- amploarea acestei situaţii în ceea ce priveşte numărul de personae

afectate;

- reacţia/ dorinţa de schimbare a celor afectaţi.

Perspective istorice şi sociale ale problemelor sociale

Aceiaşi autori grupează câteva perspective ale naturii problemelor sociale,

astfel (Dan,2007:19-30)

Patologia socială

5

Page 6: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Dezorganizare socială

Conflictul de valori

Comportamentul deviant

Etichetarea socială

Perspectiva critică

Problema socială văzută ca patologie socială

Perspectiva patologiei sociale s-a dezvoltat în perioada 1890-1910, după

care a fost reluată după 1960.Această perspectivă îşi are originea în teoria

organicistă a lui H.Spencer.

Astfel, patologia socială este definită ca insucces al socializării indivizilor,

clasificaţi în:

- defective (cei care nu pot fi educaţi)

- dependenţi (cei cu probleme în primirea educaţiei)

- delincvenţi (cei care refuză educaţia).

O altă abordare a acestei perspective se referă la insuşirea greşită sau

defectuoasă a valorilor socială.astfel, există două puncte de vedere:

- persoanele care determină apariţia problemelor sociale sunt considerate

“bolnave”sau

- sunt considerate “criminale”.

Ambele variante susţin idea de “imoralitate” a persoanelor ce determină

apariţia problemelor sociale.

Ca soluţii pentru problemele sociale, adepţii patologiei sociale au propus de-a

lungul istoriei mai multe variante.

Avem astfel:

Eugenia socială ce vizează eliminarea indivizilor “defectiv genetic”;

6

Page 7: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Educarea şi creşterea nivelului moralităţii claselor de jos şi de mijloc;

Schimbarea nivelului de valori instituţionale ce se reflectă în

comportamentul individului.

Ca o concluzie la această perspectivă ar fi, ca soluţia la problemele

sociale să fie educaţia morală .

Perspectiva dezorganizării sociale , centrată pe semnificaţia normelor şi

a legilor.

Dezorganizarea socială apare ca urmare a amplorii prolemelor sociale, de

la nivelul indivizilor la nivelul societăţii, ca urmare a migraţiei şi a

industrializării.Un număr din ce în ce mai mare a populaţiei devine săracă şi ca

urmare apare delicvenţa , criminalitatea, alcoolismul, şomajul etc.

Dezorganizarea socială se referă la imposibilitatea /eşecul manifestării

rolurilor sociale datorită :

Lipsei normelor;

A conflictului cultural;

Nefuncţionalitatea/prăbuşirea normelor.

Starea de dezorganizare se manifestă atât la nivelul sistemului dar şi la

nivel individual.Cu alte cuvinte, dezorganizarea socială determină

dezorganizarea individuală.Dezorganizarea socială are la bază schimbarea

socială.Apare ca o “tranziţie”în tendinţa de modificare a sistemului.

Există trei variante ale acestei dezorganizări:

Schimbările din sistem sunt adaptabile şi aduc sistemul din nou la o

stare de echilibru;

Sistemul poate funcţiona, dar la alţi parametri, fără a se adapta în

totalitate la schimbare;

7

Page 8: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Schimbarea este distructivă şi produce prăbuşirea în totalitate a

sistemului.

Ca soluţii, teoreticienii au fost de acord ca sistemul să rămână funcţional

prin aducerea lui la o stare de echilibru.

Perspectiva conflictului de valori - referitor la valori şi scopuri/interese.

Această perspectivă are la bază idea că problemele sociale sunt

determinate de conflictul la nivelul valorilor/intereselor individuale/sociale.

Perspectiva conflictului de valori se originează în teoria conflictului social,

teorie apărută la inceputul sec XX, care pleacă de la teoriile lui Marx şi

G.Simmel.Aceştia văd şi analizează întreaga istorie a omenirii ca “luptă între

clase” şi ca interacţiune socială.

Richard R.Myers şi R.C.Fuller sunt iniţiatorii analizei problemelor sociale

din perspective conflictului de valori.Astfel, problemele sociale apar ca urmare a

conflictelor de valori şi de interese dintre grupuri ce se găsesc în opoziţie.În acest

caz, problemele sociale sunt compuse dintr-o condiţie obiectivă – ce se referă la

contactul şi competiţia dintre aceste grupuri şi o definire subiectivă ce se referă la

evaluarea contactului, a competiţiei şi la distribuirea bunurilor şi drepturilor.

Ca soluţie pentru rezolvarea problemelor sociale din perspectiva

conflictului de valori sunt:

Consensul (rezolvarea problemelor prin împărtăşirea de comun

accord a unor valori);

Negocierea(prin schimbul de valori)

Puterea brută(grupul ce deţine mai multă putere are câştig de

cauză).

8

Page 9: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Perspectiva comportamentului deviant , cu accent asupra rolurilor.

A fost studiată de prin 1950, plecând de la teoria anomiei a lui R. Merton

şi a interacţiunii sociale a lui Sutherland.

Din prisma acestei perspective, comportamentele sau situaţiile care se

depărtează de la normele sociale acceptate sunt considerate deviante .

Acest tip de comportament deviant se originează în eşecul socializării

primare dar şi a internalizării acestuia.

La aceasta contribuie şi lipsa oportunităţilor pozitive de resocializare.

Ca soluţii ale comportamentului deviant se recomandă creşterea gradului

de re/socializare în grupul primar , accesul la oportunităţi şi mai ales la educaţie ,

dar şi reducerea contactului cu modelele de rol deviante.

Perspectiva etichetării sociale analizează reacţiile sociale.

Apărută între anii 1950-1970, teoria etichetării sociale defineşte problema

socială ca reacţii sociale la o pretinsă încălcare a regulilor sau aşteptărilor

sociale.

Condiţiile în care o persoană /situaţie poate fi etichetată ca fiind

problematică se referă la relaţiile de putere şi influenţă din partea celor care

exercită controlul social, dar şi la potenţialul “câştig” de a fi etichetat,ceea ce

numim autoetichetare.

Soluţiile pentru această perspectivă se referă la revizuirea definirii unei

personae/situaţii (prin creşterea şanselor de reabilitare, prin toleranţă şi

înţelegere) dar şi prin diminuarea potenţialelor câştiguri realizate prin

autoetichetare.

Perspectiva critică , apare prin anii 1970 şi se referă la relaţiile antagonice

dintre cei care conduc instituţiile şi cei care desfăşoară activităţi în beneficiul

acestora.Vizează aspectele economice instituţionale şi apariţia problemelor

sociale.

9

Page 10: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Această perspectivă îşi are originea în teoriile lui Marx şi a fost dezvoltată

ca o critică la adresa culturii şi societăţii capitaliste.Din această perspectivă, o

problemă socială apare din exploatarea celor ce deţin puterea şi clasa

muncitoare.

Această perspectivă a fost dezvoltată de mai mulţi teoreticieni.Soluţia

pentru rezolvarea problemelor sociale sunt reforma sau revoluţia pentru

producerea unei societăţi egalitare, fără clase sociale.Cu toate acestea, pe lângă

punctele forte se regăsesc şi o serie de slăbiciuni ale acestei teorii.

Definiţii ale problemelor sociale

Aşa cum s-a argumentat mai sus, definirea unei probleme sociale depinde

de abordarea condiţiilor de manifestare , metodologice şi teoretice ale

cercetătorilor.

După R.Merton(1971), care definea o problemă socială ca fiind o

discrepanţă între normele sociale şi realitatea socială , apar şi alte definiţii.

C.Zamfir(1977)defineşte problema socială ca ‘un proces social, o

caracteristică, o situaţie despre care societatea sau un subsistem al ei consideră

că trebuie schimbat”.

Tot C.Zamfir (2006:17), defineşte problema socială ca “un factor,un

proces, o stare socială sau naturală care afectează negativ funcţionarea

societăţii şi condiţia umană”.

În aceste definiţii autorul include două elemente:

a) obiectul -acel obiect, situaţie, proces care este problematic, reprezintă

cu alte cuvinte o sursă de dificultăţi şi asupra căruia urmează a se acţiona pentru

10

Page 11: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

a fi schimbat într-un sens convenabil.Poate fi vorba de un aspect negativ sau

pozitiv.

b) conştientizarea dificultăţii – respectivul aspect este eliminat sau este

pus ca problemă, acceptat de către” membrii sistemului social respectiv ca

trebuind schimbat”.

În ceea ce priveşte problemele sociale pozitive, se referă la apariţia unor

oportunităţi de dezvoltare şi la identificarea modalităţilor de a fructifica

oportunităţile de dezvoltare.

Pentru a formula o problemă socială , trebuie să avem în vedere :

Identificarea reală a unei probleme sociale, fie pozitivă fie negativă;

Realizarea diagnozei problemei sociale;

Amploarea sau magnitudinea problemelor sociale;

Identificarea posibilelor soluţii şi evaluarea lor în vederea alegerii

celor mai optime variante;

Prezenţa/absenţa voinţei colective de a acţiona.

J.E.Farley susţine teoria conform căreia o problemă socială este o situaţie

caracterizată de 3 elemente(Dan,2007:14)

Este privită ca fiind indezirabilă sau ca o sursă de dificultăţi;

Este determinată de acţiunea/inacţiunea oamenilor sau a societăţii;

Afectează sau se presupune că va afecta un mare număr de

persoane.

După C.Zamfir(2006:16)”societăţile se confruntă continuu cu probleme

sociale specifice:delicvenţă, tensiuni şi conflicte sociale, catastrofe naturale ,

criză economică”.

Autorul propune o listă a tipurilor de probleme sociale, dar lasă lista

deschisă.Acestea ar putea fi:

Deficitul de dezvoltare, la nivel economic, educativ, cultural;

Grupuri/ societăţi/ zone aflate în criză/ dificultate (sărăcie, familii

numeroase, resurse financiare reduse, zone defavorizate etc.);

11

Page 12: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Condiţii naturale/ sociale care afectează advers colectivităţile/

condiţia umană (catastrofe naturale, conflicte sociale, războaie,

conflicte interetnice, boli cornice etc.

Comportamente deviante, violente, discriminante;

Funcţionarea defectuoasă a unor instituţii datorită corupţiei şi a

slabei organizări;

Deficit de capacităţi individuale şi colective de acţiune la nivel

educaţional şi nerespectarea normelor;

Deficit al implicaţiilor instituţiilor responsabile în acţiune;

Deficit comportamental al societăţii în raport cu respectarea

valorilor importante:demnitate umană, libertate, egalitate etc.

Apariţia oportunităţilor de dezvoltare prin integrarea României în

UE.

Dinamica problemelor sociale

După C.Zamfir (2006:18), pentru problemele sociale există două abordări:

Una tradiţională care se referă la reacţia spontană la probleme .În acest

context, se referă la problemele care persistă sau la soluţionarea lor prin

schimbarea /eliminarea cauzelor generatoare.

Una modernă orientată spre dezvoltare socială, având ca obiectiv

principal abordarea strategică planificată a rezolvării problemelor sociale.

Nivelurile manifestării problemelor sociale .

Există patru niveluri pe care le pot ocupa la un moment dat problemele

sociale:potenţială, latentă, manifestă şi centrală.(C.Zamfir, 2006:18-19).

12

Page 13: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Problema socială potenţială, prezintă toate caracteristicile unei probleme

sociale dar nu este asumată la nivelul conştiinţei colective şi nici nu este

formulată ca o problemă socială.

Probleme socială latentă , este luată în considerare de colectivitate ca o

problemă dar este asociată cu o atitudine pasivă:resemnare, frustare, anxietate.

Problema socială manifestă este asumată de colectivitate ca problemă şi

este asociată cu voinţa de a acţiona.

Problema socială centrală este considerată o prioritate în mobilizarea

atenţiei dar şi pentru canalizarea resurselor disponibile.

Analizând mai amănunţit nivelurile prin care poate trece o problemă

socială, putem stabili poziţia la care se situează la un moment dat acea

problemă.Astfel, dacă la nivelul unei colectivităţi este percepută o problemă

potenţială, o problemă care ar putea să devină una actuală, care să stimuleze

voinţa de acţiune a colectivităţii este definită şi asumată/acceptată astfel

problema socială.De aici această problemă poate ocupa fie o poziţie latentă fie

una de manifest.

Pentru nivelul latent, înseamnă că nu este stimulată voinţa de acţiune şi

colectivitatea afişează o atitudine pasivă.

Autorul descrie trei situaţii pentru care o problemă rămâne în stare de

latenţă:

Acţiunea pentru acea problemă nu este una prioritară;

Nu sunt identificate soluţii posibile;

Rezistenţa pentru soluţionarea problemei, întrucât ar fi afectate alte

segmente importante ale colectivităţii.

Starea de pasivitate este asociată cu o anumită resemnare prin lipsa unei

soluţii care să motiveze acţiunea colectivă.

Pentru starea de manifest, problema stimulează acţiunea/voinţa

colectivă ,se caută soluţii şi se procedează la rezolvarea problemei.

13

Page 14: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Centralitatea unei probleme manifeste este dată de prioritatea pe care o

ocupă faţă de celelalte probleme existente în acelaşi timp.Cu toate că mai multe

probleme pot ocupa un stadiu de centralitate numai una poate fi prioritară.

C.Zamfir descrie şase teoreme ale dinamicii problemelor sociale.(2006:19-

25)

Prima teoremă se referă la centralitatea problemelor sociale:

TEOREMA 1.”De regulă, în poziţia de centralitate este plasată la un

moment dat o singură problemă şi mai rar câteva în acelaşi timp.”(2006:19)

O problemă socială poate avea o anumită dinamică în funcţie de stadiile

pe care le ocupă.Astfel, poate avea o ascendenţă de la potenţialitate/latenţă spre

centralitate dar şi o descendenţă spre stadiile latente.Nici una din variante nu

poate clasifica dacă o problemă socială este negativă sau pozitivă, ci se pot

interpreta factorii care determină această dinamică a problemelor sociale.

Factori ce determină ascendenţa problemelor sociale.

a)schimbarea importanţei unor valori ceea ce determină agravarea

problemei şi implicit creşterea stării de îngrijorare din partea comunităţii;

b)apariţia resurselor şi a oportunităţilor pentru soluţionarea problemei

sociale;

c)creşterea tensiunilor asociate prin explozii ale efectelor de regulă

negative ale problemei sociale;Această asociere determină creşterea voinţei de

acţiona ceea ce favorizează ascensiunea problemei potenţiale la stadiul de

manifest şi chiar de centralitate.

d)stimularea creşterii presiunilor interne prin mass-media, sindicate, culte

etc.

e)blocajele de sistem , ceea ce favorizează oportunitatea unor opozanţi de

a redefini problema dar şi implicit soluţiile .

14

Page 15: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

TEOREMA 2:”Trecerea unei probleme dintr-un stadiu preliminar în unul

superior se produce datorită accentuării unor efecte adverse, creşterea

presiunilor interne/externe, apariţia unor noi oportunităţi de acţiune pentru

soluţionarea respectivei probleme.”(2006:21)

Factori ce determină descendenţa problemelor sociale:

În ceea ce priveşte evoluţia descendentă a unei probleme sociale este

determinată de faptul că centralitatea problemei nu este de durată, aceasta

involuînd spre stări inferioare de manifest şi latenţă.

Factori care determină involuţia unei probleme sociale , ar fi:

a)problema este soluţionată în totalitate, motiv pentru care problema poate

dispare, sau parţial ceea ce-i scade din prioritate ;

b)soluţionarea problemei întâmpină rezistenţe pentru soluţionare din

partea instituţiilor sistemului;

c)soluţionarea problemelor contravine valorilor unor grupuri mai puternice;

d)rezistenţe provenite pe parcursul soluţionării problemelor sociale;

e)o altă problemă devine iminent prioritară şi ocupă locul central în

defavoarea problemei iniţiale.

TEOREMA 3:”Ascensiunea unei probleme sociale în poziţia de

centralitate impinge pe cea care ocupa această poziţie în poziţii

inferioare”(2006:21)

f)soluţiile pentru rezolvarea problemei sunt nesatisfăcătoare, motiv pentru

care problema scade ca prioritate şi trece spre latenţă.

TEOREMA 4:”O problemă socială plasată în centralitate/manifestă , după

ce îşi epuizează capacitatea de a fi redusă semnificativ prin efort, este trecută

spre latenţă.”(2006:22)

15

Page 16: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Astfel, poziţia de centralitate are tendinţa de a nu rămâne niciodată

neocupată.

TEOREMA 5: “Legea –Golul atrage plinul-:scoaterea unei probleme din

poziţie de centralitate tinde să atragă în această poziţie o altă

problemă.”(2006:22)

Faţă de identificarea problemelor sociale apare o altă întrebare:în ce

măsură o colectivitate este capabilă să realizeze o diagnoză corectă a

problemelor sociale.

Pot fi identificate două tipuri de probleme sociale:

Probleme-stare, (căderea economiei, război , cataclisme, conflicte

la nivelul comunităţii sau care afectează comunitatea, etc.)care sunt

conştientizate de regulă adecvat la nivelul populaţiei;

Probleme-cauză, care se referă la factorii care determină apariţia

problemelor respective.

De la nivelul problemelor cauză pot apărea distorsiuni în identificarea

adecvată a problemelor sociale .Aceste distorsiuni apar şi sunt alimentate de

menţinerea situaţiei de criză.

Este identificată o funcţie compensatorie pentru că oferă o relaxare a

stresului social prin identificarea unor cauze iluzorii, false, pentru colectivitatea

necunoscătoare.

Pe acest fond, al lipsei de cunoaştere şi înţelegere a problemelor sociale,

populaţia poate fi lesne manipulată.Astfel, formularea distorsionată a problemelor

sociale poate deveni instrumentul manipulării unor actori sociali.

TEOREMA 6:”Pe un deficit de cunoaştere a cauzelor problemă-stare,

formularea problemelor cauză poate deveni instrument al manipulării de către

actorii sociali, un instrument de luptă politică, dar şi un mecanism de absorbţie a

incertitiudinii , în jurul profundelor frustrări şi temeri colective”.(2006:24)

16

Page 17: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Metode de analiză a problemelor sociale:

După analiza nivelurilor pe care le pot ocupa problemele sociale, apare

necesitatea stabilirii unei metodologii pentru analiza problemelor sociale .Această

metodologie este necesară pentru stabilirea unui diagnostic corect dar şi a unor

soluţii adecvate.

Nu există o metodologie standard ,unică pentru analiza problemelor

sociale dar se impune o structurare a metodelor deja existente.

C.Zamfir(2006:25-26) propune câteva paliere pentru metodologia

cercetării problemelor sociale:

a)Diagnoza problemei potenţiale/actuale, în care trebuie luate în

considerare mai multe niveluri de analiză:

Identificarea problemei, prin delimitarea fenomenului/procesului

care afectează la momentul acela viaţa colectivităţii respective.

Determinarea magnitudinii problemei, pentru care sunt utilizaţi

indicatori necesari pentru imaginea completă a problemei-

stare(indicatori pentru sănătate, economie, delicvenţă, poluare,

mortalitate, satisfacţie/insatisfacţie etc.;

Factori determinanţi ai dinamicii problemei sociale.

Acest tip de analiză reprezintă instrumentul predicţiei apariţiei problemelor

sociale dar şi a dinamicii lor.

b)Diagnoza conştientizării problemelor sociale, reprezintă o parte

importantă în dinamica socială, prin faptul că poate poziţiona problema socială la

diferite niveluri, în funcţie de poziţia ocupată în sistemul de priorităţi.Trebuie

identificate şi stările subiective asociate de la nivelul colectivităţii dar şi

diversitatea conştientizării problemelor sociale, deoarece unele grupuri o pot

17

Page 18: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

considera ca o problemă în timp ce altele au alte priorităţi .Putem conchide că,

importanţa sau nivelul de centralitate al problemei sociale variază în funcţie de

conştiinţa diferitelor grupuri.

Pentru analiza prezenţei în conştiinţa colectivă a problemelor sociale se

pot utilize:sondajul de opinie, scalele de atitudine, focus-grupurile,dar se

pretează foarte bine şi analizele de conţinut.

c)Analiza activităţii colectivităţii de a face faţă problemelor sociale, prin

studierea activităţilor/soluţiilor practicate de obicei în acea colectivitate dar şi a

eficienţei soluţiilor practicate.

d)Identificarea unor noi soluţii la problemele sociale , prin adoptarea unor

orientări constructive.Astfel sociologia îşi adduce aportul la producerea unor noi

soluţii dar şi la selectarea lor pentru implementarea şi corectarea lor.Toate

acestea contribuie la creşterea capacităţii colectivităţilor în înţelegerea şi

problemelor sociale dar şi de evaluare a soluţiilor adoptate.

Diagnoza sistemicǎ a problemelor sociale

Criteriile de alegere a unui model de diagnozǎ

Aşa cum demonstreazǎ teoriile din capitolele anterioare, nu existǎ un

model clasic de diagnozǎ socialǎ. Diagnoza se realizeazǎ fie la nivel individual

fie la nivel comunitar/de grup. Pentru fiecare dintre cele douǎ direcţii sunt

construite câteva modele de diagnozǎ, în funcţie de criteriile fiecǎrui tip de

beneficiar , fie ai serviciilor sociale fie ai altor instituţii. Cercetǎrile şi analizele au

delimitat câteva criterii pentru diagnozǎ în asistenţa socialǎ.În acest sens, Silke

Vlecken (2007:399), reuşeşte sǎ stabileascǎ o serie de criterii pentru asistenţa

socialǎ:

- Asistenţii sociali trebuie sǎ deţinǎ cunoştinţe şi teorii care sǎ permit

înţelegerea problemelor apǎrute;

18

Page 19: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

- Sǎ poatǎ recunoaşte şi sǎ interpreteze aspectele fiziologice, sociale,

economice şi psihice ale indivizilor precum şi sǎ realizeze corelaţii între

acestea;

- Sǎ poatǎ identifica atât situaaţiile problematice apǎrute dar şi resursele

beneficiarilor;

- Sǎ implice şi sǎ conştientizeze toţi beneficiarii atât în procesul de analizǎ cât

şi în cel de intervenţie;

- Sǎ recunoascǎ şi sǎ respecte atât metodologia specificǎ domeniului

asistenţei sociale cât şi legislaţia în vigoare;

- Intervenţia sǎ fie sistemicǎ, axatǎ atât pe individ cât şi pe mediul acestuia;

- Sǎ gestioneze comunicarea între instituţiile implicate în procesul de ajutor;

- Sǎ respecte principiile deontologice ale asistenţei sociale ;

Pe baza acestor criterii s-a stabilit un model de analizǎ a problemelor şi

resurselor ,care presupune:

- Evaluarea sistematicǎ a capacitǎţilor indivizilor;

- Realizarea unei priviri de ansamblu asupra situaţiei iniţiale ;

- Stabilirea prioritǎţilor;

- Descoperirea factorilor activi implicaţi ;

- Stabilirea tipului de relaţii în cazul relaţiilor de schimb şi de putere;

- Cooptarea tuturor celor implicaţi în procesul de ajutor;

- Identificarea tuturor resurselor potenţiale şi a celor disponibile;

- Formularea obiectivelor în concordanţǎ cu principiile etice ale asistenţei

sociale;

- Sǎ fie stimulate relaţiile între toţi profesioniştii de caz implicaţi;

În ceea ce priveşte diagnoza problemelor sociale pentru situaţii specifice, trebuie

sǎ avem în vedere pentru stabilirea problemei descrierea şi evaluarea

sistematicǎ a situaţiei pe de o parte şi analiza resurselor existente sau potenţiale

pe de altǎ parte.Pentru realizarea unei diagnoze corecte avem nevoie de

19

Page 20: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

construirea unui context real, pentru care vom utilize un set de întrebǎri utile la

clarificarea situaţiei.Acestea întrebǎri sunt specific unor direcţii:

- Spre ce?(vizeazǎ scopurile acţiunii);

- Cum?(vizeazǎ metodele alese);

- Cu ce?(vizeazǎ mijloacele utilizate);

- Încotro?(vizeazǎ scopul final al intervenţiei).

Toate aceste întrebǎri au rolul de a structura şi contura planul de intervenţie

pentru rezolvarea problemei, împreunǎ cu beneficiarii.

Pentru întrebarea Ce? Se utilizeazǎ un instrument central al diagnozei

problemelor sociale, numit Figura Gândirii Sistemice(FGS). Acest model este

folosit la analiza sistemicǎ şi diferenţiatǎ a indivizilor precum şi la descrierea

contextualǎ a problemei resimţite. Pentru sitemul asistenţei sociale ne referim la

respectarea managementului de caz dar mai ales la participanţii incluşi în

procesul de ajutor(echipa pluridisciplinarǎ).Metoda FGS are douǎ etape:

- Identificarea tuturor factorilor(persoane, instituţii) relevanţi în situaţia datǎ;

- Descrierea resurselor existente considerate utile pentru procesul de ajutor.

Coroborarea celor douǎ etape ajutǎ la identificarea problemelor, explicarea

situaţiei dar şi conturarea planului de intervenţie(vezi fig. în Practici în

Asistenţa Socialǎ, 2007, p.402).

Geiser(2004), detaliazǎ şi argumenteazǎ importanţa utilizǎrii tipurilor de

întrebǎri specifice diagnozei sociale sistemice:

- CE?

Se referǎ la descrierea situaţiei vǎzutǎ de clienţi şi de factorii/persoanele

implicate. Sunt combinate resursele individuale cu analiza diferenţiatǎ a

relaţiilor, iar asistentul social va realiza pe baza rǎspunsurilor obţinute de la

beneficiar o primǎ imagine a situaţiei .

- DE UNDE?

Acest tip de întrebare va face o introspecţie în antecedentele faptice actuale

respective ale problemei şi resurselor. Se vor obţine de la beneficiar informaţii

complete referitoare la timpul /momentul când a început respectiva situaţie sǎ

fie o problemǎ.În acelaşi timp se poate afla sau dacǎ au fost şi alte situaţii

20

Page 21: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

problematice sau dacǎ exista o anumitǎ frecvenţǎ cu care se repetau

cauzele.

-(DE CE?)CARE AR FI MOTIVUL?

Aceastǎ întrebare este menitǎ a contura ipoteze referitoare la situaţia

beneficiarului, vǎzutǎ prin explicaţiile specialistului. Pe baza rǎspunsurilor la

acest tip de întrebare se va contura o imagine a datelor cu legǎturi între ele,

iar asistentul social va putea formula scopul şi obiectivele de lucru.

-ÎNCOTRO?

Este un tip de întrebare care apare atunci cînd nu este susţinutǎ eligibilitatea

unui caz pentru intervenţie, iar asistenţa socialǎ poate prognoza cum va arǎta

problema mai târziu, dacǎ nu se ia mǎsura prevenţiei.

-CE NU ESTE BINE?

Prin aceste întrebǎri se stabilesc condiţiile concrete de restabilire a situaţiilor

prin identificarea încǎlcǎrii normelor/valorilor sociale sau cultural. În acelaşi

timp sunt evaluate şi formulate competenţele, atitudinile şi resursele eficiente

pentru corectarea situaţiei problematice.

-CUM AR TREBUI SǍ FIE?

Rǎspunsurile la aceastǎ întrebare se referǎ la evaluarea condiţiilor concrete

care vor fi raportate la resursele individuale şi la relaţiile sociale ale celor

implicaţi. Prin aceste raportǎri se poate stabili dacǎ situaţia va fi problematic

sau neproblematicǎ.

-CE ESTE DE AJUTOR?

La aceastǎ întrebare rǎspunsurile ne vor comunica cele mai importante

resurse pentru depǎşirea problemei, resurse care vor fi incluse în planificarea

pentru ajutor.

REZUMAT:

Rezumatul se referǎ la prezentarea pe scurt a faptelor, la definirea

problemelor dar şi a resurselor existente care vor fi incluse în planurile de

intervenţie. Va fi întocmitǎ o listǎ a prioritǎţilor pe baza urgenţelor şi a

posibilitǎţilor de rezolvare a problemelor.

21

Page 22: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Diagnoza, oportunităţi şi riscuri

Procesul de diagnosticare este văzut cu mai mult interes de iniţiatorii de

proiecte .Diagnoza apare ca o etapă iniţială în cadrul proiectelor, dar şi ca parte

integrantă a acestora, ce combină analiza cu acţiunea.

În orice proiect de diagnosticare sunt urmărite obiective ce conduc la

diminuarea problemelor sociale.Aceste obiective se referă la identificarea şi

înţelegerea reală aproblemei, la stabilirea contactului cu actorii

implicaţi/interesaţi, dar şi la analiza ideilor şi ipotezelor ce trebuie dezvoltate prin

acţiuni.

Etapa de dignosticare se referă la centralizarea, clasificarea, analizarea

obiectivă a informaţiilor, dar şi la definirea necesităţilor, a resurselor şi a

priorităţilor.

Diagnoza nu se referă doar la înţelegerea realităţii problemelor ci şi la

acţiunea care urmează a fi intreprinsă.(www.ilo.org/ciaris.ro)

Important pentru procesul de diagnosticare sunt următoarele elemente:

Păstrarea independenţei faţă de instituţiile politice, administrative

sau financiare prin influenţa sau constrângerea pe care acestea o

pot exercita;

Deţinerea mijloacelor pentru efectuarea diagnozei, ca investiţii

materiale sau resurse umane;

Formarea echipelor pluridisciplinare pentru urmărirea întregului

proces

de diagnosticare prin legitimitate , competenţă şi responsabilitate;

Parteneriatul pentru preîntâmpinarea rezistenţei/opoziţiei unor

instituţii/persoane .

22

Page 23: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Diagnoza, oportunităţi şi riscuri.

Procesul de diagnosticare nu poate lipsi din obiectivele unui proiect ce are

la bază o acţiune socială.Procesul de diagnoză permite identificarea şi

înţelegerea problemelor sociale, prin stabilirea contactului cu oamenii şi actorii

sociali interesaţi , testând apoi ideile care trebuie dezvoltate prin acţiuni .

Prin diagnosticarea problemei sociale se poate realiza centralizarea ,

clasificarea şi analizarea obiectivă a informaţiilor.Tot din această etapă putem

culege informaţii şi elemente utile în ghidarea proiectului prin definirea

necesităţilor, a posibelelor obstacole dar şi a priorităţilor.

Principalul obiectiv al diagnozei sociale nu este numai unul de analiză sau

concluzie ci constituie o etapă operaţională a unui proiect..

Ca metode de aplicare pentru diagnoza socială, ca şi în cazul problemelor

sociale este sugerată analiza unor factori ce trebuie avuţi în vedere:

Conştientizarea unei probleme sociale, reprezintă chiar o funcţie

cheie a diagnozei.Unii actori interesaţi ar putea influenţa prin

subestimare sau supraestimare a problemei sociale.Prin diagnoză

se confirmă tuturor părţilor implicate existenţa unei probleme

sociale şi reprezintă baza angajamentului de trecere la acţiune.

Identificarea cauzelor apariţiei problemelor sociale care nu sunt

totdeauna vizibile şi care presupune înţelegerea problemelor

sociale care au generat apariţia problemei sociale.

Examinarea principalelor individualităţi/instituţii afectate şi direct

implicate în problema socială .

Indetificarea indivizilor/instituţiilor afectate reprezintă o componentă

majoră a procesului de diagnoză deoarece acestea nu alcătuiesc un grup

uniform.Cu toate aceste diversităţi se pot stabili caracteristici commune, pentru a

putea deveni un grup ţintă în vederea implementării unor acţiuni.

23

Page 24: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Pe lângă aceasta, este necesară stabilirea a cât mai multor determinanţi

ai problemei sociale predominante în contexte diverse dar şi dimensiunile

teritoriului pe care se manifestă.

Identificarea actorilor interesaţi şi rolul acestora.

Prin procesul de diagnoză se pot identifica actorii ce vor avea roluri în

activităţile viitoare, având în vedere potenţialele resurse dar şi selecţia viitorilor

parteneri.Pot fi :administraţii publice, asociaţii, actori active în comunitate, reţele

de solidaritate etc.

Ca urmare , diagnoza este o acţiune/activitate desfăşurată în timp şi

studiază posibilitatea interconectării unor etape pentru obţinerea unor finalităţi

optime.

Apare întrebarea: cât durează etapa de diagnosticare?

Nu este stabilită o regulă pentru realizarea diagnozei ci doar condiţia

determinării începerii procesului.Astfel, e nevoie de acţiunea unor actori şi de

dorinţa/voinţa lor de a intervene în diminuarea/eradicarea unei probleme sociale

sau în elaborarea unui proiect cu acest scop.

Timpul necesar procesului de diagnoză este dat de:

a) cantitatea de informaţii care trebuie adunate dar şi de dificultatea

/uşurinţa cu care acestea pot fi adunate, de clasificarea datelor şi revederea

tuturor informaţiilor;

b) numărul de participanţi la obţinerea datelor/informaţiilor;

c) scopul şi obiectivele proiectului.

Dacă etapa de diagnosticare este prea scurtă există riscul ca informaţiile

să fie superficiale şi actorii să nu poată fi implicaţi corespunzător.

Dacă timpul acordat diagnosticării este prea amplu , poate apărea

descurajarea participanţilor dar şi posibilitatea obstrucţionării unui proiect.

Nu se urmăreşte în procesul de diagnoză perfecţiunea care ar duce la

prelungirea duratei de analiză şi ar fi inutilă în condiţiile în care în orice moment

pot apărea.

24

Page 25: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Definirea etapelor şi activităţilor ce urmează a fi desfăşurate.

Unele activităţi sunt interconectate –nu se pot realize până nu sunt

finalizate cele anterioare-unele sunt simultane(ex.realizarea interviului şi analiza

statistică), iar altele sunt succesive(ex.elaborarea ghidului de interviu şi

realizarea interviului).

Toate aceste activităţi trebuie să se regăsească în planificarea diagnozei.

Concluziile etapelor şi activităţilor procesului de diagnoză trebuie

comparate cu situaţia şi situaţia iniţială procesului.

Se poate analiza în ce măsură diagnoza a clasificat problema şi cum

anume, în ce direcţie se poate interveni.

Cine participă la procesul de diagnoză

S-a stabilit existenţa a trei tipuri de actori interesaţi de procesul diagnozei:

a) organisme şi instituţii care încurajează şi sprijină diagnoza

b) persoanele /echipa care implementează;

c) oamenii şi instituţiile care participă la etapele/activităţile concrete ale

proiectului.

Selecţia persoanelor se face în funcţie de legitimitatea echipei.Constituirea

echipei pentru diagnoza socială va ţine cont de :

- cunoştinţele fiecărui membru al echipei;

- gradul de implicare personală;

- competenţa în luarea deciziilor;

- sprijinul financiar;

- parteneriat.

Echipele de diagnoză sunt de obicei pluridisciplinare iar activităţile

interdisciplinare.

25

Page 26: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Pentru demonstrarea caracterului pluridisciplinar şi a funcţionalităţii

interdisciplinarităţii, trebuie luată în considerare o activitate iniţială care să

stabilească:

-coordonarea specialiştilor şi a activităţilor pentru evitarea unor

suprapuneri;

-stabilirea unor strategii collective de comunicare şi de lucru precum şi

elemente commune pentru evaluarea rezultatelor.

Metode de lucru

Selectarea metodelor de diagnosticare depend de echipa care realizează

diagnoza.Echipa poate fi:

a) internă;

b) externă;

c) mixtă.

Metodele de lucru trebuie să fie suficient de flexibile , să poată fi adaptate

competenţelor participanţilor.Important este ca participanţii la proiect să aibă

roluri bine definite şi să ştie ce se aşteaptă de la ei.Pe parcursul realizării

diagnozei se pot alătura şi alţi participanţi în funcţie de necesităţile momentelor

respective.

Grupul ţintă şi obiectivele diagnosticării

Obiectivele şi grupul ţintă depend de context şi de tipul de proiect dar şi de

situaţiile beneficiarilor.În stabilirea obiectivelor dar şi a grupului ţintă se ţine

seama de:

- contextual local, naţional şi internaţional dar şi de dimensiunea

acestuia psiho-socio-economică dar şi culturală precum şi de politicile

sociale/globale care pot influenţa un teritoriu.;

- problema socială;

26

Page 27: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

- persoanele implicate/afectate;

- alte personae ce ar putea avea legătură cu problema socială;

- servicii, acţiuni, poziţii: - puncte tari - cauze ale succesului şi puncte

slabe - cauze ale eşecului;

- posibile resurse disponibile/obstacole;

- caracterul organic(alte experienţe similare);

- punctele centrale şi direcţiile strategice de acţiune.

Oportunităţi şi riscuri

Teoriile demonstrează că un proces de diagnoză poate identifica unele

oportunităţi strategice de dezvoltare pentru rezolvarea unor probleme sociale dar

pot apărea şi unele situaţii de risc.

Ca oportunităţi în procesul de diagnosticare se pot enumera:

- Diagnoza ca o carte de vizită;

- Un proces de planificare sporit dar şi un proces strategic pentru

luarea deciziilor;

- Facilitarea schimburilor de informaţii între cei implicaţi pentru

înţelegerea reciprocă;

- O perspectivă globală asupra condiţiilor şi resurselor pentru o

utilizare optimă a acestora;

- O conştientizare crescută a problemelor sociale;

- O evaluare comună, negociată a situaţiei;

- Utilizarea unui sistem de date , instrumente de lucru şi

informative care să contribuie cât mai bine la implementarea

acţiunii, la monitorizare şi evaluare.

- O participare mai mare a persoanelor implicate.

27

Page 28: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

Ca riscuri:

- analiza superficială ce poate duce la concluzii superficiale,

pripite;

- o perioadă prea extinsă pentru implementare;

- haos şi confuzie la nivelul organizării strategiilor de lucru şi a

stabilirii rolurilor actorilor implicaţi;

- neglijarea factorilor individuali şi obiectivi;

- căutarea unui consens artificial fără a oferi oportunitatea

punctelor de vedere diferite;

- limitarea la nivel local fără a ţinecont de influenţele exterioare

globale sau perspective este pe cât de largă pe atât de

superficială şi ambiguă încât să poată fi aplicată fiecărui

teritoriu;

- riscul de a ţine cont de o singură perspectivă.

28

Page 29: Curs Diagnoza

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale, Curs optional-Lect.dr.Mihalache NinaOctober 1, 2010

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ:

-Buzducea, Doru, (2009), Sisteme moderne de asistenţǎ socialǎ, Ed. Polirom,

Iaşi;

-Krogsrud Miley,Karla, O”Melia,M., DuBois,Brenda(2006),”Practica asistenţei

sociale”,Editura Polirom,Iaşi;

-Mărginean, I.,2000,”Economia politicilor sociale”, Ars Docendi, Bucureşti;

-Mills, C.Wright,1975,”Imaginaţia sociologică”,Ed.Politică,Bucureşti;

-Muntean,Ana,Sagebiel,Juliane ,2007, „Practici în asistenţa socială”, Editura

Polirom,Iaşi;

-Pop,Luana-Miruna,(coord),2002,”Dicţionar de politici sociale”, Editura Expert,

Bucureşti;

-Preda, Marian, 2002,”Politica socială românească între sărăcie şi globalizare”

Ed.Polirom, Iaşi;

-Zamfir, C.(coord),1999, Politici sociale în România în 1990-1998,Ed.expert,

Bucureşti;

-Zamfir, C.,1977,”Strategii ale dezvoltării sociale”, Ed.Politică, Bucureşti(vol.X din

colecţia “Teorie şi metodă în ştiinţele sociale);

-Zamfir,C.,Stoica,Laura,(2006),”O nouă provocare:Dezvoltarea socială”,Editura

Polirom,Iaşi;

-Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coord),1993, Dicţionar de sociologie, Ed.babel,

Bucureşti

-Zamfir ,Elena,(coord.)2002,Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară,

Ed.expert, Bucureşti;

-Zamfir,Elena,Preda,M.,(coord)2002,Diagnoza problemelor sociale comunitare”,

Ed.Expert, Bucureşti;

-www.ilo.org./ciaris.ro

29