1

Drept administrativ

PARTEA SPECIALĂ

2

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTELE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

1. NOŢIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV

STRICTO SENSU = actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritatepublică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau aexecutării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. (art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004).

LATO SENSU: = orice act juridic emanat de la autorităţile publice, în calitatea lor dedeţinătoare ale puterii publice.

Sunt asmilate actelor administrative (potrivit art. 2 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 554/2004):

- contractele administrative

- refuzul nejustificat expres sau tacit al autorităţilor publice de a rezolvacererile particularilor.

3

2. CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

ACTE JURIDICE UNILATERALE:

- ACTELE ADMINISTRATIVE UNILATERALE (DE AUTORITATE)

- INDIVIDUALE

- NORMATIVE

- ACTELE UNILATERALE DE DREPT COMUN

ACTE JURIDICE BILATERALE (DE GESTIUNE):

- CONTRACTELE ADMINISTRATIVE

- CONTRACTELE DE DREPT COMUN

4

CAPITOLUL II. ACTELE ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

1. Definiţie şi trăsături caracteristice

DEFINIŢIE = manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a autorităţilor publice, făcută în scopul de aproduce efecte juridice (adică de a da naştere la drepturi şi obligaţii), în temeiul puteriipublice.

TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ACTULUI ADMINISTRATIV DE AUTORITATE

- este o manifestare unilaterală de voinţă

- este emis în temeiul şi pentru realizarea puterii publice

- este obligatoriu- se bucură de prezumţia de legalitate

- de regulă, este executoriu prin el însuşi

- este emis pe baza legii şi pentru organizarea executării şi executarea în concret a legilor şi a celorlalte acte normative

- este supus unui regim juridic special, de drept administrativ, ceea ce înseamnă că există reguli speciale privind forma, procedura de emitere, condiţiile de valabilitate şi controlul acestora.

5

2. CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

I. După întinderea efectelor juridice pe care le produc:

acte administrative NORMATIVE = cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu,formulate în abstract, în vederea aplicării la un numărnederminat de cazuri şi de persoane.

acte administrative INDIVIDUALE = cuprind reglementări concrete, care produc efecte juridice (drepturi şiobligaţii) în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoanedinainte determinate.

- acte administrative prin care se stabilesc drepturi şi obligaţiideterminate pentru subiectul sau subiectele cărora li se adresează.

- acte administrative prin care se conferă un statut personal

- acte administrative prin care se aplică constrângerea administrativă.

- acte administrative jurisdicţionale

II. În funcţie de organul de la care emană, actele administrative de autoritate se clasifică în:

- acte emise de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;

- acte emise de alte organe ale statului;

- acte emise în baza unei împuterniciri exprese a legii de către anumite organismeprivate care desfăşoară o activitate de interes public

6

PARTEA PRACTICĂ:

1. DECIZIE nr. 34 din 7 martie 1996Fapte materiale şi simple operaţiuni administrative. Inadmisibilitatea acţiuniiEMITENT: CURTEA DE APEL BACAU - SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Prin adresele nr 4996 din 11 noiembrie 1994 şi nr 4791 din 14 decembrie 1991 Comisia judeteana pentruaplicarea Legii fondului funciar şi respectiv, Direcţia generală pentru agricultura şi alimentaţie i-au pus învedere reclamantei sa le achite drepturile băneşti cuvenite actionarilor săi. Cele doua adrese nu sunt acteadministrative în înţelesul art.1 din Legea contenciosului administrativ, ci simple operaţiuni administrative,raspunsuri date la plângerile formulate de cei interesaţi.

Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu sunt o manifestare de vointa juridică care sa vatame un dreptrecunoscut de lege, drept care aparţine unei persoane fizice sau juridice.

2. DECIZIE nr. 55/R din 27 februarie 2007Natura juridica a procesului verbal incheiat de organele fiscale la cererea organului de cercetare fiscalaEMITENT: CURTEA DE APEL BRAŞOV - SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

“La cererea Inspectoratului General al Poliţiei Române, doi inspectori din cadrul Agenţiei Naţionale deAdministrare Fiscală - D.G.F.P. Harghita efectuează în perioada 13.05.2004 - 23.06.2004 un control la SC AH SRL, verificând perioada 1.02.2000 - 29.02.2004 cu privire la următoarele impozite şi taxe: TVA, impozitulpe veniturile din salarii, dividende, fondul special pentru susţinerea învăţământului de stat, fond special desolidaritate socială pentru persoanele cu handicap, contribuţia angajatorului şi angajatului la fondulasigurărilor sociale de sănătate, asigurărilor sociale, fondul de şomaj, fondul de accidente de muncă şi boliprofesionale, impozitul pe venit şi realitatea şi legalitatea operaţiunilor financiar - contabile între societăţilecoordonate de C.I.

Ca urmare a finalizării controlului se încheie procesul - verbal fără număr din data de 28.06.2004. Prin acesta seconstată situaţia de fapt a plăţilor şi debitelor societăţii.

Se reţine că majoritatea impozitelor şi taxelor au fost corect calculate şi achitate la bugetul de stat, dar seapreciază că SC A H SRL a trebuit să achite o diferenţă la impozitul pe profit - impozit pe venitmicroîntreprinderi în sumă cu 49642166 lei ROL cu dobânzile şi penalităţile aferente.

Procesul - verbal nu a fost urmat de întocmirea unui raport scris conform prevederilor art. 100 din OrdonanţaGuvernului nr. 92/2003 prin care să se stabilească măsuri fiscale şi nici de emiterea unei decizii de impunere.

Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 erau în vigoare la data controlului şi întocmirii procesului - verbalanalizat conform art. 198 din actul normativ. Procesul verbal a fost trimis la I.G.P.

7

Potrivit prevederilor art. 112-113 din Cod procedură penală, atunci când este necesară lămurirea unor fapte sauîmprejurării ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unei/unor specialişti, dispunândefectuarea unei constatări.

Acest lucru s-a întâmplat în cauză. IPJ a solicitat inspectorilor fiscali efectuarea unor verificări la SC A H SRL.Procesul - verbal din 28.06.2004 reprezintă tocmai o astfel de constatare efectuată de specialişti din cadrul ANAF

în scopul lămurii aspectelor legate de latura penală şi respectiv de latura civilă a cauzei în care se faccercetări penale cu privire la fapte penale săvârşite de un asociat la societăţii C.I. Acest proces - verbal seconstituie într-un mijloc de probă în cauza penală contestabil în cadrul urmării penale procesului penal,potrivit prevederilor de procedură penală.

Potrivit art. 101 alin. 3 - actual art. 108 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (varianta în vigoare la datacontrolului a plăţii) " titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală,întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii."

Am arătat că în speţă nu s-a întocmit raport şi decizie de impunere. Conform art. 77 (actual art. 83) impozitele şitaxele se stabilesc prin declaraţie fiscală şi/sau prin decizie emisă de organul fiscal.

Reclamanta a efectuat voluntar o plată a sumelor considerate de organul fiscal ca datorate deşi nu exista oobligaţie de plată a acestora stabilite prin emiterea unei decizii de impunere în 23.07.2004.

Ulterior a contestat şi calculul efectuat de inspectorii fiscali în procesul verbal de control menţionat prin contestaţiaînregistrată la D.G.F.P. Prin decizia nr. 30/24.09.2004 s-a respins contestaţia administrativă.

Reclamanta a investit instanţa cu o cerere cu mai multe petite: să se constate că procesul - verbal din 28.06.2004emis de DGFP Harghita nu reprezintă titlu de creanţă ; anularea obligaţiilor stabilite prin capitolul III -Impozitul pe profit şi restituirea sumelor achitate integral şi nedatorate.

Apreciind că procesul - verbal menţionat nu reprezintă titlul de creanţă ci un mijloc de probă în dosarul penalCurtea a constat că plăţile efectuate în baza acestuia reprezintă plăţi nedatorate şi în consecinţă suntincidente prevederile art. 993 Cod civil şi art. 112 alin. 1 (a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 republicată(fost art. 106 la data plăţii).

Pretenţiile reclamantei cu privire la anularea constatărilor referitoare la obligaţiile suplimentare din capitolul III -Impozitul pe profit aferent anilor 2002 şi 2003 nu pot fi analizate având în vedere natura juridică a procesului -verbal prin care s-au consemnat acestea. Aceste constatări pot fi contestate în dosarul penal potrivitprevederilor de procedură penală.

Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Braşov în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat laprevederile art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă a modificat sentinţa atacată în sensul admiteriiîn parte a acţiunii reclamantei S.C. A H S.R.L. cu obligarea pârâtelor să-i restituie suma de 6755,8 lei achitatăîn baza procesului verbal din 28.06.2004 ca plată efectuată în absenţa unui titlu executoriu. S-au respinsrestul pretenţiilor.”

8

3. DECIZIE nr. 8/R din 25 ianuarie 2001Acţiunea în justiţie a prefectului pentru anularea hotărârii consiliului local privind propunerile de atribuire şi schimbare de denumiri de

străzi. Caracterul de act pregatitor al hotărârii atacate. Legalitatea hotărârii.EMITENT: CURTEA DE APEL BRAŞOV - SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Prin sentinta civilă nr. 264 din 19 iulie 2000, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 785/2000, a fost admisă acţiuneaformulată de reclamantul Prefectul Judeţului Covasna în contradictoriu cu paratul Consiliul Local al municipiului SfantuGheorghe şi în consecinta a fost anulată hotărârea emisă de parat nr. 31 din 31 martie, privind propunerile de atribuire şischimbare de denumiri de străzi din municipiul Sfantu Gheorghe.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanta de fond a reţinut următoarele:Prin hotărârea nr. 31 din 31.03.2000, Consiliul Local al municipiului Sfantu Gheorghe a propus atribuirea şi schimbarea denumirilor

unor străzi din municipiu.Potrivit art. 63 lit. a din Legea nr. 69/1991 a administraţiei publice locale, consiliul judeţean este competent sa atribuie, în condiţiile

legii, denumirile de străzi, de pieţe şi de obiective de interes local, la propunerea consiliilor locale.Aceasta înseamnă ca hotărârea Consiliului Local prin care se materializeaza o asemenea propunere este actul care declanseaza

procedura pe care urmează a o îndeplini consiliul judeţean în acest scop; astfel actul nu poate fi considerat ca fiind lipsit deefecte juridice. Adoptarea unei asemenea hotărâri - act administrativ - şi înaintarea lui organului competent - consiliului judeţeancompetent sa îndeplinească cerinţele legale pentru finalizarea propunerii consiliului local, declanseaza însăşi proceduranecesară în acest scop, ceea ce constituie un efect juridic evident, neputând fi asimilată cu alte acte cu caracter preparatoriu,ca referate, rapoarte, anchete, avize care desigur ca sunt acte premergătoare care nu cad sub incidenta prevederilor art. 1 dinLegea nr. 29/1990.

De altfel, însuşi paratul în întâmpinarea formulată considera hotărârea atacată ca un act administrativ de autoritate cu caracternormativ, intrunind toate condiţiile de fond şi de forma, fiind adoptată cu respectarea prevederilor legale şi a condiţiilor devalabilitate în materie, ceea ce intareste calitatea ei de a produce efectele juridice în scopul cărora a fost adoptată şi excludeconsiderarea ei ca act preparator.

Hotărârea atacată este nelegală şi în raport cu prevederile art. 14 lit. c din H.G. nr. 878/1999, prin care se stabileşte ca în perioadaiulie 2000 - aprilie 2001 autorităţile administraţiei publice locale nu vor mai efectua schimbări de străzi şi renumerotari aleclădirilor.

Prin aceasta s-a avut în vedere necesitatea stabilitatii datelor în procesul luării măsurilor tehnice de organizare a alegerilor locale şigenerale, de a căror buna organizare şi desfăşurare răspunde prefectul în calitate de organ al Guvernului, dar şi primarul care,potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, în exercitarea atribuţiilor ce-i revin din actele normative referitoare printre altele şi ladesfăşurarea alegerilor, acţionează ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. Contrar acestorobligaţii, însuşi primarul a întocmit referatul nr. 1587/2000 cu expunerea de motive asupra proiectului de hotărâre.

Impotriva sentinţei de mai-sus a declarat recurs paratul, invocand motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 Codprocedura civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat ca acţiunea este prematura şi nefondata.Prima instanta trebuia sa se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ, iar nu asupra oportunităţii.Intimatul-reclamant, prin întâmpinarea depusa, a cerut respingerea recursului, invederand ca hotărârea în speta nu are caracterul

unui act reparatoriu, ci este un act administrativ adoptat cu nerespectarea prevederilor art. 16 din H.G. nr. 878/1999.

9

Recursul este întemeiat.Potrivit hotărârii nr. 31 din 31 martie 2000, Consiliul Local al Municipiului Sf. Gheorghe a propus atribuirea denumirilor pentru:

- noile străzi ce se vor crea în urma materializarii pe teren a Planurilor Urbanistice Zonale nr. 7/1995 şi nr. 1 156/1999;- strazile existente în municipiul Sf. Gheorghe care nu aveau nici o denumire;- intersectiile importante de străzi din municipiu;- parcul central al municipiului;- strazile din satul Chilieni.

De asemenea, recurentul parat a propus schimbarea denumirii unor străzi şi cartiere din municipiul Sf. Gheorghe.Aceasta hotărâre are caracterul unui act pregatitor.Realizarea propunerilor cuprinse în hotărârea emisă de recurentul parat este posibila numai după cenzurarea ei de către o alta

autoritate publica, respectiv de Consiliul Judeţean Covasna.Deoarece Consiliul Judeţean poate aproba sau respinge propunerile făcute de recurent, aceste propuneri produc efecte juridice

numai după adoptarea hotărârii consiliului judeţean.Împrejurarea ca propunerile făcute de recurentul parat au imbracat forma unei hotărâri nu justifica anularea ei. Natura unui act este

data de conţinutul sau, de efectele juridice pe care le produce şi nu de forma pe care o îmbracă.Asadar, legalitatea şi temeinicia propunerilor cuprinse în hotărârea nr.31 din 31.03.2000 pot fi examinate numai de organul legal

investit, respectiv Consiliul Judeţean Covasna.În conformitate cu dispoziţiile art. 63 lit. s din Legea nr. 69/1991, hotărârea în litigiu este legală, în sensul ca recurentul parat avea

competenta sa propună denumiri de străzi, de pieţe şi de obiective de interes local.Fata de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedura civilă sentinta recurată a fost casată şi judecand cauza în fond acţiunea

a fost respinsă.

4. DECIZIE nr. 348/CA din 29 octombrie 2008Recurs contencios administrativ. Nota de constatare incheiata de garda nationala de mediu. Natura juridica.EMITENT: CURTEA DE APEL ORADEA - SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Prin Sentinţa civilă nr. 7/CAF/10.01.2008, Tribunalul Alba a respins cererea de suspendare a dispoziţiei de demolare a fabricii deformaldehidă impusă prin Nota de Constatare nr. 110/2007 încheiată de Comisariatul Judeţean Alba al Gărzii Naţionale deMediu.

De asemenea a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC K.SEBEŞ SRL- în contradictoriu cu GardaNaţională de Mediu- Comisariatul Judeţean Alba privind anularea Notei de Constatare nr. 110/2007.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Nota de constatare ce face obiectul litigiului este un formular de inspecţie carecuprinde informaţiile relevante obţinute ca urmare a controlului, inclusiv măsurile ce se impun a fi realizate şi nu un actadministrativ emis în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stingeraporturi juridice. Informaţiile conţinute de raport sunt folosite în etapa finală a inspecţiei de mediu, fapt atestat de dispoziţiile art.28 din Anexa 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1224/2007, atunci când se dispune eventual încheierea procesului- verbal decontravenţie.

10

S-a mai reţinut că măsurile din nota de constatare nu pot fi puse în executare direct prin aceasta ci pentru a seasigura funcţia executorie a acestora Garda de mediu poate să sancţioneze contravenţional persoanacontrolată pentru neîndeplinirea lor, caz în care verificarea legalităţii măsurilor dispuse se realizează de cătreinstanţa de judecată în condiţiile art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1224/2007 raportat la art. 31 dinOrdonanţa Guvernului nr. 2/2001, iar suspendarea măsurilor dispuse se realizează de drept conform art. 32alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin introducerea plângerii contravenţionale.

Instanţa de fond a conchis că nota de constatare nu poate avea caracterul unui act administrativ, în condiţiiledefinite de lege, pentru că nu produce prin ea însăşi efecte juridice ci este un act premergător emiterii unui actadministrativ, a cărui legalitate nu poate fi verificată direct în cadrul acţiunii în contencios administrativ ciindirect, în momentul în care se verifică legalitatea actului administrativ la baza emiterii căruia a stat, situaţieîn care nici prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi invocate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC K.S. SRL solicitând casarea ei cu trimitere sprerejudecare. În motivarea recursului său, reclamanta arată că între dispozitivul hotărârii şi considerenteleacesteia există grave neconcordanţe.

Astfel din dispozitiv s-ar putea deduce că instanţa a soluţionat fondul cauzei, iar din considerente rezultă că asoluţionat-o pe excepţia inadmisibilităţii.

Instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cu încălcarea legii, respectiv a refuzat să aplice Legea nr. 554/2004,considerând că actul dedus judecăţii nu poate fi calificat ca act administrativ.

Recurenta mai învederează că sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii, dezvoltate la pct. III din cererea derecurs.

În drept au fost invocate prevederile art. 304^1 Cod procedură civilă.Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar şi intervenientul C.I.D.R.M. în interesul intimatei prin concluziile scrise

au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că sentinţa recurată este temeinică şi legală.Verificând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu conform art. 304 raportat la art.

304^1 şi 306 Cod procedură civilă pe baza materialului şi lucrărilor dosarului se constată că aceasta estenetemeinică şi nelegală.

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracterindividual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizăriiexecutării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Autoritatea publică este potrivit literei b) a aceluiaşi articol, orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Prin Nota de constatare nr. 110/29.10.2007 Garda Naţională de Mediu- Comisariatul Judeţean Alba a dispusdesfiinţarea lucrărilor noii secţii de formaldehidă SC K.S. SRL şi aducerea terenului la starea iniţială până la31.11.2007.

11

Pentru nerespectarea termenului de realizare a măsurii impusă în Nota de constatare nr. 77/19.09.2007 a dispus sancţionareareclamantei cu amendă contravenţională în valoare de 100.000 lei conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005aprobată prin Legea nr. 265/2006, sens în care a fost încheiat Procesul- verbal de contravenţie seria D nr. 24326/29.10.2007.

Din conţinutul Notei de Constatare nr. 110/29.10.2007 emisă de intimata pârâtă rezultă că această notă îndeplineşte toate condiţiileactului administrativ cu caracter individual, astfel cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 fiind:- un act unilateral cu caracter individual;- este emisă de o autoritate publică, în regim de putere publică, competentă să aplice prevederile legii pentru protecţia mediului,obiectiv de interes public major;- este emisă în vederea executării în concret a legii privind protecţia mediului;- a dat naştere unor raporturi juridice.

Faţă de soluţionarea cauzei pe excepţia inadmisibilităţii, ca urmare a calificării greşite a naturii juridice a actului dedus judecăţii, estesuperfluu a analiza celelalte motive de recurs invocate.

În consecinţă în baza art. 312(3) Cod procedură civilă, instanţa urmează a admite ca fondat recursul reclamantei, a casa sentinţa şi atrimite cauza Tribunalului Bihor spre rejudecare, instanţă de fond în circumscripţia Curţii de Apel Oradea, în favoarea căreia afost strămutată cauza.

5. DECIZIE nr. 179/CA din 20 iunie 2007Recurs contencios administrativ. Natura juridica a adresei emisa de o autoritate publica prin care atesta o situatie de fapt bazata pedocumente detinuteEMITENT: CURTEA DE APEL ORADEA - SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Prin sentinta nr. 678 din 29.11.2006 Tribunalul Timis a respins actiunea formulata de reclamanta SC S. R. SRL Timisoara încontradictoriu cu pârâtii I. T. M. Timis si P. A. reclamanta fiind obligata sa plateasca pârâtei P. A. 1.190 RON cheltuieli de judecata.Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:Reclamanta a solicitat anularea dresei nr. 559/24.01.2006 emisa de ITM Timis apreciind ca intra în contradictie cu concluziile

raportului de control nr. 15959/12.12.2005 a ITM Timis si ca a produs efecte juridice în dosar 9639/C/2005.Prin adresa invocata s-a comunicat pârâtei P. A. ca, în contractul individual de munca nu este stipulat sporul de vechime separat,

salariul fiind negociat fara spor de vechime. Aceasta adresa este raspunsul întocmit de ITM Timis la solicitarea pârâtei P. A.,care prin adresa din 24.01.2006 a solicitat sa i se comunice daca în contractul individual de munca sau în eventualele acteaditionale este stipulata vreo clauza care include sporul de vechime în salariul de baza negociat.

12

Este adevarat ca adresa mentionata este emisa de ITM Timis în exercitarea atributiilor legale de vreme ce persoana careia i s-aadresat a solicitat informatii legate de stipulatiile din contractul de munca sau eventualele acte aditionale, acte care se gasescînregistrate la aceasta institutie, dar adresa nu reprezinta o manifestare juridica unilaterala deoarece aceasta presupune cunecesitate, ca prin aceasta sa se dea nastere, sa modifice sau sa stinga raporturi juridice între parti, raporturi juridice carepresupun drepturi si obligatii ale pârâtei.

Prin adresa respectiva s-a atestat doar un fapt ce rezulta din consultarea contractului individual de munca încheiat de recurentareclamanta cu pârâta P. A., aflat în evidenta ITM Timis.

Chiar daca actul emana de la o institutie publica, scopul emiterii ei nu a fost de a produce prin ea însasi efecte juridice, ci de a-icomunica solicitantului informatia pretinsa.

În cuprinsul adresei mai este si mentiunea "salariul este negociat fara spor de vechime", însa aceasta nu este o concluzie bazata peactele aflate în evidenta sa, respectiv adresa MMPS nr. 33342/13.10.2002, carnetele de munca, statele de salarii, etc.

Nemultumirea reclamantei vizeaza raspunsul acestei institutii pe care îl apreciaza ca vine în contradictie cu concluziile raportului decontrol nr. 15959/12.12.2005, dar acest aspect este fara relevanta juridica, întrucât, raportul de control nr. 15959/12.12.2005 afost întocmit de pârâta ITM Timis în exercitarea atributiilor de control si numai acesta ar avea caracterul unui act administrativce poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Nu a fost retinuta sustinerea reclamantei în sensul ca, adresa atacata are caracterul unui act administrativ, întrucât a produs efectejuridice prin evidentierea ei în considerentele sentintei civile nr. 185/PI/2.02.2006 al Tribunalului Timis, întrucât ar fi trebuit ca easa fie emisa cu intentia pârâtului ITM Timis de a produce efecte juridice în raporturile cu solicitantul, ori, în speta, aceasta a fostdepusa în dosar nr. 9639/C/2005 ca mijloc de proba. Faptul ca instanta a retinut-o ca fiind concludenta în cauza, nu-i conferacaracterul unui act administrativ, iar daca reclamanta era nemultumita de interpretarea data de prima instanta, raportat laprobele administrate în cauza, nu avea decât sa utilizeze calea ordinara sau extraordinara de atac pentru desfiintarea sentintei.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta SC S. R. SRL Timisoara, recurs trimis spre judecare Curtii de Apel Oradeaprin Încheierea nr. 1467/08.03.2007 data de Înalta Curte de Casatie si Justitie, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinteiatacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.

În motivarea recursului recurenta arata ca instanta de judecata a interpretat gresit natura actului dedus judecatii, motiv de recursprevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, tribunalul retinând ca actul atacat nu are caracterul unui act administrativîntrucât nu este emis în vederea executarii ori a organizarii legii, nu a dat nastere si nici nu a modificat sau nu a stins raporturijuridice, recurenta considerând actul ca fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, îndeplinindtoate conditiile prevazute de lege, respectiv: este emis de catre o autoritate a administratiei publice; actul reprezinta vointajuridica unilaterala a autoritatii administratiei emitente; actul este emis în realizarea puterii publice, beneficiind de prezumtiafortei obligatorii; actul a produs efecte juridice.

13

Se invoca si faptul ca hotarârea instantei de fond nu este motivata, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila,sens în care se invoca doctrina si jurisprudenta, instanta de fond rezumându-se la a copia din hotarâre extrase din argumentelesi concluziile partilor, fara a indica motivele care au stat la baza respingerii cererii formulate de catre recurenta, art. 18 dinLegea nr. 554/2004 invocat ca temei juridic de catre instanta de fond nu îsi gaseste aplicabilitatea în speta.

Hotarârea instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii, art. 304 pct. 7 Cod procedura civila cu motivarea ca ilegal a fostintrodusa în cauza pârâta P. A., fara a se invoca motivele pentru care s-a procedat astfel, fapt ce a tergiversat judecareaprocesului si a generat cheltuieli de judecata.

Prin întâmpinarea depusa în cauza de catre ITM Timis, acesta solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate.În motivare se apreciaza ca în mod corect a retinut instanta de fond ca, adresa prin care s-a raspuns numitei P. A., nu are caracterul

unui act administrativ, si deci nu poate face obiectul unei actiuni în contencios administrativ, actul în cauza exprimând un punctde vedere, prin ea neaducându-se vreo vatamare a dreptului cuiva, nu este act de autoritate, nu este un act unilateral de vointasi nu creeaza o situatie juridica noua, nefiind obligatoriu pentru nici o autoritate, actul neavând forma unei decizii.

Prin întâmpinarea depusa în cauza de catre intimata P. A. aceasta solicita respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.În motivare arata ca adresa nr. 559/24.01.2006 nu este un act administrativ, aceasta reprezinta un raspuns, o informare cu privire la

(ne)existenta unor date sau înscrisuri din evidentele ITM si nu are caracterul unui act administrativ ce ar putea fi atacat în fatainstantelor de contencios administrativ.

Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs, curtea a apreciat solutia instantei de fond ca fiind temeinica si legala siîn baza prevederilor art. 312 (1) Cod procedura civila a mentinut-o în totalitate cu respingerea recursului.

Se retine ca hotarârea data este temeinic motivata si în consecinta motivul nemotivarii solutiei nu poate fi retinut, în motivarearatându-se explicit si logic, de ce actul atacat nu are caracterul unui act administrativ.

Cu minim efort se poate retine ca acest act nu are natura unui act administrativ dat pentru a produce consecinte juridice, acest actfiind de fapt un raspuns la solicitarea unei persoane, o confirmare a existentei unei anumite stari de fapt, respectiv o confirmare,data pe baza si în urma studierii documentelor detinute, ca din actele privind încadrarea în munca a intimatei P. A. nu rezultastipulatii privind sporul de vechime.

Aceasta informatie o putea furniza chiar si reclamanta recurenta atât la P. A. cât si instantei de judecata, consultându-si propriileevidente sau în cazul în care cele relatate în adresa atacata nu corespundeau adevarului, în instanta putea face proba contrara,în caz de fals putând proceda în consecinta.

Dar problema interesul declarat ca urmarit de reclamanta recurenta este îndepartarea acestui act, care constituie o proba într-unlitigiu de munca, acest act - mijloc de proba putea fi combatut printr-un act care dovedeste contrariul, respectiv ca salariulnegociat cu P. A. cuprinde si sporul de vechime, oricum în litigiul de munca obligatia dovezilor revine angajatorului si nu puteasa aiba alte înscrisuri decât cele depuse la intimata ITM.

.

.

14

Este adevarat ca actul este emis de o autoritate a administratiei publice, dar atributiile acestei autoritati, atributii care implica vointajuridica unilaterala recunoscuta în realizarea puterii publice si care beneficiaza de prezumtia fortei obligatorii sunt cu totul alteledecât eliberarea unor adrese de confirmare sau infirmare a unei situatii rezultate din datele pe care le detin, eliberarea unoradrese, raspuns la solicitarea unei persoane este o obligatie rezultând din prevederile Legii nr. 554/2004.

Adresa în cauza nu a produs efecte juridice, si nici nu putea produce efecte juridice prin sine însasi, ca proba într-un litigiu puteaavea efecte în lipsa unei probe contrare, administrarea unor probe contrare ramânând la latitudinea si posibilitatea partiiadverse.

Privitor la introducerea în cauza a lui P. A. este apreciata ca fiind legala, fiind parte interesata în cauza, mentinerea sau anulareaactului atacat vizând drepturile sale.

15

3. CONDIŢIILE DE VALABILITATE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

- Să fie emise de organul competent şi în limitele competenţei lui ;

- să fie emis cu respectarea formei prevăzute de lege ;

- să fie emis cu respectarea formalităţilor procedurale prevăzute de lege ;

AVIZE = opinii (păreri) pe care un organ administrativ le solicită altui organ administrativ învederea luării unei decizii în cunoştinţă de cauză.

facultative = nici solicitarea lor şi nici respectarea lor nu este obligatorie.ANTERIOARE

consultative = solicitarea lor este obligatorie, dar respectarea lor nu este obligatorie.

conforme = atât solicitarea, cât şi respectarea lor sunt obligatorii.

ACORDUL = consimţământul pe care un organ administrativ sau un particular îl dă altui organadministrativ pentru a emite un act administrativ.

ACORDUL + ACTUL ADMINISTRATIV ACT ADMINISTRATIV COMPLEX

ACT ADMINISTRATIV EMIS ÎN COMUN

16

CVORUMUL = numărul de membri din totalul membrilor organului colegial care trebuie să fie prezenţi pentru ca şedinţele de lcuru ale acestuia să fie valabile.

MAJORITATEA NECESARĂ = numărul de voturi necesar pentru ca hotărârea să fie valabil adoptată.

SIMPLĂ = majoritatea membrilor prezenţi ai organului colegial carea votat

pentru adoptarea unui act administrativ.

ABSOLUTĂ = majoritatea din totalul membrilor organului colegial care a votat pentru adoptarea unui act administrativ.

CONCOMITENTE:CALIFICATĂ = reprezintă o majoritate de 2/3 sau 3/4 din totalul

membrilor organului colegial care a votat pentru adoptarea unui hotărâri.

MOTIVAREA = obligaţia autorităţii publice emitente de a expune, într-un stil explicativ şi clar, motivele de fapt şi de drept care au determinat emiterea (adoptarea) actului administrativ.

SEMNAREA = este operaţiunea prin care se certifică emiterea sau adoptarea unui act administrativ.

CONTRASEMNAREA = operaţiunea prin care un alt organ administrativ sau o structură din interiorul acestuia îşi pune semnătura pe actul administrativ, după semnătura organului emitent, în semn de confirmare a legalităţii şi de asumare a executării actului administrativ

17

COMUNICAREA = operaţiunea prin care un act administrativ individual este adus la cunoştinţa celui interesat.= este o condiţie esenţială pentru ca actul administrativ individual să poate produceefecte juridice.

PUBLICAREA = operaţiunea prin care un act administrativ normativ este adus la cunoştinţa cetăeţenilor.= este o condiţie esenţială pentru ca actul administrativ normativ să poată produce efecte juridice.

APROBAREA propriu-zisă = manifestarea de voinţă a unui organ superiorprin care acesta se declară de acord cu un actemis deja de un organ inferior.

= lipsa acesteia atrage nulitatea actului administrativ.

POSTERIOARE:aprobarea substitutivă = aprobarea pe care un organ superior o dă unui act emis deun organ inferior într-un domeniu ce ţine de competenţa organului superior.ACTUL APROBAT + APROBAREA = ACT COMPLEX

aprobarea improprie = aprobarea unor cereri sau propuneri adresate unor organe aleadministraţiei publice.

1. = operaţiunea prin care un organ administrativ aduce la cunoştinţa celui interesat că înţelege să-şimenţină un act administrativ emis anterior.

2. = actul administrativ prin care un organ administrativ acoperă un viciu de nelegalitate al propriuluiact emis anterior ori al unui act emis de un organ administrativ inferior.

CONFIRMAREA:

3. = operaţiunea prin care un organ administrativ ierarhic superior aprobă un act emis anterior pentruca acesta să poată fi pus în executare.

18

- să fie conform cu conţinutul legii = actul administrativ trebuie să nu contravină ipotezei, dispoziţiei şi sancţiuniinormelor juridice.

= să nu contravină legilor (constituţionale, organice, ordinare), actelor administrative normative cuforţă juridică superioară, reglementărilor comunitare, tratatelor internaţionale şiprincipiilor de drept.

PRINCIPIUL LEGALITĂŢII ACTELOR ADMINISTRATIVE

- să fie conform cu scopul legii sau cu interesul public = actul administrativ trebuie să satisfacă cât mai binenevoile comunitare.

în acest sens, autorităţile publice beneficiază de unDREPT DE APRECIERE = posbilitatea autorităţilor publice de a alege

din două sau mai multe variante posibile pe ceacare este cea mai eficace şi care serveşte cel maibine interesul public.

EXCES DE PUTERE = exercitarea dreptului de apreciere de cătreautorităţile publice prin încălcarea competenţeilor sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilorcetăţenilor.

= atrage nulitatea actului administrativ.

19

PARTEA PRACTICĂ:

1. DECIZIE nr. 174/C.A. din 21 mai 2007Acte ale autoritatilor publice. Hotararea Consiliului Local de reglementare a regimului sanctionator al activitatii de taximetrie.Nelegalitate.EMITENT: CURTEA DE APEL IAŞI - SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sunt nelegale reglementările privind transportul de persoane în regim de taxi şi de închiriere, în măsura în care adaugă prevederi noice contravin celor existente în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere şi respectiv OrdonanţaGuvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Tribunalul Iaşi a admis în parte cererea formulată de reclamantul Asociaţia "Camera Naţională a Taximetriştilor din România" - FilialaIaşi, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Iaşi şi a dispus anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local Iaşi nr. 146/22.05.2006cu privire la dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 alin. 4 şi art. 8.S-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, "prin hotărâri ale autorităţiloradministraţiei publice locale (&) se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate în care acestora li s-austabilit atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi sau hotărâri ale Guvernului".Contravenţiile referitoare la transportul în regim de taxi şi modul lor de sancţionare sunt reglementate în art. 5 din Legea nr. 38/2003,iar măsurile complementare de suspendare şi anulare a autorizaţiei taxi, în art. 56 alin. 1 din acelaşi act normativ.Astfel, în situaţia în care, prin lege, sunt stabilite contravenţiile şi măsurile complementare cu privire la modul de efectuare a activităţiide taximetrie, adoptarea art. 1, 2, 3, 4 din Hotărârea Consiliului Local nr. 146/2006 apare ca o încălcare a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 dinOrdonanţa Guvernului nr. 2/2001.De asemenea, art. 31 alin. 4 din Legea nr. 38/2003 stabileşte obligaţia de montare şi demontare aa indicatorului marcat detaşabil peportierele din spate ale autovehiculului, în sarcina persoanelor desemnate de autoritatea administraţiei publice locale astfel încâtsancţionarea contravenţională a proprietarului sau utilizatorului autoturismului pentru neîndeplinirea acestei obligaţii (art. 2 lit. B dinHotărârea Consiliului Local nr. 146/2006) apare drept nelegală.În capitolul 2 din Legea nr. 38/2003 sunt prevăzute vondiţiile şi documentaţia necesară obţinerii autorizaţiei pentru transport depersoane sau bunuri în regim de maxi taxi, autorităţile administraţiei publice locale neputând adăuga la lege nici cu privire la condiţii,nici cu privire la această documentaţie, motiv pentru care sunt nelegale şi art. 6, 7 alin. 4 şi art. 8 din Hotărârea Consiliului Local Iaşinr. 146/2006.Art. 37 din Legea nr. 38/2003 stabileşte organele de control autorizate a efectua controlul taxiurilor în ceea ce priveşte respectareaprevederilor legale, adoptarea art. 8 din Hotărârea Consiliului Local nr. 146/2006 negăsindu-şi justificare şi finalitate în aceastăsituaţie.

20

Instanţa consideră că art. 5 şi art. 7 alin. 1, 2, 3 şi 5 din actul administrativ atacat, respectă prevederile legale în materie, primul cuprinzând constatări referitoare la consecinţele luării măsurii de suspendare a autorizaţiei de transport, atât în cazul operatorului de transport, cât şi în cel al taximetristului, consecinţe ce reprezintă concluzia logică a dispoziţiilor Legii nr. 38/2003, iar cel de-al doilea fiind de natură a organiza, la nivel local o modalitate unitară şi eficientă de aplicare a legii şi de prevenire, în acelaşi timp, a conduitei de încălcare a acesteia.

Curtea a respins recursul promovat în cauză, întrucât corect a reţinut instanţa de fond faptul că modificările şi completările operate de Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 146/2006 la Hotărârea Consiliului Localnr. 588/2003 privind unele reglementări în transportul de persoane şi bunuri în regim de taxi şi în regim de închiriere, sunt de natură a adăuga prevederi noi şi care contravin celor existente în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, fapt ce vine în contradicţie cu art. 2 din Ordonanţa Guvernuluinr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Ori, împrejurarea evocată prin motivele de recurs, a existenţei unor abateri de la prevederile legale existente în Legea nr. 38/2003 putea fi remediată prin exercitarea unei supravegheri mai intense a acestei activităţi, prin organele abilitate şi a aplicării sancţiunilor deja existente, prin adăugarea la lege a noi sancţiuni neavând loc oricum o reducere automată a eventualelor nereguli.

21

4. EFECTELE JURIDICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

Efecte juridice = drepturile + obligaţiile care iau naştere, se modifică sau încetează prin intermediul actelor administrative de autoritate.

1. MOMENTUL DE LA CARE ACTELE ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE PRODUC EFECTE JURIDICE:

REGULA :

- pentru emitent – de la data emiterii sau adoptării actului

de la momentul PUBLICĂRII actului– în cazul actelor administrative normative

- pentru destinatari -de la momentul COMUNICĂRII actului –în cazul actelor administrative individuale

PRIN EXCEPŢIE, există acte administrative de autoritate care încep să producă efecte juridice de la altă datădecât data comunicării sau publicării lor.

- acte administrative care prevăd în cuprinsul lor o dată ulterioară pentru intrarea lor în vigoare

- actele de revocare sau de anulare a unor acte administrativede autoritate individuale

- acte administrative individuale cu caracter retroactiv - acte administrative jurisdicţionale(acte declarative sau recognitive)

- acte normative care cuprind dispoziţiicontravenţionale mai favorabile

- acte administrative normative interpretative-

22

PARTEA PRACTICĂ:

SENTINTA nr. 170 din 2 iulie 2008Acte normative nepublicate in Monitorul Oficial. Inexistenta reglementariiEMITENT: CURTEA DE APEL TIMIŞOARA - SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Prin acţiune reclamantul C.T.D. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia deFrontieră Timişoara şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, solicitând anularea dispoziţiei nr.845131 din 13.09.2006 emisă de Şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, prin care s-adispus aplicarea sancţiunii disciplinare "mustrare scrisă" împotriva lui; anularea dispoziţiei nr. 810818 din29.09.2006 emisă de Directorul Direcţiei Poliţiei de Frontieră Timişoara prin care i-a fost respinsă contestaţiaîmpotriva acestei dispoziţii; anularea Notei Raport a Corpului de Control al MAI nr. 5/103211 din 22.08.2006;suspendarea executării sancţiunii aplicate, conform art. 14 din Legea 554/2.12.2004; restituirea drepturilorsalariale de care a fost privat de la data aplicării sancţiunii, ca urmare a acesteia; obligarea pârâţilor la platacheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 170 din 2 iulie 2008, pronunţată în dosarul nr. 6807.1/59/2006, Curtea de Apel Timişoara aadmis acţiunea reclamantului şi a anulat actele atacate, reţinându-se că reclamantul a exercitat funcţia decontabil şef la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, fiind sancţionat - prin Dispoziţia nr.845131/13.09.2006 emisă de şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş - cu "mustrarescrisă", ca urmare a unui control efectuat în luna august 2006 de Corpul de Control al MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor.

La termenul din 2.07.2008 instanţa a pus în discuţia părţilor consecinţa nepublicării în Monitorul Oficial, Partea I aOrdinelor Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003,menţionate ca temei al actelor administrative care formează obiectul prezentei judecăţi, respectiv dacănepublicarea în Monitorul Oficial, Partea I are vreo consecinţă în privinţa posibilităţii ca aceste ordine săproducă efecte juridice şi dacă eventuala lipsire de efecte juridice a acestor Ordine ale MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor afectează legalitatea actelor administrative emise în baza acestor ordine.

Instanţa constată că sancţionarea reclamantului s-a dispus în temeiul şi cu pretinsa respectare a OrdinuluiMinisterului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din MinisterulAdministraţiei şi Internelor şi a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005, modificat şicompletat prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 750/2005.

De asemenea, prin Dispoziţia nr. 845131/13.09.2006 emisă de şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei deFrontieră Timiş s-a reţinut că reclamantul nu a respectat dispoziţiile art. 13 lit. d) din Ordinul MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor nr. 447/2003.

Instanţa a constatat, totodată, că Ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr.750/2005 şi nr. 447/2003 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, Partea I.

23

În privinţa efectelor nepublicării acestor ordine în Monitorul Oficial al României, instanţa a constatat că urmărilejuridice ale nepublicării sunt reglementate prin Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnicălegislativă pentru elaborarea actelor normative, lege care a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.777 din 25 august 2004, fiind modificată ulterior republicării, prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007şi prin Legea nr. 194/2007.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, "în vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normativeadoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative aleautorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise deconducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I"

De la această regulă, alineatul (11) al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede anumite excepţii, stipulând că "nusunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:

a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile

administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate".Aşadar, în raport cu aceste dispoziţii legale, Ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr.

400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003 se impuneau a fi publicate în Monitorul Oficial, Partea I,în vederea intrării sale în vigoare.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că Ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005,nr. 750/2005 şi nr. 447/2003 sunt ordine emise de un conducător al organelor administraţiei publice centralede specialitate, respectiv de Ministrul Administraţiei şi Internelor.

Totodată, caracterul de act normativ al acestor ordine este determinat de împrejurarea că acestea reglementeazăregimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi anumite aspecte privindcontabilitatea instituţiilor subordonate Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Aşadar, aceste ordine reglementează regimul disciplinar, respectiv o procedură de stabilire a sancţiunilordisciplinare aplicabilă unui număr indeterminat de persoane, în mod abstract, independent de identitateaacestor persoane, şi în raport exclusiv cu funcţia îndeplinită de acele persoane.

Fiind susceptibile să se aplice unui număr indefinit de situaţii, instanţa a reţinut că Ordinele MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003 sunt acte cu caracternormativ.

24

Fiind acte normative emise de un conducător al organelor administraţiei publice centrale de specialitate, respectiv de Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003 se impuneau a fi publicate în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării lor în vigoare, conform art. 10 alin. (1) din prin Legea nr. 24/2000.

În acest sens, instanţa constată că ordinele în litigiu nu sunt acte normative clasificate, potrivit legii, şi nici acte cu caracter individual, pentru a constitui o excepţie de la regula publicării în Monitorul Oficial.

Instanţa nu îşi însuşeşte opinia instituţiilor pârâte, care au invocat dispoziţiile art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50 din 13 ianuarie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare -act normativ în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate de reclamant.

Conform art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50 din 13 ianuarie 2005, "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională".

În privinţa acestei reglementări, instanţa observă că însuşi Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare - Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 - prevede, la art. 2 alin. (1) că "actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cu principiile ordinii de drept".

Aşadar, Regulamentul prevede adoptarea actelor normative "în conformitate ... cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000privind normele de tehnică legislativă".

Or, în condiţiile în care alineatul 11 al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede ca excepţii de la regula publicării în Monitorul Oficial, numai deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii, şi actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate, instanţa reţine că art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 trebuie interpretat în sensul menţionat de textul alineatul 11 al art. 10 din Legea nr. 24/2000, respectiv că nu sunt supuse cerinţei publicării în Monitorul Oficial numai ordinele cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi care au caracter clasificat.

Instanţa subliniază că însuşi textul art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 permite nepublicarea ordinelor cu caracter normativ în Monitorul Oficial numai "dacă legea nu dispune altfel".

De aceea, instanţa consideră că - în condiţiile în care nu s-a dovedit caracterul clasificat al Ordinelor Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003 - nu se poate reţine că art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 autorizează intrarea lor în vigoare fără a fi publicate în Monitorul Oficial, Partea I.

25

O altă interpretare dată art. 35 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 ar contravenidispoziţiilor alineatului 11 al art. 10 din Legea nr. 24/2000, care exceptează de la regula publicării în MonitorulOficial, Partea I numai actele normative care au caracter clasificat.

În consecinţă, instanţa reţine că, în vederea intrării în vigoare a Ordinelor Ministerului Administraţiei şi Internelornr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003, se impunea publicarea acestora în Monitorul Oficial,Partea I.

Absenţa publicării acestor ordine în Monitorul Oficial conduce la consecinţa lipsirii lor de efecte juridice până înmomentul publicării în Monitorul Oficial.

În raport cu această concluzie, instanţa a apreciat că este nelegală procedura de sancţionare a reclamantului,întemeiată pe un act normativ care nu putea produce efecte juridice, o atare procedură aducând atingeredispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora "legea dispune numai pentru viitor, cuexcepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

În consecinţă, întrucât legea - inclusiv orice act normativ inferior acesteia - dispune numai pentru viitor, nu sepoate reţine că Ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr.447/2003 sunt aplicabile unor situaţii juridice născute anterior intrării lor în vigoare.

Din acest punct de vedere, instanţa constată caracterul nelegal al întregii proceduri de sancţionare areclamantului, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură temeiul OrdinelorMinisterului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003.

Pentru aceste considerente, întreaga procedură de sancţionare a reclamantului este viciată, iar acteleadministrative emise în această procedură sunt nule de drept, motiv pentru care acţiunea a fost admisă.

26

2. ÎNCETAREA EFECTELOR JURIDICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE :

- determină încetarea temporară a efectelor juridice ale actelor administrativeindividuale şi normative

- poate viza întregul act administrativ sau numai anumite dispoziţii ale acestuia.

- intervine dacă există dubii (îndoieli) cu privie la oportunitatea sau legalitateaacestora

- poate fi dispusă de organul emitent al actului sau de organul ierarhic superior

- poate fi dispusă de instanţa de judecată în condiţiile art. 14 şi 15 din Legeanr. 554/2004

- poate interveni de drept (ope legis)

- are ca şi consecinţă ori repunerea în vigoare a actului suspendat, orirevocarea sau anularea acestuia

SUSPENDAREA

27

- determină încetarea definitivă a efectelor juridice ale actelor administrative individuale (=RETRACTARE) şi normative ( = ABROGARE)

- intervine dacă există certitudinea că actul este nelegal sau inoportun

- poate fi dispusă de organul administrativ emitent al actului = RETRACTARE

- poate fi dispusă şi de organul ierarhic superior emitentului actului, dar numai în cazulactelor administrative individuale şi numai pentru motive de inoportunitate

- poate privi actul administrativ în integralitatea lui sau numai anumite dispoziţii ale acestuia.

REVOCAREA

- revocarea unui act administrativ normativ ( = abrogare) produce efecte numai pentruviitor, chiar dacă intervine pentru motive de nelegalitate sau inoportunitate.

- pentru motive de nelegalitate produce efecteretroactive (ex tunc), restabilindu-se situaţiaanterioară ca şi cum actul nu ar fi existat niciodată.

- revocarea unuiact administrativ individual

- pentru motive de inoportunitate produce efectepentru viitor (ex nunc), toate efectele juridiceproduse rămânând valabile.

.

28

Actele administrative normative pot fi revocate oricând (art. 7 alin. 1^1 din Legea nr. 554/2004), DAR uneleacte administrative individuale devin IREVOCABILE

- actele administrative jurisdicţionale

- actele administrative pe baza cărora au luat naştere la raporturi juridice civile şi de muncă

- actele administrative care au dat naştere la drepturi subiective

- actele administrative atributive de statut personal

- actele administrative care au fost realizate material

- actele administrative de sancţionare contravenţională

29

- determină încetarea definitivă a efectelor juridice ale actelor administrativeindividuale sau normative

- intervine dacă există certitudinea ilegalităţii actului

- poate privi întregul act sau numai anumite dispoziţii ale acestuia.ANULAREA

- poate fi dispusă de organul administrativ ierarhic superior emitentului (dacăactul nu a produs efecte juridice) sau de către instanţa de judecată(cu excepţia cazurilor în care actul administrativ este exceptat de lacontrolul de legalitate al instanţelor de judecată).

- anularea unui act administrativ normativ produce efecte numai pentruviitor.

- anularea unui act administrativ individual produce efecte retroactive.

30

PARTEA PRACTICĂ:

1. Cum interpretaţi?ART. 16 din Ordonanţă de urgenţă nr. 27 din 18 aprilie 2003 privind procedura aprobării taciă, actualizată până la

data de 22 iulie 2010. Textul iniţial a fost publicat in monitorul oficial nr. 291 din 25 aprilie 2003. aceastaeste forma actualizată de s.c. "centrul teritorial de calcul electronic" s.a. până la data de 22 iulie 2010, cumodificările şi completările aduse legea nr. 486 din 18 noiembrie 2003; legea nr. 157 din 12 iulie 2010.

“(1)În cazul în care, după obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi,prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, autoritatea administraţiei publice constatăneîndeplinirea unor condiţii importante prevăzute pentru eliberarea autorizaţiei, aceasta nu va putea anuladocumentul, ci va notifica de îndată titularului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,neregularităţile constatate, modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate, precum şi termenul încare titularul trebuie să respecte această obligaţie. Acest termen nu poate fi mai mic de 30 de zile şiîncepe să curgă de la primirea notificării.

(2) Autoritatea administraţiei publice va anula documentul oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi,prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, acordat potrivit procedurii reglementate de prezentaordonanţa de urgenta, în cazul în care constata neîndeplinirea unor condiţii care aduc o grava atingereinteresului public, siguranţei naţionale, ordinii sau sănătăţii publice şi care nu pot fi remediate sau în cazulîn care deficientele identificate nu au fost remediate în termenul stabilit potrivit alin. (1).

(3) Împotriva actului administrativ prin care se anulează documentul oficial, titularul se poate adresa instanţei decontencios administrativ competente”.

2. DECIZIA nr. 72 din 23 aprilie 1996. Irevocabilitatea actului administrativ intrat în circuitul civilEMITENT: CURTEA DE APEL BACAU - SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Prin ordin al prefectului emis în temeiul art 35 al 2 din Legea fondului funciar, reclamantei i s-a atribuit înpropietate suprafata de 10000 mp.

La cererea aceluiaşi primar, care a propus sa i se atribuie în proprietate terenul şi a unei hotărâri a consiliuluilocal, printr-un nou ordin, prefectul judeţului i-a diminuat suprafata de teren atribuită la 250 mp. Primulordin a intrat în circuitul civil şi nu putea fi modificat printr-un alt act administrativ. Singura în drept sa-lanuleze sau sa-l modifice fiind instanta de judecata. Acest principiu limitează posibiitatea organuluiadministrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putând proceda astfel, pana în momentul în care şi-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în sfera altor raporturi juridice.

31

3. DECIZIE nr. 1.896 din 28 noiembrie 2002Act administrativ sau act de gestiune. Revocarea actului administrativ individual.EMITENT: CURTEA DE APEL CLUJ - SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Prin sentinta civilă nr. 2121 din 26 august 2002, pronunţată în dosar nr. 2778/2002 al Tribunalului Maramures, s-aadmis cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC Unic SRL Rozavlea încontradictoriu cu paratul Consiliul Local al Comunei Rozavlea şi s-a dispus anularea hotărârii nr. 1 din 18februarie 2002 emisă de acest consiliu, fiind obligat paratul şi sa aducă la îndeplinire hotărârea nr. 24 din22 noiembrie 2001 emisă de acesta.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, tribunalul a reţinut ca prin hotărârea nr. 24/2001, Consiliul Local Rozavlea s-au cesionat părţile sociale deţinute de consiliul local din capitalul social al SC Roz-Pay SRL către petenta,în temeiul art. 197 din Legea nr. 31/1990 şi ca, cu toate acestea paratul, prin hotărârea nr. 1 din 18februarie 2002 a revocat hotărârea nr. 24/2001. Întrucât a apreciat ca hotărârea nr. 24/2001 s-a dat curespectarea legii, măsura revocării acesteia este nelegală.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs Consiliul Local Rozavlea prin primarul comunei solicitând admiterearecursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii în contencios administrativ.

Primul motiv de recurs invocat vizează necompetentă materială a instanţei întrucât, fiind vorba de un act degestiune, de administrare a patrimoniului, era competenta instanta de drept comun şi nu instanta decontencios administrativ.

Al doilea motiv de recurs se referă la netemeinicia sentinţei atacate, întrucât la data emiterii hotărârii nr. 24/2001,Consiliul Local al Comunei Rozavlea detinea cca 10% din capitalul SC Roz-Pay SRL, 41% fiind deţinutede partea franceza şi 49% de reclamanta. În perioada dintre cele doua hotărâri, partea franceza a cedatConsiliului Local partea sa, aceasta devenind acţionar majoritar ori, partea franceza şi-a donat părţile salesociale pentru a fi folosite în interesul comunităţii, în timp ce sentinta atacată nu precizează care anumeparte din capitalul social trebuie cedata.

Analizând recursul declarat, curte constata ca acesta este fondat pentru motivele ce se vor arata în continuare.Primul motiv de recurs este nefondat. Actele de gestiune sunt acte încheiate între un serviciu public şi un

particular, persoana fizica sau juridică, al cărui obiect poate fi, printre altele, închirierea sau concesionareaunor bunuri mobile sau imobile, hotarea nr. 24/2001 prin care s-a aprobat vânzarea părţilor sociale aleconsiliului local nu este un act de gestiune ci un act administrativ individual şi doar contractul de vânzare-cumpărare (de cesiune de părţi sociale) ce urma sa se încheie pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii arfi fost un act de gestiune. Acest act ar fi putut fi atacat în fata instanţei de drept comun, dar acest act nu afost încheiat, hotărârea n r. 24/2001 fiind în mod evident un act administrativ ce autoritate ce poate fiatacat în fata instanţei de contencios administrativ.

32

Cel de-al doilea motiv de recurs este însă întemeiat. Prin hotărârea nr. 24/2001, Consiliul Local Rozavlea a aprobat vânzarea directaa acţiunilor deţinute de Consiliul Local Rozavlea la SC Roz-Pay Rozavlea către SC UNIC SRL Rozavlea fără însă a sepreciza câte părţi sociale deţine consiliul local şi câte vinde. Ulterior, consiliului local i-au mai fost donate 41% din părţilesociale şi întrucât contractul de cesiune a părţilor sociale nu a fost perfectat, s-ar fi putut susţine vânzarea de către consiliullocal a tuturor 51% din părţile sociale, hotărârea nr. 24/2001 lefacand nici o precizare în acecst sens.

Reclamanta a atacat hotărârea nr. 1/2002 sustinand ca e nelegală dar nu a invocat nici un fel de motive de nelegalitate ci doar deoportunitate şi sustinand ca hotărârea nr. 24/2001 este legală.

Un act administrativ individual poate fi revocat oricând dacă organul emitent apreciază ca el nu trebuie sa mai producă efecte iarrevocarea lui se poate face fie pentru motive de oportunitate fie pentru motive de utilitate.

În cazul în speta, hotărârea nr. 1/2002 de revocare a notararii nr. 24/2001 a fost facuta din motive de oportunitate în raport de situaţianou aparuta prin cedarea părţilor sociale de partea franceza, iar controlul jurisdicţional asupra actelor administrative este uncontrol de legalitate, nu unul de oportunitate.

Mai mult, asa cum s-a mai spus, hotărârea nr. 24/2001 nu a fost urmată de încheierea contractului de cesiune de părţi sociale şi deînscrierea mentiunilor corespunzătoare în Registrul Comerţului, asa încât revocarea ei de către organul emitent esteposibila şi legală.

Fata dee cele de mai sus, curtea, în temeiul art. 312 alin. 2) Cod procedura civilă, urmează sa admită recursul declarat de ConsiliulLocal Rozavlea prin primarul comunei şi sa modifice sentinta atacată în sensul de a se respinge acţiunea în contenciosadministrativ formulată de reclamanta SC Unic SRL Rozavlea”.

4. DECIZIE nr. 331 din 28 februarie 2002Hotărâre a Consiliului Local. Revocare. Condiţii.EMITENT: CURTEA DE APEL CLUJ - SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Prin sentinta civilă nr. 2659 din 16 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis acţiunea în contencios administrativformulată de reclamanta SC Transelectronic SRL Cluj-Napoca impotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Sibiu cuconsecinta anulării hotărârii nr. 75 din 26 aprilie 2001 emisă de parat şi a obligării acestuia la plata sumei de 6.033.000 leicheltuieli de judecata.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanta de fond a reţinut în esenta ca, prin hotărârea nr. 93 din 29 iulie 1999 a Consiliului LocalSibiu s-a hotărât asocierea cu reclamanta în vederea desfăşurării în comun a activităţii de amenajare şi exploatare aparcarilor publice de pe raza municipiului Sibiu, şi pe acest temei s-a încheiat ulterior între părţi contractul de asociere nr.88/1999.

Chiar dacă între părţi exista pe rolul instanţelor judecătoreşti litigii cu privire la existenta şi derularea acestui contract, este nelegalăadoptarea de către parat a hotărârii nr. 75/2001 prin care s-a dispus revocarea hotărârii nr. 93/1999 ce a stat la bazaîncheierii contractului de asociere, deoarece aceasta prima hotărâre a Consiliului Local şi-a produs efectele în domeniuldreptului comercial consacrand dreptul exclusiv al reclamantei de exploatare a parcarilor publice pe durata existenţeicontractului de asociere.

.

-.

33

Impotriva acestei soluţii a formulat recurs paratul Consiliul Local al municipiului Sibiu, criticand-o ca fiind nelegală şi netemeinica şipronunţată de instanta de fond prin neobservarea faptului ca hotărârea nr. 93/1999 a Consiliului Local al municipiului Sibiu adevenit inoportuna în condiţiile existenţei în contractul de asociere a unui pact comisoriu expres, în temeiul căruia, înrealitate acest contract a încetat de drept. Prin urmare, era absolut necesară adoptarea hotărârii nr. 75/2001 de revocare ahotărârii în baza căreia s-a încheiat între părţi contractul de asociere.

Pentru acest considerent, apreciază recurenta, este gresita soluţia tribunalului de admitere a acţiunii în contencios administrativ, încondiţiile în care hotărârea nr. 75/2001 nu a fost atacată la instanta de contencios administrativ de către Prefectul JudeţuluiSibiu ceea ce conduce la concluzia ca aceasta este legală şi temeinica.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca acesta este neîntemeiat, respingandu-l conform art.312 alin. (1) Cod procedura civilă.

Astfel, în mod corect a reţinut instanta de fond, ca în condiţiile în care o hotărâre a consiliului local şi-a produs efectele în domeniulaltor ramuri de drept, respectiv prin încheierea unui contract de asociere, nu mai este posibila revocarea acesteia, nici decătre organul emitent.

Pe de alta parte, invocarea motivelor de oportunitate nu poate fi reţinută dat fiind faptul ca instanta de contencios administrativ sepoate pronunţa doar asupra legalităţii actului administrativ nu şi asupra oportunităţii acestuia.

Prin urmare, retinand ca hotărârea tribunalului este temeinica şi legală, va fi menţinută ca atare, ca efect al respingerii prezentuluirecurs.

Fiind în culpa procesuala în temeiul art. 274 Cod procedura civilă, recurentul va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecata în sumade 3.000.000 lei către intimata.

5. DECIZIE nr. 13 din 14 ianuarie 1999Hotărâre a consiliului local de vânzare a unui imobil din domeniul public. Atacarea hotărârii în contencios administrativ. Revocareahotărârii atacate. Efecte .EMITENT: CURTEA DE APEL CLUJ , SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Hotărârea consiliului local prin care se dispune înstrăinarea unui imobil din domeniul public este nelegală.După ce aceasta hotărâre a fost atacată în contenciosul administrativ, ea nu mai poate fi revocată, ci trebuie sa fie desfiintata prinhotărârea instanţei.Prin sentinta civilă nr. 356 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Salaj, s-a respins ca nefondata acţiunea reclamantului Prefectuljudeţului Salaj impotriva Consiliului local al comunei Mesesenii de Jos pentru anularea hotărârii nr. 10 din 18 iunie 1998.

34

Prin susmentionata hotărâre s-a aprobat vânzarea clădirii caminului vechi şi a casei invatatorului din satul Mesesenii de Sus, prinacţiune solicitandu-se anularea ei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 31 şi 32 din Legea nr. 69/1991, imobilul constituind un bun careface parte din domeniul public.Instanta a respins acţiunea ca nefondata retinand ca ulterior emiterii hotărârii atacate, parata a emis hotărârea nr. 12/1998 prin carea revocat Hotărârea nr. 10/1998.Impotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta solicitând casarea ei, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii ca fără obiect.Se susţine în motivarea recursului ca acţiunea nu putea fi respinsă ca nefondata atât timp cat hotărârea atacată nu era legală,situaţie recunoscuta şi de către parata.Recursul este fondat.Rezulta din actele dosarului ca Hotărârea nr. 10/1998 a Consiliului local era nelegală deoarece a dispus înstrăinarea unui imobil careconstituia domeniul public.În aceasta situaţie acţiunea prin care s-a solicitat anularea acestei hotărâri era fondată şi nu putea fi respinsă ca nefondata asa cums-a pronunţat instanta de fond.Faptul ca ulterior sesizării instanţei parata a revenit asupra hotărârii nu conduce la concluzia ca acţiunea nu era fondată.Se va admite recursul, se va casa sentinta şi rejudecandu-se cauza se va admite acţiunea asa cum a fost formulată.

6. DECIZIE nr. 22 din 20 ianuarie 1998Contencios administrativ. Act administrativ irevocabil.EMITENT: CURTEA DE APEL CLUJSECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Irevocabilitatea actului administrativ dobandita prin executarea lui sau intrarea în circuitul civil, nu este un impediment la cenzurarealegalităţii acestuia pe calea procedurii instituite de Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.Legea nr. 29/1990 a instituit procedura jurisdicţională prin care, la cererea persoanei fizice sau juridice care se considera vătămată îndrepturile sale legitime, recunoscute de lege, instanţele de judecata cenzureaza legalitatea actelor administrative contestate.Irevocabilitatea actelor administrative după executarea lor sau intrarea acestora în circuitul civil nu este impediment decât pentruretractarea actelor de către autoritatea emitenta, nu şi pentru cenzurarea lor de către instanta de judecata competenta.În consecinta, excepţia inadmisibilitatii acţiunii în contencios administrativ invocată de intimata S.C. "ELECTROMONTAJ" SA Cluj-Napoca, potrivit căreia reclamanta Filiala de Reţele Electrice Cluj poate solicita anularea certificatului de atestare a dreptului deproprietate asupra terenului în litigiu, emis de Ministerul Industriilor, numai pana la data când actul şi-a produs efectul prin executaresau prin intrarea în circuitul civil, este nefondata.

35

Capitolul III. ACTELE ADMINISTRATIVE DE GESTIUNE

1. Noţiune, clasificare, trăsături

DEFINIŢIE: = acte juridice pe care autorităţile administraţiei publice le încheie cu persoane fizice sau juridice, prin acordulde voinţă al părţilor, în regim de drept public sau de drept privat, pentru administrarea domeniului public şi privat şiorganizarea de servicii publice în vederea satisfacerii unor interese generale;

CLASIFICARE:

- acte de gestiune publică (contracte administrative)= încheiate de administraţie în calitatea ei de depozitar al puterii publice şi pentru

satisfacerea intereselor publice;= au ca obiect bunuri din domeniul public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale;= sunt supuse unui regim juridic special, de drept public.

- acte de gestiune privată (contracte de drept comun)= au ca obiect bunuri din domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale;= sunt supuse preponderent normelor juridice de drept privat.

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE:

- de regulă, sunt acte bilaterale sau multilaterale, dintre care cel puţin o parte este o autoritate aadministraţiei publice;

- au ca obiect organizarea de servicii publice, efectuarea de lucrări publice şi valorificarea bunurilorproprietate privată şi publică;

- scopul încheierii lor îl reprezintă satisfacerea interesului general.

36

2. CONTRACTELE ADMINISTRATIVE

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE

- sunt acte juridice solemne- au caracter intuitu personae- autoritatea publică contractantă are o poziţie juridică superioară faţă de particularul cocontractant.

= particularul are obligaţia de a accepta anumite clauze reglementare (pe care nu le poate negocia)stabilite prin caietul de sarcini, în baza legii. din acest punct de vedere,contractele administrative se aseamănă cu contractele de adeziune.

= dacă interesul public o cere, autoritatea administraţiei publice poate denunţa unilateral contractul,fără a recurge la justiţie.

- au ca obiect prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrări publice, achiziţionarea unor bunuri publice,exploatarea unui bun din domeniul public.

- scopul încheierii lor îl reprezintă satisfacerea interesului general ;

- autoritatea administraţiei publice nu poate ceda drepturile sau obligaţiile sale decât altei autorităţi aadministraţiei publice, în condiţiile legii, iar particularul nu le poate ceda altei persoane decât cuaprobarea autorităţii administraţiei publice.

37

PRINCIPALELE TIPURI DE CONTRACTE ADMINISTRATIVE:

- contractul de concesiune

- contractul de furnizare de produse

- contractul de achiziţii publice - contractul de lucări publice

- contractul de servicii

- contractul de concesiune de lucrări publice

- contractul de concesiune de servicii publice

- contractul de împrumut public

- contractul de grant.

38

3. Procedura încheierii contractelor administrative şi condiţiile de valabilitate ale acestora

Contractele administrative se încheie în mod valabil cu respectarea următoarelor condiţii :

- autoritatea competentă să aprobe, în prealabil, încheierea contractelor administrative

- autoritatea competentă să elaboreze şi să aprobe caietul de sarcini (parteareglementară şi cea mai importantă a contractelor administrative, carestabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ofertanţii în vedereaatribuirii contractului, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul neexecutăriiobligaţiilor contractuale). Clauzele din caietul de sarcini nu pot fi negociate cuparticularii interesaţi de încheierea contractului administrativ.

- deschisă- organizarea, de regulă, a unei licitaţii publice

- restrânsă

- să fie îndeplinite toate condiţiile de valabilitate prevăzute de art. 948 din Codul civil(capacitate, consimţământ, obiect, cauză)

- părţile să ajungă la un acord cu privire la partea convenţională a contractului (carecuprinde clauzele negociate de părţi, cum ar fi redevenţa)

39

3. EFECTELE CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE

= drepturile + obligaţiile care iau naştere, se modifică sau se sting prin contractul administrativ.

- asigurarea continuităţii serviciului public, executarea unor lucrări publice, achiziţionarea unor bunuri publice, exploatarea unui bun din domeniul public

Principalele obligaţii ale particularului contractant pot consta în: - plata redevenţei

- restituirea bunurilor concesionate libere de orice sarcini la expirarea contractului.

- asigurarea condiţiilor necesare executării contractuluiPrincipalele obligaţii ale autorităţii contractante pot consta în: - plata preţului convenit.

40

4. ÎNCETAREA EFECTELOR CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE:

- prin executarea obligaţiilor contractuale.- prin expirarea termenului pentru care au fost încheiate- prin denunţare unilaterală a contractului de către administraţia publică

- intervine numai atunci când există motive obiective de interesul public- interveni pentru motive neimputabile particularului contractant.- impune autorităţii publice obligaţia de a-l despăgubi pe particularul cocontractant.

- prin rezilierea unilaterală a contractului de către administraţia publică (dacă s-a stipulat o astfel de clauză în contract)

- în situaţia în care particularul cocontractant nu îşi execută obligaţiile contractuale ori şi le executăîn mod necorespunzător.- particularul cocontractant în culpă va fi obligat la plata de despăgubiri.- împotriva hotărârii de reziliere unilaterală a contractului, particularul cocontractant se poate adresainstanţei de contencios administrativ pentru a solicita anularea acesteia.

- prin rezilierea judiciară a contractului, la cererea particularului cocontractant ori la cererea administraţiei publice

- în cazul în care una din părţile contractante nu îşi execută obligaţiile contractuale sau le executănecorespunzător.- partea contractantă în culpă va fi obligată la plata de despăgubiri.- se dispune de instanţa de contencios administrativ, dar numai după ce părţile contractante urmează

o procedura prealabilă de conciliere, cu scopul de a ajunge la o înţelegere pe cale amiabilă.

- prin renunţarea particularului cocontractant

- în caz de forţă majoră şi în alte situaţii obiective care fac imposbilă executarea contractului oricare au ca efect ruperea echilibrului financiar al contractului în dauna particularului.- particularul nu va fi obligat la plata de despăgubiri.

41

Cap. IV. Examen special asupra unor contracte administrative

1. Contractul de concesiune de bunuri publice

1. Noţiunea şi trăsăturile contractelor de concesiune

DEFINIŢIE: = acel contract, încheiat în formă scrisă, prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite,pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acţionează pe riscul şi răspundereasa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe. (art. 1 alin. 2din OUG nr. 54/2006)

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE:

- este încheiat în forma scrisă ad validitatem;

- este un contract sinalagmatic (bilateral);

- este un contract cu titlu oneros;

- este un contract comutativ;

- este un contract cu executare succesivă;

- are caracter intuitu personae;

- una dintre părţi este întotdeauna o autoritate publică;

- are o durată determinată, de cel mult 49 de ani, care se stabileşte de către concedent pebaza studiului de oportunitate.

42

- exploatarea bunurilor publice ale statului şi unităţiloradministrativ-teritoriale de către concesionar

2. Obiectul contractului de concesiune: - dublu:

- plata redevenţei de către concesionar

- bunul public (ce urmează a fi exploatat) să existe la momentul încheieriicontractului

CONDIŢII: - bunul public să fie determinat în individualitatea sa- redevenţa (suma de bani pe care o plăteşte concesionarul) trebuie să fie

determinată sau determinabilă (prin stanilirea unui procent dinprofitul realizat de concesionar).

- statul prin ministerele sau alte organe de specialitateale administraţiei publice centrale

- CONCEDENTUL:- judeţul, oraşul, comuna prin consiliile judeţene,

consiliile locale, Consiliul General almunicipiului Bucureşti sau instituţiile publicede interes local

3. Părţile contractului de concesiune:

- CONCESIONARUL : orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.

43

4. Condiţii procedurale prealabile încheierii contractului de concesiune

Iniţierea procedurii de concesionare – etape:

- existenţa unei iniţiative de concesionare din partea autorităţii publice sau a unei propuneri de concesionare din partea oricăreipersoane interesate.

- întocmirea şi aprobarea unui studiu de oportunitate de către autoritatea administrativă.

- aprobarea încheierii contractului de concesiune (prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a consiliului local ori aConsiliului General al municipiului Bucureşti, după caz)

- întocmirea caietului de sarcini de către concedent.

- întocmirea şi aprobarea documentaţiei de atribuire.

- publicarea anunţului de participare la licitaţie ( în Monitorul oficial al României, partea a IV-a, într-un cotidian de circulaţienaţională şi într-unul de circulaţie locală) cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data limită pentru depunerea ofertelor.

- depunerea ofertelor de către particularii interesaţi, la sediul concedentului sau la locul prevăzut în anunţul de participare la licitaţie.

- primirea ofertelor de către comisia de evaluare, care întocmeşte un proces-verbal în care menţionează ofertele valabile şi oferteleexcluse de la procedura de atribuire.

- evaluarea ofertelor de către comisia de evaluare şi desemnarea adjudecatarului pe baza criteriilor de atribuiremenţionate în documentaţia de atribuire. De regulă, criteriul cu ponderea cea mai mare în atribuirea contractului de concesiuneîl reprezintă nivelul cel mai mare al redevenţei.

- Informarea de către concedent a ofertantului declarat câştigător despre alegerea sa, precum şi a celorlalţi ofertanţi desprerespingerea ofertelor lor.

- publicarea anunţului de atribuire a contractului de concesiune (în Monitorul oficial al României, partea a IV-a) în termen de celmult 20 de zile calendaristice de la finalizarea procedurii de atribuire a contractului.

- încheierea contractului de concesiune, dar numai după expirarea unui termen de 20 de zile de la data comunicării către ofertanţia deciziei de atribuire a contractului.

44

Organizarea şi desfăşurarea licitaţiei, precum şi a procedurii de negociere directă.

- licitaţia : - se organizează numai dacă sunt îndeplinite două Procedurile de atribuire condiţii cumulative:a contractului de concesiune sunt:

1. să participe în vederea atribuirii contractului cel puţin 3 ofertanţişi 2. după deschiderea plicurilor exterioare, cel puţin 3 oferte să

întrunească următoarele condiţii: să existe o fişă cu informaţii privind ofertantul şi o declaraţie de participare, semnată de ofertant, fără îngroşări, ştersături sau modificări; să existe acte doveditoare privind calităţile şi capacităţile ofertantului, conform solicitărilor concedentului; să existe acte doveditoare privind intrarea în posesia caietului de sarcini.

- negocierea directă : numai dacă nu au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile nici în cadrul celei de-a doua licitaţii publice (ca urmare a repetării celei dintâi).

- atribuirea directă: prin excepţie, în cazul companiilor naţionale,societăţilor naţionale sau societăţilor comerciale aflate în subordinea,sub autoritatea sau în coordonarea autorităţilor administraţiei publicecentrale sau locale, care au fost înfiinţate prin reorganizarea regiilorautonome şi care au ca obiect principal de activitate gestionarea,întreţinerea, repararea şi dezvoltarea respectivelor bunuri, dar numaipână la finalizarea privatizării acestora.

:

45

- poate avea loc numai înainte de încheierea contractului în formăscrisă

Anularea procedurii de atribuirea contractului de concesiune

- poate avea loc numai în două situaţii:

1. dacă în urma publicării anunţului de licitaţie nu au fost depusecel puţin 3 oferte valabile

2. dacă se constată abateri grave de la prevederile legale care afectează procedura deatribuire sau fac imposibilă încheierea contractului, iar concedentul se află înimposibilitate de a adopta măsuri corective

în cadrul documentaţiei de atribuire şi/sau în modul de aplicare a procedurii deatribuire se constată erori sau omisiuni care au ca efect încălcarea principiilorcare trebuie să stea la baza încheierii contractelor de concesiune(transparenţa, tratamentul egal, proporţionalitatea, nediscriminarea, liberaconcurenţă)

46

5. Încheierea contractului de concesiune:

- se încheie în formă scrisă (sub sancţiunea nulităţii), numai după împlinirea unui termen de 20 de zilecalendaristice de la data la care ofertanţii au fost informaţi cu privire la data decizia de atribuire a contractului.

- Contractul de concesiune este în mare parte un contract de adeziune întrucât clauzele cele mai importante(inserate în caietul de sarcini) sunt stabilite unilateral, pe baza legii, de către concedent.

- partea reglementară (caietul de sarcini)Astfel, contractul de concesiuneeste format din - partea convenţională (clauze mai puţin importante, care pot fi

negociate de părţi, cum ar fi, spre exemplu, modaliatea de plată aredevenţei)

- concedentul refuză încheiere contractului adjudecatarul îl poate obliga (pe cale judecătorească) la încheierea contractului şi plata de daune-interese.

Dacă în urma comunicăriideciziei de atribuire a contractului

- particularul (adjudecatarul) refuză încheiera contractului concedentul îl poate obliga (pe cale judecătorească) la plata de daune-interese, dar nu îl poate obliga la încheierea contractului, concedentul trebuind, în această situaţie, să reia procedura de atribuire a contractului.

47

6. Efectele contractului de concesiune:

= drepturile şi obligaţiile concedentului şi ale concesionarului

- dreptul de a exploata, pe riscul şi pe răspunderea sa, bunurile publice care facobiectul contractului, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent.

Principalele drepturiale concesionarului:

- dreptul de a folosi şi de a culege fructele bunurile publice care fac obiectulconcesiunii.

:- obligaţia de a exploata eficient şi continuu bunurile publice care fac obiectul

concesiunii.

- obligaţia de a nu subconcesiona bunul ce face obiectul concesiunii, decât dacă existăacordul concedentului.

Principalele obligaţiiale concesionarului:

- obligaţia de a plăti redevenţa la valoarea şi în modul stabilit în contract.

- obligaţia de a restitui la expirarea termenului contractului bunurile de retur, gratuit şilibere de sarcini.

- obligaţia de a notifica pe concedent dacă intervin anumite cauze care fac imposibilăexecutarea contractului.

48

- dreptul de a inspecta bunurile concesionate, verificând respectarea obligaţiilorasumate de concesionar.

Principalele drepturileale concedentului:

- dreptul de a modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune(caietul de sarcini), dar numai în situaţii excepţionale legate de interesulpublic.

- obligaţia de a nu-l tulbura pe concesionar în exerciţiul drepturilor rezultatecontractul de concesiune.

Principalele obligaţiiale concedentului:

- obligaţia de a-l notifica pe concesionar dacă intervin împrejurări de natură să aducăatingere drepturilor acestuia.

7. Încetarea contractului de concesiune:

- de drept – la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat (dacă părţile nu convin prelungirea acestuia).

- prin denunţare unilaterală de către concedent

- nu intervine datorită culpei concesionarului în executarea contractului;- intervine pentru motive obiective, de interes public.- concedentul este obligat să-l despăgubească pe concesionar;- concesionarul nemulţumit de măsura denunţării unilaterale a contractului sau de

cuantumul despăgubirilor, se poate adresa instanţei de contenciosadministrativ de la sediul concedentului.

49

- prin renunţarea concesionarului la executarea contractului

- intervine dacă dispare bunul concesionat dintr-o cauză de forţă majoră;- intervine în situaţia în care concesionarul se află în imposibilitatea obiectivă de a continuaexecutarea contractului

datorită unor situaţii care nu puteau fi prevăzute sau împiedicate de părţi,independente de voinţa concesionarului şi care fac executarea contractului

absolut imposibilă.

concesionarul nu poate fi obligat la plata de despăgubiri.

- poate interveni în situaţia în care concedentul nu acordă sprijin concesionarului atunci când însarcina acestuia apar cheltuieli neprevăzute datorate unor măsuri dispuse de oautoritate publică ori datorate unor cazuri de forţă majoră sau caz fortuit.

PRINCIPIUL ECHILIBRULUI FINANCIAR

- prin rezlierea contractului (pe cale judecătorească) în cazul în care concesionarul nu-şi îndeplineşte,din culpă, obligaţiile contractuale sau leîndeplineşte în mod necorespunzător.

va fi obligat la plata de despăgubiri (daune-interese).

- în cazul în care concedentul nu-şi execută, din culpă, obligaţiile contractuale

va fi obligat la plata de despăgubiri

50

2. CONTRACTUL DE ACHIZIŢII PUBLICE

1. Noţiunea, clasificarea şi trăsăturile contractului de achiziţie publică

SEDIUL MATERIEI: OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor deconcesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

DEFINIŢIE: este acel contract prin care o autoritate publică (achizitoare) dobândeşte definitiv sau temporar,bunuri sau investiţii publice prin cumpărare, închiriere sau antrepriză, precum şi servicii finanţate integral sauparţial din bugetul public sau din fonduri extrabugetare.

FORME:- contractul de furnizare = acel contract de achiziţie publică, altul decâtcontractul de lucrări, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multorproduse, prin cumpărare, inclusiv în rate, închiriere sau leasing, cu sau fărăopţiune de cumpărare.

- contractul de lucrări = este acel contract care are ca obiect execuţia sau atât proiectarea, cât şiexecuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii de către un particular pentru oautoritate publică.

- contractul de servicii = acel contract care are ca obiect prestarea unuia sau mai multorservicii de către un particular în favoarea unei autorităţi publice.

51

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE:

- este un contract sinalagmatic

- este un contract cu titlu oneros

- este un contract solemn

- este un contract comutativ

CONTRACTUL DE CONCESIUNE = CONTRACTUL DE CONCESIUNE DE LUCRĂRI PUBLICE

= contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de lucrări, cudeosebirea că în contrapartida lucrărilor executate contractantul, în calitate de concesionar, primeşte dinpartea autorităţii contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata rezultatul lucrărilor pe operioadă determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite.

CONTRACTUL DE CONCESIUNE = CONTRACTUL DE CONCESIUNE DE SERVICII PUBLICE

= contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de servicii, cudeosebirea că în contrapartida serviciilor prestate contractantul, în calitate de concesionar, primeşte dinpartea autorităţii contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata serviciile pe o perioadădeterminată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite.

52

- orice persoană fizică şi juridică, românăsau străină

2. PĂRŢILE CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ- autoritatea contractantă

- oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel centralori la nivel regional sau local;

- oricare organism cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interesgeneral fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii:

- este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă sau de catre unalt organism de drept public;- se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractantesau unui alt organism de drept public;- în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau desupervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuiasunt numiţi de către o autoritate contractantă sau de către un alt organism de drept public;

- oricare asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele de mai sus;

- oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile relevante, atuncicand aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuăriirespectivelor activităţi;

- oricare subiect de drept, altul decât cele menţionate, care desfăşoară una sau mai multe dintreactivităţile relevante în sectoarele de utilitate publică şi care beneficiază de un drept special sau exclusivîn acest sens, acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publicăsau încheie acorduri-cadru destinate efectuării acestor activităţi.

53

- furnizarea (achiziţionarea) de produse3. OBIECTUL CONTRACTULUI:

- executarea de lucrări publice (de construcţii)

- prestarea de servicii publice

4. PROCEDURA ATRIBUIRII CONTRACTULUI

4.1. PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ATRIBUIRII CONTRACTULUI DE ACHIZIŢII PUBLICE:

- principiul nediscriminării

- principiul asigurării tratamentului egal

- prinicipiul proporţionalităţii

- principiul asigurării transparenţei în atribuirea contractului

- principiul utilizării eficiente a fondurilor publice

54

4.2. PROCEDURI DE ATRIBUIRE A CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ

- licitaţia deschisă - regula

- licitaţia restrânsă – se desfăşoară în două etape, prima fiind cea în care autoritatea contractantăselectează candidaţii care să depună oferte.

- negocierea (cu sau fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare) – se aplică numai încazurile enumerate limitativ de art. 110 alin.1 şi art. 122 din OUG nr. 34/2006.

- cererea de ofertă - se aplică numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului deachiziţie publică este egală sau mai mică decât echivalentul în lei alurmătoarelor praguri:

- pentru contractul de furnizare: 100.000 euro;- pentru contractul de servicii: 125.000 euro;- pentru contractul de lucrări: 1.000.000 euro.

- concursul de soluţii – de regulă, pentru achiziţionarea unui plan sau proiect în domeniul amenjăriiteritoriului, proiectării urbanistice şi peisagistice, al arhitecturii.

- dialogul competitiv – numai în cazul în care contractul este de o complexitate deosebită şi aplicareaprocedurii de licitaţie deschisă sau restrânsă nu ar permite atribuireacontractului.

3 etape: - preselecţia candidaţilor;- etapa de dialog cu candidaţii admişi în urma preselecţiei;- depunerea şi evaluarea ofertelor finale.

- achiziţionarea directă – numai în cazul în care valoarea achiziţiei nu depăşeşte echivalentul în lei a15.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări.

55

4.3. PUBLICAREA ANUNŢURILOR DE INTENŢIE, DE PARTICIPARE ŞI DE ATRIBUIRE A CONTRACTULUI DEACHIZIŢIE PUBLICĂ

pentru a se asigura transparenţa atribuirii contractelor de achiziţii publice

- se publică în mod obligatoriu dacă în următoarele 12 luni autoritatea contractantăintenţionează:

ANUNŢUL DE INTENŢIE - să atribuie contracte de furnizare de produse şi de achiziţionare deservicii cu o valoare totală estimată egală sau mai maredecât echivalentul în lei a 750.000 euro;

- să atribuie contracte de lucrări de o valoare totală egală sau maimare decât echivalentul în lei a 4.845.000 euro.

- publicarea anunţului de intenţie în Sistemul Electronic de achiziţii publice (SEAP) şi după caz, înJurnalul Oficial al Uniunii Europene, nu creează autorităţii contractante obligaţia de aefectua achiziţia publică.

- publicarea anunţului de participare este obligatorie atunci cândautoritatea contractantă:

ANUNŢUL DE PARTICIPARE- iniţiază procedura de licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, dialog

competitiv sau negociere (cu publicarea prealabilă aunui anunţ de participare);

- lansează un sistem dinamic de achiziţie;-

- organizează un concurs de soluţii.

- se publică în SEAP şi după caz, în Jurnalul Oficial Uniunii Europene (în cazurileprevăzute la art. 55 alin. 2 din OUG nr. 34/2006) şi, opţional, înMonitorul Oficial al României, Partea a VI-a, Achiziţii publice.

56

ÎNCHEIEREA PROPRIU-ZISĂ CONTRACTULUI DE ACHIZIŢII PUBLICE:

- FORMA SCRISĂ AD VALIDITATEM→ în funcţie de caz, încheierea contractului de achiziţii publice are loc după 10 zile sau 5 zile

calendaristice de la data transmiterii comunicării anunţului de atribuire către candidaţi.

OBS: încheierea contractului de achiziţii publice înainte de expirarea termenului de 10 zile/ 5 zile este lovit de nulitate absolută.

OBS: ofertantul câştigător este obligat să depună o garanţie de bună execuţie

OBS: dacă autoritatea contractantă refuză încheierea contractului de achiziţii publice → ofertantul adjudecatar poate cere instanţei de contencios-administrativ obligarea autorităţii contractante la încheierea contractului.

EFECTELE CONTRACTULUI DE ACHIZIŢII PUBLICE

→ părţile contractului de achiziţie publică au următoarele obligaţii comune:- de confidenţialitate- de cooperare pentru buna executare a contractului- de solidaritate

MODIFICAREA CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ:

→ OUG 34/2006 nu recunoaşte dreptul autorităţii contractante de a modifica unilateral contractul de achiziţie publică=> prin EXCEPŢIE se recunoaşte acest drept autorităţii contractante dacă intervin circumstanţe excepţionale care nu au fost prevăzute de părţi la încheierea contractului.

57

ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ:

1.- de drept → la expirarea termenului contractului sau la executarea acestuia.2.- pe cale judecătorească → în caz de reziliere a contractului pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.3.- prin manifestarea unilaterală de voinţă a uneia dintre părţi:

- denunţarea unilaterală a contractului de către autoritatea contractantă- renunţarea particularului cocontractant

PROCEDURA ADMINISTRATIV-JURISDICŢIONALĂ PENTRU SOLUŢIONAREA CONTESTAŢIILOR ÎN MATERIA ACHIZIŢIILOR PUBLICE

→ OUG nr.34/2006 prevede că orice persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv PE CALE JURISDICŢIONALĂ sau DIRECT ÎN JUTIŢIE potrivit Legii nr.554/2004.

- jurisdicţiile speciale sunt facultative şi gratuite

- în materia achiziţiilor publice, organul cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale este Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

- NU pot fi sesizate în acelaşi timp şi CNSC şi instanţa de judecată.

ATENŢIE: - CNSC este competent să soluţioneze litigiile ivite cu privire la încheierea contractului de achiziţie publică, DAR NUMAI CU PRIVIRE LA CONTESTAŢIILE FORMULATE ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI ÎN FORMĂ SCRISĂ.

- DUPĂ CE CONTRACTUL DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ A FOST ÎNCHEIAT ÎN FORMĂ SCRISĂ, toate litigiile ivite cu privire la executarea şi încetarea contractului sunt numai de competenţa instanţei de contencios-administrativ.

- OBS: - depunerea contestaţiei la CNSC => SUSPENDAREA DE DREPT A PROCEDURII DE ATRIBUIRE a c.de ach.publice

- depunerea contestaţiei la CNSC sau sesizarea instanţei de contencios administrativ → în termen de 10 zile/5 zile în funcţe de pragurile valorice stabilite de OUG.nr.34/2006.

58

Soluţiile pe care le pronunţă CNSC:- luarea unor măsuri provizorii: încetarea perioadei de suspendare- anularea actului administrativ contestat.- obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act administrativ.- remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire.

OBS: DECIZIILE CNSC sunt executorii.

CĂILE DE ATAC ÎMPOTRIVA DECIZIILOR CNSC:

→ DECIZIILE CNSC pot fi atacate cu PLÂNGERE în termen de 10 zile de la comunicare la Curtea de Apel, secţia de contencios-administrativ, pe raza căreia se află sediul autorităţii contractante.

- OBS: - PLÂNGEREA este asimilată recursului, dar instanţa de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele.

- Hotărârea instanţei de contencios-administrativ prin care a soluţionat plângerea împotriva deciziei CNSC este definitivă şi irevocabilă.

- OBS: - sesizarea direct a instanţei de contencios-administrativ sau atacarea deciziei CNSC la instanţa de contencios-administrativ atrage suspendarea procedurii de atribuire a contractului DOAR LA CEREREA PĂRŢII INTERESATE!!!

59

- Instanţa de contencios-administrativ poate hotărî:- anularea în tot sau în parte a actului autorităţii

contractante.- obligarea autorităţii contractante la emiterea

unui anumit AA.- îndeplinirea unei alte obligaţii sau măsuri de

către autoritatea contractantă.- desfiinţarea deciziei CNSC şi retrimiterea

cauzei spre soluţionare în situaţia în care CNSC a soluţionat în mod greşit cauza pe o excepţie.

60

Examen special asupra actelor administraţiei publice în domeniile amenajării teritoriului şi urbanismului

- Amenajarea teritoriului şi urbanismul constituie componente principale ale activităţii administraţiei publice centrale şi locale.

- SEDIUL MATERIEI: Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (M. Of. nr. 373 din 10 iulie 2001)

• Urbanismul este o activitate care cuprinde teritoriul localităţilor.

• Amenajarea teritoriului este o activitate care se desfăşoară pe întreg teritoriul ţării.

61

Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt următoarele:• – dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor ţării, cu

res-pectarea specificului acestora;• – îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;• – gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului;• – utilizarea raţională a teritoriului.

Obiectivele principale ale urbanismului sunt următoarele:• – îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor,

asigu­ra­rea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locui­torii;

• – crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor specifice ale copiilor, vârst­ni­cilor şi ale persoanelor cu handicap;

• – utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate;

• – extinderea controlată a zonelor construite;• – protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural;• – asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate

localităţile urbane şi rurale;• – protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.

62

Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism trebuie să se desfăşoare pe baza următoarelor PRINCIPII:

• a) principiul autonomiei locale• b) principiul parteneriatului• c) principiul participării populaţiei în

procesul de luare a deciziilor• d) principiul transparenţei• e) principiul descentralizării serviciilor

publice• f) principiul dezvoltării durabile

63

Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele:

• – planul de amenajare a teritoriului naţional;• – planul de amenajare a teritoriului zonal;• – planul de amenajare a teritoriului judeţean.

Documentaţiile de urbanism sunt următoarele:• – planul urbanistic general şi regulamentul local

aferent acestuia; PUG• – planul urbanistic zonal şi regulamentul local

aferent acestuia; PUZ• – planul urbanistic de detaliu. PUD

64

OBS: Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism = AAA cu caracter normativ.

OBS: Planul de amenajare a teritoriului naţional = LEGE

OBS: prevederile Planului de amenajare a teritoriului naţional şi ale secţiunilor sale sunt obligatorii pentru adoptarea celorlalte planuri de amenajare a teritoriului, care le detaliază, iar prevederile Planului de amenajare a teritoriului judeţean sunt obligatorii pentru celelalte planuri de urbanism, care le detaliază.

65

Elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism

Participarea cetăţenilor la elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism are loc prin:

• a) informarea populaţiei;• b) consultarea populaţiei;• c) alte forme de participare prevăzute de lege.

- Planul de amenajare a teritoriului naţional se elaborează de către Ministerul Transporturilor, se avizează de către Guvern şi se apro­bă de către Parlament.

- Planul de amenajare a teritoriului zonal se elaborează de către Ministerul Transporturilor, se avizează de către acelaşi mi­nis­­­ter şi alte organisme centrale şi locale interesate şi se aprobă de către con­si­liile judeţene şi lo­cale (de exemplu, Planul regional sau interjudeţean, Planul interorăşenesc sau in­ter­­comunal, Planul periurban al principalelor municipii şi oraşe).

66

- Planul de amenajare a teritoriului judeţean se elaborează de către pre­şedintele consiliului judeţean, se avizează de către Ministerul Transporturilor, de alte organisme centrale şi locale interesate şi se apro­bă de către consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.

- Planul urbanistic general al municipiului se elaborează de către primarul municipiului, se avizează de către Ministerul Transporturilor, de alte organisme centrale şi locale interesate şi se aprobă de către consiliul municipal.

- Planul urbanistic general al oraşului şi comunei se elaborează de către primarul localităţii respective, se avizează de către consiliul judeţean, de alte organisme centrale şi locale interesate şi se apro­bă de con­siliul local al oraşului sau al comunei. Planul urbanistic general al loca­lităţilor în care există staţiuni balneare sau turistice declarate, potrivit legii, se avizează şi de către Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

67

- Planurile urbanistice zonale se elaborează de către primarul localităţii din care face parte zona respectivă, se avizează de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, consiliul judeţean, alte organisme centrale şi locale interesate şi se aprobă de către consiliul local.

- Planul de urbanism al zonei centrale a municipiului Bucureşti se elaborează de către primarul municipiului Bucureşti, se avizează de către Ministerul Transporturilor, alte orga­nis­me centrale şi locale interesate şi se aprobă de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

- Regulamentul general de urbanism se elaborează de către Ministerul Transporturilor, se avizează de către acelaşi minister, alte organisme centrale şi teritoriale interesate şi se aprobă de către Guvern.

Autorităţile administraţiei publice cu rol coordonator în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului

• Guvernul – la nivel central• Consiliile Judeţene şi Consiliile Locale – nivel local

68

Autorizarea construcţiilor

SEDIUL MATERIEI: Legea nr. 50/1991

REGULA: construcţiile se pot realiza numai pe baza şi cu respectarea autorizaţiei de construire şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea acestora.

EXCEPŢII:- pot fi executate FĂRĂ autorizaţie de construire lucrările care NU modifică structura de rezistenţă, caracte­isticile iniţiale ale construcţiilor şi ale instalaţiilor aferente sau aspectul arhitectural al acestora

69

Autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit de către:• - preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul pri-marilor,

pentru lucrările care se execută:• a) pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi

administrativ-teritoriale;• b) în extravilanul comunelor, cu excepţia construcţiilor

reprezentând anexe gospodăreşti şi exploataţii agricole până la 100 m.p.

• - primarii municipiilor pentru lucrările care se execută în limitele teritoriului administrativ al acestora.

• - primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul primarilor de sectoare

• - primarii sectoarelor municipiului Bucureşti

• OBS: de regulă, autorizaţia de construire se emite cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate, potrivit legii.

70

Formalităţi procedurale prealabile emiterii autorizaţiei de construire: • avize• acord unic• certificat de urbanism,• proiect de execuţie etc.

Acordul unic este actul cu valoare de aviz conform emis de Comisia de Acor-du-ri Unice, din subordinea arhitectului-şef, însumând avizele şi acordurile favora­bile exprimate prin fişele tehnice, pentru utilităţile urbane, precum şi cele privind pre­venirea şi stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecţia mediului şi sănătatea oamenilor.

• - conţine toate avizele necesare emiterii autorizaţiei de construire.

Certificatul de urbanism = actul cu caracter obligatoriu prin care autorităţile administraţiei publice judeţene sau locale fac cunos­cute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare

• - Certificatul de urbanism se eliberează de către aceleaşi autorităţi publice care au competenţa emi­terii autorizaţiei de construire, în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii

• - Certificatul de urbanism are natura juridică a unui aviz conform.

71

Autorizaţia de construire

Autorizaţia de construire este actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor

• - se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii la autoritatea publică competentă

• - autorizaţia de construire/desfiinţare este un formular tipizat

• OBS: Perioada de valabilitate a autorizaţiei este de cel mult 12 luni de la data emiterii, în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările de construire (desfiinţare a construcţiilor).

• Se poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţieicu cel puţin 15 zile înaintea expirării termenului de valabilitate a acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda, o singură dată, pentru o perioadă de maximum 12 luni.

• pierderea valabilităţii autorizaţiei, determină emiterea unei noi autorizaţii de construire.

72

- Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare a construcţiilor emise cu încălcarea prevederilor legale pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, la cererea oricăror persoane fizice sau juridice lezate în drepturile sau interesele lor legitime.

• - Anularea autorizaţiilor de construire (desfiinţare) a construcţiilor, poate fi cerută, în condiţiile legii, şi de către prefect, din oficiu sau la sesizarea organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.

• - o dată cu introducerea acţiunii în anulare se poate solicita instanţei de contencios administrativ suspendarea autorizaţiei de construire (desfiinţare a construcţiilor) şi oprirea executării lucrărilor

73

• O.U.G. nr. 27/2003 - Procedura aprobării tacite a cererii de emitere a autorizaţiei de construire → autorizaţia este considerată acordată persoanei care a solicitat-o, dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizaţiei.

• - termenul pentru emiterea autorizaţiei de construire este de maximum 30 de zile de la data depunerii cererii de autorizare

74

Contractul de concesiune a terenurilor destinate construcţiilor

• - persoanele fizice sau juridice care nu deţin terenuri pentru realizarea de construcţii, vor avea posibilitatea să concesioneze, în acest scop, terenuri apar­ţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

• - Contractul de concesiune a terenurilor pentru realizarea de construcţii este un contract de drept comun, contract de locaţiune => nu este aplicabilă OUG 54/2006.

• - Prin acest contract, statul sau o unitate administrativ-teritorială atribuie unei persoane fizice sau juridice pe un timp determinat, folosinţa unui teren în schimbul plăţii unei taxe anuale.

• - concesionarul va fi selectat de către autorităţile publice pe bază de licitaţie.

• Contractul de concesiune încetează în următoarele cazuri:• – prin acordul părţilor;• – la expirarea termenului pentru care a fost încheiat;• – în cazul desfiinţării sau înstrăinării construcţiei pentru realizarea căreia a fost

concesionat terenul;• – prin moartea concesionarului.• – în cazul nesolicitării emiterii autorizaţiei de construire şi neînceperii

construc­ţiei în termen de cel mult un an de la data obţinerii actului de concesionare a terenului

75

Legea nr. 50/1991 reglementează, în domeniul construcţiilor: • - răspunderea penală şi • - răspunderea contravenţională,

Sancţiunile contravenţionale care pot fi dispuse pentru executarea nelegală a lucrărilor de construcţii se împart în:

1. sancţiuni principale care constau în:• a) amenda contravenţională;• b) oprirea executării lucrărilor în construcţii.

2. sancţiuni complementare alternative care constau în:• a) luarea măsurilor de încadrare a lucrărilor de construcţii în prevederile autori­zaţiei

care pot consta în:• – modificarea construcţiei realizate, prin desfiinţarea ei parţială;• – executarea unor lucrări de consolidare a construcţiei executate sau parţial

executate cu nerespectarea autorizaţiei;• – refacerea proiectului de executare a lucrărilor de construire, aducându-se

modificările necesare;• – emiterea unei noi autorizaţii de construire, în mod excepţional, dacă este posibilă

salvarea construcţiilor realizate,• b) desfiinţarea lucrărilor realizate fără autorizaţie de construire ori cu nerespectarea

prevederilor acesteia, dacă încadrarea construcţiei în prevederile autorizaţiei nu mai este posibilă.

76

- În cazul săvârşirii unei contravenţii în domeniul construcţiilor se vor aplica, în mod obligatoriu, ambele sancţiuni principale (amenda şi oprirea executării lucrărilor), precum şi una din sancţiunile contravenţionale complementare (încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea acestora).

- Sancţiunea complementară a desfiinţării construcţiei priveşte numai construcţiile executate fără autorizaţie de construire şi poate fi aplicată numai în două cazuri:

a) nu este posibilă autorizarea construcţiei realizate, din motive tehnice;b) este posibilă autorizarea construcţiei, dar contravenientul nu a obţinut

autorizaţianecesară până la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în

procesul-verbalde sancţionare contravenţională.

OBS: Spre deosebire de celelalte acte administrative de autoritate, procesul-verbal de sancţionare contravenţională în materia autorizării executării construcţiilor are, numai în parte, caracter executoriu. În concret, acest act administrativ constituie titlu executoriu numai în privinţa sancţiunilor contravenţionale principale (amenda şi oprirea executării lucrărilor), nu şi cu privire la sancţiunile contravenţionale comple­mentare (încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei de construire sau desfiinţare a construcţiilor).

77

⇒ ÎN PRINCIPIU, sancţiunile contravenţionale complementare dispuse de către autorităţile administrative NU pot fi puse în executare fără încuviinţarea instanţei judecătoreşti civile, care va trebui să verifice, în prealabil, legalitatea procesului-verbal de sancţionare contravenţională.

PRIN EXCEPŢIE: construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale competentă, FĂRĂ sesizarea instanţei judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

- Procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de sancţionare contravenţională trebuie încheiat în formă scrisă şi va cuprinde anumite menţiuni esen­ţia­le pentru valabilitatea sa, acestea fiind: descrierea faptei ce constituie contra­ven­ţie, indicarea datei şi orei constatării faptei, numele şi prenumele contravenientului, semnătura agentului constatator şi a agentului sancţionator.

OBS: procesul-verbal de sancţionare contravenţională poate fi contestat la instanţa judecătorească civilă, în conformitate cu procedura de drept comun în materia contravenţiilor.

78

CONTROLUL ACTELOR ADMINISTRATIVE

Controlul administrativ

79

Capitolul VIControlul actelor administrative

Secţiunea 1. Controlul administrativ

Controlul administrativ = controlul înfăptuit de administraţia publică asupra propriei sale activităţi.

controlul administrativ intern = este exercitat din interiorul organului administrativ de către funcţionariisuperiori asupra activităţii funcţionarilor subordonaţi;

- se exercită din oficiu sau la cererea unui particular (RECURS GRAŢIOS)

controlul administrativ extern = se exercită de către autorităţi sau funcţionari de decizie din afaraorganelor administrative controlate.

- controlul ierarhic = controlul exercitat de un organ administrativ ierarhic superior asupraactivităţii unui organ inferior.

- se exercită din oficiu sau la cererea unui particular (RECURS IERARHIC)

- controlul de tutelă = controlul exercitat de stat asupra unui organ descentralizat, înlimitele legii.

- controlul specializat = controlul exercitat de anumite autorităţi ale administraţiei publice,care au fost constituite prin lege în acest scop.

80

Secţiunea 2. Contenciosul administrativ

1. Noţiunea, trăsăturile şi clasificarea contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004

Noţiune: = totalitatea litigiilor care iau naştere în sfera activităţii executive între administraţie şi particularisau între autorităţile publice, litigii care se soluţionează de către instanţele judecătoreşti potrivit unorreguli speciale de drept public.

Trăsăturile contenciosului administrativ:

- este un control de legalitate şi NU unul de oportunitate;- sunt supuse acestei forme de control atât actele administrative de autoritate, cât şi

contractele administrative;- soluţionarea litigiilor se desfăşoară după o procedură bazată pe contradictorialitate, iar

hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat;- instanţele de contencios administrativ au competenţă materială generală.

3. Clasificarea contenciosului administrativ:

Contencios SUBIECTIV → este acea acţiune promovată de orice persoană interesată, în scopulapărării unui drept propriu, lezat sau încălcat prin activitateaadministraţiei publice.

Contencios OBIECTIV → este acea acţiune promovată de Ministerul Public, Avocatul Poporului,Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prefect sau alte autorităţi publice, înscopul apărării unui interesul general.

81

Contenciosul ÎN ANULARE = presupune anularea actului administrativ de către judecătorulde contencios administrativ.

Contenciosul DE PLINĂ JURISDICŢIE = prespune competenţa judecătorului de contenciosadministrativ să anuleze un act administrativ, să oblige autoritatea administrativă laemiterea unui act sau a unei operaţiuni administrative ori să oblige organul administrativ laplata de despăgubiri (cauzate printr-un act administrativ, prin refuzul nejustificat de a emiteun act administrativ sau operaţiune administrativă, precum şi pentru refuzul de a pune înexecutare o hotărâre judecătorească)

Contenciosul ÎN INTERPRETAREA ŞI APRECIEREA LEGALITĂŢII UNUI ACT ADMINISTRATIV:

- contenciosul în interpretarea clauzelor contractelor administrative.- excepţia de nelegalitate

Contenciosul ÎN REFORMARE = permite judecătorului să modifice actul administrativ dedus judecăţii.

82

2. Condiţiile de admisibilitate a acţiunii directe în contencios administrativ

activă = identitatea între persoana reclamantului şi persoana al cărei drepturi sau intereselegitime au fost încălcate sau lezate.

- pot avea calitate procesuală activă: particularii (persoane fizice şi persoanejuridice), funcţionarii publici, autorităţile publice (organul emitent alactului, prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici,Ministerul Public, Avocatul Poporului).

1. calitatea procesuală

pasivă = identitatea între persoana pârâtului şi cel obligat să respecte dreptul sau interesullegitim.

- au calitate procesuală pasivă: organul administrativ emitent al actului, statul sau unitateaadministrativ-teritorială, precum şi funcţionarul public emitent al actului şifuncţionarul public ierarhic superior acestuia (în cazul acţiunilor care au caobiect plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative,prin refuzul autorităţilor publice de a rezolva cererile particularilor ori de a puneîn executare hotărârile judecătoreşti), beneficiarul actului atacat (în cazulacţiunii privind anularea unui act administrativ adresat altui subiect de drept).

2. existenţa unui drept vătămat ori a unui interes legitim lezat

drept vătămat = orice drept subiectiv lezat printr-un act administrativ sau prin refuzul autorităţii publicede a rezolva o cerere privitoare la un asemenea drept.

privat = posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarearealizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

interes legitimpublic = interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională,

garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale alecetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizareacompetenţei autorităţilor publice.

83

3. existenţa unui act administrativ sau a unui refuz de a soluţiona o cerere privitoare la un drept sau intereslegitim.

actul administrativ = actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritateadministrativă, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legiisau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stingeraporturi juridice.

Sunt asimilate actelor administrative (în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosuluiadministrativ) şi contractele administrative.

refuzul de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau interes legitim

- refuzul tacit = nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri = faptul de a nu răspundesolicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin legenu se prevede alt termen.

- refuzul expres = exprimarea explicită a voinţei unei autorităţi publice de a nu rezolvafavorabil cererea unei persoane privitoare la un drept sau intereslegitim al său.

Legea nr. 554/2004, în art. 2 alin. 2, a asimilat refuzul, sub aspectul controluluisău judecătoresc, actului administrativ.

4. actul să provină de la o autoritate administrativă, adică de la o autoritate publică statală sau locală, de la oinstituţie publică, de la un organ administrativ ce nu aparţine puterii executive ori de la organizaţii

neguvernamentale (asociaţii, fundaţii, barouri, uniuni, institute) ori persoane juridice de drept privat care auobţinut statut de utilitate publică.

84

recursul graţios = cererea adresată organului emitental actului administrativ în sensul de a-l revoca saumodifica.

5. îndeplinireaprocedurii administrative prealabile

(art. 7 din Legea nr. 554/2004)recursul ierarhic = cererea adresată organului ierarhicsuperior emitentul actului în sensul de a-l revoca saumodifica.

în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,iar pentru motive temeinice în termen de 6 luni de ladata emiterii lui.

În cazul actelor administrative individuale

în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţă peorice cale de existenţa actului administrativindividual adresat altui subiect de drept.

În cazul actelor administrative normative oricând.

În cazul contractelor administrative în termen de 6 luni = procedura concilierii (seaplică dispoziţiile art. 720¹ din Codul de procedurăcivilă).

Termenele de 30 de zile şi de 6 luni sunt termene de prescripţie, putând deci opera suspendarea şiîntreruperea lor sau repunerea în termen.

Organul administrativ trebuie să soluţioneze plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la dataînregistrării ei.

85

PROCEDURA PREALABILĂ NU ESTE OBLIGATORIE:

1. în cazul acţiunilor promovate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a FuncţionarilorPublici.

2. în cazul acţiunilor în despăgubiri pentru repararea prejudiciilor prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţeneconstituţionale.

3. în cazul verificării legalităţii actelor administrative pe cale indirectă, adică pe cale excepţiei de nelegalitate.

4. în cazul refuzului autorităţilor publice de a soluţiona cererile particularilor.

5. în alte cazuri special reglementate de lege.

6. în cazul actelor administrative irevocabile.

6. introducerea acţiunii la instanţa de judecată în termenul legal

de la data comunicării răspunsulului la plângerea prealabilă

de la data expirării termenului pentrusoluţionarea plângerii prealabile

de la data comunicării actului sau data luării la cunoştinţă aanularea unui act actului nelegal adresat unui terţ (în cazul actelorindividual 6 LUNI irevocabile).

de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal (în cazul acţiunilor introdusede prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională aFuncţionarilor Publici.

pentru motive temeinice 1 AN de la data comunicării actului ori de la data luării la cunoştinţă.

86

pentru anularea unui de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.act administrativ normativ 6 luni

de la data expirării termenului pentru soluţionarea plângeriiprealabile.

de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal (încazul acţiunilor introduse de de prefect, AvocatulPoporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională aFuncţionarilor Publici).

pentru motive temeinice 1 AN de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ normativ.

pentru obligarea la emiterea de la data expirării termenului prevăzut de lege pentruactului administrativ ori a emiterea actului administrativ ori a operaţiunii administrativeoperaţiunii administrative 6 luni

de la data comunicării refuzului de emitere a actuluiadministrativ ori a operaţiunii administrative

pentru motive temeinice 1 AN de la data introducerii cererii pentru emiterea actului administrativori a operaţiunii administrative

87

pentru anularea unui de la data încheierii procesului-verbal de concilierecontract administrativ 6 luni

de la data expirării termenului de 30 de zile calculat de ladata primirii convocării de către pârât

pentru motive temeinice 1 AN de la data încheierii procesului-verbal de conciliere sau de la dataexpirării termenului de 30 de zile de la data primirii convocării de către pârât.

acţiunea în despăgubiri pentru repararea pagubelorcauzate prin acte administrative,contracte administrative sau prin 1 an de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoascărefuzul nejustificat de a emite acte întinderea pagubeiadministrative sau operaţiuni administrative

acţiunea în despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate 1 an de la data publicării deciziei Curţii prinordonanţe neconstituţionale Constituţionale în Monitorul

Oficial al României, partea I.

.

Obs. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie (ceea ce înseamnă că este susceptibil de suspendare, întrerupere şirepunere în termen, în condiţiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă).

OBS. Prin legi speciale pot fi stabilite alte termene pentru promovarea acţiunii la instanţa de contencios administrativ.

88

4. Actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ

- actele autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul

- actele de comandament cu caracter militar

- actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, oaltă procedură judiciară

- actele de gestiune privată

OBS. Actele administrative emise în situaţii excepţionale pot fi anulate pe cale judecătorească numai pentru exces deputere.

5. Procedura contenciosului administrativ

5.1. Competenţa instanţelor de contencios administrativ (în reglementarea Legii nr. 554/2004)

actele administrativeemise de autorităţile publice localeşi judeţene recurs

TRIBUNAL, SCAF CURTEA DE APEL,actele administrative are privesc taxe (primă instanţă) 15 zile SCAFşi impozite, contribuţii, datorii vamale, de la domiciliulprecum şi accesorii ale acestora reclamantuluide până la 500.000 de lei sau al pârâtului contestaţie în anulare/

revizuire

89

actele administrative emise sauîncheiate de autorităţile publicecentrale recurs

CURTEA DE APEL, SCAF ÎCCJ, SCAF(primă instanţă) 15 zile

actele care privesc taxe şi impozite, de la domiciliulcontribuţii, datorii vamale, precum reclamantului sau al contestaţie în anulare/şi accesorii ale acestora mai mari pârâtului revizuirede 500.000 de lei

suspendă executarea hotărârii primei instanţe, cuEXC. hotărârii de suspendare a executării actului administrativ

5.2. Procedura în faţa instanţei de contencios administrativ

1. îndeplinirea procedurii prealabile (dacă este obligatorie)

- anularea în tot sau în parte a actului administrativ +suspendarea executării actului unilateral (încondiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004)

- obligarea la emiterea actului administrativ sau operaţiuniiadministrative, sub sancţiunii plăţii de daune

2. înregistrarea acţiunii cominatorii (art. 18 alin. 5 din Legea nr.la instanţa competentă OBIECT 554/2004) şi a unei amenzi (art. 18 alin. 6 şi art.

24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004)

- plata de despăgubiri pentru repararea pejudiciilor cauzateprin acte administrative sau prin refuzul autorităţii de asoluţiona cererile particularilor (caz în care se poateintroduce în cauză şi funcţionarul public care a elaborat actulsau care se face vinovat de refuzul nejustificat al rezolvăriicererii), sub sancţiuniea plăţii de daune cominatorii şi a uneiamenzi.

90

RĂSPUNDEREACONTRAVENŢIONALĂ

1. Noţiunea răspunderii contravenţionale şi noţiunea de contravenţie

Răspunderea de drept administrativ înglobează:- Răspunderea contravenţională şi- Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici.- Răspunderea administrativă patrimonială.

Răspunderea contravenţională ---- SEDIUL MATERIEI: OG. Nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

91

Răspunderea contravenţională: principala formă de răspundere administrativă intervine numai în situaţia săvârşirii unei fapte

calificate de lege ca fiind contravenţie constă în aplicarea de sancţiuni contravenţionale.

Contravenţia - DEFINIŢIE: fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus

decât infracţiunea şi care este prevăzută şi sancţionată de lege sau dealte acte normative (ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului, acteadministrative cu caracter normativ ale autorităţilor publice locale saujudeţene).

actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţiiintră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării EXCEPŢIE: în cazuri urgente, actul normativ va intra în vigoare într-untermen mai scurt, dar nu mai devreme de 10 zile de la data publicării.

92

2. Subiectele răspunderii contravenţionale şi cauzele care înlătură această răspundere

SUBIECT AL RĂSPUNDERII CONTRAVENŢIONALE POATE FI:- persoana fizică condiţii:

- dacă a împlinit 14 ani;- dacă a săvârşit o faptă ce constituie contravenţie- dacă a săvârşit fapta cu vinovăţie (intenţie sau culpă)

OBSERVAŢIE: pentru minorul între 14 – 18 ani,limitele amenzii contravenţionale se reduc la jumătate. obligarea la prestarea unei activităţi în folosulcomunităţii se poate aplica PF doar dacă a împlinit 16 ani.

- persoana juridică.

ATENŢIE: există CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL CONTRAVENŢIONAL AL FAPTEI(sunt aceleaşi cu cele care înlătură caracterul penal al faptei) legitima apărare, starea denecesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beţia involuntarăcompletă, eroarea de fapt şi infirmitatea.

ŞICAUZE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ: dezincriminareafaptei, prescripţia răspunderii contravenţionale, intervenirea unei hotărâri de condamnare la opedeapsă privativă de libertate cu executare.

93

3. Sancţiunile contravenţionale ( art.5 din OG. Nr.2/2001)

Sancţiunile contravenţionale sunt: - PRINCIPALE- COMPLEMENTARE

SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE PRINCIPALE sunt:

1. avertismentul:- constă în atragerea atenţiei contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite şirecomandarea ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale;- poate fi verbal sau scris

OBS: avertismentul se poate aplica chiar dacă actul normativ nu prevede această sancţiune.

2. amenda contravenţională:- constă într-o sumă de bani pe care o va plăti contravenientul la bugetul public;- Cuantumul amenzii este determinat de gradul de pericol social al faptei şi de vinovăţiacontravenientului.- Limitele valorice între care poate fi stabilită amenda sunt stabilite de lege sau de actulnormativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei.- limita minimă a amenzii contravenţionale este de 25 lei, iar limita maximă este de 100.000 lei,50.000 lei, 5.000 lei sau 2.500 lei, după caz.

3. Obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii:- se aplică numai de instanţa de judecată- este o alternativă la pedeapsa amenzii contravenţionale

94

SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE COMPLEMENTARE sunt:

1. Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii2. Suspendarea sau anularea avizului, acordului sau autorizaţiei de

exercitare a unei activităţi3. Închiderea unităţii4. Blocarea contului bancar5. Suspendarea activităţii agentului economic6. Retragerea licenţei sau avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru

activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv7. Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială

95

Aplicarea sancţiunilor contravenţionale:1. Procedura administrativă- De regulă, sancţiunile contravenţionale se aplică de către agentul

constatator prin încheierea unui proces-verbal de sancţionarecontravenţională

- Se va respecta principiul proporţionalităţii între sancţiunea aplicată şipericulozitatea socială a faptei săvârşite.

- Se respectă principiul aplicării legii mai favorabile

- Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplicăpentru fiecare contravenţie

- Dacă la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane,sancţiunea se va aplica fiecăreia în mod separat.

- Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se va comunica la domiciliul saula sediul contravenientului în termen de cel mult 30 de zile de la dataaplicării sancţiunii EXC. – când contravenientul este prezent laîncheierea procesului-verbal, care va fi înmânat acestuia.

- Contravenientul poate achita amenda contravenţională pe loc sau în termende 48 de ore, situaţie în care va plăti jumătate din minimul amenziiprevăzute în actul normativ.

96

CĂILE DE ATAC ÎMPOTRIVA PROCESULUI-VERBAL DECONSTATARE A CONTRAVENŢIEI ŞI DE APLICARE ASANCŢIUNII CONTRAVENŢIONALE

- Se poate face PLÂNGERE la judecătoria în circumscripţia căreia afost săvârşită contravenţia.

- PLÂNGEREA se depune în termen de 15 zile de la dataînmânării PV sau de la data comunicării PV cătrecontravenient

- PLÂNGEREA suspendă executarea sancţiuniicontravenţionale.

- Hotărârea judecătoriei prin care s-a soluţionat plângereapoate fi atacată cu RECURS în termen de 15 zile de lacomunicare, la secţia de contencios-adminsitrativ atribunalului

- RECURSUL suspendă executarea hotărârii judecătoriei.- Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu CONTESTAŢIE ÎN

ANULARE şi REVIZUIRE.

97

9. Executarea sancţiunilor contravenţionale

->PV de constatare a contravenţiei neatacat în termenul legal sau hotărârea judecătoreascăirevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea împotriva acestuia = titlu executoriu

Avertismentul – se socoteşte executat din momentul comunicării;Amenda – poate fi executată de bună-voie sau pe calea executării silite;Confiscarea – se aduce la îndeplinire de către organul care a dispus această

măsură;Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii – se pune în executare de

către prima instanţă de judecată, prin emiterea unui mandat de executare.- se execută după orele de program ale contravenientului, pe o durată care

poate fi de la 50 la 300 de ore, maxim 3 ore/zi, iar în zilele nelucrătoare, exclusiv duminica,6-8 ore/zi.

- mandatul de executare emis de instanţă se aduce la îndeplinire de cătreprimar, care va stabili ctivitatea care va fi prestată de contravenient având în vederepregătirea profesională şi starea sănătăţii acestuia.

ATENŢIE: este interzisă repartizarea contravenientului pentru executarea următoareloractivităţi: - prestarea de activităţi în subteran, în mine, metrou sau în alte asemenea

locuri cu grad ridicat de risc.- prestarea de activităţi în locuri periculoase ori care, prin natura lo, pricinuiescsuferinţe fizice sau produc daune sănătăţii persoanei.

98

- Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se poate aplica şi contravenienţilor minori care au împlinit 16 ani, pe o durată cuprinsă între 25 şi

150 de ore.

- Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este înlocuită cu sancţiune amenzii contravenţionale, de către judecătorie, în următoarele

cazuri:- Contravenientul nu se prezintă, cu rea-credinţă, la primar în termen de 3 zile de la

primirea mandatului de executare, pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii.- Contravenientul se sustrage de la executarea sancţiunii după începerea activităţii.- Contravenientul nu îşi îndeplineşte îndatoririle care îi revin la locul de muncă.

- Împotriva măsurilor luate cu privire la conţinutul activităţii, la condiţiile în care se realizează, precum şi la modul în care se execută supravegherea, contravenientul poate face

PLÂNGERE, care se soluţionează de către judecătorie, hotărârea acesteia fiind executorie.

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ

1. DEZINCRIMINAREA FAPTEI CU CARACTER CONTRAVENŢIONAL2. PRESCRIPŢIA RĂSPUNDERII CONTRAVENŢIONALE3. INTERVENIREA UNEI HOTĂRÂRI DE CONDAMNARE LA O PEDEAPSĂ

PRIVATIVĂ DE LIBERTATE, CU EXECUTARE.

ATENŢIE: prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale NU SE CONFUNDĂ cu prescripţia executării sancţiunii

contravenţionale

99

- Art. 13 din O.G. Nr. 2/2001 -> APLICAREA SANCŢIUNII AMENZII CONTRAVENŢIONALE SE PRESCRIE în termen de 6 luni de la data

săvârşirii faptei. -> de la această regulă există şi EXCEPŢII – de exemplu, în materia autorizării executării lucrărilor în construcţii, dreptul

de a constata şi de a aplica amenzile contravenţionale se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei.

OBS: - în cazul contravenţiilor continue, termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale curge de la data constatării faptei şi cel târziu de la data epuizării faptei contravenţionale.

PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII AMENZII CONTRAVENŢIONALE – 2 TERMENE:

->1 LUNĂ DE LA DATA APLICĂRII SANCŢIUNII dacă procesul-verbal întocmit nu a fost comunicat contravenientului.

-> 5 ANI DE LA DATA DE 1 IANUARIE A ANULUI URMĂTOR CELUI ÎN CARE A LUAT NAŞTERE ACEST DREPT-> atunci când procesul-verbal întocmit a fost comunicat contravenientului, dar autoritatea publică

a manifestat pasivitate în a cere executarea acestuia.

OBS: prescripţia sancţiunii principale atrage şi prescripţia sancţiunilor complementare

100

RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ PATRIMONIALĂ

= formă a răspunderii juridice care constă înobligarea statului sau a UAT la reparareapagubelor cauzate particularilor printr-un actadministrativ sau prin refuzul nejustificat de arezolva o cerere privitoare la un drept sauinteres legitim.

-> SEDIUL MATERIEI: Legea nr. 554/2004 şiunele dispoziţii de drept comun

101

-> prezumţia de culpă a autorităţii publice.-> dreptul la despăgubiri se prescrie în termen de cel mult 1 AN

care curge de la data naşterii dreptului la acţiunea directă încontencios-administrativ sau de la data la care reclamantul acunsocut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei (dacăacţiunea în despăgubiri este de sine stătătoare).

-> acţiunea în despăgubiri este o acţiune accesorie şi urmeazăregula accesorium sequitur principale.

PĂRŢILE ÎN LITIGIILE PRIVIND RĂSPUNDEREAADMINISTRATIVĂ PATRIMONIALĂ

- RECLAMANTUL şi PÂRÂTUL – CONDIŢII:- 1. capacitate procesuală- 2. calitate procesuală- 3. drept recunsocut de lege- 4. interes procesual

102

- Poate avea calitatea de RECLAMANT: -> ORICE PF ( care poate sta înproces personal sau care poate fi asistată sau reprezentată legal sauconvenţional) sau PJ (dacă are personalitate juridică)

- Calitatea de PÂRÂT -> STATUL, UAT (comunele, oraşele şi judeţele,care sunt reprezentate de organele lor, abilitate de lege) şi PF care aelaborat, emis sau a încheiat actul sau care se face vinovată de refuzulrezolvării cererii reclamantului

- ATENŢIE: primarii şi consiliile locale NU au personalitate juridică

- OBS: PRIMARII şi PREŞEDINŢII CJ vor reprezenta UAT în instanţă

- ATENŢIE !!! ACŢIUNEA ÎN DESPĂGUBIRI trebuie privită distinct faţă deACŢIUNEA PRINCIPALĂ sub aspectul părţilor implicate în litigii => înacţiunile de contencios-administrativ, calitatea de pârât o areautoritatea publică emitentă, indiferent dacă are sau nu personalitatejuridică.

103

- !!! Şi dacă alăturăm acţiunii principale şi o acţiune în despăgubiri => VOM CHEMAÎN INSTANŢĂ ŞI UAT (COMUNĂ, ORAŞ, JUDEŢ) pentru că acestea răspundpatrimonial pentru prejudiciile cauzate prin actele organelor sale de conducere.

- De reţinut: FUNCŢIONARII PUBLICI şi FUNCŢIONARII PUBLICI IERARHICSUPERIORI pot avea calitate procesuală pasivă dacă au cauzat prejudicii prinacte ilegale sau refuz nejustificat, DAR NU VOR RĂSPUNDE pentru prejudiciilecauzate prin acte administrative legale

- ŞI nu pot avea calitatea procesuală pasivă în acţiunea în anularea AA ilegale sauîn obligarea la emiterea unor acte.

- -> dacă acţiunea în despăgubiri este admisă, funcţionarul public este obligat ladespăgubiri în solidar cu autoritatea administrativă

- -> autoritatea administrativă are drept de regres împotriva funcţionarului public.

- ATENŢIE: în acţiunea în despăgubiri, funcţionarul public este chemat în judecatăîntotdeauna alături de UAT

- OBS: -> funcţionarul public, în calitatea sa de pârât, poate chema în garanţie pefuncţionarul public ierarhic superior pentru a dovedi culpa acestuia.

- -> repararea efectivă a prejudiciului se face la cererea reclamantului, prin punereaîn executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

104

- CONDIŢIILE RĂSPUNDERII ADMINISTRATIVEPATRIMONIALE

- 1. existenţa unui act administrativ de autoritate sau a unuirefuz nejustificat de a satisface o cerere;

2. existenţa unui prejudiciu cert;3. legătura de cauzalitate să fie directă;- 4. culpa autorităţii administrative (care este prezumată).->

- PRIN EXCEPŢIE răspunderea patrimonială are caracterobiectiv (adică intervine fără a exista o culpă din parteaautorităţii publice)

- CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREAADMINISTRATIV PATRIMONIALĂ

- 1. fapta persoanei prejudiciate- 2. forţa majoră

105

- DE REŢINUT: -> Legea nr. 554/2004reglementează răspunderea administrativ-patrimonială pentru prejudiciile cauzate prin AAilegale sau prin refuz nejustificat, iar competenţaaparţine instanţei de contencios-administrativ

- => în cazul reparării prejudiciilor cauzate prin AALEGALE sau prin alte fapte juridice --> se aplicădispoziţiile art.998-999 C.civ., iar competenţaaparţine instanţei de drept comun

- OBS. Acţiunea în despăgubiri NU se poateintroduce înainte de anularea actului ilegal sau arefuzului nejustificat.

,

106