Titlul I CONCURENTA COMERCIALA

Capitolul I NOTIUNI INTRODUCTIVE 1. Dreptul concurentei. Definitie. ntr-o acceptiune extensiva, dreptul concurentei comerciale este definit ca fiind totalitatea normelor juridice care reglementeaza competitia pe piata ntre agentii economici. Scopul concurentei nu este altul dect cstigarea si mentinerea clientelei. O alta definitie, asemanatoare, considera ca dreptul concurentei reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza raporturile stabilite n urma savrsirii unor acte ce ating functia sociala a concurentei sau reprezinta o amenintare pentru aceasta. Prin acte ce aduc atingere concurentei se au n vedere att actele care au ca efect limitarea sau anihilarea functiei sociale a concurentei ( restrngerile de concurenta) ct si actele ce pot denatura concurenta (concurenta neleala) . Aceste definitii acopera cteva aspecte : 1. agentii economici au dreptul de a participa la competitia libera ; 2. mijloacele prin care clientela este cstigata si mentinuta sunt reglementate prin norme specifice ; astfel de mijloace sunt publicitatea, politica de preturi, modalitatile de vnzare etc.... 3. pot fi aduse restrngeri concurentei att prin acte neloiale ct si prin practici de monopol, necompetitive.

Criticile aduse acestor enunturi privesc faptul ca includ si norme care traditional tin de dreptul comercial, al proprietatii intelectuale s.a.. ntr-o opinie restrictiva, dreptul concurentei este identificat fie cu dreptul antitrust, adica totalitatea normelor juridice care au ca scop reprimarea practicilor monopoliste sau abuzive pe piata, fie cu dreptul concurentei neloiale. Nici aceasta definitie nu este cea mai completa, ea excluznd n ambele cazuri aspecte ale competitiei comerciale. n concluzie, dreptul concurentei comerciale este ansamblul normelor juridice care au ca obiect reglementarea raporturilor aparute n urma savrsirii unor acte ce aduc atingere competitei economice sau constituie pentru aceasta o amenintare. n opinia noastra el contine normele care: a. creza cadrul dezvoltarii unei piete libere ; b. reglementeaza modalitatile de exercitare a competitiei ; c. creaza conditiile pentru o concurenta loiala si o claritate a informatiilor furnizate consumatorilor; d. lupta contra diverselor abuzuri concurentiale: discriminare nejustificata, ruperea brutala a raporturilor contractuale, clauze abuzive n contracte. Normele juridice ce l alcatuiesc au att caracter substantial ct si caracter procedural, cele substantiale avnd datoria de a preveni distorsionarea pietei libere, iar cele procedurale de a stabili competenta institutiilor cu atributii n domeniu si mijloacele de actiune pentru stoparea practicilor anticoncurentiale. 2. Obiectul dreptului concurentei Obiectul dreptului concurentei comerciale l formeaza relatiile juridice existente pe piata n strnsa legatura cu competitia dintre agentii economici. Relatiile juridice mentionate pot fi oneste si atunci sarcina normelor de dreptul concurentei este de a le mentine astfel sau pot fi neloiale, abuzive si atunci norma juridica intervine.

Lupta pentru cstigarea pietelor si a clientelei capata uneori accente dure, peste limitele impuse de o activitate economica normala. Agentul economic puternic l poate elimina de pe piata pe cel slab prin practici monopoliste sau neloiale si astfel concurenta comerciala libera dispare (de exemplu, refuzul unui puternic agent economic de a furniza anumitor distribuitori accesoriile pentru un produs poate capata caracterul unui abuz de pozitie dominanta). Pentru unii autori obiectul dreptului concurentei l formeaza functia sociala a concurentei economice, protectia intereselor individuale ale participantilor la viata economica. n concluzie, dreptul concurentei comerciale are drept obiectiv mentinerea unui echilibru normal, rational, pe o piata n care concurenta libera este de multe ori nteleasa n sensul libertatii totale (de a face ce vrea). 3. Caracterele dreptului concurentei comerciale n momentul de fata dreptul concurentei apare ca fiind n sistemul romnesc de drept - o disciplina n formare. Doctrina franceza apreciaza ca dreptul concurentei constituie o componenta esentiala a dreptului economic, finalitatea lui fiind respectarea regulilor jocului pietei. De altfel, dreptul concurentei este direct influentat de teoriile economice despre concurenta, economie de piata si liber schimb. Caracterul pluridisciplinar al dreptului concurentei este nca pregnant, el avnd strnse legaturi cu dreptul civil, dreptul comercial, sau cel al proprietatii intelectuale. Reglementarile care formeaza dreptul concurentei privesc de regula agentii economici, ca pe entitati juridice ce desfasoara constant o anumita activitate. S-a afirmat n consecinta, ca dreptul concurentei este un drept profesional. 4. Deosebiri ntre dreptul concurentei si alte ramuri de drept

a) Dreptul concurentei se deosebeste de dreptul comercial prin urmatoarele: dreptul concurentei contine reglementari cu privire la fapte care scapa de sub reglemetarea dreptului comercial. De ex.: denigrarea rivalului, confuzia provocata cu produsele acestuia. n timp ce dreptul comercial reglementeaza modul de desfasurare a activitatii agentilor economici dreptul concurentei acopera doar aspectele legate de felul n care acestia se comporta pe piata, n ideea ca aceasta sa ramna nedistorsionata . Altfel spus, daca dreptul concurentei are ca finalitate imprimarea unui anumit comportament agentilor economici, dreptul comercial impune statutul activitatii acestora. b) Se contureaza tot mai bine si n doctrina romneasca opinia -preluata din cea straina - conform careia dreptul concurentei se delimiteaza de dreptul consumatorului. Parerile exprimate n doctrina romneasca sustin autonomizarea dreptului consumatorului . S-au avut n vedere urmatoarele argumente : finalitatile urmarite sunt diferite (dreptul consumatorului urmareste protectia acestuia pe cnd cel al concurentei asigurarea unei concurente eficiente), aparitia unor reglementari tot mai numeroase n domeniu etc.. Legislatiile altor state au ales solutii diferite : n Germania dreptul consumatorului este nglobat n cel al concurentei, pe cnd n Franta si Suedia cele doua ramuri a existenta autonoma. Fara a critica aceasta din urma opinie consideram ca n Romnia, n momentul de fata, cadrul legislativ n domeniu se limiteaza la prea putine reglementari si deci nu se poate vorbi de un drept al consumatorului. 5. Istoric 5.1. Aparitie

Principiul liberei concurente a fost consacrat n 1791 n Franta, cnd prin lege au fost abolite corporatiile si impusa libertatea comertului si industriei. La mijlocul secolului al XIX-lea, a aparut necesitatea limitarii libertatii de concurenta atunci cnd aceasta era exercitata abuziv. La nceput, temeiul juridic pentru sanctionarea concurentei neloiale a fost gasit n codurile civile. n Franta si Italia acest lucru a fost o creatie a jurisprudentei, pornindu-se de la principiul raspunderii delictuale. n Imperiul German, n secolul al XIX-lea (1896), apare o lege speciala care avea drept scop reprimarea concurentei neloiale. Datorita practicii ostile care a continuat sa aplice dispozitiile codului civil privind raspunderea pentru daune, n 1909 intra n vigoare o lege care avea drept principiu de baza ideea ca oricine savrseste, n schimburile comerciale, acte de concurenta contrare bunelor moravuri, poate fi obligat la ncetarea acestora si plata de daune. n secolul al XX-lea n Franta apar primele norme speciale, coerente n materie de concurenta : - Ordonanta nr. 45-1483/1945 reglementa fixarea preturilor, blocarea lor, prevedea masuri de etichetare afisare si stocare; - Ordonanta din 28 septembrie 1967 modifica art 59 al ordonantei de mai sus, interzicnd: toate actiunile concertate, conventiile, ntelegerile exprese sau tacite, coalizarile sub orice forma, avnd ca obiect sau putnd avea ca efect, mpiedicarea exercitarii liberei concurente, prin fixarea artificiala a preturilor sau introducerea de obstacole n revnzare. n pofida tuturor aceste reglementari, n dreptul francez, concurenta neloiala nu este prevazuta n nici un text de lege, fiind o constructie doctrinara si jurisprudentiala. n prezent, tarile U.E. beneficiaza de o reglementare unitara oferita de Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene care, n art.3, prevede, printre activitatile

Comunitatii, instituirea unui sistem care sa asigure n piata comuna o competitie nedistorsionata. 5.2. Istoricul reglementarilor ce privesc concurenta n Romnia Legislatia romna n materia concurentei a parcurs de la aparitie si pna n prezent mai multe etape: 1. Actele neloiale de concurenta au fost supuse odata cu intrarea n vigoare a Codului civil regimului acestuia, respectiv art. 998-999 C.civ.. Astfel, fondul de comert era aparat de principiul conform caruia nimeni nu poate produce o paguba fara a o acoperi. 2. Perioada ante si interbelica a adus reglementari specifice dreptului concurentei: - Legea asupra comertului ambulant din 1884 ; - Legea concurentei neloiale din 1932 care reglementa doar fapte de concurenta neloiala constnd n confuzie si false indicatii de provenienta ; - Decretul pentru reglementarea si controlul cartelurilor din 1937; - Legea nr. 26 din 1939 privind acordurile monopoliste. 3. Perioada 1945-1989 a fost una n care neexistnd concurenta nici reglementarile amintite sau altele noi nu si mai aveau rostul. De altfel chiar si dreptul comercial s-a aflat ntr-un con de umbra. 4. Dupa 1990 odata cu competitia economica au aparut si normele ce o reglementeaza : - Constitutia garanteaza libertatea comertului si protectia concurentei loiale n art. 134. - Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata prin Legea nr. 298/2001; - Legea nr. 21/1996 a concurentei ; - Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat. - Legea nr. 143/1996 privind ajutorul de stat;

n privinta comertului international si a concurentei pe pietele internationale Romnia a fost nevoita sa respecte ntotdeauna regulile acceptate prin conventii internationale : - Conventia de Uniune de la Paris din 1838 (revizuita n 1911, 1958 si 1967) pentru protectia proprietatii industriale cuprinde dispozitii referitoare la concurenta neloiala (art. 10 bis). - Reglementarile General Agreement on Tariffs and Trade (GATT) au fost ratificate n mare parte de Romnia : 1. Acordul de baza al GATT ce sanctiona subventiile la export; 2. Codul anti-dumping din 1980 reglementeaza n prezent relatiile comerciale internationale Toate acordurile GATT au urmarit reprimarea dumpingului. Acesta presupune vnzarea unei marfi pe piata externa pe o piata externa la un pret mai mic dect valoarea normala a acestuia. Aceasta practica, considerata neloiala deregleaza piata producatorilor interni, fapt ce a impus instituirea unor taxe anti-dumping egale cu diferenta dintre pretul cerut n tara importatoare si valoarea produsului din tara exportatoare. - Rezolutia adoptat de Adunarea Generala a O.N.U. : Ansamblul de principii si de reguli echitabile convenite la nivel multilateral pentru contrelul practicilor comerciale restrictive ; fiind vorba de o rezolutie a O.N.U., aceasta nu are caracter de obligativitate. Capitolul II NOTIUNEA DE CONCURENTA COMERCIALA 1. Sens general Prin concurenta n general se ntelege o confruntare ntre tendinte adverse, ea presupunnd dupa caz att cstig ct si pierdere.

n Introducere la Primul Raport al Politicii Competitiei, Comisia Europeana scria: "Competitia este cel mai bun stimulant al actiunii economiei de vreme ce garanteaza cea mai larga libertate de actiune posibila dintre toate. O politica activa a competitiei n conformitate cu prevederile Tratatului stabilite de Comunitate face mai usoara adaptarea ofertei si cererii la dezvoltarea tehnologica." Cu ajutorul aparatului decizional descentralizat, competitia permite ntreprinderilor sa-si mbunatateasca eficienta n mod permanent, conditie "sine qua non" pentru o mbunatatire sigura a nivelului de trai si a perspectivei fortei de munca n tarile Comunitatii.Ca urmare, competitia este vazuta ca o asigurare pentru perfectionarea pietii comune stipulata n Tratat ca o adevarata piata. n al doilea rnd, competitia contribuie la crearea si pastrarea pietii care este comuna de vreme ce ntareste prevederile Tratatului, mergnd spre ndepartarea barierelor ntre economiile statelor membre. Ar fi inutila ncercarea de a crea o piata unica fara frontiere interne pentru bunuri, persoane, servicii si capital, asa cum este cerut de art. 8 EEC daca izolarea pietelor nationale ar fi mentinuta efectiv prin practici restrictive asupra ntreprinzatorilor sau prin politici de ajutorare, oferind avantaje competitionale industriei nationale. Asa cum vom vedea, pentru ca un acord sau o practica sa aiba obiect sau efect asupra unei parti a pietii comune implica o ncalcare serioasa a regulilor competitiei. 2. Sens economic n relatiile economice, concurenta a fost privita ca "mna invizibila" care asigura, n lipsa oricarei interventii statale, concordanta dintre cerere si oferta. Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a definit concurenta ca fiind " situatia de pe o piata n care firme sau vnzatori se lupta n mod independent pentru a cstiga clientela cumparatorilor, n scopul de a atinge un

obiectiv economic, de exemplu, profituri, vnzari si/sau mpartirea pietei." O alta definitie o priveste ca fiind o libera competitie ntre agenti economici, care ofera pe o piata determinata produse sau servicii ce tind sa satisfaca nevoi asemanatoare sau identice ale consumatorilor, cu scopul de a asigura existenta sau expansiunea comertului lor. Si alti autori au apreciat ca este necesara referirea la scopul concurentei atunci cnd aceasta este definita. n prezent, concurenta defineste o anumita organizare a activitatii pe piata si tipul de comportament al agentilor economici. Acesta este la acest moment pur individualist, fiecare urmarind atingerea tintei, profitul maxim, prin cstigarea si mentinerea clientelei. Dupa cum se poate observa din toate aceste definitii concurenta presupune : piata, confruntare, clientela, profit. Piata este spatiul de ntlnire a partenerilor sau a furnizorilor cu cumparatorii , a vnzatorilor cu consumatorul final. Modul de comportare a agentilor economici n acest spatiu (confundat de multe ori cu o arena) este n general unul de lupta, de confruntare. n mod logic, scopul lor este victoria si cstigarea a ct mai multor clienti fideli. Confruntarea presupune domenii apropiate de activitate care fac ca agentii economici sa se ntlneasca pe piata. n concluzie, concurenta este confruntarea dintre agentii economici cu activitati similare sau asemanatoare, exercitata n domenii deschise pietei, pentru cstigarea si conservarea clientelei. 3. Principiile care guverneaza concurenta comerciala 3.1.Principiul libertatii comertului Articolul 134 din Constitutie prevede : Economia Romniei este economie de piata. Statul trebuie sa asigure : a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea

cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie (...). . Libertatea comertului se manifesta pe doua directii : libertatea de ntreprindere si libertatea de exploatare. Libertatea de ntreprindere presupune dreptul pentru toate persoanele, fizice sau morale, de a desfasura activitati comerciale sau industriale, de a nfiinta noi entitati economice ori de a achizitiona altele. Practic, avem de a face si cu o manifestare a principiului libertatii contractuale, avnd n vedere modul de nfiintare a unei societati comerciale (act constitutiv). Fiind o valoare constitutionala, libertatea de a ntreprinde, trebuie respectata att de Parlament, ct si de administratie, ca orice alta libertate publica. Libertatea de exploatare se manifesta prin dreptul comerciantului de a administra societatea astfel cum el doreste. n conditiile legii el poate intra n relatii economice cu alti agenti economici sau poate decide singur ce face cu partile sale sociale. 3.2. Principiul liberei concurente Reglementarea libertatii de concurenta este ea nsasi un paradox: n fapt o libertate totala nu poate fi asigurata a priori dect prin absenta oricarei reglementari. Experienta demonstreaza ca absenta normelor juridice n domeniu nu numai ca nu mentine o concurenta libera, dar chiar stimuleaza practici neloiale sau restrictive de concurenta. Principiul liberei concurente consta n libertatea conferita agentilor economici de a utiliza n mod liber mijloacele si metodele de cstigare si mentinere a clientelei , precum : publicitatea, actiunile promotionale, calitatea, renumele, pretul, reteaua de distributie etc.... Unii autori au utilizat, pentru a defini aceasta atitudine a agentilor economici, notiunea de conduita competitiva .

Principiile enumerate sunt indisolubil legate, existenta unuia fara a celuilalt fiind imposibila. Mai mult, ambele bazndu-se pe libertate nu trebuie privite absolut, fiind de multe ori limitate ca aplicare, ori chiar eliminate. Printre limitarile aduse principiului liberei concurente se afla : 1. reglementarea accesului la anumite activitati economice, avnd n vedere n special monopolul de stat; 2. conditiile de mentinere a echilibrului economic a ntreprinderilor; exista reglementari care afecteaza direct echilibrul economic si privesc comertul exterior, creditul, regimul investitiilor straine, etc... 3. instaurarea de catre legislator a unor conditii discriminatorii n favoarea anumitor ntreprinderi cum ar fi, avantaje fiscale, reesalonari la plata impozitelor etc... 4. dirijismul si protectionismul economic, disimulate n masuri aparent n concordanta cu principiul liberei concurente, cum ar fi standardizarea si urbanismul comercial, care de multe ori mascheaza operatiuni oneroase n favoarea anumitori actori ai vietii economice. 5. conventiile de restrngere a concurentei. 3.3. Libertatea preturilor Principiul libertatii de formare a preturilor este statuat de Legea concurentei care n art. 4 alin. 1 prevede:"preturile produselor si tarifele serviciilor si lucrarilor se determina in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei". Principiul libertatatii de stabilire a preturilor este afirmat si indirect n textul art. 134 din Constitutie, decurgnd din principiul libertatii comertului. Preturile si tarifele practicate n cadrul unor activitati cu caracter de monopol natural sau al unor activitati economice, stabilite prin lege, se stabilesc si se ajusteaza cu avizul Ministerului Finantelor Publice, cu exceptia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevazute alte competente.

Capitolul III FORME ALE CONCURENTEI COMERCIALE 1. Clasificare n functie de conditiile istorico-economice si de performanta ntlnim: A. Concurenta pura si perfecta este prototipul dogmatic al confruntarii pe piata caracterizat prin atomicitate, omogenitate, transparenta, pluralitate de optiuni si neinterventia statului. B. Concurenta eficienta este modelul real ce tine seama de factorii care influenteaza existenta si intensitatea acesteia, factori precum : concentrarea si puterea agentilor economici, interventia statului n economie, s.a.. Dupa cum este acceptata sau nu de lege ori conventii: A. Concurenta permisa se bucura n principiu de libertate, aceasta neechivalnd cu exercitarea arbitrara a libertatii, cu abuzul. Competitia trebuie sa se desfasoare cu buna credinta si cu respectarea regulilor impuse de lege. B. Concurenta interzisa Prin exceptie de la principiul liberei concurente, exista domenii care se sustrag competitiei fie n temeiul legii, fie prin conventie. Sunt practic domenii nchise concurentei : piata muncii, monopolul statului, s.a.. 2. Concurenta pura si perfecta 2.1. Definitie. Trasaturi. Concurenta pura si perfecta este prototipul dogmatic al concurentei, conceput n secolul al XIX - lea, ce pune accent pe functiile acesteia pe piata, n principal pe cea de echilibrare a cererii si ofertei. Atomicitatea presupune un numar mare de comercianti care actioneaza independent, fara a avea o putere economica peste medie, marfa rulata fiind relativ mica.

Aceasta are ca efect imposibilitatea influentarii, prin detinerea ofertei sau a cererii, a pretului. Omogenitatea presupune o calitate apropiata a produselor (servicii, marfuri) pe care agentii economici le ofera. Transparenta implica accesul complet al consumatorului la toate datele referitoare la un produs. Pluralitatea de optiuni rezulta din numarul nelimitat de posibilitati de alegere ntre produsele existente pe piata. Neinterventia statului echivaleaza cu libertatea concurentei. Mobilitatea factorilor de productie presupune o adaptare rapida a agentului economic la evolutiile conjuncturale ale pietei . Concurenta pura si perfecta nu mai poate fi ntlnita dect foarte rar n economia contemporana, deoarece componentele amintite nu pot fi reunite. Atomicitatea exista doar n putine domenii: comert cu amanuntul, legumicultura, productia artizanala. n economia contemporana tendinta este de concentrare a ntreprinderilor. Lupta pentru realizarea unor produse ct mai calitative a facut ca si omogenitatea sa subziste numai pentru putine produse, ca de ex. materiile prime. Informarea clientului, transparenta, cu toate instrumentele legale existente ramne un deziderat. Simpla afisare a pretului reprezinta doar o informare minima. Cu toate acestea notiunea de concurenta pura si perfecta nca mai naste dispute. Adeptii acesteia sustin ca n conditii de concurenta completa, economia functioneaza cu eficienta cea mai nalta posibila . Opinia contrara, mai aproape de realitate n momentul de fata, este rezumata de ideea ca definitia concurentei pure si perfecte nu a fost o definitie care sa descrie realitatile ci una care sa produca rezultate ideale .

2.2.Trecerea de la atomicitate la concentrare Secolul al XIX-lea a reprezentat pentru tarile industrializate punctul de plecare a rapidelor dezvoltari economice dar si nceputul procesului de concentrare a ntreprinderilor. Practic, odata cu disparitia atomicitatii, concurenta pura si perfecta pierde tot mai mult teren n detrimentul asa numitei concurente eficiente (workable competition). Tendinta de concentrare a ntreprinderilor era mai accentuata n perioadele de criza, cnd ntreprinderile puternice le absorbeau pe cele concurente aflate n prag de faliment. Concentrarea se realizeaza din punct de vedere economic pe trei cai: concentrare orizontala - reunirea firmelor cu profil similar (vezi industria de autoturisme). concentrare verticala - coordonarea activitatii ntre ntreprinderi aflate pe trepte diferite de productie si distributie. concentrare conglomerata - presupune desfasurarea unor activitati economice diferite fara legatura ntre ele. 3. Concurenta eficienta 3.1. Notiune. Conditii de existenta. n conditiile concentrarii, atomicitatea disparnd, se vorbeste de concurenta eficienta sau practicabila. Concurenta eficienta a fost definita ca fiind modelul real de competitie ce tine seama de factori economici precum dimensiunea pietei, nivelul de concentrare a agentilor economici, comportamentul si rezultatele acestora. Existenta concurentei eficiente presupune ntrunirea urmatoarelor conditii: a. piata sa fie deschisa tuturor agentilor economici; b. agentii economici sa aiba libertate de actiune pe piata;

c. consumatorii sa se bucure de libertate n alegerea marfii sau a agentului economic cu care colaboreaza. Asa cum s-a aratat anterior n Uniunea Europeana, reglementarile comunitare doresc mentinerea unei competitii nedistorsionate, asa cum precizeaza art. 3 al Tratatului de Creare a C.E.E. Formularea textului este nerealista, deoarece distorsionarea presupune devierea de la competitia perfecta, ori aceasta nu mai este ntlnita pe piata. Ceea ce trebuie protejat este competitia efectiva, adica mentinerea unei concurente suficiente pentru ca agentii economici sa fie eficienti si sa supravietuiasca. 3.2. Intensitatea concurentei Notiunea de concurenta eficienta (efectiva) este una flexibila, intensitatea concurentei depinznd de structura economica a pietelor sectoriale vizate. Aceasta va fi apreciata ca suficienta sau nu de autoritatile nationale sau, dupa caz, comunitare. Printre criteriile de determinare a intensitatii concurentei se afla: numarul si nivelul de concentrare a agentilor economici pe o piata; comportamentul agentilor economici (onestitate, buna credinta); rezultatele obtinute de competitori. Gradul scazut de intensitate a concurentei sau inexistenta acesteia, conduc la aparitia oligopolului, oligopsonului, monopolului si a monopsonului. 1. Oligopolul este acea forma a concurentei care presupune existenta unui numar relativ redus de vnzatori. Probleme apar cnd acestia sunt ntreprinderi puternice, existnd riscul fuzionarii sau a unui comportament similar n vederea mpartirii pietei, fixarii pretului etc.... 2. Oligopsonul este forma de concurenta caracterizata de un numar redus de cumparatori. Si n astfel de cazuri apare riscul comportarii acestor ctiva agenti economici unitar n vederea eliminarii concurentei celorlalti cumparatori.

3. Monopolul a fost definit ca fiind situatia de fapt existenta pe o piata, caracterizata de prezenta unui singur agent economic producator sau vnzator al unui anumit bun. 4. Monopsonul este situatia de fapt existenta pe o piata caracterizata prin unicitatea consumatorului. Cazurile de monopson sunt mult mai rar ntlnite, comparativ cu cele de monopol. 4. Domenii deschise concurentei. Concurenta permisa 4.1. Clasificare Concurenta permisa, asa cum a fost definita anterior, este cunoscuta sub doua forme : concurenta licita si ilicita. Faptul ca ntlnim concurenta ilicita, potrivit acestui criteriu de clasificare, n cadrul concurentei permise, nu trebuie sa conduca la ideea ca ea este una acceptata pe piata. Granita dintre concurenta licita si cea ilicita este uneori dificil de trasat. Practic, concurenta ilicita este doar o forma "deteriorata" a concurentei licite. De altfel, criteriul care a condus la aceasta clasificare era acela al acceptarii de lege sau conventii a concurentei. ntradevar, nici concurenta ilicita nu este acceptata de lege si de accea poate ar trebui analizata ca parte a concurentei interzise. Distinctia este urmatoarea : daca n unele domenii concurenta este total interzisa, n altele ea exista si numai atunci cnd se manifesta abuziv, devenind una ilicita, intervine norma represiva readucnd climatul concurential la unul normal. Avnd n vedere considerente de ordin practic, precum acela ca forma ilicita rezulta din practicarea abuziva a celei licite, apreciem ca oportuna tratarea concurentei ilicite ca forma deteriorata a celei permise. 4.2. Concurenta licita 4.2.1. Conditii pentru existenta concurentei licite Si-au propus sa protejeze concurenta licita urmatoarele legi: - Legea nr.11/1991care instituie pentru comercianti obligatia de a exercita activitatea cu buna credinta, respectnd uzantele

cinstite si respectnd interesele consumatorilor si cerintele concurentei loiale. - Legea nr. 21/1996 are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, n vederea promovarii intereselor consumatorilor - Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat are ca scop reglementarea modalitatilor de autorizare, acordare, control, inventariere, monitorizare si raportare a ajutorului de stat, n vederea crearii si mentinerii unui mediu concurential normal. Mediul concurential loial este caracterizat prin libertatea de actiune a operatorilor economici manifestata pe mai multe palnuri: alegerea domeniului n care se plaseaza capitalul, stabilirea strategiilor proprii etc. Mecanismul economiei de piata se bazeaza pe legea cererii si ofertei, pretul fiind axul central. Acesta si ndeplineste misiunea de regulator al pietei numai daca mediul concurential este unul normal. Trasaturile mediului concurential normal - n care se poate vorbi despre o concurenta loiala - sunt: 1. existenta mai multor producatori si cumparatori; 2. oferta diversificata pentru acelasi produs astfel nct sa existe posibilitatea unor multiple optiuni; 3. decizia n stabilirea pretului sa apartina exclusiv agentilor economici; 4. rolul statului n domeniu sa se manifeste pe planul legiferarii si supravegherii, n nici un caz prin intermediul pretului; 5. capacitatea agentilor economici de a se adapta rapid la cerintele pietei; 6. pe lnga obiectivul fundamental al operatorilor economici (maximizarea profitului) sa se asigure consumatorului si produse si servicii de calitate. n concluzie, pentru a exista si se manifesta concurenta licita este necesara ntrunirea urmatoarelor conditii : a. comportamentul concurential sa existe la modul concret si la un nivel de intensitate acceptabil ;

b. agentii economici sa actioneze pe piata cu buna credinta, ceea ce presupune intentia de a nu vatama interesele altora sau credinta eronata dar scuzabila ca atitudinea este una conforma cu legea; c. o atitudine bazata pe uzante corecte si cinstite a agentilor economici (legea fixeaza limitele dincolo de care uzantele sunt ilegale : concurenta neloiala si practicile restrictive) ; d. competitia sa se desfasoare n domenii deschise acesteia ; e. absenta actelor de infidelitate calificate de lege drept concurenta neloiala ; acestea presupun legaturi ntre persoane ce au acces ntr-o ntreprindere la informatii esentiale, si concurentii acesteia. Se pot afla n aceasta situatie salariatii si auxiliarii comertului, asociatii, administratorii s.a..Datorita periculozitatii lor actele de infidelitate au fost considerate - n parte - att de lege ct si de doctrina ca acte de concurenta neleala . f. piata transparenta. 4.2.2. Modalitati de exercitare a concurentei licite 1. Marketingul Ansamblul de tehnici si metode care permit fundamentarea pe baze stiintifice a deciziilor economice pornind de la nevoile cumparatorilor, denumit marketing, recomanda urmatoarele directii pentru cstigarea pietei: - spre produs, pentru a-i spori atractivitatea si calitatile prin elemente precum: design, ambalaj, marca etc. - spre piata pentru alegerea celei mai bune cai de distributie. Aceasta poate fi realizata prin legatura directa ntre producator si consumator sau indirect prin canale specializate. - spre pret, pentru ca presiunea concurentei sa nu afecteze profitul. - spre promovare, prin campanii de informare a cumparatorului asupra calitatilor produsului sau serviciilor. 2. Promovarea vnzarilor si clientela

Publicitatea consta n ansamblul mijloacelor de expresie, cu efect colectiv ce tind sa dezvaluie notorietatea unei marci sau produs si larga lor difuzare . Prin publicitate, Directiva nr. 84/450/CEE din 10.09.1984 ntelege orice forma de comunicare facuta n cadrul unei activitati comerciale, industriale, artizanale, sau liberale n scopul promovarii bunului sau produsului. Concluzionnd, publicitatea este o actiune de comunicare prin toate canalele, adresata publicului si are drept obiectiv influentarea psihicului uman, orientnd consumatorul spre un anumit produs. Pentru a-si atinge acest obiectiv publicitatea trebuie sa aiba caracter ofensiv si sa se realizeze pe termen lung. Un act de publicitate contine dupa caz, titlu, text, slogan, colorit, mesaj, si eticheta produsului. Din principiul libertatii comertului deriva si libertatea publicitatii comerciale. Astfel, comerciantii pot initia campanii publicitare pentru a spori difuzarea produselor. Pe lnga efectele pozitive, pentru comercianti, a fost criticata deoarece amplifica artificial nivelul concurentei si determina consumatorul sa ia decizii gresite, fara o argumentatie logica. Libertatea de publicitate exercitata n limite normale nu atrage raspunderea pentru daunele produse prin scaderea vnzarilor. Limitele sunt fixate de lege si apreciate de instanta. Promovarea vnzarilor este operatia cu caracter concurential care cuprinde totalitatea actiunilor limitate n timp si spatiu n scopul cresterii clientelei. Ea este adresata doar unui public limitat, acela care este interesat de produs. Instrument principal l reprezinta oferirea de cadouri sau premii. Cadoul se ofera tuturor persoanelor, premiile numai acelora care cumparnd obtin si produsul. Ca principiu, orice agent economic este liber sa ofere cadouri si premii clientilor sai. Legea nr. 11/1990 prevedea nainte de ultima modificare, interdictii n domeniu, precum acordarea de premii prin tragere la sorti, s.a..

Premiile constau n facilitati si gratuitati oferite cumparatorilor n urmatoarele forme: - premii permise implicit si nediferentiat precum oferirea la un numar de produse cumparate a unui a n mod gratuit ; - premii acceptate de lege sau uzante comerciale precum oferirea de obiecte de publicitate, sau esantioane inscriptionate : gratuit ; - premii platite precum soldurile, reducerile, etc.... Clientela comerciala a fost definita ca fiind: - ansamblul de persoane care uzual se aprovizioneaza sau apeleaza la serviciile unui anumit agent economic; - o valoare economica, prin relatiile ce se stabilesc ntre titularul fondului de comert si persoanele, care si procura marfurile si serviciile de la comerciantul respectiv . n aceasta opinie clientela este unul din cele mai importante elemente incorporale ale fondului de comert. Sunt ntlnite pe piata mai multe tipuri de clientela. Clientela autonoma sau personala apare ca urmare a unor relatii economice constante ntre agentul economic si beneficiarii sai, ultimii avnd caracterul unei clientele proprii, atrasa n virtutea obisnuintei si a ncrederii. Clientela angajata include toate persoanele care au calitatea de client n temeiul unor contracte de aprovizionare. Clientela derivata presupune o suprapunere "de teritorii comerciale" ale unor agenti economici cu activitati diferite. Astfel de situatii pot fi ntlnite n gari, aerogari, magazine universale, unde clientela stabila a acestora poate deveni si clientela operatorilor economici ce desfasoara alte activitati. Pentru a aprecia daca ne aflam n prezenta unei clientele autonome sau derivate se au n vedere conditiile concrete n fiecare caz. Distinctia poate capata importanta din punctul de vedere al dreptului concurentei atunci cnd n interiorul unor astfel de teritorii suprapuse sunt savrsite fapte anticoncurentiale (de ex. deturnarea clientelei ).

Clientela comuna apare n cazul retelelor de distributie, sau concesiune unde calitatea de titular al fondului de comert si n special al clientelei, revine att celui care a organizat distributia, ct si celui care opereaza efectiv pe piata. Datorita problemelor de ordin practic ce apar, s-a formulat concluzia ca exista numai clientela proprie, urmnd a se delimita dupa caz competitorii titulari ai acesteia. Clientela ocazionala este formata din consumatorii care intra rar si fara continuitate n relatii comerciale cu firma. Raportul dintre clientela si fondul de comert este baza celor doua moduri de a defini clientela , amintite mai sus, si presupune ntr-o opinie relatia parte-ntreg , iar n alta, independenta totala (clientela rezultat al functionarii fondului de comert) . Fondul de comert a fost definit ca fiind un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, n scopul atragerii clientelei si implicit, obtinerii unui profit . De altfel, art. 1(1) lit. c al Legii nr. 11/1991 prevede ca, n ntelesul acesteia " constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant n vederea desfasurarii activitatii sale." Desi clientela nu este mentionata explicit, avnd n vedere caracterul exemplificativ al enumerarii, se subntelege apartenenta ei la fondul de comert. Clientela ne apare ca fiind cauza determinanta a activitatii comerciale. Astfel, desi initial ea nu exista n fondul de comert, ulterior devine o valoare economica inclusa n fondul de comert, care se dovedeste a avea o compozitie variabila n functie de necesitatile comertului. n concluzie, ne raliem opiniei care sustine teoria apartenentei clientelei la fondul de comert, aceasta fiind o valoare economica protejata prin mijloace ce tin de dreptul concurentei.

Dreptul ce priveste clientela si conservarea acesteia nu se ncadreaza nici n categoria drepturilor reale si nici n aceea a drepturilor de creanta. Aceasta deoarece de clientela nu se poate dispune (ca n cazul dreptului real) n orice mod si produce efecte fata de terti (lucru care nu se ntmpla n cazul dreptului de creanta). Dreptul de a dobndi si mentine clientela este considerat ca o manifestare a unei noi categorii de drepturi incorporale , caracterizate prin "exclusivitatea de care se bucura titularul" . 5. Domenii nchise concurentei. Concurenta interzisa 5.1. Notiune Concurenta interzisa sau neautorizata este aceea care face obiectul restrictiilor formale rezultate din lege sau contract. Aceasta distinctie clasica a fost ntre timp criticata, astazi reprosndu-i-se a fi fondata mai degraba pe un criteriu formal dect pe continutul notiunii n cauza. Daca legislatorul intervine pentru a interzice practici considerate anticoncurentiale (abuzul de pozitie dominanta) sau restrictive de concurenta (preturi impuse, practici discriminatorii), n cazul concurentei interzise nu mai vorbim de o restrngere a libertatii de a utiliza acele practici, ci de o suprimare totala a acestei libertati. Exista cteva domenii de activitate sustrase concurentei. n astfel de domenii concurenta, fie si cea neloiala, este interzisa cu desavrsire n temeiul unui contract sau al legii. Principalele domenii n care concurenta nu este permisa sunt : monopolul statului, piata muncii, raporturile comerciant-prepus, interdictii contractuale (clauzele de neconcurenta). 5.2. Monopolul de stat Monopolul este privilegiul exclusiv de a vinde un bun, a fabrica un produs, a presta un serviciu, fara ca alte organisme sau ntreprinderi sa ofere n acelasi spatiu geografic bunuri sau servicii identice.

Monopolul presupune interventia expresa sau implicita a puterilor publice pentru a asigura exclusivitate celui caruia i-a fost conferita. Aceasta interventie are loc n primul rnd prin intermediul legii. Prin monopol de stat Legea 31/19966 (privind regimul monopolului de stat) ntelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat, inclusiv producatori individuali, dupa caz, la activitatile economice constituind monopol de stat si conditiile de exercitare a acestora. Activitatile economice care constituie monopol de stat nu pot fi efectuate de agenti economici cu capital de stat sau privat dect pe baza de licenta eliberata de Ministerul Finantelor. Aceasta este o autorizare acordata de stat n baza careia titularul ei poate sa produca, sa prelucreze, sa comercializeze, ntr-o anumita cantitate si calitate produse care fac obiectul monopolului de stat. Sunt incluse prin lege ntre activitatile care constituie monopol de stat: a) fabricarea si comercializarea armamentului, munitiilor si explozibililor; b) producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin substante stupefiante; c) extractia, producerea si prelucrarea n scopuri industriale a metalelor pretioase si a pietrelor pretioase; d) producerea si emisiunea de marci postale si timbre fiscale; e) fabricarea si importul, n vederea comercializarii n conditii de calitatea alcoolului si a bauturilor spirtoase distilate; f) fabricarea si importul, n vederea comercializarii n conditii de calitate a produselor din tutun si a hrtiei pentru tigarete; g) organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe sau disimulate; h) organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive. n astfel de domenii consideram concurenta interzisa, avnd n vedere ceea ce presupune concurenta (piata sa fie deschisa

tuturor agentilor economici; agentii economici sa aiba libertate de actiune pe piata; consumatorii sa se bucure de libertate n alegerea marfii sau a agentului economic cu care colaboreaza) si doua din prevederile Legii nr. 31/1996: - art. 8 interzice agentilor economici care intermediaza, depoziteaza sau desfac produse ce fac obiectul monopolului de stat sa se aprovizioneze de la alti producatori sau importatori dect cei autorizati prin licenta; - art. 10 : preturile si tarifele maximale la produsele si serviciile ce intra n sfera monopolului de stat sunt supravegheate de Guvern, cu avizul Oficiului Concurentei. 5.3. Serviciile de utilitate publica Principiul general aplicabil pentru serviciile publice este cel al neinterventiei pe piata. Aceasta presupune ca persoanele juridice publice nu pot interveni ca actori n viata economica dect pentru a satisface un interes general, cum ar fi utilitatile publice. Legea 326/2001 reglementeaza existenta serviciilor publice de gospodarie comunala care cuprind totalitatea activitatilor si actiunilor de utilitate si de interes local, desfasurate sub autoritatea administratiei publice locale, avnd drept scop furnizarea de servicii de utilitate publica. Reglementarea n materie se doreste a avea un rol pozitiv n materia concurentei, cel putin la nivel de principiu. Astfel, n art. 5 se prevede ca serviciile publice de gospodarie comunala se organizeaza si se administreaza cu respectarea principiului asigurarii mediului concurential. 5.4. Domenii sustrase concurentei comerciale prin conventie 5.4.1.Notiune n unele situatii, partile si limiteaza singure autonomia de vointa, consimtind pe cale de conventie sa se abtina de la a face acte de concurenta partenerului. Acest lucru se concretizeaza prin inserarea unor clauze care sa-l oblige pe partener sa renunte la competitie, cel putin pe o perioada determinata de timp. Astfel de clauze sunt permise n masura n care nu

contravin principiului libertatii comertului consacrat de art.134 din Constitutie. Angajamentele sau clauzele de neconcurenta sunt deci, obligatii pe care si le asuma o parte de a nu realiza o activitate determinata ( nu neaparat comerciala) n defavoarea celeilalte parti. n practica sunt ntlnite clauze de interzicere a concurentei n urmatoarele situatii: nstrainarea unui fond de comert, nchirierea unui spatiu comercial, concesiunea exclusiva pentru distribuire de marfuri, n contractele individuale de munca, s.a..... 5.4.2. nstrainarea unui fond de comert Cumparatorul unui fond de comert si ia de regula o minima masura de precautie pentru cazul n care vnzatorul ar dori sa nceapa o activitate similara n apropiere. Atunci cnd se nstraineaza un fond de comert, clientela se divide , o parte urmnd vnzatorul la noul sediu, iar alta revenind cumparatorului. Daca vnzatorul si va deschide o afacere similara n apropierea cumparatorului, acesta nu ar mai avea nici o sansa, toata clientela ramnnd fidela vnzatorului fondului de comert. Interzicndu-se desfasurarea unei activitati similare n apropierea cumparatorului fondului de comert, se creaza un cadru normal de desfasurare a activitatii comerciale, acesta pierznd, n lipsa unei astfel de clauze, clientela. 5.4.3. nchirierea unui spatiu comercial Din acelasi motiv este acceptata n contractele de locatiune, ca fiind n concordanta cu principiul liberei concurente, clauza prin care locatarul se obliga sa nu nchirieze ulterior n apropiere un spatiu cu aceeasi destinatie. O astfel de clauza nu vine dect sa ntareasca obligatia legala ce revine locatorului de a garanta, potrivit art. 1420 pct. 3 C.civ., linistita si utila folosinta a bunului de catre locatar. Altfel spus, chiar n lipsa unei clauze de neconcurenta, reglementarea din Codul civil interzice orice acte care ar putea

afecta folosinta utila a bunului, locatorul fiind obligat sa se abtina de la orice fapt personal, care ar putea produce acest lucru . Literatura franceza considera ca locatorul nu poate folosi restul proprietatii de o maniera dezavantajoasa pentru locatar. Astfel se aprecia ca nchirierea pentru deschiderea unui alt magazin n apropierea celui deja existent e de natura a crea probleme si de a tulbura folosinta utila a primului locatar. 5.4.4. Concesiunea exclusiva pentru distribuire de marfuri n cazul concesiunii exclusive pentru distribuire de marfuri, att furnizorul, ct si distribuitorul (daca doreste) se angajeaza, primul sa nu livreze n zona respectiva produsul si altor firme, iar al doilea sa nu se aprovizioneze dect de la furnizor. La vnzarea exclusiva clauza de neconcurenta presupune ca furnizorul sa livreze un produs ntr-o regiune geografica stabilita, numai catre un anumit cumparator. Existenta unei clauze de neconcurenta n contractul de cumparare exclusiva presupune obligatia cumparatorului de a cumpara numai de la un anumit furnizor. n discutie fiind acorduri de exclusivitate poate apare problema unor preturi n neconcordanta cu piata. Astfel, concurentii pot interveni indirect la fixarea preturilor n contractele de distrbutie atunci cnd partile acestuia prevad una din urmatoarele clauze : - clauza ofertei concurente ("clause anglaise"), care permite coborrea pretului fixat si alinierea sa la cel al concurentei ; - clauza pretului de piata, care permite partilor sa se refere nu numai la pretul unui concurent ci si la cel mediu, folosit de un grup de concurenti. Pentru a se proteja debitorul obligatiei de neconcurenta poate sa se foloseasca indirect de concurenti, insernd n contract una clauzele de mai sus. Asumarea unor astfel de clauze de neconcurenta nu trebuie sa vina n contradictie cu reglementarile privitoare la practicile

abuzive si restrictive de concurenta ( Legea nr. 21/1996 privind concurenta). Este posibil ca n spatele unei clauze de neconcurenta sa se regaseasca intentia de a elimina anumiti competitori, astfel ca, un comportament coordonat n acest sens, poate intra sub incidenta legii mentionate. 5.4.5. Clauza de neconcurenta n vnzarea imobiliara Clauza de neconcurenta poate apare ntr-un contract de vnzare imobiliara ca o clauza prin care se interzice cumparatorului sa exercite o anumita activitate comerciala dupa achizitionarea imobilului. Valabilitatea unei astfel de obligatii este ndoielnica avnd n vedere interzicerea "contractelor perpetue" . Altfel spus, daca nu este prevazuta durata prohibitiei clauza este ilegala. n acest sens se pronunta si jurisprudenta franceza, anulnd de exemplu o clauza (ca fiind nelimitata n timp) prin care se interzicea societatii cumparatoare, att timp ct va avea proprietatea, sa exploateze terenul vndut pentru a deschide o benzinarie. 5.4.6. Clauza de neconcurenta si cesiunea portofoliului de asigurari Prin portofoliu de asigurari se ntelege totalitatea sau o parte din contractele de asigurari ncheiate de un asigurator. Agentii de asigurari pot ceda portofoliul lor, iar n cazul n care societatea de asigurari pentru care lucreaza refuza acest lucru, ei pot obtine o indemnizatie compensatorie. De regula, actul de cesiune contine o clauza de neconcurenta prin care cedentul se obliga sa nu continue activitatea anterioara astfel nct cesionarului sa i profite achizitionarea portofoliului. 5.4.7. Conditii de valabilitate a clauzelor de neconcurenta si inter-pretarea lor Clauzele de neconcurenta trebuie sa ndeplineasca pentru valabilitate urmatoarele conditii: existenta unui interes legitim al beneficiarului ei; clauza nu trebuie sa aduca atingere grava libertatii de vointa a partii care si-o asuma.

Scopul clauzelor de neconcurenta este mentinerea unei competitii oneste, fara practici abuzive. Beneficiarului unei astfel de clauze i se da dreptul de a supravietui pe piata. n lipsa ei, clientela dispare, fie urmnd vnzatorul fondului de comert, fie prefernd comerciantul vecin ultim venit. n oricare din clauzele prezentate consideram ca exista un interes legitim al beneficiarului ei: cstigarea si mentinerea clientelei, adica supravietuirea. Criteriile de apreciere a gravitatii cu care este restrnsa vointa partii care si asuma obligatia sunt de ordin temporal si teritorial. Se cere ca respectiva clauza sa aiba aplicare limitata n timp, cele perpetue fiind ilicite. n Franta de exemplu, valabilitatea unor astfel de clauze a fost limitata, printr-o lege din 14 octombrie 1943, la 10 ani. Totodata se considera ca obligatia trebuie sa priveasca numai un teritoriu limitat. Interpretarea clauzelor de neconcurenta se face avnd n vedere vointa reala a partilor. n acest sens s-a decis, printr-o interpretare extensiva, ca n contractul de vnzare-cumparare trebuie subnteleasa existenta clauzei de neconcurenta. S-a avut n vedere art. 1339 C. Civ. conform caruia vnzatorul nu se poate sustrage pe cale conventionala de la raspunderea pentru evictiunea datorata unui fapt personal. ntr-adevar, fapta vnzatorului care atrage clientela fondului de comert vndut poate fi privita ca o tulburare echivalenta cu evictiunea. Aceeasi este situatia si n cazul nchirierii unui fond de comert, avnd n vedere art. 1420, alin.3.. Totusi, n acest din urma caz jurisprudenta mai noua , a mbratisat ideea ca nu trebuie subnteleasa obligatia locatorului de a proteja locatarul de un eventual concurent. 5.4.8. Transmiterea drepturilor si obligatiilor ce rezulta din contractul ce contine o clauza de neconcurenta Problemele care apar n cazul unei modificari a raportului juridic sunt : daca noul creditor beneficiaza n continuare de clauza de neconcurenta si daca noul debitor este

tinut sa respecte ntru totul contractul, inclusiv clauza analizata. n primul caz, succesorii universali si cei cu titlul universal prelund o universalitate, vor prelua n totalitate si activul, deci vor fi creditori ai obligatie de neconcurenta. De exemplu, titularul unui fond de comert, creditor al obligatiei de a nu desfasura n apropiere o activitate similara, vinde la rndu-i fondul de comert ; noul cumparator este si el creditor al obligatie de neconcurenta . Discutii exista cnd e vorba de succesorii cu titlu particular, opinia la care ne raliem fiind aceea ca, de regula are loc o transmitere a tuturor drepturilor si pe cale de consecinta acestia devin creditori ai clauzei de neconcurenta. Obligatia de neconcurenta nu se transmite succesorilor universali si ai celor cu titlu universal avnd n vedere caracterul intuitu persoanae al acesteia. Acelasi este si cazul succesorului cu titlu particular. Totusi, jurisprudenta franceza vorbeste de o transmitere a obligatiei catre succesorul cu titlu particular daca el a colaborat cu debitorul initial cnd acesta era n viata. 5.7.12. Sanctiunile ncalcarii obligatiei de neconcurenta Sanctiunile ncalcarii obligatiei de neconcurenta sunt : 1. obligarea debitorului, sub amenintarea amenzii civile, la ncetarea activitatii care contravine clauzei de neconcurenta; temeiul juridic este art. 1076 C. civ. care prevede posibilitatea creditorului de a "cere a se distrui ceea ce s-a facut, calcnduse obligatia de a nu face...". Astfel, creditorul poate cere instantei oprirea activitatii ce ncalca clauza de neconcurenta. Fiind vorba de o obligatie de a face (oprirea activitatii), potrivit art. 5803 C. pr. civ., daca aceasta nu poate fi ndeplinita dect de debitor, el va fi constrns la ndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile n favoarea statului. Pentru acoperirea prejudiciului creat prin ntrzierea executarii creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese.

2. n temeiul art. 1073 C. Civ., creditorul poate cere acoperirea prejudiciului creat; 3. fiind vorba de o neexecutare a unei obligatii contractuale poate fi solicitata n temeiul art 1020 si 1021 C. civ. rezolutiunea contractului ce contine clauza de neconcurenta. Efectele admiterii actiunii presupunnd repunerea partilor n situatia anterioara, atrage desfiintarea cesiunii fondului de comert, a contractului de locatiune, a celui de distribuire exclusiva etc....

TiTLUL II CONCURENTA NELOIALA

Capitolul I ACTELE DE CONCURENTA NELOIALA 1. Notiune. Izvoare. 1.1. Notiune. Conditii. Actul de concurenta este orice act susceptibil de a contribui la promovarea desfacerii produselor unei societati comerciale n detrimentul desfacerii produselor alteia . Actul de concurenta poate exista: independent de avantajul personal al autorului actului; (acesta poate sa nu aiba nici un avantaj);

independent de momentul n care si va produce efecte. - fara o egalitate de forta economica. Actul de concurenta nu este n sine neleal, capatnd un astfel de caracter numai daca sunt folosite mijloace incorecte, reprobabile. Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale defineste n art. 2 ca fiind concurenta neleala orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite n activitatea comerciala sau industriala. Drept exemplu, este mentionata ca fiind contrar uzantelor cinstite utilizarea n mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului, prin abuz de ncredere, incitarea la delict, achizitionarea de secrete comerciale de catre terti care cunosc ca achizitia implica practici neloiale. Asa cum rezulta din textul legii un act este neloial daca este contrar uzantelor cinstite. Totusi, pentru ca un act de concurenta sa fie calificat neloial si instanta sa admita o actiune n concurenta neloiala (n fond o actiune n raspundere civila delictuala) trebuie ntrunite urmatoarele conditii, nu nsa ntotdeauna n mod cumulativ : 1. existenta raportului de concurenta; 2. prejudiciul; 3. fapta ilicita; 4. vinovatia; 5. reaua-credinta; 6. legatura de cauzalitate. 1.2. Istoricul reglementarii Primele reglementari ale concurentei neleale au fost considerate, ntr-o prima etapa (mijlocul sec. al IX-lea), cele privitoare la raspundere existente n codurile civil. Reglementarea care a consacrat protejarea mpotriva concurentei neleale este Conventia de Uniune de la Paris pentru protectia proprietatii industriale. Aceasta, ncheiata n 1883 si ratificata de Romnia n 1924, prevede n art. 10 bis, ca fiind act de concurenta neleala "orice act de concurenta

contrar uzurilor cinstite n materie industriala si comerciala" si prin urmare sunt interzise: - orice fapta de natura a crea confuzie cu activitatea si produsele concurentului; - afirmatiile false ce urmaresc a discredita activitatea concurentului; - indicatiile sau afirmatiile susceptibile de a induce publicul n eroare n privinta fabricarii, calitatii sau cantitatii marfurilor produse de concurent. Legea privind reprimarea concurentei neleale edictata n Romnia n 1932 raspundea obligatiilor asumate prin Conventia de la Paris. Chiar n primul articol al ei actul de concurenta neleala era definit ca fiind ntrebuintarea n comert a unei firme, embleme, desemnari speciale sau ambalaj, de natura a produce confuzie cu drepturi legitime, dobndite anterior. Articolele 2 si 3 prezentau cazurile de concurenta neleala: falsele indicatii asupra originii produselor, utilizarea fara drept a denumirilor geografice de origine. Printre sanctiunile prevazute de Legea din 1932 se afla amenda penala pentru actele savrsite cu intentie. Se putea solicita (art. 9) sechestrarea marfurilor sau luarea unor masuri provizorii, iar ulterior vnzarea acestora. Totodata tribunalul putea decide publicarea hotarrii n presa pe cheltuiala celui vinovat ( art. 11). Desi n concordanta si cu reglementarile de dupa 1945, Legea pentru reprimarea concurentei neleale a fost abrogata n 1973. n prezent, este n vigoare Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata si completata de Legea nr. 298/2001. 2. Clasificarea actelor de concurenta neleala 2.1. Clasificare O prima clasificare , pe care o retinem, distinge ntre urmatoarele categorii de acte de concurenta neleala:

a. mijloace de confuzie ce pot privi numele si formele societatilor comerciale, semnele distinctive ale produselor, imitarea unui concurent etc.; b. mijloace de dezorganizare interna a unei societati concurente prin distrugerea publicitatii, divulgarea secretelor de fabrica, coruperea salariatilor; c. mijloace de denigrare; O alta clasificare grupeaza actele neleale n trei categorii: - acte de concurenta inadmisibila: exploatarea muncii altuia, oferta sub pretul concurentilor, coruperea personalului etc...; - acte de concurenta sugestiva: publicitatea mincinoasa, imitarea si uzurparea semnelor distinctive s.a., - concurenta de forta: denigrarea, reclama personala, deturnarea clientelei etc.... 2.2. Acte de concurenta neloiala enumerate de lege Legea nr. 11/1991 defineste n art. 4 si 5 actele considerate de concurenta neleala si le sanctioneaza cu amenda sau nchisoare. Astfel potrivit art. 4 al Legii nr.11/1991 sunt contraventii si se sanctioneaza cu amenda: a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte; b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamntul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si ntr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite; c) ncheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii n mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa ncheie contracte asemanatoare; d) comunicarea sau raspndirea n public de catre un comerciant de afirmatii asupra ntreprinderii sale sau

activitatii acesteia, menite sa induca n eroare si sa i creeze o situatie de favoare n dauna unor concurenti; e) comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspndirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al ntreprinderii concurente; f) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana n dauna unui concurent; g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela n cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant; h) concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant n scopul nfiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant n scopul dezorganizarii activitatii sale. Articolul 5 al Legii nr. 11/1991 apreciaza drept acte neloiale si le sanctioneaza ca fiind infractiune: a) folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant; b) punerea n circulatie de marfuri contrafacute si (sau) pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce n eroare consumatorul asupra calitatii produsului (serviciului); c) folosirea n scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete n legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente n scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

d) divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor n care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului n care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale n comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente; e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamntul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial; f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinnd autoritatilor publice, precum si de catre persoane mputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta n fata autoritatilor publice; g) producerea n orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vnzare sau vnzarea unor marfuri ori servicii purtnd mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare - si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, n scopul de a-i induce n eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari. Avnd n vedere definitia data de Legea nr. 11/1991 actului de concurenta, se poate afirma ca nu este obligatoriu ca pentru a fi n prezenta unui act de concurenta neloiala trebuie ca acesta sa se regaseasca n art. 4 al aceleiasi legii. Este suficient sa fie vorba de un act sau fapt contrar uzantelor cinstite n activitatea industriala si de comercializare a produselor de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii . De aceea n cele ce urmeaza vor fi analizate, potrivit clasificarii lui Paul Roubier, toate tipurile de acte neloiale, doar unele ncadrndu-se n prevederile Legii nr.11/1991.

3. Mijloacele de confuzie 3.1. Notiune. Riscul de confuzie si mijloacele de confuzie Mijloacele de confuzie au drept scop crearea de confuzie, clientela putnd fi derutata si atrasa , profitndu-se de reputatia concurentului. Ele mbraca forma unor acte sau fapte contrare uzantelor cinstite prin care se urmareste : - inducerea n mintea consumatorului a ideii ca produsele sau serviciile provin de la concurentul celui care le savrseste ; - crearea unei legaturi ntre cele doua oferte pentru a deturna clientela. Prin risc de confuzie n sens restrns se ntelege riscul de confuzie asupra originii produselor sau serviciilor. Prin risc de confuzie n sens larg se ntelege confuzia constnd n ideea gresita ca ntre doua ntreprinderi exista o legatura economica. Un act are caracter neloial atunci cnd creaza un risc de confuzie apreciabil si nu confuzii ntmplatoare. Aprecierea riscului de confuzie se face avnd n vedere mai multe criterii. a) Un prim criteriu n aprecierea riscului de confuzie este raportarea la consumatorul cu atentie mijlocie, nivel mediu de inteligenta, educatie si impresia produsa acestuia. Instantele au n vedere notorietatea semnului distinctiv si faptul ca de regula atentia consumatorului este mai mare n cazul bunurilor de valoare. b) Un al doilea criteriu n stabilirea riscului de confuzie are n vedere numarul de consumatori expusi riscului de confuzie. c) Grupul tinta al ofertei comerciantului ( specialisti, farmacisti etc...) este si el un element de stabilire a existentei riscului de confuzie. d) Riscul de confuzie se determina si n functie de natura semnului distinctiv . Acesta poate, ca urmare a unei utilizari mai vechi si a campaniilor mediatice, sa fie mai puternica, mai cunoscuta. Cu ct semnele distinctive sunt mai putin cunoscute, mai slabe, riscul de confuzie scade.

Producerea confuziei nu este absolut necesara pentru existenta concurentei neloiale, fiind suficienta crearea riscului. De asemenea, nu orice confuzie asupra unui produs sau servicii echivaleaza cu savrsirea unui act neloial. Mijloacele de confuzie, calificate ca fiind acte de concurenta neloiala, sunt grupate astfel : 1. mijloace care produc confuzie cu privire la firma si emblema; 2. imitarea marcii ; 3. imitarea publicitatii unui concurent ; 4. imitarea produselor altuia si substituirea marfurilor ; 5. imitarea aspectului exterior al unei ntreprinderi. Doctrina a cuprins toate aceste fapte sub umbrela notiunii generale de parazitism , care pleaca de la ideea ca orice apropiere nejustificata a muncii altuia trebuie sanctionata. El a fost definit ca fiind comportamentul prin care un agent economic se plaseaza n siajul concurentului, profitnd de eforturile si know-how-ul acestuia. Parazitul cauta sa se afle n permanenta n umbra concurentului pentru beneficia de experienta si renumele acestuia fara investitii proprii. Parazitismul se prezinta sub doua forme. Prima, concurenta parazitara, vizeaza situatia unei ntreprinderi care se comporta ca un parazit n raport cu o alta cu care se afla n situatie de concurenta. Ne aflam n prezenta unui act parazitar "de fiecare data cnd un concurent a beneficiat de efortul industrial, comercial, publicitar si promotional al unui alt comerciant". A doua forma, manopere parazitare, este ntlnita n cazul agentilor economici care nu sunt n raport de concurenta. Ele rezulta din exploatarea fara drept a investitiilor si cunostintelor unui ntreprinzator neconcurent. n acest caz actiunea n concurenta neloiala nu este admisibila n absenta clientelei comune si a riscului de confuzie. Instantele pot deroga de la aceasta regula, atunci cnd situatia o impune. Un exemplu mediatizat n Franta sustine libertatea de apreciere a

judecatorului; este cazul parfumului "Champagne" , n care Curtea de apel din Paris a declarat comportament parzitar si "deturnant de notorietate", utilizarea denumirii de origine "Champagne", ca nume al unui parfum. n cele doua forme ale sale teoria parazitismului a extins domeniul actiunii n concurenta neloiala, n Franta vorbinduse de o extindere necontrolata a parazitismului n jurisprudenta. Cu toate acestea faptele parazitare se pot plasa ntre domeniul concurentei neloiale stricto sensu si cel al drepturilor de proprietate industriala (aparate prin actiunea n contrafacere) . O alta problema care apare n cazul parazitismului este dovedirea prejudiciului. Este foarte dificil sa dovedesti existenta unui prejudiciu creat de parazit atta vreme ct el sta n umbra celui puternic economic si ncearca sa fure din clientela acestuia. El va invoca ntotdeauna dreptul sau la dezvoltarea afacerii sale si imposibilitatea cuantificarii prejudiciului. De aceea, acoperirea acestuia se face cu "titlu de pierdere a sansei la o evolutie favorabila", concept care nu mai utilizeaza ideea de prejudiciu cuantificabil. Desi jurisprudenta franceza a utilizat foarte mult teoria parazitismului, se vorbeste n ultima perioada de un recul al acesteia. Se da drept exemplu n sustinerea acestei idei o decizie a Curtii de Apel din Paris, care a apreciat ca "simplul fapt al copierii unei prezentari a altuia nu constituie un act de concurenta culpabil, principiul fiind ca un bun care nu face obiectul unui drept de proprietate intelectuala, poate fi liber reprodus". Avnd n vedere stadiul economiei romnesti si nevoia de reguli clare, apreciem ca teoria parazitismului este utila, un eventual recul ale ei putnd interveni numai dupa ce va fi aplicata si si va face datoria n impunerea unui comportament concurential, asa cum s-a ntmplat si n Franta.

3.2. Mijloace care produc confuzie cu privire la firma si a emblema Legea nr. 11/1991 sanctioneaza n art 5 lit. a ca fiind infractiune "folosirea unei firme ..., unei embleme... de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant" Firma este un element de individualizare a comerciantului si consta n numele sau denumirea sub care acesta este nmatriculat n registrul comertului, si desfasoara activitatea si sub care semneaza. n cazul comerciantului persoana fizica firma coincide cu numele comerciantului. Datorita caracterului de individualizare n activitatea comerciala firma se caracterizeaza prin noutate. n consecinta, atunci cnd exista risc de confuzie cu o firma deja nregistrata, Oficiul registrului comertului, refuza nregistrarea. n momentul n care aceasta are loc, cu respectarea principiului noutatii, comerciantul dobndeste un drept de proprietate incorporala asupra ei. Cu alte cuvinte, prin nregistrare se asigura exclusivitatea folosintei pe o anumita raza teritoriala n functie de solicitarea comerciantului. Emblema este un element de individualizare facultativ si consta n semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen. Daca o ntreprindere nu poate avea dect o firma (obligatoriu), ea poate avea n schimb attea embleme cte magazine de desfacere are. Continutul emblemei poate fi un semn sau o denumire. La rndul lor, semnul poate fi o figura grafica (animal sau figura geometrica) iar denumirea un nume propriu sau o formulare fantezista. La fel ca si firma, emblema trebuie sa aiba caracter de noutate, dar spre deosebire de prima, ea poate fi nregistrata la registrul comertului si fara a avea acest caracter. Dreptul asupra emblemei se dobndeste deci prin prioritate de folosinta.

Pentru a vorbi de imitare literatura franceza cere ndeplinirea conditiei situatie de concurenta, care presupune ntrunirea n mod cumulativ a urmatoarelor conditii : - specialitatea ntreprinderii ; riscul de confuzie apare numai n cazul activitatilor similare ; - raspndirea geografica a numelui comercial ; ntinderea teritoriala a protectiei este limitata la zona n care folosirea numelui comercial sau a unei embleme identice ar conduce la confundarea ntreprinderilor . Avnd n vedere conditiile de mai sus a fost considerat act neloial, utilizarea n materie de comert electronic a unui cod de acces sau a numelui de domeniu al unui tert, pentru a se insera ntr-o activitate comerciala existenta si similara, cu scopul de obtine profit din renumele tertului. n aprecierea riscului de confuzie datorat utilizarii unor nume comerciale sau embleme asemanatoare se au n vedere deci, natura ntreprinderii, clientelei si notorietatea. n concluzie, constituie concurenta neloiala utilizarea cuvintelor cu putere distinctiva din numele comercial. De regula, confuzia se produce datorita adaugarii la un nume comercial cunoscut a unor alte cuvinte. 3.3. Imitarea marcilor si riscul de confuzie Legea nr. 11/1991 sanctioneaza n art 5 lit. a ca fiind infractiune "folosirea unei...marci..."de natura sa produca confuzie aceea folosita legitim de un alt comerciant. Marca este un semn distinctiv, ce are rolul de a diferentia produsele, lucrarile, si serviciile, unei persoane fizice sau juridice, garantnd calitatea constanta a lor si este susceptibil a face obiectul unui drept exclusiv, ce apartine drepturilor de proprietate industriala. Semnele care pot fi nregistrate ca marci sunt: cuvintele, simbolurile figurative, combinatiile de culori, sloganurile, literele, forma produsului, culoarea produsului sau ambalajului.

Dreptul la marca se dobndeste prin nregistrare la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci. Prin aceasta se asigura protectia marcii, fiind prohibita utilizarea ei fara drept . Dreptul la marca a fost ncadrat n categoria drepturilor intelectuale , n continutul sau intrnd: dreptul exclusiv de a folosi marca si dreptul de a interzice folosirea aceluiasi semn de catre altii. n doctrina si practica s-a facut distinctie ntre uzurparea directa, prin utilizarea unei marci identice si imitarea unei marci, care presupune o reproducere a trasaturilor esentiale a acesteia n vederea crearii unei confuzii cu aceea originala. Aceasta nseamna ca o marca beneficiaza de o dubla protectie: una ce tine de dreptul proprietatii intelectuale si una de dreptul concurentei. Astfel, utilizarea unei marci sau embleme de un concesionar, dupa expirarea contractului de concesiune, a fost considerata ca o ncalcare a dreptului de proprietate industriala, angajnd si raspunderea contractuala, si nu un act de concurenta neloiala ( care presupune imitarea marcii). Jurisprudenta romna antebelica a considerat ca exista imitare ori de cte ori se stabileste ca ntre marca nregistrata si aceea contrafacuta sunt asemanari de natura a crea confuzie, pentru unii posibile iar pentru altii inevitabile. n aprecierea riscului de confuzie trebuie avute n vedere raspndirea teritoriala si notorietatea marcii. Desi legea romna (Lg. nr. 11/1991) nu mentioneaza expres marca printre elementele protejate n art. 5 lit.a, trebuie interpretat ca fiind subnteleasa n expresia "denumiri speciale" si pe cale de consecinta ocrotita. n concluzie, reprezinta concurenta neloiala utilizarea unei marci asemanatoare, ori a avantajelor create de o marca deja cunoscuta, daca s-a creat nsa si un risc de confuzie apreciabil. Jurisprudenta franceza este frecvent sesizata cu litigii privind o marca reputata care, fara a fi reprodusa identic, a fost imitata dupa cume se va vedea n cele ce urmeza.

Imitarea unei marci, care este un act neloial, poate avea loc prin : a) asemanare fonetica; de exemplu: Sunlake-Sunslik (marca nregistrata anterior), Paris Voyage-Paradis Voyage (marca nregistrata); Pastis 42-Pastis 51 (marca nregistrata anterior); utilizarea ca nume de domeniu pe Internet "Galeries Lafayette.com" a fost apreciata ca o imitare a unei marci nregistrate ; b) asemanare vizuala; de exemplu: sticle de acelasi model, cu etichete n aceeasi culoare, pentru produse de acelasi gen. n 1932 Tribunalul Ilfov considera concurenta neleala fapta prtului de a fi colorat benzina pe care o vindea, imitnd marca societatii "Unirea" nscrisa la tribunal sub denumirea de "autobenzina albastra" si "benzina albastra". c) analogie; de exemplu: Miss Rouge-Miss Blanche (marca anterioara); d) contrast; de exemplu: Curtea de Casatie din Paris decidea n 1966 ca marca "La vache serieuse" prin contrastul cu aceea mai cunoscuta "La vache qui rit" creeaza impresia originii comune, deci prezenta risc de confuzie. e) efectul sonor; n cazul marcilor verbale, riscul de confuzie poate apare fie datorita efectului sonor, fie lecturarii. Tribunalul din Bruxelles constata n 1982 ca sloganul (marca) "Lada, votre meilleur achat" era raspndit de mult timp, iar formula "Subaru, votre meilleure achat" e de natura a crea confuzie legata de marca Lada. f) imitarea prin echivalent ; presupune traducerea cuvntului care formeaza marca nregistrata. n concluzie, " chestiunea de a sti daca imitarea este susceptibila de a produce confuzie o rezolva judecatorul." 3.4. Imitarea inventiilor, a indicatiilor geografice si a desenelor industriale Legea nr. 11/1991 sanctioneaza n art 5 lit. a ca fiind infractiune "folosirea unei inventii, indicatii geografice, unui

desen sau model industrial... de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant". a) Inventia este considerata ca implicnd o activitate inventiva daca, pentru o persoana de specialitate n acel domeniu, ea nu rezulta n mod evident din cunostintele cuprinse n stadiul tehnicii. Inventia este susceptibila de aplicare industriala daca obiectul ei poate fi folosit n cel putin un domeniu industrial, agricol, sau oricare altul. Atunci cnd pe lnga aceste doua conditii inventia este si noua ea poate fi brevetata. Nu au caracter brevetabil ideile, descoperirile, teoriile stiintifice, metodele matematice, programele de calculator, retetele culinare sistemele urbanistice etc.... Protectia inventiei se asigura n principiu prin procedura de brevetare, finalizata cu eliberarea de catre Oficiul de stat pentru Inventii si Marci. a brevetului. Acesta confera titularului dreptul de a interzice tertilor sa efectueze fara autorizatia sa urmatoarele acte: - pentru produse: fabricarea, comercializarea, oferirea spre vnzare, folosirea, importul, sau stocarea n vederea comercializarii, oferirii spre vnzare sau folosirii; - pentru procedee sau metode: folosirea acestora. Nu avem de a face - cu toate ca asa pare - cu o protectie identica a inventiei (oferita de Legile nr. 11/1991 si 64/1991): - Legea privind brevetele de inventii considera infractiune de contrafacere "fabricarea, folosirea sau punerea n circulatie fara drept a obiectului unui brevet de inventie" ; - Legea nr. 11/1991 n art. 5 lit.a sanctioneaza "folosirea unei inventii... de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant". Dupa cum se observa, intentia legiuitorului a fost n primul caz interzicerea folosirii fara drept a inventiei, pe cnd n cel de al doilea evitarea riscului de confuzie. Interpretnd textul art. 5 al Legii nr. 11/1991 rezulta o a doua diferenta : folosirea inventiei poate sa se ntemeieze (sau nu) pe un drept, dar

pentru a fi infractiune trebuie, n mod necesar, sa fie de natura a produce confuzie cu aceea folosita legitim de un alt comerciant. Cealalta reglementare ( care prevede infractiunea de contrafacere) vorbeste doar de folosirea fara drept. n concluzie, avem de a face cu o dubla protectie a inventiei, una ce tine de dreptul proprietatii intelectuale si alta ce tine de dreptul concurentei neloiale. b) Indicatiile geografice sunt mpartite n doua categorii: denumiri de origine si indicatii de provenienta. Denumirile de origine sunt mentiuni care indica locul fabricarii unor produse de calitate datorita conditiilor naturale ale solului, climei, etc... . Dreptul de a utiliza o denumire de origine are deci o baza geografica si istorica, fiind titlul care garanteaza calitatea de origine a unui produs pusa n valoare n mod special. Indicatia de provenienta este o mentiune cu privire la locul unde un produs a fost realizat, fara a fi o garantie de calitate (cum este cazul denumirii de origine). Este deci act neloial si infractiune, folosirea unei indicatii geografice care poate conduce la confuzie cu aceea utilizata legitim de un alt comerciant. c) Prin desen si model industrial Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, ntelege "aspectul nou al unui produs avnd o functie utilitara." Desenul industrial este un aranjament de trasaturi sau culori care reprezinta imagini avnd un sens determinant, fiind si un element de ornamentatie care da obiectului aspect inedit si specific. Modelul industrial este o forma plastica, materializata, spre deosebire de desen, n spatiu, precum o sculptura, o macheta etc.... Noutatea presupune ca anterior cererii de nregistrare la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci desenul sau modelul industrial nu a mai fost facut public n tara sau strainatate, pentru aceeasi categorie de produse. Caracterul industrial al

desenului sau modelului rezida n aceea ca obiectul la care se aplica poate fi reprodus ori de cte ori este necesar. Si n cazul desenelor si modelelor industriale exista o dubla protectie: - una oferita de Legea nr. 129/1992 , care n art. 42 sanctioneaza reproducerea sau folosirea fara drept ca infractiune de contrafacere; - una oferita de Legea nr. 11/1991 care sanctioneaza folosirea ( cu sau fara drept) a desenului sau modelului industrial de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de u alt comerciant. 3.5. Imitarea mijloacelor publicitare Articolul 5 lit. g al Legii nr. 11/1991 considera infractiune: "producerea n orice mod (...), oferirea spre vnzare sau vnzarea unor marfuri/ servicii purtnd mentiuni false privind (...) alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi, mijloacele publicitare - si alte asemenea (...), n scopul de a-i induce n eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari." Venind sa transpuna Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene, Legea nr. 158/2008 defineste publicitatea nselatoare ca fiind publicitatea care, n orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce n eroare persoanele carora i se adreseaza ori care iau contact cu aceasta si care, din cauza caracterului nselator, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciaza ori poate prejudicia un concurent. Caracterul nselator se poate datora si imitarii, conditii n care trebuie vazute dispozitiile mentionate mai sus si finalitatea urmarita de actul susceptibil de o calificare neloiala. Publicitatea nselatoare capata caracter mincinos atunci cnd se distanteaza de imitare si nu contine niciun element adevarat. Ideea publicitara n sine nu este protejata. Cnd se manifesta nsa sub forma unui sloganul publicitar, ea poate

face obiectul unui depozit si n consecinta va fi protejata ca o marca. Utilizarea ideii publicitare a altui comerciant poate conduce la aparitia riscului de confuzie, prin legatura pe care publicul o poate face ntre sloganul publicitar si o anumita ntreprindere. De aceea se poate recurge la actiunea n concurenta neloiala ori de cte ori preluarea unei idei publicitare a creat risc de confuzie. Imitarea mijloacelor publicitare ale altuia este concurenta neloiala si atunci cnd produce o depreciere a valorii acesteia, chiar si n absenta riscului de confuzie. Astfel, o metoda publicitara cunoscuta poate pierde din impact si valoare atunci cnd o utilizeaza comercianti ale caror produse sunt de calitate ndoielnica. n practica, s-a considerat ca reprezinta concurenta neleala imitarea servila, prin preluarea n detaliu a ideii publicitare, imitarea tangentiala care coroborata cu alte fapte prezinta risc de confuzie, contrafacerea unor obiecte si copierea reclamei facute acestora s.a.. Exemplificnd, readucem n atentie o dezbatere veche privind publicitatea n materia detergentilor. ntr-un litigiu opunnd doua grupuri internationale, instanta a trebuit sa cerceteze daca tema publicitara a uneia a fost copiata de cealalta ntr-un mod neloial. n speta, instanta trebuia sa spuna daca "seule Lava lave aussi blanc sans bouillir" putea fi considerata ca o imitare a sloganului notoriu " Persil lave plus blanc". Principiul n materie este ca o idee publicitara, fie ea si originala, nu este susceptibila n sine de apropiere, ideile fiind n domeniul public. Solutia instantei a fost una criticabila, deciznd ca exista n speta o imitare a ideii publicitare (albul). Criticile privesc opinia instantei ca temele soc trec prin mintea mai multor potentiali clienti, fiind posibila confuzia. Ori, a afirma ca publicul nu reuseste sa identifice un produs prin numele

fabricantului si marca, ci prin sloganul publicitar este fara sustinere n activitatea comerciala. Cu toate aceste critici, concluzia care se impune este ca utilizarea unei teme publicitare timp ndelungat creaza un reflex care duce cu gndul la marca, sloganul sau imaginea capatnd putere distinctiva, motiv pentru care ele sunt protejate pe cale actiunii n concurenta neloiala. Parazitismul poate apare n materie de publicitate sub forma ratasarii parazitare. Aceasta consta n raportarea la publicitate sau realizarile altuia n scopul de a profita de reputatia acestuia. De regula, ratasarea este ntlnita n afirmatii ce sustin n materialele publicitare ca un produs are aceleasi calitati ca produsul concurentului. Afirmatiile de acest gen pot usor deveni nsa si mijloc de denigrare printr-o comparatie negativa cu produsul concurentului. Ratasarea parazitara poate fi ntlnita sub urmatoarele forme: 1. referiri la calitatea produsului firmei concurente, prin afirmatii de genul (de acelasi tip, calitate etc.). 2. referiri la destinatia produselor sau serviciilor, presupune utilizarea n publicitate a numelui comercial al firmei careia i sunt destinate: (de ex. n cazul pieselor de schimb, al consumabilelor etc.) 3. referiri la relatiile dintre ntreprinderile concurente de genul: specialisti ce au lucrat pentru fost asociat al n ultimul caz, al prezentarii calitatii de fost asociat, sau de fost angajat , se au n vedere ntotdeauna circumstantele spetei, deoarece un act precum cele mentionate pot avea si caracter licit atunci cnd nu sunt facute repetat si fara motiv (abuziv) . 3.6. Imitarea produselor altuia si substituirea produselor Potrivit Legii nr. 11/1991 reprezinta concurenta neloiala, fiind si infractiune:

- "folosirea unor topografii ale unui circuit integrat, (...) sau unui ambalaj de natura a produce confuzie cu cele folosite de alt concurent." - art. 5, lit.a; - "punerea n circulatie de marfuri contrafacute si /sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce n eroare consumatorul asupra calitatii produsului (serviciului)" - art. 5, lit. b. - "producerea n orice mod (...), oferirea spre vnzare sau vnzarea unor marfuri/ servicii purtnd mentiuni false privind (...) alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor, sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare - si alte asemenea (...), n scopul de a-i induce n eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari."- art. 5 lit. g a) Prin circuit integrat Legea nr. 16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate ntelege un produs alcatuit dintr-un ansamblu de componente active si pasive, inclusiv interconexiunile, care fac parte n totalitate sau partial din corpul sau suprafata unei piese materiale, produs care este destinat sa ndeplineasca o functie electronica. Topografia unui circuit integrat este dispunerea tridimensionala a elementelor acestuia, din care cel putin unul element activ. Protectia topografiei unui circuit integrat se asigura att prin nregistrarea la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci , ct si prin prohibitia instituita de Legea nr. 11/1991. b) Punerea n circulatie a unor produse contrafacute presupune imitarea fidela a unor produse apreciate si cunoscute pe piata, putndu-ne afla n prezenta mai multor acte de concurenta neloiala : folosirea unei marci, a unei firme etc.... Dupa cum s-a aratat, n marea majoritate a cazurilor produsele sunt protejate prin legi speciale privind inventiile, drepturile de autor etc.... De aceea s-a sutinut imposibilitatea utilizarii actiunii n concurenta neloiala . Avnd n vedere nsa riscul de confuzie si caracterul reprobabil al imitarii

produselor, s-a admis si reglementat, protejarea acestora prin mijloace de dreptul concurentei. Opinia s-a impus n special n materia ambalajelor si a etichetelor, pornind de la principiul ca orice comerciant trebuie sa evite utilizarea unor ambalaje ce pot crea confuzie. Caracterul exceptional al utilizarii actiunii n concurenta neloiala a fost acceptat si de Curtea Suprema de Justitie care a retinut ca " prta nu s-a manifestat culpabil, cu scopul de a stimula comertul propriu n dauna comertului efectuat de reclamanta, astfel ca n mod corect instanta de apel a concluzionat ca faptele nu prezinta caracter de neloialitate, neputndu-se retine o disimulare prin imitatie sau prin alte indicatii, chiar daca culorile folosite se aseamana, fiind astfel exclus riscul de a confunda produsele puse n comercializare." Pentru a putea pretinde existenta concurentei neloiale reclamantul trebuie sa dovedeasca similitudinea ntre produsele proprii si cele ale imitatorului precum si confuzia creata ntre ele. n aprecierea riscului de confuzie se au n vedere: gradul de originalitate, identitatea clientelei, destinatia produsului n cauza. Un element determinant n calificarea unei imitari ca act neleal este caracterul sistematic al acestuia. Cu ct reproducerea produsului este mai consecventa cu att caracterul neleal este mai pregnant. Pentru anumite produse nu se poate pune problema imitarii sanctionabile, datorita imperativelor tehnice, normativizarii si standardizarii. Forma functionala (de exemplu un robinet al unui bazin) poate fi reprodusa daca aceasta este indispensabila n obtinerea rezultatului propus. Imitarea prin abuz de ncredere presupune dobndirea de catre imitator n timpul unor negocieri a cunostintelor necesare imitarii unui produs. Un astfel de act neleal se suprapune de regula cu violarea unui secret de fabrica. Substituirea produselor poate crea confuzie n rndul cumparatorilor care vor achizitiona alte bunuri dect cele

dorite. Ea e ntlnita de regula n materia produselor farmaceutice si a bauturilor unde se recomanda produse cu calitati asemanatoare n locul celor solicitate de client. Un astfel de act nu are caracter neleal dect n masura n care este sistematic si urmareste deturnarea clientelei spre un anumit comerciant. 4. Mijloacele de dezorganizare interna a unei ntreprinderi 4.1. Exploatarea muncii si organizarii altuia Exploatarea muncii si organizarii altuia este prezenta sub forma: 1. violarii secretelor de fabrica; 2. atragerea personalului. 3. utilizarea bunurilor si resurselor financiare n interesul altor comercianti, ori n interes personal 4.1.1. Violarea secretelor comerciale Sunt sanctionate de Legea nr.11/1991 ca acte neloiale si contraventii: - art. 4. lit. b: "divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamntul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si ntr- un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;" - art. 4 lit. f : "oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit-de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, (...)"; - art. 5 lit. c: "folosirea n scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete n legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente n scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi";

- art. 5 lit. d: "divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor n care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului n care s- au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale n comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente"; - art. 5 lit. e: " divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamntul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial"; Articolul 298 C. Pen. sanctioneaza divulgarea unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor sau de orice alta persoana ca fiind infractiune Protectia secretelor de fabrica este asigurata n principal prin dispozitiile continute de legislatia penala sau a muncii, dar si de prevederile