1 Universitatea Ecologica BucurestiFacultatea de DreptDr. Adrian Petre Danciu Drept bancar si valutarNote sintetice de curs

1. Sistemul bancar românescSistemul bancar românesc este reprezentat de totalitatea societatilor bancareconstituite pe teritoriul României în vederea desfasurarii de activitati bancare.Sistemul bancar românesc este structurat pe doua niveluri:primul nivel este ocupat de Banca Nationala a României, care potrivit legii 312/2004 coroborata cu legea 58/1998, ocupa un nivel superior datorita principalelor atributii în domeniul bancar, si anume autorizarea, supravegherea si controlul activitatii bancare pe teritoriul României;cel de-al doilea nivel este atribuit societatilor comerciale bancare (bancilor comerciale), ce au ca principale atributii desfasurarea operatiunilor bancare în vederea atragerii si plasarii de fonduri banesti.Evolutia istorica a sistemului bancar românesc este una specifica acestei zone geografice si strâns legata de întreaga evolutie economica, sociala si politica a societatiiromânesti.Primele repere istorice cu privire la înfiintarea unei banci apar în legatura bancafratilor Meitani, doi aromâni din muntii Pint, înfiintata la Iasi în secolul 17.2. Reteaua bancaraReteaua bancara este alcatuita de totalitatea entitatilor subordonate unei societatibancare dispuse într-un anumit teritoriu.Termenul de retea încearca sa evidentieze legaturile indisolubile între componentelestructurale ale unei banci comerciale.2

Reteaua bancara are o structura piramidala universal acceptata, în vârful piramideiaflându-se banca centrala (uneori numita banca mama) si pornind spre baza piramidei,filiale, sucursale, agentii, ghisee, terminale electronice.Este evident si de necontestat faptul ca o retea bancara vasta, cu cât mai multecomponente, determina o activitate bancara ce se desfasoara în conditii mai bune.3. Banca Nationala a RomânieiPotrivit legii nr.312/2004 privind statutul Bancii Nationale a României, autoritateapublica cu atributii privind politica monetara si de credit, politica valutara, autorizarea,supravegherea si controlul activitatilor bancare în România, este Banca Nationala aRomâniei.Banca Nationala a României este organizata într-o retea teritoriala, având structurapiramidala, ale carei componente sunt Banca centrala cu sediul în Bucuresti, la vârfulpiramidei si 18 sucursale în teritoriu în urmatoarele judete : Arad, Arges, Bacau, Bihor,Brasov, Buzau, Cluj, Constanta, Dolj, Galati, Gorj, Iasi, Maramures, Mures, Prahova,Sibiu, Suceava, Timis precum si o sucursala în municipiul Bucuresti.Functionarea Bancii Nationale a României este asigurata de catre un consiliu deadministratie numit de catre Parlamentul României pentru o perioada de 5 ani.Structura consiliului de administratie este urmatoarea : 1 Guvernator, 1 Primviceguvenator,2 viceguvernatori si 5 membri.Persoanele care fac parte din consiliul de administratie sunt propuse si numite caurmare a unor calitati deosebite determinate de activitatea profesionala, educatie sinotorietate, precum si a unei moralitati nestirbite.

Printre atributiile esentiale ale Bancii Nationale a României, se afla cele deautorizare, supraveghere si control a activitatii bancare de pe teritoriul României.Banca Nationala a României reprezinta stâlpul de baza al functionarii sistemuluibancar românesc.Banca Nationala a României este considerata si banca a bancilor comerciale, în sensulîn care, potrivit legii, pentru a obtine autorizarea de functionare, societatile bancare suntobligate sa depuna în conturile deschise la Banca Nationala a României sumele ceconstituie capitalul social subscris.3Totodata, în cazul unor dezechilibre pe piata bancara interna Banca Nationala aRomâniei poate interveni prin acordarea de credite societatilor bancare pentru calmareasituatiilor generatoare de crize.4. Autonomia Bancii Nationale a RomânieiPotrivit Constitutiei României si Legii nr. 312/2004 modificata, Banca Nationala aRomâniei se bucura de autonomie în raport cu celelalte autoritati ale statului întrucâtConsiliul de administratie al Bancii Nationale a României este desemnat de catreParlament pentru o perioada determinata de timp de 5 ani, iar legea interzice oriceinterferenta a politicului sau executivului în activitatea Bancii Nationale.Banca Nationala a României se afla într-o relatie de comunicare cu celelalte autoritatipublice (legislativa, executiva, judecatoreasca), în spiritul respectarii legilor si aConstitutiei.Singura autoritate publica cu atributii de control cu privire la activitatea Bancii

Nationale a României este Curtea de Conturi a României, însa doar relativ la actelejuridice si operatiunile materiale care nu tin de politica Bancii Nationale a României.Politica Bancii Nationale a României este independenta si se realizeaza în cadrulpolitic general, având în prim plan interesele societatii în ansamblu cu privire lastabilitatea monetara, economica si politica a tarii.5. Bancile comercialePotrivit Legii nr. 58/1998 bancile comerciale sunt acele societati comercialeconstituite cu respectarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, sub forma desocietati comerciale pe actiuni, în scopul desfasurarii de activitati bancare.Principalele activitati bancare constau în atragerea de fonduri banesti de pe piata siplasarea acestora în vederea obtinerii de profit pentru actionarii bancii respective sipentru plata dobânzilor la depozitele constituite.Bancile comerciale din tara noastra nu se pot înfiinta fara obtinerea autorizatiei de laBanca Nationala a României si fara varsarea integrala a capitalului social subscris.Cererea de autorizare va fi înaintata Bancii Nationale a României în forma stabilitade aceasta.4Documentatia care trebuie sa însoteasca cererea, termenele si procedura deautorizare vor fi stabilite prin reglementarile Bancii Nationale a României.Conditiile în care autorizatia poate fi acordata vor fi reglementate de BancaNationala a României si se vor referi, fara a fi limitative, la: calificarea si experientaprofesionala a conducatorilor bancii; nivelul minim al capitalului social subscris, care

trebuie varsat, în forma baneasca, în totalitate, la momentul constituirii; studiul defezabilitate al bancii; actionarii semnificativi si fondatorii bancii; structuraactionariatului; sediul bancii; auditorul independent.Banca Nationala a României poate cere unui solicitant sa prezinte orice informatie sidocumente suplimentare, daca cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.În termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, Banca Nationala a României vaaproba constituirea unei banci sau va respinge cererea si va comunica în scrissolicitantului hotarârea sa, împreuna cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazulrespingerii cererii.În termen de doua luni de la comunicarea aprobarii de constituire, în vedereaobtinerii autorizatiei de functionare vor fi prezentate Bancii Nationale a Românieidocumentele care atesta constituirea legala a bancii.În cazul bancilor care se constituie pe calea subscriptiei publice, termenul deprezentare a acestor documente este de opt luni.Banca Nationala a României decide cu privire la autorizarea functionarii unei banciîn termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevazute la alin. 2.Cererea de autorizare va fi respinsa, daca:a) documentatia prezentata este incompleta sau nu este întocmita în conformitate cudispozitiile legale în vigoare;b) documentatia prezentata este insuficienta pentru a determina daca:- banca va desfasura o activitate în conformitate cu legea;- onorabilitatea, pregatirea si experienta profesionala a conducatorilor bancii sicalitatea actionarilor semnificativi sunt corespunzatoare pentru îndeplinirea obiectivelor

prevazute în studiul de fezabilitate si a activitatilor financiar-bancare propuse a fidesfasurate;5c) capitalul social este mai mic decât nivelul minim stabilit de Banca Nationala aRomâniei;d) forma juridica este alta decât cea prevazuta la art. 9 din lege;e) din evaluarea studiului de fezabilitate si/sau din rapoartele anuale ale banciistraine, dupa caz, rezulta ca banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse înconditii compatibile cu buna functionare a sistemului bancar si cu regulile unei practicibancare prudente, care sa asigure clientelei o siguranta satisfacatoare, sau acestea nucorespund conditiilor existente în cadrul segmentului de piata ce urmeaza a fi acoperitde serviciile oferite de banca;f) conducatorii bancii, administratorii sau cenzorii acesteia nu au onorabilitateanecesara, calificarea si experienta profesionala adecvate functiei lor, potrivit art. 25, saucu privire la care a fost luata una dintre masurile prevazute la art. 69 sau 70 din lege;g) calitatea fondatorilor sau a actionarilor semnificativi nu corespunde nevoiigarantarii unei gestiuni sanatoase si prudente a bancii, pentru cauze cum ar fi:- puterea financiara a acestora nu este suficienta pentru a evita dependenta dedividendele distribuite sau de alte avantaje pe care le-ar putea obtine de la banca, învederea satisfacerii obligatiilor lor financiare în primii 3 ani de activitate a bancii;- sursa fondurilor utilizate pentru obtinerea participatiei este un credit intern;- condamnari penale;

- persoanele juridice care au calitatea de fondator sau de actionar semnificativ sunt înfunctiune de mai putin de 3 ani;h) înainte de obtinerea aprobarii de constituire, fondatorii au facut comunicaripublice asupra înfiintarii sau functionarii bancii;i) nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau reglementarile date în aplicareaacesteia.Prevederile legii se aplica, în mod corespunzator, si în cazul sucursalelor bancilorstraine, cererea de autorizare fiind înaintata Bancii Nationale a României de catre bancastraina respectiva.Asadar, în vederea obtinerii autorizatiei, societatile comerciale bancare trebuie saîndeplineasca toate conditiile prevazute de lege.66. Operatiunile bancareOperatiunile bancare sunt reprezentate de totalitatea actelor juridice si operatiunilormateriale care privesc atragerea si plasarea de fonduri banesti.Operatiunile bancare se împart în 3 categorii principale:operatiuni bancare pasive - acestea constau în atragerea de pe piata defonduri banesti temporar disponibileoperatiuni bancare active – acestea constau în plasarea fondurilor atrase înpiata pentru a realiza profitoperatiuni bancare conexe – sunt operatiuni care au în vedere deschiderea deconturi, administrarea conturilor bancare, operatiuni de casa, operatiuniprivind casetele de valori, consiliere acordata clientelei bancii etc.O categorie aparte de operatiuni bancare o constituie operatiunile speculative pe care

o banca le poate întreprinde cu o singura conditie si anume în limita capitalului propriusau a fondurilor banesti proprii.7. Riscurile activitatii bancareRiscurile în activitatea bancara sunt acele evenimente imprevizibile si nedorite carepot sa apara pe parcursul desfasurarii activitatilor bancare sau în cursul derulariicontractelor bancare si care pot genera pierderi.Principalele categorii de riscuri în activitatea bancara sunt:riscul imobilizarii de capitalriscul insolvabilitatii clientuluiriscul inflationistriscul valutarRiscul imobilizarii de capital - consta în producerea pe parcursul desfasurariicontractelor de credit bancar a unui eveniment care determina clientul bancii sa se afle înimposibilitate temporara de a achita ratele scadente sau de a rambursa capitalulîmprumutat de banca.Pentru a evita producerea unui astfel de risc, banca are posibilitatea si, potrivitlegii, obligatia de a stipula în contractele de credit bancar o clauza privind majorarea7dobânzii percepute si aplicarea de penalitati de întârziere în cazul în care intervine unastfel de moment.Riscul insolvabilitatii clientului - consta în producerea unui eveniment pe parcursuldesfasurarii contractelor de credit bancar care are drept cauza starea de insolvabilitate aclientului, în sensul ca acesta nu are nici bunuri si nici venituri urmaribile având ca efectpierderea capitalului împrumutat.Pentru a preîntâmpina starea de insolvabilitate a clientului, banca are posibilitatea si

obligatia de a stipula o clauza contractuala privind denuntarea unilaterala a contractuluisi obligarea clientului de a rambursa capitalul împrumutat înainte de termen.Riscul inflationist - consta în deprecierea monedei de contract în timpul desfasurariicontractului de credit bancar ca urmare a inflatiei monetare ce afecteaza acea moneda.Banca, pentru a evita riscul inflationist, are posibilitatea de a stipula în contract oclauza privind impunerea unei rate a dobânzii real pozitiva, stabilita în raport cu inflatiamonetara.8. Piata de capitalPiata de capital este reprezentata de totalitatea mecanismelor si institutiilorfinanciare în care se întâlneste cererea si oferta cu privire la tranzactionarea de capital.Piata de capital poate fi definita si ca ansamblul relatiilor si mecanismelor prin carese realizeaza transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital catre cei care aunevoie de capital prin intermediul unor instrumente specifice, denumite valorimobiliare, si prin intermediul unor operatori specifici, respectiv societatile de servicii deinvestitii financiare.Rezulta ca piata de capital cuprinde doua fluxuri:pe de o parte fluxul de bani dinspre entitatile care înregistreaza surplusfinanciar catre cele care au nevoie de capital;pe de cealalta parte, un flux de valori mobiliare, dinspre entitatile care aunevoie de bani spre cele care înregistreaza surplus de fonduri.Piata de capital prezinta o serie de trasaturi specifice:8Transferabilitatea si negociabilitatea produselor (valorilor mobiliare) – pe

piata de capital transferul fondurilor se realizeaza prin intermediulinstrumentelor specifice, respectiv a valorilor mobiliare.Aceste instrumente prezinta caracteristici de negociabilitate si transferabilitate ceeace înseamna ca ele pot fi transferate de la un proprietar la altul, oferind posibilitateadetinatorului de a vinde respectivele instrumente înainte de scadenta, iar pretul lorpoate fi negociat.Produsele pietei sunt instrumente pe termen lung.Intermediarii joaca un rol important pe piata de capital.Piata de capital cuprinde doua segmente:Piata primara – reprezinta cadrul în care emitentii valorilor mobiliare atragfondurile banesti necesare prin emiterea respectivelor valori mobiliare sivânzarea acestora pentru prima data catre investitorii interesati.Astfel, investitorii vor cumpara valori mobiliare nou emise si oferite spre vânzare decatre emitenti (societati comerciale care se înfiinteaza prin subscriptie publica, societaticomerciale care îsi majoreaza capitalul social, guvernele care au nevoie de fonduri,autoritatile administratiei centrale sau locale, etc.).Piata secundara – reprezinta cadrul în care se tranzactioneaza valorilemobiliare anterior emise (piata „la mâna a doua”).Este reprezentata de burse de valori si piete extrabursiere (spre exemplu înRomânia de Bursa de Valori Bucuresti si Piata extrabursiera Rasdaq).Spre deosebire de piata primara, în care fluxurile de fonduri si de valorimobiliare se deruleaza între emitenti si investitori (asigurând finantarea emitentilor devalori mobiliare), pe piata secundara fondurile se misca între diversi investitori

(emitentii neatragând în acest fel resurse banesti).Piata secundara este reprezentata în practica de pietele reglementate de valorimobiliare alte instrumentele financiare care:- functioneaza regulat si opereaza în mod ordonat;- respecta regulile emise sau autorizate de autoritatea în domeniu (în Româniaaceasta este Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare), care defineste conditiile de9acces pe piata, de operare si de admitere la cota oficiala a anumitor valorimobiliare sau a altor instrumente financiare;- respecta cerinte de raportare si transparenta, în vederea asigurarii protectieiinvestitorilor.Între cele doua segmente (piata primara si piata secundara) exista o strânsa legatura,ele influentându-se reciproc. Mai mult de atât, piata primara este cea care ofera pieteisecundare produsele care vor fi tranzactionate iar piata secundara este cea care oferapietei primare infomatii despre calitatea produselor emise.Totodata pietele de capital sunt clasificate si în functie de modul si conditiile detranzactionare a capitalului, astfel putând fi întâlnite:piete de capital deschise - în care cererea si oferta au la baza liberaconcurenta, iar tranzactionarea se realizeaza pur si simpu în functie de oferta;piete de capital închise - în care trebuie îndeplinite anumite conditii privindposibilitatea tranzactionarii capitalului.9. Titlurile de valoareTitlurile de valoare sunt reprezentate de acele înscrisuri care confera titularului sauposesorului anumite drepturi patrimoniale sau de creanta asupra emitentului sauasupra persoanei indicata în acel înscris.

Din considerente de ordin juridic si economic titlurile de valoare se împart în titluricomerciale de valoare, valori mobiliare, titluri reprezentative ale marfurilor si titluri destat.Titlurile comerciale de valoareTitlul comercial de valoare reprezinta un înscris (titlu) în temeiul caruia posesorulsau legitim este îndreptatit sa exercite, la o data determinata, dreptul aratat în înscris.Titlurile comerciale de valoare au urmatoarele caracteristici:- înscrisul are caracter constitutiv;- înscrisul are caracter formal;- înscrisul are caracter literal;- înscrisul confera un drept autonom.10Titlurile comerciale de valoare (efectele de comert) - sunt înscrisuri care dauposesorilor legitimi dreptul la plata unei sume de bani.Întrucat efectele de comert sunt înscrisuri care exprima în moneda valoarea pecare o încorporeaza, ele indeplinesc functia de numerar, de instrument de plata (fiinddenumite figurativ si „moneda comerciantilor”).În functie de continutul lor, titlurile comerciale de valoare se clasifica în treicategorii:a) cambia, care este un înscris prin care o persoana da dispozitie altei persoane saplateasca o suma de bani, la scadenta, unei a treia persoane sau la ordinul acesteia.b) biletul la ordin, care este un înscris prin care o persoana se obliga sa plateascao suma de bani la scadenta unei alte persoane sau la ordinul acesteia.c) cecul, care este un înscris prin care o persoana da ordin unei banci la care areun disponibil sa plateasca o suma de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.

Valorile mobiliareSunt acele înscrisuri care atribuie titlularilor anumite drepturi complexe,patrimoniale si personal nepatrimoniale.Fac parte din aceasta categorie actiunile si obligatiunile emise de societatilecomerciale.a) Actiunile - sunt titluri reprezentative ale contributiei asociatilor, constituindfractiuni ale capitalului social, care confera titularilor sau posesorilor calitatea deactionar.Aceste înscrisuri dau titlularului anumite drepturi cum ar fi dreptul ladividende, dreptul la vot în adunarea generala, dreptul la restituirea valorii nominale, încaz de dizolvare sau lichidare a societatii, etc.Actiunile sunt titluri de credit negociabile care circula în conditiile legii.b) Obligatiunile - sunt înscrisuri emise de o societate comerciala în schimbulsumelor de bani împrumutate, care încorporeaza îndatorirea societatii de a rambursaaceste sume si de a plati dobânzile aferente.Titularii sau posesorii înscrisurilor sunt creditori ai societatii si, în aceastacalitate, au dreptul la restituirea sumei datorate, la scadenta, ai la plata dobânzilor11cuvenite. Obligatiunile sunt si ele titluri de credit negociabile, care circula în conditiilelegii.Titlurile reprezentative ale marfurilorSunt înscrisuri care confera un drept real (de proprietate sau de garantie) asupraunor marfuri aflate în depozit în docuri, antrepozite, etc. Posesorul titlului este titularuldreptului real asupra marfurilor si, în consecinta, dispune de ele.

Din aceasta categorie fac parte conosamentul, recipisa de depozit si warantul.Titlurile de statPotrivit Legii nr. 313/2004 privind datoria publica, titlurile de stat reprezintainstrumente financiare care atesta datoria publica sub forma de bonuri, certificate detrezorerie, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populatie nerascumparate lascadenta si transformate în certificate de depozit sau alte instrumente financiare,constituind împrumuturi ale statului în moneda nationaaa sau în valuta, pe termenscurt, mediu si lung.Acestea pot fi emise în forma materializata sau dematerializata, nominative saula purtator, si pot fi negociabile sau nenegociabile.Titlurile de stat sunt emise conform unui calendar previzional anual, stabilit sianuntat în luna decembrie a fiecarui an de Ministerul Finantelor Publice.10. Bursa de valoriCel mai adesea, termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei capitaliste, opiata organizata si reglementata prin lege, necesara pentru desfasurarea schimburilor demarfuri si valori.Ca institutie specifica economiei de piata, bursa poate fi definita ca asociatie,organizatie a comerciantilor, industriasilor, agricultorilor, armatorilor, bancherilor, asiguratorilor etc.în vederea negocierii de valori publice si private, marfuri, monede, devize.Bursa s-a nascut din dezvoltarea si multiplicarea continua a operatiunilor comerciale,dupa ce ele au trecut printr-o serie de prefaceri si o anumita evolutie în timp.Initial schimburile de valori au fost mult înlesnite prin întâlnirea dintre producatori si

beneficiari în locurile si zilele convenite, în felul acesta au aparut pietele zilnice si saptamânale pentrumarfurile de consum curent, iar pentru alte cerinte, pietele organizate la intervale mai mari de timp.12Comertul cu ridicata a ridicat organizarea de piete, în deosebi anuale sub formatârgurilor care se deosebeau de piete prin aceea ca nu consumatorii, ci comerciantii eraupartenerii de tranzactii ai producatorilor, însa în târguri marfurile care se vând si se cumpara suntprezentate sub forma de mostre, astfel încât tranzactiile se încheie în cunostinta de cauza, iarlivrarile se efectueaza prin expedierea marfurilor de la producator la consumator.Spre deosebire de piete si târguri, bursele mijlocesc schimburile de valori, fara ca acestea sa fieprezentate efectiv de vânzator si examinate de cumparator.Bursele apar în zonele de traditie în negot, de regula în porturi comerciale unde se întâlnesccei ce se intereseaza de comert. Alte premize ale aparitiei bursei într-o anumita zona sunt:frecventa târgurilor în zona, capacitatea de credit a negustorilor, puterea de cumparare aconsumatorilor, categoriile de marfuri care se cer sau care se ofera.Aceste locuri de întâlnire erau marcate de o punga (bourse = saculetul unde se pastraumonezile pentru cumparaturile zilnice) ce se punea pe firma localului respectiv.Denumirea de bursa vine de la cuvântul francez „bourse" desemnând saculetul(punga) cu banii pentru cumparaturile zilnice.Metamorfozarea acestui cuvânt în denumirea celei mai importante institutii a pietei estelegata de activitatea comerciala din porturile Italiene, a caror emblema o constituia punga debani denumita „boursa", precum si de activitatea unui alt centru important de afaceri din

secolul al XIV-lea, casa bancherului Van den Boursen, care a înfiintat în localitatea Bruge, înFlandra, un local în cadrul caruia se efectuau tranzactii cu marfuri, cu aur, argint, platina si cuhârtii de valoare care circulau la acea vreme.De la aceasta familie, Van den Boursen si de la casa respectiva, ca model cu rezultateeficiente, se presupune ca a ramas si notiunea de bursa - loc de întâlnire pentru tranzactiilenegustorilor.Denumirea de bursa s-a mentinut în mai toate statele astfel: în limba franceza„bourse", în flamanda „beurse", în italiana „borsa", în germana „borse", în suedeza„borsch", în româna „bursa".Numai anglo-saxonii folosesc o alta denumire respectiv aceea de „stock-exchange",despre care se presupune ca vine de la o alta denumire mai veche „pont au change" (centru deschimb) sau „eschange", cum mai erau numite aceste locuri de schimb (reuniune).13În ceea ce priveste aparitia burselor, se accepta ideea ca - în faza lor embrionara - elesi-au facut aparitia în secolele IX-XII, când cei ce împrumutau bani (camatarii) au început sa-siconcentreze activitatea în anumite locuri.Bursele au aparut concomitent cu dezvoltarea continua a operatiunilor comerciale,dupa ce ele au trecut printr-o serie de prefaceri si transformarii succesive.Prima bursa informationala în adevaratul sens al cuvântului a fost bursa din Anvers,inaugurata în anul 1531. La început, obiectul principal a fost reprezentat de negociereatratelor si a monedelor, iar ulterior a marfurilor.În anul 1564 ia fiinta bursa din Londra, care purta la acea vreme denumirea de

„The Royal Stock Exchange". în anul 1608 s-a înfiintat bursa din Amsterdam care a devenit cea maiînsemnata în sec. al XVI-lea.Importanta acestei burse s-a datorat amplorii noilor forme de tranzactii de bursa, respectivcomertului speculativ cu actiuni, ca urmare a promovarii tehnicii de compensare cu tranzactii latermen.De la aparitia lor si pâna în secolul al XVII-lea, la aceste burse se negociau, înafara de marfuri si alte titluri de valoare, în special efecte comerciale, metale pretioase simonede ale diferitelor state.Cam în aceeasi perioada (începutul sec. XIV) au aparut bursele din Lyon, Hamburg. Auurmat alte importante centre bursiere: Frankfurt (1615), Leipzig (1635), Paris (1724), Viena (1761),Bruxelles (1801), New York (1817), Roma (1827), Milano (1831), Geneva (1850), Tokio (1850).La începutul sec. XX, în majoritatea tarilor lumii exista cel putin o bursa. Institutiabursiera a devenit omniprezenta odata cu generalizarea relatiilor de productie capitaliste.Cele mai mari centre bursiere din lume sunt împartite dupa principiul tripolaritatiifinanciare: în Europa - Londra, Paris, Frankfurt, Milano, Munchen, Viena si Geneva; în America-celedoua burse de pe Wall Street din New York, Chicago, Toronto; în Asia- Tokio, Sydney, Bangkok.Astazi sub denumirea de bursa se întelege atât reuniunea de agenti, bancheri,negustori sau intermediari pentru a negocia diferite valori, cât si edificiul, sediul în care au locasemenea reuniuni sau tranzactii si reprezinta principala institutie financiara unde setranzactioneaza titlurile de valoare care îndeplinesc conditiile cerute de lege pentru aputea fi tranzactionate.14

11. ValutaDin punct de vedere doctrinar, valuta a cunoscut mai multe definitii, în functie despecialitatea autorilor, fiind cunoscut faptul ca între economisti si juristi exista diferentede opinii.Strict juridic, valuta poate fi definita ca o moneda emisa de catre o alta autoritatemonetara decât cea a statului la care se face raportarea, conditia esentiala fiind camoneda sa fie în circulatie la momentul analizei.Raportat la teritoriul de plati al statului român, reprezinta valuta orice moneda emisa înstrainatate având putere circulatorie.În literatura de specialitate valutele sunt clasificate în diverse categorii, tinându-secont de anumite criterii:- în functie de gradul de apreciere, valutele pot fi agreate sau neagreate.- în functie de gradul de convertibilitate, valutele pot fi total convertibile, cuconvertibilitate limitata sau neconvertibile.12. Paritatea valutaraParitatea valutara este reprezentata de raportul dintre doua valute si sta la bazarealizarii cursului valutar într-un anumit teritoriu de plati.Paritatea valutara are un rol deosebit de important în economia mondiala fiind unfactor determinant al pietelor valutare si mai ales al schimburilor comercialeinternationale.Metodele de stabilire a paritatii valutare au cunoscut anumite evolutii, iar în functiede perioada istorica respectiva au fost folosite urmatoarele metode :_ metoda etalon-aur_ metoda moneda de referinta_ metoda cosului valutar_ metoda fixing-ului bancar

_ metoda pietei valutare libere.13. Convertibilitatea valutaraReprezinta capacitatea unei valute de a putea fi utilizata pe teritoriul de plati al altuistat în urma efectuarii schimbului valutar.15Convertibilitatea valutara se prezinta sub doua forme:convertibilitate deplina – respectiva moneda se poate folosi în majoritateastatelor lumii;convertibilitate limitata – moneda la care ne raportam poate fi folositaîntr-o zona restrânsa.Convertibilitatea unei monede este strâns legata de stabilitatea macroeconomica astatului emitent, de progresele economice, politice si sociale precum si de încredereapartenerilor internationali.Convertibilitatea monetara se obtine – nu se declara ! ( Dan Drosu Saguna – 1994)14. Riscul valutarRiscul valutar este reprezentat de catre acel eveniment imprevizibil si nedorit careconsta în deprecierea monedei de contract din tranzactiile comerciale internationale.Având în vedere dinamica accentuata a acestei categorii de relatii comerciale încontextul globalizarii economiei este necesara alegerea cu multa atentie a monedeicontractelor.Cu toate acestea, crizele monetare sunt destul de greu de prevazut însa riscul valutarpoate fi prevenit prin introducerea în contractul comercial international a clauzei ”aur”.În acest sens, partile pot conveni la plata obligatiilor în functie de o anumita cantitatede aur prestabilita momentului scadentei.15. Piata valutara

Piata valutara este reprezentata de catre locul de întâlnire al cererii si ofertei cuprivire la tranzactionarea valutelor ce prezinta oarecare importanta în plan international.Din cadrul pietei valutare fac parte: bancile comerciale, bursele de valori, institutiilesi organismele financiare internationale (FMI, BCE, BERD, Banca Mondiala).Piata valutara este interdependenta cu economia globala si este direct responsabilade stabilirea cursurilor valutare.Piata valutara are la baza un mecanism complex de analiza a informatiiloreconomice, sociale si politice cu privire la statul care emite moneda supusatranzactionarii.1616. Falsul de monedaFalsul de moneda reprezinta un fenomen complex în care sunt implicate valorisociale importante si care determina o abordare integrata la nivelul întregii comunitatiinternationale.Din punct de vedere strict tehnic trebuie facuta diferenta între falsul de moneda sicontrafacerea de moneda.Falsul de moneda se realizeaza prin alterarea instrumentelor monetare aflate încirculatie, în sensul obtinerii unei valori mai mari decât cea reala.Alterarea afecteaza informatia cu privire la valoarea instrumentului monetarrespectiv si, de cele mai multe ori se realizeaza prin adaugare de text.Contrafacerea de moneda presupune un proces complex de confectionare efectiva ainstrumentului monetar respectiv, proces care are la baza o întreaga retea infractionala,

extrem de bine organizata si dotata cu tehnica de ultima generatie.Din punct de vedere penal atât falsul cât si contrafacerea de moneda suntincriminate datorita valorilor sociale puse în pericol si anume încrederea populatiei înmoneda si instrumentele monetare si chiar siguranta nationala.În decursul istoriei, falsul de moneda a reprezentat o provocare atât pentruautoritatile emitente de însemne monetare, cât si pentru cei care recurg la acest mijloc deprocurare a banilor.Competitia între autoritatile monetare si falsificatori este acerba întrucât lacomiapentru bani usor de obtinut îi determina pe unii indivizi sa întreprinda orice pentru a-siatinge scopul.Astfel, autoritatile emitente de moneda cauta în permanenta mijloace si tehnici desiguranta a instrumentelor monetare, iar pe de cealalta parte, infractorii gasesc de foartemulte ori brese în aceste sisteme de siguranta.17. Furturile computerizateFurturile computerizate au aparut relativ recent în istoria omenirii si reprezintasustragerea de sume de bani prin intermediul computerului.Sustragerile de bani se realizeaza prin accesarea neautorizata a bazelor de date aleanumitor entitati, în special societati comerciale bancare sau alte societati comerciale.17Conditiile necesare care permit realizarea furturilor computerizate constau în :_ existenta unui sistem informatic_ patrunderea neautorizata în acel sistem informatic_ transferul unor sume de bani din contul entitatii vizate în contul indicat de catrepersoana care a accesat neautorizat sistemul informatic.

Modalitatile de savârsire a acestor infractiuni sunt diverse, însa au anumite elementecomune cum ar fi gasirea parolelor sau codurilor specifice si transferul banilor în conturisuccesive prin retele informatice diferite pentru ca acestor sume de bani sa li se piardaurma.18. Spalarea banilor proveniti din activitati iliciteReprezinta modalitati prin care sumele de bani câstigate în mod ilegal din diferiteactivitati infractionale cum ar fi: traficul de fiinte umane, traficul de stupefiante,prostitutie neautorizata, trafic de arme neautorizat, devin asa - zis legale sau primesc unaspect de venituri perfect licite.Modalitatile sunt nenumarate si tin de ingeniozitatea autorilor acestor infractiuni,din care amintim:înfiintarea de societati comerciale fictive si transferul succesiv al sumelor prindiferite conturi;înfiintarea de lanturi hoteliere sau restaurante si declararea unor veniturimult mai consistente decât cele reale;înfiintarea de cazinouri dedicate special acestor scopuri;întreprinderea de activitati imobiliare fictive.În vederea combaterii infractiunilor de spalare de bani, în România a fost înfiintatOficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, autoritate publicaaflata în componenta executivului si care coordoneaza activitatea de prevenire sicombatere desfasurata de catre celelalte autoritati cu competente în domeniu.