Curs Morala Sem I

7/23/2019 Curs Morala Sem I

1/12

Curs Morala an III, sem. I

NOTIUNI DE MORALA CRESTINA

Crestinismul presupune o doctrina si o viata traita conform credintei si conform iubirii. Religiaprezinta o serie de rigori care la prima vedere par a fi destul de dificile. Prin acestea, Dumnezeu ajuta fireaumana sa se orienteze catre ceea ce este mai esential. Religia presupune o viata traita conform cu credinta sicu doctrina.Toate invataturile sunt puse in slujba unui mod de viata, conform cu credinta si cudoctrina.Adevarurile de credinta trebuiesc sa fie traite si experimentate. Nu toate pot fi traite de fiecare omin aceiasi masura.

fantul !rigorie de N"ssa spune ca #$nergiile bune ale lui Dumnezeu trebuie sa fie imitate pe catposibil in viata. Trebuiesc urmate toate cele ce le%am vazut la &antuitorul, dar sa imitam numai cat putem.'ata de cele pe care nu le putem imita trebuie sa avem respect(. Crestinul are responsabilitatea de a%siimpropia toate cate vede la &antuitorul. )mul nu trebuie sa ajunga la disperare pentru ca nu reuseste saimite dimensiunile lui Dumnezeu. *nvatatura despre fanta Treime este foarte greu de imitat, dar taina poatesa fie cinstita cu usurinta.

Preocuparea teologiei morale consta in modul de gandire al adevarurilor de credinta. &antuirea aredoua aspecte. Cel obiectiv si celsubiectiv. Aspectul obiectiv consta in tot ceea ce a infaptuit &antuitorul

pentru toata omenirea din toatetimpurile, iar cel subiectiv consta in modul in care fiecare persoana participala taina mantuirii in *isus +ristos.'iul lui Dumnezeu isi asuma firea umana si realizeaza tipul autentic de om

noul Adam-.*n masura in carefiecare om se impartaseste de +ristos, acesta se regaseste in procesul de refacere alui Adam cel Nou. 'iul lui Dumnezeu a mantuit tot ceea ce si%a asumat, adica firea umaa. $ste ca orecunoastere a unei noi antropologii. Toti cei care cred si se impartasesc in *isus +ristos, fac parte din

procesul manturirii. Aspectele dogmatice cuprivire la acest lucru sunt de factura protestanta si au aparut lanoi in anul /01-. *deea ca ne mantuim scapandde niste obligatii, nu este suficienta.

&antuirea prin credinta si prin fapte bune este asemenea unei experieiri. 'aptele omenesti suntobiectul moralei, iar caracterul lor moral sau imoral este redat de relatia sau de lipsa de relatie pe careacestea le au cu persoana care le savarseste.

TIPOLO!IA CU"ANTULUI MORALA

&orala Crestina este aceeasi cu $tica Crestina. *n manualele teologice romanesti nu se face odiferenta intre etica si morala. *n celelalte limbi europene s%a facut distinctie intre cei doi termeni, insa noivom considera ca morala si etica sunt identice.

$tica este o disciplina care nu este normativa. $a prezinta in mod impartial anumite principii alemoralitatii.

&orala a fost inteleasa ca o disciplina legata de un anumit grup social, sistem, mod de a te comporta,ca disciplina ce prescrie normele ce sunt de urmat, mai mult sau mai putin obligatorii.

Cuvatul ETICA vine din grecescul 2345 , care inseamna comportament.Pe vremea lui +omer,2345, mai ales la plural, insemna locul unde oamenii sau animalele aveau parte de o anumita siguranta.Acolo, omul isi gaseste siguranta existentiala. )mul poate alege care dintre normele cu care intra in contactsunt bune de urmat. Discernamantul este o virtute mai mare decat iubirea.

Cuvatul Morala, vine din latinescul moralis, care dealtfel provine de la mos#moris.ene6a foloseste pentru prima oara termenul de filosofie morala. Noi consideram ca cele doua

notiuni sunt sinonime si o vom folosi pe cea cu termenul de morala.Obiectul teologiei morale este determinat de faptele omenesti constiente si libere, omportamerntul

si automatismele care, la prima vedere nu arputea sa faca obiectul moralei crestine. )biectul moraleicrestine poate fi considerat si de catre gandirea saufaptele omului.

*n ceea ce priveste meto$ica putem spune ca sunt utilizate toate metodele de cercetare7 aali%a,observatia, $e$uctia,$emostratiasi verificarea. Continutul si mesajul moralei crestine nu este produsuldoar acestor metode.

&orala raporteaza toate fenomenele la anumite valori la revelatia lui Dumnezeu- si in functie deaceste valori,ea apreciaza faptele. &orala crestina apreciaza faptele, cuvintele si gandurile omului, raportatela norme, la reguli, la principii si c8iar la viata lui +ristos. &orala crestina cauta sa dea calitate si

perspectiva faptelor umane, ea urmarind sa dea o orientare omului. &orala crestina este disciplina carestabileste in mod sistematic, metodic, si critic normele prin care omul urmareste infaptuirea binelui normal.


2/12


MORALA CRESTINA & DISCIPLINA TEOLO!ICA

I%vorul pricipalal &oralei Crestine este RE"ELATIA DUMNE'EIASCA, nu ratiunea umana. Pentru arealiza obiectivul , morala foloseste alte materii precum dreptul, filosofia, si alte materii conexe, insafundamentul sau este revelatia divina. Revelatia divina si disciplinele teologice orienteaza faptele omenestispre scopul final al omului, care este mantuirea.

Teologia moralaeste disciplina, care pe baza revelatiei dumnezeiesti transmisa prin f criptura sif Traditie si propovaduita in 9iserica, infatiseaza in mod sistematic, norme dupa care trebuie sa se conducaomul, spre a ajunge la scopul sau ultim, care este asemanarea cu Dumnezeu, 9inele uprem, si fericireavesnica in *mparatia lui Dumnezeu.

'ericirea in Dumnezeu este perpetua si nu o gasim decat in *mparatia lui Dumnezeu. )biectivul finalal moralei,este *mparatia lui Dumnezeu, respectiv fericirea vesnica. *n cadrul &oralei crestine avem nisterepere foarte precise dupa care ne putem orienta. *n orice sistem etic putem observa ca oamenii se gasescintr%un monolog. *slamicii au o etica conjuncturala.

Porucilesunt expresiile Celui care ne iubeste.Teologia morala nu consta intr%un cuantum de cunostinte, referitoare la viata personala,

du8ovniceasca a omului, ci este o expunere sistematica, pe baza revelatiei, a principiilor si a normelor, infunctie de care trebuie sa se calauzeasca omul, aceste norme nefiind produse ale vietii omenesti, ci adevaruricuprinse de mintile iluminate de 8ar.

Revelatia lui Dumnezeu nu are un caracter temporar, ea fiind data odata pentru totdeauna.$xigentele din dialogul cu Dumnezeu nu sunt doar pentru o anumita perioada si epoca.Teologia moralapropune omului un scop transcendent, etern, in lumina caruia faptele omenesti vor

putea fi evaluate. &orala crestina va arata adevarurile morale ce pot duce la eternizare.

CARACTERISTICILE MORALEI

()Morala isi intemeiaza intregul continut pe revelatia Divina, si autoritatea Dumnezeiasca.$xigentele moralei apar ca porunci. Poruncile avand autoritate divina se impun moralei ca un imperativ.&orala crestina cuprinde adevaruri pe care omul nu le%ar cunoaste natural. Toate acestea contribuie laasigurarea caii spre *mparatia lui Dumnezeu.

*)Moralafoloseste mijloacele 8arice pe langa cele naturale. De aceea ea este nu numai o modalitate

de edcuatie religioasa, ci si una de crestere du8ovniceasca. Prin virtutile teologice se realizeaza comuniuneacu Dumnezeu. &orala Crestina foloseste si mijloacele folosite de alte stiinte. $a foloseste +arul fintelorTaine si alte practici ca prin toate acestea omul sa primeasca o noua forta si putere data de Dumnezeu.

+)Teologia Moralaare un carecter propriu. *ntuind propriul sau viitor, omul devine realmenteresponsabil de toate faptele sale. Religia esta bazata pe relatia dintre Dumnezeu si om. Dumnezeu il c8eama

pe om la dialog, facand posibila existenta religiei. )mul este c8emat sa raspunda cu credinta, iubire siincredere. Raspunul omului este $irect dupa ce vede slava Dumnezeiasca, si recunoaste si promoveazaadevarurile create si revelate de Dumnezeu, prin implinirea cu responsabilitate si fidelitate aresponsabilitatilor ce au fost incredintate omului in lume. Raspunsul la acest dialog este cerut de Dumnezeututuror oamenilor, omul implinindu%si menirea numai in functie de el. :uarea in serios a dialogului cuDumnezeu, il face responsabil pe om, in modul in care acesta se pregateste pentru realitate. Dumnezeu

vorbeste omului in multe c8ipuri, iar omul este asteptat sa ii raspunda Acestuia. Cine nu raspunde, #ramanein intunericul lumii(.

,)I cetrul $ialogului este -ristos. &orala Crestina este 8ristocentrica. &antuitorul este semnulvietii noi. &antuitorul propune si realizeaza o oua otologie care exprima in mod firesc un nou et8os,

potrivit caruia omul, face ca prin el sa se arate intentiile si lucrarea lui Dumnezeu. $t8os%ul omului capata oorientare dumnezeiasca, care nu este numai evitarea, ci si scoaterea pacatului din lume. Noua orientare,interiorizeaza corpul omului si il invita sa se intoarca spre constiinta sa. $valuandu%se in relatia sa cuDumnezeu, omul isi va intelege propria nedesavarsire si va realiza ca fara +ristos nu va putea face nimic.

&orala crestina accepta omul cu tot ceea ce reprezinta el, dar vede implinirea fiintei umane numai lanivel ontologic. Astazi se incearca ajungerea la o etica globala. A fundamenta o etica pe fundamenteledeontologice este imposibil. Caracterul ontologic al omului este fundamentat pe ;ntruparea &antuitorului si

pe opera mantuitoare. Credinta si marturisirea acesteia sunt considerate puterea in noua ontologie. copul&oralei Crestine este cuprinderea noului Adam. Aceata este posibila numai prin indeplinirea poruncilor.

.)Morala are un caracter profund eclesial. Prin 9otez, omul se integreaza in 9iserica, isi cultivacalitatile sale sociale pe de o parte, iar pe de alta parte etosul sau capata dimensiuni care depasesc nivelul


3/12


sociologic. *n 9iserica, etosul omului capata dimensiuni pe care nu i le poate oferi societatea omeneasca,acestea fiind descoperirile facute ,,de( si ,,in( +ristos < Dumnezeu.

/)Morala Sfitei Liturgii. +ristos este noul invatator. *mpartasirea cu Trupul si angele au, esteconditionata de confirmarea virtutilor pe care omul le are si daca participa la viata acestuia. *n cadrulcultului ti se da sansa trairii cu *isus +ristos.

0)Moralaeste modul de marturisire a lui *isus +ristos, in 9iserica si inafara ei.1)MoralaCrestina este marcata profund de $t8osul moral.2)Latura sociala a moraleinu este despartita de dimensiunea du8ovniceasca a &C. $a este marcata

de obiectionisnul 9isericii. 9iserica nu prezinta societatii un obiect politic, ci i%: propune pe Domnul *isus+ristos si filantropia :ui. Pornind de la Domnul *isus +ristos se pot constitui noi teoretizari privind viatasociala a omului.

&orala Crestina are misiunea de a sc8imba viata omului de zi cu zi.*n expunerea &C, vorbim adesea de &orala individuala, sociala, de mistica si spiritual. Cele trei nu

sunt separate, viata morala a crestinului este una, ea incepe de la nivelul relatiei intime cu Dumnezeu, de lamodul in care omul isi evalueaza propria personalitate, si apoi se prezinta lumii ca fiinta sociala. Nu poti ficrestin adevarat, daca respecti un cuantum de porunci, intr%un mediu anume si la un nivel social. Crestinulnu va putea sa ramana crestin, daca nu va lua drept indreptar, ceea ce ni s%a oferit in +ristos Cel viu.

MORALA CRESTINA & MORALA RELI!IOASA

Dincolo de aceea ca foloseste orice sistem de gandire care ii ofera posibilitatea de a transmiterevelatia, ramane o morala al carui scop este transmiterea relatiei dintre om si dumnezeu. Deci este una

profund religioasa. Normele morale crestine nu trebuiesc intelese ca orice alte norme cu caracter moral saudisciplinar.

Toate religiile stau la baza sistemelor morale, deci morala are un caracter religios. Nu tot timpulmorala are un careacter religios.

&orala incepe intotdeauna cu imperativul constiintei, in fata a ceea ce noi numim sine moral.&orala postuleaza fundamentul sau, pe care il numeste 9ine uprem sau Dumnezeu. *n fapt

autoritatea metafizica la care se face referinta nu este tot atat de patrunzatoare incat sa actioneze intr%un fel

in care personalitatea sa fie afectata, incat omul sa simta ca se gaseste in dialog cu cineva.Platon, venerand zeii cetatii, numind ideea de bine absolut, se pare ca nu a stiut sa i%: numeasca pe

Dumnezeu. Nu a vorbit de un Dumnezeu viu, ci el vorbea de Daimon.!asim conceptul de =>45, la alti filosofi, dar acestia nu il intelegeau asa cum o facem noi. Aristotel

:%a numit pe Dumnezeu, fara ca el sa faca dovada unei reliogizitati. # =>45(% la Aristotel, nu avea calitateade Creator al lumii si Proniator. &orala lui Aristotel se fundamenteaza exclusiv pe om si nu stie de existenta

pacatului. Daca morala nu il intalneste pe Dumnezeu in religie, acest tip de religie, nu il va conduceniciodata pe omul care admite sistemul moral respectiv, la Dumnezeu. *n interiorul unei religii staticeconstituite in afara spatiului revelatiei supranaturale- va sustine o morala inc8isa prin intermediul unorinterdictii sau tabu%uri care trebuie sa reglementeze religia. Cand sentimentul religios a pierdut din vitalitate,

conduita morala, inspirata alta data, poate sa pretinda ca supravietuieste si sa sustina ca emite valorile pecare religia le radia alta data. $ste vorba de moralele laice care insa fac referire la valorile de alta data. )asemenea morala nu are nimic religios in ea. ) morala a terorii cu conceptia de Dumnezeu, nu este o moralareligioasa, ci una secularizata.

pre deosebire de aceste sisteme, &orala Crestina, se vrea a fi religioasa, deoarece omul areperceptia Dumnezeului viu. ?neori putem avea de%a face cu o morala umanista prin excelenta care sedenumeste c8iar religioasa, dar se numeste asa, deoarece religia nu este decat o suprastructura care osanctioneaza. Relatia dintre un asemenea sistem de morala si religia propriu%zisa nu exista.

Morala Crestia este ua religioasa pentru ca ea nu vede in religie doar autoritatea caresanctioneaza sau apreciaza faptele omenesti ci ea este profund informata patrunsa- de religie, de constiintaca omul este intr%o relatie cu Dumnezeu. &orala trebuie sa fie marcata de dialgul dintre om si Dumnezeu.

Adeziunea crestinului la normele morala nu este dictata de cautarea auto%desavarsirii."iata morala si viata religioasase conditioneaza reciproc, se interpatrund. "irtutilene conduc spre

Dumnezeu, dar ne dau si asigurarea ca Dumnezeu se pleaca spe noi. "irtutile sunt prin excelenta8ristocentrice. *n momentul in care simti ca Dumnezeu tace, inseamna ca ceva se intampla. Trebuie sasimtim ca morala trebuie sa fie un dialog religios. &orala are un aspect important in viata cultica actuala.


4/12


"IATA MORALA CA RESPONSA3ILITATE IN 4ATA LUI DUMNE'EU

)mul se manifesta ca fiinta care actioneaza dupa modelul sau, +ristos, care se aseamana cuDumnezeu dupa modul in care raspunde lumii inconjuratoare si semenilor sai. *n demersurile noastreomenesti, intalnim iubirea lui Dumnezeu si trebuie sa raspundem acesteia. Noi raspundem acestei iubiri cuiubirea impartasita lumii.

4apta moralaeste integrata in acest dialog interior dintre om si Dumnezeu. 'apta morala i se faceomului rsponsabilitatea care i se impartaseste in dialogul filial pe care il are cu dumnezeu. Dialogul nostrucu semenii nostrii este incoronat de sus. &orala Crestina atrage atentia ca suntem responsabili in fata luiDumenzeu de modul in care rapundem fratilor nostri. Calitatea religioasa este garantata de mantuirea caforma a desavarsirii morale. $fortul uman vizeaza desavarsirea morala. &antuirea este mai presus decatorice alta ratiune si valoare care i s%ar putea prezenta in lume.

!rija fata de semeni trebuie sa fie coordonata cu grija fata de propria mantuire. Responsabilitateamea in fata lui Dumnezeu inseamna adoptarea punctului au de vedere pe care il are fata de orice om si saactionez in consecinta. &orala crestina se distinge de moralele umaniste sau antropocentrice. N? negamfaptul ca au existat si exista multe sisteme morale care au drept tinta omul. Nu subestimam eforturile omuluide a se dezvolta si de a se cultiva, insa acestea nu le poate face singur. &antuirea consta in fericire. 'ericireanu consta intr%o singularitate placuta, nici intr%o intrepatrundere placuta sau intr%o fiinta impersonala, ciconsta in comuniunea de iubire cu Dumnezeul Cel @iu si cu fintii, in interiorul unei ambiante.

PORUNCA SI LE!EA DI"INA CA ELEMENTE ALE DIALO!ULUI RELI!IOS

Porunca divina este un element religios prin excelenta. Prin porunca Dumnezeu, semnaleaza limitelenormalitatii in care omul trebuie sa traiasca.

Poruncile lui Dumnezeu sunt cuvinte pe care Dumnezeu le adreseaza omului. *mplinirea poruncilorconsta in raspunsul responsabil dat de om lui Dumnezeu, de care ascultam. 'ericitul Augustin7,,:egea luiDumnezeu este expresia fiintei si a vointei preasfinte a lui Dumnezeu(

:egea lui Dumnezeu este inscrisa de Dumnezeu in fiecare fiinta omeneasca, ca o c8emare pe care oadreseaza tuturor. Porunca divina este criteriul obiectiv al faptelor noastre omenesti.

*n multe imprejurari morala laica contemporana autonoma%fara Dumnezeu- prefera o anumitacorectitudine subiectiva, care consta in cautarea generala a ceea ce pare corect in fata omului obisnuit,

neglijand implinirea poruncilor obiective. Daca aceasta intentie dreapta nu este unita cu morala impliniriiporuncilor, se va pierde dialogul cu Dumnezeu. Altfel spus, fascinata de subiectivismul desavarsiriisatisfactia autodepasirii de sine, intr%un subiectivism exagerat-, morala asa zisa a bunei intentii va falsificasimtul moral specific fiecarei religii morale.

De%a lungul istoriei au existat doua pozitii7()Nomialismul% se impune in Teologia )ccidentala incepand cu sfarsitul secolului .*)Catiaismul% adeptii au exagerat absolutizand autoritatea poruncii si a legii.Atat nominalismul cat si cantianismul exagerat este fundamentat numai pe vointa suprema a lui

Dumnezeu. Din momentul acesta, porunca divina devine periculoasa si aceasta deoarece, cu cat se va aratamai putin valoarea interna a porunci cu atat va iesi in evidenta necesitatea ascultarii, care il pune pe om infata lui Dumnezeu, intr%o stare de umilire, ci nu%l aseaza in acel dialog cu Dumnezeu.

,,Ascultarea oarba( va fi recomandata drept mijlocul cel mai sigur pentru vec8ea desavarsire, pentruacea desavarsire care nu are vreo grija de a%l intalni pe Dumnezeu % 9inele Absolut % , pe cand in interiorul&.C ascultarea presupune dialogul care ne asigura mantuirea, presupune un bine obiectiv, care ne intampinacu 8arul sau.

Pentru Bant, legea este o autoritate generala, abstracta, care planeaza peste toti, cu aceasi autoritateBant uita situatiile speciale, date de posibilitatile fiecarui om. &C tine cont de posibilitatile naturale sau deimposibilitatile naturale ale fiecarui om.

:egea generala la Bant, este prezentata ca expresia cea mai potrivita, care nu scoate in evidenta peDumnezeul cel viu, care iti confirma faptul ca Te iubeste.

$xigentele stabilite de ratuinea universala, in etica lui Bant, nu sunt altceva decat abstractiuni, si elenu pot exprima, nici nu pot tine cont de persoana umana concreta- dar o morala care se multumeste culegea abstracta, duce la o saracire a moralitatii, la o minimalizare a moralitatii inconstiente.

:egea divina fixeaza minimul de exigente crestine si nimic mai mult. 'ormularea sa negativa este odovada- a legii revelate, ne arata ca implinirea poruncii nu ne conduce spre o performanta, ci ca eu magasesc in dialogul normalitatii cu Dumnezeu.


5/12


) morala personalista , ca moral religioasa nu pune pe om in fata unei legi generale pentru ca aceastanu este data, ci ne pune in fata unei c8emari a lui Dumnezeu, care nu poate fi conceputa decat prinintermediul situatiilor concrete in care ne gasim. Dumnezeul cel personal al religiei este expediat undevadeparte iar omul devine sclavul acestui ,,trebuie( care este o lege morala, si pe care a ucis%o omul, iar omulin acesta situatie, va face din legea aceasta ce va vrea, pentru ca devine propria lui lege.

&orala religioasa crestina se implineste in dialogul cu cel care sta dincolo si in spatele poruncii.Personalismul autonom specific omului cazut si legea ca autoritate absoluta, in interiorul unei eticiautonome, il limiteaza pe om numai la dialogul cu el insusi. *n felul acesta legea nu mai conduce laDumnezeu ci se interpune intre el si sufletul omenesc.

Pentru noi, legea lui +ristos, este legea Du8ului vietii, este legea data de altcineva de aceea, ea nu maalieneaza.

I coclu%ie, morala noastra trebuie si vrea sa ramana o morala centrata pe $vang8elie si revelatie,in fapt pe tot ceea ce a insemnat si inseamna &antuitorul +ristos, in istorie, si opera sa de rascumparare.

Crestinul il urmeaza pe +ristos si de aceea el traieste o morala a mantuirii, in fata oc8ilor altorpersone.$forturile morale nu sunt ec8ivalente cu o desavarsire care viseaza exclusiv mantuirea. A urma lui +ristosnu inseamna o simpla modalitate de a acumula virtuti, ci este expresia iubirii cu care raspundem iubirii lui+ristos. *n felul acesta, mantuirea intra in lumina slavei iubitoare a lui Dumnezeu. &antuirea individuala nu

va consta in cate virtuti ai acumulat, ci in cat ai crescut in aceste virtuti, in dragostea ptr +ristos.*n felul acesta, pentru crestini, poruncile lui Dumnezeu vor fi pe de o parte cai ale dialogului cu $l, siin acelasi timp cuvintele vietii pe care +ristos ni le adreseaza si care devin c8emari noi.

Poruncile @.T. nu sunt anulate, ci vor fi cuprinse in marea porunca a iubirii, exigente pana la sfarsit,pentru ca iubirea lui +ristos ne solicita sa%i raspundem cu iubire, iubire pe care $l ne%a aratat%o.Pentru ucenicul lui +ristos, se intelege de la sine de ce &orala este religioasa si dialogala, ea este fiinta vietiilui +ristos, $l este Cuvantul *ntrupat, care ne solicita, care ne c8eama sa ne mentinem in comuniune cu $l,$l este Cuvantul adresat lumii.

Prin urmare, ai urma lui +ristos, nu inseamna a copia in mod servile , a%i reproduce demersurile salein mod exterior ci a deveni, tu insuti un raspuns privitor catre semeni si pentru Dumnezeu cu( +ristos in(+ristos. A urma lui +ristos inseamna a te conforma Du8ului au, si a intra in procesul de edificare a

imparatiei ale, aici pe pamant.


6/12


ORDINEA MORALA

)bservand o atentie elementara a fenomenelor care se eproduc in jurul nostru, intelegem ca toate seproduc intr%o anumita ordine. *n functie de ea, stiinta a stabilit legi dupa care functioneaza universul. $xistao ordine care domneste atat in universul mare cat si in cel mic. e vorbeste despre o intreita ordine7 fi%ica,logicasi morala.

Ordinea fizica:consta in raporurile constante intre legile din univers. ub notiunea de ordine fizicase poate cuprinde si ordinea biologica.Toate realitatile necreate functioneaza incepand cu universal mic siterminand cu cel mare. )rdinea fizica se reflecta intr%un anumit fel si in gandirea omeneasca.

Ordinea logica: este o realitate de necontestat asemenea celei fizice si biologice. 'ara ea omul nupoate gandi normal.Cea mai evidenta dovada a existentei acestei ordini in mentalul uman e faptul ca oameniise inteleg intre ei prin limbajul comun al logicii, desi vorbesc limbi diferite7 ex. % codurile matematicii.

Ordinea morala:toate popoarele lumii si%au reglementat legi pt a infaptui binele si a evita raul infunctie de cum au apreciat ei binele si raul-. $xistenta constiintei morale garanteaza existenta ordiniimoarale la nivel individual si colectiv. $xigentele ordinii morale stau la baza separarii faptelor bune de celerele.

)rdinea morala presupune existenta unor valori morale. Cele mai multe elemente ale ordinii moraleale civilizatiei ar8aice au fost stabilite prin uzul comun. Doar *srael a avut ordine morala divina. tabilireaordinii morale tine de cutuma, de obisnuinta porului dar este sanctionata de cuantumul ordinii morale divine

pe care il pun in alcatuirea ordini morale propii. &ai exact ordinea morala trebuie sa plece intai de la vointalui Dumnezeu.Ordinea fizica este legata de fenomenele naturii pe care le garanteaza dar le si explica. Ordinea

logicaeste legata de activitatea gandirii dar aceasta ordine explica gandirea. Ordinea morala e legata inmod necesar de viata morala a oamenilor dar ea si garanteaza viata morala a acestora, atata timp cat ei secomporta in comformitate cu aceasta ordine.4IINTA ORDINII MORALE

Ordinea moralaeste legata de moralitate.Moralitateaeste o stare de fapt ce consta in procesul de raportare al faptelor noastre libere si

constiente la legea morala. Daca ordinea logica spune ca o fapta corespunde exigentelor legii morale iar euvreau sa o savarsesc in conformitate cu exigentele legii morale, atunci fapta este moralmente buna. Daca

judecata sanatoasa, imi spune ca este una contrara legii morale, iar eu o savarsesc atunci fapta este unamoralmente rea.

impla raportare a faptei la legea morala comfirma sau infirma moralitatea faptei, iar rezultatulacestei raportari califica fapta ca buna sau rea. 4iita moralitatiiconsta in raportarea faptelor la legeamorala obiectiva.

Faptele moralesunt rezultatul vointei libere constiente si responsabile savarsite in vederea unuiscop. Daca faptele presupun libertatea si constientizarea si au finalitate, urmeaza ca moralitatea este legatastrans de factorul persoanei. Nu se poate vorbi de fapte morale bune sau rele cand vorbim desprea animale,cum nu se poate vorbi de fapte responsabile la fiinte umane care nu au puterea evaluarii faptelor din punctde vedre moaral copiii-.

)mul tinde spre scopul sEu, nu din simpla necesitate, asemenea animalelor, nici dintr%un instinct orb

ci in mod constient si liber. &oralitatea lui se vede in tendinta si strategia de a atinge scopul propus.'apta umana provine de la om printr%o determinare libera, dar fapta unui nebun sau a unuia care

doarme este o fapta umana dar nu este propriu zis una responsabila. &oralitatea faptei este proportionala cugradul de cunoastere al pricipiilor morale si cu gradul de libertate de care se bucura.

)biectul ordinii morale e constituit din faptele morale insele, raportate la legea morala impreuna cutoate celelelalte imprejurari sitauatii, etc., care influenteaza faptele intr%un sens bun sau intr%un sens rau, plustoate consecintele acestor fapte.

)rdinea morala consta in totalitatea faptelor morale impreuna cu tot cea ce se refera la ea, inclusivconsecintele acestor fapte. :egea morala in orice sistem pretinde savarsirea binelui si evitarea raului infunctie de ce intelegem prin rau sau bine-.


7/12


3INELE DIN PUNCT DE "EDERE CRESTIN

*n orice sistem de morala ne%am gasi, autoritatea morala care te obliga sa faci binele si sa eviti raulsustine ca te obliga sa faci asta in numele binelui. 9inele este considerat valoarea morala fundamentala.&odul in care fiecare sistem moral pricepe binele face ca sistemele morale sa se diferentieze unele de altele.*ntre binele ontologic si cel moral exista o legatura foarte stransa. Nu putem vorbi de binele moral fara saspunem ca binelui moral i se subordoneaza toate formele de bunatate. Daca toate acestea se pot aplica la totisi la toate, atunci binele se incifreaza in ceea ce numim bine ontologic, adica in ceea ce este bine pentru toatalumea.

Prin otiuea $e bie, in mod general intelegem tot ceea ce corespunde cerintelor si in generealpreferintelor vointei omenesti. Aceasta corespondenta intre dorinta si obiectul dorintei trebuie sa fiedeterminata de calitatile si insuririle specifice obiectului realitatii dorite si nu de inclinatiile subiective ale

persoanelor. Daca facem binele de teama pedepsei inseamna ca noi consideram pedeapsa mai mare decatbinele insusi.

3iele trebuie cautat exact pentru ceea ce reprezinta in realitate. 9inele nu poate sa fie cevadeterminat exclusiv de aspiratile mele exclusive. 9inele trebuie sa fie bine in mod obiectiv, un bine adevarat,un bine sub toate aspectele sale valabil pentru oricine, oriunde si in orice imprejurare. )rice forma de binecare nu poate fi facut in orice imprejurare, nu este un bine.

3ieletrebuie sa aiba pecetea universalitatii. 9inele moral trebuie sa respecte valoarea universala,din

perspectiva celui care il face si celui caruia ii este facut. Din punct de vedere crestin, savarsirea bunului cuvaloare universala inseamna incadrarea in ceea ce noi numim sfintenie. fintenia e una din formele demanifestare a binelui.

3iele $i puct $e ve$ere cresti u este o i$ee5 u cocept ci o realitate cocreta5 $iamica .Conceptul prin definitie ar trebui sa contina notele definitorii ale universalitatii. e cauta elaborarea deconcepte pentru ca prin teorii noi avem sentimentul detinerii universalitatii. *nsa orice definitie contine olimitare peste care nu putem trece. *n ultima instanta, binele din punct de vedere obiectiv este o realizare.9inele se poate uni cu viata lumeasca, incat viata umana sE fie determinata de calitatiile acestui bine incat sase sc8imbe si sa se modeleze.

Asezarea aproape fie de bine, fie de rau, ne sc8imba. $xperienta umana confirma faptul ca lumea arebunatate si ca binele se afla si in om. Prin urmare, ca binele sa fie cu adevarat bine, el trebuie sa fie accesibil

oricarui fiinte. Partciparea omului la bunatate nu trebuie sa produca dispute umane, si sa fie cauza unirii sianularii piedicilor care stau in calea acestor uniri. Potrivit invataturii crestine, binele nu este o idee, ci este opersoana, este Dumneze ;nsusi. Prin definitia pe care *isus o da, ne lamurim ca Nimeni nu este bun, decatnumai Unul Dumnezeu(Mt. 19,17; Mc.10,1; !c.1,19". 9inele fiintial nu este numai in afara lumii, ci estesi in interiorul ei, nu este numai in lume ci si in afara lumii si in om. e ofera tuturor oamenilor pentru ca eisunt facuti dupa c8ipul si asemanarea a.

fantul Nectarie din $g8ina spune ca7 ##e numeste in general bine tot cee ce as$ira omul ca $linindas$iratiile si necesitatile sale, constituind $arte a lui. %ntre bunatatile de bun etic are intaietatebinele celmai inalt, care are inteles dublu. $xistenta omului are originea in creatia lui Dumenzeu. Avand inceput,omul se gaseste in miscare, intr%n proces de sc8imbare ontologica. )ntologia omului nu se limiteaza laontologia cosmosului, care se sc8imba din mai multe puncte de vedere. )mul are parte de un pic de

sc8imbare, care depaseste formele de sc8imbare ce domina universul. c8imbarea omului este si unaaxiologica.

)mul nu da fiinta binelui, ci participa la el. )mul este reflectarea puterii lui Dumnezeu in univers.?niversul intreg este rezumat in om care este un micro%cosmos. ?niversul intreg este personalizat in fiintaumana, de aceea modul in care omul exista si se sc8imba determina modul in care determina creatiaintreaga. Ridicarea omului inseamna si ridicarea intregii lumi. )mul participa in doua moduri la bunatatealui Dumenzeu. Pe de%o parte se impartaseste din ea, ca orice fiinta creata, iar pe de alta parte, intrucat estefiinta vie si centru de libertate, omul participa in mod activ la bunatatea lui Dumnezeu. Aceasta participaredinamica este redata in eptuaginta cu termenul de ! " #$% &. 9inele omului nu esteindependent de Dumnezeu, ci se gaseste intr%o relatie fireasca cu Acesta. Dumnezeu este si fiinta si iubire.Dumnezeu este 9inele absolut fara sa se confunde cu orice bunatate din lume. Nicio notiune de bine nu estestraina de Dumnezeu. 9inele tine de fiinta lui Dumnezeu care nu poate fi definita. 9inele se face cunoscut inlume atat ca rod al lucrarii proniatoare a lui Dumnezeu, cat si in revelatia care culmineaza cu intrupareaCuvantului lui Dumnezeu, continuandu%se prin lucrarea Du8ului fant in 9iserica.


8/12


9inele implica in sine ideea de desavarsire desavarsirea va fi desigur variata, in functie de limitele incadrul carora a fost creata fiecare realitate a lumii. Desavarsirea fireasca a creaturilor va fi determinata degradul de participare la realitatea lui Dumnezeu.

Raportarea binelui la persoana umana, se va concretiza in fericire, fericirea in plinatatea absoluta avietii, iar pe aceastafericirea- o realizam in cunoasterea adevarului autentic in care ne sfintim.

Daca toate au fost create bune, omul nu poate sa iasa din aceasta randuire. 9inele exista in om, daracesta trebuie sa fie si implinit.

'ericirea nu este starea de bine in societate sau doar pentru o anumita perioada de timp. Atata vremecat fericirea se realizeaza prin implinirea binelui in mod interpersonal, este un lucru bun.

DESPRE CUNOASTEREA 3INELUI

9inele se identifica cu Dumnezeu. Cunoasterea binelui este strans legata de cunoasterea luiDumnezeu. ) cunoastere o determina pe cealalta. De vreme ce binele nu este obiect, ci este realitatetripersonala care vine in legatura cu omul, conoasterea se va realiza prin participare personala nu neaparat

prin efortul de teoretizare a formelor de manifestare a binelui in lume. Dumnezeu isi arata iubirea fata delume. Raspunsul omului realizeaza participarea la iubirea lui Dumnezeu. Cu cat i%: cunoastem mai bine cuatat mai mult i%: iubim sau ne impartasim de realitatea a. *n lucarile ale necreate descoperim bunatatea:ui creatoare. Cum fara de limite este cunoastrea lui Dumnezeu, fara de limite este si cunoasterea binelui,

care nu este una abstracta, teoretica. *n egala masura cunoasterea aceasta este o impartasire continua debunatatea lui Dumnezeu, care se impartaseste persoanei umane. Relitatile concrete in care 9inele uprempoate fi cunoscut sunt7 lumea,omul si 'iul lui Dumnezeu facut om.

:umea poate fi mijloc de cunoastere a binelui. $a da marturie despre Dumnezeu fara sa fie marturie.Prin energiile ale, Dumnezeu este prezent in lume. :umea creata da marturie despre slava Creatorului.Dupa caderea in pacat, lumea a fost afectata. Nu de putine ori, noi sesizam existenta binelui, numai atuncicand sesizam lipsa lui. )mul este mediu si factor de cunoastere a binelui. Anzalizand propriile adancuri vaintelege intelepciunea infinita a lui Dumnezeu. )mul pastreaza acea #inrudire( cu Dumnezeu, care esteexprimata prin sintagma #dupa c8ipul lui Dumnezeu(. )mul care se indeparteaza de pacat si isi impropriazalumina dumnezeiasca, el insusi va deveni lumina. Numai in relatie cu Cuvantul lui Dumnezeu facut om, vaconstientiza binelereal care se gaseste in el. Conoasterea binelui din el, va presupune curatia inimii, a ceea ce

este mai specific si mai adanc in noi. Constientizarea absentei binelui, inteleasa drept stare naturala a celorce fusesera create bine, il face pe om sa mearga in cautarea binelui.Aratarea $eplia a lui Dume%eu5 s#a reali%at i persoaa Matuitorului)

Cuvantul care se descoperea voalat in @T s%a unit in mod ipostatic cu firea umana, a curprins in sine intreagafire umana, pe care a facut%o Trupul au. *n firea umana a lui +ristos s%a distrus separarea din fireaomeneasca si s%a facut unirea intru bine. &antuitorul a daramat in Trupul au zidul despartituri( caci si%aasumat intreaga fire umana din 'ecioara &aria. Aceasa separatie facea imposibila stralucirea in om.

*n +ristos se arata omul desavarsit, noul Adam care uneste in el lumea ramanand in acelasi timp inlegatura fiintiala cu Dumnezeu Tatal. Trupul :ui este parga a firii umane.

&antuitorul i%a asumat realitatea reprezentati'a !parga a firii&a firii umane si nu pe toti oameniinu ca ar fi mantuit in potenta pe toti oamenii si numai pe unii in practica-.

Realitatea cuprinsa in ipostasul lui +ristos este oferita prin f :iturg8ie intregii lumi ca toti sa seimpartaseasca de acest 9ine. 'orma plenara de comuniune cu +ristos este eu8aristica. *mpartasit cu +ristosomul depaseste egoismul si devine constient ca este madular al lui +ristos. &ant +ristos ramane expresiadesavarsirii dumnezeiesti intrupate in viata omeneasca.Desa&arsirea #a morala se arata $rin $uritate,iubire si smerenie.

(uritatea )in sens negativ reprezinta lipsa de pacat, nepri8anire. *n sens pozitiv inseamna detinereatuturor virtutilor si a tot ce poate fi cuprins sub notiunea de bine. &antuitorul +ristos, ca om si Dumnezeuadevarat nu cunoaste nelinistea, nu cunoaste angoasa ce se opune lui Dumnezeu, nu cunoaste mustrarea

pacatului. *n +ristos virtutea se manifesta ca dar pentru intreaga umanitate, ea izvorand din fiinta a.Iu*irea ) este exceptionala si unica prin acceptarea de a se intrupa si prin jertfa de pe cruce. *n

calitate de om implineste voia Tatalui acceptand rastignirea. *ubirea a nu este limitata, este o daruire deine, totala, ce se revarsa peste omenire.

+merenia ) este 8aina pe care o imbraca puritate si iubirea a, ca persoana a sa fie accesibilatuturor. merenia este comuniunea a cu toti oamenii, marca autentica a sfinteniei de aceea impartasirea cuTrupul si angele vizeaza impropierea virtutilor lui +ristos.


9/12


Reiese ca *inelein sens ontologic si moral este -IM / (-+O01 dintre care una s%a facutom pt noi. 9inele dumnezeiesc se dovedeste realitate eficienta si creatoare de comuniune. 9inele este ca osamanta din parabolele NT- pusa in inima omului comunicandu%i puterea sa. 9inele nu este un principiuabstract sau un fel de reper in fata libertatii omului, el este mai degraba generozitate si dragoste caredepaseste orice mod spontan necugetat de actiune. &antuitorul +ristos ramane intruc8iparea binelui absolutcare se impartaseste cu totul special. $ste revelatia culminanta a lui Dumnezeu, care in generozitatea a adepasit orice limitare, a cuprins omul si lumea intreaga cu toate limitele si limitarile acesteia dand sansaomului si lumii sa creasca intru bine pana la atingerea nivelului pe care il vom avea in *mparatia luDumnezeu.

3INELE SI "IRTUTEA

9inele nu este idee, ci este Dumnezeu Cel personal, este un efect al lucrarii Dumnezeului personal.*nitial virtutea era privita in antic8itate, ca un cuantum de calitati, prin care excela omul "irtuteanu

este o simpla insusire prin care noi execelam in lume, ci raspunsul dinamic si creator al celui care percepeexistenta 9inelui si face ca aceasta sa rodeasca in noi "irtuteanu este numai un 8abitus, cum spuneaAristotel, adica o dispozitieFpredispozitie, pe care ne%am impropriat%o prin educatie nu putem spune cavirtutea ar exclude educatia si deprinderea unor exigente morale.

*n toata etica si in toate sistemele morale care nu se fundamenteaza pe revelatia lui Dumnezeu,virtuatea este produsul unui sistem de deprindere a fiintei umane.

@itutea este o putere si forta pe care o primesc, prin participarea la bunatatea lui Dumnezeu./umnezeu detine orice 'irtute, spune Sf) !rigorie $e N6ssa. 'cti&itatea umana du$a ire este

aceea ce ace aceasta ire sa se indre$te s$re D)zeu intr)o relatie de comuniune cu *l.

"irtuteaeste participarea libera si constienta la bunatatea lui Dumnezeu.Desavarsirea de sine ca virtute autonoma, este o miscare in interiorul firii, ba mai mult, ea presupune

orgoliul care este opusul virtutii de aceea, va spune 4er) Augusti, ca &irtutile $agane sunt &iciistralucitoare si aceasta $entru ca asa)zisele &irtuti naturale ale omului, se datoreaza $entru ca omul detine

$ecetea lui Dumnezeu, ca este c+i$ al lui Dumnezeu.

*ubirea , pacea, generozitatea exista la omul natural, dar nu atat ca viruti in sensul strict al cuvantului,

ci in calitate de trasaturi firesti ale personalitatii educate cu maniere.'ara Dumnezeu asa%zisele virtuti, pe care le impropriem pot sa fie folosite c8iar impotriva luiDumnezeu, dupa cum lampa de untdelemn, nu va lumina, daca nu se atinge de flacara, tot asa virtutile vorramane intunecate, limitate la virtutile lui naturale. Daca nu vor primi iluminare, virtutile sunt posibilitatiindoielnice.

A)Ce inseamna virtutea < 'ietuire conform naturii7filosofii stoici8G@irtutea presupune vietuirea conform naturii. Aceasta idee a fost preluata si de crestini, care au

valorizato intro forma proprie.Daca omul pastrea%a starea lui 9 $upa fire: iseama ce al este virtuos)

Care este criteriul in functie de care omul actual este sau nu in stare naturala, ca se comporta sau nu inlimitele sale autentice G $ste omul criteriu G

Omul u este criteriul vietuirii coform aturii) Criteriul adevarat il gasim numai in Creator, carese descopera, aratandu%se drept criteriul in functie de care se defineste propria noastra fiinta.Dupa f. !rigorie de N"ssa, ceea ce numim natural nu mai este natural, caci am cazut, prin pacatul

stramosesc, din starea naturala a Paradisului. Cu toate acestea, Dumnezeu ingaduie aceasta existenta, are cuea un plan, ne spune Pr. taniloae.

Aceasta existenta era una neamestecata, spune f. !rigorie de N"ssa, implinind in mod constient siliber, vointa lui Dumnezeu.

*n concluzie, numai modul de existenta in care este implinita vointa lui Dumnezeu, este unul dupafire, este unul natural. De aici suntem condusi sa intelegem ca traieste #dupa fire(, omul care%si folosestetoate facultatile, in scopul pentru care acestea i%au fost date, adica sa se indrepte spre Dumnezeu si sa ajungala asemarea lui Dumnezeu. Daca omul incalca poruncile lui Dumnezeu, este greu sa mai spunem despre el,

ca este fiinta virtuoasa.3)@irtutea este definita, de catre Aristotel, drept 9calea $e mi;loc itre * e


10/12


anume in felul in care o determina posesorul intelepciunii practice. $a este cale de mijloc intre doua vicii.!tica nicomaica a lui 0ristotel&

) virtute ,,dupa fire( nu este simpla in stare 8abituala insusita prin deprindere, ci este expresia uneiexistente extatice, adica o existenta care se defineste numai in relatie cu altul si in cele din urma, in relatie cuDumnezeu.

@irtutile se extind dincolo de ceea ce poate desemna conceptul de existenta individuala finalitateavirtutii nu este numai in noi, ci mai ales in cel spre care omul se orienteaza si in functie de care se definestefiinta extatica. Dar omul este persoana si existenta, care se defineste si capata valoare in relatie cuDumnezeu si semenii ai.

@irtutea este starea de virtute activa, prin care eu ma definesc in calitate de om.A fi in comuniune cu Dumnezeu, inseamna a trai o viata potrivit poruncilor :ui ca sa stabilesc calea

de mijloc, am nevoie de un criteriu obiectiv sa imi arate lipsa si excesul acest criteriu nu%l gasim nici infirea noastra, nici in societate, ci doar in revelatie.

Pentru crestin, criteriul ramane numai &antuitorul +ristos, omul trebuie sa isi duca viata in functiede +ristos.

Cuvintele &antuitorului7 'ara de &ine nu puteti face nimic(*oan [email protected] sunt un adevar constant inexperienta de zi cu zi, adevar care nu poate fi contestat, ci se constata in viata fiecarui om.

?nirea cu +ristos il face pe om sa biruie slabiciunile. *n acest fel, cele care nu pot fi atinse, prin

propriile noastre puteri pot fi implinite cu ajutorul lui Dumnezeu.Crestinul are invitatia, porunca sa se impartaseasca cu Trupul lui +ristos si sa isi improprieze acestevirtuti, care se gasesc in +ristos, dar cu ajutorul 8arului. 9ucuria, pacea si celelalte virtuti sunt in noi roadeale Du8ului fant dar si ale propriilor noastre osteneli. )stenelile crestinului nu trebuie de fapt, sa realizezeele insele aceste performante. Cu alte cuvinte, nu putem avea pretentia sa acumulam virtuti prin ostenelilenoastre proprii ci datorita Du8ului fant.

'inalitatea vietii omului nu este ec8ilibru interior, sau social cu sine si cu semenii ci participarea laimparatia lui Dumnezeu, care este du8ovniceasca, si care este intr%un fel ,, 9inele( concretizat cum spuneaf. Nectarie de $g8ina.

@irtutea nu exista pt sine. @irtutea care promoveaza binele pt comoditatea ta materiala sau de al gennu este virtute. 9inele este o realitatea exterioara. Crestinul conlucreaza cu Du8ul fant si nu singur. )mul

se face impreuna lucrator cu +ristos la biruirea celui viclean si participant la slava lui Dumnezeu. Crestinulva lasa deoparte egoismul si va asculta de vointa lui Dumnezeu. Performanta individuala nu poate finiciodata virtute caci nu il are pe Dumnezeu. f. &axim&arturisitorul7 &irtutea e unirea slabiciuniloromenesti cu $uterea lui Dumnezeu.Performantele omenesti fara ascultarea lui Dumnezeu pot fi uneorirealizarea unui bine partial dar niciodata virtuti.

RAUL5 PATIMILE SI "ICIILE

9inele se identifica cu Dumnezeu, binele se identifica cu fiinta. 9unatatea lui Dumnezeu tine defiinta a si totusi costatam existenta raului. Potrivit Revelatiei exista 9inele si Raul ca absenta a bineluiraul nu are fiinta nu are fundament ontologic-.

Fer. 0ugustinspune ca raul nu este simpla absenta ci absenta a ceva care in mod necesar trebuia sa

existe.Raul nu e absenta a binelui simplu, ci a binelui necesar.-Raul este determinat in ultima instanta de moral. )mul, in mod liber poatt alege sa nu faca ceea ce

este in mod natural si necesar bine. Raul ce prin sine nu are existenta primeste existenta in fiintele inzestratecu voie libera, atunci cand acestea renunta la bine.

Raul in mod principal este moral si rezultatul unei actiuni deliberate pornita dintr%o vointa care fieneglijeaza binele si comuniunea cu acesta fie este rau intentionat. e costituie in urma unei rele intrebuintaria vointei si rezista atat timp cat apostazia de bine persista.

Raul a aparut ca o consecinta logica a fiintei libere din ceea ce ii era firesc % starea de comuniune cuDumnezeu % la ceea ce nu ii era firesc. Diavolul este inventatorul raului.

Datorita caderii protoparintilor in pacat, raul a intrat in fiinta omului,1icolae 2oss3i zice:Raul fundamental este raul moral, el consta in nerespectarea de catre persoana

libera a ierar8iei valorilor si anume in iubirea de sine, in egoism % in iubirea de sine mai mare decat iubireade Dumnezeu si semeni % indiciul esential al caii gresite, al conduitei, constand in izolarea mai mare sau maimica fata de Dumnezeu si celelate fiinte.


11/12


*n intregul comportament al fiintei care s%a separat de Dumnezeu si a incalcat ierar8ia valorilor seobserva deficiente al vietii sufletestisuferinte psi8ice- si carente si suferinte trupesti. Aceste deficiente alefiintei rupte de Dumnezeu sunt indrumate catre mediul in care traim actele mele nu sunt pline de Dumnezeuci eu ma orientez spre ceilalti si ceilalti spre mine bunatatea lumii e afectata de raul fundamental si formelesale derivate-.

(atimele nu sunt realitati abstracte realitate de la sine, daruita de Dumnezeu-. $le afecteaza naturaomului caci sunt stari nefiresti ale acestei naturi neavand ca si raul fiinta propie ele aparand odata cucoruperea sanatatii sufletului. $le sunt bolile sufletului.

Cand pacatele raman in om ele se transforma in vicii, caci si atunci cand omul se pocaieste nu seelibereaza definitiv de acestea trebuindu%i timp sa se elibereze de ele.

Cauza primordiala a patimilor sunt simturile care se lasa intinate.Tot asa sunt si poftele noastre.Dorintele sunt poftele in care intra efectul ratiunii ce incearca sa le justifice. Atunci cand mintea a fostsupusa simturilor, s%a supus simturilor intreaga faptura, astfel se intineaza tot sufletul.

Sfitii Pariti vorbesc $espre egoism ca fii$ mama patimilor . *ubireea de sine costituie in ultimainstanta cauza initiala a raului moral si a celui derivat.

+f Ma4im ) *ubirea patimasa si nerationala fata de trup e responsabila de raul fizic. $xista desigur siiubirea de sine in sensul bun al cuvantului, adica iubirea de sine ce e necesara pt progresul omului.

*ubirea de sine nu trebuie confundata cu iubirea fata de propia noastra identitate.+ineleeste nivelul cel mai de jos al structurii umane care se manifesta ca realitate dezorganizata, cevrea sa domine continu, ce doreste satisfactie, este animalitatea excitata din noi. Cand &antuitorul vorbestedespre lepadarea de sine, vorbeste despre acest sine.

+f.5rigorie de 16ssa zice:pacatul nu este acelasi lucru cu patima. Pacatul este rezultatul unui sufletimpatimit. Pacatul e forma concreta de comitere a unei anormalitati. $xista forma de patima care niciodatanu s%a putut materializa in pacat. *mpatimirea este intinarea cu un gand sau dorinta care persista in gandultau.

+f.Ma4im Marturisitorul zice: Patimile odraslesc in tine, cand facultatile sufletului si a trupului seintorc dinspre Dumnezeu spre realitatea sensibila spre a%si afla in ea palcerea. Patimile sunt intrebuintarearea a libertatii. :iberatea are o profunda conotatie reflexiva.

Normalitatea libertatii consta in alegerea constanta a bineleui prin libertatea de alegere. au dupa f.&axim7 *n alegerea mai binelui a celui mai bine din mai multe posibilitati de bine-.Din aceasta cauza patimile pot fi gandite ca forme de nebunie sau betie a sufletului. /orotei de 5aza

zice7 prin lucrearea raului primim o deprindere straina si contrara firii, asemenea obisnuintei cu o boalavec8e.

Patimile se gasesc in relatie unele cu altele. ?nele genereaza sau sustin pe altele. ?neori patimile senumesc ganduri. Nu totdeauna gandurile patimase sunt vazute ca rele, ele se descopera ca rele numai inanumite conditii, atunci cand gandurile rele ajung sa conduca omul sa comita pacate.

%Patimile%ganduri produc in suflet neoranduieli ca in cele din urma sa produca sufletului o suferintaasemenea celor trupesti. Problema este obisnuinta omului cu o anumita suferinta sufleteasca cu care omul seobisnuieste si o considera a stare naturala si fireasca a sa.

Dupa unii Parinti patimile ar fi genereate de lacomie, iubirea de arginti, slava desarta.+f Ma4im Marturisitorul zice:pacatul cel mai mare al laicului este iubirea de argint si a calugarului

este lacomia lacomia pantecelui-.Patimile fac imposibila comuniunea omului cu Dumnezeu. Totusi raul nu e mai puternic ca binele si

nelimitat asa cum este binele. Raul este o stare de dezintegrare si descompunere care fara voia lui participala reliefarea binelui. :upta impotriva raului se uneste cu cea impotriva patimilor.

Datorita faptului ca patimile sunt pervertiri ale functiilor omenesti, ele nu au o existenta concreta.Poruncile sunt date de Dumnezeu ca propuneri si nu ca limitari, ca repere pe drumul ce avem de

parcurs si nu date ca piedici.+f Isaac +irul:patimile sunt pe langa om precum sunt cainii pe langa macelarie.Raspunzatoare de patimi sunt si ispitele diavolului. Diavolul ispiteste pe finti pe cand cei

nedesavarsiti sunt ispititi de propiile lor caderi si imperfectiuni.Daca nastera patimilor incepe din minte si apare in vointa, razboiul impotriva lor merge invers de la

vointa la minte.


12/12


Atunci cand patimile se vor separa de imaginea realitatilor, aceste realitati se vor vedea in modnepatimas.

:upta impotriva patimilor nu e necunoscuta inafara 9isericii. $xista inafara diverse eforturi ce au caobiectiv crearea unor oameni cuminti. Totusi important este ca aceasta lupta sa ma apropie de Dumnezeu,spre ceea ce este 9ine.

)mul distinge foarte usor raul care se gaseste in altii dar foarte greu raul din el, de aceea in luptaimpotriva patimilor este pus in situatia sa impute patimile si raul celorlalti ceea ce nu face cu sine. De aceealupta impotriva raului nu trebuie sa inceapa cu lupta raului care se gaseste in altii sau in societate ciimpotriva raului care se gaseste in tine.

Raul se combate in interiorul facultatii omului de autodeterminare. Aceasta lupta a lui se poateimplini prin consimtamantul acestuia la ordinea pe care o constata in revelatia lui Dumnezeu.

&ediul in care ne gasim e afectat de binele si raul pe care il savarsim. )mul face parte dinorganismul lumii de aceea faptele lui nu raman fara consecinte in cadrul acestui organism urias. Nu numai

pacatul protoparintilor are consecinte in lume ci si patimile si pacatele fiecaruai dintre noi sunt responsabilept raul din lume.

7iciul. Daca virtutea e activitatea continua si statorinica prin care savarsim binele, viciul e activitateacontinua prin care savarsim raul ce conduce permanent spre incalcarea poruncilor. @iciul e un adevarat lant

de pacate.@iciul e starea spiritului care s%a statornicit si se complace in activitatea cea rea. @iciul e obisnuintaprin repetarea pacatului ca atare. Poti fi impatimit dar sa savarsesti pactul o singura data pe cand viciul faceo stare naturala a activitatii celei rele.

)bisnuinta cea rea este efectul faptelor rele care se repeta mereu. @iciul si obisnuinta pacatoasa suntimpreuna. )bisnuinta cea rea se naste din vointa inclinata spre viciu dar si ea poate duce la vicu. Aceastaobisnuinta rea poate fi contractata inainte de a sti ca e rea. Pentru a ne feri de primejdia acestei releobisnuinte trebuie luate masuri preventive. )rice pacat savarsit este un inceput care potrivit legilor psi8icecere sa fie repetat el constituind premisa pentru pornirea unui viciu.

Probema raului

%difrenta intre divin si uman e atat de radicala incat legile matematice nu sunt distruse in aceastaabordare ci ele nu se pot aplica.Numai tainele, contemplarile, abordarile intuitive ne pot face sa intelegemanumite adevaruri pe care nu le putem intelege in mod stiintific.

%daca binele forteaza costiinta el inceateaza de a mai fi bine si se transforma in rau. 9inele e un act dedeplina libertate al omului. :ibertatea poate sa se puna in slujba binelui dar poate sa si faca din bine rau.:iberatea poate c8iar sa%: refuze sau sa%: ignore total pe Dumnezeu facand din Cruce cea mai mareabsurditate, nebunie(.

Sf !rigorie $e N6ssazicea ca Dumnezeu a ingaduit raul ca un parinte foarte atent cu copilul au,

care i%a prezentat toata existenta, plantele bune dar si oravitoare- si l%a lasat sa se loveasca de rau sainteleaga cu adevarat binele.

%libertate nu poate fi doar ceva teoretic, o simpla posibilitate in fata binelui si a raului.%in Testamentul celor I patriar8i7 Dumnezeu a dat I cai fiului omlui(?neori liberatea de alegere presupune doua principii si in acest caz realitatea raului pare a fi conditia

necesara a existentei binelui Nu cumva alegerea raului este conditia existentei bineluiGadica ne putemimagine elegerea binelui fara experienta rauluiG- Dar &antuitorul merge in desert si cunoaste ispiterea siraman cele J raspunsuri ale ale *ata atana care a cazut din cer ca o lumina(desi &ant nu a experiat raul, $l a recunoscut raul l%a demascat si l%a biruit.

Documents

Curs Morala Sem I