Cursul Nr.1.Fundamentele politicii comerciale

Cursurile vor aborda problematica definitorie pentru evoluţia politicilor comerciale aplicabile pe plan internațional;Disciplina se va finaliza cu un examen oral a cărui pondere va fi de 50% din nota finală. Pe parcursul prelegerilor se vor formula, la diferite cursuri, întrebări la care se va răspunde pe loc de către toți studenții participanți. Notele obtinute la aceste testări rapide la curs vor reprezenta 20% din nota finală. Activitățile de la seminar – referate, recenzii, poiecte, studii de caz, simulări - au o pondere de 30% din nota finală, Media se face și deci, disciplina se poate promova doar dacă la examen se obține minimum echivalentul notei 5.00Notele de la seminar nu pot mări nota la examen cu mai mult de două puncte;

Politica comercială;abordări conceptuale; tipuri;determinanţi; obiective;

Specificităţi ale politicii în domeniul concurenţei; Efecte ale politicii comerciale; cererea şi oferta de

protecţie; metode de cuantificare a incidenţelor măsurilor de politică comercială;

Trăsăturile protecţiei economiei naţionale prin intermediul politicii comerciale;

Politica vamală; Politica netarifară şi paratarifară; Măsuri promoţionale şi de stimulare a exporturilor. Politica comercială a Uniunii Europene

“ Propun să fim oneşti unii faţă de ceilalţi: sistemul nostru economic global nu doar a fost dezvoltat ci a fost şi distorsionat într-o măsură în care a început să evolueze contrar valorilor pe care le venerăm…Globalizarea nu trece doar peste graniţele noastre geografice, ea trece şi peste graniţele noastre morale” …”Protecţionismul ar trebui respins pentru că este o politică a defetismului, a reticenţei şi a temerii iar, în final,ajunge să nu protejeze pe nimeni…..”

Politică de liber schimb; Protecţionism moderat şi compatibil cu

conduita comercială multilaterală; Protecţionism derogatoriu; Protecţionism agresiv, Politică comercială discriminatorie; Politici comerciale punitive, Politici comerciale autarhice.

„Liberul schimb înseamnă pur şi simplu să li se permită indivizilor să cumpere şi să vândă în măsura în care vor să cumpere şi să vândă. Protecţionismul implică restricţii deoarece îi împiedică pe oameni să facă ceea ce ei vor să facă. Măsurile protecţioniste reprezintă exerciţii restrictive în aceeaşi măsură ca escadroanele de blocaj, obiectivul lor fiind acelaşi: de a obstrucţiona schimbul. Diferenţa între cele două este aceea că escadroanele de blocaj reprezintă un mod prin care naţiunile încearcă să-şi împiedice membrii proprii să facă schimburi comerciale. Ceea ce ne învaţă protecţionismul este să facem noi înşine în timp de pace ceea ce inamicii încearcă să ne facă în timp de război.”

Henry George, 1886.

Se consieră că nu există externalități; Se prezumă că statele tranzacționează doar

bunuri și servicii nu și active (creanțe) și pasive (datorii);

Se asumă că factorii de producție sunt mobili la nivel național și relativ imobili la nivel internațional;

Creșterea economică pe termen lung este determinată de eficiența pe termen scurt;

Nu există efecte de economie de scară; Nu există investiții transfrontaliere.

Pune accentul pe câştigurile obţinute ca urmare a specializării la nivel internaţional;

Este mai degrabă un deziderat decât o stare de fapt;

Este un tip de politică comercială interesantă numai dacă:Există o reciprocitate a pieţelor;Este susţinut de o specializare determinată de

condiţii obiective de producţie;Nu are mare importanţă independenţa

economică şi dependenţa tehnologică.

Se dovedeşte inconsecvenţă în explicaţii; Se cultivă dihotomia:

Adepţii liberului schimb sunt: realişti, dinamici, inteligenţi, învingători;

Opozanţii liberului schimb: învinşi, demodaţi, ancoraţi în trecut

Acreditează aserţiunea “ceea ce nu mă omoară, mă face mai puternic;

Se bazează pe prea multe fundamente non-economice.

Teoria comerţului liber se bazează pe abstractizări, nu pe evidenţe empirice;

Comerţul liber promite ceea ce nu poate genera;

Foloseşte multe argumente “expirate”; Prevalează argumentele pe termen scurt

în detrimentul celor pe termen lung; S-a eşuat în tentativa de cuantificare a

efectelor promise; Sunt folosite comparaţii

comentabile( chiar iraţionale economic)

„Punctul de vedere - consemna Paul Krugman[1] - conform căruia comerţul liber este cea mai bună dintre toate politicile posibile face parte din cazul mai general, al laissez-faire -ului în economia de piaţă şi porneşte de la premisa că pieţele sunt eficiente. Totuşi, atunci când veniturile crescătoare de scară şi competiţia imperfectă devin elemente decisive în explicarea comerţului internaţional, ne găsim într-o lume a optimului de gradul doi în care intervenţia guvernamentală poate, în principiu, să îmbunătăţească performanţele pieţei”.

[1] Paul Krugman - „Is Free Trade Paseé?”(Philip King, Internaţional Economics and Internaţional Economic Policy, McGraw-Hill, Inc., 1995);

Accepţiuni ale corectitudinii( Steven Suranovic-George Washington Univ.)Corectitudinea este distributivă;Corectitudinea este nediscriminatorie;“Regula de aur”Reciprocitatea pozitivă;Reciprocitatea negativă;Corectitudinea prin autonomie;Corectitudine pe fond de beneficii maxime.

Statele sunt îngrijorate de modificarea fundamentelor cooperării la nivel regional şi internaţional;

Companiile sunt preocupate de abilitatea de a concura cu actori economici plasaţi în arealuri mai prietenoase;

Angajaţii sunt îngrijoraţi de delocalizarea capacităţilor de producţie în zone cu reglementări mai laxe;

Ecologiştii sunt preocupaţi de distorsiunile pe care liberul schimb le poate induce la nivelul mediului;

Toată lumea se întreabă în ce măsură comerţul mai liber este şi mai corect.

Este cu adevărat corect ca ţările industrializate să-şi deschidă graniţele economice atunci când alţi parteneri practică politici sectoriale diferite?

Este corectă concurenţa atunci când regulile sunt diferite?

Este corect ca toate statele să respecte aceleaşi standarde de referinţă când nivelurile lor de dezvoltare sunt semnificativ diferite?

Care este răspunsul corect la schimbările iminente care se produc la nivelul fundamentelor SCI?

Este un concept greu de definit teoretic şi de cuantificat empiric;

Literatura referitoare la acest concept este diversă, multi - disciplinară şi extrem de criptică;

Fiecare actor societal crede că ştie ce înseamnă dar abordările sunt extrem de diferite;

Conceptul a beneficiat de un interes marginal din partea ştiinţei economice;

Şi mai dificilă este aplicarea acestui concept atunci când este vorba de schimburile comerciale internaţionale.

Dacă am presupune că am studiat întreaga literatură cu privire la acest concept, rezultatul ar fi – nu ştim răspunsul corect.

Corectitudinea bazată pe egalitateCorectitudinea în condiţii de nediscriminare;Corectitudinea distribuţională;Corectitudinea bazată pe “regula de aur”

• Corectitudinea bazată pe reciprocitateCorectitudinea în condiţii de reciprocitate

pozitivă;Corectitudinea în condiţii de reciprocitate

negativă;Corectitudinea bazată pe privacy;Corectitudinea în condiţiile maximului de

beneficii

Are în vedere acţiunile întreprinse; Definiţie – “presupunem că există mai multe entităţi

considerate a fi egale. Fiecare entitate se compune dintr-un actor sau mai mulţi. Dacă unei entităţi i se permite să întreprindă anumite acţiuni-prin lege, prin decizia divină, de la natură sau din partea altui demiurg- atunci toate celelalte entităţi trebuie să aibă dreptul de a întreprinde aceleaşi acţiuni”.

În plan comercial, acest tip de corectitudine consacră termeni ca: oportunităţi egale, drepturi egale, tratament egal, nediscriminare.

La nivelul SCI, acest tip de corectitudine îmbracă formele: CNCMF; CRN; reglementările sociale şi ecologice;

Are în vedere rezultatele finale ale acţiunilor întreprinse;

Definire –” Luăm în considerare un element cuantificabil (venit, bunăstare, IQ, fericire). Presupunem că acest element se regăseşte într-o cantitate dată şi trebuie repartizat unor entităţi prezumate a fi egale. O distribuire corectă este atunci când fiecare entitate beneficiază în mod egal de elementul avut în vedere”;

Provocativ este cum stabilim volumul total şi cum măsurăm repartizarea corectă;

La nivel intern, acest principiu ia forma impozitării progresive a veniturilor, taxării profiturilor corporaţiilor, etc;

În plan internaţional, se aplică în cazul analizei axei – comerţ,salarii, locuri de muncă - şi ajutorului extern.

“Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”; Regula de aur este cel mai răspândit principiu moral; Definire – “ O entitate este îndreptăţită să întreprindă acele acţiuni

ale căror efecte le-ar considera acceptabile pentru ea dacă ar fi întreprinse de celelalte entităţi”,

Ideea este să te pui în situaţia celuilalt şi, dacă efectele pe care le vei înregistra sunt acceptabile, atunci şi acţiunea pe care o întreprinzi poate fi acceptabilă;

Cunoaşte două moduri de aplicare: eliminarea acţiunilor ale căror efecte sunt percepute ca negative şi asumarea imperativului de a întreprinde acţiuni cu efect benefic pentru alţii;

Forme de aplicare internaţională: respectarea regulilor jocului; aplicarea principiului transparenţei; dumping-ul prejudiciat; salvgardarea.

“Echivalenţa schimbului înseamnă să recompensezi, să remunerezi sau să dai un bun în schimbul altui bun primit. Tot echivalenţă este şi când întorci răul pe care ţi l-a făcut altcineva”;

Defnire – “ dacă o entitate intreprinde, în relaţia cu alte entităţi, acţiuni care au efect de o anumită valoare (P), atunci este coect ca şi aceştia să întreprindă acţiuni care au efecte echivalente faţă de iniţiator”

Se poate segmenta în două categorii distincte: pozitivă şi negativă;

Ceea ce contează nu este corectitudinea acţiunilor întreprinse ci a efectelor acestora;

Se răspunde la acţiuni întreprinse de alţii; Este cea mai comună cale de a justifica

acţiuni care au efecte prejudiciante; Anvergura efectelor negative ale acţiunii nu

trebuie să o depăşească pe cea a celor invocate;

Forme◦ Sancţionarea încălcării legilor;◦ Retorsiunea în cazul nerespectării prevederilor

acordurilor multilaterale;◦ Măsurile antidumping şi compensatorii;◦ Secţiunea 301 din legislaţia SUA.

Are multe similitudini cu principiul toleranţei şi cu cel al “ regulii de aur”;

Definire – “un actor trebuie să fie liber să întreprindă ce acţiuni doreşte dacă acestea au efecte doar asupra sa. Orice acţiune a altei entităţi care restricţioneză comportamentul individual şi nedistorsionant pentru terţi poate fi considerată incorectă”,

Una dintre cele mai sensibile raportări la acest principiu vizează argumentul respectării suveranităţii naţionale.

Definire – “dacă avem la dispoziţie o paletă mai largă de alternative de acţiune din care nu pot fi alese decât o parte, vor trebui alese acelea care produc efecte pozitive maxime sau efecte negative minime”

Opţiunea discreţionară este considerată comportament incorect,

Forme◦ Argumentarea comerţului liber◦ Opţiunea pentru un anumit tip de politică

comercială◦ Aplicarea derogărilor de la normele

multilaterale de conduită.

Se consideră că este corectă pentru că:◦ Măsura permite menţinerea salariilor şi stopează

distribuirea inegală a veniturilor;◦ Se consideră că se răspunde cu aceeaşi monedă

la o acţiune incorectă;◦ Măsura este aplicată conform normelor

multilaterale. Este considerată incorectă pentru că:

◦ Generează pierderi pentru cei vizaţi (corectitudinea bazată pe maximizarea beneficiilor);

◦ Măsura produce efecte pozitive doar pentru anumite sectoare(Corectitudinea bazată pe nediscriminare);

◦ Taxa antidumping afectează consumatorii de produse importate (corectitudinea bazată pe regula de aur).

Protecţionismul reprezintă ansamblul de măsuri de origine etatistă care îşi propun limitarea, interzicerea, controlul sau influenţarea fluxurilor comerciale internaţionale. Este rezultatul unei capacităţi de constrângere publică care interferează cu procesul de schimb fondat pe libertatea de opţiune a celor direct implicaţi în tranzacţie. Astfel, protecţionismul promovează discriminarea în ce priveşte schimburile realizate între rezidenţii unei ţări şi tranzacţiile realizate de aceştia cu rezidenţii unei alte ţări. Practic, se poate afirma că protecţionismul este echivalent cu un „naţionalism reglementar”[1].

[1] Pascal Salin - „Libre-échange et protectionnisme”, Presses Universitaires de France, Paris, 1991.

Pe termen lung -Dezvoltarea echilibrată şi armonioasă a economiei în condiţiile unui anumit nivel de expunere la concurenţa externă,

Pe termen scurt şi mediu Redefinirea structurii exporturilor şi importurilor; Îmbunătăţirea arhitecturii geografice a fluxurilor

de export-import; Redefinirea echilibrelor din balanţele comercială

şi de plăţi; Îmbunătăţirea raportului de schimb, Armonizarea structurilor economice productive,

Argumente micro şi mezoeconomice, Argumentul apărării suveranităţii naţionale; Argumentul industriilor incipiente( infant

industry); Menţinerea locurilor de muncă; Teoria comerţului strategic;

Argumente macroeconomice Programele de dezvoltare economică, Politicile industriale, Presiunea grupurilor de interese (public choice

analysis).

Protejarea unui sector tradiţional sau a unui mod de viaţă tradiţional;

Egalizarea costurilor interne cu cele ale concurenţilor externi;

Creşterea încasărilor bugetare; Alocarea optimă a resurselor şi redistribuirea

veniturilor; Asigurarea echilibrului dinamic al balanţei

comerciale; Retorsiunea faţă de anumite practici comerciale

considerate neloiale ale partenerilor; Protecţia ca expresie a independenţei externe; Argumentul raportului de schimb, Argumentul diferenţierii salariilor.

Se poate observa inconsistenţa economică a tuturor argumentelor;

Practic toate costurile protecţionismului sunt suportate direct sau indirect de către consumatori;

Cauza influenţei exercitate de grupurile de presiune protecţioniste rezidă în existenţa unui dezechilibru structural între cei care beneficiază de pe urma protecţiei şi cei care îi suportă costurile;

Întregul sistem de valori din societate este astfel structurat încât interesele producătorilor se bucură de mai mare receptivitate decât cele ale consumatorilor.

Concentrarea activităţilor economice la nivel regional nu la nivel global;

Accentuarea cat mai pronunţată a dependenţei locale şi regionale;

Considerarea protecţiei mediului drept o prioritate esenţială pe agenda forurilor decizionale;

Considerarea îmbunătăţirii proceselor de producţie şi a minimizării efectelor negative ca obiective cel puţin la fel de importante ca şi îmbunătăţirea produselor în sine;

Înţelegerea pe deplin a relaţiei producţie-consum; Maximizarea diversităţii locale şi regionale, de la

cultură la floră şi faună; Reducerea inegalităţilor atât din cadrul

economiilor naţionale cât şi în privinţa relaţiei dintre acestea;

Îmbunătăţirea democraţiei locale şi a controlului procesului decizional în diverse probleme de natură economică, în special asupra CTN şi a instituţiilor internaţionale;

Oferirea posibilităţii ca toţi indivizii să-şi satisfacă nevoile fundamentale;

Stabilirea unor standarde restrictive şi susţinerea categoriilor care nu reuşesc să se supună condiţiilor acestora.

Consumatorii, Industriile care folosesc input-uri provenite

din import; Comercianţii; Exportatorii; Companiile transnaţionale

Promovarea relaţiilor comerciale externe; Protejarea economiei naţionale de

concurenţa externă; Realizarea unui echilibru dinamic în

balanţele comercială şi de plăţi.

ŢARA AFactori politici şi legali;

Valori culturale, atitudini şi convingeri;Forţe economice ;Influenţe geografice

ŢARA BFactori politici şi legali;

Valori culturale, atitudini şi convingeri;Forţe economice ;Influenţe geografice

STIMULĂRI

RESTRICŢII

MEDIUL DE AFACERI AL COMPANIILOR

Ca răspuns la influenţele fizice şi sociale, guvernele adoptă măsuri care stimulează sau restricţionează comerţul internaţional al companiilor. Aceste măsuri afectează concurenţa prin potenţarea sau diminuarea abilităţilor companiilor, precum şi a nevoilor acestora de a concura pe plan internaţional.

PC este responsabilă pentru tranzacţiile externe, PDC se ocupă de tranzacţiile interne;

PC guvernează alocarea resurselor între pieţe, PDC face acelaşi lucru dar în interiorul aceleiaşi pieţe;

PC apelează la măsuri aplicabile la frontieră, PDC recurge la măsuri aplicabile în cadrul pieţei naţionale;

Instrumentele cu care operează PC sunt legate de produse, cele ale PDC sunt legate de producători;

PC vizează acţiuni ale autorităţilor, PDC vizează acţiuni ale firmelor.

Reducerea barierelor comerciale stimulează actorii economici să distorsioneze în avantajul lor relaţiile normale de concurenţă din două motive:◦ Autoprotecţia;◦ Reglementarea schimburilor comerciale oferă

profituri sporite; Procesul de globalizare a producţiei oferă

posibilităţi sporite de manifestare a practicilor anticoncurenţiale din partea operatorilor economici;

Menţinerea unui climat concurenţial funcţional este o cerinţă fundamentală a economiei de piaţă;

Concurenţa poate fi definită ca”preocuparea pentru asigurarea funcţionării corecte a regulilor jocului comercial atât din punct de vedere al autorităţilor publice cât şi al agenţilor economici şi al indivizilor”

Concurenţa este bagheta magică ce ordonează folosirea optimă a resurselor, iar monopolul este generatorul ineficienţei;

Starea de normalitate nu este concurenţa pură şi perfectă ci concurenţa funcţională.

O politică în domeniul concurenţei este necesară pentru că:Actorii privaţi şi autorităţile publice se comportă

deseori într-o manieră care imperfectează mediul concurenţial;

Companiile producătoare percep presiunile concurenţiale drept mijloace care le limitează libertatea de mişcare,

Concurenţa generează incertitudine şi comportament anticoncurenţial

Firmele caută mijloace noi pentru a menţine şi spori marja de profit iar pe calea aranjamentelor comerciale şi a unor practici abuzive pot imperfecta concurenţa.

Directă vs. indirectă, Corectă vs. incorectă, Perfectă vs. imperfectă

Una singură

câteva multe

Produs omogen Monopol pur

Oligopol omogen

Concurenţă perfectă

Produse diferenţiate Monopol pur multiprodus

Oligopol diferenţiat

Concurenţă monopolistică

Poate exista într-o economie de piaţă, o altă cale mai bună de promovare a intereselor consumatorilor decât administrarea mediului concurenţial ?;

Pot fi protejaţi consumatorii în detrimentul mediului concurenţial normal ?;

Pot fi acceptate acţiunile unor firme care încălcând dreptul concurenţei argumentează că astfel protejează consumatorii ?;

Dacă, într-un fel sau altul, a fost atenuat monopolul statului, ar trebui acceptată dictatura unor firme pe o piaţă care deţine o poziţie de monopol ?;

Are importanţă că poziţia dominantă este rezultatul unor modalităţi eficiente şi raţionale prin care s-a menţinut şi consolidat ?

Creşterea bunăstării consumatorilor; Protecţia consumatorilor, Redistribuirea veniturilor; Protejarea firmelor de dimensiuni mai mici sau

aflate la începutul activităţii, Considerente regionale sau de natură socială, Integrarea pieţelor.

Cererea de protecţie se poate adresa unor paliere diferite ale procesului decizional( avem protecţionism legislativ, protecţionism executiv sau protecţionism atitudinal);

O cale de acces la furnizorii de protecţie este cea mijlocită de participarea companiilor naţionale la negocierile internaţionale prin intermediul propriilor manageri sau experţi,

Modalităţile de manifestare a cererii depind parţial de palierul ales reducându-se practic la vot şi lobby,

Sectoarele cu cifră de afaceri foarte mare dar puţin importante ca voturi mobilizabile desfăşoară acţiuni de lobby;

Sectoarele de mai mici dimensiuni se concentrează asupra canalelor administrative.

Companiile din sectoarele concurate de importuri;

Grupurile sindicale;sectoarele intensive tehnologic;

Grupurile ecologiste.

Furnizorii de protecţie sunt acei oficiali care au responsabilităţi legate de “edictarea legislaţiei protecţioniste, punerea în aplicare a legislaţiei şi negocierea unor concesii comerciale cu alte guverne”;

Pe palierul politic se regăsesc membrii legislativului, vârfurile executivului, iar pe palierul administrativ se regăsesc funcţionarii publici;

Rolul primordial revine palierului politic dar şi cel administrativ poate dobândi o anumită autonomie funcţională;

Acordarea unor favoruri protecţioniste generează susţinători şi opozanţi;

Se poate ajunge şi la “simularea”acordării protecţiei scopul fiind satisfacerea grupurilor de presiune nu acordarea protecţiei;

Se poate acorda protecţie şi indirect atunci când se doreşte satisfacerea cererilor de protecţie fără a atrage adversitatea susţinătorilor liberului schimb.

Diminuarea eficienţei cu care operează economia protejată;

Efecte redistributive în detrimentul utilizatorilor produselor protejate;

Costuri ridicate suportate de consumatori; Înrăutăţirea competitivităţii externe a unor sectoare

care folosesc imput-uri importate; Creşterea preţurilor la anumite produse îndeosebi la

cele cu elasticitate redusă a cererii Preţurile majorate la unele produse reprezintă, de fapt,

reducerea veniturilor reale din economie; Riscul apariţiei unei adevărate spirale protecţioniste. Forţarea alocării suboptimale a factorilor de producţie; Reducerea ritmului de creştere economică prin

majorarea preţurilor pe piaţa internă şi prin determinarea ramurilor interne să folosească echipamente industriale mai puţin performante;

Protecţionismul diminuează capacitatea de absorbţie a unor pieţe reducând oportunităţile de export pentru o serie de companii.

Instrumente tarifare; Instrumente paratarifare; Instrumente netarifare; Măsuri promoţionale; Măsuri de stimulare a exporturilor;

Este doar una dintre alternative, Operează cu instrumente specifice (tarifare,

paratarifare, netarifare); Trebuie să fie în strânsă corelaţie cu

viabilitatea ramurii, sectorului sau companiilor);

Trebuie să fie limitată în timp şi în resurse, Generează costuri şi efecte negative pentru

toţi actorii implicaţi ( exportatori, importatori, consumatori, guverne),

Trebuie să ia în considerare parteneriatul internaţional.

Este o componentă a politicii comerciale a unui stat care cuprinde totalitatea reglementărilor şi normelor emise de autorităţile publice care vizează intrarea şi ieşirea mărfurilor din teritoriul său vamal ;

Teritoriul vamal este spaţiul economic asupra căruia se aplică un anumit regim vamal, o anumită legislaţie vamală;

Aplicarea regimului vamal presupune:Controlul bunurilor şi al mijloacelor de

transport cu ocazia trecerii graniţei vamale; Îndeplinirea formalităţilor vamale; Impunerea vamală şi plata creanţelor vamale;Alte formalităţi specifice reglementate prin

acte normative.

Legile, codurile şi regulamentele vamale, Tarifele vamale; Taxele vamale;

Obiectivele sistemului vamalProtejarea intereselor economice ale statului,Elaborarea de statistici adecvate cu privire la

activitatea de comerţ exterior;Punerea în aplicare a politicii fiscale a statului;Redefinirea activităţilor dr export.

Funcţia fiscală, Funcţia protecţionistă; Funcţia de negociere;

Obiectul impunerii - bunurile care fac obiectul tranzacţiei;

Nivelul impunerii-impozitul aferent unei unităţi de impunere sub formă specifică sau ad - valorem;

Declaraţia vamală în detaliu - documentul prin care sunt furnizate informaţiile necesare realizării obligaţiilor fiscale( Declaraţia vamală se poate depune fie la o unitate vamală de frontieră fie la un punct vamal de interior;

Termenul de plată - momentul validării declaraţiei vamale, care coincide cu liberul de vamă, permiţând declarantului vamal să dispună de bunurile care fac obiectul declarării.

Divergenţa dintre costurile şi avantajele sociale şi cele private;

Protecţia tarifară susţine ramuri importante din punct de vedere social,strategic sau economic;

Se protejează forţa de muncă locală şi locurile de muncă;

Taxele vamale conduc la creşterea preţurilor, reduc importurile, stimulează producţia internă, ocuparea forţei de muncă şi creşterea veniturilor producătorilor;

Taxele vamale contribuie la diversificarea structurii industriale

Protecţia nominalăVizează întreaga valoare a produsului supus

impunerii vamale;Nivelul său este dat de nivelul taxelor vamale

înscrise în tariful vamal;Ca regulă generală este direct proporţională cu

gradul de prelucrare al bunurilor importate; Protecţia efectivă

Vizează nivelul impunerii vamale asupra valorii nou create încorpotate în produs;

Măsoară sporul de valoare nou creată în condiţiile unor diferite niveluri ale taxelor vamale,

Se calculează după diferite formule.

Este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxele vamale aplicate la importul acestora;

Este instrumentul clasic de reglementare a schimburilor comerciale externe,

Sunt instrumente de politică comercială permise de normele multilaterale de conduită;

Principalele nomenclatoare de clasificare a mărfurilor utilizate pe plan internaţional sunt:

Standard International Trade Clasification; Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles; Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare

a Mărfurilor.

Regula 1. clasificarea mărfurilor este legal determinată de termenii poziţiilor şi de notele secţiunilor şi capitolelor;

Regula 2. prima parte a regulii 2a extinde sfera de cuprindere a poziţiilor pentru a acoperi şi articolele incomplete sau nefinite cu condiţia ca acestea să cuprindă caracteristicile esenţiale ale produsului complet sau finit; a doua parte a regulii clasează în aceeaşi poziţie cu articolul montat, articolul complet prezentat în stare demontată sau nemontată;regula 2b extinde cuprinderea poziţiilor care menţionează o singură materie determinată sau a produselor compuse dintr-o materie determinată.

Regula 3. enunţă principiile de clasificare a mărfurilor susceptibile a fi clasificate în mai multe poziţii. Marfa va fi clasificată la poziţia specifică. Bunurile compuse din materii diferite se încadrează după natura articolului care le conferă caracterul esenţial. Dacă nu pot fi clasificate după regulile subsidiare amintite se vor încadra la poziţia cu numărul cel mai mare dintre poziţiile susceptibile a fi luate în considerare.

Regula 4. se aplică mărfurilor care în funcţie de noutatea lor nu sunt reprezentate specific în nici una dintre poziţiile S.A.

Regula 5. reglementează clasarea cutiilor şi a huselor prezentate împreună cu mărfurile cărora le sunt destinate. Tot această regulă rezolvă problema ambalajelor care conţin mărfuri. Această regulă nu se aplică când cutiile şi materialele de înpachetat sunt evident susceptibile utilizării repetate. Ele se vor clasa la iniţiativa fiecărei ţări.

Regula 6. prevede că încadrarea produselor în subpoziţiile unei poziţii tarifare se determină prin respectarea prevederilor acelor subpoziţii şi notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie şi, obligatoriu cu respectarea regulilor prezentate anterior.

Originea produselor este o informaţie esenţială pentru obţinerea unor regimuri comerciale preferenţiale;

În funcţie de origine se determină cuantumul taxelor vamale şi natura formalităţilor vamale;

Menţionarea originii trebuie să figureze pe toate declaraţiile vamale;

Atunci când un produs este rezultatul unor intervenţii productive în mai multe ţări, se consideră originar din ţara în care a suferit ultima transformare substanţială;

Transformarea substanţială se determină prin:Metoda saltului tarifar;Metoda valorii adăugate.

Extinderea Zona de liber schimb; Uniunea vamală; Piaţa comună; Uniunea economică;

Crearea de comerţ - înlocuirea unei surse de furnizare mai puţin avantajoase d.p.d.v al costurilor de producţie cu o sursă mai avantajoasă din acelaşi p.d.v.

Deturnarea de comerţ- substituirea unei surse de furnizarea mai avantajoasă, ca şi costuri de producţie, dar situată în afara grupării integraţioniste cu una mai puţin avantajoasă d.p.d.v. al costurilor dar din interiorul grupării care devine artificial mai eficientă din punct de vedere al preţurilor ca urmare a tratmentului comercial diferenţiat.

Atât crearea cât şi deturnarea de comerţ generează câştiguri pentru participanţi;

Deturnarea de comerţ este preferabilă creării de comerţ pentru ţara care acordă preferinţe comerciale atunci când nu se implică sacrificarea unei producţii industriale interne;

Atât crearea cât şi deturnarea de comerţ pot conduce la creşterea eficienţei economice ca urmare a efectelor pozitive ale economiei de scară

Economia de scară este stimulată prin creşterea dimensiunilor pieţei atât pentru sectoarele productive cât şi pentru fiecare economie în parte care se situa sub optimul productiv înainte de apariţia grupării integraţioniste;

Economiile externe care aveau impact contradictoriu asupra costurilor generale şi specifice ale firmelor sau anumitor sectoare atenuează;

Apare şi se amplifică efectul de polarizare; Apar influenţe asupra volumului şi localizării

investiţiilor; Apar efecte pozitive asupra eficienţei

economice.

Zonele libere; Perimetrele libere; Porturile franco; Antrepozitele vamale( industriale şi de

stocaj; reale şi nominale); Zonele economice speciale.

DefinitiveImportul;Exportul;Introducerea sau scoaterea în din ţară a bunurilor

de către non-comercianţi.• Regimuri suspensiveTranzitul Antrepozitarea vamală,Perfecţionarea activă,Transformarea mărfurilor sub control vamal;Admisia temporară a mărfurilor;Perfecţionarea pasivă a mărfurilor.

Bază de calcul pentru drepturile vamale; Măsură de control al fluxurilor comerciale , instrument de negociere internaţională; Instrument prin care se realizează o statistică

sugestivă de comerţ exterior; Instrument care permite efectuarea calculelor

de eficienţă în cadrul schimburilor comerciale internaţionale

Prezentarea la birourile vamale de frontieră sau interne a mijloacelor de transport, a mărfurilor şi a documentelor însoţitoare;

Controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de transport;

Depunerea declaraţiei vamale şi instituirea depozitului temporar necesar;

Japonia 6,5

Uniunea Europeană

- bunuri industriale 6,4

- produse agricole 16,1

Norvegia 8,1

Canada 7,1

Brazilia 13,7

Chile 11,0

Mexic 16,5

India 32,0

◦După obiectul impuneriiDe importDe exportDe tranzit După scopul impuneriiProtecţionisteFiscale După modul de percepere sau de aplicareAd-valoremSpecifice Mixte După modul de fixare sau de stabilireAutonomeConvenţionalePreferenţialeDe retorsiune

Efecte de producţie; Efecte de consum; Efecte de bunăstare; Efecte asupra raportului de schimb; Efecte asupra balanţelor comercială şi de

plăţi