Dacia Magazin Nr 93

Nr. 93 (anul XI), septembrie 2013DACIA

magazin

1

I. EDITORIAL

REÎNVIEREA DACIEIDacii de pe Columna lui Traian, de la Roma, ne

imploră să le facem dreptate! Şi este foarte bine că mulţidintre compatrioţii noştri înţeleg acest lucru! Asistăm la unfoarte interesant proces naţional, numit “Dacia Revival”,adică reînvierea Daciei. Pornită din oraşul New York, SUA,de către domnul Napoleon Săvescu, împreuna cu o mânăde consângeni inimoşi, mişcarea de reînviere a Daciei ca-pătă de la an la an tot mai mulţi adepţi, ajungând mai pestetot pe planeta noastră. Privim de câţiva ani cu emoţie laMoldova de la stânga Prutului, ea însăşi fiind parte inte-grantă din Dacia de acum două milenii. Anul acesta ne-amluat inima-n dinţi şi am poposit la Chişinău, într-o minicara-vană, după Congresul anual, pentru a susţine aici un sim-pozion dacologic ce şi-a propus să abordeze tematica dela Buzău. După atâtea obstacole, după atâta frământare or-ganizatorică, iată-ne în Chişinău, pentru a inscrie o paginăvibrantă din ceea ce se numeşte, pe drept, reînvierea Dacieiantice. Consider că am reuşit să spargem gheaţa şi că peviitor ne putem întoarce în Chişinău pentru susţinerea unuiîntreg congres. Interesul manifestat de tineri pentru “DaciaRevival” ne îndreptăţeşte să credem că împreună putem să

facem dreptate dacilor de pe Columna lui Traian. Ascultândpoemele recitate de Dumitru Ciobanu, Maricica Ciubara şiMaria Pruteanu am înţeles că tineretul Moldovei de la Estde Prut se regăseşte încet-încet în rădăcinile din care pro-vine, că nu mai poate fi minţit şi amăgit, iar discuţiile despreînfiinţarea mişcării dacologice şi în Chisinau mă fac să credcă într-un viitor nu prea îndepărtat putem să raportam dacilorde pe Columna lui Traian că le este făcută dreptate, dupăatâtea secole de umilinţă amară şi deformare a realităţiloristorice. Dacii n-au pierit, desigur! Noi suntem dacii de astăzi!

Aş dori să mulţumesc din adâncul inimii tuturorcelor ce au trecut Prutul pentru înfăptuirea acestui simpo-zion, deosebit de important în noua ordine geopolitică încare ne aflăm. Personal, vă cuprind pe fiecare în parte cugândurile cele mai nobile şi cu ochii jilavi vă privesc aşacum privesc la Burebista şi Decebal. Iar cu această ocazie,vă rog să-mi permiteţi să proclam nevoia de dreptate pentrunoi, cei vinovaţi de iubire de Neam şi Ţară! Suntem daci şipunctum!

Florin Cârlan, dacul liber, preşedinte al Fundaţiei “Grigore Vieru” din New York

În fiecare an, timp de 14 ani, membrii şi simpati-zanţii Societăţii Internaţionale „Reînvierea Daciei” participăcu entuziasm la cel mai înalt forum care dezbate, cu deplinăresponsabilitate, aspecte deosebite ale străvechiului nostrutrecut dacic.

În vara fierbinte a acestui an, mai precis în zilelede 16, 17 şi 18 august, în străvechiul municipiu Buzău, so-cietatea, condusă cu pasiune de dr. Napoleon Săvescu, adesfăşurat, în condiţii de aleasă reprezentare naţională şiinternaţională, lucrările celui de-al XIV-lea Congres Inter-naţional de Dacologie. La congres au participat peste 300de reprezentanţi din România, Statele Unite, Franţa, Elveţia,Republica Moldova, Italia, Ucraina, Australia. Din New York

au fost prezenţi 13 delegaţi: dr. Napoleon Săvescu: FlorinCârlan, Ion Ştefan, Dimu Lascu, Alexandru Goţea, VirgilCiucă, Marilena Horvath, Lia Lungu, Ion Manta, DoinaMureşan, Nicolae Popa, Flaviu Riţiu, Mariana Terra.

Tema de bază dezbătută a fost „Bogdan Petri -ceicu Hasdeu: Pierit-au dacii?”, în paralel cu alte douăteme incitante: „Misterul Tezaurului de la Pietroasa(Cloşca cu puii de aur)” şi „Dacii în conştiinţa lumii”.

De la început, se cuvine să remarcăm muncaasiduă a domnului Andrei Bănică, directorul congresuluicare, cu mult timp înainte, s-a deplasat la Buzău, a luatlegătura cu oficialităţile de aici şi, împreună, a întocmit pro-gramul care a dus la buna desfăşurare a evenimentelor.

EVENIMENT DACIC ÎN ROMÂNIA

CONGRESUL INTERNAŢIONAL DE DACOLOGIE, la a XIV-a ediţie

16 -18 august 2013, BUZĂU prof. Mariana Terra SUA


magazin

2

În 16 august, dimineaţa, aflaţi în trei autocare mo -derne, delegaţii la congres au plecat din parcarea de laAteneul Român din Bucureşti şi în mai puţin de două ore s-a ajuns la Buzău.

Parcul „Crâng” din centrul oraşului a fost inundatde oameni care i-au primit cu ospitalitate pe membrii soci-etăţii. La intrarea în parc, doi tineri, îmbrăcaţi în costumedacice, au întâmpinat musafirii. Fanfara a intonat Imnul deStat al României, după care au fost audiate şi aplaudatecântece inspirate din istoria măreaţă a dacilor întemeietoride ţară. Acest inspirat moment inaugural a fost posibil princontribuţia locotenent-colonelului Feraru de la „FundaţiaMareşal Averescu”.

În faţa celebrului obelisc din parc, părintele Mileade la „Fundaţia Sfântul Sava” şi domnul Ştefan Davidescu,preşedintele asociaţiei „Origini” din Buzău şi coordonatorulmultiplelor activităţi din aceste zile, au rostit cuvinte caldede bun venit la care dr. Napoleon Săvescu, preşedintele so-cietăţii „Reînvierea Daciei”, a răspuns cu mulţumiri şi cusperanţa că acest congres va adăuga o filă importantă înistoria contemporană a Buzăului şi a întregii mişcări daco-logice, precum şi în sufletul românilor din patrie şi din dias-pora.

S-au făcut numeroase fotografii, iar camerele defilmat au surprins pe peliculă acest moment festiv unic înistoria Buzăului.

După cazare şi după masa servită în elegantulhotel „Pietroasa”, delegaţii la congres au făcut o excursiedocumentară la Arhiepiscopia Buzău, la mănăstireaCiolanu, la tabăra de sculptură şi la Fântâna lui Mihai.

Un gând de mulţumire se cuvine a fi transmis Con-siliului Judeţean Buzău şi primarului oraşului, domnul Con-stantin Boscodeală, care au finanţat substanţial activităţiledacice din urbea lor.

În 17 august, în sala de conferinţe a ConsiliuluiJudeţean Buzău, au fost deschise lucrările congresului.Spicuim din cuvântarea preşedintelui societăţii, dr.Napoleon Săvescu:

«În aceşti 14 ani, câţi autrecut de la începutul dificil dedrum către descifrarea obiectivă aistoriei străvechi a poporuluiromân, am realizat lucruri măreţecu care ne putem mândri. Amreuşit ca, pe baza descoperirilorarheologice şi a noilor dovezi şti-inţifice reieşite din analiza geno-mului uman, să convingem din ceîn ce mai mult că noi suntem ur-maşii vitejilor daci care au impustribut romanilor şi care nu şi-aupărăsit niciodată pământul natal.(...) Gândul meu de mulţumire seîndreaptă spre G. P. Păunescu,Nicolae Spiroiu, G. D. Iscru, MihaiPopescu, Vladimir Brilinski, VioletaBlaga, Marius Sprinceană, AlexStan, Andrei Bănică, Nicolae Nico-

lae şi Mariana Terra, care au dăruit timp şi pricepere pentrusuccesul societăţii „Dacia Revival”. (...) Mişcarea „Reîn-vierea Daciei” desfăşoară şi alte activităţi de larg interes,cum sunt: realizarea de filme documentare inspirate din is-toria străveche a neamului nostru, întruniri periodice alemembrilor societăţii, deplasări instructive la muzee şi înlocuri istorice, precum şi prezentări frecvente în cadrul emi-siunii „Romanian Voice Television” din New York. (...) Deasemenea, pe site-ul www.dacia.org sunt afişate materialerecente despre strămoşii noştri daci, filme istorice, cântece,galerii cu fotografii, aspecte de la congresele de dacologie,toate numerele revistei „Dacia magazin” şi multe altele. (...)Desigur că în aceşti 14 ani au fost - şi, din păcate, mai sunt- glasuri răguşite, răuvoitoare care ne critică, care încearcăsă ne discrediteze şi care, uneori, folosesc metode de atacneelegante, chiar ilegale. Noi răspundem civilizat tuturoracestora prin puterea dovezilor, prin glasul adevărului şicontinuăm să mergem înainte ştiind că, aşa cum spuneacândva marele preşedinte american Abraham Lincoln: „Ade-vărul este, în principiu, cea mai bună soluţie contra calom-niei”. (...)

Permiteţi-mi să aduc mulţumirile mele cele mai căl-duroase personalităţilor municipiului Buzău: Marian Bigiu,preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, ConstantinBoscodeală, primarul oraşului Buzău, Vasile Alecu, subpre-fect, Constantin Coman, profesor şi director al Liceului„Spiru Haret”, dr. Nicolae Ciucă, general de brigadă. Înegală măsură, mulţumirile mele se îndreaptă spre alţiromâni inimoşi, între care se numără părintele Milea, domniiDavidescu, Ciobanu şi Olteanu care s-au constituit într-uncomitet local de iniţiativă şi de sprijin. (...)

Ştim cu toţii că istoria unui popor este cartea sade vizită pe plan naţional şi internaţional. Istoria noastrămilenară, cu faptele de măreţie ale înaintaşilor,cunoaşterea, respectarea şi promovarea a ceea ce a datmai bun poporul nostru, toate alcătuiesc paşaportul nostrude liberă trecere oriunde în lume şi prin care ne facem res -


magazin

3

pectaţi. De aceea, cunoaşterea şi răspândirea istorieistrăvechi a neamului dacic reprezintă o obligaţie morală şio onoare supremă”.»

A urmat prezentarea materialelor, atât în plenulcongresului, dimineaţa, cât şi pe secţiuni, după-amiază.Multe informaţii au fost inedite şi au captat interesul parti -cipanţilor.

În ziua de 18 august, lucrările congresului au con-tinuat pe secţiuni.

Tuturor acelora care au prezentat comunicări încele două zile ale congresului li s-a acordat câte o Diplomăde participare ”pentru contribuţia ştiinţifică la lucrările Con-gresului Internaţional de Dacologie, ediţia a XIV-lea, Buzău,16 – 18 august 2013”.

În foaierul clădirii au fost expuse şi achiziţionatecărţile doctorului Napoleon Săvescu: „Noi nu suntem ur-maşii Romei” şi „Noi, dacii”. De asemenea, au fost procuratecărţi cu tematică istorică şi genetică, precum şi ultima ediţie(dublă) a revistei ”Dacia magazin”.

În jurul orei 12:30 p.m., toţi delegaţii s-au reunit însala de conferinţe a Consiliului Judeţean unde dr. NapoleonSăvescu a rostit cuvântul de închidere. A fost apreciat cafoarte reuşit cel de-al XIV-lea Congres Internaţional de Da-cologie - Buzău 2013, au fost felicitaţi cei care au prezentatlucrări şi a fost anunţată tema congresului din 2014: ”Dacis-mul lui George Coşbuc”.

După prânz, participanţii la congres au vizitat satulPietroasa Mică, la locul în care a fost descoperit „Tezaurulde la Pietroasa (Cloşca cu puii de aur)” şi în satul Năeni, la„Biserica dintr-o piatră”. Primarul comunei a vorbit despre

istoria localităţii şi despre puternicul sentiment dacic al oa-menilor locului. Un grup de elevi, îmbrăcaţi în costumepopu lare, au prezentat un frumos program artistic care a in-clus cântece dacice.

În satul Năeni, prin grija părintelui Milea, delegaţiiau savurat o cină bogată, în stil dacic, servită din străchinide lut ars şi cu tacâmuri de lemn.

În 19 august, un grup de delegaţi s-a deplasat cuautocarul la Chişinău unde, în faţa hotelului „Chişinău”.Aceştia au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare de dr. DorinCucereanu care nu şi-a uitat originea moldovenească, ma -nifestându-şi preţuirea pentru înaintaşii daci.

Românii au participat cu lucrări la SimpozionulDacic, desfăşurat la Biblioteca Oraşului Chişinău, semnsimbolic şi demn de remarcat al interesului şi preţuirii istorieinoastre străvechi de către românii de dincolo de Prut, înciuda piedicilor de tot felul.

Deplasarea la Chişinău, cazarea, mâncarea şirevenirea în Bucureşti au fost coordonate cu responsabili-tate de domnul Nicolae Nicolae.

Aflate sub egida Societăţii Internaţionale „Reîn-vierea Daciei”, toate manifestările ample din luna augustdedicate dacilor de odinioară, de către urmaşii lor, daciizilelor noastre, sunt o elocventă dovadă a transmiterii spi -ritului dacic, din generaţie în generaţie, care a vieţuit tuturorvicisitudinilor vremii şi care a ieşit învingător. Căci a-ţicunoaşte şi a-ţi respecta istoria înseamnă a te cunoaşte cuadevărat pe tine însuţi, a fi mai puternic şi mai mândru demoştenirea transmisă ţie de cei de dinaintea ta, moştenirepe care o vei transmite, la rândul tău, generaţiei viitoare.

Simpozionul dacologic din 20 au-gust 2013 ORGANIZAT LA CHIȘINĂUși-a atins scopul de a sparge și aici gheațatăcerii, privind tematica dacologică, abor-dând teme importante din istoria originiipoporului nostru!

După Congresul al XIV-lea deDacologie care a avut loc anul acesta pe17-18 august la Buzău, un grup de circa30 de vestiți dacologi conduși de dl dr.Napoleon Săvescu, președintele fondatoral Societății Internaționale „ReînviereaDaciei” (cu sediul la New-York) a venit laBi blioteca Națională din Chișinău, unde,

la 20 august, s-a organizat SimpozionulȘtiințific cu aceeași temă.

Când participanții la simpozionsoseau, jurnaliștii deja erau prezenți șii-au întâmpinat cu întrebări.

Dacologi celebri, români vestiți,personalități cu renume mondial au venitla Chișinău, unii dintre ei în costumenaționale de origine dacică, pentru a luaparte la Simpozionul organizat de Bib-lioteca Națională și revista „Cerul Albas-tru” pentru a răspunde astfel invitațiilordacologilor de aici de a nu ne uita nici șipe noi, basarabenii, căci și noi suntem de

PUTERNICI ȘI TRIUMFĂTORI, DACII CU BUCURIE MARE S-AU ÎNTRUNIT LA CHIȘINĂU

DACII AU ÎNVINS ȘI DE DATA ACEASTA!Valentina Găluşcă


magazin

4

proveniență dacică; pentru a avea un prilej de a ne adunaîmpreună, mai compact, discutând și luând parte la dezba-terile științifice privind istoria noastră multimilenară.

La deschiderea festivă a Simpozionului, condusde dl. Napoleon Săvescu împreună cu dl. Iurie Colesnic,președintele Societății Bibliofililor din Republica Moldova,cu o alocuțiune de salut a vorbit Părintele Milea, preot alBisericii Ortodoxe Române, originar din Ocnița (în prezentpreot la Buzău).

„Eu vin de la Soroca. Soroca este pe Nistru. De laNistru pleacă Dacia prin Bucovina, până în Carpații noștri.O Dacie frumoasă, o Dacie Mare… Dacia înseamnă că deaicea suntem…

Să ne păstrăm identitatea națională, dar și limbaca mijloc de comunicare cu Dumnezeu, dar și cu oamenii…

Întotdeauna regii dacilor aveau cu ei un preot, unDeceneu. Cât de importantă este lucrarea acestui preot, câtde importante au fost atâtea sanctuare din Dacia (!!!)…”

După cuvântarea sa de salut, de apreciere și în-curajare a dacologilor, pr. Milea a rostit rugăciunea „Tatălnostru” și a binecuvântat participanții la simpozion.

Apoi a luat cuvântul dl. Alexei Rău, directorul Bi -bliotecii Naționale, din care spicuim: „Distinse doctorNapoleon Săvescu, distinși savanți, dragi prieteni! Este oonoare pentru Biblioteca Națională să găzduiască unasemenea simpozion de o asemenea anvergură, cu o par-ticipare atât de semnificativă, cu oameni aleși ai neamuluinostru românesc! Tema simpozionului „Pierit-au dacii?” esteo temă eternă… Eu îmi amintesc că acum 20 de ani am în-treprins o călătorie la Vilnus, Lituania, fiind invitat la o săr-bătoare a cărții pentru copii. Mi-am amintit atunci de acestarticol al lui Bogdan Petriceicu Hașdeu și de afirmația cădacii au fost extinși până la Baltica. … și a fost să aud cuurechile mele multe cuvinte cunoscute, provenite din limbaromână. Le-am notat și așa am format un caiet întreg…”

Napoleon SĂVESCU, președintele Societății Reîn-vierea Daciei:

„Vreau să mulțumesc doamnei Valentina Gălușcă.Dacă nu era dumneaei, nu știu dacă se putea să ne întâlnimazi aici împreună…

Să vă spun ceva… Am vrut sa fac Congresul alXIV-lea de dacologie aici la Chișinău. Dar bătând la diferiteuși, de la Primar, Președinte… la Ambasadorul RM din SUAdar ușile erau închise.

Și am primit o scrisoare prin internet de la o fetiță,Maria Pruteanu de la Bălți.(...) Vă mulțumesc tuturor că ațivenit la Chișinău ca să spunem și aici, cu voce tare, ade-vărul nostru primordial și anume că: dacii sunt strămoșiinoștri! Iar noi toți împreună formăm o națiune cu un trecutfoarte îndepărtat și GLORIOS. Suntem un popor de fii ai luiDumnezeu. Dacii au avut un Duh PUTERNIC, au venit înlume cu misiunea de a civiliza omenirea… Dumnezeu săne ajute la acest simpozion în dezvăluirea adevărurilor im-portante din istoria noastră!”

Mirat că la simpozion au venit prea puțini istoricide la Academie, mult respectatul academician Petru Soltana spus: „Draga doctore Napoleon Săvescu, onorați partici-panți la acest simpozion, eu sunt transnistrean și am dreptulsă spun mai multe cuvinte decât două. Sunt cam mirat delipsa unor istorici!!! Ştiu că istoricii de la Politehnică orga-nizează simpozioane…, unde-s ei? Nemaivorbind de cei dela Academie! Unde sunt istoricii de acolo?”

În continuare dl. academician a spus că dacii aulocuit și dincolo de Nistru, până la Nipru. Iar la Nord s-auextins până la Marea Baltică. Chiar și denumirea acesteimări denotă prezență strămoșilor noștri care a numit-omarea baltă.

Academicianul Petru Soltan a mai menționat cămulte popoare provin de la daci, că însuşi Papa Ioan Paulal II-lea provine dintr-o localitate în care locuiesc valahi emi -granți, adică o colonie de proveniență dacică.

Datorită prietenilor noștri de la editura „Bacovia”,au fost publicate patru cărți. E vorba de munca lui pe carea depus-o pe parcursul întregii vieți. La Salonul de carte deanul acesta va fi premiera cărții „Drumul spre Kogaion sauMagistralele Spirituale ale Civilizației Dacice”… Mulțumesctuturor prietenilor!”

Simpozionul dacologic de la Chişinău a primitreacţii pozitive şi în mass-media moldovenească, dorin -du-ne astfel ca această iniţiativă să nu rămână singura!


magazin

5

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

DE LA UN ACROSTIH DACIC, LA UN ACROSTIHAR MODERN

Dr. H.C. Iurie Colesnic,Maestru al Literaturii

Dacă există genuri literare uitate aproape cudesăvârşire, acrostihul este unul dintre ele.

Cunoscut încă din antichitate ca formă şi formulăa unei poezii fixe, el a devenit într-o perioadă foarte popular,fiindcă cerea un deosebit meşteşug al tehnicii poetice şi oîndemânare neordinară în îmbinarea cuvintelor potrivite.Era poezia care, din primele rânduri, mai bine zis din primaliteră a fiecărui rând, compunea pe verticală un cuvânt orio frază-cheie.

De fapt, traducerea din limba greacă a cuvântuluiAcrostih, înseamnă: acro – de sus, de la margine, şi stih –vers, poezie.

Vechimea istorică a acestei formule poetice sepierde în negura vremii. Astfel, de exemplu, în cartea dr.Napoleon Săvescu Noi nu suntem urmaşii Romei (Bu-cureşti, 1999), la pagina 41 este reprodus un acrostih foarteinteresant: „Şi nu pot să nu amintesc şi rugăciunea uneifemei gete, Zalmoxiene, găsită pe o piatră de marmură laTomis, conţinând un… ACROSTIH…, dovedind încă o datămarele rafinament atins de geto-daci (după A. Bucurescu).

AYRELIA I STRĂLUCITOAREBENERIA I CURATĂSYM FORO I MĂREAŢĂ DOAMNĂSYN DIO I SUNT CREDINCIOASĂSYN ZE SASE TRI I SUNT CU TREI DE ŞASEKAI TETHI GATRI I DAR ATÂT TE ROGAYRIS NONAM I CÂNDVA SĂ MĂ AJUŢINIASCHARIAN I SĂ RENASC

Citind primele litere, apare „ABSSS K-AN”: „Cu666 de ani”, acesta fiind semnul la care se închinau cei în-torşi la adevărata religie, semn ce se purta pe mâna dreaptăsau pe frunte”.

În Rusia această formulă poetică a fost foarterăspândită în sec. XVII-XVIII printre călugării poeţi, adepţiai patriarhului Nicon.

Mitropolitul Dosoftei (1624-1693), cel mai impor-

tant poet al Moldovei medievale, a scris în latină Acrostihulsibelin.

Două acrostihuri a scris poetul Gheorghe Păun(1848 - 1875)

Primul acrostih tipărit în literatura moldoveneascăa apărut abia în 1726, în cartea Antologhion, în care unanonim face o dedicaţie domnitorului Mihail Racoviţă (1705-1729), acrostih pe care poetul Nicolae Dabija îl include înAntologia poeziei vechi moldoveneşti (Chişinău, 1987):

Mare încuviinţata vâlfa şi lauda creştineascăIvitu-s-au oarecând credinciosului stăpânitor cerească. Harului cel de sus a pre înfiinţatei dumnezeiri cereşti, A căruia vrednici s-au aflat vechii Racoviţeşti.Inema curată către pământu-ş(i) arătară,Luminat nume fiilor săi în vechi câştigară.Râvnă mare spre întărirea herbului acestuia şi mărie-sa au apărat,A căruia vrednic stăpânitor dreapta celui de sus l-au încoronat. Cu biruinţă şi certare pre ai săi nepriiatini de tot să-i

smerească O, Dumnezeu sfinte, purure întăreşte-l ca să oblăduiască.Voevozii cei cereşti asemănat fiind numit,Ţară-şi patron să fie totdeauna neclătit…

Un poet care a insistat mult în scrierea acrosti-hurilor a fost Costache Conachi (14.09.1778 – 04.02.1849).Acrostihurile lui (având un titlu generic Nume) se aseamănămai degrabă cu nişte exerciţii de versificare corectă în careurmează a fi redate anumite nume de femei. Probabil, au-torul se gândea că aceste acrostihuri pot avea o între-buinţare practică, cu diverse ocazii omagiale, pentrudoamnele care purtau acest nume. Remarcăm faptul că elfoloseşte diferite tipuri de versificare pentru a da o doză deoriginalitate acrostihurilor sale. Din volumul Poeziamoldovenească modernă la începuturile ei (Chişinău,1977), îngrijit de cercetătorul Efim Levit, am spicuit o mostrăde acrostih:


magazin

6

Când să fi adunatLacrimile ce-am vărsat,Din ceasul ce te-am iubit,

Ai vedea curgând părăuPe ticălos pieptul meu,Ce pătimeşte cumplit.

Suspinuri de-aş număraDe câte ori ai ofta,Numai la tine gândind;

Ai vedea un foc aprins,Ce se hrăneşte cu plânsŞi să întarâtă oftând.

Numai inimioara taNu se poate înduplecaSă mă mânghie măcar

După atâta oftat,Cu care te-am supărat,Fără să cunosc vreun har.

Răsplătire vei luaLa neîndurarea taÎntr-un ceas de mii de ori,

Atunci când te-oi judeca,Chiar di pi inima ta,Căci ai vrut să mă omori.

Costache Conachi, dincolo de poetul liric şi erotic,rămâne în literatura noastră versificatorul care a propagatun gen atât de specific – acrostihul, păstrând flacăra tradiţieipentru alte generaţii.

La fel ca Gheorghe Păun (04.1848— 19.08.1875),actor şi poet basarabean de la care a rămas un caiet cu166 de poezii, avea printre ele şi două acrostihuri.

În Evul Mediu, sau în sec. al XIX-lea, rar poet nuîncerca să facă un acrostih, dar toţi se convingeau de faptulcă, pentru a reuşi în această grea specie a poeziei, trebuiesă ai un bagaj deosebit de cuvinte şi un simţ ales al ritmului,căci tradiţionalele picioare de vers – iambul şi horeul – eraunişte condiţii suplimentare faţă de condiţia de bază, aceeade a obţine fraza-cheie. Virtuozitatea poetică a fost adusăpână la formula rezolvării unor integrame. Mai târziu, poeţiiau preferat să abandoneze acrostihul şi să utilizeze versulliber, sau versul alb, adică lipsit de rimă.

Acrostihul nu este o poezie atât de nevinovată pecât se pare. Ea era utilizată de codificatorii militari pentru atransmite mesaje secrete agenţilor. Acelaşi fel de poezieputea să conţină un mesaj secret pentru o doamnă sau unstrigăt de revoltă împotriva unui regim despotic.

În anii ’80 ai secolului XX, Chişinăul a cunoscut unmare scandal. Poetul Gheorghe Cutasevici a scris unacrostih care se numea Patria mea, iar pe verticală se citea

România. Cenzura nu a observat subtilităţile şi cartea a fostdată la tipar. La ultima lectură, când tirajul era deja tipărit şicenzorul deja semnase bunul de tipar, un redactor vigilenta descifrat acrostihul. A fost informată conducerea RSSM,cartea a fost dată la topit, autorul concediat şi persecutatani în şir.

În istorie, acesta nu este unicul caz când o poeziete poate duce la un pas de eşafod, pur şi simplu acrostihulo poate face mai repede ca alte genuri.

Compozitorul Constantin Rusnac, deprins să jon-gleze cu cele şapte note, ca să obţină melodii feerice, aconsiderat că acrostihul este genul care i se potriveşte deminune, că este poezia uitată pe nedrept şi că acest fel deversificare are dreptul la viaţă. Totul a început de la câtevaode, dedicate unor personalităţi, îndeosebi din lumea cul-turii, dar ca ele să nu fie simple dedicaţii, le-a făcut subforma unor acrostihuri.

Pentru a încropi un acrostih e nevoie să cunoştinu numai omul căruia i-l dedici, ci şi opera şi calităţile luipersonale. E ca şi cum ai purcede la alcătuirea unui portret-robot, dar în care prevalează nu atât calităţile fizice, cât celespirituale, sufleteşti.

Jocul cu poezia s-a transformat într-o muncă foarteserioasă de cercetare, de descoperire şi cunoaştere, aşspune chiar într-o obsesie poetică, extrem de frumoasă.

Munca sisifică a lui Constantin Rusnac nu s-a li -mitat la obţinerea efectului unui simplu acrostih, cum l-amdenumit noi, acrostih primar; el a realizat acrostihuri degradul II, de gradul III şi de gradul IV, adică o versificare înmai multe straturi. Mai mult decât atât, în premieră absolută,el ne propune acrostihuri mixte şi paralele (vezi Ion Druţă,Gheorghe Vodă, Mircea Cărtărescu ş.a.). În felul acesta,poezia deja uitată a acrostihului a căpătat, nu pur şi simpludreptul la revenire, ci a obţinut brevet de inovaţie.

Pentru a reuşi în această formulă delicată, autorulnostru a mai făcut o mişcare interesantă, neordinară,portretizând prin opera propriu-zisă a autorilor cărora li sededică acrostihuri, iar pentru aceasta nu este suficient săciteşti bibliografia operei, este necesar să cunoşti opera însine, să vezi ticurile poetice, cuvintele preferate, accentelecele mai folosite, şi din aceste elemente să clădeşti o imag-ine. Iar imaginea să aibă nu numai ritm şi nu numai rimă, cişi condiţia fundamentală: verticala trebuie să scoată laiveală numele personajului căruia i se dedică.

Sublimarea operei s-a făcut atât de fin, încât amimpresia că aceste acrostihuri ar trebui să stea la baza unorstudii critice foarte serioase. Pentru prima oară, ConstantinRusnac descoperă la unii autori faţete nebănuite sau neob-servate de critică. E ca şi cum ar da un nou impuls re-descoperirii literare şi artistice a personalităţilor care aunimerit sub lupa lui meticuloasă.


magazin

7

DEX (Dicţionarul EXplicativ al limbii române)

DICŢIONAR AL DEZNAŢIONALIZĂRIILIMBII ROMÂNE

(I)Valeriu Popovici-Ursu

Capitolul 1CUVÂNT DE ÎNCEPUT

Înainte de a intra în subiectul lucrării, consi -derăm util a da câteva lămuriri cititorului, deoarecenu toată lumea este la curent cu conţinutul Dicţiona -r-ului Explicativ al limbii române – DEX.

DEX este utilizat în special de scriitori, care,dând la tipar anumite texte, verifică corectitudineaînsemnătăţii unui cuvânt, iar uneori chiar ortografia.

Întocmitorii dicţionarului, fără să admită cădicţionarul este un dicţionar etimologic, la sfârşitulcuvintelor, totuşi, indică şi etimologia cuvintelor,asumându-şi prin aceasta şi responsibilitatea prove-nienţei cuvintelor limbii române.

Aprofundând cercetările în privinţa ade-văratei obârşii a poporului nostru şi a limbii noastre,cât şi originea şi stadiul de civilizaţie a popoarelor dela care ni se atribuie cuvintele din DEX, ne-am datseama că neatribuirea adevăratei origini a niciunuicuvânt de provenienţă autohtonă românească estepură inepţie.

Nu acuzăm pe întocmitorii dicţionarului –

care sunt funcţionari ai statului – ci pe conducătoriilucrării care au impus directiva pentru realizarea lui.

Reiese că metoda folosită a fost, după cumurmează.

În primul rând, s-au consultat dicţionarele la-tine pentru cuvintele care corespund în română. Dacăacesta nu există în latină, s-a căutat în dicţionarelestrăine: bulgar, maghiar, sârb, croat, albanez, grec, slo-vac, sloven, ceh, polonez, turc, rus sau „slav”!Bineînţeles, pentru cuvintele necolocviale s-a căutatşi în alte dicţionare europene, mai ales termeni me -dicali, tehnici etc.

Dacă nici în aceste dicţionare nu se găseştecuvântul românesc, s-a scris Et. nec., adică etimologienecunoscută. S-au mai utilizat la unele cuvinte şiPop.= popular sau Reg. = regionalism!, fără a se pre-ciza care regiune, când se ştie că în toată România şiRepublica Moldova se vorbeşte aceeaşi limbă. Oare,admiţându-se că este un cuvânt popular sau re-gional, sau având origine necunoscută, nu trebuiaadmis ca având origine română? De ce atâta obsti-nenţă în a admite că noi, românii, avem cuvintemoştenite de la strămoşii noştri îndepărtaţi? Sun-

Mult e dulce şi frumoasăLimba ce-o vorbim,

Altă limbă armonioasă,Ca ea nu găsim.

Limba română e o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur, pe când eapare a nu fi dat nimănui nimica. Dar metalul aur ea l-a tipărit în tiparul ei propriu şi e azi al ei pentru căpoartă efigia ei neschimbată chiar. A o dezbrăca de averile pe care economia şi chibzuinţa le-a adunat în miide ani, însemnează a o face din împărăteasă, cerşitoare.

Patriotismul nu este iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire deţară. (ziarul ,,Timpul”, 22 iulie 1880)

Politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind substituirea elementului român prinscursuri din toate unghiurile lumii. (ziarul ,,Timpul”, 5 decembrie 1882)

Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce tulbură societatea, de elementele ce împiedică re-dobândirea echilibrului pierdut şi să le combatem cu curaj şi străduinţă. (ziarul ,,Timpul”, 4 ianuarie 1881)

Istoria îşi are logica ei proprie: niciun neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg,corupt şi mincinos. (ziarul ,,Timpul”, 5 decembrie 1882)

Mihai Eminescu


magazin

8

tem unicul popor din Europa, şi poate din întreagalume, care acceptăm fără să reacţionăm cu vehe-menţă, la discreditarea limbii noastre multimi-lenare. Ruşine nouă!

Pentru a combate atribuirea falsă a originiiunor cuvinte româneşti din DEX, vom expune maiîntâi adevărata obârşie a poporului român, ascunsă de„ştiinţificii” oficiali, cât şi comentarii ale unor perso -nalităţi din trecut şi din prezent despre adevăraţii stră-moşi ai românilor. De asemenea, aprecieri din trecutşi recente referitoare la limba noastră, culminând cuadevăruri care ne sunt revelate din Biblioteca se-cretă a Vaticanului.

Capitolul 2ADEVĂRUL ISTORIC AL OBÂRŞIEIPOPORULUI ROMÂN ŞI AL LIMBII

ROMÂNEŞTI

După cronicile vechi domneşti din ŢărileRomâneşti, pisanii şi acte de danie ale domnitorilorşi înalţilor prelaţi, între secolele XIV – XVIII in-clusiv, semnalarea anului se făcea având ca punctde plecare anul 5.508 î.Hr.

Semnificaţia anului 5.508 î.Hr. este anulmorţii zeului suprem al Hiperboreilor, Zalmoxis –al cărui simulacru (reprezentare figurativă) se aflăpe Muntele Omu - Zeul Moş la români, care nu

este altul decât Saturnus-Senex. Acest zeu supremnu poate fi decît Regele Lumii – stăpânul absolutal marelui Centru Spiritual care a subzistat înDacia.1

Toate descoperirile arheologice din ţara noas-tră, şi din teritoriile unde au locuit strămoşii noştri,consfinţesc existenţa unei culturi avansate, înainteaaltor culturi europene, cum ar fi cea greacă sau ro-mană.

Mulţi scriitori români, mai ales după anul1989, au combătut utopica teză a romanizării stră-moşilor noştri şi pierderea limbii noastre multimi-lenare, însă „ştiinţificii” oficiali n-au vrut să ţinăseamă.

Dr. Nestor Vornicescu, în lucrarea „Primelescrieri în literatura noastră din sec. IV-XVI”, trateazăepoca din sec. IV – VI prezentând activitatea literarăa unor talentate personalităţi ca: Aethicus Histricus,Tiotim al Tomisului, Ioan Cassianul, Ioan Ma -xenţiu, Dionisie Exegetul, Niceta Remesianul şiconsideră operele literare ale acestora ca reprezentând„întâiul capitol de istorie literară în cultura scrisăromânească”.

Filozoful şi geograful daco-român AeticusHistricus (Dunăreanul), născut pe la anul 370 înregiunea antică Dinogetia aflată în nordul Dobrogei,în urma unei expediţii în jurul globului, a scris o lu-crare fundamentală, intitulată „Cosmographia” în

Sfinxul de pe Muntele Omul-Bucegi, reprezentând pe Zeul-Moş, c. 5.590 î.Hr.- 5.508 î. Hr., primulconducător politic şi religios al stămoşilor noştri


magazin

9

limba sa natală daco-românească, limbă conside -rată sacră.

La cererea unor învăţaţi europeni, această lu-crare a fost tradusă de autor în limba latină cultă ro-mană, adaptând, introducând cu lejeritate multecuvinte din limba sa natală, în special acele cuvintemoştenite de români de la strămoşii lui autohtoni,geto-daci, cuvinte care nu se foloseau în latina ro-mană ca: mos/moş, murg/mugră ş.a.

De o deosebită importanţă istorică este faptulcă Aethicus Dunăreanul a scris mai întâi opera înlimba sa natală, daco-românească, pe care apoi, încondiţiile folosirii latinei culte în întregul Imperiuroman, el, Aethicus, a transcris-o şi în această limbăde circulaţie transnaţională, deşi avem dovezi că şilimba daco-românească era cunoscută, dar mai alesvorbită într-o mare parte a continentului nostru.2

Cosmografia lui Aethicus are o valoare ex-cepţională pentru noi, românii, întrucât ea atestăfolosirea în vorbire şi în scris încă din sec. IV pre-cum şi în cele următoare, a limbii strămoşilornoştri şi reproduce alfabetul daco-getic utilizat deromâni în secolele IV-V d.Hr., compus din 23 delitere, între care şapte reprezentând sistemul va -loric al limbii daco-româneşti care o individua -lizează net în raport cu celelalte zece limbi„romanice”: A - E - I (Î) - O - Ă - Â - U.

Un alt document, de dată recentă, spul-beră şi el utopica teză a romanizării strămoşilornoştri geto-daci. În anul 2012 a fost publicat studiulde paleogenetică realizat în Germania de domnulprofesor universitar dr. dr. Alexander Rodewald, di-rectorul Institutului de Biologie Umană şi Antropolo-gie al Universităţii din Hamburg cu aportul doamneidr. Georgeta Cardoş, cercetătoare ştiinţifică, bi-ologă, specialistă în genetică3

Paleogenetica reprezintă compararea gene -tică a unor rămăşiţe osoase ale unei populaţii vechicu situaţia genetică a populaţiei actuale. Concluziilestudiului comparativ între genele populaţiei antice şiale celei actuale din ţara noastră sunt următoarele:

- Între actuala populaţie a României şipopulaţiile care au trăit pe teritoriul acestei ţăriacum 2.500-5.000 de ani există o clară înrudire ge-netică, ceea ce probează continuitatea incontesta-bilă a poporului român pe aceste meleaguri.

- Actuala populaţie a României se în-rudeşte genetic în special cu populaţiile Greciei şiBulgariei, care s-au dezvoltat într-un spaţiu locuit destrămoşii noştri geto-daci, şi doar într-o mică măsurăcu populaţia italiană.

- S-a mai dovedit că o parte dintre italieni,

în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiţigenetic cu populaţiile vechi care au trăit în ArculCarpatic acum 2.500-5.000 de ani.

- Faptul că de la mijlocul Italiei în jos com-paraţia etnogenezei nu arată o înrudire apropiată,rezultă că populaţia de la mijlocul Italiei în jos s-aamestecat încă de la începutul Imperiului roman cusclavii aduşi din întregul imperiu, iar invaziile ulte-rioare căderii Imperiului roman de Apus (476 d.Hr.)au contribuit la amestecul de populaţii. „Ştiinţificilor”oficiali le recomandăm citirea cărţii lui Titus Livius,istoric latin (59 î.Hr.-17 d.Hr), care, în cartea sa Istoriaromană – Fondarea Romei, explică din ce s-a formatşi cu cine s-a format Roma în anul 753 î. Hr.! 4

Studiul privind paleogeneza mai multorpopu laţii europene corespunde cu adevărul istoricprivind migrările populaţiilor europene din SpaţiulCarpatic. În lucrarea „The Cambridge History ofIndia”5 editată în şase volume, în vol. 1, p.71 scrie că:„din Spaţiul Carpatic au plecat indo-persanii, grecii,ita lioţii, celţii, germanii etc., fapt confirmat şi derezultatele studiilor genetice actuale.

O altă mărturie de dată recentă, care atestă că„strămoşii noştri n-au fost romanizaţi şi că limba stră-moşilor noştri a fost premergătoare limbii italioţilor”,ne-a fost furnizată de fostul consilier al Papei IoanPaul al II-lea, dl. Miceal Ledwrith.6 Personalitateştiinţifică, domnia sa a fost decan al Sf. Petru Dioces-can College din Wexford–Irlanda, fost preşedinte alConferinţei şefilor de universităţi irlandeze şi fostmembru al Biroului de Conducere al Conferinţei Rec-torilor Universităţilor Europene (C.R.E.). Într-un in-terviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, lasfârşitul anului 2012, dl. Miceal Ledwrith a făcut odeclaraţie şocantă pentru unii, dar totodată revela-toare:

„Chiar dacă se ştie că latina este limba ofi-cială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiu-lui Roman, iar limba română este o limbă latină,mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau pre-cursoarea sa, vine din locul din care se trage limbalatină. Şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limbaromână este o limbă latină, ci mai degrabă limba la -tină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-isalut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, dinBucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehiculminunat al lumii occidentale (limba latină).”

Oare această declaraţie făcută acum câtevaluni de o personalitate occidentală, care nu avea in-terese personale în România, să aibă legătură şi cufaptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus cu ocaziavizitei în ţara noastră din anul 1999 că: România este


magazin

10

„Grădina Maicii Domnului”. Ce ştiu cei de la Vatican iar noi nu ştim? Ce

documente secrete se ascund în arhivele secrete aleVaticanului? Adevărul este că la Vatican se găsescdocumente secrete care numai cu acordul Papei se potconsulta. Este posibil că Papa i-a destăinuit consilieru-lui său adevărul despre limba strămoşilor noştri, saucă i-a dat permisiunea să consulte documentele secreteale Vaticanului. Părerea noastră este că Papa Paul II,consultând documentele secrete ale Vaticanului şiaflând civilizaţia înaintată a strămoşilor noştri, a pro-gramat vizita în ţara noastră special pentru a ocunoaşte mai bine şi a se convinge la faţa locului deadevărata ţară HAVILA din Biblie.

Din cele expuse mai sus, rezultă clar continu-itatea locuirii poporului român în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, indiferent de denumirile care ne-aufost date de-a lungul preistoriei, pelasgi, hiperborei,

geţi, daci, sciţi, sarmaţi etc. – şi, ca urmare, şi con-tinuitatea limbii lor multimilenare.

—————————1. Valeriu D. Popovici-Ursu, ,,Adevarăta obârşie apoporului român” Ed. GEDO Cluj, 2012, p.21-28.2. Dr. Nestor Vornicesu, Aeticus, Editura Mitropoliei Olte-niei, Craiova, 1986, vezi şi cartea Istoria adevărului istoric,vol. II a Prof. dr. Augustin Deac, Ed. Tentant, Giurgiu-2001, p. 44-45.3. Studiu extras din cartea Spiritul dacic renaşte de DanielRoxin, Ed. Vidia, vezi şi http://danielroxin.blgspot.ro/2013/01/studiul-de-paleogenetica-care-bulversat.html4. Tite – Live Histoire romaine La fondation de Rome, (AbUrbe Condita Libri) Les Belles Lettres, 2002, Livre pre-mier, p.9-2035. Rapson, E.J. (edited by) The Cambridge History ofIndia, Cambridge, at the University Press, 1922, 6 vol.,vol.1, p. 71

Simbolistica dacică în heraldica Armatei României - Divizia 2 Infanterie „Getica” -

Locotenent-colonel Romeo Feraru Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”

Existenţa unei civilizaţii materiale şi spirituale înflo-ritoare a avut o însemnătate importantă în făurirea unei ca-pacităţi de apărare a Daciei, încă de pe vremea lui Dromihete,învingătorul lui Lisimah, înainte de crearea primului stat daccentralizat realizat de Burebista. Vestiţi în lumea antică pentruvitejia şi spiritul de sacrificiu pe care îl manifestau în războaie,geto-dacii reprezintă punctul prim al unor milenii de luptă pen-tru apărarea fiinţei naţionale a României.

Ştiinţa heraldicii, componentă importantă a istoriei,s-a dezvoltat la noi începând cu secolul al XIX-lea, devenind,în timp, o disciplină riguroasă, pătrunsă, încă de la creareaoştirii pământene (1830), în flamurile de luptă ale armatei.

Astăzi, activitatea de heraldică în Armata Româ-niei se desfăşoară sub patronajul ministrului Apărării Naţio-nale, în acest sens fiind constituită comisia de specialitate,compusă din reprezentanţi ai structurilor militare cu puterede decizie, care analizează şi avizează orice proiect pentruinstituirea şi utilizarea însemnelor, obiectelor heraldice şi adenumirilor onorifice.

Denumirile onorifice pot fi nume de personalităţimilitare sau civile (Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdi-nand I”, Fregata „Regina Maria”, Brigada de Informaţii Mili-tare „Mareşal Alexandru Averescu”, Brigada 8 LAROM

„Alexandru Ioan Cuza”, Regimentul 52 Artilerie Mixtă „Ge-neral Alexandru Tell”, Batalionul 3 Geniu „General Constan-tin Poenaru”), localităţi sau zone geografice (Brigada 18Mecanizată „Banat”, Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”,Baza 3 Logistică Teritorială „Marea Neagră”, Centrul 88Mentenanţă „Ardealul”, Batalionul 620 Operaţii Speciale„Băneasa - Otopeni”, Batalionul 812 Infanterie „Bistriţa” ),evenimente naţionale militare sau nemilitare (Brigada 282Infanterie Mecanizată „Unirea Principatelor” ş.a.).

O categorie aparte de denumiri onorifice o repre-zintă cele cu rezonanţă istorică. În continuare le vom selectanumai pe cele cu tematică dacică: Divizia 1 Infanterie „Da-cica”, Divizia 2 Infanterie „Getica”, nume de personalităţi(Centrul de Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică „De-cebal”, Batalionul 313 Cercetare „Burebista”, Batalionul 53Geniu „Scorilo”), localităţi sau cetăţi dacice (Brigada 2 Vâ-nători de Munte „Sarmizegetusa”, Brigada 1 Mecanizată„Argedava”, Baza 3 Logistică „Zargidava” şi Batalionul 200Sprijin „Istriţa”1.

Însemnele heraldice militare care se instituie şi seutilizează în armată constituie mijloace de identificare şi par-ticularizare ale structurilor militare, reprezentând, prin sim-bolistica lor, elemente de continuitate a tradiţiilor militare.


magazin

11

Însemnul heraldic poate fi materializat în obiecteconfecţionate din orice material, poate fi reprodus în culori,în alb-negru, prin conturare sau prin imprimare pe diferiteobiecte. Acesta poate fi reprodus, în totalitate sau parţial,pe steagul de identificare, ecusonul de mânecă, fanion, in-signă, plachetă, medalie şi monedă. Acestea pot fi expuseîn săli de tradiţii, cluburi, se pot purta la ţinuta militară, pot fioferite personalului cu merite deosebite în activitate şi celorcare trec în rezervă, sau ca material de reprezentare în re-laţiile cu partenerii militari sau civili din ţară sau străinătate.

Însemnul heraldic al Diviziei 2 Infanterie „Getica”,mare unitate din compunerea forţelor terestre române, con-tinuatoarea tradiţiilor de luptă ale Armatei a 2-a, are ca fi-gură centrală acvila de aur cu capul spre dreapta şi aripiledeschise, cu ciocul şi ghearele roşii, unghii negre, ţinând încioc o cruce ortodoxă din aur. În gheare acvila ţine „fulgerelelui Zeus”, albastre, care simbolizează siguranţa socială ge -nerată de putere şi curaj. Pe pieptul acesteia este înseratun scut de nivel divizie, în fundalul căruia se regăsescformele de relief cuprinse în zona de responsabilitate a mariiunităţi, „de la izvoarele Sucevei până la Marea Neagră”. Înlupta corp la corp - teribilă atunci ca şi acum – dacii mânui-esc arme pe cât de simple, pe atât de temute: pumnalul,cuţitul de bronz, cosorul sau secera, sabia curbă, toporulsau securea, ghioaga sau măciuca şi, la nevoie, suliţa2.Săbiile erau drepte şi curbe, cu dimensiuni, cele drepte,având lungimea de până la 0,89 m (din care lama 0,76 m.),altele asemănătoare cu gladiul roman şi, în fine, cele înru-dite cu modelul celtic. Săbiile curbe (falces – coase), aveaulama îngustă, ascuţită pe partea concavă. Ele erau atât despecifice, încât la Sarmizegetusa, pe un bloc de marmură,numele legiunii IIII Flavia Felix, însărcinată cu paza fostei

capitale a Daciei, înfăţişa două săbiicurbe pentru literele FF şi patru pumnale drepte pentru cifraIIII3. Din acest arsenal s-au ales, pentru partea superioarăa scutului heraldic, falx-ul şi sabia de tip Akinakes, precumşi principalul mijloc de apărare, cunoscutul scut geto-dacic.Cele două arme încrucişate reprezintă dârzenia strămoşilorgeto-daci în apărarea pământului strămoşesc. Sabia aki-nakes, caracterizată prin garda sub formă de inimă, de cu-loare roşie, relevă vitejia, spiritul de sacrificiu şi credinţa înviaţa după moarte. Scutul are în interior, reprezentatestilizat, Soarele, geto-dacii fiind adepţii cultului acestuia, şipatru spirale simbolizând continuitatea vieţii, ei consi -derându-se nemuritori. Cifra 2, reprezintă continuitateastructurilor care au funcţionat în a doua garnizoană a ţării,Buzăul, (Armata a 2-a, Comandamentul 2 Operaţional În-trunit) şi este încadrată de o cunună de lauri şi frunze destejar, din aur, amintind de victoriile obţinute pe câmpurilede luptă şi continuitatea tradiţilor poporului român.

Elemente cuprinse în însemnele heraldice aleunităţilor militare având simbolistică geto-dacică au pututintra şi în istoria antică universală prin faptul că, în secoleleII-III e.n., vreo 12 trupe recrutate din daci au împânzit Im-periul Roman, începând din Cappadocia, până în Syria, dela limesul britanic, unde arheologii au descoperit şi antro-ponimul Decibalus, până în Panonia şi Moesia inferior4._________________1 http://www.mapn.ro/fotodb/Heraldica2 Colonel Gheorghe Romanescu, Oastea română de-a lungulveacurilor, Editura Militară, 1976, p. 12.3 Istoria militară a poporului român, Vol. I, Editura Militară, 1984,p. 99-1014 D. Protase, Autohtonii în Dacia, Vol. I, Editura Ştiinţifică şi En-ciclopedică, 1980, p. 197-199


magazin

12

Prea s-a trecut şi se trece uşor peste faptul căBabele se află alături de Sfinxul din Bucegi formând,de fapt, un singur ansamblu, care se cere a fi interpre-tat în unitatea sa.

Prea s-a trecut şi se trece uşor peste faptul căBabele şi Sfinxul din Bucegi nu puteau fi realizate alt -fel decât prin truda susţinută de un foarte mare crez.Prea am înlocuit acest crez cu ideea simplistă căansamblul Sfinxul-Babele ar fi apărut datorităefectelor produse de ger şi de vânt asupra unor men-hire, pe care tot vântul le va fi aşezat pe platoulBucegilor. Noroc cu Daniel Ruzo, care, în anul 1968,n-a ezitat să declare: „Am cercetat munţii din cincicontinente, dar în Carpaţi am găsit monumente unicedovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţiemăreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţiicunoscute astăzi.” (http://www.enational.ro/dez-valuiri/romania-mea/geografia-sacra-a-romaniei-71672.html/)

Aşadar, avem de-a face nu cu ecourile, ci cucentrul celei mai vechi civilizaţii, acea civilizaţie carea întemeiat Tradiţia Primordială. Anticipare fericită,pe care Marjia Gimbutas a confirmat-o după mai puţinde zece ani, atunci când a dovedit că zona noastrăcarpato-danubiano-pontică reprezintă vatra băşti-naşilor Europei. Una lângă alta, cele două concluziireactualizează statutul nostru de AXIS MUNDI, carene-a fost recunoscut, explicit, de civilizaţiile anti-chităţii.

Pentru acelaşi statut pledează şi StindardulDacic, al cărui cap de lup justifică alcătuirea sta -tuetelor cu cap de lup din civilizaţia Vinça (5500-5000î.Cr.), dar şi capul de lup al Sfântului Cristofor diniconografia creştină, chipuri concepute ca expresieplastică a unui crez religios ce domină uriaşul arc detimp de peste şapte milenii, din arhaica eră precreştinăpână în vremea creştinismului de astăzi.

Cu multimilenarul său rol religios, amplu ilustratîn toate epocile şi unanim recunoscut astăzi, Stindar-dul Dacic, numit şi Dragonul Dacic, se dovedeşte a fihieroglifa sacră de întemeiere a Tradiţiei Primordiale,aşa cum am demonstrat prin decodificarea pe care amrealizat-o în premieră absolută (ziarul Curentul din23-24 ianuarie 1999, p. 24). Această hieroglifă sacrăredă sintagma teonimică arhetipală Volco-Blac, iar

multele sale variante, de la germanicul Wer-Wulf, lavedicul Vrcolanca etc., s-au răspândit în lume, dupăvoinţa Celui Prea Înalt (Deuteronomul 32, 8-9). Pe seama arhetipalului nume sacru Volco-Blac,redat prin hieroglifa Dragonul Dacic, devenit Dra -gonul lumii, s-au format, atât nume de zei, cât şi con-cepte pentru instituţia conducătorului sau nume pentruconducătorii de neamuri. Între numele de zei astfel formate, trebuie inclusşi controversatul nume al zeului Gebeleizis, consi -derat de Victor Kernbach zeu de vârstă neolitică, chiarpreneolitică. Este bine cunoscut faptul că în opoziţiecu cei care au citit Gebeleizis în manuscrisul luiHerodot, au fost şi dintre cei care au citit Nebeleisisacelaşi înscris. De fapt, au greşit şi unii şi alţii, întrucâtdiscutabila iniţială trebuia citită V sau B, aşa cum seciteşte litera digamma pamphilică în dialectul ionianal lui Herodot. Ca urmare, numele real din manu-scrisul originar al ionianului Herodot se citeşte Be-beleisis, susţinut toponimic şi de hidronimul balcanicVi-Vlăsul (Βυβλεσις a pierdut litera L devenind aziΒυβασσιης, transformare fonetică menită să arate, cuprecizie, modul în care etnonimul Blassi a pierdut li -tera L pentru a trece în forma Bessi, adică etnonimulacelor Bessi cu limbă liturgică proprie, recunoscută şiîn mânăstirea din Sinai). În sprijinul structurii Bebel - din Bebeleizis seîntâlnesc şi la nord de Dunăre vechile toponimeBobâlna, care desemnează pârâul, dealul (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bob%C3%A2lna,_Cluj) şi co-

BABELE SFINXULUI DIN BUCEGI

Cercetător George Liviu Teleoacă


magazin

13

muna istorică din judeţul Cluj, iar pe de altă parte, înjudeţul Hunedoara, pârâul cu satul omonim, care seaflă la mică distanţă de vestita comună preneoliticăTurdaş, de pe malul opus al râului Mureş(http://ro.wikipedia.org/wiki/Bob%C3%A2lna,_Hunedoara). Structura de consoane BBL, dar în varianta saBBR, se regăseşte şi în toponimul Biborţeni(http://ro.wikipedia.org/wiki/Bibor%C8%9Beni) cuun omonim la romanşii din Elveţia, unde există, ală-turi de multe alte toponime româneşti, numele loca -lităţi Biberist, dar şi numele localităţii Bellach(http://en.wikipedia.org/wiki/Biberist).

Alături de aceste toponime, mai pledează pentruforma Be-Beleizis chiar topicul sacru Ba-Bele, eter -nizat prin coloanele ca nişte babe cu pălărie, de lângămăreţul Sfinx din Bucegi, tâlcuite astfel, pentru a nereaminti mereu că arhaica icoană în piatră cu profiluman este a lui Be-Beleisis, unul şi acelaşi cuGebeleizis sau cu Beleizis, proslăvit ulterior şi cu nu-mele de Zamolxis.

Din aceleaşi considerente de ordin mnemotehnic,care au condus la realizarea grupului de coloane numitBa-Bele din Bucegi, dăinuie la Cracovia, îmbrăţişatăde apa râului Vistula, colina consacrată DragonuluiWa-Wel (BaBele=VaVele), colină sacră, cu un centruenergetic, ce găzduieşte Catedrala Wawel împreunăcu Palatul Regal Wawel (http://en.wikipedia.org/wiki/Wawel). Prezent pe scutul heraldic al Ducatuluipolonez Czersk, Dragonul Wa-Wel este purtător an-cestral de însuşiri benefice (http://pl.wikipedia.org/wiki/ Plik:Herb_Ksi% C4%99stwa_Czerskiego.PNG) şi nu fiinţa monstruoasă din legenda scrisă deepiscopul Kadłubec, fiinţă care ar fi fost ucisă primind

ca hrană un miel umplut cu pucioasă în locul fe-cioarelor pe care le devora (http://en.wikipedia.org/wiki Wawel_Dragon). În evidentă legătură cu sintagma teonimicăarhetipală Volco-Blac, redată prin hieroglifa sacră nu-mită Dragonul Dacic, topicul Ba-Bele din Bucegi ală-turi de topicul Wa-Wel (Ba-Bel) din Cracovia,transmit peste milenii dubla dovadă că numele real almarelui zeu getic s-a pronunţat iniţial Be-Beleizis. Pentru sacra sa importanţă, topicul Wa-Wel (Ba-Bel) a fost cinstit şi de tracii din Lituania, prin numeledat marelui râu Me-Mel, ce uneşte trei ţări, (http://en .wik iped ia .o rg /wik i /Memel ) - (h t tp : / / en .wikipedia.org/wiki/Neman_River), ştiut fiind faptulcă trecerea V(B)→M este frecventă, mai ales, în lim-bile tracice, aşa după cum a arătat Paul Kretschmer. Trecerea V(B)→M pentru teonimele de formaBe-Bel, mai poate fi exemplificată şi prin numele unordivinităţi arhaice din Italia. Astfel este numele zeuluiumbric Ma-Vor, protectorul muncilor pământului, darşi al celor care luptă pentru apărarea sau extindereaacestor pământuri. Numele osc al acestui zeu este Ma-Mer ca dovadă că trecerea V(B)→M poate avea locşi în două etape distincte. Confirmând aceeaşi legitate fonetică V(B)→M,colegiul Fraţilor Arvali îl invocau pe unul şi acelaşizeu roman al ogoarelor prin formulele alternative Ber-Ber sau Mar-Mar, uneori Mar-Mor (a se vedea VictorKernbach, Dicţionar de mitologie generală, Bu-cureşti, 1989, p. 328). Ca dovadă că şi acest zeu era oaltă întruchipare a Marelui Zeu dacic, desemnat prinhieroglifa Dragonului cu cap de lup, zeul roman numitBer-Ber sau Mar-Mar avea consacrat lupul, cu pre-cizarea că această consacrare era de natură, strict, sim-bolică, întrucât lupul nu are contribuţie la muncileagricole. În mitologia kartvelă din Caucaz, zeul cuelocventul său nume Ma-Mberi asmuţea lupii asupraturmelor, atunci când era nemulţumit de comporta-mentul păcătos al oamenilor. Din perspectiva acestor numeroase corespon-denţe de tip Wa-Wel/Ma-Mel, Ba-Bele din Bucegi,parcă încremenite la şuetă, se impun ca hieroglifa re-alizată cu ajutorul coloanelor de piatră pentru a reda,din neam în neam, în vecii vecilor, numele Sfinxului,chipul în piatră al unicului zeu getic. Numele lui esteBe-Bebeleizis, citit şi Gebeleizis sau Beleizis, care, învirtutea aceleiaşi treceri B→M, va cunoaşte formaMeleizis în numele lui Za-Molxe, rostit Zeus Meili-chios în Atica, dar şi în Corint (Pausanias, Călătorieîn Grecia, Cartea II, 9(6), respectiv, Cartea I, 37(3)).


magazin

14

I. Introducere

Eroica figură, cu învăluiri de legendă, a luiMihai Viteazul nu îşi are asemănare în istoria noastrănaţională. Sub conducerea marelui voievod s-a înfăp-tuit cea dintâi unire politică a celor trei ţări române:Valahia, Transilvania şi Moldova.

Am abordat în lucrarea mea personalitatea luiMihai Viteazul din trei perspective: imagine, mit şi is-torie, intenţionând să prezint imaginea creată şi ră-masă în inima Olteniei, imaginea din epocă, aşa cums-a păstrat de-a lungul timpului şi cum este ea înprezent, precum şi miturile legate de figura eroică adomnitorului, faptele sale de arme, politica sa.

Viaţa Domnului Mihai e una din cele mai im-presionante din câte s-au desfăşurat pe pământul stră-moşilor noştri. Mihai Viteazul a cunoscut din plin şibucuriile şi durerile vieţii; a cunoscut dulceaţa biru-inţei şi amărăciunea înfrângerii; a stăpânit cât nu austăpânit nici unul dintre voievozii noştri, pentru caîntr-o clipă să piardă totul; a văzut pe cei trufaşi închi -nându-se şi a căzut prin trădarea lor. Contemporanii,prieteni sau duşmani, au simţit că au în faţă o perso -nalitate excepţională; unii l-au ridicat în slăvi, alţiil-au urât cu patimă, cu toţii însă au rămas impresionaţide această apariţie unică.

Născut în vatra Valahiei, peste care veacurileau trecut, Mihai, fiul viteaz al românilor, apare ca sim-bolul cel mai curat al primei noastre uniri. Prezent nunumai în legendă, ci şi în toată istoria noastră, elrămâne una dintre cele mai reprezentative figuri deostaşi ai istoriei. Mihai Viteazul a însemnat un capitolde mare strălucire a istoriei noastre, în general, şi aartei militare româneşti, în special. Sunt înclinată acrede că el a reprezentat soluţia îndrăzneaţă a momen-

tului şi a creării unei mari arii de forţă şi posibi lităţide manevră prin unirea tuturor capacităţilor exis tenteîn cele trei vetre româneşti.

Calităţile de mare comandant dovedite deMihai Viteazul în aceste împrejurări s-au impus cu au-toritatea binemeritată. Concentrând forţele principaleîn două zone situate la distanţă apreciabilă una de alta,voievodul a reuşit să ascundă pregătirile, iar în urmaunor bune informaţii, ca şi a unui calcul judicios, săexecute deplasarea forţelor şi să le asigure joncţiuneaîn aceeaşi zi în locul dorit. Surprinderea a fostuluitoare pentru inamic. Ea a contribuit la asigurareasuccesului în cea mai mare bătălie: Şelimbăr. Drumulspre Alba Iulia, capitala Transilvaniei, era deschis.

Din întreaga Românie, care îi este datoare luiMihai Viteazul, cea mai îndreptăţită regiune să vor-bească despre Mihai este Oltenia. Nu pentru că aici atrăit şi a fost ban, ci pentru simplul fapt că el este încăprezent în spiritul, amintirea şi istoria Olteniei. ÎnBănie, călăreşte încă azi şi ridică securea deasupracapului în semn de victorie, Mihai Viteazul.

Statuia lui „Nea’ Mişu”, cum îi spun tinerii de

Mihai Viteazul– imagine, mit, istorie –

(partea I)Av. Oana Coandă

„În ţara mea aş fi putut să rămân liniştit şi sigur, fărănicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credinţa mea faţă

de creştinătate. Io, Mihail voievod al Ungrovlahiei, alArdealului şi al Ţării Moldovei”

Memoriu al lui Mihai Viteazul din anul 1601 către împăratul Rudolf al II-lea


magazin

15

azi, este emblema Craiovei, este imagine, istorie şispirit. Aşa arăta, probabil, Mihai Viteazul: un om înalt,solid precum un munte, cu mantia prinsă de un umărcu o pafta şi căciula uşor aplecată spre ochiul stâng.Cuca poartă o pană în partea dreaptă, iar cu mânastângă domnitorul îndreaptă securea spre cer, privindînainte ca un adevărat învingător. La brâu, în parteastângă a corpului, ţine sabia în teacă. Uneori cred cănu ezită să scoată sabia dacă cineva ar ameninţa sauar tulbura liniştea Craiovei. În mâna dreaptă ţine cuforţă frâul calului puternic, ce arată cam nărăvaş, şicare priveşte în jos de parcă acum ar coborî de pesoclu şi ar începe să îl poarte pe Mihai Viteazul prinCetatea Banilor. Mihai arată ameninţător, victorios,măreţ şi demn, gata să coboare de pe soclul pe carescrie ”Mihai Viteazul, 1593-1601”.

II. ImagineVoi începe prezentarea imaginii lui Mihai, ex

abrupto, cu anul 1600, când lui Mihai Viteazul, dupăce acesta s-a intitulat „domnul Valahiei şi Ardealuluişi a toată Ţara Moldovei”, i s-a spus „Malus Dacus”de către potrivnicii acţiunilor sale, adică Dacul celRău, pentru că pusese în practică planul de refacere aunităţii Daciei regale.

Este cel mai cunoscut voievod român, cu celemai multe bătălii într-un timp foarte scurt. Este sin-gurul om de arme comparat cu Ahile, Hannibal, Hec-tor, Temistocle şi Alexandru cel Mare! Pentru a nupărea exagerate informaţiile, voi cita părerile compe-tente ale specialiştilor epocii:

Cronicarul turc Noima vorbeşte astfel desprebătălia de la Călugăreni: „a fost o întâmplare dezas-truoasă” şi despre întreaga campanie din 1595: „ceamai groaznică înfrângere din istoria turcă, care se da-torează exclusiv necredinciosului şi afurisitului deMihai.”

Regele Franţei, Henric al IV-lea, afirma că:„Românul (Mihai Viteazul - n.a.) este foarte tare şi căplanurile lui cresc potrivit cu izbânzile.”

Baltazar Walter Silezianul, în „Scurta şi ade-vărata descriere a faptelor săvârşite de Io Mihai, Dom-nul Ţării Româneşti”, apărută la Gorlitz, 1599 vorbeştede Mihai astfel:

„... un bărbat vestit şi ales prin naştere, cât şiprin statura lui mândră. De asemenea, era vrednic delauda cea mai mare prin virtuţile cele mai alese, prinmarea sa evlavie către Dumnezeu, prin iubirea de ţară,prin bunăvoinţa faţă de cei deopotrivă cu el, în sfârşitfaţă de toţi, prin dreptate, adevăr, statornicie, mări -nimie şi deprinderea altor virtuţi de acest fel. Pe lângăacestea, era drag tuturor celor buni pentru darurileînalte ale sufletului lui nobil cu adevărat, pornit chiarprin fire să săvârşească isprăvi grele, ca şi prin cuvân-tul său, care, de câte ori era nevoie şi chiar fărăpregătire dinainte, îi ieşea din gură blând şi înţelept.”

Un ziar italian de epocă: „Dacă a fost vreodatăun principe în lume demn de glorie pentru acţiunieroice, acesta este signor Mihai, principele Valahiei.”

Reprezentanţii regali îl descriu astfel: „de ostatură nobilă, cu părul şi barba negre, faţa de culoareînchisă şi severă, om doritor de glorie şi viteaz.”

Edward Barton, agent englez la Istanbul, 7noiembrie 1595: „Mihai Domnul Ţării Româneşti s-aaventurat încă o dată să treacă Dunărea (în 1596),făcând mare prăpăd. O asemenea putere de a curmatrufia sultanului o are numai Dumnezeu... Cu sigu-ranţa că este un lucru demn de cea mai mare consi -deraţie şi de glorie eternă că ceea ce n-au putut realizaatât de mulţi împăraţi, regi şi prinţi, a realizat şi a izbu-tit cel mai din urmă şi mai sărac dintre domnitori”.

Misionarul franciscan la Constantinopol, Eus -tachio Fantena: „Nu pot să nu vă comunic că din zi înzi creşte teama atât în pieptul, cât şi în sufletulfiecăruia din cauza marii valori pe care o demon-strează în aceste părţi ale Europei acest nou Alexandru(cel Mare), căruia îi spune Mihai Voievodu.”

Boris Godunov, ţarul rus, interesat în susţinereafinanciară şi militară a lui Mihai Viteazul, afirma: „Unatât de mare principe creştin, merită să fie cinstitprintre cei mai mărinimoşi, mai puternici, mai vitejişi mai înţelepţi principi ce trăiesc în zilele noastre“.

San Clemente: „Legendarul român (MihaiViteazul) este susţinut de Dumnezeu!” La moartea luiMihai, scria: „Moartea eroului român a fost o tragediedin cele mai nemiloase care s-au văzut de-a lungulatâtor ani, cum a fost de altminteri tot şirul vieţii sale”

N. Baretki Bergfeld: „...a purtat războaie nupentru slavă deşartă şi pentru strălucire dinastică, cipentru atingerea unui ţel nobil dinainte stabilit: for-marea regatului român unitar.”

Jean Vaillant: „Mihai se află în culmea gloriei.Stăpân în cele 3 principate (Ţara Românească,Moldova şi Transilvania), era deosebit de dotat cu acelgeniu civilizator care ştia să-şi păstreze posesiunile,pentru a constitui în regat vechea Dacie întreagă“.

Pettho Gergaly: „Nelegiuitul Basta l-a ucis cuviclenie şi pe neaşteptate fără nici un motiv. Numaidin invidie profundă l-a ucis pe acest domn renumit,celebru, de care se temea însuşi sultanul”.

Johan Christian von Engel: „Trebuie săaşternem câteva flori pe mormântul unui principeromân care e de interes universal. Mihai Viteazul acontribuit în mod deosebit să abată barbaria turceascăde la celelalte părţi ale Europei. Născut valah, Mihaireprezintă încă o confirmare a adevărului că provi-denţa îşi alege instrumentele din toate naţiunile şi lim-bile”.

J. Bongras: „În onoarea lui Mihai s-a cântat unTe Deum la Viena şi s-a tras cu tunul”.

În ceea ce priveşte imaginea voievodului, avemşi descrierea unui martor ocular la intrarea în Alba


magazin

16

Iulia: voievodul călare pe un cal roib, purta o tunicăalbă şi, pe deasupra, o manta de aceeaşi culoare,având brodaţi, cu fir, mai mulţi şoimi. Pe cap aveabinecunoscuta cuşmă, al cărei surguciu, cu pene decocor, era prins printr-o copcă de aur; sabia, bătută înrubine şi împodobită cu aur, atârna în stânga; ciorapiierau de mătase albă, cizmele de saftian galben.

De la Praga, unde Mihai se dusese la împăratca să-l convingă că e cel mai capabil de a fi aliatul lui,avem imaginea lui Mihai Viteazul într-un tablou alunui pictor renumit care a vrut să reprezinte o alegorieîn care regele Cresus din legenda greacă îşi împarteaverile, dar acest „Cresus” este împăratul Rudolf alII-lea, iar lângă el vedem, în zale, un personaj desprecare ştim că este Mihai Viteazul, alături de fiica lui,Florica, o frumuseţe de fată pe care-o adusese cu el laPraga.

O altă imagine pe care o avem despre Mihaieste cea creată de filmul genial şi de o acurateţe is-torică „Mihai Viteazul” în regia lui Sergiu Nicolaescu.În acest film ni se prezintă scene memorabile, daravem un schimb de replici între sultan şi domnulromân care arată marea diferenţă între viziunile sul-tanului şi cele ale lui Mihai:

„- Care crezi că e darul cel mai de preţ pe careDumnezeu l-a făcut omului?

- Viaţa.- Nici nu mă aşteptam la alt răspuns din partea

unuia care domneşte peste o ţară aşa mică. Ei, află,dragul meu, că darul cel mai de preţ pe care Dum-nezeu l-a făcut omului este puterea!”

Sergiu Nicolaescu remarcă :”L-am înconjurat pe Mihai de oamenii care-l

iubesc pentru că nu a domnit decât şapte ani şi a rea -lizat ce a realizat. Mihai avea nevoie de dragoste, aşacum natura are nevoie de soare. A trăit aşa puţin!”

La 415 ani de la înfruntarea de la Călugăreni,„Historia” întreabă: a câştigat cu-adevărat MihaiViteazul la Călugăreni? O altă viziune, de data astachiar din zilele noastre, este prezentată de istoricii careau răspuns pentru revistă. O imagine „demitizată” abătăliei de la Călugăreni este prezentă azi:

În opinia lui Bogdan Murgescu, aceasta a fosto confruntare care nu a decis nimic: „această victorieeste un exemplu perfect pentru situaţiile istorice încare o bătălie câştigată tactic nu influenţează cu nimicmersul mai departe al războiului”.

Ovidiu Cristea este de părere că „raportat strictla desfăşurarea evenimentelor din 13/ 23 August, afost o victorie morală, nu decisivă”.

Istoricul clujean Ioan Aurel Pop consideră că„bătălia de la Călugăreni face parte dintr-o mare cam-panie otomană, îndreptată împotriva Ţării Româneşti,campanie desfăşurată între august şi octombrie 1595.Scopul său a fost, cu siguranţă, înlocuirea lui MihaiViteazul de la conducerea ţării”. De asemenea, afirmăcă ar fi, de fapt, o victorie supraevaluată de istorici.

Marius Diaconescu spune că marea bătălie din1595 a fost la Giurgiu, nu la Călugăreni.

(va urma)

Bibliografie1. Boia Lucian, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Ed.Humanitas, Bucureşti, 19972. Costin Miron, Opere, vol I, Editura pentru literatură, Bu-cureşti, 19653. Crăciun Eugenia , Universitatea “Ovidius” Constanţa4. Djuvara Neagu, O scurtă istorie a Romanilor povestităcelor tineri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 20025. Giurescu Constantin C., Giurescu Dinu C., Istoriaromânilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Ed. Şti-inţifică, Bucureşti, 1976 6. Iorga Nicolae, Istoria lui Mihai Viteazul , Ed. Militară,19687. Ionaşcu Ion, Victor Atanasiu, Mihai Viteazul, Ed. Mili-tară, 19758. Kogălniceanu Mihail, Historie de la Valachie, de la Mol-davie, et des Valaques transdanubiens, în Opere , vol II,Scrieri istorice , Ed. Academiei, Bucureşti9. Rogojanu D.C., Motivaţii, surse, tehnici şi metode înstudiul torţionarismului comunist românesc, Ed. Acade -mica, Tg-Jiu, 2010 ( asupra metodelor de cercetare istoricăîn general, folosite şi în studiul de faţă)10. *** Historia, anul X, nr. 100, aprilie 201011. *** Cronicari munteni, vol I, Editura pentru literatură,Bucureşti, 1961

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»Începând cu data de 1.01.2013,

preţul unui abonament la revista noastrăeste: 65 lei anual,

pe adresa: Tulcea, str. Florilor nr. 37, dl. Nicolae Nicolae,telefon: 0729011003 sau 0752104184.


magazin

17

O sinteză asupra cărţii

„Istorie getică sau gotică” de Carlo TROYA(I)

Gabriel Gheorghe

Carlo TROYA (1784-1858), un mare istoric şi ompolitic italian, scrie şi publică, la Napoli, Storia d’Italia delMedio-Evo/Istoria Italiei din Evul Mediu, astfel:1 Volumul I, partea I, 1839, De’ popoli Barbari avanti la lorovenuta in Italia, 517 p.2 Volumul I, partea II, 1839, 429 p.3 Volumul I, partea III, 1839, 459 p.4 Volumul I, partea IV, 1842, 535 p.5 Volumul II, partea I, 1844, Eruli e Goti, 646 p.6 Volumul II (1), 1844, Appendice/Anexă, Fasti Getici oGotici, 80 p.7 Volumul II, 1847, Eruli e Goti, 1053 p.8 Volumul II (2), 1847, Paralipomeni a Fasti Getici o Gotici,122 p.9 Volumul II, partea III, 1850, Eruli e Goti, 647 p.10 Volumul III, partea I, 1851, Greci e Longobardi, 399 p.11 Volumul IV, partea I, 1852, Codice Diplomatico Longo -bardo, 687 p.12 Volumul IV, partea II, 1853, Codice Diplomatico Longo-bardo, 661 p.13 Volumul IV, partea III, 1853, Codice Diplomatico Longo-bardo, 753 p.14 Volumul IV, partea IV, 1854, Codice Diplomatico Longo-bardo, 731 p.15 Volumul IV, partea V, 1855, Codice Diplomatico Longo-bardo, 997 p.

Aceste cca 8700 pagini sunt scrise pe bazasurselor documentare disponibile în biliotecile italiene,folosind şi documente din istoria Romei antice.

Ceea ce deosebeşte şi evidenţiază lucrarea luiCarlo Troya în ce ne priveşte este faptul că acolo unde agăsit în sursele folosite menţiuni despre daco-geto-goţi, pelângă că le-a folosit în lucrarea sa, unde le era locul, le-aadunat laolaltă şi a făcut cu ele două volumaşe, pe care le-a publicat ca anexe ale volumului II (1), poziţia 6 şi, respec-tiv, volumul II (2), poziţia 8 de mai sus.

Deşi în aceste surse se găsesc mai multe aspectecare nu figurează în cărţile de istorie a românilor, vom sem-nala numai câteva din dovezile şi argumentele pertinenteale lui Carlo Trya.

În acest sens C. Troya scrie în Fasti Getici oGotici:- Perioada 1-a, De la Zamolxe la Burebista şi Deceneu

- 640 î.e.n. Peştera din Cira, edificii subteranedupă o Arhitectură Getică, numită mai apoi Gotică, sau celpuţin după o artă a construcţiilor proprie lor.

- 340 î.e.n. Războiul lui Filip Macedoneanul îm-potriva geţilor de dincoace de Dunăre. Eficacitatea ceterelorPiilor după spusele lui Teopomp.

- 335 î.e.n. Alexandru Macedon atacă pe geţiideja stabiliţi dincolo de Dunăre şi care ridicaseră oraşul lorHelis, conform Arhitecturii sau artei de a construi Getice.Bogate recoltele lor, prin urmare agricultură.

- 84-44 e.n. Burebista, restauratorul gloriei getice,primeşte pe Deceneu, venit din Egipt şi Orient. Ambii dauapoi geţilor legile numite Belagine.

Deceneu îi învaţă alfabetul, artele, ştiinţele şi altediscipline...

- 88 e.n. Decebal fortifică admirabil Sarmizege-tusa, oraşul său din Transilvania. La măiestria străbună înale arhitecturii, sau cel puţin în ce priveşte construcţiile, De-cebal caută să afle practica romană în ce priveşte arta dea ridica tabere şi de a duce războiul.

- 102 e.n. O aşezare bine apărată se afla în faţaSarmizegetusei. Aici erau păstrate steagurile capturate dela Cornelius Fuscus. Sora lui Decebal se închisese aici.

Acum se pot dovedi progresele realizate de geţi înarhitectura militară şi în arta construcţiilor, complet diferitede ale germanilor.

După ce am evidenţiat câteva aspecte privitoare laarhitectura şi arta de a construi getice, care figurează înprezenta lucrare, să prezentăm unele menţiuni ale lui CarloTroya din lucrarea sa Della ARCHITETTURA GOTICA, 1857.

Niun popolo intanto fra quelli, a’ quali davasi da’-Greci l’appellazione di Barbari, avea Storie più antiche e piùcerte di quelle de’ Geti o Goti/Nici un popor din cele pe caregrecii le numeau barbare nu are o istorie mai veche şi maicertă ca a geţilor sau goţilor (p. 6, §1).

Este uimitoare această precizie a lui C. TROYA,la jumătatea secolului XIX, când stabilirea riguroasă că înmileniul V î.e.n. nu era locuit, în Europa, decât SpaţiulCarpatic s-a realizat în urma cercetărilor întreprinse de Uni-versitatea Californiei din Los Angeles (UCLA), la iniţiativalui Franklin Murphy, cancelarul acesteia, pe baza resturilorarheologice din mileniul V, în toată Europa.

Cercetarea pe teren a fost făcută de Marija


magazin

18

Gimbutas (v. Civilizaţie şi cultură, Ed. Meridiane, 1989).E però i Geti o Goti non conquistati da Traiano,

cioè i Daci liberi, non intermisero giammai la pratica dellanazionale Architettura laro, qualunque si fosse; nè poteanointermetterla, perchè sempre obbligati dal loro culto a rizzarTempj e Cappelle in onore o di Zamolxi, o de’Minori Dei edegli Eroi (p. 13, § 2)/Şi totuşi geţii sau goţii necuceriţi deTraian, adică dacii liberi, nu întrerup nicicând practica Arhi-tecturii lor naţionale, de orice tip ar fi fost aceasta; nu puteaus-o întrerupă, pentru că erau obligaţi mereu de cultul lor săînalţe temple şi capele în onoarea fie a lui Zamolxe, fie azeilor minori şi a eroilor.

Fără să ştie de C. Troya şi de studiile sale, dupăpeste 100 de ani, cu tehnologii moderne şi datări cu radio-car-bon, Maria Gimbutas, în lucrarea citată, îl confirmă în totul.

Trebuie ca de acum încolo să recunoaştem rea -lităţilor şi modul de viaţă al epocilor neolitică (6500-3500î.e.n.) şi a cuprului care însemnau mult mai mult decâtsemănatul, culesul, măcinatul şi coacerea pâinii şi ridicareacaselor (p. 49-50).

Trebuie să recunoaştem realizările strămoşilornoştri „vechi europeni” aşa cum au fost: constructori detemple, producători de sculpturi şi de figurine reprezen-tând divinăţi într-o mare varietate de tipuri...

Aceşti oameni au folosit o scriere sacră începândcu cel puţin sfârşitul mileniului al VI-lea (p. 50).

Vechea Civilaţie Europeană, care a cunoscutaşezări urbane, un sistem de scriere şi temple complicatornamentate, a înflorit în sud-estul Europei... de-a lungulcelui de al IV-lea şi al III-lea mileniu î.e.n. (p. 51).

Descoperiri recente şi remarcabile reclamă oreevaluare a concepţiilor noastre privind sud-estul Europei.Existenţa aşezărilor urbane, a unei scrieri, a templelor şia mormintelor dotate cu obiecte de cult şi figurine, atingândun număr de aproape treizeci de mii de exemplare, suntdovada existenţei unei vieţi religioase organizate şi o struc-tură foarte dezvoltată a ceremonialului (p. 52).

Folosirea datărilor cu radio-carbon şi transfor-marea lor în date reale pe baza calibrării la cronologia in-elelor copacilor a cauzat o revoluţie în concepţia noastrădespre naşterea şi declinul celei mai timpurii civilizaţii a Eu-ropei. Pentru neoliticul şi calcaliticul acestei zone avempeste trei sute de datări cu radio-carbon (p. 53).

La Căscioarele, o aşezare insulară pe un lac dinapropierea Dunării, la sud-est de Bucureşti, arheologiiromâni au adus la lumină un templu datat la cca 5000 î.e.n.[sec. 49-45, 46-45] (datare cu radio-carbon calibrată la datereale), caracteristic pentru ceramica fazei târzii a culturiiBoian...

Pereţii templului erau frumos pictaţi cu desene spi-ralate în roşu şi verde pe un fond crem. Doi stâlpi eleganţipictaţi cu desene complicate, se aflau în lăcaşul sacru.(Prima comunicare privind templul a fost publicată în „Dacia”

XIV, 1970, de către Valentin Dumitrescu). Deasupra aces-tui templu se afla un altul de o vârstă puţin ulterioară [3670± 120 î.e.n./sec 46-40 î.e.n.] (complexul Gumelniţa), în cares-a descoperit un model în lut al unui templu... Modelulreprezintă un complex într-adevăr monumental de patrutemple aşezate pe un stereobat înalt.

Multe alte modele de temple au fost dezgropateîn Peninsula Balcanică. Câteva, aparţinând civilizaţiilor est-balcanică şi Cucuteni, sunt cu două niveluri, având capetesculpate sau măşti de zeităţi ori animale modelate pe fron-toane şi par a repezenta temple dedicate anumitor zei şizeităţi (p. 62-65).

Practicile şi credinţele „vechi europene” au fost re-constituite în primul rând prin analiza mărturiilor arheologice.Acestea cuprind temple, modele de temple, peşteri şimorminte, figurine, măşti, vase de cult, precum şi simboluriori semne gravate sau pictate pe toate aceste obiecte.

Ceramica decorată care a început să fie produsăîn mileniul al VII-lea î.e.n.,atingând culmea rafinamentului încel de al V-lea mileniu, este o sursă de prim ordin pentru in-terpretarea simbolismului respectiv. Picturile cu reprezentăride scene simbolice s-au dezvoltat în cadrul culturii Cucutenidin Moldova şi vestul Ucrainei în intervalul 4500-3500 î.e.n.

Cele mai bogate descoperiri au fost făcute în Eu-ropa sud-estică şi dunăreană până dincolo de Carpaţi sprenord (p. 77).

Vechiul centru european carpato-danubian almetalurgiei cuprului şi aurului, cca 5500-3500 î.e.n. (p. 143).

În Europa, primele tehnologii de prelucrare a me -talelor apar în mileniul al VI-lea, fiind datorate unor populaţiice trăiau în zona Carpaţilor, mai exact în regiunea delimitatăde Carpaţii româneşti şi Munţii Dinarici. Acest areal este de-numit „centrul carpato-danubian” (p. 143).

În legătură cu locul apariţiei tehnologiei metalelorîn Europa a se vedea şi Colin Renfrew, în „National Geo-graphic”, nr. 5, november 1977, p. 615-623.

Dacă ar putea exista vreo îndoială că civilizaţia şicultura cele dintâi ale Europei sunt înfăptuiri ale carpato-dunărenilor, am putea prezenta rezultatele cercetărilor Uni-versităţii din Cambridge (Marea Britanie) care conchid căSpaţiul Carpatic este locul de unde au plecat arienii indieni,persanii, grecii antici, latinii, celţii, germanii şi slavii (v. TheCambridge history of India, vol. I, 1922, p. 68-71).

Înainte de publicarea studiului Universităţii dinCambridge mai mulţi savanţi, Benfey, Clemence Royer,Thomaschek, Fr. Müller, Virchow (ap. Salomon Reinach,L’origine des Aryens, Paris, 1892), dar şi D’Arbois deJubainville şi numeroşi alţii au ajuns, fiecare separat, laconcluzia că începuturile civilaţiei şi culturii europene s-aunăscut în Carpaţi, în centrul Europei.

Carlo Troya observă şi face cunoscut în lucrărilesale cum, datorită unor erori, practici milenare geto-daceajung să-şi afle o origine târzie în occidentul Europei.


magazin

19

Iată un exemplu (p. 79-80):Simili errori sull’ origini de’ Geti o Goti e de’ Teutoni

o Germani di Tacito corruppero la Storia dell’Architettura perla confusione fatta delle due stirpi di popoli affatto diversi, eper la dimenticanza, in cui si posero il Tracio cenacolo diZamolxi ed i fatti seguenti dell’Architettura Gotica Oltredanu-biana, la quale nel 412 passò nelle Gallie Meridionali, e sidiffuse in tutta l’Europa con una doppia corrente;/Erori si -milare asupra originii geţilor sau goţilor şi a teutonilor saugermanilor lui Tacit au viciat istoria Arhitecturii prin confuziafăcută între cele două popoare cu origini cu totul diferite şiprin uitarea în care au fost lăsate Cenaclul tracic al luiZamolxe şi faptele care s-au succedat în Arhitectura goticăde dincolo de Dunăre, care în 412 trece în Galia meridionalăşi s-a răspândit în toată Europa ca o monedă de aurcurentă.

Surprinzător este faptul reţinerii şi prezentării (înDella ARCHITETTURA GOTICA, p. 66, 67) a unei erori di-fuzate cu trei secole înainte de Troya.

Una tanta e si rapida fortuna indusse in errore quelfamoso Alberto Durer (Albrecht Dürer!), il quale, scrivendoil suo Trattato Geometrico nel sestodecimo, credè i suoiTedeschi essere stati gl’inventori dell’ogiva, ed i primi, chela mostrarono al genere umano/O atât de mare şi de rapidărăspândire l-a indus în eroare pe faimosul Albrecht Dürer,care scriind al său Tratat de geometrie în secolul alşaiprezecelea îi crede pe germanii săi inventatorii ogivei şicei dintâi care au arătat-o omenirii.

Mai scrie C. Troya, în capitolul Tempi storici dopoGesu Cristo, la anul 107, că Traian a cucerit numai o treimedin Dacia lui Decebal, după calculele cele mai vrednice deluat în seamă, în special cele ale lui Gatterer (1727-1799),

cu concluzia că geţii au rămas stăpâni asupra unui regatgeto-dac liber, reprezentând două treimi din Dacia lui De-cebal.

De acum înainte, continuă Troya, istoria va devenidublă pentru o atât de valoroasă şi eroică naţiune: o istoriea geţilor liberi nesupuşi romanilor, cealaltă a geţilor supuşiromanilor, iar eu îi voi numi geto-dacisci pe cei care s-augăsit sub stăpânirea romanilor şi geto-daci pe ceilalţi, careau rămas liberi timp de 170 ani până la retragerea la sudde Dunăre a împăratului Aurelian. Atunci geto-daciscii s-aureunit cu geto-dacii şi iar laolaltă s-au numit şi goţi, datorităunei simple schimbări de pronunţie a vocalei, una diferităde cea în care mesii s-au numit şi misi, bastarnii s-au numitbasterni...

Că Traian a cucerit numai o parte din Dacia auarătat-o mai mulţi autori. În realitate această suprafaţă nua reprezentat nici o treime din Dacia lui Decebal, dar nuîntinderea exactă este cea care interesează acum.

Carlo Troya scria şi citează surse că regatul geto-dac liber a atacat mereu zona romană din Dacia până cândAurelian s-a văzut obligat să se retragă la sud de Dunăre,lăsând geto-dacilor Dacia întreagă.

Important ni se pare că această carte este operaunui italian celebru, că este scrisă cu obiectivitate şi că seaflă în ea şi aspecte care nu se găsesc în alte cărţi.

În Dicţionarul Enciclopedic (Editura Enciclopedică,1993-2006), cel puţin termenii Arhitectura, Gotic şi Ogiva arfi beneficiat de formulări mai apropiate de realitate dacă au-torii lor ar fi cunoscut Della Architettura Gotica (1857) lu-crarea lui Carlo Troya.

- va urma -

DOVEZI ARHEOLOGICE ALE PREZENŢEIŞI CONTINUITĂŢII LOCUIRII DACILOR ÎN

CÂMPIA BOIANULUI JUDEŢUL OLT

Primele săpături arheologice în Câmpia Boianului,au fost făcute în anul 1967 în urma unei descoperiri întâm-plătoare a unui tezaur dacic în valea Coteniţei-Bălăneşti,punctual Izvoare.

Lucrările au fost conduse de Eugenia Popescu de

la Muzeul Regional Argeş, Piteşti. Tezaurul din argint, eraformat din: pandantivi, fibule şi o brăţară spiralată. Ceramicadescoperită era produsă la roata lentă de tip Alexandria se -colul V î.Hr.

Oadată cu înfiinţarea Muzeului Câmpiei Boianuluiîn anul 1981 s-au intensificat cercetările arheologice de lasuprafaţă şi organizarea de şantiere arheologice.

În anii ce au urmat s-au descoperit un număr de35 de vetre de locuire dacice.

URMELE STRĂMOŞILOR ÎN CÂMPIA BOIANULUI (I)

TRAIAN ZORZOLIU - Doctor honoris causa al Academiei Dacoromâne

Dr. ing. CRISTIAN ZORZOLIU – Preşedinte al Societăţii de Istorie şi Retrologie Agrară din România, Filiala Olt


magazin

20

În comuna Marunţei, satul Viişoara cătunul Godi-naci, la poala Dealului Şarpelui, aproape de un izvor, ulteriorcaptat de romani pentru alimentarea cu apa a unei vile si -tuate la confluenţa râului Iminog cu apa Oltului, s-a de-scoperit ceramică dacică, făcând dovada unei locuiri.

În aceeaşi comună, satul Gâldae, la circa 1500metri pe direcţia est faţă de izvorul din Godinaci, pe malulpârâului Iminog, în punctul „Fabrica de cărămidă”, în urmaescavării pământului s-au descoperit vase mari dacice şidouă râşniţe care au fost înstrăinate fără adresă.

Acum din vechiul perimetru de locuire situat pemalul Iminogului se găsesc multe fragmente de ceramicădacică.

O zonă intens locuită se află la gurile văii Jugălia,în apropierea căreia este vatra unui sat din sec. III-IV d.Hr.La un sondaj arheologic făcut de prof. muzeograf TraianZorzoliu de la Muzeul Câmpiei Boianului din oraşulDrăgăneşti Olt s-au recuperat vase întregibile lucrate laroată şi unelte din fier.

Pe vatra oraşului Drăgăneşti-Olt în punctul „Lasere” aproape de izvoarele Sâiului s-a descoperit vatra uneiaşezări dacice întinsă.

În cartierul Bâzărani, strada Militari, Drăgăneşti Olts-a recuperat în urma unor săpături la fundaţia unei case ournă funerară dacică.

În zona gării în gospodăria familiei Bozian s-audes coperit la construirea unui subsol numeroase fragmentede ceramica dacică. Tot în aceeaşi zonă, în via familiei Mo-cioacă Tefan, este o vatră de locuire dacică din secoleleIV-II î.Hr. şi o necropolă Ferigele. De aici s-au adunat frag-mente de ceramică şi o urnă funerară Ferigele.

La limita sudică a oraşului Drăgăneşti-Olt, zonaIRIC, sunt urme de locuire neîntrerupte din mileniul VI î.Hr.şi până în zilele noastre. De aici s-au recuperat fragmentede ceramică dacică, o ceaşcă dacică descoperită de familiaPena, un mormânt de incineraţie, format din 15 vaseaparţinând culturii Verbicioara descoperit de ConstantinEmilia.

La intrarea în comuna Dăneasa, strada Izvoruluipe toată terasa joasă a Oltului pe o distanţă de 500 m seaflă fragmente de ceramică din epoca bronzului şi primaetapă a fierului. De aici s-au recuperat un fragment de fi -gurina Gârla Mare şi ceramica dacică din diferite perioade.

La ieşirea din comuna Dăneasa, pe şoseauaTurnu Măgurele - Slatina în punctul Borcescu se află vatraunei aşezări dacice. În vecinătatea sitului dacic s-a des -coperit vatra unui sat din secolul VI şi o necropolă creştină.Din vatra satului s-au recuperat trei vase întregi şi mai multefragmente.

Pe grindul satului Zănoaga pe strada Bisericii,aproape de malul vestic al terasei în perimetrul gospodărieifamiliei Soare se află o aşezare dacică sec. II î.Hr.

La intrarea în comuna Sprâncenata pe locul degradin din partea nord-vestică a zonei „La lacuri” este o

aşezare dacică sec. I î.Hr.În comuna Sprâncenata satul Gâlmee se află vatra

davei dacice, cercetată arheologic de professor univ. Con-stantin Preda în 8 campanii argeologice, recuperându-seun inventar bogat privind cultura materială a strămoşilornoştri dacii.

Prof. Niţu Tudor a descoperit în apropierea cetăţiiîn satul „Tufişu” o aşezare contemporană cu dava de laGâlmee. La fel şi în punctul „Cotul Morii”, aproape de Olt oaltă aşezare dacică.

Pe valea Călmaţuiului Mare, în Corbu, loc situatîntre văile Corbu şi Muşat este o vatră de locuire dacicăunde populaţia a continuat să existe până în sec. al XVI-leastrămutându-se în urma bătăliei pentru putere conduse deDoamna Chiajna.

S-au făcut săpături arheologice în Coanda peterasa Calmăţoiului Mare la confluenţa cu valea Dragnaconduse de către prof. Constantin Preda şi prof. Traian Zor-zoliu. De aici s-au recuperat numeroase fragmente de ce-ramică dacică printre care şi un fragment de vas pentruturnarea metalelor.

În urma unei informări pe teren făcută de prof. Tra-ian Zorzoliu în zona I.A.S. Boianu s-a constatat că la con-struirea unui saivan de oi s-a scos multă ceramică dacicăşi de factură romană. S-a decis să se facă un sondaj arhe-ologic descoperind atelierul unui olar autohton din sec II-IIId.Hr., inclusiv cuptorul de ars oale.

Tot în Coanda, în vecinătatea canalului de irigaţii,s-a descoperit ceramică dacică.

De-a lungul Călmăţuiului Mare prof. Vieru Gheor -ghe a descoperit şi alte puncte de locuire dacică: pe Liniamare în Stoicăneşti şi pe Călmăţui în punctul Suat.

În urma săpăturilor arheologice coordonate dearheolog George Trohani şi prof. Traian Zorzoliu în comunaNicolae Titulescu, punctul „La cimitir” s-a identificat oaşezare dacică din sec. II î. Hr.

Ultimele săpături arheologice conduse de prof. dr.Negru Mircea şi prof. Vieru Gheorghe în Coanda la canalulde irigaţii s-a descoperit o aşezare şi o necropolă dacică.

Sunt cunoscute şi alte vetre de locuire în CâmpiaBoianului din care s-au recuperat fragmente de ceramicădacică şi poate că în viitorul apropiat să se organizeze săpă-turi arheologice.

Descoperirile arheologice din Câmpia Boianuluivin să confirme continuitatea locuirii poporului dac în acestspaţiu geografic, combătând afirmaţiile unor neaveniţi cădupă retragerea romanilor din Dacia, zona dintre Olt şiVedea a rămas fără populaţie autohtonă.

De asemenea s-a reîntregit pe baza dovezilorarheologice harta locuirii dacilor în această zonă aRomâniei, cultura lor spirituală dăinuind alături de cea ma-terială până în zilele noastre.

- va urma -


magazin

21

CENTRUL LABIRINTULUI

„Pentru lumea antică, DACIA războini-cilor temuţi din CARPAŢI a fost, până la cucerirealui Traian, o ţară aspră, aproape de nepătruns, în-conjurată de mister. Nimeni nu ştia bine cine erauoamenii care locuiau în acea cunună de munţi”[1].Despre ei se crease un adevărat mit, fiind printrecele mai obsedante şi puternice din imaginaţia an-ticilor.

Alexandru Busuioceanu[2], cercetândarhivele mai multor biblioteci din Spania, a constatatcu uimire că în toată literatura medievală şi cronicileoficiale, hispanicii se considerau descendenţii geţilor.Cărturarii şi oamenii din clasa conducătoare trebuiau,pentru a-şi întemeia nobleţea, să dovedească saumăcar să afirme descendenţa lor din geţi. AlexandruBusuioceanu, citând din scrierile episcopului Alonsode Cartajena, arăta că „în vremea lui Enrique alIV-lea (sec. al XV-lea), regii Spaniei coborau dinDacia, din «principii geţi», luându-şi numai numelede la locul unde trăiesc, pentru că era mai ilustru decâtal strămoşilor.”[3]

„Istoricii - afirma acelaşi autor - dau preapuţină atenţie sau nici una, faptului că timp de patrudecenii, între 286-324, patru împăraţi daci se succedfără întrerupere la cârma Imperiului Roman, consti-tuind o adevărată dinastie danubiană [...]. Dintre aceştiîmpăraţi, cel care prezintă personalitatea cea mai pu -ternică şi tenace, Galerius (IOvius), pare să fi avuttoată conştiinţa vechiului dac inamic ereditar al Romei[...]. Fiu de mamă transdanubiană, «adoratoare a di-vinităţii munţilor» şi dedicat el însuşi acestui cult, carenu putea fi altul decât al lui Zamolxis, Galerius estetipul rebelului ieşit din acei munţi unde viaţaciobănească păstrase întotdeauna ideea libertăţii,inamică oricărui imperiu. Ajuns cezar şi apoi împărat,fostul cioban, fidel credinţelor strămoşeşti, originii luisociale şi instinctului poporului său, îşi întoarce legiu-

nile împotriva Italiei, cu hotărârea - afirmă contem-poranul lui, Lactanţiu - de «a şterge până şi amintireaRomei» şi a fost pe punctul - declară acelaşi autor -«să schimbe numele Imperiului Roman în cel de Im-periu Dacic»”[4].

„Dacii sau geţii nemuritori şi ţara lor erauermetici pentru antici. Grecii se apropiaseră de einumai pe ţărmurile Mării Pontice, fără să se aven-tureze mult în interior. Romanii îi cunoşteau doar perăzboinicii daci. Dunărea le inspira teamă. Era unLimex Hiperboreum, de unde începeau pământurilecare dormitau sub leneşele stele ale Polului getic”[5].

Orice contact cu aceste locuri devenea subiectpentru literaţii vremii. Astfel, poetul latin Marţial,

El le-a mai zis: „Oare LUMINA este adusă ca să fie pusă sub baniţă, sau sub pat?Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?

Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”

(Ev. Marcu 4, 21-23)

Taina Kogaiononului -Muntele Sacru al dacilor (I)

Cristina Pănculescu


magazin

22

contemporan împăratului Domiţian, într-una din epi-gramele sale, se adresează prietenului său, soldatulMarcellinus, care se întorsese de curând din Dacia, cucuvintele: „Abia răbdaseşi, Marcelline, cele şaptestele de la miazănoapte şi constelaţiile leneşe ale polu-lui getic; iată acum cât de aproape va să vezi cu ochiisteiurile lui Prometeu şi legenda muntelui”.[6]...Legenda Kogaiononului, muntele ascuns al stră-moşilor noştri, Kogaiononul care dintotdeauna a avutca ţintă şi scop suprem OMUL, omul cu majuscule.

„În muntele cel ascuns, care va rămânea ne-cunoscut până la sfârşitul timpurilor, bătrânul legiivechi privea din gura peşterii lui lucirea nouă deprimăvară...”[7]

Lucrarea de faţă conţine argumentele pe carese bazează aceste concluzii rezultate în urma uneimunci de cercetare întreprinsă pe parcursul a patru aniîn Munţii Bucegi, cercetare bazată pe studii de mitolo-gie comparată, istorie veche, folclor şi artă vecheromânească, istoria religiilor, hermeneutică şi ştiinţetradiţionale în general.

Pot să afirm că rareori un cercetător, şi cu atâtmai puţin unul de ocazie cum este cazul meu, a avutun asemenea noroc. Norocul a constat în faptul că dinpură întâmplare, am dat peste un fir; l-am urmărit dinsimplă curiozitate, iar el m-a condus, spre sur-prinderea mea, chiar în „Centrul Labirintului”. Abiaatunci am realizat că firul călăuză era firul Ariadneiuitat acolo de Theseu. Minotaurul nu mi-a barat calea- deoarece după cum se ştie îl „omorâse” demult eroulHeladei - aşa încât pot să vă asigur că drumul spreCentru este liber şi, mai mult decât atât, este chiarmarcat.

Ceea ce nu a înţeles Theseu a fost faptul căadevărata ieşire din Labirint este prin Centrul lui,iar Minotaurul este acolo din trei motive: într-un senstocmai pentru a păzi Marea Poartă „îngustă”, iar înalt sens pentru a semnala prezenţa ei; rolul lui prim şicel mai ascuns fiind de fapt acela de „deţinător alcheilor”, căci miraculosul Minotaur era fiu al lui Po-seidon - stăpânul apelor primordiale care, în chip detaur, îl zămislise cu Pasiphae, fiică a lui Helios-Apollo şi soţie a lui Minos.

Miraculosul Minotaur, care nu-şi arătaseprivirilor indiscrete decât chipul de om-taur[8], eraîn realitate Sfinxul[9] - prin esenţă tetramorf: om şitaur şi leu şi vultur - păzitor al Marii Porţi a Cen-trului; „Poartă deschisă în Cer” prin care, pestemilenii, apostolul Ioan a văzut Scaunul de Domnie şipe Cel ce stătea pe el. În jurul Scaunului de Domniedin Cer erau „patru făpturi vii: una avea faţă ca a unuiom, una semăna cu un viţel, una semăna cu un leu şi

una semăna cu un vultur”.Miraculosul Minotaur-Sfinxul sintetizează deci

cele patru făpturi vii din jurul Scaunului de Domnie dinCer, despre care vorbeşte - din porunca Celui care esteAlfa şi Omega - Apocalipsa după Ioan (IV, 1; 7).

Nestatornic şi prea preocupat de a străluciprin fapte eroice, Theseu nu a înţeles şi a ratat ade-vărata şansă oferită de Ariadna rătăcindu-se definitivîn „Labirint”. Theseu a ignorat un lucru elementar, şianume că drumul spre Centrul Labirintului este druminiţiatic, iar în adevărata iniţiere poarta de ieşire numai poate fi aceeaşi cu poarta de acces pentru cel cea intrat în posesia „cheilor”. Până la Theseu, toţi tineriitrimişi drept „hrană” Minotaurului descoperiseră înCentru adevărata ieşire şi primiseră cheile; căci nudes pre moartea lor reală, ci despre moartea iniţiaticăera vorba, iar aceasta înseamnă: accesul la nemurire -realizarea condiţiei de om cosmic - ruperea lanţurilorlui Cronos (Timpul). Sub chipul Miraculosului Mino-taur - de altfel frate vitreg al Ariadnei - se ascundeaultimul Mare Iniţiator Celest deţinător al Ştiinţeitainice a Legăturii dintre Cer şi Pământ. Prin dispariţiasa Centrul Labirintului şi funcţia lui se ocultează.Minotaurul se lasă ucis (în realitate se retrage),aruncând un văl impenetrabil asupra secretuluiLabirintului.

Eroarea lui Theseu - sărbătorită de con-cetăţenii lui drept o victorie - a târât întreaga Helladăîn această confuzie şi cu ea întreaga lume modernă.Theseu era simbolul lumii moderne pe cale de a senaşte - lume care, pierzând marile sensuri ale exis-tenţei, răsturnând scara valorilor, începea să se pre-cipite „glorioasă” spre periferiile „Labirintului”fluturând cu emfază în chip de stindard eul minuscul.

Totuşi, aventura lui „Theseu” este obligatoriusă fie conchisă cu o expresie a lui Vasile Lovinescu:„subversiunea a fost necesară”[10] - pentru cănumai saturaţia de bucuriile amestecate cu lacrimi şimoarte ale „Labirintului” se pare că poate trezi în omnostalgia adevăratelor mari înălţimi, aspiraţia spreUnitate, spre Centru, spre Absolut. Şi numai aspiraţiaomului spre Absolut poate readuce în lume, sub ade-văratul său chip, „Minotaurul” alungat şi re-des -chiderea Centrului - Poarta Pământului la Cer,Poarta omului spre Nemurire - singura salvare dinLabirintul care are puterea de a înghiţi şi nimici totul.

Căci, aşa cum afirmă Vasile Lovinescu, „cenu este atras în sus, cade în jos în mod necesar”[11].

Esenţa lucrării de faţă constă în relevarea fap-tului că Centrul Labirintului este o realitate, el seaflă în Grădina noastră, în „Grădina Maicii Dom-nului”, şi este acelaşi cu Centrul Sanctuarului


magazin

23

Principal al Kogaiononului.Pe scurt: firul conducător l-am găsit pe pla-

toul Bucegi, unde am început cercetările nu în ideeade a găsi Muntele Sacru al strămoşilor noştri - pe carede altfel la ora aceea îl credeam în Gugu din masivulGoldeanu - ci pentru a-mi lămuri mie enigma Sfinxu -lui din Bucegi în faţa căruia am ajuns practic din în-tâmplare în 25 noiembrie 1984.

Ştiinţa modernă a descifrat multe din se-cretele naturii, dar este ştiut şi recunoscut faptul că neaflăm abia la primele pagini ale marii cărţi a cunoaş-terii integrale a micului şi a marelui univers. Termeniide forţă şi energie pe care îi folosim în mod curentsunt în realitate nişte concepte, şi ceea ce cunoaştemnoi despre ele sunt de fapt efectele - şi anume efectelepe care le putem constata direct sau care pot fi puseîn evidenţă prin intermediul mijloacelor pe care leoferă ştiinţa actuală. Una din marile realizări ale şti-inţei secolului al XX-lea a fost lărgirea noţiunii dematerie care în accepţia fizicii moderne înseamnă:corpuscul, energie, informaţie.

În baza a ceea ce am spus mai sus, se poateadmite fără nicio rezervă ipoteza că există şi alteforme de energie în afara celor cunoscute sau chiarcele pe care le cunoaştem pot avea aspecte care nu aufost puse încă în evidenţă. Din acest motiv le ignorămastăzi - ceea ce înseamnă în mod sigur că le vomcunoaşte mâine. Cât de departe va fi acest mâine de-pinde numai de noi oamenii.

Am considerat necesar - şi se va vedea de ce- să evidenţiez aceste ultime aspecte înainte de a treceîn revistă principalele concluzii ale cercetării între-prinse în Bucegi, şi anume:

PUNCTUL 1În Bucegi, în zona Vârfului Omu se află cel

mai important Centru Energetic-Informaţionalnatural al planetei; existenţa lui este semnalată detoate tradiţiile, sub numele sau mai exact prin concep-tul de „Centru”.

Acest aspect reprezintă punctul central al lu-crării, şi totodată primul în ordine cronologică, fiindelucidat fără echivoc în ianuarie 1986. De aici au de-rivat toate celelalte, începând cu o concluzie de dome-niul evidenţei: Kogaiononul nu putea fi decât aici!

PUNCTUL 2Zona care conţine acest Centru este Sanctu-

arul principal - Altarul Kogaiononului. DeciMuntele Sacru al dacilor se află în Bucegi; el estestructurat pe trei niveluri care corespundeau la totatâtea trepte de iniţiere:

- Primul nivel - Peştera lui Zamolxis identi-ficată cu Peştera Ialomiţei, în 12 mai 1986;

- Al doilea nivel - Platoul Babelor unde seaflă Sfinxul de la care a început totul, în 25 noiembrie1984;

- Al treilea nivel - Zona Vârfului Omu, careeste Sanctuarul principal.

Strămoşii noştri nu au ales întâmplător acestnume; ei cunoşteau existenţa acestui Centru precumşi legile care guvernează „funcţionalitatea” lui căci,după cum aflase Herodot, geţii, cei mai viteji şi maidrepţi dintre traci, ştiau a se face nemuritori.

PUNCTUL 3Kogaiononul nu şi-a încetat niciodată acti -

vitatea. El a fost şi este cea mai mare „Academie”a planetei; spun „este”, deci continuă să fie, chiardacă legătura conştientă directă a fost total întreruptă,fapt petrecut, s-ar părea, relativ recent [12].

Kogaiononul a fost cea mai mare comoară astrămoşilor şi înaintaşilor noştri. Bine ferită de ochiinăvălitorilor şi ai jefuitorilor care ne-au încălcat de-alungul veacurilor hotarele, înaintaşii noştri au trecutdin generaţie în generaţie marea comoară ascunsă„sub pecetea tainei”; iar dacă a fost posibilă găsireaMuntelui Ascuns, a fost pentru că SOSISE TIMPUL!

PUNCTUL 4„Vârstele umanităţii” sunt determinate de

variaţia activităţii energetic-informaţionale a acestuiCentru, activitatea supusă legilor ciclice universale.

PUNCTUL 5Legile care guvernează acest Centru pla -

netar - conexiunile, funcţia şi activitatea lui - prin ge -neralizare, conduc la cheia problemelor fun da -mentale rămase fără răspuns ale cosmogoniei şicosmologiei.

NOTE[1]. Alexandru Busuioceanu: Zamolxis, Ed. Meridiane, Bu-cureşti, 1985, pag. 191.[2]. Ibidem, pag. 179-180.[3]. Ibidem, pag. 185.[4]. Ibidem, pag. 206-208[5]. Ibidem, pag. 192.[6]. Ibidem, pag. 54.[7]. Mihail Sadoveanu: Creanga de aur, Ed. Minerva, Bu-cureşti, 1986, pag. 13[8]. Minotaurului, reprezentat cu cap de taur şi trup de om,îi revin de drept şi cele două atribute solare: leul şi vulturul,ca moştenire de la bunicul său Helios-Apollo.[9]. În Tradiţia greacă, şi nu numai Sfinxul este reprezentatcu chip de om, trup de leu, picioare de taur şi aripi de vultur.[10]. Vasile Lovinescu: Creangă şi creanga de aur, Ed.Cartea Românească, Bucureşti, 1989, pag. 405.[11]. Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 1981, pag. 17.[12]. Mijlocul secolului al XX-lea.


magazin

24

REVANŞA DACISMULUI RATATĂ! AR FI PUTUT FI EL RESTAURATORUL DACIEI!

BOGDAN PETRICEICU HASDEUVERSUS VASILE ALECSANDRI

Marin Mihail Giurescu

Mai tânăr cu 17 ani decât Vasile Alecsandri, carese născuse în anul 1821 la Bacău, şi a copilărit la conaculde la Mirceşti, Valea Siretului, judeţul Neamţ, Bogdan Pe -triceicu Hasdeu deşi moldovean ca şi el, dar născut la 26februarie 1838 la conacul de la Cristineşti, judeţul Hotin,acolo unde Nistrul se îndreaptă spre sud, în tinereţe a avuto concepţie diferită de a lui Vasile Alecsandri.

Cel care, în versurile scrise pe la vârsta de 14 ani,se considera când dac când român, dovedea de pe atunciinconsecvenţă. Scriind la vârsta de 22 de ani „Pierit-audacii?”, a dat multe speranţe daciștilor, creând o nouă bazăde discuție.

Dacă Bogdan Petriceicu Hasdeu ar fi fost tot atâtde consecvent şi de hotărât ca Vasile Alecsandri, ţaradacilor nu s-ar mai fi numit astăzi România în loc de Daciacare s-ar fi cuvenit şi nici nouă nu ne-ar mai fi spus români.Ne-ar fi scutit pe noi de efortul pe care-l facem astăzi, înlupta cu îndoctrinaţii, care se împotrivesc atât încercărilornoastre de a schimba mentalitatea de astăzi a oamenilor,mentalitate rezultată în urma unei îndelungate îndoctrinăriîn spiritul concepţiei latiniste, pornită de la corifeii Şcolii la-tiniste din Transilvania, cât şi acţiunii noastre de a readucelucrurile pe făgaşul lor iniţial. De fapt, dacă ar fi fost Dacia,fundațiile daciste nu și-ar mai fi avut rostul.

Bogdan Petriceicu Hasdeu ar fi putut să se opunăîncercărilor lui Vasile Alecsandri de a schimba identitateaneamului nostru şi numele din trecut al acestei ţări, ca unulcare făcea parte din aceeaşi clasă socială şi în plus se con-sidera şi os domnesc (descendentul lui Ştefan PetriceicuVodă, 1672-1674), pentru care şi-a arogat pe lângă numeledomnitorului şi titlul de Prinţul Dieu domné PetriceicoHîjdeu.

Ar fi putut, dar n-a făcut-o, dând dovadă de incon-secvenţă şi oportunism, schimbându-se în funcţie de in-teres, aşa cum a dovedit începând din 1876 când a fostnumit directorul Arhivelor Statului şi în 1877 când a devenitşi membru al Academiei Române, în loc să fi format el oacademie a oamenilor de ştiinţă din Dacia, fapt caredovedeşte că se împăcase cu ideea situaţiei de fapt, re-nunţând la dacism, aşa că revanşa dacismului a fost ratată.

Păcat! Ar fi putut fi el restauratorul Daciei!Oare cu ce ne încălzeşte pe noi daciştii faptul că

el a devenit o personalitate enciclopedică? Ne mulţumimnumai cu faptul că a scris articolul Pierit-au dacii?, şi atât,oare nu este şi el vinovat alături de Vasile Alecsandri că nise spune astăzi români în loc de daci.

Ca să înţelegem cele de mai sus, consider nece-sar să aflăm cine a fost de fapt Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Din istoria literaturii lui Ion Rotaru, pag. 274, şi nunumai, aflăm că Tadeu Hâjdeu, bunicul lui Bogdan, fost şiel Tadeu, care a trăit între anii 1769-1835 a fost strănepotullui Gheorghe Lupaşcu Hâjdeu, nepot de frate a lui ŞtefanPetriceicu Vodă, ce a domnit în Moldova numai doi ani şi afost îndepărtat de boieri din cauza legăturilor lui preastrânse cu polonezii, aşa că a fost nevoit să se refugieze înPolonia urmaşii lui devenind astfel membri ai şleahtei, iarGeorge Călinescu în a sa Istorie a literaturii scrie: „FamiliaHâjdeilor sugeră ceva din haosul scitic. Tadeu Hâjdeu(1769-1835), fiu de ofiţer în armata rusă, a fost poet polon,traducător al lui Kotzebue în limba polonă, dar se trăgeadintr-o veche familie moldovenească cu rădăcini în ŞtefanPetriceicu-vodă (nepotul antistrănepotului de văr al lui VodăPetriceicu - râde Sarsailă de Bogdan)”, partea comică dela sfârşit este redată din însemnările lui Hasdeu.

Când s-a schimbat situaţia politică şi turcii aucedat Poloniei o parte din teritoriul Moldovei de nord, Tadeua profitat de situaţie recăpătându-şi moşia din ţinutul Hoti -nului şi s-a stabilit la Cristineşti, căsătorindu-se cu evreicaValeria Hrizantovna.

Fiul lor Alexandru (1811-1872) s-a căsătorit cuElisabeta, fiica porucicului lituan Teofil Daucş. Din aceastăcăsătorie a rezultat Bogdan, care s-a născut, după profe-sorul Gheorghe Bucur, la 25 februarie 1838, iar dupăGeorge Călinescu şi Ion Rotaru la 26 februarie 1838.

Întrebarea care stăruie este, cum stabilim origineacelui care se credea dac?

Mai interesant este faptul că la vârsta de 22 de ani,în 1860, avea să publice în foiţa de Istoriă şi literatură, aşacum îl numeşte profesorul Gheorghe Bucur, Celebrul studiu– manifest Perit-au dacii?, care a bulversat întreaga lumeştiinţifică a vremii, a stârnit mari controverse şi atacuri lapersoana autorului.

Tânărul deschidea curajos o nouă perspectivă înproblema etnogenezei poporului nostru.


magazin

25

Motto:Ce doresc să transmit în această expunere?

Dacii aveau o cunoaştere diferită faţă de cea general acceptată de cei de azi. Această cunoaştere îi făcea unici şi în timpurile

în care au existat ca societate cât şi în ziua de azi. (...)

Pierit-au Dacii?II

psiholog Tiberiu Ciobanu

(continuare din numărul precedent)

O altă consecinţă a practicilor extracorpora -lizării, consecinţă manifestată în timpurile moderne şide cel cunoscut sub numele de Nikola Tesla, este ceaa realizării în lumea materială a unor dispozitivefuncţionale care depăşesc capacitatea contempo-ranilor de a înţelege raţional-ştiinţific cumfuncţionează. Aici doresc să readuc în atenţie dilemeleridicate de diferite obiecte de aur, şi nu numai, ca deexemplu brăţări, plăcuţe, obiecte de cult cu aplicabi -litate necunoscută la care ne uităm astăzi cu miraresau cu superioritatea semidoctului. Din această cauză,în continuare, anumite obiecte, construcţii, zone nu netransmit niciun mesaj, nicio informaţie. Aşa cummulte dintre proiectele lăsate de Tesla sunt ne-funcţionale, aşa şi multe artefacte dacice şi nu numaisunt nefuncţionale, dar par şi absurde şi asta numaidatorită incapacităţii noastre de înţelegere. Anumite„pietre” sunt adevărate generatoare de energii şi in-formaţii pentru că au fost prelucrate, ordonate, con-struite după principii mai mult sau mai puţin ignorateastăzi. Ele au o funcţionalitate continuă după atâţiaani. Unele sunt folosite empiric în practicile bătrâneştiautohtone şi astăzi, fără a aduce argumente raţionalede folosinţă. Nu pot să nu-l amintesc aici pe mai puţinînţelesul Constantin Brâncuşi cu ale sale opere ener-getice-informaţionale, pe care l-am celebrat anul tre-cut.

O altă consecinţă a acestor practici este şimodificarea necesităţilor senzorial-fiziologice ale fi-inţei umane. Fenomenele tip inedia, oameni care numai consumă alimente sau consumă foarte puţine şide o anume calitate – exemplificăm aici cu viaţa şipractica trăitoarei Jassmuhen. În aceste condiţii, încare fiinţa umană îşi reglează şi dezvoltă sistemul deexistenţă şi biologică fără a consuma materie fizică,duce şi la o modificare radicală a pricipiilor expusede Maslow în faimoasa sa piramidă a necesităţilorumane. Astfel, plăcerile care sunt o componentă prin-cipală a existenţei şi dezvoltării umane nu mai au, înconsecinţă, niciun echivalent în ceea ce numim astăziplăceri. Să nu uităm că prin plăceri hrănim sistemul

uman. Fiecare structură a omului are hrana sa speci-fică. Fizicul, raţiunea, sufletul au nevoie de anumiteinformaţii, energii specifice care sunt necesare pentruo bună funcţionare a întregului. În condiţiile în caremă axez pe saturarea necesităţilor fizice - vezi soci-etatea de astăzi -, hrănirea structurilor superioare nuse face automat, pe când o hrănire a structurilornoesice duce automat şi la o hrănire a structurilor fi -zice. Pot să exemplific aici un fenomen trăit de toţi:Când sufletul ne este plin, atunci se diminuează apeti-tul alimentar fizic, şi invers: când suntem cu sufletulvraişte, compensăm ilogic, nesănătos şi neeficient cumâncare şi băutură în exces pentru a anihila gaura su-fletească. Subliniez totodată, aici, un aspect foarte im-portant. Logica umană este în strânsă legătură cunecesităţile umane. Consider, astfel, o uriaşă greşealăde a merge pe o logică a omului zilelor noastre în efor-tul de a studia existenţa unor popoare de acum câtevamii de ani. Necesităţile, aspiraţiile lor, sunt neştiutede noi. Nu putem înţelege în totalitate logica pe careîşi bazează existenţa un semen de-al nostru ce trăieşteîntr-un vârf de munte şi este fericit, cu atât mai puţinpe a unui individ care a aparţinut unei societăţistrăvechi, de pe urma căruia rămăşiţele materiale nusunt catalogate în mare masură decât nişte „obiecte decult”. Consider o mare infatuare faptul de a ridica pre-tenţii de înţelegere altcuiva folosind numai logicamea.

Un alt aspect al practicilor extracorporalizării,care, subliniez încă o dată, că este o metodă de trăire,de cunoaştere net superioară cunoaşterii raţionale, încare individul accesează tot potenţialul său, este ac-cesul la Conştiinţa Universală. Îmi permit să folosescconcluziile trăitorilor extracorporalizării: „În momen-tul când practic extracorporalizarea, conştientizez şitrăiesc nemurirea. Înţeleg mecanismele trăirii cu trupşi fără trup, înţelg moartea şi naşterea, trăiescmoartea şi naşterea. Ele nu mai sunt aleatorii. Elesunt în puterea mea, căci eu trăiesc în cunoaştere şiîn armonie cu legile Universului Divin.”

În aceste condiţii, mă întreb încă o dată şi văîntreb şi pe dumneavoastră: pierit-au cei ce au atinsnemurirea?


magazin

26

Secolul XXI este marcat de o descoperireuluitoare: existenţa unei reţele întinse de tuneluri sub-terane, posibil interconectate la nivel mondial. Pelângă grote şi peşteri create de natură, peste tot înlume s-au descoperit diverse canale şi tuneluri subte -rane construite, spun oamenii de ştiinţă, de civilizaţiileantice sau de alte civilizaţii premergătoare celeiumane; spaţii, adesea gigantice, ale căror pereţi au fosttrataţi pentru conservare prin metode şi tehnologii ne-cunoscute în ziua de azi.

LACUL FĂRĂ FUND

Sergheevka este un cătun uitat de lume din re-giunea Moscova. Când şi când, în atenţia publiculuiapar tot soiul de evenimente stranii ce se petrec înjurul lacului din apropiere. Se spune că acesta, denu-mit sugestiv Bezdonii (Fără fund), este conectat cuoceanele, adâncimea lui fiind necunoscută. Până şi pehărţile militare profunzimea lui nu este clar stabilită,fiind doar aproximată între 150 şi 200 de metri. Laculapare menţionat şi în scrierile poetului rus AlexandrBlok, în care un pădurar din zonă povesteşte căaceastă apă este legată prin canale tainice cu marileoceane ale planetei.

Legenda spune că pe malurile lui, de-a lungulanilor, s-au făcut descoperiri misterioase ale unorepave demult dispărute în vâltoarea oceanelor. În anul2003, la suprafaţa apei a apărut, nu se ştie de unde, ovestă de salvare cu însemnele marinei militare ame -ricane. După cercetările realizate de autorităţile locale,s-a constatat că vesta aparţinea marinarului americanSam Belovski, de pe distrugătorul USS Cole. În oc-tombrie 2000, în portul Aden, din Yemen, s-a de-clanşat un atac terorist asupra navei, soldat cu moarteaa 17 militari. În urma atentatului, matelotul SamBelovski a fost dat dispărut, iar trupul său nu a fostgăsit niciodată. Dar cum a putut ajunge, după trei ani,vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian într-unlăcuşor pierdut din Rusia Centrală, la 4000 de kilo-metri distanţă?! Care a fost traseul ei? Oare legendelelacului fără fund sunt reale? Oare există asemenea căisubterane necunoscute, care unesc diferite puncte aleplanetei? Tunelurile subterane şi peşterile au fost din-

totdeauna un subiect care a atras atât atenţia oamenilorde ştiinţă, cât şi pe a celor pasionaţi de mistere. Poatepentru că în el se ascund enigme de nepătruns, saupentru simplul fapt că acestea se deschid şi acced cătrecentrul pământului. Pe această temă s-au scris o mul -ţime de cărţi şi poveşti fascinante, s-au realizat sutede filme de aventuri, care au îmbogăţit şi mai multimaginaţia oamenilor.

Cert este că acestea există peste tot în lume,fie că vorbim despre galeriile antice recent descoperitesub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile pi-

TUNELURILEConstantin - Mihail Popescu


magazin

27

ramide din Egipt, sau despre canalele subterane săpatededesubtul Mexicului. Arheologii şi oamenii de ştiinţăau început să îşi pună tot mai des întrebarea dacă nucumva aceste reţele subterane au fost cândva conec-tate între ele. Lungimea lor nu a putut fi determinatăprecis, pierzându-se într-un nesfârşit labirint în inte-riorul pământului. De asemenea, nimeni nu a pututconfirma faptul că ele au fost construite în aceeaşi pe-rioadă. Şi totuşi: când şi cine le-a creat şi în ce scop?În regiunea Volgograd din Rusia există un lanţ mun-tos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, înce-pând cu anul 1997, a fost studiat în detaliu deorganizaţia “Kosmopoisk” (Cercetaşii Cosmosului).Aici a fost depistată şi cartografiată o reţea extinsă detuneluri, pe o distanţă de zeci de kilometri.

Aceste pasaje subterane au un diametru de 7până la 20 de metri şi, pe măsură ce se apropie decreasta muntelui, se lărgesc tot mai mult, ajungândpână la 120 de metri, transformându-se sub munteîntr-o sală imensă. De aici, se ramifică alte trei tune-luri în diferite unghiuri. În Uniunea Sovietică, la în-ceputul anilor ‘50, la propunerea lui V. I. Stalin, a fostemis un decret secret al Consiliului de miniştri alURSS, referitor la construirea unui tunel pe subStrâmtoarea Tatara, care desparte Rusia continentalăde insula Sahalin şi care leagă Marea Ohotsk, la nord,cu Marea Japoniei, la sud. În condiţiile declanşăriirăzboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelormilitare americane instalate în Japonia, Stalin a ordo-nat construirea unui pasaj subteran, prevăzut cu o caleferată între insula Sahalin şi Rusia.

Tunelul fusese trasat şi construit ţinând contde geologia dificilă a solului de sub fundul apelor. Pe-reţii săi erau foarte netezi, acoperiţi cu un materialcare semăna a lavă vulcanică. Toţi cercetătorii ruşi au

fost însă de acord că acel material nu era unul creatde natură. În urma unui studiu aprofundat, s-a ajunsla concluzia că asupra pereţilor se acţionase simultantermic şi mecanic, iar rezultatul fusese această crustă,cu o grosime de 1,5 mm , deosebit de rezistentă. Con-form afirmaţiilor doctorului Berman, nici măcar teh-nologia modernă nu ar fi putut realiza o asemenealucrare. Totodată, ea a amintit despre găsirea unorobiecte stranii în tunel, a unor mecanisme de neînţe-les, instrumente şi echipamente necunoscute, şi chiardespre fosilele unor animale neidentificate. Imediatdupă abandonarea acestui gigantic şi ambiţios proiect,serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste va-loroase artefacte, care în decursul deceniilor „s-aupierdut”.

Conform articolului, exploratorul G.E. Kin-caid, în timpul expediţiei sale în Marele Canion, afăcut o descoperire uluitoare: un întreg oraş subteran,cu o reţea de tuneluri, în care s-au găsit dovezi ce in-dică faptul că civilizaţiile antice au migrat în Americadin Orient prin aceste căi subpământene. Cercetătorula demonstrat, aparent convingător, că populaţia carelocuia în aceste caverne misterioase, adânc săpate înstâncă, era de origine orientală, posibil din Egipt. Înpublicaţie se relatează că echipa coordonată de Kin-caid a descoperit o cameră gigant, de aproximativ1500 de picioare (450 metri), din care porneau zecide pasaje, „ca spiţele unei roţi”. Recent, arheologii audescoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce îndirecţia unui întreg sistem de galerii, aflat la 12 metrisub Templul Şarpelui cu Pene din Mexic. OraşulTeotihuacan a fost construit de o populaţie relativpuţin cunoscută, care a atins apogeul între anii 100î.Chr şi 750 d.Chr. Templul a fost ridicat între anii150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, oraşul a fostabandonat până la venirea în zonă a populaţiiloraztece, în 1300 d.Chr. Aceştia din urmă au dat şi de -numirea de Teotihuacan, care semnifica „locul undeoamenii devin zei”. În zona Europei Centrale, pe te-ritoriile Cehiei, Poloniei şi Slovaciei, se întind Car-


magazin

28

paţii Beskizi. La graniţa dintre Po-lonia şi Slovacia se află cea maiînaltă culme, Babia (Babia Gora), cuo altitudine de 1725 m . În folclorulcelor două popoare există multe le-gende legate de acest vârf. Se spunecă locuitorii zonei păstrează secretăexistenţa unui tunel sub munte.

În urmă cu câţiva ani, într-unziar local polonez a aparut relatareaunuia dintre locuitorii satului Za-woja, Stanislaw Poniatowski. El apovestit că, în anii ‘60, tatăl său i-adezvăluit taina munţilor. Au plecatîmpreună din sat catre „reginaBabia” şi, ajungând la o înălţime deaproximativ 600 de metri, tatăl lui s-a oprit şi i-a spuscă acolo va vedea o altă lume, va afla un secret careeste transmis din generaţie în generaţie. Cu un efortimens, au dat la o parte o stancă şi dedesubtul ei Sta-nislaw a văzut un puţ cu o deschidere largă, ce duceacătre miezul pământului. „Peretii erau netezi şi lu-cioşi, de parcă ar fi fost acoperiţi cu sticlă. Tata aaruncat o frânghie şi am început coborârea. În inte-rior, în mod straniu, aerul era uscat. Am coborâtcâţiva metri până am dat de un tunel. Apoi ne-am con-tinuat călătoria prin tunelul uşor înclinat către inte-riorul pământului, până la o sală spaţioasă, cu oformă ovală. De acolo plecau mai multe tuneluri, întoate direcţiile. Tata mi-a spus că, urmând traseul lor,de aici se poate ajunge în alte ţări şi chiar pe alte con-tinente. Tunelurile din stânga duc în Germania şi maideparte, în Anglia, până în America, iar cele dindreap ta se întind prin Rusia şi apoi prin China şi Ja-ponia, tot până în America, unde se înnoada iarăşi cutunelul din stânga”.

„Multe dintre ele s-au prăbuşit, altele nicimăcar nu au fost descoperite, de aceea este foarte greamunca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucrăm lao hartă prin care să reprezentăm reţeaua. Însă, deo-

camdată, totul este aproximativ, deoarece nu avem in-formaţii complete şi nu au fost studiate Africa, Indiaşi Australia”, declară P. Mirosnicenko, unul dintre cer-cetatorii LSP. Potrivit afirmaţiilor sale, se crede căaceste tuneluri au fost create de civilizaţii străvechisau de alte civilizaţii necunoscute pentru a se putearefugia în caz de catastrofe naturale. În mod ciclic,planeta noastră este lovită de fel de fel de calamităţinaturale, cum ar fi cutremure, tsunami, erupţii vulca-nice, ciocnirea cu asteroizi, aşa cum s-a întâmplatacum aproximativ 65 de milioane de ani când, în urmaimpactului cu un asteroid, au dispărut dinozaurii şimajoritatea vieţuitoarelor planetei.

Munţii României sunt străbătuţi de tunelurisubterane, puţine persoane, chiar şi în zilele noastre,cunoscând existenţa acestora.

Pe timpul dacilor, aceste tuneluri şi trecerisubterane erau cunoscute doar de sacerdoţi şi câţivanobili. Cei din urmă cunoşteau doar câteva treceristrategice. Secretele preoţilor daci au fost preluate depreoţii creştini, retransmise mai departe numaicălugărilor virtuali. Munţii Bucegi ascund o parte dinsecretul nostru existenţial. Totul a început pe vremeaprimului domnitor din dinastia Basarabilor, când pla-toul Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rând.Acolo se antrena cavaleria domnitorului, acei oşteni„roşii” (denumire dată de îmbrăcămintea pe care opurtau), care formau unităţile de elită ale armateidomnitorului din Ţara Romînească, folosite doar încaz de mare primejdie.

Şi mai puţini cunosc de ce a fost ales platoulBucegilor. Deoarece, în vremurile de primejdie, te-zaurul Ţării era ascuns în tunelurile subterane dinzonă şi păzit de oştenii „roşii”. Legendele locale vor-besc şi despre existenţa unor comori deosebit de va-loroase, acumulate de-a lungul a zeci de generaţii deconducători şi păstrate în zonă. Este un tezaur sfânt


magazin

29

pe care fiecare domnitor era obligat să-l sporească petimpul domniei sale. Dar nu avea voie să foloseascănimic din acest tezaur. Cei care nu ţineau seama deaceasta, erau crunt loviţi. Se spune că blestemul i-alovit şi urmărit pe cei din ramura Drăculeştilor şi ceaa Dăneştilor. Pentru că au încercat să folosească te-zaurul Ţării în scop personal, ei şi familiile lor au fostasasinaţi. „În ultimii ani, în zona Bucegilor s-au efec-tuat măsurători energetice care au constatat existenţaunor câmpuri de forţă extraordinară şi a unor trecerisubterane care traversează munţii dintr-o parte în alta.Mai mult, aceste măsurători au arătat existenţa a douătreceri subterane care merg din zona Bucegilor pânăîn apropiere de Peştera Urşilor din Carpaţii Occiden-tali, acestea fiind întretăiate din când în când de di-verse tunele mai mici sau mai lungi. Ceea ce esteuimitor este altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tu-nele nu străbat haotic munţii, ci sub forma unor liniicare figurează imaginea unui lup imens, având guradeschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capullupului este în Munţii Apuseni, iar coada coboară pânăîn apropiere de Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa. Între-barea logică este dacă aceste tuneluri subterane au fostfăcute de mâna oamenilor sau dacă au fost doar des-coperite şi folosite de oameni. Este o întrebare la care,deocamdată, nu are cine să răspundă. Poate doar mis-ticii, care au avut curajul să afirme că totul a fost con -struit de Zamolxis atunci când Marele Zeu a decis săapere acest pământ sfânt şi pe cei care-l locuiesc.

În anii 1993-1994, în zona Buşteni-Sinaia,s-au petrecut mai multe fenomene stranii.

Oamenii acuzau stări de agitaţie inexplicabilecare le afectau sănătatea. Însă numai pe timpul nopţii.Apoi s-au produs mai multe cutremure, constatându-se că nu aveau epicentrul în Vrancea sau Bucegi, cumera normal. Locuitorii mai relatau că au prins frica dea pune mâna pe obiecte metalice, deoarece se curentauimediat. Cercetarea acestor fenomene nu a dus la ni-ciun rezultat. Peste un an, intensitatea cutremurelor asporit. Ciudat era faptul că, de fiecare dată înainte deproducerea acestora, se auzea un tunet înfundat. Aces -

te cutremure se produceau, invariabil, la ore fixe: ora20.00 şi 3.00 noaptea. După producerea lor, s-au în-registrat semnale radio! Ceea ce nu era normal. Vizio-nara Valentina, femeia oarba din Iaşi care poate punediagnostice şi prin telefon, susţine că a descoperit prinmetode proprii că un important şuvoi de energie, deaceeaşi calitate cu cea care alimentează complexul dela Gizeh, scaldă şi Sfinxul nostru din Bucegi.

Iar subteranele nedescoperite ale acestuia co-munică cu piramidele din Egipt. „Acolo e trecutulomenirii. Dar nu-i omenirea de acum două mii de ani.E cu mult mai demult, tare mult înainte. Sfinxul dinBucegi este ocrotitorul pământului pe care locuim. Defapt, în Bucegi, la Sfinx, vine un şuvoi foarte puternicde energie. Atunci când cu ştiinţa care va fi pe pământva birui cineva să ajungă sub Muntii Bucegi, va dapeste toate aceste inscrisuri şi documente însemnateşi, după semnele acelea, va şti ce are de făcut. Darasta se va întâmpla numai după ce şuvoiul de energiede deasupra va slăbi”, spune clarvăzătoarea care n-afost niciodată în Bucegi.

După 1999 toate au încetat. Specialiştii de laCentrul de Fizică a Pământului şi cei de la Staţia Seis-mică de la Cheia nu au găsit nicio explicaţie acestorfenomene.

Sarmisegetusa, din cauza unor fenomene ciu-date care au loc în zona respectivă, este numită “zonacrepusculară a Europei”. În sanctuarul dacic de laRacoş s-au găsit cuie dacice de fier care nu ruginesc.Testate cu raze X, s-a descoperit că, într-adevăr, cuieleau 2000 de ani. În componenţa lor intră fier pur


magazin

30

(99,97%), magnetită, oxid de fier şi alumino-silicaţi.Cuiul nu rugineşte. În lume mai sunt două exemplede astfel de fier inoxidabile: stâlpul de fier de la Delhişi discul din Mongolia , cercetate de NASA. S-au maigăsit şi nişte calupuri de fier decic de peste 40 de kg.La acea vreme, romanii nu puteau să topească în cup-toarele lor bucăţi mai mari de 25 kg “ (5). MunteleToaca este o piramidă cu baza pătrată, formă extremde rară în natură.

Latura are lumgimea dublă faţă de piramidalui Keops. Unghiul pantei vestice are aceeaşi mărime

cu unghiurile piramidei. La Cucuteni, cultură aflată înapropiere, s-a descoperit, incizat în ceramică neolitică,un motiv unic reprezentând proiecţia în plan a uneipiramide cu baza pătrată. Diagonalele şi apotemelesunt trasate cu mare precizie. Unghiul dintre CarpaţiiMeridionali şi cei Orientali este de 52 de grade. 51 degrade 50 de minute este unghiul dintre feţele pi-ramidei lui Keops (Khufu) şi baza acestuia. VasilePârvan susţine teoria Ceahlăului ca munte sfânt al da-cilor. Muntele Retezat este un monolit de proporţii gi-gantice cu înfăţişarea unui trunchi de piramidă.

UN ADEVĂR ISTORIC NESPUS:

CINE A CONSTRUITMĂNĂSTIREA SFINTEI ECATERINA?

Mircea Chivu

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, pe care creş-tinii ortodocşi din întreaga lume o sărbătoresc pe 25noiembrie, are o tainică legătură cu poporul român,încă din primele secole ale creştinătăţii.

Mănăstirea Sfintei, aflată în Sinai (Egipt), estecea mai veche mănăstire creştină în care viaţa monas -tică nu a fost întreruptă, având o istorie de 17 secole.

Mănăstirea a fost construită pe locul în careDumnezeu i s-a revelat lui Moise sub forma RuguluiAprins, la poalele Muntelui Tablelor Legii (cunoscut şica Muntele lui Moise sau Muntele Sinai).

În acest loc, Moise a auzit glasul Domnului:„Descalţă-te, căci locul pe care te afli este sfânt” (Ieşirea3,5). Aici, profetul biblic va primi poruncă de la Dumnezeusă scoată poporul evreu din robia faraonului, pentru ca dupăalţi 40 de ani de pribegie în Peninsula Sinai, să primească,în vârful Muntelui Sinai, cele 10 porunci pe două table depiatră.

Ceea ce este extraordinar pentru pelerinii careajung în aceste locuri, este descoperirea faptului că Mănăs -tirea Sfintei Ecaterina reprezintă, de fapt, o oază creş -tină într-o lume islamică, ce a supravieţuit de-a lungultimpului, în ciuda tuturor invaziilor otomane şi a pre-siunilor Islamului.

Aceasta, în condiţiile în care toate celelalte mănăs -tiri creştine din zona Egiptului (numite copte), rămase pânăastăzi (care sunt „presărate” pe drumul parcurs de SfântaFecioară Maria şi Iisus în vremea refugiului lor în Egipt), auajuns sub stăpânirea popoarelor musulmane, amprenta lor

fiind vizibilă în aceste locaşuri sfinte până în zilele noastre.Puţină lume ştie faptul că această Sfântă

Mănăs tire este legată, încă de la începutul fondării ei,de spaţiul românesc, mai exact de poporul dac.

PRIMA PIATRĂ DE TEMELIEPrima piatră de temelie a Mănăstirii Sfânta Ecaterina


magazin

31

de pe Muntele Sinai a fost pusă de împărăteasa Elena, însecolul IV d. Hr., când aceasta i-a închinat Sfintei FecioareMaria o capelă construită chiar pe locul unde se afla RugulAprins revelat lui Moise.

Această capelă reprezintă „nucleul” de la care vaporni ulterior dezvoltarea unui aşezământ monahal, con-struit două secole mai târziu de împăratul Justinian şicare va deveni lăcaş de adăpost pentru moaştele SfinteiMari Muceniţe Ecaterina.

Între anii 527 şi 565 e.n., împăratul Justinian ridicăaici Mănăstirea Rugului Aprins, pentru a cărei construcţieaduce din Ţara Românească „o sută de familii devalahi”(după cum menţionează izvoarele istorice).

Mănăstirea Rugului Aprins îşi va păstra acestnume până în secolul al IX-lea, când unui călugăr al mănăs -tirii i se va revela într-o viziune că moaştele Sfintei Ecaterinase află îngropate pe vârful celui mai înalt munte din Sinai,Gebel Katherina (2.642 m).

Un secol mai târziu, călugării aveau să coboaresfintele moaşte în mănăstire, unde se păstrează pânăastăzi capul şi mâna stângă ale Sfintei Ecaterina într-oraclă de argint depusă în altarul lăcaşului. După de-scoperirea Sfintelor moaşte şi aducerea lor în biserică, lă-caşul care purta numele de Mănăstirea Rugului Aprins şi-aschimbat numele după cel al Sfintei Ecaterina, păstrat pânăîn zilele noastre.

CONSTRUCŢIA MĂNĂSTIRIIManuscrisele medievale spun că Justinian ridică

iniţial această construcţie cu rol de fortăreaţă militară,având în vedere dorinţa sa de a apăra un punct de maximăimportanţă strategică de la marginea imperiului său, destulde expus atacurilor triburilor barbarilor sarazini.

Pentru realizarea construcţiei şi asigurarea pro-tecţiei, Justinian îşi instalează aici „cea mai bună gar-nizoană” (astfel consemnează în scrierile sale unul dintregeneralii lui Justinian) – adusă din Dacia, de la nordulDunării (zonă care făcea parte din teritoriile cucerite de Jus-tinian).

Componenţii acestei garnizoane făceau parte dinpopulaţia geto-dacică, iar urmaşii celor aşezaţi aici, în Sinai,

vor constitui un trib, o comunitate care pentru sute de aniîşi va păstra limba, portul şi obiceiurile valahe.

Conform manuscriselor, „Justinian a strămutatun număr de 100 de soldaţi, originari din Valahia, îm-preună cu familiile lor, asigurându-le case în afaramănăstirii pentru a locui, dar în acelaşi timp pentru astrăjui mănăstirea şi a-i apăra pe călugări”.

Alegerea lui Justinian nu este întâmplătoare, devreme ce vitejia dacilor era renumită, fiind ştiut faptul că„unităţile militare romane, în componenţa cărora intrauoşteni geto-daci, erau de neînfrânt”, aşa cum menţioneazămărturiile epigrafice.

Justinian se mândrea, avea încredere în aceştisoldaţi, îi cunoştea foarte bine şi recunoştea că erau dinacelaşi neam cu el, adică originari din Dacia Meditera-neea, pe care el însuşi o numea „prea fericita noastrăpatrie” (împăratul Justinian avea origini daco-trace, eracunoscut pentru evlavia lui, iar în timpul domniei sale a duso campanie perseverentă pentru răspândirea creştinismului,alături de soţia lui, împărăteasa Teodora).

Cei 100 de „colonişti” geto-daci trimişi de Justinianau avut ca misiune, în primă fază, zidirea mănăstirii. Dinmâinile lor a rezultat un adevărat colos din piatră, zidit şipăstrat aproape în forma iniţială până în zilele noastre.

„UŞILE LUI JUSTINIAN” SUNT VECHI DE MAI BINEDE 1.400 DE ANI ŞI ÎNCĂ FUNCŢIONEAZĂ

Ridicată între anii 527-557, Mănăstirea SfântaEcaterina va dispune de o foarte bună fortificaţie, cu ziduride granit înalte de la 8 la 35 de metri înălţime, înconjuratăde grădini şi chiparoşi. Atât zidurile, cât şi edificiul în sine,au fost realizate din blocuri masive de granit.

Panta înclinată a locului a reprezentat o provocarepentru realizatorii construcţiei, care au fost nevoiţi „săniveleze muntele” – după cum însuşi Justinian le cere –această nivelare a unei zone extinse fiind necesară pentrua se realiza fundaţia bisericii.

Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pevremea fondatorului ei. Marele său portal de la vest este


magazin

32

încă închis cu uşile din lemn de cedru, decorate cu scul-pturi în relief, cu reprezentări zoomorfe şi fitomorfe – flori,frunze, lujere etc. Aceste uşi, numite „Uşile lui Justi-nian”, sunt vechi de mai bine de 1.400 de ani şi încăfuncţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele loriniţiale.

De altfel, Andrei Vartic, de profesie fizician-spec-troscopist, un pasionat al istoriei dacilor, descrie în cărţilesale materialele de construcţie dacice, în special BetoaneleDacice, şi arată rezistenţa acestora în timp.

Tot el a cercetat şi un cui Dacic vechi de peste2000 de ani, găsit în sanctuarul dacic de la Racoş, carenu a ruginit nici până în zilele noastre. În urma uneitestări, s-a dovedit că acel Cui Dacic avea în componenţalui nici mai mult nici mai puţin decât alfa-fier pur de 99,97%;nici urmă de impurităţi, adică de compuşi ai carbonului cerămân de la prelucrare - o „minune antică” pe carecercetătorii nu şi-o pot explica şi care poate fi descoperităşi la uşile din lemn de cedru ale Mănăstirii Sfintei Ecaterina.

Şi acoperişul din lemn al bisericii s-a păstrat,de asemenea, din secolul al VI-lea. Acesta stă sprijinit pegrinzi care poartă mai multe inscripţii, dintre care una sin-gură este amintită de arhelologi şi istorici – cea care îi men -ţionează pe „preaevlaviosul nostru împărat” Justinian şi pe“răposata împărăteasă” Teodora.

Rezistenţa în timp a lăcaşului sfânt din Sinai a fostdată prin însăşi modalitatea de construcţie şi de organizarea acestei mănăstiri-cetate, fiind puse în practică cunoştinţeleşi tehnicile (inclusiv cele de apărare) pe care dacii le-au apli-cat de-a lungul timpului pentru construcţia propriilor cetăţi.

COMUNITATEA DACILOR DE LA MUNTELE SINAI

După încheierea lucrărilor, această comunitate dedaci a rămas pe loc, în slujba mănăstirii.

La început erau numiţi bessi – numele generical creştinilor de la Marea Neagră, urmaşi ai geto-dacilor.Recunoscând originea lor latină, arabii i-au numit „llah”–ca o derivaţie a denumirii obişnuite folosite de alte popoarepentru români: vlah. În timp, coloniştii creştini din Sinai vorfi recunoscuţi drept „oameni de munte”, sub numele ge-neric de Gebalie sau Gebalia (întâlnit şi ca Gebalieh, Ja-baliyya sau Gabalyya).

Denumirea are o semnificaţie profundă dacă luămîn calcul faptul că dacii l-au numit pe Zamolxe şi Gebe-leizis, care înseamnă Zeul Cerului sau Zeul venit dincer. Mircea Eliade a scris la rândul său despre „mărturia luiHerodot conform căreia geţii credeau într-un singur zeunumit de unii Zalmoxis, de alţii Gebeleizis”.

O parte dintre dacii creştini vor deveni călugăriai mănăstirii şi vor sluji aici, chiar în limba lor, bessă.De altfel, există şi o mărturie istorică în acest sens. În anul570, la scurt timp de la fondarea mănăstirii, călătorul An-

toninus Placentinus vizitează Peninsula Sinai. El scrie că a„întâlnit 3 călugări care cunoşteau mai multe limbi, anumelatina, greaca, siriana, egipteana şi bessa”.

Iată cum apar descrişi în scrierile autorului englezLewis Burckardt (1816) „slujitorii de pe ţărmurile MăriiNegre” care locuiau în Sinai:

„Ei mărturisesc în chip unanim pogorârea lor dinslujitori creştini de unde şi-i numesc ceilalţi beduini –fiiicreştinilor… Se căsătoresc numai între dânşii, alcătuind ocomunitate aparte din vreo sută şi douăzeci de oameni înar -maţi. Sunt o rasă muncitoare şi robustă, iar fetele lor au ofaimă de superioară frumuseţe asupra tuturor beduinilor”.

Un alt scriitor arată:“Tribul de beduini numit Gebalia, provenit din

Dacia, se remarcă prin vrednicie şi pricepere; mulţi suntmeseriaşi; de asemenea, toţi copiii acestui trib ştiu săcitească şi să scrie. Membrii tribului ajută şi îndrumă peceilalţi beduini în lucrările agricole şi în meşteşuguri”.

Marcu Beza, cercetător român preocupat să des -copere comunitatea descendentă din vlahii creştini aduşi înSinai, povesteşte în cărţile sale că a întâlnit un „beduinvlah”care l-a ajutat, fiindu-i o bună călăuză pe cărărilemuntelui:

„Era un om tânăr şi voinic, înfăşurat la cap cuo broboadă albă, cu cămaşă tot albă, cu cingătoare depiele şi încălţat în opinici. M-a condus pe cărările munteluişi, la întoarcere, mi-a arătat în grădina mănăstirii colţul undefusese îngropată, în 1750, cea din urmă femeie creştină atribului”.

Tot istoricii au scris şi despre călugării din Moldovaşi Ţara Românească care au slujit în Sinai. În anul 1533,stareţul mănăstirii a fost Ioachim Valahul, susţinut dePetru Rareş.

De altfel, toţi marii domnitori români, precumRadu Vodă cel Mare, Alexandru al II-lea Mircea, PetruŞchiopu, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, aumenţinut timp de cinci secole (până la secularizarea averilormănăstirilor) relaţii foarte strânse cu Mănăstirea SfânteiEcaterina, sprijinind-o cu donaţii consistente.

INFLUENŢELE ARABEOdată cu năvălirea arabilor (între 639 şi 642, Egip-

tul este cucerit de armatele califului Omar), situaţia vlahilorcreştini de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina începe să seschimbe. Mănăstirii i se răpesc multe din posesiunile sale,traversând şi unele perioade critice, în care a fost pusă înpericol chiar existenţa acesteia. Din cauza presiunii exer -citate de către arabi, cu timpul, vlahii creştini din Sinaiîncep să preia obiceiurile şi religia musulmană.

Unii dintre ei vor intra în categoria populaţieimusulmane pe care o formau cei convertiţi – forţat sau debună voie – la islam şi cărora le era interzisă întoarcerea lavechea tradiţie.


magazin

33

Totuşi, timpul a demonstrat că pentru multe secole,credinţa creştină a acestora s-a transmis mai departe. Ac-tualii urmaşi, prin tradiţia orală transmisă de înaintaşi,îşi aduc aminte că strămoşii lor, foşti creştini, au avut oaltă conduită decât ceilalţi trăitori (beduini) ai locurilor, decare nu s-au rupt total, în ciuda vremurilor nu totdeauna fa-vorabile.

Într-o călătorie de cercetare din 1914, ieşeanulTeodor Burada află despre vlahii din Sinai informaţiipreţioase de la localnicii zonei:

„Pentru ei reprezintă o mândrie a fi numiţi«sclavi (slujitori) tu Monastiru» – aşa cum este în limbagreacă – dat fiind că ei slujesc acest lăcaş sfânt de foartemulte veacuri. Totuşi acceptă mai puţin numele de beduinarab dacă nu li se adaugă şi «sclavi tu monastiru». Nudoresc a fi confundaţi cu beduinii arabi”.

Vlahii şi-au păstrat religia creştină cel puţinpână în secolul al XVIII-lea. Ulterior, după mărturiile istori-cilor şi călătorilor, au trecut treptat la islam, fără să-şi fi pier-dut cu totul conştiinţa originilor lor creştine îndepărtate.Intrând în contact cu populaţia arabă localnică, şi-au schim-bat aspectul fizic şi îmbrăcămintea. Totuşi, călugării au notatîn manuscrisele mănăstirii că ei prezintă un tip antropologicdiferit de ceilalţi beduini din peninsulă şi au în dialectul lor„cuvinte de origine necunoscută”.

CONCLUZIIMănăstirea Sfintei Ecaterina din Sinai a reprezen-

tat unul dintre cele mai importante centre de spiritualitatepentru lumea creştină, traversând şaptesprezece secole încare viaţa monahală creştină s-a derulat fără întrerupere.

Prezentând-o, actualul Arhiepiscop al Sinaiului,Damianos, spune:

„Mănăstirea Sfânta Ecaterina este un centru monas-tic creştin grec-ortodox de rit bizantin, a cărui viaţă monahalăse derulează neîntrerupt de şaptesprezece secole.

De 1400 ani, în inima deşertului Sinai, aceastaşi-a păstrat caracteristicile iniţiale din vremea ÎmpăratuluiJustinian. De la Mahomed, fondatorul islamului, până la ca -lifii musulmani şi sultanii turci, trecând prin epoca lui

Napoleon, toţi au preluatmănăstirea sub protecţialor, ferind-o inclusiv de ja-furi. În lunga sa istorie,Mănăstirea Sfânta Ecate-rina nu a fost niciodatăcucerită sau distrusă.

Traversând toateepocile, şi-a păstrat intactăimaginea de loc sacru alBibliei, aşezându-şi luminaasupra evenimentelor Ve -chiului Testament, precum

şi asupra continuităţii proslăvirii Sfintei Fecioare Maria şi aDomnului nostru Iisus Hristos”.

La această descriere mai trebuie adăugată „ofilă de istorie” uitată (care, de altfel, este prima pagină din„viaţa” mănăstirii): cei care au pus bazele acestui centruspiritual au fost dacii aduşi de împăratul Justinian dinzona Dobrogei, a căror primă misiune a fost construcţialocaşului sfânt, urmată de sarcina de a o proteja şi a oîntreţine material.

De-a lungul timpului, descendenţii acestui grup dedaci au fost supuşi influenţelor popoarelor arabe, însă, înacelaşi timp, legătura mănăstirii cu spaţiul carpato-danubiana dăinuit prin interesul manifest al tuturor domnitorilor românide a susţine acest lăcaş sfânt (care au acordat ajutoare con-stante, până la secularizarea averilor mănăstirilor).

Este interesant de remarcat că la mânăstireaaceasta - în faimoasa ei bibliotecă, care este a doua camărime şi valoare, după cea de la Vatican – se află pânăastăzi portretul domnitorului valah Constantin Brânco -veanu (pictat în ulei, în mărime naturală), împreună cusplendide manuscrise, vase liturgice ornamentate în scrip-toriile româneşti, ca şi excepţionalele scoarţe ale Evanghe-liei dăruite de Ieremia Movilă, în 1598; tot aici au fostdescoperite manuscrisele – în slavonă şi greacă – ale „În-văţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie”.

Astăzi, valahii sinaiţi (sau beduinii valahi, dupăcum mai apar în scrieri) cunosc legenda originii lor care adevenit o tradiţie orală şi îşi duc traiul secular în preajmaMănăstirii Sfintei Ecaterina, fiind foarte ataşaţi de pământullor. Numărând în jur de 2000 de suflete, ei sunt divizaţi întrei ramuri: Hamayidah, Salayimah şi Wahibat, cei ce trăiescîn apropierea mănăstirii ajutând la treburile administrativeale lăcaşului.

Puţini dintre ei sunt angajaţi permanent în mănăs -tire ca bucatari, lucrători, trapezari, grădinari, paznici, în timpce alţii lucrează temporar. Tot ei se ocupă de ghidarea pe-lerinilor pe Muntele lui Moise, Muntele Sfintei Ecaterina şiMuntele Horeb, de transportul şi excursiile în zonă. Existăun obicei străvechi prin care monahii Mănăstirii SfântaEcaterina oferă în fiecare dimineaţă raţii gratuite depâine nedospită beduinilor Gebalia care vieţuiesc înpreajma lăcaşului sfânt.

Cea mai frumoasă încheiere şi încununare a aces-tei prezentări poate fi dată prin cuvintele celei care ve -ghează şi acum sufletele străbunilor noştri din Sinai, SfântaEcaterina, a cărei ultimă rugăciune, rostită înainte de a i setăia capul, a fost: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte su-fletul meu, pe care l-am adus Ţie ca jertfă pentru dragosteaTa. Caută dintru înălţimea Ta, Doamne, şi asupra popo-rului acestuia care stă înainte şi-l povăţuieşte la luminacunoştinţei Tale. Şi acelora care vor chema prin mine nu-mele Tău cel preasfânt, dă-le toate cererile cele spre folos,pentru ca de toţi să fie lăudate măririle Tale în veci. Amin!”


magazin

34

III. ACTUALITATE, DEZBATERI, POLEMICI

Puţin îmi pasă că voi fi catalogat „dus cupluta”. Puţin îmi pasă că unii vor spune că fabulez.Puţin îmi pasă că se vor găsi mai ştiu câţi “progresişti”care să susţină că ideile mele sunt „ceauşiste”. Puţinîmi pasă că vor spune mulţi că îmbrăţişez teorii aleconspi raţiei „aberante”. Puţin îmi pasă că voi deranjaanumite cercuri ale puterii printre care şi ale serviciilorcare ar trebui să se ocupe de exact ceea ce voi spuneeu aici, şi nu de lenjeria intimă a elevilor de liceu.

Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă în ţara mea,aşa cum am învăţat despre ea de-a lungul timpului, cu bunecu rele, cu fapte de care sunt mândru şi fapte care aş fi vrutsă nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi mai ruşinoasă,cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii, artiştii ei, unii mai ta -lentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi, alţii maipăcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente,formează la un loc moştenirea poporului căruia îispunem român. Chiar dacă mulţi nu sunt de acord, din variimotive, toate aceste evenimente care s-au petrecut înaceastă zonă geografică căreia îi spunem România şi pelângă actualele graniţe, toate pietrele, praful, aerul, solul şisubsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele,cetăţile acoperite de pământ, scrierile, muzica, operele com-puse pe acest pământ, au format şi formează ceea ce astăziîncă numim România.

Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pecare unii nu vor să o recunoască, unii nu vor să o accepte,unii nu vor să o scoată la suprafaţă, unii nu vor să o lase săse exprime, alţii vor să o îngroape sau să o distrugă pentrucă reprezintă un pericol. Un pericol la adresaunei Europe care, sub masca civilizaţiei şi „progresului”, aunei „democraţii” impuse de o „elită” financiară străină dechiar interesele ţărilor care o compun, un pericol la adresaunor interese meschine de dominaţie, subjugare şi acapa-rare, desfiinţare a identităţilor naţionale, nu face altcevadecât să dezbine, ca să poată stăpâni.

Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, îm -pinşi, aruncaţi, îngrădiţi, forţaţi către o Europă „comună, atuturor”, unii îi spun „Statele Unite ale Europei”, adică unfel de federaţie formată din state care îşi pierd identitatea,îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile, îşi pierd conştiinţa deneam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe care le pun la

dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca democraţiei,care practic urmăresc nu progresul, ci distrugerea identităţiiEuropei.

Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntemsfătuiţi să ne „regionalizăm”, să ne „autonomizăm”, să nefărâmiţăm ca să putem „supravieţui”, ca unică şansă dedezvoltare şi conducere, pentru „descentralizarea” condu -cerii „greoaie actuale”, dar la nivel European suntem strânşica oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă„baciul” de la Bruxelles, sau mai ştiu eu de unde, ni seimpun legi de uniformizare care se aplică însă diferit, deşisunt aceleaşi, căci acolo unde e nevoie, ele pot fi „interpre-tate” în culoarea locală doar ca să mulţumească intereselecelor care le impun?

Nu vede nimeni că se umblă cu două măsuri, unade fărâmiţare la nivel statal, alta de „anclusare“ la nivel eu-ropean? Care din politici e bună: cea segregaţionistă saucea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul nu-mărul unu al celor ce fac această politică ciudată, a celorcare o aplică şi a celor ce o susţin, este istoria. Acea istoriedespre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne aratăcine suntem, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, carene sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile, drumulşi direcţia. Ei, „Europenizaţii”, vor să construiască o altă is-torie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acum trebuieuitat - istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universul în-cepe cu ei, ei fac legile, ce a fost până acum nu a existat,trebuie şters din memoria omenirii.

Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm

Europa şi pericolul dacMarin Neacşu


magazin

35

suveranitatea, că trebuie să ne gândim la interesele Euro-pei. Premierul României ne spune că istoria României aînceput la 1918, ştergând din câteva cuvinte istoria neamu-lui românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume.

Dar, oare, istoria Românilor, a celor care nenumim aşa, indiferent în ce ţară trăim, a început doar în1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că istoria Ro-mâniei ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptautotuşi că „trăim aici de 2000 de ani”. Nici ei nu au vrut să nerupă de rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima partea istoriei, ca să le dea lor bine la imagine. Astăzi, însă, trăimvremuri mult mai vitrege. Astăzi, toată „lumea bună” vrea săuităm cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor.Astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai econo-mică şi financiară, ci şi istorică, spirituală, de identitate.

Astăzi, în România a devenit periculos să rosteşticuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este admis peici, pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault,Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge,toate „legate” de istoria Daciei). Astăzi, în România, laşcoală nu se mai învaţă despre daci decât că au fost con-duşi de unul cu apucături suicidale, iar apoi am fost „preluaţişi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem preluaţiacum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom faceşi acum. Nu li se spune însă copiilor că liderii acestor im-perii, şi atunci, şi acum, au urmărit nu să ne „civilizeze” şisă ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bo-găţiile - culmea culmilor - aceleaşi mine de aur şi atunci, şiacum.

Spre norocul nostru, atunci, marele imperiu a cu-cerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt fiindpăstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţipână la urmă pe „marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru,acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători, înfaţa pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scossabia, ci au plecat doar capul, pe principiul „românesc”, darnu strămoşesc, „capul plecat sabia nu-l taie”.

Astăzi cuvântul „dac” nu mai este rostit oficial. Întoată istoria celor 24 de ani de „eliberare” nu am auzit niciunpreşedinte, niciun premier, niciun senator rostind acest cu-vânt într-o cuvântare oficială sau neoficială. Dacia nu maiexistă pentru noua conducere supusă noului imperiu. Istorianu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea. Nimeni nuvrea să vadă că niciun imperiu nu a rămas în picioare; toateau căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare defiecare dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzutimperiul roman de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Na-poleon, a căzut imperiul comunist şi vor cădea toate, unuldupă altul, dar pe ei nu îi interesează, ei “„trăiesc momen-tul”, ei „clădesc viitorul” - un viitor de hârtie, ca şi banii cucare îl tencuiesc.

Astăzi, tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul

dac, trebuie să dispară din istoria, conştiinţa şi evidenţelecelor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost lea-gănul civilizaţiei europene. Omorârea părinţilor este un obi-cei European, să nu ne amăgim crezând că avemexclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite pânăîn prezent au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful pesteele, unele au fost prădate, hărţile cu aşezarea lor au fostpredate jefuitorilor ca să scoată din ele brăţări de valoareinestimabilă, locurile care amintesc de Regatul dac au fostpredate la cheie străinilor spre „cercetare”, Sarmisegetuzaruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia Mon-tana canadienilor şi americanilor. Se spune, şi nu văd dece nu aş crede văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara vafi împărţită în aşa fel încât Moldova să revină evreilor, Tran-silvania ungurilor, Oltenia ţiganilor din toată Europa, nunumai din România, iar România se va mai numi vechiul„regat”, adică Bucureştiul, câteva judeţe limitrofe. Cred căieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte dinNoua Românie, dar asta încă nu o ştiu cei care au bătutpalma, va fi o surpriză pentru ei. Unde se vor mai duce ei înweek-end, dacă „Valea Prahovei” nu va mai cuprinde staţiu-nile montane, iar Marea Neagră va fi într-o „regiune auto-nomă” independentă economic, financiar, şi, şi.. politic?

Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, în-gropare începută imediat după prăbuşirea ImperiuluiRoman, când toate cărţile scrise despre Dacia au cam dis -părut. Iată o scurtă enumerare:

* Din scrierile lui Flavius Arrianus, care a scris ma-teriale istorice, militare şi filozofice, s-au pierdut exact celecare descriau războaiele dacice;

* Din „Istoria romană” a lui Appianus, scrisă înlimba greacă, în 24 de cărţi, ultimele 2 tratând războaielelui Traian în Dacia şi Arabia, s-au pierdut;

* Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geo-grafie” în 20 de cărţi, la sfârşitul secolului al III î.e. n., fiindapreciată la vremea ei ca foarte serioasă, şi aceasta însă adispărut;

* Un autor târziu, Orosius, a tratat în Istoriile saleşi luptele lui Fuscus (generalul lui Domiţian) cu Duras Diur-paneus şi dezastrele romanilor în Dacia, însă acea parte afost pierdută;

* Din „Istoria romană” (80 de cărţi în limba greacă)a lui Cassius Dio s-au pierdut numai cele care tratează răz-boaiele lui Domiţian şi Traian;

* Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-aupăstrat. Astfel, „Getica” sa şi „Getica” medicului său, Criton,au dispărut;

* Profesorul Augustin Deac constata că peste 220de opere antice de mari dimensiuni, care consemnau fapte,evenimente şi referiri la limba poporului geto-dac s-au pier-dut ori au fost socotite pierdute.

În ziua de azi, distrugerile continuă:


magazin

36

* Arhivele sunt date pe mâna străinilor;* Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce

le-au obţinut prin furt, de locuitorii vechii Dacii, care prezintădocumente de proprietate făcute sau falsificate de guvernestrăine;

* Sarmisegetuza este scanată de BBC la milime-tru, rezultatele însă nu sunt prezentate autorităţilor române;

* Bucegii sunt răvăşiţi de americani şi evrei, cadelicoptere care cercetează misterele Bucegilor în căutareaspiritualităţii dace şi dezlegării enigmelor omenirii, dar statulromân este orb şi surd, nu cere, nu dă explicaţii;

* Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şispiritualitate ancestrală, sunt „redaţi” unui „moştenitor” al luiPreda Buzescu, moştenitor care de fapt şi-a vândut dreptulde moştenire unor străini. De ce nu moştenitorilor lui Bas-tus? PENTRU CĂ AU DISPĂRUT TOATE CĂRŢILE ŞIÎNSCRISURILE DESPRE DACI?

Nu cumva acesta este scopul „pierderii” atâtor do-cumente şi dovezi ale civilizaţiei dace, şi anume de a as-cunde şi a nega drepturile locuitorilor acestui pământ? Nucumva această „uitare” a istoriei dacilor continuă acestproces de trădare şi distrugere a istoriei şi continuă în modintenţionat pentru a da acest pământ altora?

Şi atunci, constatând toate aceste „coincidenţe”,nu este aşa că eşti paranoic dacă tragi concluzia că s-a ur-mărit şi se urmăreşte în continuare îngroparea Daciei şi adacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni astăzi despre daci?

Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt păstrateîn beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă deaşa ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii,arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade. Cei care maicaută prin istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şiiubitorii de neam sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teo-riile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie să spui, să constaţisau să susţii că Poporul Dac a existat, sau că limba românăeste de fapt limba dacilor, şi nu a romanilor, că eşti imediattaxat drept „naţionalist comunist”.

DACII AU DEVENIT, SAU CONTINUĂ SĂ FIE,UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII EURO -PENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEICUI DATOREAZĂ ÎNCEPUTURILE SALE, CI ŞI PENTRUCĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR POATESUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE MII DE ANI, FĂRĂSĂ AIBĂ NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE„SPRIJINIT” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DINCAUZA ACEASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI ESTE CĂLCATĂ ÎN PI-CIOARE ŞI DISTRUSĂ IN TEN ŢIONAT, IAR ROMÂNIICARE PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂ-TORI DE NEAM.

Cred că cea mai mare lovitură pe care românii arputea-o da acestei europenizări forţate ar fi să schimbe nu-mele României în Dacia. Atunci nu va mai putea spune ni-meni că istoria românilor a început în 1918.

Poate nu credeţi, sau poate este prea devreme săspunem că Dacia înaintea războiului cu Traian era creştină,însă avem suficiente dovezi şi cu timpul vor fi şi altele.

Dovezile vin de la patru scriitori antici, cunoscuţişi respectaţi atunci şi acum pentru scrierile lor. Toţi au trăitîn acelaşi secol cu războaiele dintre Decebal şi Traian, autrăit în secolul II d. Hr, deci greu sau imposibil de contestatspusele lor, deoarece erau martori sau cunoscători ai eveni-mentelor. Scriitorii antici sunt: Plinius cel Tânăr, Tertulian,Meliton din Sardes (numit şi profetul) şi Celsus. În afară deaceşti scriitori, mai sunt acte oficiale sau alte înscrisuri careconfirmă că Dacia, în 101 sau chiar mai devreme, era creş -tină - toţi locuitorii erau creştini.

În primul rând, luăm în considerare spusele lui Cel-sus (sec II d. Hr) în Discursul Adevărat, scris în anul 180 d.

Hr, citez: „Religia lui Zalmoxe pe care o practică neamulgeţilor este religia creştină”.

Să nu uităm, chiar dacă mă repet, că Celsus,trăind în secolul II d. Hr, secolul războaielor Daciei cu Im-periul Roman, cunoştea bine situaţia, era trăitor al eveni-mentelor sau a scurtei perioade de după ele, ştia şi a spusadevărul.

Acest citat afirmă că religia creştină este aceeaşi,sau asemănătoare, cu religia lui Zalmoxe, cunoscut de pevremea lui Pitagora (560 – 500 î.Hr), ceea ce înseamnă căo religie asemenea cu cea creştină exista deja pe teritoriulgeto-dac de 600 de ani. Citatul mai spune că această religieo practica numai neamul getic.

Eu nu cred că geţii se rugau la cineva care nu eradin neamul lor. Fiind singurul neam ce credea atunci în

Moto: Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte neamul românesc. W. Schiller, arheolog american.

DACIA CREŞTINĂ (I)Costel Eugen Popescu

Scorniceşti - Olt


magazin

37

Cristos şi ar fi absurd să credem că se rugau la unul dinneamurile ce alcătuiau imperiul roman, deoarece, aş zice,de secole erau în război cu imperiul.

Unii pot spune că decât Celsus a afirmat că daco-geţii erau creştini în secolul II d. Hr. Dovezi sunt mai multe,dar am ales numai de la cei ce au scris şi au trăit în acestsecol al luptelor al dacilor cu romanii. Astfel, Meliton dinSardes, tot secolul II, mort în anul 180 d. Hr, certifică şi elcă daco-geţii erau creştini, scriind că: „Geţii înainte de 150erau creştinizaţi”. Dovada este clară, dar nu spune de câttimp erau creştini, din ce an, sau de când religia lui Zalmoxea devenit creştină. Citatul spune că înainte de anul 150,când toţi locuitorii erau creştini, şi mai spune că era singurulneam creştin din vremurile acelea, de fapt primul neamcreştin din lume. Acest citat include posibilitatea că geto-dacii erau creştini înaintea războiului cu Roma şi că eratoată populaţia creştină şi ar fi primul război religios din lumeşi din istorie, război împotriva religiei creştine. A fost război,deoarece Roma socotea că religia creştină este un pericolpentru ea şi de aceea omorau creştinii. În cazul acesta, tre-buia distrus izvorul creştinătăţii, trebuia distrusă Dacia, iardovada urii lor împotriva creştinilor este că Traian a folositcea mai numeroasă armată din istoria imperiului roman.

După istoria actuală, în 150 erau sub ocupaţie ro-mană, iar dacă era aşa, atunci trebuia să fie respectată şireligia Romei prin construirea de temple ale zeilor lor, celpuţin pentru soldaţii ce trebuiau să fie în zona ocupată, înzona geto-dacică, dar aceste lucruri lipsesc şi, lipsind,dovedesc că după moartea lui Traian din 117 n-a existat ar-mată în teritoriul ocupat de la daci. În cazul acesta, ocupaţiaromană nu a durat decât 11 ani. Castrele existente în zonageto-dacică sunt făcute în vremea lui Hadrian, urmaşul luiTraian (117-138 d.Hr), pe banii Romei, pentru ajutorul datde soldaţii geto-daci imperiului. Nici astăzi nu ştim dacăatunci se numeau castre, sau aveau altă denumire. Eraucastre modeste şi nici nu era nevoie de un sistem deapărare puternic, deoarece geto-dacii nu aveau cu cinelupta. Înscrisele romane care s-au găsit pe teritoriul geto-dac erau ale soldaţilor de neam geto-dac din armata ro-mană care au vrut să fie îmormântaţi în pământul ţării lor.

Un alt scriitor pe care nu-l poate contesta numenică nu spune adevărul, prieten a lui Traian şi guvernator înBithynia, iar bitinii vorbeau aceeaşi limbă cu geto-dacii, ni-meni altul decât Plinius cel Tânăr (61-113 d. Hr), scrie înEpistole că: „Locuitorii oraşelor, dar şi ai ogoarelor, au re-nunţat la vechile culte, adoptând unul nou închinat unui per-sonaj numit Cristos”, iar mai departe „îi înalţă cântece luiCristos ca unui zeu”. Acest citat dovedeşte că, din izvorulcreştinismului din Dacia, fraţii lor de neam şi limbă credeauîn Cristos înainte de anul 100 d. Hr, deoarece nu se poatecrede că un popor unde credinţa era generalizată (locuitoriai oraşelor, dar şi ai ogoarelor), îşi poate schimba credinţapeste noapte.

Dacă s-ar trece la altă credinţă, ar dura poate

decenii, ori aici este perioada de până în anul 113 d. Hr.Dacă socotim că înscrisurile, în mod absurd, ar fi fost înanul 113, anul morţii lui, atunci este certă existenţa credinţeicreştine la geto-daci înaintea războiului cu Traian, underăzboiul este unul religios, deoarece nu sunt suficiente mo-tive pentru un război, mai ales că este şi dovada că Decebala murit ca un creştin, iar confirmarea o avem şi de la Roma.Traian nu a putut distruge credinţa creştină şi răspândireaei în Europa, ci doar a amânat-o cu 200 de ani.

Un alt scriitor, şi el de renume de atunci şi deacum, este Tertulian ( 160-210), care, în cartea sa AdversusIudaeus scrie: „Dacii sunt discipolii lui Hristos”. Pentru cititorinu mai trebuie explicat, este clar şi precis. Explicat trebuiecuvântul „discipol”, care înseamnă „persoană care continuădoctrina, învăţăturile şi principiile cuiva”. În cazul acesta,Tertulian spune că numai dacii respectă şi continuă principi-ile şi doctrina lui Cristos, care se găsea în cărţile sfinte deatunci, numite şi astăzi Scripturi. El spune dacii, iar astaînseamnă că în vremurile acelea ale secolului doi, eraucreştini şi de la ei creştinismul se răspândea la neamuriledin jur, inclusiv la cei din imperiul roman, credinţă ce era încontradicţie cu religia imperiului.

Ura lui Traian împotriva creştinilor este mare, iarplăcerea de a ucide creştini este fără limită. Aceste lucruril-au făcut pe Traian, când a văzut că nu a distrus religiageto-dacilor, credinţa lor în Cristos, să dea în anul 112 d.Hr, Edictul de „Interzicerea religiei crucii”, care atunci era înlume doar religia daco-geţilor. Simbolul crucii îl aveau geto-dacii de la strămoşii lor Titani şi apoi Atlanţi, ca simbol reli-gios, dar crucea era şi simbolul de stăpân al pământului.Acest Edict din 112 nu a făcut decât să fie omorâţi mulţicreştini şi să blocheze răspândirea creştinismului timp de200 de ani, până în anul 313, când Edictul de la Milano in-terzicea persecuţia creştinilor din imperiu şi asta pentru fap-tul că toate războaiele câştigate de Constantin cel Mare aufost duse de creştini. Şi astăzi a rămas expresia că „subacest semn (semnul crucii) vei câştiga”, expresie căreia in-tenţionat i s-a modificat semnificaţia, expresie ce înseamnăcă numai cu ajutorul creştinilor vei câştiga.

Faptul că în teritoriul geto-dac a rămas credinţa înCristos este confirmată de Sinoadele din 325 şi 381, careau certificat rugăciunea Tatăl Nostru. Atunci această rugă-ciune, Tatăl Nostru, a fost scrisă în latină, în afară de cuvin-tele a căror semnificaţie reală nu puteau fi înţelese devorbitorii de limbă latina, şi care au rămas scrise în limbavorbită de geto-daci, limba română de azi. Cuvintele ne-traduse în latină erau Tatăl Nostru: greşeală, ispită şi mân-tuieşte. Acest lucru dovedeşte destul de clar că geto-daciireprezentau izvorul creştinismului, şi în teritoriul lor a rămascredinţa creştină până la aceste sinoade, teritoriul undelocuitorii nu se rugau la zei, ci credeau în Dumnezeu şiCristos.

- va urma -


magazin

38

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătateDACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETYDr. Napoleon Săvescu21-26 Broadway, New York 11106 USATel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635e-mail: [email protected]. Ilie Enciu, director DRISstr. Arbustului nr. 2BBucureşti, sector 2Telefon: 021 240 1218; 07450339603. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi,Prof. Aurel ManoleStr. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi ,Jud. GalaţiTel. 07540226164. Clinica de Medicină Integrată, Dr. Corneliu BăbuţComuna Maşloc, Jud. Timiş5. Ing. Eugen CiobanuB-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65Buzău, cod 210246, Tel. 07601766496. Maria Pruteanustr. Basarabia, nr. 11, sat Corlăţeni, Raion Răşcani, MD - 5616, Republica MoldovaE-mail: [email protected]. Domniţa Raţiustr. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5Braşov, jud. Braşov8. President prof. Alexandru Stan,Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78, CH-1800 Vevey 1. Tel. 004021 944 93 36; E-mail: [email protected]: www.facebook.com/DaciaHelvetia9. Eugenia Semenciuc Spania - MadridTelefon: 00346 440 65 37210. Societatea Culturală Română „Dacia”Plushkis Nicolae - preşedinteRepublica Kazahstan 100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14Telefon: 7212/42-14-85, 476848Mobil: +77012189472, +77776931280Telefon: +40743939727E-mail: [email protected]. Comunitatea Românilor din Serbia (Zajednica Rumuna U Srbiji)Ion Cizmaş - preşedinte str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300Oraş: Vrsac, SerbiaTelefon: +381 13 837 336Mobil: +381 63 38 22 23E-mail: [email protected]

12. Ion Gâju - preşedinte Marisdava Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17Târgu Mureş, jud. MureşTel: 0721 59 48 7913. Vladimir Brilinsky -preşedinte Filiala Transilvania,Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11Deva, jud.. HunedoaraTelefon: 0254 223 853e-mail: malus_dacus @yahoo.com14. Asociația Româna din Valenciana “Ulpia Traiana” – AlicanteAdresa: Centro Social “José llorca Linares” C/Goya,s/n Benidorm, 03502, Alicante, SpaniaTel: (0034) 625258732; 600096220E-mail: [email protected],www.ulpiatraiana.esPreședinte: Dorina Apostol15. Asociația Rumania Euskadi DecebalȚara bascilor SpaniaPreședinte : Nicu DenisovAdresa : Serapio Mujika ,39, 1b, Bidebieta, Donostia,Gipuzkoa, Pais Vasco.Web : www.asdecebal.orgE-mail : [email protected]. Asociatia Dacia-Mediterranee Adresa: 170 Chemin de la Valcaude, B.P.353, 34204Sete Cedex, Tel: +33467742355E-mail:[email protected]ședinte asociație: Claude Pernin17. Filiala Getia Minor – Tulcea,Preşedinte Nicolae NicolaeStr. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. TulceaTel. 0729011003, 0752104184, e-mail: [email protected]. Valentina GăluşcăStr. Zadnipru 7/3, ap. 65Chişinău, Republica MoldovaE-mail: [email protected]. Maricica CiubaraRepublica Moldova, Chişinău, strada Şoseaua Hinceşti, 58, apartamentul 40Telefon: 00373 69 32 75 9420. Dumitru CiobanuBasarabia, satul Horodiște, raionul Călărași21. Carmen TrenteaStr. Frumoasă, nr. 28 Bsect. 1, BucureştiTelefon: 0723 54 32 79

Cartea ”Genomul uman” aicărei autori sunt distinșii dr. GeorgetaCardoș și prof. dr. Alexander Rode-wald, propune o călătorie geneticăinedită care demonstrează – de dataaceasta cu puterea de netăgăduit a

ştiinţei biologice – că noi, românii depretutindeni, suntem un neam unic, cănoi nu suntem urmaşii Romei şi, caatare, avem dreptul inalienabil de a ficonsideraţi ceea ce, de fapt, suntem:urmaşi ai neamului daco-getic. Azi,oamenii de ştiintă pot stabili traseulparcurs de strămoşii noştri, care,acum 60.000 de ani, s-au aventuratafară din Africa pentru a colonizaEuropa.

Paleo-antropologia, antro -pologia populațională și fizică, gene -tica umană și moleculară, cito -ge netica, genetica biochimică, imuno-genetica, genetica populaționară, pa-leogenetica, biologia evoluționistă, seconstituie toate într-o nouă și impor-tantă sursă de evaluare științifică a tre-cutului uman de pe teritoriul vechiiDacii, actuala Românie. Concluziacercetătorilor este clară: înaintașiinoștri au fost și sunt străvechii daco-geți. Această concluzie nu are arbitra -

riul opiniei, ci este bazată pe rigorilede netăgăduit ale științei genetice.

Meritul fundamental al auto-rilor cărții este acela de a fi demonstratștiințific structura genetică, originea,evoluția și răspândirea geografică aomului contemporan. De asemenea,cercetătorii au scos în evidență struc-tura socială a populațiilor vechi și acelor actuale, combinațiile geneticeale diferitelor popoare de-a lungul tim-pului și importanța pe care aceste des -coperiri o are în medicina legală, înanaliza și diagnosticarea bolilor gene -tice, precum și în modul prin care potfi tratate. Ca urmare, descoperirile ge-netice au semnificații de importanță vi-tală pentru viața oamenilor și, deasemenea, ele contribuie fundamentalla cunoașterea și evaluarea originiiunui neam de pe pământ.

Comenzile se primesc ladl. Nicolae Nicolae, telefon: 0729011 003.


magazin

39

Fundaţia DACIA REVIVAL, Filiala Geţia Minor - Tulcea,

A N U N Ţ Ă:

Se primesc comenzi pentru livrarea celor două cărţi:

NOI NU SUNTEM URMAŞII ROMEI, vol. I

şiNOI, DACII, vol. II,

autordr. NAPOLEON SĂVESCU.

Informaţii:dl. Nicolae Nicolae,

telefon: 0729011003, 0752104184,

Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea

e-mail: [email protected]

NOTA REDACŢIEI:Rezumatele lucrărilor Congresului prezentate în numărul anterior al

revistei noastre vor fi publicate integral în numerele următoare.


magazin

40

I. EDITORIAL - Florin Cârlan - Reînvierea Daciei* prof. Mariana Terra - Congresul Internaţional deDacologie la a XIV-a ediţie* Valentina Găluşcă - Dacii au învins şi de data aceasta!

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE1. Dr. H.C. Iurie Colesnic - De la un acrostih dacic, la unacrostihar modern2. Valeriu Popovici-Ursu - Dicţionar al Deznaţionalizăriilimbii române (I)3. lt.col. Romeo Feraru - Simbolistica dacică în heraldicaArmatei României (Divizia 2 Infanterică „Getica”)4. cerc. George Liviu Teleoacă - Babele Sfinxului dinBucegi 5. av. Oana Coandă - Mihai Viteazul (I)6. Gabriel Gheorghe - „Istorie getică sau gotică” de CarloTroya (I)7. Dr. Traian Zorzoliu, Dr. ing. Cristian Zorzoliu - Urmelestrămoşilor în Câmpia Boianului (I)

8. Cristina Pănculescu - „Taina Kogaiononului - MunteleSacru al dacilor” (I)9. Marin Mihail Giurescu - Revanşa dacismului ratată!B.P. Hasdeu versus Vasile Alecsandri10. Tiberiu Ciobanu - Pierit-au Dacii? (II)11. Constantin - Mihail Popescu - Tunelurile12. Mircea Chivu - Cine a construit Mănăstirea SfinteiEcaterina?

III. ACTUALITATE, DEZBATERI, POLEMICI, 1. Marin Neacşu - Europa şi pericolul dac 2. Costel Eugen Popescu - Dacia creştină (I)

IV. DIN ACTIVITATEA FUNDAŢIEI ŞI A FILIALELOR

1. Adresele distribuitorilor revistei „Dacia Magazin” în ţarăşi străinătate 2. Noutăţi editoriale - Fundaţia DACIA REVIVAL

S

U

M

A

R

11

3

5

7

10

12

1417

19

21

24

252630

34

36

38

39

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier

word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;

l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de con-

tact;

l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca

notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;

lArticolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;

l Materialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sau

toate în acelaşi grupaj;

l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,

data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;

l Materialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt;

l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea, cod poş-

tal: 820035, jud. Tulcea, România.

l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:

[email protected]; [email protected]

Documents

Dacia Magazin Nr 93