Revoluţia libertăţii

Cercul de Istorie “Clio” al Şcolii Generale Blăjeni

Prof. coordonator: Petric Călin Dorin

Scenariu didactic

1. Reactualizarea cunoştinţelor – “Regimul naţional-comunist”;

2. Decembrie 1989. Context şi consecinţe

- 2.1 Context istoric;

- 2.2 Motivele revoltei;

- 2.3 Desfăşurarea revoluţiei – etape;

- 2.4 Consecinţele revoluţiei.

Nicolae Ceauşescu (1918-1989)

1. Reactualizarea cunoştinţelor

Nicolae Ceauşescu s-a născut la Scorniceşti (jud. Olt), la data de 26 ianuarie 1918.

A fost secretar general al Partidului Comunist Român (1965-1989) şi preşedintele Republicii Socialiste România (1974-1989).

Cu o educaţie precară, la fel ca majoritatea tovarăşilor săi de partid, s-a înscris de tânăr în mişcarea comunistă din România.

În anul 1939 s-a căsătorit cu Elena Petrescu, o militantă comunistă, care avea să joace un rol important în cariera sa politică.

Împreună au avut trei copii: Valentin, Zoe şi Nicu. La moartea lui Ghe. Gheorghiu-Dej, în urma unor intrigi de culise, a fost numit

succesor al acestuia, în funcţia de secretar general al partidului. El a continuat politica predecesorului său, accentuând orientarea partidului

spre un comunism de nuanţă naţională, având ca efect o mai mare independenţă faţă de Moscova, în ceea ce priveşte domeniul economic, politica externă şi domeniul militar.

România a iniţiat acţiuni contrare liniei promovate de Moscova: stabilirea de relaţii diplomatice cu Germania Occidentală, refuzul de a rupe relaţiile cu Israelul, primirea preşedintelui Nixon la Bucureşti, refuzul de a participa la intervenţia din Cehoslovacia, menţinerea de bune relaţii cu China.

Pe plan intern a urmărit în permanenţă întărirea puterii personale, în dauna principiului conducerii colective pe care pretindea că îl promovează.

1. Care au fost principalele caracteristici ale regimului naţional-comunist condus de Nicolae Ceauşescu?

2. Care au fost acţiunile ce au individualizat România în blocul comunist în perioada destinderii?

3. Ce este socialismul dinastic?4. Care au fost principalele acţiuni interne

anticeauşiste?

2. Decembrie 1989. Context şi consecinţe Context istoric

2.1 Context istoric

1985: perestroika promovată de liderul URSS Mihail Gorbaciov;

1989: prăbuşirea regimurilor comuniste din statele est-europene;

9 noiembrie 1989: căderea “Zidului Berlinului”.

2.2 Motivele revoltei

Politica generoasă din anii '60-'70 a fost înlocuită cu una de austeritate în anii '80. Existau cartele pentru alimentele de bază, iar cozile erau interminabile. Se opreau zilnic curentul, gazele. Benzina era o raritate. Alături: ultima coadă la zahăr fără cartelă, în iunie 1982, la o alimentară din Bucureşti.

Ceauşescu a construit masiv blocuri pentru noua clasă muncitoare, venită de la sat la oraş în speranţa unui trai mai bun, numai între 1981-1985 s-au dat în folosinţă peste 750.000 de apartamente. Pe şantierele lui faraonice lucrau mii de soldaţi.

În 20 decembrie 1984, prin Piaţa Universităţii (Bucureşti) treceau autobuze cu călători ciorchine pe scări. Deasupra lor erau instalate butelii de gaz care aveau să rămână mereu goale (o idee a Elenei Ceauşescu pentru a economisi benzină). În primăvară, tovarăşa a cerut înlăturarea buteliilor pentru a se face economie şi la gaz.

Şoimii patriei şi pionierii

Cultul personalităţii

La Cântarea României din octombrie 1982, pe stadionul 23 august, 18.000 de oameni au făcut două săptămâni repetiţii zilnice. După alegerea în funcţia de preşedinte, cultul conducătorului, alimentat de oportunism şi spirit de turmă, şi-a dezvoltat rapid o dinamică proprie.

Elena Ceauşescu colecţiona titluri academice şi semnături pe lucrări de specialitate scrise de alţii. Din 1982, a devenit primul vicepreşedinte-femeie din istoria României şi a început masiv şi cultul personalităţii ei.

Din 1968, cuvântările lui Ceauşescu au început să fie tipărite. S-a ajuns la 33 de volume. La 25 martie 1974, a fost ales preşedinte al RSR, funcţie special creată pentru el.

Defilare de 23 august – ziua naţională

Casa Poporului – ambiţia unui megaloman

2.3 Desfăşurarea revoluţiei : Etapa I - Timişoara

În 17 decembrie 1989, armata a tras în mulţime la Timişoara. Au murit 122 de oameni. Într-o intervenţie televizată din 20 decembrie, Ceauşescu îi numeş-te huligani. O zi mai târziu, dictatorul a convocat un miting la Bucureşti, la care a promis mărirea salariilor. A fost fluierat. Bucureştenii au ieşit în stradă, şi au ridicat baricade. Armata a tras şi aici. Pe 22 decembrie un nou miting se transformă într-o demonstraţie anticeau-şistă. Dictatorul fuge.

Etapa a II-a - Bucureşti

Poporul a biruit dictatura

2.3 Desfăşurarea revoluţiei - etape 1. 16-20 decembrie 1989 -

Timişoara: Pretextul: evacuarea forţată

a pastorului reformat Laszlo Tokes;

17 decembrie: demonstraţie populară reprimată de armată, miliţie, securitate – 122 de morţi;

Solidarizarea soldaţilor cu demonstranţii;

20 decembrie: demonstranţii preiau conducerea oraşului, Timişoara devine primul oraş liber de comunism.

2. 21-25 decembrie 1989 - Bucureşti:

21 decembrie: Ceauşescu convoacă un miting de con-damnare a evenimentelor de la Timişoara, considerate huliganice;

22 decembrie: al doilea miting se transformă spontan într-o demonstraţie anticeauşistă;

fuga lui Ceauşescu şi prinderea sa la Târgovişte;

formarea FSN (Frontul Salvării Naţionale) şi preluarea conducerii;

21-22 decembrie: evenimente similare au loc la Arad, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca.

25 decembrie: procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu.

2.3 Consecinţele revoluţiei

Primele alegeri libere – mai 1990

Democratizarea societăţii; Pluralismul politic; Economia de piaţă.