DEFICIEN¢ELE DE LIMBAJ

  • View
    3.690

  • Download
    18

Embed Size (px)

Text of DEFICIEN¢ELE DE LIMBAJ

!TULBURARILE DE LIMBAJ- Definitii - Clasificari - Corectare, terapie

1

DEFICIEN ELE DE LIMBAJ6.1. Definitia deficientelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. Ea nu aparespontan la copii, ci constituie un lung si dificil proces de nvatare,presupunnd un efort ndelungat din partea individului, n decursul dezvoltarii ontogenetice. Articularea sunetelor, respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. La copil, nsa, pna la nvatarea si formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii, pna la automatizarea acestui act complex, vorbirea este n permanenta supravegheata de constiinta. Experienta de viata a copilului se dezvolta si se mbogateste pe baza comunicarii verbale cu adultii, ceea ce duce la perfectionarea comunicarii verbale si la nsusirea unor modalitati de gndire si de activitate. Exista o insertie subtila a limbajului n personalitatea umana si n totalitatea comportamentelor dobndite ale copilului. O serie de caracteristici diferentiale din conduita verbala a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetica, a capacitatii de verbalizare, la care si aduc o contributie nsemnata procesul instructiv-educativ si experienta practica, n activitatea sa verbala, copilul face eforturi vizibile pentru a pronunta corect cuvinte 15115n138p le, propozitiile, frazele. Modul n care copilul se realizeaza pe linia achizitiilor, n planul vorbirii si al dezvoltarii psihice, este influentat de o serie de factori, precum mediul de viata si de activitate al copilului, preocuparea adultilor pentru stimularea vorbirii sale, eficienta procesului instructiv-educativ, capacitatile intelectuale ale copilului, afectivitatea si personalitatea acestuia. Este necesar, prin urmare, ca toate organele si aparatele vorbirii sa se dezvolte normal, pentru a determina o dezvoltare armonioasa a limbajului. Aceasta este o conditie necesara, dar nu si suficienta. Un element esential n dezvoltarea vorbirii este si cel educativ, respectiv influenta directa a mediului social. Atunci cnd unele dintre aceste conditii lipsesc, se instaleaza tulburarile de limbaj. n categoria tulburarilor de limbaj se cuprind toate deficientele de ntelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si articulare. Orice tulburare, indiferent de forma sa, care se rasfrnge negativ asupra emisiei ori a perceptiei limbajului face parte din categoria tulburarilor de limbaj. Prin tulburare de limbaj ntelegem toate abaterile de la limbajulnormal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate n limba uzuala, att sub aspectul reproducerii ct si al perceperii, ncepnd de la dereglarea componentelor cuvntului si pna la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa (M.Gutu,1975). Tulburarile de limbaj se diferentiaza de particularitatile vorbirii individuale; acestea din urma reprezinta variatii n limitele normalului ale limbajului si prezinta anumite caracteristici: a. Neconcordanta dintre modul de vorbire si vrsta vorbitorului - daca, pna la 4 ani, pronuntarea gresita a unor sunete constituie o manifestare n limitele fiziologice speciale ale normalului, care nu reclama exercitii logopedice speciale, dupa acea vrsta deficientele de limbaj sunt de natura defectologica si necesita un tratament logopedic. b. Caracterul stationar al tulburarilor de limbaj imperfectiunile care apar n procesul evolutiei ontogenetice a limbajului si care n jurul vrstei de 4 ani se lichideaza de la sine n procesul normal de nvatare a vorbirii de catre copii nu prezinta o semnificatie defectologica. Tulburari de limbaj pot fi considerate numai acele deficiente care se mentin dupa vrsta de 4 ani si care prezinta tendinte de agravare n timp. c. Succesibilitatea marita la complicatii neuro-psihice persoanele care prezinta tulburari de limbaj pot nregistra complicatii neuropsihice, tulburari de conduita si de personalitate. Aceasta pentru ca2

tulburarile de limbaj, ncepnd cu cele mai simple, influenteaza negativ ntregul comportament uman, datorita, pe de o parte, posibilitatilor reduse de exprimare, iar pe de alta parte, existentei unei anumite temeri si retineri a handicapatilor de limbaj, care i mpiedica sa se desfasoare la nivelul posibilitatilor lor reale. d. Necesitatea aplicarii unui tratament logopedic. In timp ce particularitatile individuale de limbaj dispar treptat, fara un tratament logopedic, tulburarile de limbaj nu dispar de la sine. De aceea, n functie de natura si specificul fiecarei tulburari de limbaj, sunt absolut necesare exercitii logopedice speciale, pentru prevenirea si corectarea acestora. Cu ct tratamentul logopedic se desfasoara mai de timpuriu si n mediul natural de viata al copiilor, cu att este mai eficient. Vrsta de 4 ani este considerata, n general, ca fiind cea mai indicata pentru realizarea, tratamentului logopedic. Proportia tulburarilor de vorbire scade o data cu vrsta. Ele se corecteaza, n mare masura, sub influenta procesului de nvatare. Totusi unele dintre ele persista, chiar si dupa mai multi ani de scolarizare. Gradu si caracterul tulburarilor de vorbire se rasfrng asupra activitatii comportamentului copilului. n felul acesta, nsusirea cunostintelor es mpiedicata, copilul devenind timid si izolat de viata colectiva a scolii de colectivitate n general. Depistarea si nlaturarea tulburarilor de vorbii la copii contribuie, astfel, la asigurarea bunei desfasurari a procesului nvatamnt. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj, dar si defectiunile vc birii pot produce o stagnare n dezvoltarea personalitatii copilului, pent ca modifica relatiile lui cu oamenii, l singularizeaza, l mpiedica, n ma masura, sa participe la joc si la celelalte activitati comune celor mici. 6.2. Cauzele deficientelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese complexe n perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, n timpul nasterii sau dupa nastere. Dintre cauzele care pot actiona n timpul sarcinii citam: diferitele intoxicatii si infectii, sarcina toxica, cu varsaturi si lesinuri dese, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului Rh, carentele nutritive, traumele mecanice ale gravidei (cazaturi, lovituri n abdomen) care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida, ncepnd cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminnd cu trairea unorstresuri, framntarile interioare, spaime care si pun pecetea asupra dezvoltarii normale a fatului. Din categoria cauzelor care actioneaza n timpul nasterii mentionam: nasterile grele si prelungite, care duc la leziuni ale sistemului nervos central, asfixierile, ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, hemoragiile prelungite din timpul sarcinii, alimentatia nepotrivita a mamei, consumul de alcool, infectii sifilitice, tuberculoza, gripa infectioasa, hepatitele epidemice. Cauze care actioneaza dupa nastere (post-natale) si pot determina tulburari de limbaj sunt: a) cauze organice: traume mecanice, care influenteaza negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afecteaza auzul si organele lui fono-articulatorii (cu ct zona atinsa este mai mare, cu att tulburarile sunt mai complexe, pentru ca sunt atinsi multi centri corticali, responsabili de diferite functii psihice); infectii si intoxicatii cu substante chimice medicamentoase, cu alcool, care pot afecta organic sau functional, mecanismele neuro-fiziologice ale limbajului; fragilitatea organismului copilului si a sistemului sau nervos face ca, n cazul lipsei de ngrijire si supraveghere, copilul sa fie supus unor accidente sau mbolnaviri, cu urmari negative pentru dezvoltarea vorbirii (cazaturi n cap, lovituri n zona frontala la tmple etc). Exista o serie de infectii ca: tuberculoza, virusuri, diferiti microbi, mbolnaviri, care produc procese inflamatorii pe meninge (pielita care mbraca creierul), numite meningite;3

encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiana sau virotica, localizate pe scoarta sau pe un alt sector din SNC, care mpiedica dezvoltarea normala a vorbirii copilului. Urmarile acestei boli, mai ales n cazul ntrzierii tratamentului, se manifesta prin stagnarea de lunga durata n dezvoltarea psihica, n general, si n dezvoltarea vorbirii copilului, n particular; aproape toate bolile infectioase, contagioase sau virotice, aparute n primul an de viata sau n prima jumatate a celui de-al doilea an de viata, au repercusiuni asupra aparitiei si dezvoltarii vorbirii; n primii ani de viata, copilul este expus la mai multe mbolnaviri, bolile urechii (otitele), mastoiditele, netratate la timp si complet, pot duce la leziuni ale urechii medii si la diferite grade de pierdere a auzului copilului. O stagnare n dezvoltarea normala a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia, tuberculoza, scarlatina, rujeola, pojarul, nefrita, gripa infectioasa, specifice primei copilarii; ceea ce vatama enorm creierul copilului este temperatura ridicata, pe timp ndelungat, a organismului. b) cauze functionale - determina tulburari ale limbajului, care privesc, att zona senzoriala (receptoare), ct si pe cea motorie (efec- toare). Cauzele functionale pot afecta oricare dintre componentelepronuntiei: expiratie, fonatie, articulatie (ex. dereglari ale nutritiei, insuficie nte ale auzului fonematic etc); c) cauze psiho-neurologice - influenteaza mai ales pe acei subiecti care, congenital, au o constructie anatomo-fiziologica cu implicatii patologice. Asemenea cauze se ntlnesc la subiecti cu handicap mintal, la alienatii mintal, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. Din aceasta categorie fac parte si subiectii care manifesta nencredere exagerata n posibilitatile proprii, timiditate excesiva, ca si supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marcheaza structurarea personalitatii si limbajului. O modificare congenitala si a regiunii bucale, a aparatului fono-articulator, care mpiedica pronuntia, necesitnd o interventie chirurgicala est