UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA

FACULTATEA TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

Proiect

Tehnologii Generale

DEPONEE DESEURI VEGETALE DE PROCESARE ALIMENTARA

COORDONATOR: STUDENTA:Prof.Dr.Ing. Ionel Jianu Turturea Gabriela

TIMIŞOARA2010

I)INTRODUCERE

Celuloza este un produs tehnic deosebit de valoros care se obţine din ţesuturile vegetale prin diferite tratamente chimice; ea constituie materia de bază folosită la fabricarea hârtiei şi cartoanelor, a fibrelor artificiale, a eterilor şi esterilor celulozici întrebuinţaţi pentru lacuri, filme, explozivi etc.

Caracteristicile de calitate ale celulozei sunt impuse de domeniul de utilizare. Pentru celuloza destinată fabricării hârtiei şi cartoanelor cea mai mare însemnătate o au proprietăţile fibrei: rezistenţele mecanice, capacitatea de măcinare, hidratare şi fibrilare, elasticitatea şi gradul de alb. Puritatea chimică interesează producătorul de celuloză numai în măsura în care aceasta influenţează proprietăţile fibrelor şi stabilitatea în timp a indicilor de calitate menţionaţi.

Dimpotrivă, pentru celulozele utilizate în scopuri chimice importanţă hotărâtoare au puritatea, polidispersitatea, reactivitatea, capacitatea de umflare şi dizolvare etc.

Celulozele papetare şi cele destinate prelucrărilor chimice se obţin din aceleaşi materii prime prin modificarea corespunzătoare a tehnologiei, în special a regimului de fierbere şi de înălbire.

Pentru fabricarea celulozei din ţesuturile vegetale se întrebuinţează, ţinând seama de natura reactivilor folosiţi pentru solubilizarea incrustelor (lignină, polizaharide necelulozice), următoarele procedee de dezincrustare:

- procedee acide; - procedee combinate;- procedee alcaline; - procedee cu clor.

În ţara noastră în general, în cadrul general de dezvoltare a industriei, ramura celulozei şi hârtiei ocupă un loc important. Numai în ultimii 15 ani au intrat în funcţiune şase unităţi producătoare de celuloză de mare capacitate şi dotare la cel mai înalt nivel tehnic. Producţia de celuloză a crescut an de an, iar programul prevăzut pentru perioada 1971-1975, stabileşte în continuare ritmuri înalte de dezvoltare, după cum se vede în continuare:

Anul 1970 1971 1972 1973 1974 1975Producţia, %

100 101,4 102,5 109,0 135,9 149,8

2

Dată fiind dezvoltarea impetuoasă a acestui sector industrial s-a impus valorificarea, în afară de lemnul de răşinoase, şi a altor materii prime fibroase: speciile de foioase (fag, plop) şi plantele anuale (stuf şi paie). Industria actuală de celuloză este concepută pe baze ştiinţifice, îndepărtându-se total de empirism şi tradiţia meşteşugărească.

În cadrul acestei lucrări se tratează, la nivelul cunoştinţelor actuale, principalele probleme pe care le ridică fabricarea celulozei din materii prime fibroase. Sunt abordate procedeele de dezincrustare în mediul acid, alcalin şi cele combinate, precizându-se reacţiile de solubilizare a ligninei şi polizaharidelor necelulozice, cinetica proceselor şi factorii ce influenţează viteza de delignificare şi calitatea produselor obţinute. Prelucrarea soluţiilor reziduale în vederea recuperării chimicalelor ce au participat la dezincrustare şi a evitării poluării mediului înconjurător este discutată în funcţie de specificul fiecărui procedeu.

Urmărind ordinea firească a tehnologiei de fabricare a celulozei, lucrarea cuprinde, de asemenea aspectele teoretice şi practice ale sortării, deshidratării, înălbirii, înnobilării şi uscării celulozei.

Reciclarea este una din cele mai simple (sau nu!) metode de a proteja planeta de poluare. Principiul e simplu: refolosesti hartia pana te plictisesti si nu mai tai alti copaci, ai grija ce faci cu materialele din plastic, obiectele care nu iti mai trebuie le donezi sau le gasesti o noua intrebuintare. Cel mai indicat este sa folosim materiale pe care pamantul le poate absorbi natural si reintegra. Cum asta? Cam cum arata si schema de la circuitul apei in natura. Nimic nu se pierde, totul se refoloseste.

Firmele care introduc ambalajele pe piata trebuie sa se implice si in recuperarea acestora. Ceea ce la europeni se intampla de multi ani a inceput si la noi sa functioneze: reciclarea materialelor. Potrivit legii, firmele care produc si comercializeaza bunuri ambalate, precum si producatorii de ambalaje trebuie sa declare lunar autoritatilor cantitatea de deseuri pe care au lansat-o pe piata si sa demonstreze ca au recuperat un procent de 22%, obligatoriu pentru moment.

Conditiile de aderare prevad ca, pana in anul 2007, Romania va trebui sa implementeze un sistem eficient de gestionare a deseurilor de ambalaje.

Potrivit regulilor europene, firmele vor trebui sa recupereze cel putin 50a din deseurile de ambalaje puse in circulatie si sa recicleze cel putin 25% din ambalaje.

3

Substantele de baza pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul, paiele, inul, canepa, bumbacul, dar si zdrente, precum si maculatura. Tehnica de fabricare a hartiei, care in principiu se utilizeaza si astazi, vine din China. Nu cunoastem data exacta a acestei inventii. In schimb este sigur ca chinezii cunosteau hartia inca din anul 60 inainte de Cristos. Chinezii foloseau ca substante de baza unele parti ale dudului, fibra de ramie, bumbac si haine vechi (zdrentuite). Substantele de baza erau amestecate cu apa, apoi maruntite, uscate, presate si iar uscate. De-a lungul timpului, hartia si tehnica de fabricare a hartiei au ajuns in Africa de Nord trecand prin Orientul Mijlociu si Orientul Apropiat si, de aici, o data cu cuceririle maurilor, in Spania unde hartia a fost fabricata pentru prima data in anul 1150.

In Europa Centrala, prima papetarie a fost construita in anul 1360, la Nurenberg unde se utilizau indeosebi fibre vegetale, precum si fire de in, canepa, iuta si paie. In Evul Mediu, se utilizau in special “materii prime secundare” textile, precum zdrente, resturi de stofa si panza. Problema aparuta datorita lipsei de materii prime din cauza consumului ridicat de hartie a fost rezolvata catre mijlocul secolului XIX atunci cand s-a inventat un proces tehnic care a permis producerea si tratarea fibrelor din lemn. S-a gasit astfel un material de substitutie foarte abundent si ieftin.

Cererea mare de lemn care a urmat in consecinta, a antrenat totusi, in tarile exportatoare de lemn, precum Scandinavia si Canada, o exploatare abuziva a padurilor, fara sa se tina seama, in parte chiar si in prezent, de functiile ecologice ale padurii.

In zilele noastre, hartia noua se fabrica in general avand ca baza pasta mecanica sau celuloza. Pasta mecanica se fabrica mecanic prin defibrilarea bucatelelor de lemn cu ajutorul apei fierbinti si a unui disc abraziv defibrator. Fibrele sunt scurte, groase si nu sunt foarte rezistente. Dimpotriva, celuloza se compune din fibre mai lungi si mai solide. Totusi, trebuie sa subliniem ca producerea celulozei din lemn realizeaza o puternica poluate a atmosferei si a apelor. Fibrele de celuloza sunt extrase din lemn cu ajutorul produselor chimice sulfuroase, apoi albite.

Utilizarea fibrelor din maculatura permite inlocuirea fibrelor de celuloza, la cele mai multe tipuri de hartie, fara ca hartia sa aiba o calitate mult mai scazuta.

In functie de intrebuintarea dorita, se pot adauga diferite adaosuri si produse chimice pentru a imbunatati calitatea hartiei.

4

Inalbirea in clor, odata uzuala, a fost intre timp inlocuita in mare parte cu produsele chimice fara clor. Totusi, diversi compusi sulfurati si clorati mai trec inca in apa, sol si atmosfera. Pe de alta parte, reziduurile organice prezente in apele uzate de la fabricile de hartie polueaza cursurile de apa si da nastere unei lipse masive de oxigen astfel incat, in mod frecvent, micro-organismele si plantele nu pot supravietui. Poluarea mediului inconjurator poate fi redusa sensibil gratie tehnologiilor moderne si utilizarii crescande de maculatura. Totusi productia de hartie este considerata a fi dintre cele mai poluante ramuri industriale, in special in tarile in care normele de protectie a mediului inconjurator nu sunt foarte riguroase.

Compozitia medie a hartiei maculatura 44%celuloza 28 %pasta mecanica 16 %adaos 5 %amidon 3 %produse chimice 2 %clei rasinos 1 %sulfat de aluminiu 2 %Hartia de ziar

Se compune din aproximativ 80 % pasta mecanica, 15 % celuloza, 5% adaos si clei. Continutul ridicat de lignina (lignina este substanta care produce lignificarea) face ca hartia sa se ingalbeneasca foarte repede. Practic, acest efect se previne in mod frecvent prin procedeul de albire. In prezent, se fabrica deja hartie de ziar pornind de la 100 % maculatura.

II)STUDIU DE LITERATURĂ

1.Tipuri de hârtie

1.1.Hârtie pentru vederi (hârtie lucioasă)

5

Aceasta hartie este mai buna calitativ decat hartia de ziar si se caracterizeaza printr-o suprafata neteda. Se utilizeaza in special pentru reviste, vederi si prospecte.

Hartie pentru imprimat, hartie de scris, hartie pentru desen, sunt fabricate avand la baza deseuri de stofa, celuloza, pasta mecanica si maculatura. Ele trebuie sa prezinte o suprafata neteda, sa fie bine lipite si absorbante, astfel incat sa se poata scrie sau desena bine.

1.2.Hartie de ambalaj

Se fabrica in esenta din celuloza cu sulfat, albita sau nu. Este foarte rezistenta si se foloseste pentru ambalaje sau materiale pentru ambalaje.

1.3.Hartie crep

Aceasta hartie se fabrica din celuloza de calitate excelenta si de asemenea, din pasta mecanica nealbita. Are mici cute si deci este foarte extensibila. Din aceasta hartie se fabrica hartii igienice precum batiste, servetele, servetele pentru masa, scutece din hartie si prosoape igienice.

1.4.Hartie fotografica

Este vorba de o hartie foarte pura fabricata din materii prime de calitate excelenta. Una din suprafete este acoperita cu un strat fotosensibil.

1.5.Carton

Este vorba in principiu despre o hartie intre 150 si 225 g/m2.

1.6.Carton gros

6

Este fabricat din diferite amestecuri de hartie si alte substante. El are o greutate mare, mai mare decat 225 h/m2.In Europa Occidentala, consumul de hartie pe cap de locuitor a ajuns de la aproximativ 30 kg/an la mai mult de 230 kg intre anii 1950 si 1990.

2.Recuperarea hartiei si cartonului

Maculatura reprezinta o materie prima foarte cautata pentru fabricarea unor produse din hartie. Tipurile de maculatura de buna calitate sunt usor de comercializat, dat fiind faptul ca cererea este mai mare decat oferta.

Fibrele sunt extrase din maculatura si folosite pentru fabricarea hartiei noi. In acest scop, maculatura se dizolva mai intai in multa apa pana cand se reduce la o pasta lichida. Impuritatile mari, precum materialele plastice, metalele etc. sunt extrase, apoi se adauga produse chimice pentru a elimina cerneala tiparita - spalate, iar apoi sunt albite, daca e cazul. Apoi, pasta este din nou spalata sau subtiata.

In masina de hartie, aceasta pasta trece printr-un numar mare de bobine. Aici apa este extrasa si astfel se obtine hartia reciclata.

Totusi, maculatura nu se poate folosi la nesfarsit pentru fabricarea produselor reciclate. La fiecare reciclare, fibrele de hartie devin mai scurte si, de la anumita lungime critica, ele devin inutilizabile.

Consumul de energie este redus cu cel puţin 25%, iar poluarea atmosferică cu 75% pentru fiecare tonă de hârtie produsă din hârtie reciclabilă şi nu din lemn. De aceea, reciclarea hârtiei şi a cartonului este foarte importantă. Nivelurile de reciclare în statele membre variază de la 28% până la 53% pentru hârtie şi carton (media pe UE este 49,6%) şi între 21% şi 70% pentru sticlă.

Există însă discrepanţe mari între statele membre, de la cele care reciclează cel mai puţin (90% din deşeuri merg la rampele de gunoi) până la cele care respectă mai mult mediul (65% din deşeuri sunt reciclate, 25% incinerate şi 10% depuse la rampele de gunoi).

2.1.Cerinţe europene

Ministerul Sănătăţii pregăteşte un set de norme cu privire la depozitarea gunoiul menajer, care să fie în concordanţă cu cele

7

europene şi care ar urma să fie gata în maximum două luni. Astfel, gunoiul trebuie sortat în componente reciclabile şi nereciclabile. Deşeurile menajere, care sunt predominant organice, biodegradabile, trebuie colectate astfel încât să fie evitat orice risc sau disconfort creat de mirosuri, insecte, rozătoare şi, pe cât posibil, acest gunoi să nu se amestece cu alte tipuri de deşeuri. În Uniunea Europeană deşeurile menajere care nu pot fi reciclate sunt eliminate prin incinerare, în unităţi special amenajate. În România, deşeurile menajere au umiditate ridicată şi putere calorică mică, pentru că acestea nu sunt supuse în prealabil unui proces de sortare adecvat. Eliminarea lor prin incinerare ar impune costuri foarte ridicate. Se prognozează ca abia în anul 2017 această metodă să fie aplicată eficient. Pe de altă parte, în România deşeurile menajere au lăsat în urmă cele mai multe situri contaminate. Este vorba despre 475 de astfel de zone, având o suprafaţă totală de 685 de hectare.

2.2.Administrarea gunoiului, departe de standardele UE

Romania mai are multe de facut in administrarea gunoiului la standarde europene. In mediul urban, sunt localitati care nu dispun de o rampa ecologica de gunoi. In mediul rural, depozitarea deseurilor se realizeaza pe amplasamentele stabilite de multe de consiliile locale, dar neamenajate si neautorizate.Actualele halde de resturi menajere sunt improprii si neecologice, insa, in lipsa unei alternative, din cauza costurilor de zeci de milioane de euro, unele gropi de gunoi au primit autorizatie de functionare pana in anul 2015. Si colectarea deseurilor este o problema. In unele orase a inceput colectarea selectiva a acestora, cu mult inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Astfel, edilii au asigurat europubele pentru sticla, hartie, plastic si gunoi menajer. In Bucuresti, colectarea selectiva a deseurilor a fost lansata in urma cu trei ani, dar populatia inca nu raspunde solicitarii edililor. Firmele de salubritate sunt multumite insa de colectarea selectiva de la hipermarketuri, care opereaza dupa norme europene.

8

Tinand cont de provenienta lor, deseurile pot fi clasificate in:deseuri menajere, rezultate din activitatea zilnica a oamenilor in

locuinte si locuri publice;deseuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice,

care pot fi formate din reziduuri de materii brute, finite sau intermediare si au o compozitie foarte variata, in functie de ramura industriala si de tehnologia utilizata (in industria alimentara – predominant componente organice, pe cand in industria chimica, metalurgica, siderurgica, miniera – predominant substante chimice organice sau anorganice);

deseuri agrozootehnice, legate indeosebi de cresterea si ingrijirea animalelor.

3.Reciclarea hârtiilor şi cartoanelor

3.1.Importanţa reciclării în producţia de hârtie şi carton

9

Preţul de utilizare a hârtiilor vechi pentru fabricarea celor noi creşte în Franţa într-o maieră lentă, dar sigură. Dacă în 1989 era inferior cu 46% (tabelul 3), în 1995, acest preţ depăşeşte 18% (sursa: Reciclare, recuperare 24 mai 1996). În tabelul 3 se arată că Franţa se situează în mijlocul ţărilor europene şi că ţările care recuperează cel mai mult hârtie veche în raport cu producţia lor sunt acelea care un potenţial forestier slab.

Acest sector de mabalaj hârtie – carton (primul sector de tonaj din industria de papetărie) este principalul consumator de fibre reciclate. De exemplu, preţul de hârtie veche intrat în compoziţia cartoanelor ondulate atinge 75%.

Taxă de utilizare a hârtiilor vechi în Franţa şi EuropaTabelul. 3

Ţările 1989 1990 1991Danemar

ca67,0 % 79,7 % 84,8 %

Ţările de jos

65,6 % 65,4 % 66,2 %

Spania 61,1 % 64,1 % 64,9 %Marea

Britanie57,6 % 59,0 % 59,8 %

Germania

45,1 % 48,3 % 50,4 %

Italia 47,7 % 45,7 % 46,6 %Elveţia 48,4 % 47,6 % 46,2 %Franţa 45,7 % 46,7 % 46,0 %Portugali

a39,5 % 43,5 % 39,1 %

Austria 38,4 % 39,0 % 38,3 %Belgia 21,7 % 21,9 % 22,9 %Suedia 11,3 % 42,3 % 12,4 %Norvegia 5,1 % 4,9 % 5,3 %Finlanda 4,7 % 4,9 % 5,1 %

Recuperarea hârtiilor vechi nu este singura soluţie valorificată. Arderea este interesantă din punct de vedere economic. Absenţa de triere selectivă şi recuperarea energiei libere prin incinerare constituie pentru moment sporiri pentru acest gen de soluţii. În fine, dacă

10

interesul lor economic este mai puţin evident, acţiunile, punând în joc biodegradarea matrialului de hârtie, se situează pe un al treilea drum economic complementar. Ele includ îngroparea acestora în pămînt, mixă în descărcătură controlată, dar de asemenea îngrăşarea pământului de compost. O altă colectare, hârtiile vechi sunt triate în 3 categorii:

- cutii şi cartoane pentru recuperare (CCR) ca şi amestecurile de hârtie – carton. Ele servesc în principal pentru producţia de hârtie „pentru ondulate”: test – limers, cuverturi sau caneluri standard.

Peste 3,5 milioane de tone de hârtie – cartoane vechi consumate; 1,8 milioane de tone intră în această categorie. Reciclarea lor nu necesită tratamente particulare dacă prin aceasta nu se elimină agrafe, sfori sau alte corpuri străine;

- broşuri, magazine şi alte papetării a căror recuperare cere ştergerea imprimeurilor cu câteva excepţii. În fine fibrele celulozice de recuperare (FCR) nu sunt curăţate de cerneală pentru a fabrica materiale din carton de elmente colage din celuloză mulată, ele sunt sigur recuperate.

3.2.Optimizarea procedeelor de reciclare

Hârtia recuperată este pusă într-un recipient în care se află suspensie cu apă în agitare şi în proporţie de 5 g pentru 100 g de apă. Defibrarea corespunde la o rupere de legături de hidrogen stabilite între fibrele în curs de fabricare a hârtiei. Când acestea au suferit un tratament de impermeabilitate („lipidură”, hârtii Reh sau WS), defibrarea are în mijloc un conţinut mai concentrat (15%) şi în prezenţa produselor chimice care distrug legăturile covalente între fibre şi produse, limiteaz penetrarea apei. În sfârşit , operaţia poate fi completată printr-o depastilare care fragmentează prin impact ghemurile de hârtie înainte să sufere defibrarea.

3.3.Eliminarea contaminaţilor

contaminanţii de talie superioară celor din fibre

11

Cei mai mulţi contaninaţi sunt eliminaţi în timpul fazei de golire a pulpeur. Acesta este valabil, de exemplu, în cazul filmelor din olastic proveniţi din hârtii complexe (cap. 24§43). Alţii unt separaţi de fibre în clasoare tip coşuleţ sub presiune. Clasoarele sunt dotate cu site cilindrice cu despicături pentru a elimina constituenţii granulari. Alte clasoare posedă site cilindricecu găuri care permit separara contaminanţilor cu suprafaţă specifică mare, cum sunt filmele plastice. Tratamentul fibrelor prin trecere în aceste clasoarecu despicături este în general suficientă pentru a epura hârtiile vechi ce vor servi pentru fabricarea celor ondulate.

contaminaţi cu densitate diferită de cea a fibrelor

Eliminarea lor necesită o epurare prin centrifuare în epuratoare turbionare. În aceste epuratoare particulele cele mai grele contaminaţi se plachează contra pereţilor şi sunt evacuaţi către bază, în timp ce fibrele mai lejere suferă fluxuri hidaulice şi uşor se reurcă în axul vortex. Această tehnică se aplică la fel de bine şi la începutul epurării pastei groase (dese), pentru fabricare ulterioră a celulozei de exemplu, cât şi a pastelor diluate ştergerea imprimeurilor (pentru hârtia reciclată).

contaminaţi având proprietăţi de suprafaţă diferite de cele ale fibrelor

Contaminaţii hidrofobi din pastă sunt eliminaţi prin flotaţie: sunt antrenaţi pe suprafaţa celulelor de flotaţie prin bule de aer care permit eliminarea lor cu spuma. Desprinderea de cerneală este favorizată prin adiţia de sodă sau de săpunuri prin acizi graşi.

Cerneala şi încărcăturile minerale prezente în hârtiile vechi (cap. 24) sunt în mod egal eliminaţi prin spălare. Acest procedeu, destul de costisitor, este folosit când nivelul ridicat de albeaţă, procedeu este necesar sau pentru a fabrica hârtiile sanitare pentru uz casnic plecând de la FCR.

3.4.Tratamente de valorificare

Albirea

12

Reactivii de înălbire sunt introduşi la nivelul pulpeur. Ei sunt asemănători celor folosiţi pentru albirea pastelor în vederea distrugerii grupărilor cromafore din pastă.

Rafinarea FCR

Vizează ameliorarea hidrataţiei fibrelor pentru a menţine un nivel de solisilitate suficient fibelor din hârtia nouă.rafinarea măreşte reţinerea de apă din fibre; scurgerea este mai puţin importantă pentru masa plată şi hârtia este destul de dificil de uscat. Pentru a diminua această problemă tendinţa imediată este de a rafina doar fibrele lungi (acelea care aduc soliditatea hârtiei), deşi fibrele scurte sunt acelea care au putere de reţinere a apei.

3.5.Recuperarea ambalajelor multimateriale, exemplu de cutii pentru băuturi

Structura clasică a acestui tip de ambalaj conţine carton, aluminiu şi polietilenă de densitate joasă (cap. 24 § 4.3.1.). Arderea cutiilor oentru băutură cu baza din carton este o formulă comodă atâta timp cât recuperarea de energie nu este neglijată. Prezenţa hârtiei în procesul de incinerare a murdăriilor menajare constituie, de altfel, un excelent agent de combustie. Creşterea importanţei ecologiei, pe de-o paarte şi calitatea fibrelor ce constituie cartonul ambalajelor, pe de altă parte constituie recuperarea acestor ambalaje.

Procedeul cel mai simplu este de a reutiliza cartonul complex în întregimea sa.

Omogenitatea amestecului şi transformarea sa prin extrudere, mulaj prin injecţie sau extrudere conduce la un material asemănător celor din lemn, rezistent la apă şi foc, utilizabil în sectorul cpntucţiilor, mobilierelor sau transportului.

Un al doilea procedeu vizează separarea cartonului, bogat în fibre lungi, de amestecul aluminiu – polietilenă. Această separare este actualmente realizată prin diferite grupuri industriale: Scott, Strepp, Sibille, Dalle...Unitatea de separare poate cuprinde:

-un pulpeur, de concentraţie mare unde se efectuează separarea fibrelor de aluminiu-polietilenă;

13

-un ansamblu de tratare a compuşilor nefibroşi; -un şurub care presează pentru a elimina apa;-o piesă – glonţ care compactă amestecul PE-aluminiu.

Pe de altă parte, fibrele recuperate sunt epurate într-un epurator turbionar, apoi într.un clasor. Desimea permite ăn final reconcentrarea pastei, eliminându-şi particulele mici de cerneală şi clei.

Pasta obţinută este rafinată înainte de a fi folosită pentru fabricarea hârtiei sanitare sau pentru uz casnic.

Resturile de PE-aluminiu pot fi tratate prin reciclare sau piroliză. De altfel, prin măcinare, o societate germană fabrică palete şi cutii pentru produse fattmaceutice. Pe de altă parte, prin încălzire la temperatură înaltă a amestecului fără oxigen, aluminiul de puritate mare poate fi recuperat.

Separare şi recuperarea a trei constituenţi este realizată, în stadiul pilot, prin grupul industrial RWE. După separarea fibrelor celulozice, o tratare a solvenţilor organici permiite separarea de:

aluminiu;polietilenă exterioară ambalajului iniţial cu coloranţi

corespunzând impresiei;polietilenă interioară,solventul fiind reciclat la sfârşitul procesului. Recuperarea poate în viitor să se facă prin pocedee

enzimatice. De exemplu, L’Oak Ridge National Laboratory (U.S.A.) a izolat

o celuloză fungică, separând hărtiile imprimate în două fracţiuni reciclabile:

prima conţine fibre lungi debarasate de cerneală în timpul reacţiilor enzimatice şi care poate să redea albul hârtiei;

a doua corespunde fbrelor scurte unse cu cerneala eliberată de celuloză şi pot intra în fabricarea ambalajelor, materialelor izolante sau să servească drept combustbil.

4.Gestionarea europeană a deşeurilor

4.1.Amplasarea de containere selective

14

Primăria timişoreană a aprobat, prin H.C.L. nr. 53/9 martie 2004, Regulamentul de colectare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje de la populaţie, prin care s-a stabilit amplasarea de containere selective pe 37 de locaţii din Timişoara. Această măsură adoptată în plan local este în concordanţă cu alinierea legislaţiei naţionale la cea europeană privind gestionarea deşeurilor. Obligativitatea colectării selective a reziduurilor înainte de depozitarea acestora în deponee este în conformitate cu prevederile legale şi cu Planul naţional de gestionare a deşeurilor.

Domnul viceprimar Adrian Orza a ţinut să precizeze că prin colectarea selectivă se înţelege colectarea diferenţiată, de la sursă, a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, pe tipuri de deşeuri sau sortimente de ambalaje.

Această modalitate de operare este uzuală în Occident şi va trebui implementată şi în ţara noastră. Bateriile de containere selective amplasate în prezent sunt realizate din metal, au o capacitate de 2 mc şi sunt destinate colectării separate a următoarelor patru tipuri de materiale reziduale: hârtie şi carton, material plastic, metal, respectiv, sticlă. Pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de colectare selectivă a acestor tipuri de deşeuri, Primăria timişoreană, în colaborare cu firma „Retim”, are în vedere schimbarea actualelor containere cu un nou tip mai modern şi practic, corespunzător standardelor europene.

Rămâne doar ca timişorenii să înţeleagă acest demers al municipalităţii şi să se conformeze noului sistem occidental de colectare selectivă a deşeurilor.

Prin Ordinele nr. 1281/1121/2006, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au stabilit modalităţile de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale, în scopul aplicării colectării selective a deşeurilor. Directorul executiv al Agenţiei de Protecţia Mediului Timiş, dr. biolog Adina Horablaga, ne-a informat că, la nivelul întregii ţări, containerele şi recipientele folosite pentru colectarea separată a diferitelor tipuri de materiale se inscripţionează cu denumirea materialului, respectiv, a materialelor pentru care sunt destinate.

Astfel, cele pentru deşeuri nerecuperabile şi nereciclabile vor fi colorate (cel puţin 20% din suprafaţă) în negru/gri; containerele şi recipientele pentru deşeuri compostabile, respectiv, biodegradabile, în culoarea maro; cele pentru hârtie/carton, în albastru; sticlă albă/colorată-alb/verde; metal şi plastic-galben; deşeuri periculoase -

15

roşu. Actualele prevederi se aplică şi în cazul containerelor din spaţiile special amenajate de către autorităţile administraţiei publice locale, destinate colectării separate a diferitelor tipuri de materiale conţinute în deşeurile de ambalaje.

5.Reciclarea

Reciclarea este un concept al secolului XX şi a apărut pentru a limita risipa resurselor şi pentru o utilizare mai eficientă a acestora. A devenit din ce în ce mai clar că industrializarea şi creşterea susţinută a populaţiei au condus la consumarea unor cantităţi de materii prime din ce în ce mai mari.

Soluţia optimă a contradicţiei dintre cerinţele procesului de creştere economică şi caracterul restrictiv al resurselor o reprezintă recuperarea şi reutilizarea acestora. Unul din motivele pentru care s-a ajuns la această concluzie o reprezintă faptul că oamenii au considerat resursele Pământul infinite. Dacă o mină se epuiza, o alta nouă intra în exploatare. Dacă rezervele unei naţiuni se epuizau, populaţia putea emigra într-un nou loc.

Dacă resursele Europei se terminau, europenii puteau descoperi noi teritorii, acum însă nu mai avem unde să mergem, lumea este în pragul suprapopulării. În acest ritm a apărut foarte curând problema deşeurilor şi a limitării resurselor. Industria modernă este focalizată pe modalităţi de producţie ieftine, nu pe conservarea ecosistemul.

Peste tot în lume se observă tot mai des efectele subalimentaţiei şi sărăciei şi deşi în multe din ţările în curs de dezvoltare sau subdezvoltate s-ar impune o gestionare mai eficientă a resurselor, reciclarea este practicată în mare parte doar în ţările dezvoltate din cauză că procesul de reciclare

necesită anumite tehnologii şi cheltuieli. Multe ţări au abordat deja problema recuperării şi recirculării resurselor refolosibile, astfel că s-au intensificat acţiunile de reglementare a activităţilor de recuperare, cele pentru stabilirea formelor organizatorice de colectare, precum şi eforturile de cercetare pentru

găsirea celor mai eficiente căi de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile.

Cele mai mari avantaje pentru mediu ale reciclării sunt legate, nu de depozitarea deşeurilor, ci de conservarea resurselor naturale, a

16

energiei şi reducerea poluării în procesul de producţie care rezultă din folosirea materiilor prime reciclate în locul materiilor prime pure. Materialele reciclate au fost deja prelucrate o dată, astfel încât producţia, în majoritatea cazurilor, este mai curată decât procesul original.

Analizele detaliate arată că aceste avantaje ecologice ale reciclării înlătura orice inconvenient ecologic secundar care rezultă din colectarea şi transportul materialelor reciclabile.

De exemplu, s-a examinat impactul ecologic asupra ciclului de viaţă al dozelor de aluminiu, recipientelor din sticlă, ziarelor, dozelor acoperite cu inox, a sticlelor din plastic şi bidoanelor de lapte colectate în cadrul unui program pilot aplicat unui cartier. Studiul include toate componentele reciclării:colectarea, procesarea, returnarea materialelor procesate producatorului si remanufacturarea. Studiul compară de asemenea acest impact cu cel al depozitării sau incinerării ale aceloraşi articole şi înlocuirea lor cu unele noi realizate din materiale pure.

După colectarea datelor pentru toate aceste activităţi asociate reciclării, studiul a descoperit, pentru 10 categorii principale de poluare a aerului şi 8 categorii principale de poluare a apei, faptul că reciclarea zonală conduce la o reducere categorică a tuturor factorilor poluanţi. Acelaşi rezultat a fost descoperit pentru generarea de deşeuri solide, măsurate în greutate sau în volum. Cu alte cuvinte, colectarea, procesarea, transportul şi execuţia de noi produse din materiale recuperate vor conduce la 27

mai puţini factori poluanţi ai aerului şi apei, mai puţine deşeuri solide, la folosirea unor cantităţi mai mici de materii prime în procesul de producţie.

Mai mult de atât, factorii poluanţi rezultaţi din reciclare au fost considerabil mai mici decât cei din depozitare şi incinerare aproape în toate categoriile.

5.1.Reciclarea hârtiei

Multe materiale de împachetat, hârtie de ziar, şerveţele sunt facute in totalitate sau in parte din fibre de hârtie reciclabile. Acelaşi tip se foloseşte din ce in ce mai mult în fabricarea hârtiei de scris şi imprimat. În afară de motivele economice, o mare importanţă pentru

17

reciclare o reprezintă presiunea politica şi publică pentru a reduce cantitatea folosirii hârtiei care epuizează resursele naturale.

Celuloza este substanţa naturală care stă la baza producerii hârtiei şi are proprietatea de realizare a legăturilor de hidrogen în timp ce se usucă şi este eliminată în soluţie apoasă. Aceasta este esenţa reciclării hârtiei, fibrele de celuloză recuperate reintră în procesul industrial al fabricării hârtiei.

Echipamente sofisticate şi diferite chimicale sunt utilizate pentru a curăţa şi verifica pulpa astfel încât produsul final să fie în conformitate cu standardele de igienă şi puritate. Totuşi, aceeaşi hârtie nu poate fi reciclată de multe ori: tendinţele de transformare succesive îi scad calitatea fibrei pâna când are loc o deteriorare definitivă. Aşa că fibrele primare sunt pentru a menţine consistenţa şi alte caracteristici, iar procesele de reciclare pot ajuta la înlocuirea fibrelor distruse. Cu tehnologiile actuale hîrtia poate fi reciclată de cel mult patru ori. În lume sunt reciclate numai 25 % din cantităţile de hârtie existente, deşi nu există cauze de ordin tehnic sau economic care să împiedice dublarea acestei cifre. Reciclând numai jumătate din hârtia folosită astăzi în lume se poate acoperi aproape 75 % din necesarul de hârtie nouă salvând, în acelaşi timp 4 milioane hectare de pădure. Pentru a asigura Marii Britanii hârtia de care are nevoie în fiecare an, este necesară o pădure de mărimea Ţării Galilor.

Dacă raportăm aceste date la nivel planetar am putea ajunge la epuizarea pădurilor într-un timp foarte scurt. Acest lucru ar modifica ireversibil regimul pluvial, ar atrage secete pe ogoare, ar distruge specii biologice şi ar duce la sporirea conţinutului de bioxid de carbon din aer. Prin reciclare sunt economisite nu numai materialele, ci se economiseşte şi energia şi se reduce poluarea.

18

Hârtia reciclată conţine mai multe tipuri diferite de hârtie. Industria hârtiei recuperate colectează materiale din nenumărate surse, le sortează şi le grupează separat pe diferite tipuri, supunându-le unui proces tehnologic pentru a fi mai uşor de manevrat, transportat, urmând ca acestea să fie făcute pastă de lemn pentru hârtie. Sunt utilizate diferite maşini moderne pentru realizarea acestor funcţii. Hârtia ar fi mult mai scumpă dacă aceasta nu ar fi colectată şi reprelucrată. Din punctul de vedere al poluării mediului inconjurător şi al consumului de energie, hârtia reciclată este mai avantajoasă decât producţia de pastă de lemn realizată cu ajutorul metodelor chimice şi mecanice.

Prelucrarea fibrele de lemn implică garantarea reciclării hârtei, astfel încât hârtia recuperată şi produsele din lemn să se completeze reciproc, atât ecologic cât şi economic. Reciclarea industrială a hârtiei trebuie facută în mod economic astfel că producătorul de hârtie trebuie să înţeleagă avantajele posibilităţii recuperării materialelor, apoi, industria reciclării hârtiei trebuie să acopere preţurile de colectare şi procesare a acesteia şi în final, utilizatorii industriali de produse secundare trebuie să poată realiza produse vandabile şi competitive.

19

5.1.Avantajele reciclării hârtiei

- reducerea consumului de apă cu aproximativ 60 %;- reducerea consumului de energie cu aproximativ 40 %;- reducerea poluării aerului cu aproape 70 %;- reducerea poluării apei cu circa 35 %;- reducerea cantităţii de material lemnos exploatat.

5.2.Avantajele reciclării

• Reciclarea elimină parţial poluarea şi conservă resursele naturale. Analize detaliate au evidenţiat faptul că aceste beneficii de mediu ale reciclării sunt cu mult mai eficiente decât orice alte acţiuni de protejare a mediului.

• Reciclarea conservă energia. Mult mai puţină energie este necesară pentru a transforma materialele reciclate în produse noi, comparativ cu a incepe producţia cu materiale primare, brute. Prin reciclarea unei tone de materiale într-un program obişnuit de reciclare, sunt economisiţi cel puţin 187 USD prin realizarea de economii la electricitate, petrol, gaze naturale şi cărbune, chiar în condiţiile în care ţinem cont de consumurile datorate colectării şi transportării materialelor.

• Reciclarea elimină costurile depozitării reziduurilor sau a incinerării lor. Costurile reciclării sunt parţial amortizate prin evitarea cheltuielilor de depozitare sau incinerare şi prin vinderea materialelor rezultate. Preţurile de depozitare variază foarte mult în funcţie de zona, şi piaţa materialelor reciclate este într-o creştere explozivă.

• Programele de reciclare proiectate adecvat şi implementate complet pot fi deplin competitive cu depozitarea sau incinerarea reziduurilor. În prezent sunt disponibile numeroase tehnici de eficientizare a reciclării, unele din ele fiind în curs de testare şi implementare

• Reciclarea crează noi locuri de muncă şi creşte competitivitatea industriei.

Reciclarea oferă industriei resurse mai ieftine, avantaje economice pe termen lung care se translatează în valoare pentru consumatorii ce cheltuiesc mai putin pe produse si ambalaje. Efectele reciclarii asupra dezvoltarii industriale sunt semnificative.

Luând în considerare practicile curente din domeniul gestiunii deseurilor, este evident faptul că sistemul actual necesită îmbunătăţiri

20

substanţiale în vederea conformării cu cerinţele noilor reglementări naţionale si europene.

Sarcina aplicării planurilor de implementare ale directivelor europene reprezintă, în această perioadă, cea mai importantă preocupare a tuturor celor cu atribuţii în domeniul gestiunii deseurilor.

Aceasta sarcina implică eforturi deoesbite, atât din partea administraţiilor publice locale, care trebuie să identifice sursele de finanŃare necesare în vederea închiderii depozitelor vechi, si a construirii celor noi , cât si din partea populaţiei care este nevoită să suporte costurile suplimentare care-i revin.

Implementarea si realizarea obiectivelor de colectare selectivă, reducerea cantităţilor de deseuri biodegradabile depozitate, alături de extinderea zonelor deservite de către serviciile de salubritate, cere implicarea tuturor factorilor responsabili si realizarea unei campanii sustinute de constientizare a populaţiei. In ceea ce priveste deseurile industriale, desi au scăzut cantităţile generate si implicit cele eliminate prin depozitare, datorită reducerii activităţilor industriale, depozitele create de-a lungul anilor necesită găsirea unor soluţii de valorificare, iar în caz contrar, închiderea si ecologizarea lor, cu luarea tuturor măsurilor pentru ca efectele asupra mediului si a sănătăţii umane să fie minime.

Aplicarea unui sistem durabil de gestiune a deseurilor implică schimbări majore ale practicilor actuale. Implementarea acestor schimbări va necesita participarea tuturor segmentelor societăţii – persoane individuale în calitate de consumatori, întreprinderi, instituŃii social-economice, cât si autorităţi publice.

21

Bibliografie

1. http://www.reciclabileromania.ro/?Legislatie:Ordin_nr._1190_din_12%2F23%2F2002_procedura_de_raportare_a_datelor_referitoare_la_ambalaje_si_deseuri_de_ambalaje

2. www.primariatm.ro/monitorul/pdf.php?viewItem=10163. www.apmhunedoara.ro/inform_de_mediu/raportan2005.pdf4. www.arpmv5.ro/pages/SM_200400_RG/

STAREA_MEDIULUI_2005.pdf5. www.121.ro/articole/art2199-reciclarea-teorie-si-practica.html6. www.bizoo.ro/firma/camicomeximsrl7. www.directorfirme.ro/tag/reciclare+hartie8. www.europages.com/epq/DMC/l-ro/did-00/p1/hc-21667C/

Hartie_colectare_si_reciclare.html9. www.reciclabileromania.ro/?Servicii:Carton%2C_hartie10.http.firma.paginialbastre.ro/nidesys-srl-16634.html11.http.energreen.strainu.ro/tags/reciclare

22