DEPRESIE ŞI COMPORTAMENT SUICIDAR ÎN JUDEŢUL DOLJ

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova

TEZĂ DE DOCTORAT

DEPRESIE ŞI COMPORTAMENT

SUICIDAR ÎN JUDEŢUL DOLJ.

STUDIU EPIDEMIOLOGIC

- rezumat -

Conducător Ştiinţific Prof. Univ. Dr. Tudor UDRIŞTOIU

Doctorand Dr. Luiza Mirela POPA

CRAIOVA 2010

3

CUPRINS

INTRODUCERE. IMPORTANŢA PROBLEMEI .......................................................................................................... 8

CAP. I. COMPORTAMENTUL SUICIDAR ................................................................................................................ 10 2.1. PERSPECTIVĂ ISTORICĂ .............................................................................................................................................. 10 2.2. IPOTEZE NEUROBIOLOGICE ÎN ETIOPATOGENIA COMPORTAMENTULUI SUICIDAR ................... 11

CAP. II. DATE EPIDEMIOLOGICE .............................................................................................................................. 16 2.1. SEXUL .................................................................................................................................................................................... 17 2.2. VÂRSTA ................................................................................................................................................................................ 18 2.3. STATUSUL MARITAL ŞI PROFESIONAL ................................................................................................................ 21 2.4. BOLILE SOMATICE .......................................................................................................................................................... 21 2.5. MODALITĂŢI DE SUICID .............................................................................................................................................. 22

CAP. III. COMPORTAMENTUL SUICIDAR ÎN BOLILE PSIHICE...................................................................... 23 3.1. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DEPRESIVE ............................................................................................................. 25 3.2. SUICIDUL ÎN TULBURAREA AFECTIVĂ BIPOLARĂ.......................................................................................... 27 3.3. SUICIDUL ÎN SCHIZOFRENIE ..................................................................................................................................... 28 3.4. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DETERMINATE DE CONSUMUL DE SUBSTANŢE .................................. 29 3.5. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DE PERSONALITATE .......................................................................................... 30

CAP. IV. FACTORI DE RISC PENTRU COMPORTAMENTUL SUICIDAR ...................................................... 31 4.1. FACTORI BIOLOGICI ....................................................................................................................................................... 32 4.2. FACTORI PSIHOLOGICI COGNITIV-COMPORTAMENTALI ............................................................................ 33 4.3. FACTORI DE RISC SOCIALI .......................................................................................................................................... 34

CAP. V. IPOTEZA DE LUCRU. SCOPUL LUCRĂRII. COORDONATE METODOLOGICE ........................... 37

5.1. IPOTEZA DE LUCRU ....................................................................................................................................................... 37 5.2. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII .................................................................................................................. 37 5.3. COORDONATE METODOLOGICE .............................................................................................................................. 38

CAP. VI. REZULTATE ...................................................................................................................................................... 43 6.1. LOTUL A ............................................................................................................................................................................... 43

6.1.1. Evoluţia anuală a suicidului .................................................................................................................................. 43 6.1.2. Sex şi grupe de vârstă ............................................................................................................................................... 46 6.1.3. Mediu de provenienţă .............................................................................................................................................. 48 6.1.4. Ocupaţie ........................................................................................................................................................................ 52 6.1.5. Statut marital .............................................................................................................................................................. 54 6.1.6. Modalitatea suicidară .............................................................................................................................................. 55

6.2. SUBLOTUL A1 ................................................................................................................................................................... 62 6.2.1. Sex .................................................................................................................................................................................... 64 6.2.2. Grupe de vârstă .......................................................................................................................................................... 65

4

6.2.3. Mediu de provenienţă .............................................................................................................................................. 65 6.2.4. Modalitate suicidară ................................................................................................................................................ 66

6.3. LOTUL B ............................................................................................................................................................................... 67 6.3.1. Sex şi grupe de vârstă ............................................................................................................................................... 67 6.3.2. Mediu de provenienţă .............................................................................................................................................. 69 6.3.3. Statut marital .............................................................................................................................................................. 73 6.3.4. Ocupaţie ........................................................................................................................................................................ 77 6.3.5. Modalitate suicidară ................................................................................................................................................ 79 6.3.6. Antecedente heredocolaterale .............................................................................................................................. 82 6.3.7. Stadiul evolutiv al tulburării depresive............................................................................................................. 84 6.3.8. Consumul de alcool ................................................................................................................................................... 87

CAP. VII. DISCUŢII ........................................................................................................................................................... 91

CONCLUZII ....................................................................................................................................................................... 100

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................ 102

5

INTRODUCERE. IMPORTANŢA PROBLEMEI

Conduita suicidară îmbracă aspecte etiologice, semiologice şi sociologice atât de

variate, încât obţinerea unei perspective unitare asupra fenomenului devine dificilă. Opiniile şi

doctrinele referitoare la suicid au cunoscut de-a lungul timpului distorsiuni şi controverse

datorate mişcărilor culturale ale epocii şi nivelului cunoaşterii ştiinţifice al momentului.

Istoric, abordarea suicidului a cunoscut extreme, de la condamnări civile şi religioase, la

evaluări exclusiv patologice; Esquirol, de pildă, considera toţi suicidarii ca fiind alienaţi mintal.

Misterios, scandalos şi angoasant în acelaşi timp, suicidul a fost anatemizat şi privit ca delict. În

zilele noastre, însă, riscă să se transforme într-o cotă statistică deprivată de valoare individuală.

Literatura privind aspectele clinice, de asistenţă şi prevenţie a suicidului a luat

amploare în ultimii ani. Datele statistice relevă clar anumite aspecte, ultracunoscute de acum,

ca de exemplu faptul că rata suicidului este mai mare la bărbaţi, în timp ce tentativele sunt

mai frecvente la femei; faptul că există o intensificare sezonieră a fenomenului sau faptul că

bărbaţii preferă ca mijloace de suicid spânzurarea şi autoagresiunea, în timp ce femeile

utilizează mijloace mai puţin agresive, ca supradoza de medicamente sau asfixia.

Aceste date ajută la o imagine de ansamblu asupra fenomenului, deşi multe suiciduri

sau comportamente suicidare rămân neraportate, nestudiate şi neînţelese datorită unor vicii de

procedură sau discordanţe în ceea ce priveşte definirea suicidului de către diferiţi cercetători.

Tendinţa de a considera suicidarii ca bolnavi mintal îşi poate găsi o motivaţie istorică.

Astfel, în Evul Mediu, în special în ţările occidentale, suicidul era în mod drastic condamnat, atât

de către Biserica Catolică, cât şi de lege. Faţă de boala mintală, însă, se manifestă toleranţă şi ea a

putut reprezenta o motivaţie pentru supraviețuitori, care putea evita în acest mod penalităţi foarte

dure. De fapt, orice periplu istoric sau geografic poate indica atât relativitatea culturală de

abordare a suicidului, cât şi a bolii mintale.

Atât criteriile de definire a bolilor mintale, cât şi criteriile de considerare ale unui

suicid sau tentative diferă şi manifestă instabilitate de abordare. Este recunoscut faptul că un

număr destul de redus de acte suicidare este în relaţie cu boli psihice clare, evidenţiabile. În

rest, rămâne la latitudinea celui care efectuează cercetarea dacă va lua în studiu o reacţie

tranzitorie, clasificând-o ca boală sau ca răspuns normal la situaţii speciale. În al doilea rând,

dificultăţile pot apare şi în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a prezenţei unei boli

psihice în momentul comiterii actului suicidar. Pe de altă parte, datele de la subiecţii cu

tentative suicidare nu pot fi corelate cu informaţiile obţinute în cazul unor suiciduri finalizate,

deoarece reprezintă două grupuri diferite.

Cercetarea de faţă, cu o bază teoretică justificatoare, porneşte de la ipoteza că un

comportament suicidar depăşeşte condiţionarea patologică, extinzându-se în sistemul

individual de valori morale şi la modalitatea personală de răspuns la factori psihostresanţi.

Totodată, abordarea studiului etiopatogenic al suicidului din depresie a fost motivată de

realitatea că tulburarea depresivă reprezintă sindromul psihiatric cel mai frecvent întâlnit în

practică, cu etiologie heterogenă şi multifactorială şi o multitudine de tipuri clinice.

Achiziţiile ştiinţifice din ultimele decenii generează noi perspective în descifrarea

fenomenului suicidar, definindu-l ca o problemă multi- şi interdisciplinară rămasă încă sub

semnul interogaţiei ştiinţifice, în ciuda eforturilor depuse şi a vechimii sale.

6

Capitolul I

IPOTEZA DE LUCRU. SCOPUL LUCRĂRII.

COORDONATE METODOLOGICE

1.1. Ipoteza de lucru

Determinismul multifactorial al comportamentului autolitic aduce în prim-plan

problema evaluării factorilor de risc şi predicţie, atât în evoluţia tulburărilor psihopatologice,

cât şi în diferitele momente ale dezvoltării ontogenetice.

Deşi este o problemă de sănătate publică, a cărui amploare este în creştere, studiile

naţionale şi internaţionale nu acoperă problematica suicidului. Un studiu epidemiologic în

domeniu, în teritoriul nostru, prezintă interes atât din punct de vedere euristic, cât şi operaţional.

1.2. Scopul şi obiectivele cercetării

Scop

Stabilirea dimensiunilor şi caracteristicilor fenomenului suicidar în judeţul Dolj, în

perioada 2001-2005.

Obiectivele cercetării

Obiective principale

Stabilirea prevalenţei comportamentului suicidar în judeţul Dolj pe o perioadă de

cinci ani.

Evidenţierea factorilor de risc pentru comportamentul suicidar.

Obiectiv secundar

Analiza relaţiilor comportamentului suicidar cu depresia.

1.3. Coordonate metodologice

Studiu epidemiologic retrospectiv, bazat pe datele existente la Institutul de Medicină

Legală Craiova despre subiecţii care au decedat prin suicid în intervalul menţionat şi date clinice

despre subiecţii cu tentativă de suicid, utilizându-se datele medicale consemnate în foile de

observaţie clinică şi în fişele de dispensarizare ale pacienţilor cu tulburare depresivă şi

comportament autolitic internaţi în cele două clinici de Psihiatrie.

Au fost înregistraţi următorii indicatori:

Sex;

Vârsta la momentul actului suicidar:

- ≤ 20 ani

- 21-35 ani

7

- 36-50 ani

- 51-65 ani

- Peste 65 ani

Mediul de provenienţă:

- Rural

- Urban

Ocupaţie:

- Studenţi

- Loc de muncă stabil

- Şomeri, fără ocupaţie

- Pensionari

Statut marital:

- Căsătoriţi

- Necăsătoriţi

- Văduvi

- Divorţaţi

Modalitate suicidară:

- Spânzurare

- Intoxicaţii medicamentoase sau cu alte substanţe

- Precipitare

- Alte modalităţi (aruncare în faţa trenului, autoagresiune, submersie)

Antecedentele heredocolaterale pentru boală psihică şi comportament autolitic, cu

menţiunea că acest item a putut fi luat în considerare numai la pacienţii lotului B,

deoarece în cazul lotului A aceste date nu au fost consemnate;

Intervalul între debutul depresiei şi tentativa suicidară, consemnată de asemenea

numai în cazul lotului B;

Consumul de alcool

Rezultate obţinute au fost prelucrate separat pe loturi, iar ulterior s-a utilizat corelarea

unor indicatori rezultaţi din analiza statistică a loturilor şi sublotului.

Loturi de lucru

Lot A=574 subiecţi cu suicid finalizat (din care 405 bărbaţi şi 169 femei) aflaţi în

evidenţa Institutului de Medicină Legală Craiova în perioada 2001-2005;

Sublot A1=28 subiecţi (13 bărbaţi şi 15 femei) aparţinând lotului A, diagnosticaţi

cu tulburare depresivă;

Lot B=314 subiecţi cu tulburare depresivă internaţi pentru tentativă de suicid în

cele două secţii clinice de Psihiatrie ale Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Craiova

în intervalul menţionat (142 bărbaţi şi 172 femei).

Criteriul de includere

Subiecţi cu comportament autolitic înregistraţi în intervalul 2001-2005 cu

domiciliul în judeţul Dolj.

Criteriul de excludere

Subiecţi ale căror date sunt insuficiente, inaccesibile.

Aparat statistic

Analiza de corelaţie constă în determinarea coeficientului de corelaţie Pearson care se

bazează pe construirea tabelului de corelaţie. Seria X de date este constituită din datele ce

exprimă vârsta fiecărui pacient iar seria Y este constituită din datele ce exprimă scorul

obţinut de fiecare pacient.

8

Coeficientul de corelaţie „r” are o variaţie în intervalul [-1, +1], valoarea sa maximă

fiind –1 (când corelaţia este inversă) şi +1 (când corelaţia este directă). Valoarea minimă a

acestui coeficient este 0. Când coeficientul de variaţie este pozitiv, între cele două serii de

date există o legătură directă (când distribuţiile de date cu valori mari dintr-o serie de date

cresc, cresc într-o anumită proporţie şi distribuţiile de date cu valori mărite din seria cealaltă

de date, adică pe măsură ce creşte vârsta pacienţilor ar trebui să crească scorurile pe scala

respectivă). Când coeficientul de variaţie este negativ, între cele două serii de date există o

legătură inversă (când distribuţiile de date cu valori mici dintr-o serie de date cresc, cresc într-

o anumită proporţie şi distribuţiile de date cu valori mărite din seria cealaltă de date, adică pe

măsură ce creşte vârsta pacienţilor ar trebui să scadă scorurile pe scala respectivă).

După calcularea coeficientului de corelaţie Pearson (care arată intensitatea şi sensul

legăturii), prin algoritmul Abramowitz s-a calculat valoarea p a pragului de semnificaţie

care arată dacă legătura studiată are semnificaţie statistică sau nu, precum şi probabilitatea cu

care poate exista această legătură.

Limitările cercetării sunt legate de incompletitudinea datelor privind evoluţia şi

tratamentul psihotrop al unora dintre subiecţii luaţi în studiu, suicidul disimulat, tendinţa

pacienţilor de a ascunde unele tentative de suicid din antecedente şi, ca atare, neconsemnarea

lor în fişele de dispensarizare, dificultăţi în prelucrarea datelor şi formularea concluziilor

datorate numărului mare de variabile.

9

Capitolul II

REZULTATE

2.1. Lotul A

2.1.1. Evoluţia anuală a suicidului În judeţul Dolj, peak-ul cazurilor de suicid în intervalul studiat s-a situat în anul 2001,

valorile fiind asemănătoare pentru anul următor. După o scădere semnificativă a numărului de

cazuri în 2003, se produce un rebound în anul 2004, urmat de o scădere în ultimul an al

perioadei (Tabel II).

În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe, se observă că în toţi anii studiaţi numărul bărbaţilor

cu suicid finalizat este mai mare decât al femeilor, cea mai importantă diferenţă înregistrându-se

în anul 2003, când raportul este de 2,80/1 (Fig. nr. 1, 2).

În lotul A, suicidul finalizat a fost întâlnit în proporţie mai mare la pacienţii din mediul

rural, în anul 2004 înregistrându-se cea mai importantă diferenţă între cele două medii de

provenienţă, raportul rural/urban fiind peste 2/1 (Tabel II).

Tabel II. Distribuţia cazurilor de suicid în perioada 2001-2005

Rural Urban Total

An de studiu Abs. 0/0000 Abs. 0/0000 Abs. 0/0000

2001 78 21,74 53 13,84 131 17,66

2002 77 21,02 49 13,30 126 17,15

2003 59 16,51 42 11,41 101 13,92

2004 76 22,47 43 11,18 119 16,46

2005 60 17,79 37 9,65 97 13,46

Fig. nr. 1. Raportul bărbaţi/femei în perioada studiată

1,90

2,40

2,80 2,60

2,40

2,42

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

2001 2002 2003 2004 2005 Medie

10

Fig. nr. 2. Distribuţia lotului A pe ani, în funcţie de sex

2.1.2. Sex şi grupe de vârstă Repartiţia lotului pe sexe evidenţiază numărul mai mare de bărbaţi – 405, reprezentând

70,56%, în comparaţie cu 169 femei, însumând doar 29,44%.

Cel mai mare număr de subiecţi bărbaţi – 115, sunt în grupa de vârstă 51-65 ani, şi cu

o mică diferenţă – 112 bărbaţi, în grupa 36-50 ani. Cea mai mică reprezentare o au bărbaţii

din grupa sub 20 ani – 17 cazuri.

La femei diferenţa între numărul subiecţilor din cele 5 grupe de vârstă nu este la fel de

evidentă ca în cazul bărbaţilor, iar numărul cel mai mare de subiecţi este în grupa de vârstă

peste 65 ani – 59, urmată de grupa 51-65 ani cu 41 cazuri.

Valorile relative în funcţie de sex şi grupa de vârstă relevă ponderea mai mare a

bărbaţilor faţă de femei la toate grupele şi faptul că peste 65 ani diferenţa între cele două sexe

se reduce – 13,94% bărbaţi vs. 10,28% femei.

Cele mai multe cazuri sunt cuprinse în grupele de vârstă 51-65 ani, 36-50 ani şi peste

65 ani, în ordine descrescătoare: 156 cazuri (27,18%), 151 (26,31%) şi 139 (24,22%). Cele

mai puţine cazuri, dar situate la o diferenţă de 12% sunt în grupele 21-35 ani – 100 (17,42%)

şi sub 20 ani – 28 (4,88%) – Fig. nr. 3.

Fig. nr. 3. Distribuţia lotului A pe sexe, după grupa de vârstă

Se observă corelația semnificativă între sexul bărbătesc și numărul de decese prin

suicid (r=0,78; p<0,001), cu un vârf în intervalul 21-35 de ani (r=0,91; p<0,001).

65,65 70,63 74,26

72,27

71,13

34,35 29,37

25,74 27,73

28,87

0

10

20

30

40

50

60

70

80

2001 2002 2003 2004 2005

% Bărbaţi

Femei

0

5

10

15

20

25

≤20 21-35 36-50 51-65 >65

2,96

14,11

19,51 20,03

13,94

1,92 3,31

6,79 7,14

10,28 %

ani

BărbaţiFemei

11

2.1.3. Mediu de provenienţă Se remarcă ponderea mai mare a cazurilor de suicid în mediul rural, comparativ cu cel

urban: 350 cazuri (60,98%) în rural şi 224 (39,02%) în urban.

Repartiţia pe sexe în funcţie de mediul de provenienţă evidenţiază faptul că în mediul

rural este mai mare ponderea atât a bărbaţilor – 259 cazuri (63,95%), cât şi a femeilor – 91

cazuri (53,85%). Diferenţa între rural şi urban este mai mare însă în cazul bărbaţilor – 63,95%

vs 36,05%, în comparaţie cu femeile care au o reprezentare de 53,85% în rural şi 46,15% în

urban (Fig. nr. 4).

Fig. nr. 4. Distribuţia lotului A pe sexe, după mediul de provenienţă (separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, remarcăm predominenţa netă a bărbaţilor din mediul rural, a

căror pondere – 45,12%, este semnificativ mai mare decât a celor din urban – 25,44% - raport

rural/urban=1,77; p<0,01 (Fig. nr. 5). Femeile, reprezentând 39,02% din lot, sunt reprezentate

în proporţii asemănătoare în cele două medii de rezidenţă – 15,85% în rural, respectiv 13,59%

în urban (raport rural/urban=1,16; p>0,05).

Fig. nr. 5. Distribuţia lotului A pe sexe, după mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

Analiza lotului pe grupe de vârstă, în funcţie de mediul de provenienţă arată o

reprezentare semnificativă a persoanelor cu vârste înaintate în ambele medii, cea mai

importantă proporţie – 28,57%, aparţinând intervalului de vârstă 51-65 ani în rural, urmată la

mică distanţă de vârstele peste 65 ani – 27,43%. (Fig. nr. 6).

0

10

20

30

40

50

60

70

Rural Urban

63,95

36,05

53,85

46,15

%

BărbaţiFemei

0

10

20

30

40

50

Rural Urban

45,12

25,44

15,85 13,59 %

BărbaţiFemei

12

Ponderea cea mai redusă revine subiecţilor cu vârste sub 20 ani din mediul urban. În

acest mediu de rezidenţă, reprezentarea pe grupe de vârstă în funcţie de mediul de provenienţă

are aspectul unei curbe de aspect gaussian, cu un peak în intervalul 36-50 ani. Valorile sunt

asemănătoare în acest interval de vârstă pentru cele două medii.

Fig. nr. 6. Distribuţia lotului A în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă

(separat pe sexe)

În mediul rural, rata suicidului finalizat creşte odată cu avansarea în vârstă (Fig. nr. 7).

În mediul urban, distribuţia este diferită, în sensul că după 50 ani se produce o scădere liniară

a frecvenţei fenomenului.

Fig. nr. 7. Distribuţia lotului A în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă

(faţă de întregul lot)

2.1.4. Ocupaţie Distribuţia pe sexe, în funcţie de categoria ocupaţională, este identică la pensionari şi

studenţi (sex ratio = 2,60 în favoarea bărbaţilor); la şomeri şi persoane fără ocupaţie, raportul este

tot în favoarea bărbaţilor, dar cu o valoare de 4,71, în timp ce femeile cu loc de muncă stabil au

comis mult mai frecvent suicid – raport B/F=0,31 (Fig. nr. 8).

După statutul ocupaţional, în lotul A predomină în proporţie de 42,68% pensionarii,

urmaţi, la mică distanţă, de şomeri şi persoane fără ocupaţie – 41,81% (Fig. Nr. 9). O pondere

relativ importantă – 12,37% au deţinut şi persoanele cu loc de muncă stabil, în timp ce

numărul studenţilor este redus.

0

5

10

15

20

25

30

35

≤20 21-35 36-50 51-65 >65

5,14

16,29

22,57

28,57 27,43

4,46

19,20

32,14

25,00

19,20

%

RuralUrban

0

5

10

15

20

≤20 21-35 36-50 51-65 >65

3,14

9,93

13,76

17,42 16,72

1,74

7,49

12,54

9,76

7,49 %

RuralUrban

13

Fig. nr. 8. Distribuţia lotului A pe sexe, după ocupaţie (separat pe sexe)

Fig. nr. 9. Distribuţia lotului A pe sexe, după ocupaţie (faţă de întregul lot)

Din predominanța șomerilor și a pensionarilor între pacienții cu suicid finalizat se

observă o corelație semnificativă între absența unei ocupații stabile și numărul de cazuri de

suicid. Corelația este înalt semnificativ statistică, p<0,001.

2.1.5. Statut marital Bărbaţii căsătoriţi au deţinut majoritatea absolută în cadrul lotului – 288 cazuri (Fig. nr.

10). Ponderea femeilor căsătorite este, de asemenea, importantă. Femeile văduve au fost în număr

superior celor divorţate, în timp ce la bărbaţi situaţia se inversează. Toate aceste date trebuie

interpretate în raport cu structura populaţiei generale.

Fig. nr. 10. Distribuţia lotului A pe sexe, după statutul marital (separat pe sexe)

0

10

20

30

40

50

Pensionari Şomeri,fără ocupaţie

Loc de muncăstabil

Studenţi

43,7 48,89

4,2 3,21

40,24

24,85

31,95

2,96

%

BărbaţiFemei

0

10

20

30

40

Pensionari Şomeri,fără ocupaţie

Loc de muncăstabil

Studenţi

30,84 34,49

2,96 2,26

11,85

7,32 9,41

0,87

%

BărbaţiFemei

0

20

40

60

80

Căsătoriţi Necăsătoriţi Văduvi Divorţaţi

71,11

23,21

1,98 3,7

57,99

24,85

10,65 6,51

%

BărbaţiFemei

14

În lotul A se observă predominanța sinuciderilor în cazul subiecților căsătoriți,

(corelație înalt semnificativă statistic; r=0,891 p<0,001), în ciuda faptului că în literatură

familia și mediul social oferit de aceasta reprezintă un factor de protecție pentru pacienții cu

tendințe suicidale. Apare totuşi importantă ponderea persoanelor necăsătorite, raportat la

populaţia generală. Subiecţii separaţi prin divorţ sau decesul partenerului s-au regăsit în

proporţii egale (Fig. nr. 11).

Fig. nr. 11. Distribuţia lotului A pe sexe, după statutul marital (faţă de întregul lot)

2.1.6. Modalitatea suicidară Pe sexe, observăm predominenţa bărbaţilor la toate categoriile de modalităţi suicidare

(Fig. nr. 12). Repartiţia pe modalităţi respectă, în mare, acelaşi pattern la ambele sexe. Categoria

„alte modalităţi” a inclus suicidul prin submersie, aruncare în faţa trenului şi cazuri de

autoagresiune, prin arme albe sau de foc. Diferenţa cea mai notabilă între bărbaţi şi femei este

remarcată la suicidul prin spânzurare, unde raportul este de 3,51.

Se poate observa o asociere pozitivă între alegerea ca metodă de suicid a spânzurării,

in cazul pacienților de sex masculin, comparativ cu femeile unde asocierea a fost mai slabă

din punct de vedere statistic (77,04% în cazul bărbaților vs 52,66% în cazul femeilor; test

ANOVA p<0,05).

Fig. nr. 12. Distribuţia lotului A pe sexe, după modalitatea suicidară (separat pe sexe)

0

10

20

30

40

50

60


50,17

16,38

1,39 2,61

17,07

7,32 3,14 1,92

%

Bărbaţi

Femei

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Spânzurare Intoxicaţii Precipitare Alte modalităţi

77,04

11,36

4,94 6,67

52,66

26,04

10,65 10,65

%

BărbaţiFemei

15

Luând în considerare întregul lot A, observăm că în timp ce la bărbaţi spânzurarea a

fost de departe modalitatea cea mai frecventă – 54,36% din lot, la femei repartiţia este

oarecum mai uniformă, dar tot cu predominenţa spânzurării – 15,51% (Fig. nr. 13).

Diferenţele dintre sexe se estompează în ceea ce priveşte intoxicaţiile şi precipitarea, cu

menţiunea că femeile au „preferat” medicamentele, iar bărbaţii alte substanţe, în special cele

de uz agricol.

Distribuţia pe grupe de vârstă înregistrează, de asemenea, spânzurarea ca modalitate

predominentă la toate categoriile (de la 61,43% peste 65 ani, la 78,06% în intervalul 51-65

ani) – Fig. nr. 14. În ceea ce priveşte intoxicaţiile, remarcăm ponderea ridicată a acestei

modalităţi suicidare la vârstele mai tinere.

Fig. nr. 13. Distribuţia lotului A pe sexe, după modalitatea suicidară


Fig. nr. 14. Distribuţia lotului A pe grupe de vârstă, după modalitatea suicidară

(separat pe grupe de vârstă)

0

10

20

30

40

50

60


54,86

8,01 3,48 4,7

15,51

7,67 3,14 3,14

%

BărbaţiFemei

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Spânzurare

Intoxicaţii

Precipitare

Alte modalităţi

62,07

24,14

6,9

6,9

68,37

14,29

12,24

5,10

71,71

11,84

8,55

7,89

78,06

11,61

3,23

7,1

61,43

23,57

4,29

10,71

%

Peste 65

51-65

36-50

21-35

≤20

16

Distribuţia pe grupe de vârstă în funcţie de modalitatea suicidară evidenţiază

aceeaşi superioritate a ponderii suicidului prin spânzurare, diferenţa faţă de celelalte

modalităţi fiind cel mai bine reliefată la categoria de vârstă 51-65 ani. Vârstele tinere sunt

puţin predispuse către suicid prin precipitare sau alte modalităţi. Suicidul prin ingestie de

substanţe toxice a avut o reprezentare relativ importantă la vârstele de peste 65 ani.

Fig. nr. 15. Distribuţia lotului A pe grupe de vârstă, după modalitatea suicidară


Analizând modalitatea suicidară relativ la mediul de provenienţă, remarcăm ponderea

ridicată a intoxicaţiilor în mediul rural, diferenţa fiind determinată de accesibilitatea crescută la

substanţe toxice de uz agricol în acest mediu (Fig. nr. 16). Pe de altă parte, metoda precipitării

apare mult mai frecvent în mediul urban, fapt datorat existenţei în acest mediu a mijloacelor

practice (clădiri înalte). Submersia, autoagresiunea şi aruncarea în faţa trenului nu prezintă

diferenţe semnificative în cele două medii.

Fig. nr. 16. Distribuţia lotului A pe mediul de provenienţă, după modalitatea suicidară

(separat pe medii)

0 5 10 15 20 25

Spânzurare

Intoxicaţii

Precipitare

Alte modalităţi

3,14

1,22

0,35

0,35

11,67

2,44

2,09

0,87

18,99

3,14

2,26

2,09

21,08

3,14

0,87

1,92

14,98

5,75

1,05

2,61

%

Peste 65

51-65

36-50

21-35

≤20

0

10

20

30

40

50

60

70

80


72,57

17,14

2 8,29

65,63

13,39 13,84 11,61

%

RuralUrban

17

Pentru întregul lot, spânzurarea a predominat în cazul suicidului finalizat, în întreaga

perioadă însumându-se 401pacienţi – 69,86%, care au apelat la această metodă, cei din mediul

rural având o reprezentare net superioară – 44,25% faţă de 25,61% în urban (Fig. nr. 17).

Ingestia de diferite substanţe toxice, a doua metodă utilizată ca frecvenţă, se situează la mare

distanţă, la 15,68% din lot. Afinitatea faţă de această metodă a fost datorată uşurinţei

procurării substanţelor toxice, de multe ori de la locul de muncă sau ca substanţe uzuale

folosite în activităţile zilnice, în rural.

Fig. nr. 17. Distribuţia lotului A pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară


2.2. Sublotul A1

Prevalenţa subiecţilor cu afecţiuni psihiatrice cunoscute în lotul A a fost de 9,93%

(Fig. nr. 18). Se observă predominenţa tulburării depresive unipolare – 4,01%. O pondere

relativ importantă au deţinut, de asemenea, pacienţii cu schizofrenie, numărul acestora fiind

dublu faţă de cel al pacienţilor bipolari.

Importanţa depresiei, fie ca depresie unipolară sau episod depresiv din boala bipolară,

apare mai evidentă dacă luăm în considerare ponderea sa raportată la numărul pacienţilor suicidari

cunoscuţi cu afecţiuni psihiatrice, aşa cum relevă fişele IML Craiova. Global, cazurile de depresie

au însumat 49,12% din totalul subiecţilor cu suicid finalizat şi diagnostic psihiatric consemnat

anterior actului (Fig. nr. 19).

Fig. nr. 18. Structura lotului A după diagnosticul psihiatric

0

10

20

30

40

50


44,25

10,45

1,22 5,05

25,61

5,23 5,40 4,53

%

RuralUrban

4,01 0,87 1,74

3,31

90,07

TD unipolară TD bipolară Schizofrenie Alte tulb. Fără date

18

Se remarcă predominanța cazurilor cu diagnosticul de tulburare depresivă mono- sau

bipolară, acest fapt sugerând strânsa corelație între această afecțiune și suicidul (test CHI

pătrat 11,31; p<0,01). Corelații semnificative statistic cu suicidul mai există și cu schizofrenia

(test CHI pătrat 7,43; p<0,05).

Fig. nr. 19. Distribuţia diagnosticelor psihiatrice

2.2.1. Sex Dat fiind că tulburările afective reprezintă grupa de afecţiuni psihice care conduc cel

mai frecvent la suicid, am cumulat cazurile de suicid cu depresie unipolară şi episod depresiv

din tulburarea bipolară, obţinând un total de 28 cazuri – 49,12% din subiecţii cu diagnostic

psihiatric precizat, constituindu-se sublotul A1.

În sublotul A1 predomină femeile cu depresie – 53,57% faţă de 46,43% bărbaţi (Fig.

nr. 20). Nu se observă diferențe semnificative statistic în cazul tulburării depresive între cele

două sexe (p>0,05).

Fig. nr. 20. Distribuţia lotului A1 după sex

2.2.2. Grupe de vârstă Pe grupe de vârstă, remarcăm ponderea redusă a subiecţilor cu vârste tinere, intervalul

sub 20 ani nefiind reprezentat (Fig. nr. 21). Vârstele peste 36 ani au o repartiţie egală pe

intervalele studiate.

Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă, în contextul tulburărilor depresive, relevă o

preponderență a apariției acestora la pacienții peste 35 de ani (96,43% din cazuri, p<0,001).

40,35

8,77 17,54

33,33

TD unipolară

TD bipolară

Schizofrenie

Alte tulb.

46,43

53,57 Bărbaţi

Femei

19

Fig. nr. 21. Distribuţia sublotului A1 pe grupe de vârstă

2.2.3. Mediu de provenienţă În cazul depresiei cu suicid finalizat, raportul dintre mediile de provenienţă se

inversează în favoarea mediului urban, reprezentând 78,57% din sublot, în timp ce pacienţii

din rural au însumat numai 6 cazuri – 21,43% (Fig. nr. 22).

Putem concluziona că marea majoritate a cazurilor diagnosticate provin din mediul urban

(p<0,01), fapt datorat în parte și adresabilității crescute a serviciilor psihiatrice în acest mediu.

Fig. nr. 22. Distribuţia sublotului A1 după mediul de provenienţă

2.2.4. Modalitate suicidară Majoritatea pacienților depresivi au ales ca metodă de suicid spânzurarea (75% din total,

p<0,01). Precipitarea reprezintă a doua metodă ca pondere în cadrul acestei categorii de pacienți,

cu un procent mult scăzut (14,29% din cazuri, p<0,05) – Fig. nr. 23.

Fig. nr. 23. Distribuţia sublotului A1 după modalitatea suicidară

0 3,57

32,14

32,14

32,14 ≤20 ani

21-35 ani

36-50 ani

51-65 ani

Peste 65 ani

21,43

78,57

Rural

Urban

75

14,29

7,14 3,57

Spânzurare

Precipitare

Intoxicaţii

Autoagresiune

20

2.3. Lotul B

2.3.1. Sex şi grupe de vârstă În lotul B observăm o pondere superioară a vârstelor mature, intervalele sub 20 ani şi

peste 65 ani având o reprezentare redusă (Fig. nr. 24).

Distribuția subiecților arată o predominanță a intervalului de vârstă 36-50 ani atât

pentru sexul feminin cât și pentru cel masculin (test ANOVA, p<0,05).

Fig. nr. 24. Distribuţia lotului B pe sexe, după grupa de vârstă (separat pe sexe)

Nu se remarcă diferenţe semnificative pe grupe de vârstă între sexe (test ANOVA de

comparare a mediilor, p<0,05), predominenţa femeilor fiind cel mai evidentă în intervalul 36-

50 ani, în timp ce bărbaţii au avut o pondere relativ mai ridicată peste 65 ani (Fig. nr. 25).

La vârste tinere, diferenţele ponderilor celor două sexe sunt nesemnificative, cu o

uşoară predominenţă a femeilor sub 20 ani şi a bărbaţilor din intervalul 21-35 ani. Per totalul

lotului, ponderea cea mai ridicată aparţine femeilor din grupa 36-50 ani, în timp ce

reprezentarea cea mai redusă este deţinută de bărbaţii sub 20 ani.

Fig. nr. 25. Distribuţia lotului B pe sexe, după grupa de vârstă (faţă de întregul lot)

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

≤20 21-35 36-50 51-65 >65

4,23

28,17

37,32

22,54

7,75

4,07

22,67

40,7

28,49

4,07

%

Bărbaţi

Femei

0

5

10

15

20

25

≤20 21-35 36-50 51-65 >65

1,91

12,74

16,88

10,19

3,5 2,23

12,42

22,29

15,61

2,23

%

Bărbaţi

Femei

21

2.3.2. Mediu de provenienţă În lotul B au predominat pacienţii din mediul urban la ambele sexe (Fig. nr. 26).

Aplicând testul Chi pătrat putem observa o predominanță semnificativă statistic pentru

mediul urban pentru sexul masculin, cât și pentru sexul feminin (Chi pătrat=9,19; p<0,01)

Fig. nr. 26. Distribuţia lotului B pe sexe, după mediul de provenienţă

(separat pe sexe)

Majoritatea pacienților cu tentative de suicid au provenit din mediul urban (68,79%

din mediul urban; raport urban/rural=2,20; p<0,001), spre deosebire de pacienții cu suicid,

unde predominanța era pentru mediul rural (raport rural urban=1,56:1; 60,91% provin din

mediul rural; p<0,001).

Pe sexe, o diferenţă semnificativă între cele două medii se înregistrează la sexul

feminin (42,68% în urban faţă de 12,10% în rural), în timp ce la bărbaţi valorile sunt mai

apropiate – 26,11 faţă de 19,11% (Fig. nr. 27). De asemenea, observăm predominenţa

bărbaţilor faţă de femei în mediul rural, în timp ce în urban raportul se inversează, cu

superioritatea evidentă a femeilor.

Fig. nr. 27. Distribuţia lotului B pe sexe, după mediul de provenienţă


Repartiţia pe grupe de vârstă în funcţie în funcţie de mediul de provenienţă arată

predominenţa vârstelor între 36 şi 50 ani în ambele medii 41,67% în urban şi 33,67% în rural

0

20

40

60

80

Rural Urban

42,25

57,75

22,09

77,91

%

Bărbaţi

Femei

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

Rural Urban

19,11

26,11

12,1

42,68

%

Bărbaţi

Femei

22

(Fig. nr. 28). Intervalele de vârstă extreme (sub 20 şi peste 65 ani) sunt puţin reprezentate în

ambele medii.

Fig. nr. 28. Distribuţia lotului B în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă

(separat pe medii)

Repartiţia pe grupe de vârstă în funcţie de mediul de provenienţă, raportat la întregul

lot, confirmă predominenţa vârstelor între 36 şi 50 ani pentru ambele medii – 28,66%,

respectiv 10,51% (Fig. nr. 29).

Reprezentări semnificative apar şi pentru grupele de vârstă 21-35 şi 51-65 ani, mai

ales în mediul urban (17,83% respectiv 16,88%). Mediul rural este, în schimb, mai bine

reprezentat la vârste de peste 65 ani.

Fig. nr. 29. Distribuţia lotului B în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă


2.3.3. Statut marital Structura după statutul marital arată o reprezentare a persoanelor căsătorite diferită de

ponderea în populaţia generală; chiar dacă predomină în cadrul lotului, atât bărbaţii – 59,86%, cât şi

femeile – 53,49%, se regăsesc în lotul nostru într-o pondere mai redusă (Fig. nr. 30). Valori

semnificative observăm pentru pacienţii văduvi, mai ales femei – 17,44%.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

≤20 21-35 36-50 51-65 >65

3,06

23,47

33,69

28,57

11,12

4,63

25,93

41,67

25,54

3,24

%

Rural

Urban

0

5

10

15

20

25

30

≤20 21-35 36-50 51-65 >65

0,96

7,32 10,51

8,92

3,5 3,18

17,83

28,66

16,88

2,23

%

RuralUrban

23

Fig. nr. 30. Distribuţia lotului B pe sexe, după statutul marital (separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, diferenţele între sexe apar semnificative numai în ceea ce

priveşte persoanele văduve, femeile în această situaţie părând mult mai predispuse la tentative

(9,55% faţă de 3,50%) – Fig. nr. 31.

Fig. nr. 31. Distribuţia lotului B pe sexe, după statutul marital (faţă de întregul lot)

Distribuţia pe medii de provenienţă arată o pondere semnificativă a persoanelor căsătorite

din ambele medii – 61,22% în rural, respectiv 54,17% în urban (Fig. nr. 32). Ponderea persoanelor

divorţate apare, în mod paradoxal, redusă pentru ambele sexe. Persoanele necăsătorite sunt

reprezentate în proporţie superioară faţă de ponderea în populaţia generală.

Fig. nr. 32. Distribuţia lotului B după statutul marital şi mediul de provenienţă

(separat pe medii)

0

10

20

30

40

50

60


59,86

26,06

7,75 6,34

53,49

19,19 17,44

9,88

%

BărbaţiFemei

0

5

10

15

20

25

30


27,07

11,78

3,5 2,87

29,3

10,51 9,55

5,41

%

BărbaţiFemei

0

10

20

30

40

50

60

70


61,22

21,43

10,2 7,14

54,17

22,69

14,35 8,8

%

RuralUrban

24

În concordanţă cu repartiţia tentatorilor pe medii de provenienţă, ponderea acestora din

urban este superioară în toate categoriile de stare civilă, cea mai mare diferenţă înregistrându-

se la grupa persoanelor separate prin decesul partenerului – 9,87% în urban faţă de 3,18% în

rural (Fig. nr. 33). O diferenţă importantă între urban şi rural se remarcă şi la persoanele

separate prin divorţ – 6,05% faţă de 2,23%.

Fig. nr. 33. Distribuţia lotului B după statutul marital şi mediul de provenienţă


2.3.4. Ocupaţie Bărbaţii şomeri şi fără ocupaţie par a fi cei mai expuşi tentativei suicidare – 64,08%, la

femei majoritatea fiind deţinută de pensionare – 46,51% (Fig. nr. 34).

Femeile şomeri şi fără ocupaţie deţin de asemenea o pondere importantă. Pacienţii aflaţi în

perioada de pregătire şi cu loc de muncă stabil au o pondere mai redusă în lot.

Fig. nr. 34. Distribuţia lotului B pe sexe, după ocupaţie (separat pe sexe)

Remarcăm apropierea dintre ponderile celor două sexe la persoanele fără ocupaţie

(28,98% bărbaţi şi 24,52% femei), în timp ce diferenţa cea mai pregnantă o regăsim la categoria

pensionarilor, unde bărbaţii reprezintă numai 7,01% faţă de 25,48% femei (Fig. nr. 35). Studenţii

şi cei cu loc de muncă stabil deţin ponderi apropiate pe sexe, cu reprezentare redusă, observându-

se superioritatea bărbaţilor la ambele categorii.

0

5

10

15

20

25

30

35

40


19,11

6,69 3,18 2,23

37,26

15,61

9,87 6,05

%

Rural

Urban

0

10

20

30

40

50

60

70

Studenţi Loc de muncăstabil

Şomeri,fără ocupaţie

Pensionari

9,86 10,56

64,08

15,49

5,23 3,49

44,77 46,51

%

Bărbaţi

Femei

25

Fig. nr. 35. Distribuţia lotului B pe sexe, după ocupaţie (faţă de întregul lot)

2.3.5. Modalitate suicidară Ingestia de medicamente şi de alte substanţe toxice a fost utilizată în tentativa

suicidară ca metodă preferențială la ambele sexe – 69,01% la bărbaţi şi 60,47% la femei (Fig.

nr. 36). Spânzurarea a constituit, de asemenea, o metodă frecventă la femei în comparaţie cu

alte modalităţi, în timp ce la bărbaţi spânzurarea s-a regăsit în proporţie egală cu venesecţia,

precipitarea, autoagresiunea.

Fig. nr. 36. Distribuţia lotului B pe sexe, după modalitatea suicidară

(separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, femeile şi bărbaţii au recurs în proporţii asemănătoare la ingestia

medicamentoasă – 33,12%, respectiv 31,21% (Fig. nr. 37). diferenţe semnificative se observă, în

favoarea femeilor în ceea ce priveşte spânzurarea – 16,56% faţă de 7,01%, în timp ce celelalte

modalităţi sunt utilizate în mod asemănător.

Fig. nr. 37. Distribuţia lotului B pe sexe, după modalitatea suicidară (faţă de întregul lot)

0

10

20

30

Studenţi Loc de muncăstabil

Şomeri,fără ocupaţie

Pensionari

4,46 4,78

28,98

7,01

2,87 1,91

24,52 25,48

%

BărbaţiFemei

0

20

40

60

80

Ingestie Spânzurare Alte modalităţi

69,01

15,49 15,49

60,47

30,23

9,3

% Bărbaţi

0

10

20

30

40

Intoxicaţie Spânzurare Alte modalităţi

31,21

7,01 7,01

33,12

16,56

5,1

% Bărbaţi

26

Pe medii de rezidenţă, ingestia de toxice a reprezentat modalitatea suicidară la

pacienţii depresivi în proporţie de 65,28% în urban şi 62,24% în rural, urmată la mare distanţă

de spânzurare – 25% respectiv 20,41% (Fig. nr. 38).

Fig. nr. 38. Distribuţia lotului B pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară

(separat pe sexe)

Raportul dintre mediile de rezidenţă, în funcţie de modalitatea suicidară este

semănător pentru ingestia de toxice şi spânzurare, cu superioritatea netă a mediului urban

(44,90% faţă de 19,24%, respectiv 17,21% faţă de 6,31%) – Fig. nr. 39. În ceea ce

priveşte alte modalităţi, valorile ponderilor celor două medii sunt apropiate.

Fig. nr. 39. Distribuţia lotului B pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară


Se observă că în cazul tentativelor eșuate de suicid metodele alese cu predilecție au fost

altele decât în cazul sinuciderilor reușite. Numărul de pacienți ce au folosit ca metodă de sinucidere

spânzurarea este semnificativ diminuat comparativ cu pacienții decedați (12,1% vs 77%, p<0,001 –

înaltă semnificație statistică).

0

10

20

30

40

50

60

70


62,24

20,41 17,35

65,28

25

9,72

%

Rural

Urban

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45


19,24

6,31 5,36

44,9

17,2

6,69

%

Rural

Urban

27

2.3.6. Antecedente heredocolaterale Antecedentele heredocolaterale pentru suicid au fost prezente cu o pondere uşor

superioară la sexul feminin – sex ratio = 0,71 (Fig. nr. 30). Aceeaşi superioritate a femeilor se

remarcă şi relativ la întregul lot (Fig. nr. 41).

Fig. nr. 40. Distribuţia lotului B pe sexe, după AHC pentru suicid

(separat pe sexe)

Fig. nr. 41. Distribuţia lotului B pe sexe, după AHC pentru suicid


2.3.7. Stadiul evolutiv al tulburării depresive Datele consemnate în fişele de observaţie ale pacienţilor lotului B a evidenţiat

existenţa episoadelor depresive în istoricul psihiatric la 64,08% dintre bărbaţi şi 47,67% dintre

femei (Fig. nr. 42).

Pe sexe, frecvenţa tentativelor suicidare s-a situat la valori asemănătoare, cu o uşoară

superioritate a bărbaţilor pentru pacienţii cu episoade multiple (28,98% faţă de 26,11%), în

timp ce femeile au deţinut o netă superioritate în ceea ce priveşte debutul depresiei prin

tentativă suicidară – 28,66% faţă de 16,24% la bărbaţi (Fig. nr. 43).

0

20

40

60

80

100

Prezente Absente

11,97

88,03

13,95

86,05

%

BărbaţiFemei

0

10

20

30

40

50

Prezente Absente

5,41

39,81

7,64

47,13

%

Bărbaţi

Femei

28

Fig. nr. 42. Distribuţia lotului B pe sexe, după stadiul evolutiv al tulburării depresive

(separat pe sexe)

Fig. nr. 43. Distribuţia lotului pe sexe, după stadiul evolutiv al tulburării depresive


Tulburarea depresivă recurentă a fost diagnosticul mai des întâlnit în ambele medii de

rezidenţă – 57,87% în urban şi 61,22% în rural (Fig. nr. 44).

Fig. nr. 44. Distribuţia lotului B după stadiul evolutiv al tulburării depresive

şi mediul de provenienţă (separat pe sexe)

0

10

20

30

40

50

60

Recurenţă Episod unic

59,68

40,32

57,81

42,19

%

BărbaţiFemei

0

5

10

15

20

25

30


28,27 26,5 26,15

19,08

%

BărbaţiFemei

0

10

20

30

40

50

60


56,82

43,18

53,33 46,67

%

RuralUrban

29

În ansamblul lotului, tulburarea depresivă recurentă a avut o frecvență de 58,92% (Fig.

nr. 45). Pe medii de rezidenţă diagnosticul a fost întâlnit mai frecvent în urban – 39,81% faţă

de 19,11% în rural.

Fig. nr. 45. Distribuţia lotului B după stadiul evolutiv al tulburării depresive

şi mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

2.3.8. Consumul de alcool În lotul B, consumul de alcool a fost evidenţiat la bărbaţi într-o pondere înalt

semnificativă decât la femei – 47,89% faţă de 25% (Fig. nr. 46).

În ansamblul lotului, diferenţa dintre bărbaţii neconsumatori şi consumatori este sub 2%,

în timp ce femeile consumatoare deţin o pondere de numai 13,69% din lot, 41,08% din lotul B

fiind reprezentat de femei la care consumul de alcool nu a fost pus în evidenţă (Fig. nr. 47).

Fig. nr. 46. Distribuţia lotului B pe sexe, după consumul de alcool (separat pe sexe)

Pe medii de rezidenţă, consumul de alcool a fost prezent cu precădere în mediul rural

la tentatorii suicidari – 42,86% faţă de 31,94% în urban (Fig. nr. 48).

0

5

10

15

20

25

30

35

40


17,67

13,43

36,75

32,16

%

Rural

Urban

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Prezent Absent

47,89 52,11

25

75

%

Bărbaţi

Femei

30

Fig. nr. 47. Distribuţia lotului pe sexe, după consumul de alcool (faţă de întregul lot)

Fig. nr. 48. Distribuţia lotului B după consumul de alcool şi mediul de provenienţă

(separat pe medii)

Fig. nr. 49. Distribuţia lotului B după consumul de alcool şi mediul de provenienţă


Faţă de întregul lot, consumul de alcool a fost prezent la 35,35% dintre tentatori, mai

frecvent în mediul urban – 21,97% faţă de 13,38% în rural (Fig. nr. 49).

0

20

40

60

80

Prezent Absent

47,89 52,11

25

75

%

BărbaţiFemei

0

10

20

30

40

50

60

70

Prezent Absent

42,86

57,14

31,94

68,06

%

RuralUrban

0

10

20

30

40

50

Prezent Absent

13,38 17,83

21,97

46,82

%

RuralUrban

31

Capitolul III DISCUŢII

Conform studiilor epidemiologice internaţionale în ţările cu mortalitate ridicată prin

suicid, pe primele locuri se situează ţările dezvoltate (ţările nordice, Austria, Ungaria ca

reprezentant al Europei Centrale şi de Est), probabil datorită nu numai unei rate reale ridicate

a suicidului, ci şi unui interes medico-social important de urmărire a fenomenului autolitic.

După statisticile Europene, România se încadrează în grupa ţărilor cu rată suicidară medie şi

submedie.

În judeţul Dolj, în intervalul studiat, cercetarea noastră a evidenţiat o incidenţă a

suicidului cu o medie de 15,73o/oooo, valoare de peste două ori mai mare decât în deceniul

precedent, determinând încadrarea judeţului nostru în zona III de risc, alături de Arad,

Hunedoara, Timiş, Tulcea, Sălaj.

Evoluţia pe ani a evidenţiat un peak al suicidului finalizat în primul an intervalului de

studiu, cu o scădere liniară în următorii doi ani şi o tendinţă de revenire în anul 2004. Raportul

bărbaţi/femei a fost supraunitar în toţi anii de studiu, cu un maxim în anul 2003 (2,80) şi un

minim în 2001 (1,90), media intervalului fiind de 2,42.

Repartiţia pe sexe şi grupe de vârstă a subiecţilor cu suicid finalizat, obţinută din

datele furnizate de Institutul de Medicină Legală Craiova, evidenţiază predominenţa bărbaţilor

peste 36 ani – 53,45% din lot (Fig. nr. 3). Totodată, se observă superioritatea bărbaţilor la

toate grupele de vârstă, cu menţiunea că la vârste înaintate (peste 65 ani) această diferenţă se

reduce. Grupele de vârstă tinere (21-35 ani şi mai ales sub 20 ani) s-au evidenţiat prin

tentative suicidare intempestive, cu motivaţii minore explicate prin scăderea toleranţei la

frustraţii şi reacţii explozive lipsite de aprecierea consecinţelor actului suicidar.

Am remarcat, în schimb, absenţa reprezentării vârstelor sub 20 ani în sublotul A1, al

pacienţilor cu suicid finalizat şi diagnostic psihiatric. În acest sublot, pacienţii cu vârste peste

35 ani au reprezentat 96,43% din cazuri (Fig. nr. 21). În lotul B al pacienţilor cu tulburare

depresivă şi tentativă suicidară, ponderea sexelor se inversează în favoarea femeilor, chiar

dacă valoarea sex ratio pe intervale de vârstă este inferioară lotului A, diferenţa cea mai mare

înregistrându-se în intervalul de vârstă 51-65 ani – sex ratio B/F=0,65 (Fig. nr. 24).

În lotul cu suicid finalizat, apare evidentă predominenţa mediului rural – 60,98% faţă

de 39,02% urban (Fig. nr. 8). Acest fenomen s-ar putea datora migrării inverse a populaţiei de

la oraş la sat după anul 2000, datorată perturbărilor sociale, furnizând o situaţie opusă situaţiei

din deceniul 1990-1999. În total contrast se situează lotul A1 unde majoritare sunt cazurile din

urban – 78,57%, fapt explicabil prin nivelul cultural şi adresabilitatea la servicii de

specialitate, superioare în acest mediu. În lotul B predomină, de asemenea, pacienţii din

urban, la ambele sexe, 57,75% pentru bărbaţi, respectiv 77,91% pentru femei (Fig. nr. 26).

Prezenţa cu o pondere superioară a suicidului finalizat şi tentativelor suicidare la

pacienţi cu tulburări psihice din mediul urban s-ar explica, în opinia noastră, pe de o parte prin

accesibilitatea mai crescută la substanţe toxice (în multe cazuri, procurate din tratamentul de

întreţinere din ambulatoriul psihiatric), iar pe de altă parte existenţei situaţiilor psihostresante

din acest mediu, caracteristice vieţii moderne (şomajul, program de lucru încărcat, conflicte

profesionale, dificultăţi materiale) mai pregnante decât în rural. Pe de altă parte, am remarcat

32

frecvenţa suicidului finalizat şi a tentativelor suicidare prin ingestie de substanţe toxice de uz

casnic (mai ales agricol) în mediul rural.

În ceea ce priveşte ocupaţia, am remarcat că profilul subiecţilor cu suicid finalizat sau

tentativă, în afară de statutul ocupaţional propriu-zis, a fost influenţat şi de resursele materiale

reale, condiţiile socio-economice, relaţiile intrafamiliale, trăsăturile premorbide ale

personalităţii, fiind astfel dificil a aprecia că anumite categorii ar avea predispoziţii suicidare, în

fond comportamentul suicidar fiind corelat cu structura personalităţii şi alegerea modalităţii

autolitice în funcţie de nivelul de instrucţie. Corelaţia dintre ocupaţie şi suicid poate fi stabilită

numai la nivelul factorilor psihotraumatizanţi, dintre care am evidenţiat programe de lucru

încărcate, dificultăţi materiale, relaţii conflictuale la locul de muncă, eventual consum de alcool.

În lotul A, distribuţia suicidului finalizat a arătat că cel mai puţin reprezentată –

3,14%, a fost grupa studenţilor, urmată de cea a persoanelor cu loc de muncă stabil – 12,37%

(Fig. nr. 8). Ratele ridicate ale suicidului finalizat în rândul persoanelor fără ocupaţie, inclusiv

pensionari, reflectă dificultăţile adaptative la condiţiile socio-economice. Pe parcursul

intervalului am remarcat, în ceea ce priveşte studenţii, mai ales de sex masculin, o rată în

creştere a suicidului finalizat, facilitată de creşterea consumului de alcool şi chiar de droguri.

În lotul B, diferenţa dintre pacienţii şomeri şi fără ocupaţie şi cei pensionari este mult

mai accentuată decât în lotul A, înaintarea în vârstă la pacienţii depresivi realizând, se pare,

un grad de protecţie faţă de trecerea la act. Reprezentarea relativă a studenţilor este net

superioară celei din lotul A (Fig. nr. 35).

În ambele loturi, rata subiecţilor fără ocupaţie a crescut remarcabil în ultimii ani ai

intervalului, datorită problemelor legate de pierderea locului de muncă şi şanselor din ce în ce mai

reduse de a-şi găsi altul, în corelaţie cu conflictele intrafamiliale generate de aceste dificultăţi.

În ceea ce priveşte statutul marital, în lotul A, situaţia socio-economică din perioada

studiată pare a vulnerabiliza în egală măsură persoanele căsătorite, necăsătorite şi separate prin

problemele existenţiale care într-o anumită etapă par insurmontabile. În lotul A, cele mai multe

acte suicidare finalizate au fost întâlnite la bărbaţii căsătoriţi, totalizând 50,15% din lot (Fig. nr.

10). Paradoxal, în acelaşi lot, separarea prin decesul partenerului pare a conferi bărbaţilor un

anumit grad de protecţie.

În lotul B, observăm, în schimb, valori semnificative pentru pacienţii văduvi, mai ales

femei – 9,55% din totalul lotului (Fig. nr. 31). Diferenţierea lotului de tentatori suicidari pe

medii de provenienţă arată că majoritatea subiecţilor aparţine indivizilor căsătoriţi din mediul

urban, cu precădere bărbaţi – 37,26% (Fig. nr. 33). Pacienţii cu tulburare depresivă văduvi sau

divorţaţi din mediul rural deţin o pondere redusă. O discuţie mai amplă ar stipula

subdiagnosticarea tulburării depresive la aceste categorii datorită fenomenului de adicţie, dar

o evaluare reală este dificil de efectuat.

Metoda cel mai frecvent folosită în suicidul finalizat a fost spânzurarea, reprezentând

69,86% din totalitatea cazurilor, urmată de intoxicaţii – 15,68% (Fig. nr. 11). Repartiţia pe sexe

evidenţiază o pondere crescută a bărbaţilor decedaţi prin spânzurare, în timp ce la intoxicaţii,

precipitare şi alte modalităţi (venesecţie, aruncare în faţa trenului, înec, autoagresiune,

intoxicaţie cu gaze) valorile pe sexe sunt mai apropiate. Nu surprinde ponderea cazurilor de

spânzurare, ţinând cont că această metodă este una cu mari şanse de finalizare a suicidului.

Metodele de autoliză au variat totodată cu grupa de vârstă a suicidarului, spânzurarea fiind

cel mai frecvent întâlnită la vârste peste 35 ani. O pondere relativ importantă a pacienţilor peste 65

ani au preferat ingestia de substanţe toxice (Fig. nr. 15). Repartiţia după mediul de provenienţă

ne permite observaţia că suicidul în urban este întâlnit în proporţii egale prin intoxicaţii,

precipitare sau alte modalităţi, în timp ce intoxicaţiile deţin o pondere semnificativă în rural.

33

În sublotul A1, spânzurarea reprezintă, de asemenea, modalitatea suicidară cel mai

frecvent utilizată – 75%, cu menţiunea că pe locul secund, la mare distanţă, se situează

precipitarea – 14,29%, intoxicaţiile şi autoagresiunea fiind slab reprezentate (Fig. nr. 23).

Situaţia se inversează în lotul B, unde ingestia de toxice deţine o pondere de 64,33%,

cu repartiţie pe sexe asemănătoare, reflectând alegerea unei metode „uşoare” de autoliză, nu

rareori cu dorinţa inconştientă de a nu realiza sfârşitul letal (Fig. nr. 37). În acest lot,

spânzurarea, mai frecvent întâlnită la femei, a reprezentat numai 23,57%. La repartiţia lotului

pe medii de rezidenţă, ingestia de toxice a fost prezentă în proporţie de 44,90% în urban şi

19,24% în rural, iar spânzurarea s-a întâlnit în rural la numai 6,31% (Fig. nr. 39).

Antecedentele heredocolaterale pentru comportament suicidar, analizate la lotul B, au

fost evidenţiate cu o pondere uşor superioară la sexul feminin – 13,95% faţă de 11,97% la

bărbaţi (Fig. nr. 40). Incompletitudinea datelor nu a permis o discuţie mai amplă asupra

naturii afecţiunii rudelor de gradul I, remarcându-se, totuşi, în antecedentele psihiatrice ale

acestora tulburarea depresivă, tulburarea bipolară sau chiar schizofrenia. Este demn de

subliniat faptul că, în ceea ce priveşte rudele, în istoricul psihiatric al acestora, aproape fără

excepţie, consemnează internări repetate în secţii de psihiatrie cronici.

Tulburarea depresivă a fost evidenţiată în istoricul psihiatric la 58,92% din lotul B, fapt

explicabil prin aceea că pattern-ul acestei afecţiuni constă în autodepreciere, sentimente de

vinovăţie, simptome fizice greu de suportat şi, uneori, elemente productive, potenţial generatoare

de comportament autolitic. În timp ce tulburarea depresivă recurentă s-a regăsit cu ponderi

asemănătoare la cele două sexe – 28,98% bărbaţi, respectiv 26,11% femei, episodul unic s-a

regăsit mult mai frecvent las sexul feminin – 28,66% faţă de 16,24% bărbaţi (Fig. nr. 43).

Atât tulburarea depresivă recurentă, cât şi episodul unic, au avut o reprezentare

semnificativă în mediul urban, însumând 68,79% (Fig. nr. 45).

În lotul B, am evidenţiat 111 tentative suicidare, reprezentând 35,35% din total, la care

trecerea la act a avut la bază starea mentală indusă de consumul de alcool, factor precipitant

de vulnerabilitate în cadrul tulburării depresive (Fig. nr. 46). Se observă că fenomenul de

adicţie a fost mai frecvent la bărbaţi decât la femei, fişele clinice descriind adeseori prezenţa

elementelor psihotice la aceştia. În acord cu pattern-ul consumului general de alcool, la

tentatorii suicidari se pare că mediul rural constituie un factor favorizant pentru asocierea

tulburării depresive cu consumul de alcool, într-o pondere de 42,86% din cazuri faţă de

31,94% în urban.

*

* *

Determinarea şi corelaţiile între factorii de risc suicidar au o importanţă marcată în

practica psihiatrică. Mai mult, tentativa suicidară reprezintă un risc real pentru suicidul finalizat.

Profilaxia optimă a suicidului presupune, în primul rând, cunoaşterea riscului suicidar, în

evaluarea căruia o importanţă majoră o deţin factorii de personalitate premorbidă şi psihotraumele

conjuncturale, cu rol proeminent în suicidogeneză.

34

CONCLUZII

1. Ascendenţa fenomenului suicidar în judeţul Dolj – 15,73 o

/oooo a determinat

reîncadrarea în zona III de risc, din zona de risc minim.

2. Suicidul afectează cu precădere vârstele peste 36 ani – 77,71% din lot,

demonstrând că elaborarea suicidară este un proces de durată, care necesită

cumularea în timp a unor factori de vulnerabilitate.

3. Ponderea suicidului finalizat este semnificativ superioară la bărbaţi pentru

toate grupele de vârstă – 70,56%, în timp ce tentativa suicidară are o

pondere superioară la femei – 54,78%.

4. În judeţul Dolj, suicidul finalizat apare mai frecvent în populaţia generală la

pacienţii din rural – 60,98%, în contrast cu suicidul finalizat şi tentativa

suicidară la pacienţii cu tulburare depresivă, unde predomină mediul urban.

5. În ceea ce priveşte statutul ocupaţional, remarcăm ratele ridicate ale

suicidului finalizat şi ale tentativelor suicidare la persoanele fără ocupaţie,

84,49%, respectiv 85,98%.

6. Persoanele căsătorite au fost reprezentate în lotul suicidarilor – 67,25% şi în

cel al tentatorilor – 56,37% într-o proporţie mai mică decât în populaţia

generală, remarcându-se o pondere semnificativă pentru femeile văduve.

7. În lotul pacienţilor suicidari, cu sau fără diagnostic psihiatric, metoda cel mai

frecvent folosită a fost spânzurarea – 69,86%, în timp ce în lotul tentatorilor

ingestia de toxice a deţinut o pondere de 64,33%. În acest din urmă lot, ca o

particularitate, spânzurarea a fost întâlnită mai frecvent la femei.

8. Antecedentele heredocolaterale au fost evidenţiate cu o pondere uşor

superioară la pacienţii de sex feminin – 7,64%. Antecedentele personale relevă

prezenţa episoadelor depresive la 58,92% dintre pacienţi.

9. În cadrul relaţiei între evoluţia depresiei şi tentativele suicidare, pacienţii de

sex feminin prezintă precoce tentative, încă de la primul episod.

10. Consumul de alcool reprezintă un factor de risc pentru comportamentul

suicidar la ambele sexe.

Factorii de risc pentru suicidul finalizat evidenţiaţi în cercetarea noastră au

fost sexul masculin, vârsta peste 36 ani, mediul rural, lipsa unui statut

marital şi ocupaţional stabil.

Pentru tentativa suicidară, factorii predispozanţi ar fi sexul feminin, mediul

urban, decesul partenerului, mai ales pentru femei, prezenţa antecedentelor

heredocolaterale şi a consumului de alcool, antecedente psihiatrice.

35

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Achté K., Stenbäck A., Teräväinen H. (1966). On suicides commited during

treatement in psychiatric hospitals, Acta Psychiatr Scand, 42, 272-284.

2. American Psychiatric Association (1994). Diagnostic and Statistical Manual of

Mental Disorders (4 th edn) (DSM-IV). Washington, DC: APA.

3. Appleby L., Sherratt J. (2001). Good clinical practice on suicide and suicide

prevention, Psychiatric Bulletin, 25, 41-42.

4. Baraclay L., Vega C. (2005). Cognitive therapy may prevent suicide attempts,

Medscape Medical News, 1-4.

5. Barak A. (2005). Emotional support and suicide prevention through the Internet: A

field project report, Departament of Psychology, University of Haifa, Israel.

6. Barraclough B., Harris E.C. (1997). Suicide as an outcome for mental disorders a

metaanalysis, British Journal of Psychiatry, 170, 205-228.

7. Blumenthal S.J., Kupfer D.J. (2005). Suicide over the life cycle. Risk factors,

assessment, and treatment of suicidal pariets. Am Psychiat Press, Inc., 135-138.

8. Brananas Cc., Richmond Ts., Shwas Cw. (2004). Fire arm homicide and firearm

suicide: oposite butequal Synopsis. Public Health Report, vol. 119, 114-122.

9. Chiriţă R. (1997). Sindroamele depresive cu potential suicidar. Consecinţe medico-

legale şi evaluări etico-psihiatrice (Teză de doctorat). Iaşi, 1-14.

10. Chiriţă V., Chiriţă, R., Talău, G., Duică, L. (2009). Suicidul. In: V. Chiriţă, A.

Papari, R. Chiriţă (eds.): Tratat de Psihiatrie, vol. II, Ed. Fundaţiei “Andrei Şaguna”

Constanţa, 193-215.

11. Cohen M. L., Dobscha S., Hails K., Pekow P., Chochinov M. (2002). Depression

and Suicidal Ideaton in Patients who Discontinue the Life-Support Treatment of

Dialysis, Psychosomatic Medicine, 64, 889-896.

12. Cooper J., Kapur N, Webb R., Lawlor M., Guthrie E., Mackway – Jones K.,

Appleby L. (2005). Suicide after deliberate self-harm: A 4-year cohort study.

American Journal Psychiatry, 162, 297-303.

13. Cosman D. (2000). Sinuciderea studiu în perspectivă biopsihosocială. Editura

Rispoprint Cluj-Napoca, 5-10, 83-88.

14. Ernst C., Lalovic A., Lesage A., Sequin M., Tousignant M., Turecki G. (2004),

Suicide and no axis I psychopathology, 1-5.

15. Faber-Langendoen K., Karlawish H.T.J. (2000). Should Assisted Suicide be only

Physician Assisted? American Society of Internal Medicine, 482-487.

16. Garlow S.J. (2002). Age, geneder, and ethnicity differences in patterns of cocaine

and ethanol use preceding suicide. American Journal Psychiatry, 159, 615-619.

17. Goodwin F.K., Fireman B., Simon G.E., Hunkeler M.E., Lee J., Revicki D. (2003).

Suicide Risk in Bipolar Disorder during treatement with Lithium and Dival proex,

JAMA, vol. 290, nr. 11, 1467-1473.

18. Grecu Gabos M, Grecu G., Grecu I. (2000). Aspecte epidemiologice, clinico-statistice

şi de prevenţie în suicid şi parasuicid, 99, 101, 117-118, 125, 236-241.

19. Hawton K. (2000). Sex and suicide. Gender differences in suicidal behaviour.

British Journal of Pshychiatry, 177, 484-485.

36

20. Hawton K., Houston K., Haw C., Townsed E., Harris L. (2003). Comorbidity of

Axis I and Axis II disorders in patients who attempted suicide, American Journal

Psychiatry, 160, 1494-1500.

21. Hawton K., Zahal D., Weatherall R. (2003). Suicide following deliberate self-harm:

long-term follow-up of patients who presented to a general hospital: British Journal

of Psychiatry, 182, 537-542.

22. Hunter C.E., O’Connor R. (2003). Hopelessness and future thinking in parasuicide:

The role of perfectionism, British Journal of Clinical Psychology, 42, 355-365.

23. Ikeda R., Kresnow M., Mercy J., Powell K., Simon T., Potter L., Durant T., Swahn

M. (2001). Medical Conditions and Nearly Lethal Suicide Atteempts, Suicide and

Life-Threatening behavior, Vol. 32 (Supplement) 60-67.

24. Kessing L. V. (2004). Severity of depressive episodes according to ICD-10:

prediction of risk of relapse and suicide, Brit J Psychiat, 184, 153-156.

25. King E.A., Baldwin D.S., Sinclair J.M.A, Campbell M. (2001). The Wessex Recent

In-Patient Suicide Study, 2, Case – control Study of 59 in-patient suicides, British

Journal of Psychiatry, 178, 537-542.

26. Kposowa A. (2000). Marital status and suicide: some common methodogical

problems, Journal Epidemiol Community Health, 54, 878-880.

27. Malone K. M., Oquendo M.A., Haas G.L., Ellis S.P., Li S., Mann J.J. (2000).

Protective Factors Against Suicidal Acts in Major Depression: Reasons for Living

Am I Psychiatry, 157, 1084-1088.

28. Marinescu D., Udriştoiu T., Dehelean P. (2009). Elemente neurobiologice în

tratamentul cu antipsihotice,. 45-46, 38, 44-47.

29. Marinescu D., Udriştoiu T., Podea D., Ciucu A. (2008). Tulburarea depresivă şi

anxioasă actualităţi, 13, 27-32, 63-64.

30. Mathew M., Hemenway D. (2008). Guns and suicide in the United States. The New

England Journal of medicine, 359, 989-991.

31. Mauri Mc., Cerveri G., Volonteri Ls., Fiorentini M.C., Colasanti A, Meehan J.,

Kapur N, Hunt I. (2006). Suicide in mental health in-pacients and within 3 months

of discharge National Clinical survey British Journal of Psychiatry 188, 129-134.

32. Sadock B.J., Sadock Alcott V., Kaplan & Sadock’s. (2007). Synopsis of psychiatry,

Behavioral Sciences / Clinical Psychiatry, tenth Edition, 897-900.

33. Simon R., Levenson J.L., Shuman D. (2005). On sound and unsound mind: the ide

of suicide in tortand insurance litigation. Journal American Academy Pshychiatry

Law, vol. 33, no. 2, 176-182.

34. Sinclair J.M.A., Mulee M.A., King E.A., Baldwin D.S. (2004). Suicide in

schizofrenia a retrospective case-control study of 51 Suicides Schizophrenia Bull,

30. 803-811.

35. Srivastava S, Kulshreshtha N. (2000), Expression Of Suicidal Intent In

Depressives, Indian Journal of Psychiatry, 42 (2), 184-187

36. Suominen K., Isometsä E., Ostamo A., Lönnqvist J. (2004). Level of suicidal intent

predicts overall mortality and suicide after attempted suicide: a 12-year follo-up

study. British Journal of Psychiatry, 4:11, 1-7.

37. Talău, G. (1999). Asistenţa psihiatrică a suicidului în judeţul şi municipiul Sibiu în

deceniul 1986-1995 (Teză de doctorat).

38. Zavoi R., Udriştoiu T., Marinescu D. (2007). Elemente de psihiatrie medico-legală,

Editura Medicală Universitară, Craiova.

Documents

DEPRESIE ŞI COMPORTAMENT SUICIDAR ÎN JUDEŢUL DOLJ