descentralizarea în invatamantul romanesc

8/6/2019 descentralizarea în invatamantul romanesc

http://slidepdf.com/reader/full/descentralizarea-in-invatamantul-romanesc 1/11



DESCENTRALIZAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTULPREUNIVERSITAR ROMÂNESC

I. CLARIFICĂRI CONCEPTUALE

Descentralizarea învăţământului preuniversitar reprezintă transferul de auresponsabilitate şi resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financunităţile de învăţământ şi comunitatea locală.

Descentralizarea în educaţie presupune:

• redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice pentreducaţionale specifice, de la nivel central către nivelul local.

• participarea factorilor non-administrativi, a reprezentanţilor societăţii civile, la procesul ddeciziilor (părinţi, ONG, mediul de afaceri, asociaţii profesionale, parteneri sociali etc.).• transferul competenţelor decizionale de la nivelurile centrale către cele locale şi/sau organi pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educaţie.

II. ARGUMENT

Descentralizarea nu este un scop în sine. Ea se înscrie în strategia naţională de descentrare menirea creării unui sistem de învăţământ organizat, administrat şi finanţat conform europene în ce priveşte asigurarea calităţii procesului instructiv-educativ, accesului liber, egal al tuturor copiilor şi tinerilor la actul educaţional, adecvarea ofertei educaţionale la interesele

beneficiarilor direcţi şi indirecţi. Eficienţa descentralizării trebuie să se regăsească în valoareaîn educaţie, materializată prin capacitatea de integrare a tinerilor absolvenţi în societate pe baza competenţelor prodobândite şi în funcţie de piaţa forţei de muncă la nivel local, naţional şi internaţional.

Descentralizarea nu trebuie să producă dezechilibre şi distorsiuni în organizarea, condsusţinerea de la nivel naţional a sistemului de învăţământ. Acest proces va asigura repartizarechilibrată şi bine delimitată a puterii de decizie între organismele şi instituţiile reprezentcomunităţilor locale şi regionale, pe de o parte şi cele de la nivel naţional – MEdC, MAI, Maltă parte. De asemenea, descentralizarea deciziei implică dezvoltarea sistemului de monicontrol şi evaluare, deopotrivă din partea comunităţii locale, dar şi a instituţiilor şi organguvernamentale de specialitate. Succesul descentralizării se bazează în principal pe echilibautoritate şi responsabilitate pe de o parte, precum şi capacitatea resurselor umane şi fluinformaţii, pe de altă parte.

Contextul socio-economic si politic al anului şcolar 2010-2011, marcat de criză econominstabilitate , induce o stare de incertitudine şi implicit de insecuritate asupra sistemului de invTotodata, necesitatea racordării la standardele şi cerinţele europene în domeniul educaţiei, expministerul de resort prin modificări aduse asupra examenelor naţionale, dar şi prin restructurărasupra curriculumului şcolar, implică o reconsiderare a rolului profesorului în procesul ineducativ. Din unic deţinător de informaţii , maestru atotştiutor, rolul profesorului în actul de



învăţare devine secundar, cedând rolul principal elevului, acest aspect făcându-i menirea mai şi mai dificilă.

Întregul sistem de învăţământ din ţara noastră are ca scop formarea de tineri bine pcu o personalitate bine conturată, capabili să se adapteze noilor cerinţe care se impun ca aderării noastre la Uniunea Europeană, Un sistem educaţional capabil să pregătească tinerii

piaţă dinamică de muncă este vital pentru România.În contextul creşterii calităţii educaţiei pentru toţi, a creşterii calitãţii vieţii şcolare, în punctele cheie în aceste procese de evoluţie sunt constituite din stabilirea clarã a stratedezvoltare, identificarea prioritãţilor specifice, analiza criticã a rezultatelor obţinute la activitãţii elevilor, cadrelor didactice, directorilor şi personalului.

Pe baza unei diagnoze pertinente, realiste au fost stabilite ţinte strategice, vizând ascalităţii în educaţie şi respectarea standardelor naţionale, implementarea strategiei descentralizarea învăţământului preuniversitar, aplicarea măsurilor de atingere a standardelocalitatea educaţiei. Un învăţământ de calitate trebuie să aibă în vedere modernizarea bazei dimateriale, activităţi educative şcolare şi extraşcolare complexe şi integrarea acestora în pro promovate de M.E.C.T.S., informarea şi formarea continuă a cadrelor didactice în scopul valo

stimulării creativităţii profesionale.Şcolile aparţinătoare unui sistem democratic, aşa cum este şi cel din ţara noastră, trasigure structuri clar definite, relaţii bazate pe încredere si respect reciproc, cadru optim pentru bine a elevilor în calitate de beneficiari direcţi, care să permită implicarea activă şi creativă a arezolvarea problemelor care îi privesc, în formarea lor ca cetăţeni responsabili ai societacordarea de responsabilităţi, tinerii au posibilitatea să-si exprime opiniile, să ia decizii şi săactiv la viaţa şcolii, să exerseze practic capacităţi de care vor avea nevoie şi pe care le vor utârziu în viaţă.Toate schimbările şi inovaţiile în educaţieîi afectează direct şi ei trebuie conside parteneri în procesul de schimbare. O astfel de construcţie necesită sprijinul unor parteneri lîngă elevii şi părinţii acestora, comunitatea locală, sindicatele şi instituţiile locale. Detrebuie avute în vedere îmbunătăţirea relaţiilor unităţilor şcolare cu reprezentanţii comuni

autorităţilor locale (pentru dezvoltarea de proiecte şi programe de interes comun) şi colabosindicatele şi instituţiile locale.Stabilirea clarã a unor standarde educaţionale exprimã capacitatea instituţionalã a fur

de instruire şi educare prin : viziune strategicã, management eficient, culturã organizaţionalã resurse materiale şi umane de calitate, procese de predare şi învãţare centrate pe elev, prevaluare şi certificare pe baza unor itemi recunoscuţi la nivel european, procese de ameactivitãţii curente prin planuri de intervenţie cu paşi măsurabili. Calitatea educaţiei furnizunitate de învãţământ reprezintã atuul menţinerii şi dezvoltãrii acesteia. Managerii şcolilor pde progres trebuie sã priveascã şcoala şi din exterior nu numai din interior, trebuie sã fie sprijinforma o percepţie corectã asupra realităţii din şcoală.

III. OBIECTIVE GENERALE

Oferta politică a guvernului pentru perioada 2010 - 2012 în domeniul educaţconstruită în jurul următoarelor obiective majore:• Realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil, eficient şi relevant.• Asigurarea a 6 % din PIB pentru educaţie.• Asigurarea calitatii şi stimularea excelenţei în învatamântul de stat şi privat.• Educatia permanentă în vederea obţinerii unor calificări noi, a extinderii speciaii

perfecţionării.



• Descentralizarea învatamântului preuniversitar şi creşterea autonomiei şcolilor.• Introducerea unui curriculum şcolar bazat pe competenţe.• Promovarea unui sistem de salarizare bazat pe performanta, concordant cu statutul cadrelor

în societate.• Realizarea unui sistem legislativ care să asigure modernizarea, stabilitatea şi predict

sistemului de învatamânt precum şi garantarea egalitatii de şanse la accesul la educaţie.

Puncte forte:

• crearea unui “portofoliu educaţional” al elevilor;

• o mai bună pregatire în profesia didactică a celor care doresc să urmeze această carieră (prinstructura“formării pe filiera didactică”);

• transferul, în mai mare măsura, al autorităţii şi responsabilităţii deciziilor la nivelul unităţilo(prin conferirea de atribuţii consiliilor de administraţie şi directorilor);

• apropierea ofertei şcolilor de nevoile şi cerinţele comunităţii locale (prin structura şi componeconsiliilor de administraţie ale şcolilor);

• posibilitatea organizării “alternativelor educaţionale”;

• crearea unei oferte pentru elevii capabili de performanţe deosebite.

Puncte slabe:• o descentralizare “mimată” şi nu pusă în fapt în mod autentic printr-o politică a curmanagementui / resurselor umane;

• declanşarea unei goane după hârtii şi adeverinţe, în locul unei dezvoltări profesionale cuadaugată ridicată;

•“curriculumul” la decizia şcolii, ca soluţie pentru “normele didactice”, în locul răspun preferinţele reale ale elevilor;

• menţinerea unui număr ridicat de discipline şcolare;

• menţinerea instituţiei inspectoratelor şcolare;

• lipsa alternativelor la predarea disciplinei “religie”, conformRecomandării 1720 a Adună Parlamentare a Consiliului Europei, privind relaţia dintre religie şi educaţie .

• absenţa din lege a unei alternative la “Curriculumul Naţional” şi examenul naţional de bacrecunoscute la nivel mondial, cum ar fi bacalaureatul internaţional.

http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/documents/adoptedtext/ta05/erec1720.htm






Contestat de sindicate, de conducerea multor universităţi şi de partidele de opoziţie, pFuneriu a început să fie pus în aplicare, sub o formă sau alta, încă din anul şcolar 2009-2010 ace îi priveşte pe elevi cât şi pentru cadre didactice. Astfel,Blocul National Sindical împreuna cu mmulte asociaţii din domeniul educaţiei au luat hotărârea de a le da dreptul elevilorsă aleagă dacăvor sau nu să frecventeze orele de religie, condiţia fiind să existe şi o cerere scrisă din

părinţilor. De asemenea, aceştia pot cere confidenţialitatea notelor, inclusiv a rezultatelorsfârşitul anului şcolar şi a notelor de la tezele unice sau de la Bacalaureat. Elevilperformanţe deosebite la anumite materii li se dă ocazia să facă doi ani de studii într-un an la acele materii, iar evaluarea acestora se face de către comisii speciali

S-a propus şi ideea înfiinţării Societăţii Naţionale a Educatorilor (SOCEDU - cum a fos provizoriu). Aceasta va urmări formarea continuă a profesorilor, interesele profesionale ale aintrarea şi ieşirea din sistemul educaţional.

În 2010, o schimbare importantă, pusă în aplicare, a avut loc în ceea ce îi priveşte pe gimnaziu, teza cu subiect unic fiind înlocuită cu Evaluarea Naţională. În principiu doar titulatschimbată, programa de examen şi modalitatea de evaluare a elevilor rămânând, în mare parteŞi elevii de liceu s-au confruntat cu schimbări, acestea putându-se observa la examenul de ba

Aceştia au dat doar trei probe scrise, iar potrivit reprezentanţilor ministerului, subiectele pentrorale la limba română şi limba maternă au avut un grad de complexitate care a permis rezolintegrală în maximum un sfert de oră.

O schimbare majoră , pusă în aplicare încă de la 1 septembrie 2010 , o reprezentat-o dea 15.000 de posturi din învatamânt. Reprezentantii Guvernului au menţionat ca nu a fost vorbadidactice calificate, ci suplinitori necalificaţi, şi pensionari. În urma acestei măsuri, şcolilcomasate.

Acestea au fost câteva dintre schimbările puse în aplicare în anul şcolar trecut. Pentru an2011-2012 schimbările se anunţă în număr mare, conform noii legi a educaţiei.

Aşadar,descentralizarea învăţământului preuniversitar, conform noii legi

învîţământului, presupune multe schimbări:• Transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivel central către administraţi

locală prin:- restructurarea reţelei şcolare;- finanţarea, gestionarea şi dezvoltarea bazei materiale;- mobilitatea personalului didactic (ocuparea posturilor didactice în unităţile de înv

preuniversitar);- managementul – ocuparea funcţiilor de conducere ale unităţilor de învă

preuniversitar;- curriculum-ul în dezvoltarea locală (CDL).

• Transferul sumelor alocate învăţământului de la bugetul despre administrarea locală şi spre unităţile de învăţământ, pentru următoarele categorii de che- cheltuieli de personal;- cheltuieli pentru consolidări, investiţii şi reparaţii capitale;- subvenţii pentru internate şi cantine şcolare;- cheltuieli privind unele facilităţi la transport, acordate elevilor şi cadrelor didactic- cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative, cultural-artistice, spo

turistice;- cheltuieli cu bursele eelvilor.



• Trecerea în administrarea consiliilor locale a patrimoniului i(clădiri, terenuri) şi a bazei materiale.• Implicarea financiară a administraţiei locale în dezvolatarea materiale.

ETAPIZAREA PROCESULUI DE DESCENTRALIZARE

I. Etapa administrativă: 2005-2006• La nivel naţional( reorganizarea reţelei şcolare, a activităţii financiar-cont

pregătirea pentru stagii de formare a membrilor consiliilor de administraţie• La nivelul judeţelor pilot(aplicarea politicilor de personal privind ocup

posturilor didactice şi mişcarea de personal, conform metodologiei în v

realizarea exerciţiului de bugetare prin simularea formulei de finanţare)II. Etapa iniţială: 2007-2008

Aplicarea prevederilor legislative şi formula de finanţare experimentate în cele 50 de şcoli selectate din judeţele pilot.

III. Etapa finală: 2009-2010 Generalizarea procesului de descentralizare la nivel naţional.

Etapele parcurse de Proiectul legii educaţiei naţionale

• Septembrie 2009 – asumarea răspunderii Guvernului pe varianta anterioară a le• Decembrie 2009 – Curtea Constituţională o declară neconstituţională;• Decembrie 2009 – Constituirea comisiilor de specialişti la nivelul METCS p

elaborarea unui nou proiect de lege;• Martie 2010 – legea intră într-o primă lectură în Guvern şi este lansată în dezba

publică;• Aprilie 2010 – Aprobarea în Guvern şi depunerea Proiectului Legii educ

naţionale în Parlament;• 19 mai 2010 – Camera Deputaţilor aprobă Proiectul Legii educaţiei naţiona

învăţarea pe tot parcursul vieţii şi îl înaintează Senatului

VARIANTA APROBATĂ DE GUVERN

1. Învăţământul obligatoriu de 10 ani:1.1. Educaţia timpurie (o-6 ani), formată dinnivelul antepreşcolar(0-3 ani) şi

învăţământul preşcolar, care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie, grupa mareani);

1.2. Învăţământul primarcare cuprindeclasa pregătitoareşi clasele I-IV;1.3. Învăţământul secundar inferiorsaudimnazial(clasele V-IX)



2. Învăţământul secundar superior sau liceal,care cuprinde clasele de liceu X-XII (3 a pentru filiera teoretică şi pentru filiera vocaţională, respectiv clasele de liceu X-XIIfiliera tehnologică (4 ani).

3. Învăţământul profesional şi tehniceste format din învăţământul profesional(clasele a X-a şi a XI-a din învăţământul liceal, filiera tehnologică, urmate de stagiul de pregătire

care permite obţinerea certificatului de calificare de nivel EQF 3 şi învăţământul postliceal.

VARIANTA APROBATĂ DE CAMERA DEPUTAŢILOR

1. Educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţ preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare);

2. Învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătiroare şi clasele I-IV;3. Învăţământul secundar, care cuprinde

- învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele I-IX;

- învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII –următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;

4. Învăţământul terţiar non-universitar, care cuprinde învăţământul postliceal.Obs.! Învăţământul obligatoriu a fost aprobat tot pentru o perioadă de 10 ani.

VARIANTA APROBATĂ DE SENAT

18 iunie 2020 – Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatu

dezbătut şi supus la vot structura sistemului de învăţământ preuniversitar:Învăţământ obligatoriu de 12 ani

o GRUPA MARE PREGĂTITOARE în cadrul grădiniţei (5-6 ani)o CICLUL PRIMAR cu clasele I-IV (6-10 ani)o CICLUL GIMNAZIAL cu clasele V-IX (10-15 ani)o CICLUL LICEAL cu clasele X-XIII (15-19 ani) sauo ÎNVĂŢĂMÂNTUL PROFESIONAL (15-17 ni)

!!! La finalizarea ciclului gimnazial, elevul este obligat să aleagă între frecvenminimum 2 ani din ciclul liceal sau a unei şcoli profesionale cu aceeaşi durată. Obligaţia dînvăţământul obligatoriu de zi încetează la vârsta de 18 ani.

Observaţii:I.a. măsura introducerii clasei pregătitoare în învăţământul primar intră în vigoare î

cu anul şcolar 2011-2012; b. măsura introducerii clasei a IX-a în învăţământul gimnazial intră în vigoare î

cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2011-2012;



c. examenul de bacalaureat se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezenîncepând cu generaţia de elevi care începe clasa a IX-a în anul şcolar 2011-2012

d. admiterea la liceu se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezenîncepând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2010-2011.

e. Personalul didactic din învăţământul preuniversitar care a devenit titular al sis

de învăţământ prin repartiţie guvernamentală sau prin orice formă legală, bende aceleaşi drepturi ca şi personalul didactic titular prin concursul naţiotitularizare. (Art. 328)

II.Formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:

• Învăţământulpreşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin denu mai mult de 20.

• Învăţământulprimar: clasa cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12mai mult de 25.

• Învăţământulgimnazial: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de nu mai mult de 30.

• Învăţământulliceal: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nmult de 30.

• Învăţământulpostliceal: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15mai mult de 30.

• Învăţământulspecial pentru elevi cu deficienţe uşoareşi ( sau ) moderate: grupcupinde în medie 10 elevi dar nu mai puţin de 8 şi nu mai mult de 12.

• Învăţământulspecial pentru elevi cu deficienţe grave: grupa cuprinde în medie 5 elevdar nu mai puţin de 4 şi numai mult de 6.

Descentralizarea în sistemul educaţional cuprinde mai multe ramuri:

A. DESCENTRALIZAREA DECIZIEI PRIN IMPLICARAUTORITĂŢILOR LOCALEîn:

1. Stabilirea reţelei şcolare: au personalitate juridică unităţile de învăţământ dedacă se organizează în una dintre situaţiile:

a. cu minimum 300 de elevi;b. cu minimum 300 de elevi şi preşcolari;

c. cu minimum 150 de preşcolari;d. cu minimum 100 de elevi în cazul învăţământului special.2. Crearea cadrului de susţinere şi finanţare a programului“Şcoală după şcoală”;3. oferirea posibilităţii caautoritatea localăsă fie reprezentată în Consiliul de

administraţie al şcolii.4. Directorul:

a. exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ;b. este membru de drept al consiliului de administraţie;c. Directorul adjunct este membru de drept al consiliului de administr

cota de 50% a cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectiv



B. DESCENTRALIZAREA FINANŢĂRII• Se va face în baza şi în limitele costului standard per elev sau preş

după principiul“banii urmează elevul”( se aplică pentru învăţământobligatoriu, existând posibilitatea extinderii lui şi la învăţământul licArt. 93-98;

•

Va cuprinde: finanţarea de bază, finanţarea complementară finanţarea suplimentară,aceastea realizându-se prin alocări bugetarefonduri publice (6 % din PIB); se pot utiliza şi venituri proprii.

C. DESCENTRALIZAREA CURRICULUM-ULUI• În învăţământul obligatoriu, CDSare o pondere de 20%;• În învăţământul liceal, CDSare o pondere de 30%;• 25 % din numărul orelor alocat disciplinei este la dispoziţia cadru

didactic.

Obs.! Oferta curriculară se va stabili ţinând seama de: Nevoia locală de calificare a forţei de muncă;Potenţialul de dezvoltare a zonei şi a şcolii;Resursele materiale şi umane existente la dispoziţia şcolii; Nevoile şi interesele elevilor;

Realizarea de parteneriate educaţionale (şcoală – mediul de afaceri – comu pentru asigurarea instruirii practice a elevilor în condiţii reale;Diversitatea culturală a comunităţii locale.



CONCLUZII

Dinamica cotidiană a reformei învăţământului lasă uneori, din păcate, ppuţin timp lămuririlor detaliate ale fiecărei măsuri în parte şi ale concepschimbărilor în ansamblu şi, din această cauză, acest proces complex şi ampschimbare atrage reacţii pro şi contra din partea celor implicaţi în sistem, cât celor din afara acestuia.

Din aceste motive, este absolut necesar să analizăm schimbările generaanumite necesităţi cu reuşitele şi eşecurile sale, cu drumul lor sinuos întortocheat, cu necesităţile financiare, cu motivarea celor implicaţi în transpun în practică a schimbărilor şi, nu în ultimă instanţă, de schimbarea de mentalitade comportament.

La nivelul instituţiilor educaţionale, schimbările generate de modific

socio-politico-economice şi culturale se regăsesc în toată structura acestornivelul:o Conducerilor instituţiilor educaţionale;o Corpului profesoral;o Elevilor

Schimbările survenite la nivelul conducerilor instituţiilor educaţionale evidenţiate de următoarele elemente:

o Reconsiderarea managementului la nivelul instituţiei şi al clase

perspectiva eficientizării şi egalizării şanselor;o Dezvoltarea curriculară;o Dezvoltarea resurselor umane;o Atragerea de resurse financiare şi dezvoltarea bazei materiale;o Dezvoltarea relaţiilor comunitare.

La nivelul corpului profesoral, schimbările generate de practicile şipoliticile educaţionale, de elementul socio-economic şi de cel cultural, sunt imptrei elemente:

Apariţia de planuri, programe şi de manuale noi;

Schimbarea la nivelul mental şi comportamental;Schimbarea la nivelul mijloacelor de învăţământla cel al practicilor pedagogice

În cazul elevilor schimbările sunt multiple, ele încercând să armoniinteresele personale şi posibilităţile intelectuale ale acestora cu cerinţele societăţi aflate într-o continuă schimbare. Elementele care definesc acemetamorfoză sunt:



• Individualizarea accentuată a procesului educaţional în funcde interesul elevilor;• Modificarea examenenlor terminale şi creşterea pondeacestora în continuarea studiilor;•

Opţiunile curriculare;• Schimbarea mentalităţii şi a comportamentului;• Conştientizarea propriului act educaţional.

Toate aceste schimbări nu se pot realiza decât printr-o schimbare mentalitate şi comportament a tuturor celor implicaţi în actul educaţioSchimbarea urmăreşte racordarea sistemului educaţional la cel al valoreuropene şi mondiale, ancorarea instituţiilor educaţionale în realitatea comunişi o individualizare şi eficientizare a actului educaţional, în funcţie de oferta fieinstituţii.

Având în vedere toate aceste cauze, stimularea schimbării la nivelul instituţeducaţionale se poate realiza prin:Realizarea unui echilibru dinamic între centralizare şi descentralizare;

• Strânsa colaborare a instituţiilor educaţionale cu afactori implicaţi în activităţi educaţionale;• Buna informare educaţională, inclusiv a elevilor părinţilor cu schimbările produse şi preconizate;• Realizarea unor grupuri de interese care să fie adepte aschimbărilor, dar în acelaşi timp şi implicarea individualărealizarea reformei;• Viziunea de ansamblu şi o planificare strategieducaţională, în funcţie de resursele umane şi materiale;• Menţinerea unui spirit optimist şi a unei gândpozitiviste;• Stabilirea unei politici educaţionale, în funcţie de opţiusocio-economice locale, regionale, cât şi de mobilitstandardelor ocupaţionale;• Formarea unor echipe manageriale profesioniste;• Implicarea elevilor, părinţilor şi comunităţii locale în viinstituţiilor educaţionale.

Deci SCHIMBAREA trebuie făcută nu de dragul schimbării, ci numai caceasta se impune, trebuind continuată, constituind un pas înaintea eveniment în caz contrar, efectul lor fiind dureros.

Documents

descentralizarea în invatamantul romanesc