1. DETERMINAREA GRUPELOR DE SANGE

Prezenta sau absenta antigenelor numite aglutinogene A si B pe suprafata hematiilor a determinat impartirea populatiei in 4 grupe sangvine in sistemul O, A, B.

            Grupele sangvine de baza poarta denumirea  aglutinogenului fixat pe hematii in plasma, existand sau nu aglutininele α si β (denumite si anticorpi) care, fixandu-se pe aglutinogenele corespunzatoare pot provoca aglutinarea (alipirea) si apoi distrugerea hematiilor.

            Grupele de sange si caracteristicile  lor antigenice sunt evidentiate in tabelul de mai jos:

                                 

SCOPUL – pentru efectuarea unei transfuzii de sange este necesara cunoasterea identitarii antigenice dintre sangele donatorului si cel al primitorului pentru a stabili compatibilitatea de grup sanguin.

Determinarea grupelor sangvine se executa prin 2 metode:

1. Metoda directa (Beth-Vincent) – aceasta metoda consta in amestecarea eritrocitelor primitorului cu serurile standard O,A,B.

2. Metoda indirecta (Simonim) – consta in amestecarea plasmei sau a serului primitorului cu eritrocitele cunoscute din grupa A II si B III.

            Eritrocitele bolnavului se obtin prin inteparea pulpei degetului iar plasma se obtine dupa centrifugarea sangelui recoltat prin punctie venoasa, fara citrat de sodiu. Dupa centrifugare plasma ramane deasupra.

            Serurile standard se prepara la institutele speciale de hematologie care le livreaza in fiole.

Determinarea grupelor de sange prin metoda directa sau Beth-Vincent

-  recolteaza sangele prin inteparea pulpei degetului.

Materiale necesare:  lame de sticla curate si uscate, tavita renala, serurile standard OI, AII, BIII, si materialele necesare pentru inteparea pulpei degetului si pipete pentru fiecare ser standard;

                        ETAPEDE EXECUTIE

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:

- se pregatesc instrumentele si materialele necesare si se transporta langa bolnav;

2. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;

- se aseaza bolnavul pe scaun in pozitie sezanda;

3. efectuarea tehnicii:

- spalare pe maini cu apa si sapun;

GRUPA AGLUTINOGEN AGLUTININA C

O I - α, β

A II A β

B III B α

AB IV AB -

- se imbraca manusile de unica folosinta;

- se verifica temperatura incaperii (intre 16-18 °C);

- se verifica serurile standard din punct de vedere al transparentei, al culorii si al termenului de expirare;

- pe lama de sticla se pune in ordine cu pipete separate cate o picatura din fiecare fiola de ser test, picatura avand un diametru de 5-6 mm;

- se efectueaza inteparea pulpei degetului dupa care, cu cate un colt al unei lame slefuite, se ia pe rand cate o picatura de sange (a 10 a parte fata de picatura de ser - test) care se amesteca prin miscari circulare cu fiecare picatura de ser test pana la omogenizare;

- se imprima lamei de sticla, miscari de balansare;

- se aseaza lama pe masa de lucru, rezultatul urmand a fi citit dupa 5 min;

- spalare pe maini cu apa si sapun;

4.  interpretarea :

- daca nu se produce aglutinare in nici unul dintre serurile test, sangele face parte din grupa OI;

- daca aglutinarea s-a produs in serurile O I si B III, sangele face parte din grupa A II;

- daca aglutinarea s-a produs in serurile O I si A II, sangele face parte di n grupa B III;

- daca aglutinarea s-a produs la toate serurile, sangele face parte din grupa AB IV;

- se noteaza in F.O. a bolnavului, grupa sangvina a acestuia;

5. reorganizarea locului de munca:

- instrumentele folosite se curata riguros, se spala cu apa curenta, se aseaza in solutie dezinfectanta pana la sterilizare;

OBSERVATII

1. Serurile test trebuie sa fie transparente si galbui.

2. Nu se folosesc seruri test expirate.

3. Picaturile de ser-test se aseaza pe lama de sticla, intotdeauna in aceiasi ordine.

Determinarea grupelor sangvine prin metoda indirecta sau Simonim

Materiale necesare: lame de sticla foarte bine degresate si uscate, eritrocite standard din grupele O I, A II si B III; pipete pentru fiecare flacon cu eritrocite si materialele necesare efectuarii punctiei venoase;

                        ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:

2. efectuarea tehnicii:

- se asigura in incapere o temperatura de 16-18 ° C;

- se verifica aspectul si modul de conservare cat si termenul de valabilitate al eritrocitelor-test;

- se recolteaza sange prin punctie venoasa;

- sangele recoltat se pune intr-o eprubeta; cu ajutorul unei pipete se separa serul sau plasma sangelui de cercetat;

- se pune pe o lama de sticla cate o picatura din eritrocitele standard O I, A II si B III folosind pipeta fiecarui flacon;

- peste eritrocitele test se pune cate o picatura din serul/plasma de cercetat avand grija ca picatura de eritrocite test sa fie de 10 ori mai mica decat picatura serului sau a plasmei de cercetat;

- se amesteca fiecare picatura cu cate un colt diferit al unei lamele de sticla;

- rezultatul se citeste dupa 5 min stiind ca reactia de aglutinare are aspect de caramida pisata sau de mici graunte de culoare rosiatica;

3. interpretarea:

- daca aglutinarea s-a produs in picatura a II si a III a, sangele face parte din grupa O I;

- daca aglutinarea se produce numai cu eritrocitele din B III, sangele face parte din grupa A II;

- daca aglutinarea se produce numai cu eritrocitele din grupa A II, sangele face parte din grupa B III;

- daca aglutinarea nu s-a produs deloc, sangele face parte din grupa AB IV;

OBSERVATII

1. O cantitate mai mare de eritrocite inhiba reactia de aglutinare. O cantitate prea mica face ca reactia sa nu fie vizibila cu ochiul liber.

2. Nu se vor schimba pipetele intre ele, deoarece amestecarea serurilor test sau a eritrocitelor test, da rezultate false.

3. Pentru determinare se va asigura in incapere temperatura de 16-18 °C.

4. Cauzele erorilor in determinarea grupelor sangvine pot fi urmatoarele:

- raport incorect intre hematii si test;

- schimbarea pipetelor;

- serurile-test sau hematii-test conservate necorespunzator;

- valabilitate depasita;

- temperatura mediului sub 10 °C sau peste temperatura normala a unei incaperi;

*Exista si o a treia metoda de determinare a grupelor sanvine

Determinarea grupei sangvine cu ajutorul anticorpilor monoclonali

(ţoliclon Anti-A şi Anti-B).

Ţoliclonii anti-A şi anti-B sunt utilizaţi pentru determinarea aglutinogenilor eritrocitari şi reprezintă un praf

liofilizat de culoare roşie (anti-A) sau albastră (anti-B), care se dizolvă cu soluţie fiziologică înainte de cercetare.

Ţoliclonii anti-A şi anti-B se aplică pe o placă albă câte o picătură mare (0,1 ml) respectiv inscripţiilor anti-A şi

anti-B. Alături de aceste picături se aplică câte 1 picătură mică (0,01 ml) de sânge cercetat. După amestecarea

lor timp de 2-3 minute se urmăreşte după reacţia de aglutinare:

1. Dacă nu este aglutinare în ambele godeuri (anti-A şi anti-B) sângele cercetat aparţine grupei O (I).

2. Când are loc aglutinarea numai în godeul cu înscripţia anti-A, sângele cercetat aparţine grupei A (II).

3. Când are loc aglutinarea numai în godeul cu inscripţia anti-B, sângele cercetat aparţine grupei B (III).

4. Dacă are loc aglutinarea în ambele godeuri – anti-A şi anti-B – sângele cercetat aparţine grupei AB (IV).

2. DETERMINAREA FACTORILOR Rh

Factorul Rh – este un aglutinogen care se poate gasi in eritrocite indiferent de aglutininele din sistemul O, A, B, iar persoanele care il au sunt Rh+. Aglutinogenul Rh nu are anticorpi naturali, anticorpii anti-Rh formandu-se dupa transfuzie sau sarcina la persoanele care au acest aglutinogen (sunt Rh-)

SCOPUL – determinarea compatibilitatii fata de factorul Rh este importanta in transfuzii si in sarcina intru-cat incompatibilitatea produce accidente. Determinarea factorului Rh se poate face pe lama sau in eprubeta.

        *    Determinarea factorului Rh pe lama

Materiale necesare: o tava medicala pe care vom pregati: 1-2 ace de seringa sterile, uscate; lama de sticla curata si uscata; ser test anti-Rh si o pipeta; eritrocite Rh+ si Rh-; o lamela slefuita, o casoleta cu tampoane de vata nesterile; o sticla cu eter; o sticla cu alcool medicinal; tavita renala si o camera umeda (cutie Petri cu o bagheta de sticla in forma de potcoava si o hartie de sticla umezita);

                        ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:              

2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;

- se aseaza bolnavul pe un scaun in pozitie sezanda;

3. efectuarea tehnicii:

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se imbraca manusile de unica folosinta;

- se verifica daca serul test anti-Rh nu este alterat (ca aspect si culoare) si se verifica termenul de valabilitate;

- se pun pe lama de sticla in ordine, cu pipeta, din fiola de ser anti-Rh, 3 picaturi de ser-test, fiecare picatura avand diametru de 5-6 mm;

- se degreseaza cu eter pulpa degetului inelar de la mana stanga si se efectueaza inteparea pulpei degetului;

- se ia cu un colt al lamelei, o picatura de sange care se pune peste a III a picatura de ser-test anti-Rh;

- picatura din stanga se amesteca cu eritrocite Rh+ iar picatura din dreapta lamei se amesteca cu eritrocite Rh-;

- se omogenizeaza cele 3 picaturi prin miscari circulare, in fiecare grup;

- se aplica un tampon de vata imbibat cu alcool, pe regiunea intepata;

- se aseaza lama intr-o camera umeda iar apoi la termostat la 37 °C;

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- rezultatul se citeste la 30-60 min;

4. interpretarea rezultatelor:

- daca aglutinarea s-a produs in primele 2 picaturi de ser, Rh-ul este pozitiv;

- citirea se face prin comparatie cu hematiile martor;

- Rh-ul bolnavului se noteaza in F.O. a acestuia;

5. reorganizarea locului de munca:

- se curata riguros si se spala cu apa curenta instrumentele folosite;

- se aseaza in solutie dezinfectanta pana la sterilizare;

- restul materialelor folosite se aseaza la locul lor;

OBSERVATIE

1. Rezultatul este fals daca s-au efectuat greseli de tehnica:

(a) raport incorect intre sange si ser, adica picatura de sange trebuie sa fie de 10-20 ori mai mica decat picatura de ser-test anti-Rh;

(b) omogenizarea efectuata cu acelasi colt al lamei, in toate cele 3 picaturi de ser-test duce la rezultate false putand avea urmari grave asupra bolnavului;

(c) atmosfera prea calda usuca marginea picaturii;

(d) folosirea serului-test anti-Rh cu titru slab, prost conservat sau cu valabilitate depasita;

                    *    Determinarea factorului Rh in eprubeta

Se poate folosi sange citrat sau de preferat sange ne-citrat.

1. Hematiile sunt spalate de 2-3 ori cu ser fiziologic si se face o suspensie de 2%. Aceiasi operatie o sufera si hematiile martor, Rh+ si Rh- care se pun in eprubete martor.

2. In eprubeta de hemoliza se pune o picatura din suspensia de hematii 2% peste 2 picaturi de ser anti-Rh.

3. Se omogenizeaza eprubetele si se aseaza pe stativ.

4. Se introduc la termostat la 37 °C.

5. Rezultatul se citeste dupa 30 min si anume, forma sedimentului neregulat si prezenta grunjilor de aglutinare ne indica o reactie pozitiva adica Rh-ul este pozitiv.

3. Efectuarea transfuziei de sange

TRANSFUZIA DE SANGE

DEFINITIE: Reprezinta introducerea de sange, plasma, sau derivate de sange in sistemul circulator al bolnavului.

INDICATII: Hemoragii, anemii, soc, arsuri, intoxicatiile de

sange iSe determina

grupa de sang