UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

Facultatea de Ştiinţe Economice şiAdministrarea Afacerilor

Specializarea Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

Dezvoltarea ecoturismului pe plan internaţional

Dumitru Georgiana Grupa 8201

Braşov, 2012

1

Cuprins

Introducere.....................................................................................................................2

Cap 1.Definirea ecoturismului...................................................................................... 3

1.1. Conceptul de ecoturism......................................................................................3

1.2.Definiţii ale ecoturismului.....................................................................................3

Cap.2. Particulariăţile ecoturismului..............................................................................5

2.1.Principiile ecoturismului.......................................................................................5

2.2.Caracteristicile destinaţiilor ecoturistice...............................................................6

2.3.Segmentarea pieţei ecoturismului........................................................................7

Cap. 3. Prezentarea principalelor destinaţii turistice şi a touroperatorilor de pe plan

naţional şi internaţional.............................................................................................................9

3.1. Destinaţii ecotursitice si turoperatori de pe plan internaţional.............................9

3.2.Destinaţii ecotursitice si turoperatori din România..............................................12

Cap 4. Studii de caz privind dezvoltarea ecoturismului pe plan internaţional...............14

4.1. Studiu de caz: Dezvoltarea ecoturismului în regiunea Annapurna, Nepal........14

4.2.Studiu de caz : Program de dezvoltare a ecoturimul în Rio Bravo -Belize..........16

Concluzii........................................................................................................................18

Bibliografie.....................................................................................................................19

2

Introducere

În ultimii ani, oamenii au devenit tot mai conștienți de complexitatea, fragilitatea și

valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp,însă turismul a devenit o expresie tot

mai populară a acestei conștiințe. Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației,

tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune

rapidă a turismului în arii naturale.

Drept urmare este tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile, în

absența unui management corespunzător, poate prezenta o amenințare pentru integritatea

ecosistemelor și a comunităților locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din

punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea,

comunitățile locale și cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitatori

străini cu un stil de viață modern. În plus, schimbările climatice, instabilitatea economică și

condițiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic

dependente de această activitate economică. Constatăm că ascensiunea turismului creează

numeroase oportunități atât pentru conservare cât și pentru bunăstarea comunităților locale.

Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar și la semnalele de

alarmă venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a

călătoriei numită ecoturism.

3

Capitolul 1. Definirea ecoturismului

1.1.Conceptul de ecoturism

Există multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate,

responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă faţă de mediu şi nu în ultimul

rând „verde”, un cuvânt la modă pentru această nouă industrie. De aici şi numeroase confuzii

între ecoturism şi termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism

verde, geoturism.

Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă și câştigă popularitate, apar diferite obstacole

care vor trebui surmontate. Problema unei definiţii specifice este unul dintre ele. Dificultatea

provine din faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfăşurată, aşa

cum se întâmplă cu alte forme de turism (turism de aventură, turism balnear, turism de

afaceri, etc.).

Ecoturismul încorporează întotdeauna activităţi diverse în mijlocul naturii (drumeţii,

ascensiuni montane, observarea vieţuitoarelor în habitatul lor natural, etc.), dar poate

includeşi activităţi culturale. Ecoturismul are şi o importantă componentă educaţională, este

oşansă de a învăţa respectul pentru naturăși pentru cultura locală, iar pentru unii o şansă de

auto-reflecţie inspirată de frumuseţea împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului

este obţinerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea

personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în

luarea deciziilor şi organizarea activităţilor turistice.

1.2.Definiţii ale ecoturismului

Una dintre primele definţii ale ecotursimului întâlnite în literatura de specialitate este

cea dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize iniţiat de Rio Bravo Conservation &

Management Area: „ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului,

bazat pe aprecierea acestuia si unde se depune un efort constient în vederea reinvestirii unei

părti adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă

de turism durabil şi care asigură beneficii populatiei locale”.

4

Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiţie mai

succintă, afirmând ca ecoturismul este „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă

mediul şi sustine bunăstarea populaţiei.”

În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii (IUCN)  formulează propria

definitie astfel: „Ecoturismul este călătoria responsabilă fată de mediu în zone naturale relativ

nealterate, cu scopul aprecierii naturii (si a oricăror atractii culturale trecute si prezente), care

promovează conservarea, are un impact negativ scăzut si asigură o implicare socio-

economică activă si aducătoare de beneficii pentru populatia locală.” 1

Definiţia ecoturismului adoptată şi promovată de Organizaţia Mondială a Turismului

este următoarea: ,,Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivaţie a turistului

este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură şi care trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:

conservarea şi protejarea naturii

folosirea resurselor umane locale

să aibe un caracter educativ, respect pentru natură şi să realizeze

conştientyarea turiştilor şi a comunităţilor locale

să aibe un impact negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural 2

Lista definiţiilor ar putea continua, pentru că fiecare organizaţie sau autor a încercat să

impună o variantă proprie. Deşi anumite detalii variază, majoritatea definiţiilor ecoturismului

reflectă o formă distinctă de turism, care întruneşte cele patru criterii de bază menţionate

anterior.

Ca o concluzie şi, totodată, reprezentând punctul de vedere al speciliștilor, se poate spune

că ecoturismul este o formă de turism desfăşurată în arii naturale, al cărui scop îl

reprezintă cunoaşterea şi aprecierea naturii şi culturii locale, care presupune măsuri

de conservare şi asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populaţia locală”.

5

1Capitolul 2. Particulariăţile ecoturismului

2.1.Principiile ecoturismului

Ecoturismul este o componentă a turismului durabil, prin urmare respectă principiile

dezvoltării durabile. Acesta formă de turism are caracteristic faptul ca este practicată în

general în arii naturale protejate, cu grupuri de dimensiuni mici, valorificând atât patrimoniul

natural cât şi cel cultural, aducând beneficii comunităţilor locale.

Întrucât ecoturismul a fost iniţial doar o idee şi nu o disciplină, multe organizaţii l-au

promovat fără a-i cunoaşte principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principia şi

criterii de acreditare recunoscute pe plan internaţional au fost iniţiate încă din anul 1990, dar

procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experienţelor, regiunilor

implicate.

Societatea Internaţională de Ecoturism a sintetizat rezultatele tuturor dezbaterilor din

1991 până în prezent într-un set de principii , care au fost acceptate şi preluate de tot mai

multe organizaţii, guverne, firme private, universităţişi comunităţi locale. Aceste principii sunt

Minimizarea impactului negativ asupra naturii şi culturii, impact ce ar putea distruge

destinaţia turistică;

Educarea turistului cu privire la importanţa conservării;

Sublinierea importanţei unor operatori responsabili, care să coopereze cu populaţia şi

cu autorităţile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunităţii;

Furnizarea de fonduri pentru conservarea şi pentru managementul ariilor naturale

protejate;

Accentuarea necesităţii unei zonări turistice regionale şi a planificării fluxurilor de turişti

pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinaţii ecoturistice;

Necesitatea utilizării studiilor sociale şi de mediu, precum şi a unor programe de

monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea şi minimizarea impactului;

Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice aleţării gazdă, ale comunităţilor şi

firmelor locale şi mai ales ale locuitorilor din zona ariilor natural şi protejate;

1 Puiu Nistoreanu - Ecoturism si turism rural, ASE, Bucuresti, 2006, paginile 34-36

6

Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depăşeşte o anumită limită a schimbării

din punct de vedere social şi cultural al mediului, limită determinată de cercetători în

colaborare cu rezidenţii;

Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural şi cultural,

minimizând utilizarea combustibililor fosili şi conservând vegetaţia şi fauna locală

Participanţii la Summit-ul Mondial al Ecoturismului , desfăşurat la Quebec în mai 2002,

au recunoscut faptul că ecoturismul respectă principiile turismului durabil referitoare la

impactul economic, social şi de mediu, formulând în plus câteva principii specifice :

•Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural şi cultural.

•Ecoturismul include comunităţile locale în activităţile de planificare, dezvoltare şi

operare şi contribuie la bunăstarea lor.

•Ecoturismul implică explicaţii complete şi interesante pentru vizitatori, privind

resursele natural şi culturale.

•Ecoturismul este destinat în special vizitatorilor individuali precum şi grupurilor

organizate de mici dimensiuni.3

2.2.Caracteristicile destinaţiilor ecoturistice

Destinaţiile ecoturistice sunt caracterizate printr-un patrimoniu natural şi cultural special

dar şi printr-un ,,capital ecologic", fiind de multe ori incluse în vecinătatea unor rezervaţii

naturale sau alte tipuri de arii protejate.

Aceste destinaţii includ atât potenţialul natural cât şi cultural al zonei şi sunt diferite de

alte staţiuni turistice printr-o planificare urbanistică mult mai atentă şi durabilă. Autorităţile

locale au un rol vital în orientarea dezvoltării turistice pentru a evita deteriorarea mediului

natural şi patrimoniului cultural al destinaţiei. Pentru o exploatare durabilă a potenţialului

ecoturistic sunt necesare politici şi strategii de dezvoltare locală, Agenda Locală 21, stabilirea

unor reguli cu privire la activităţile turistice dar şi a unor limite maxime ale circulaţiei turistice.

Principalele caracteristici ale unei destinaţii ecoturistice sunt următoarele:

- Potenţial turistic natural, de obicei conservat în cadrul unei arii protejate

- Densitate redusă a construcţiilor astfel încât potenţialul natural să fie mai prezent

decât potenţialul antropic

7

- Existenţa afacerilor mici, deţinute de localnici, care oferă servicii de cazare şi masă

dar şi produse de artizanat

- Existenţa zonelor de recreere în aer liber, care protejează ecosistemele fragile

(poteci, piste pentru biciclete, etc)

- Ospitalitatea personalului din cadrul unităţilor de cayare şi alimentaţie

- O varietate de festivaluri locale şi alte evenimente culturale care demonstrează

perpetuarea tradiţiilor

- Facilitatea interacţiunii dintre turişti şi populaţia locală în zonele naturale.

2.3. Segmentare pieţei ecoturimului

Ecoturismul a fost promovat iniţial ca fiind echivalent cu turismul în arii naturale iar

lipsa politicilor sociale şi de mediu din unele ţări, firme şi destinaţii a condus la o confuzie

generală în pricinţa sensului ecoturismului ca segment de piaţă. Asfel s-a simţit nevoia unor

linii directoare specifice şi a unor sisteme de acreditare bayate pe criteriile dezvoltării

durabile, iar discuţiile referitoare la aceste probleme sunt în plină desfăşurare.

Întrucât tot mai mulţi turişti si-au manifestat dorinţa de a-şi petrece timpul liber în

mijlocul naturii, segmentul de piaţă a devenit suficient de vast pentru a permite fragmentarea

sa în patru nişe disticte ecoturism: turism de aventură, turism în medii sălbatice şi camparea,

diferenţiate în funcţie de motivaţia principală a călătoriei. Fiecare dintre aceste segmente are

un echipament specializat necesităţi informaţionale distincte, impact diferit asupra mediului.

Figura nr. 1.Ecoturismul ca sgment de piaţă

Sursa: Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices for Sustainability, 2002

8

Realizarea unui profil general valabil al ecoturistului este dificilă însă se poate spune

că media de vârsă a ecoturiştilor este mai ridicată decât în alte forme de turism, fiind cuprinsă

între 35-54 de ani, ecoturiştii au în general studii superioare, dispun de timp liber, au venituri

medii şi mari şi petrec mult timp înainte e realizarea unei căătorii pentru organizarea acesteia

şi planificarea divetselor activităţi.

Conform lui Chipkin spre deosebire de alte categorii de vizitatori, ecoturiştii au venituri

ridicate, un nivel înalt de educaţie, şi sunt dispuşi să cheltuiască mai mult într-o destinţie pe

durata unui sejur extins. Ecoturiştii sunt interesaţi să observe şi să înţeleagă natura prin

vizitarea parcurilor naţionale, observarea vieţii sălbatice, etc, participă activ la diferite sporturi

desfăşurate în natură şi doresc experienţe în comunităţile locale pentru descoperirea culturii

tradiţionale, preferând servicii turistice oferite de localnici( de exemplu gustarea specialităţilor

gastronomice locale)

Ecoturiştii au nevoie de informaţii detaliate şi specializate atât înainte cât şi pe

parcursul căşătoriei, sub forma broşurilor, pliantelor, ghidurilor de călătorie, hărţilor, centrelor

de interpretare, ecomuzeelor, indicatoarelor şi potecilor precum şi prin intermediul ghiyilor

specializaţi. Furnizarea informaţiilor complete este unul dintre elementele de diferenţiere a

ecoturismului faţă de turismul tradiţional4

2

23 Puiu Nistoreanu - Ecoturism si turism rural, ASE, Bucuresti, 2006, paginile 45-374Adina Nicoleta Candrea - Ecoturism şi turism rural, editura Universitati Transilvania, Brasov, 2009, pagina 24-27

9

Capitolul 3. Prezentarea principalelor destinaţii turistice şi a

touroperatorilor de pe plan naţional şi internaţional

3.1. Destinaţii ecotursitice si turoperatori de pe plan internaţional

În prezent ecoturismul este forma de turism cu unul dintre cele mai ridicate ritmuri de

creştere pe plan internaţional, în special ca urmare a faptului ca nu se supune într-o măsură

la fel de mare ca celelalte forme de turism regulilor convenţionale de dezvoltare economică.

Princcipalele destinaţii ecoturistice Kenya, Costa Rica, Nepal sau Madagascar, Australia,

Canada, Mexic, Guatemala, Cuba, Brazilia, Bolivia, India, Africa de Sud, Indonezia.

Principalii touroperatori care promovează şi dezvoltă ecoturismul, de pe plan

internaţional sunt: Amerika Venture, touroperator de ecoturism cultural în America latină și

Cannada, Eco Tur, din SUA, Eco-Margo Tours, din Panama, Ruta Verde, din Bolivia, Piedra

Blanca, din Ecuador, Clasic Tours, din Tanzania, Ecotours, din Chile, Adventour, Columbus

Travel, din Ecuador, Baobabtravel, din Egipt, Greenwhaytour, din Costa Rica, Eco Tour

Turkey, Panaman start Tours.

Canada

A doua ţară ca întindere din lume, Canada este una dintre cele mai căutate destinaţii

ecoturistice din lume, datorita potenţialului natural deosebit pe care îl deţine, potenţial ce

oferă turiştilor posibilitatea practicării a numeroase activităţi ecoturisice. Pe teritoriul acestei

ţări Se afla nu mai putin de 34 de parcuri si rezervatii naturale, concepute pentru a conserva

si proteja natura si diferitele specii de plante si animale, aflate pe cale de disparitie. Printre

cele mai importante arii protejate se numără reyervaţia Naturală Wood Buffalo, Parcul

Naţional Jasper, Parcul Naţional Banff, Parcul Provincial Algonquin precum şi Parcul Naţional

şi Reyervaţia Kluane.  

Parcul Naţional Jasper a fost întemeiat în 1907 şi este cel mai mare parc muntos al

Canadei, întinzându-se pe 10.878 km2. Peisajul este compus din gheţari, munţi stâncoşi,

păduri şi păşuni acoperite de flori alpine. Parcul adăposteşte elani, urşi, oi, căprioare şi reni

karibu. Printre activităţile care pot fi practicate de către turişti pe timpul verii se numără:

alpinismul, ciclismul, plimbările cu barca, pescuitul, drumeţiile, călăria, animal-watching,

10

camparea, iar pe timpul iernii: ski-ul, patinajul, snowshoe sau vizitarea Canionului Maligne, cu

cascadele sale inghetate si formatiunile sale de gheata.

Costa Rica

Chiar dacă este o ţară mică, Costa Rica este considerară una dintre regiunile cu cea

mai bogată bio-diversitate din lume. Pe teritoriul acesteia se găsesc 20 de parcuri naturale, 8

rezervaţii ale biosferei, şi o serie de arii protejate prin lege care atrag un număr important de

iubitorii de ecoturism. Unul dintre cele mai renumite destinaţii este Parcul National

Tortueguero faimos pentru testoasele de mare care depun ouale annual, dar si prin canalele

natural in care traiesc specii protejate de legee cum ar fi crocodilii, lamantini şi multe alte

specii. Varietatea activităţilor care pot fi întreprinse aici include plimbări ecvestre, drumeţiile

prin pădure, bird-watching-ul sau photosafari.

De asemenea turiştii dornici de experienţe eco-turistice inedite în Costa Rica, se pot

bucura de plaje întinse și ape potrivite pentru înot, surf sau scufundări, vulcani activi sau

păduri tropicale care sunt adevărate labirinturi naturale.

Australia

În Australia, preocuparea pentru dezvoltarea şi promovarea ecoturismului au făcut ca

această formă e turism sa fie privită ca o ramură economică distinctă, aici exitând un număr

de aproximativ 600 de firme care activează în domeniul ecoturismului. De-a lungul timpului au

fost creeate numeroase instituţii şi programe responsabile cu deyvoltarea ecoturismului, cele

mai importante fiind:

Strategia Naţional a ptr. Eecoturism (1994)

EAA-Asociaţia de Ecoturism a Australiei (1996)

NEAP- Programul de acreditare a mediului natural şi ecoturismului (1996)

Programul „Eco-guide”

Continentul are 892 situri protejate ce acoperă prin cele 93,5 mil. ha 12,1% din

suprafaţa ţării, din care fac parte 14 areale intrate în patrimoniul mondial; Cele mai importante

atracţii ecoturistice din Australia sunt Marea Barieră de Corali, ce se desfăşoară pe o

suprafaţă de 2100 km, Parcul Naţional Lamington, aflat în patrimoniul UNESCO, Parcurile

11

Naturale în Tasmania de vest, Parcul Naţional Wet Tropic din Quensland, Insula Fraser,

Parcul Naţional Shark Bay, etc

Pe teritoriul australiei pot fi întreprinse cele mai multe şi variate activităţi ecoturistice,

printre acestea numărându-se birdwatching, whale watching sau studierea balenelor (în

Albany şi Sydney),Bushwalking (plimbări în pădurile de eucalipt; observarea florei și faunei),

observarea animalelor sălbatice (canguri, koala, șopârle),pescuit, Snorkeling (practică de

înot la suprafață, înotătorul fiind echipat cu o mască și un tub scurt numit snorkel, pentru a

explora mediul subacvatic), scufundări, plimbări cu barca cu fund de sticlă, pentru a observa

vietățile marine mai bine, alpinism, etc.

3.2.Destinaţii ecotursitice si turoperatori din România

România are un capital natural deosebit: păduri nefragmentate, peste o treime din

populaţia de urşi, lupi şi linx din Europa, paradisul unic al păsărilor in Delta Dunării, peste

12000 de peşteri şinu în ultimul rând, tradiţii locale autentice.

Printre cele mai importante destinaţii ecoturistice de pe teritoriul ţării noastre sunt

Parcul Naţional Piatra Craiului, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat,

Parcul Naţional Călimani, Parcul Natural Apuseni, etc.Cei mai importanţi touroperatori români

care vând programe de ecoturism în prezent sunt: Daksa, Carpathian Nature Tours, Roving

Romania, Absolute Nature, Colin Shaw, Delta Travel, Equus Silvania, InterPares, Ştefan cel

Mare, etc.5

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Potenţialul turistic natural si antropic al Deltei Dunării îi conferă un caracter de unicat

în Europa şi chiar în lume, atât sub aspect ecologic, cât şi al modului de habitat în mediul

deltaic, printr-o deosebita varietate si originalitate peisagisticpă, morfohidrologică şi faunistică.

Sub aspect turistic, este una din cele mai reprezentative sâşi mai valoroase zone din ţară.

Vegetația Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație

specifică mlaștinilor (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) dar şi de păduri

de salcie, frasin, arin, plop. Conține mai mult de 320 de specii de păsări ca și 45 de specii de

pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul un3de milioane de

35 Adina Nicoleta Candrea - Ecoturism şi turism rural, Editura Universitatii Transilvania, Brasov, 2011, pag 36

12

păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin

să cuibărească. Speciile majore de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și somnul.

Turiştii care preferă acestă destinaţie ecoturistică pot practica pescuitul, vânătoarea

sportivă, întotul, fotosafari-ul, bird+watching+ul, precum şi turismul rural şi agroturismul prin

care turiştii descoperă obiceiurile localnicilor şi pot degusta din preparatele pescăreşti.

Parcul Naţional Retezat

Masivul Retezat, una din cele mai valoroase zone montane din ţara noastră, localizat în

partea vestică a ţării, pe teritoriul judeţului Hunedoara, având o suprafata de 38.047 ha.

Flora este deosebit de bogată, cuprinzând multe specii rare (garofiţa, flamânzica,

darie, anghelina, pelin, floare de colt, sângele voinicului), la fel ca şi fauna (capra neagră,

cerb, căprior, mistreţ, urs, râs, pisica salbatica, lup, vulpe, jder, bursuc, vidra, marmota, acvila,

cocos de munte etc.).

Conform Legii nr. 462/18.07.2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, Parcul Naţional Retezat are ca scop "protectia

si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional,

cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic,

faunistic, hidrologic, paleontologic, speologic, pedologie sau de altă natură, oferind posibilitatea

vizitarii în scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice".

Parcul Naţional Călimani

Parcul Național Călimani deoarece ascesta reprezintă unul dintre cele mai importante

puncte de atracție turistică din România atât datorită valorii bogățiilor sale naturale cât și

datoriă scopului existențial al acestuia, acela de conservare a biodiversitatii florei si faunei,

mentinere a cadrului georgrafic natural și a habitatelor naturale.

În ceea ce priveşte flora, traseele montane trec prin ecosisteme diferite: păduri de

amestec de molid şi fag - în defileul Mureşului, păduri de molid în bazinul Neagra, păduri de

molid în amestec cu zambru (Rezervatia stiintifica), jnepenisuri şi ienuparete, iar la peste

1900 m, pajiştile alpine

13

Fauna este reprezentată de animale precum : ursul, lupul, râsul ,vidra , jderul ,

bursucul , căpriori , cerbi şi mistreţi dar şi de păsări precum mierla, pitulicea, corbul,

vinderelul, pietrarul , codobatura alba si cenuşie, potarnichea.

Activităţile ecoturistice ce pot fi realizate în cadrul Parcului sunt : turismul ecvestru,

mountain-bike-ul, bird-watching-ul şi animal-watching-ul sau ski-ul

14

Capitolul 4. Studii de caz privind dezvoltarea ecoturismului pe plan

internaţional

4.1.Studiu de caz: Dezvoltarea ecoturismului în regiunea Annapurna, Nepal

Ţară himalayană, Nepalul este alături de Indonezia iniţiatoare a proiectelor

ecoturistice în Asia.

,,Annapurna", primul proiect de acest fel din Nepal, a fost focalizat pe regiunea cu

acelaşi nume din vestul ţării, în Munţii Himalaya. Are o suprafaţă de 7000 km2 şi este locuită

de 100 000 locuitori. Este străbătută de râul Kali Gandaki, cu o vale adâncă (1824 m) între

vârfurile Annapurna (8091m) şi Ohailagiri (8151m) şi un climat etajat. Conţine habitate

deosebite, cunoscute pentru leopardul de zăpadă, oaia albastră (Pseudois najaur), moscul

(Moshus chrysogaster), peste 100 de varietăţi de orhidee, rorodendron, bambus, pini.

Populaţia se ocupă cu creşterea animalelor la un nivel subzistenţial, iar resursele forestiere

au o întrebuinţare multiplă: construcţii, plante medicinale, hrană, energie (90%).

Dezvoltarea turismului în aceste areale a însemnat apariţia unor dezechilibre în mediu

dar şi în viaţa tradiţională. Anual, regiunea se confruntă cu circa 270 000 turişti pentru care se

folosesc peste 77 000 de călăuze. Acest lucru a atras investitorii locali care au ridicat peste

700 de cabane cu puncte comerciale, cu materiale obţinute prin defrişarea pădurilor.

Produsele de consum, precum şi personalul de deservire a fost adus din Kathmandu sau

Pokhara, ceea ce a condus la modificarea dietelor tradiţionale şi inflaţie pe piaţa locală.

Inexistenţa unor facilităţi sanitare şi deşeurile nebiodegradabile lăsate de turişti au deteriorat

peisajele. Modernizarea a produs schimbarea pragurilor de consum. A urmat o explozie a

aşezărilor, care au redus habitatele rinocerilor, tigrilor, afectate şi de tratamentul aplicat

pentru eraducarea unol boli tropicale

Proiectul ,,Anapurna" a avut finanţare bazată pe donaţii externe (WWFN-SUA, UK,

Organizaţia de Dezvoltare Olandeză. Managementul acestei destinaţii implică o utilizare

multiplă (turism, fermierit, silvicultură şi conservarea biodiversităţii). În acest sens, parcul a

fost zonat astfel : zone cu limitare restrictivă, intensă, areale naturale pure pentru faună,

teritorii cu management special.

15

Printre realizările majore se numără:

- Introducerea de surse alternative de energie (boilere, energie solară, kerosen,

aparatură cu voltaj redus, microhidrocentrale, energie geotermală

- Reîmpăduririle pe baze ecologice, fără a afecta structura speciilor, cu scopul de a

permite refacerea pădurii, dar şi permisiunea de colectare tradiţională a deşeurilor specifice

pădurii de către populaţie.

-Programe de dezvoltare comunitară cu înfiinţarea de instituţii de sănătate, şcoli,

centre de educaţie comunitară, refacerea podurilor, şi introducerea sistemelor igienice de

consum de apă.

- Cercetare, perfecţionare, educare deoarece pârghiile legale de conservare sunt greu

de impus, fapt pentru care s-a considerat că este mai util a se educa populaţia implicată, pe

grupe de vârste în bucătărie, igienă, managementul deşeurilor, economisirea lemnului,

securitatea turiştilor etc. 

Reuşita acestui proiect a încurajat implementarea ecoturismului în regiunea Annapura

din Nepal. Turiştii care sosesc în prezent aici, gasesc o asezare de colibe, construite din

materiale locale, care au fost decorate diferit, folosindu-se un stil mixt, colonial care oferă o

priveşişte deosebită. Aceştia pot face drumeţii, urcuşuri montane, pot studia păsările la

refugiul Binsar. pot viyita celebrele sanctare de la Annapura si pot incerca de asemenea si

cateva sedinte de yoga in aer liber.

16

4.2.Studiu de caz : Program de dezvoltare a ecoturimul în Rio Bravo -Belize

Ecoturism, turism de aventură, turism educaţional sunt cuvinte la modă pe piaţa

turistică înternaţională. De fapt, ecoturismul este forma cu cea mai rapidă crestere din turism

şi totuşi după cum am afirmat anterior, are o definiţie standard. Programul pentru Belize

defineşte ecoturismul ca un turism cu impact scăzut, bazat pe aprecierea mediului, unde un

efort conştient este făcut pentru a reinvesti o proporţie adecvată prin venituri în conservarea

resurselor pe care se bazează.El reprezintă un turism suport pentru mediu. O extensie

naturală a cestei definiţii este faptul că asigură fluxuri de beneficii populaţiei locale

Început în 1988 Programul pentru Belize este unul privat al unei organizaţii non-profit

de conservare a mediului al cărei scop principal este dezvoltarea ecoturismului şi partajarea

resurselor naturale din Belize. Principala responsabilitate este managementul zonei Rio-

Bravo ce cuprinde 240.000 ari de pădure în regiunea de nord-vest a Belizelor

Turismul afost identificat ca o sursă potenţială foarte importantă pentru a aduce

venituri programului ar şi pentru a proteja şi conserva resursele naturale. Turismul acoperă

toate domeniile prevăzute de program educaţia pentru mediu, grija pentru comunitate,

promovarea arheologiei şi ostoriei locale.

Educaţia pentru mediu este concepută pentru a promova întelegerea mediului de către

publicul general şi de a permite colaborarea şi bunele relaţii cu comunităţile locale ce

înconjoară zona protejată(localnicii vor participa la activităţile economice prevăzute în

program). Sutelor de şcoli din Belize le-au fost expuse apecte teoretice cât şi demonstraşii

practice ale muncii de conservare.

Acest proiect a început cu lansarea unui program turistic studenţesc pentru studenţii

din SUA si Beize. În zilele noastre, mai mult de 70 de grupuri au participat la un program de

doua săptămâni ce include o săptămână în Milpa Field Station pentru a studia ecologia

pădurii şi o săptămână pe litoral pentru a studia ecologia mării. Vizitatorii studenţi au fost

expuşi la o combinaţie unică de probleme ecologice şi manageriale ale pădurii tropicale ce au

cuprins exerciţii de teren, lecturi, vizite ale siturilor arheologice, tururi ghidate cu interpretări

asupra siturilor Maya şi cu vizitarea satelor din regiune.

În mai 1996, Milpa a atras atenţia lumii întregi pentru un mormânt regal ce era acoperit

şi ce conţinea un schelet de bărbat împodobit cu un colier cu nestemate. Vizitatorii zonei pot

17

auzi de asemea, numeroase informaţii de la arheologi, botanişi sau ecologişti despre flora şi

fauna din zonă.

În paralel cu creşterea numărului de vizitatori, programul s-a ocupat şi de amenajarea

unor facilităţi pentru găzduirea acestora. Astfel au fost construite cabane simple şi spaţioase

care oferă turiştilor o alternativă convenţionalelor hoteluri. Design-uri camerelor a fost

conceput de un expert în construcţii sensibil la protejarea mediului. Stilul este rustic, dar

confortabil. Construcţiile sunt realizate din lemn local iar sursa de energie este un sistem de

panouri solare.

Calitatea acestei experienţe de protejare a pădurii este dată de educatorii bine pregătiţi

ai programului pentru Belize. Ideea că vizitatorii zonei Rio-Bravo vor pleca cu o adâncă

înţelegere a problemelor reale de conservare a pădurilor tropicale şi nu numai aparţine

acestui program, sub atenta supraveghere a oamenilor implicaţi.

18

Concluzie

În practica turisticã internaţionalã s-a demonstrat de-a lungul vremii cã indiferent de tipul

de turism practicat (turism de masã sau alternativ), în final rezultã o serie de impacturi

resimţite atât în societate, cât si la nivelul mediului natural. În mod cert turismul de masã este

cel responsabil pentru cele mai vizibile si mai profunde influenţe negative la nivelul ariilor de

destinaţie, acestea fiind în marea majoritate a cazurilor impacturi negative.

Ideea adoptãrii conceptului de dezvoltare durabilã în turism a apãrut la începutul anilor

’90, luând astfel naştere ecoturismul– o ramurã ce a cãpãtat rapid importanţă atât în

domeniile academic şi cercetare, cât şi în activitaea turistică. De-a lungul timpului această

formă de turism s-a dezvoltat pe plan internaţional şi a atras din ce în ce mai mulţi adepţi,

astfel că în prezent ea este practicată pe teritoriul a numeroase ţări de pe întreg

mapamondul.

19

Bibliografie

1.Nistoreanu P. , Ecoturism si turism rural, ASE, Bucuresti, 20062. Candrea, A.N., Ecoturism şi turism rural, editura Universitati Transilvania, Brasov,

20093. www.ecotourism.org.au/ 4. http://www.trailcanada.com/green/tourism/5. http://biodiversitate.mmediu.ro

6.http://www.visitcostarica.com

7. http://www.apo-tokyo.org

20