2
DIAGNOSTIC DE LABORATOR A.Teste de laborator nespecifice Se constată absenţa unui sindrom inflamator: leucopenie sau formulă normală,VSH normal; În caz de suprainfecţii bacteriene se evidenţiază: leucocitoză (15.000 celule/mm 3 ), neutrofilie, VSH accelerat. B. Diagnostic specific De obicei nu este necesară confirmarea de laborator virusologică sau serologică, aceasta având rol de cercetare. Diagnosticul de laborator este important din punct de vedere epidemiologic. Produse patologice: secreţii nazale, spălături nazofaringiene, prelevate imediat după debut; postmortem, fragmente de pulmon. 1. Examenul direct cuprinde microscopia electronică şi imunofluorescenţa pentru detectarea antigenelor virale, până în ziua a-4-a de boală, pe celule epiteliale nazale sau probe de secreţii nazale. 2. Cultivare se realizează pe culturi primare de rinichi de maimuţă. Efectul citopatic nu este caracteristic, dar identificarea se poate realiza prin hemaglutinare directă. În cazul inoculării ouălor embrionate, diagnosticul se pune pe baza proprietăţilor hemaglutinante ale virusului gripal. Inocularea la animalele de experienţă produce, fie infecţia experimentală, fie doar creşterea titrului de anticorpi specifici. 3. Diagnosticul serologic constă în decelarea anticorpilor specifici de tip (anti-NP) şi de subtip (anti-HA) pe seruri pereche prin reacţii de hemaglutinoinhibare, seroneutralizare, fixare a complementului şi ELISA. Anticorpii pot fi evidenţiaţi în prima săptămână de la debut (anticorpi anti-proteină virală HA, N, NP, şi M), care ating titrul maxim la 3 săptămâni.

Diagnostic de Laborator Gripa

Embed Size (px)

DESCRIPTION

BI

Citation preview

Page 1: Diagnostic de Laborator Gripa

DIAGNOSTIC DE LABORATOR

            A.Teste de laborator nespecifice

            Se constată absenţa unui sindrom inflamator: leucopenie sau formulă normală,VSH normal;

În caz de suprainfecţii bacteriene se evidenţiază: leucocitoză (15.000 celule/mm3), neutrofilie, VSH accelerat.

            B. Diagnostic specific

            De obicei nu este necesară confirmarea de laborator virusologică  sau serologică, aceasta având rol de cercetare.

Diagnosticul de laborator este important din punct de vedere epidemiologic.

Produse patologice: secreţii nazale, spălături nazofaringiene, prelevate imediat după debut; postmortem, fragmente de pulmon.

1. Examenul direct cuprinde microscopia electronică şi imunofluorescenţa pentru detectarea antigenelor virale, până în ziua a-4-a de boală, pe celule epiteliale nazale sau probe de secreţii nazale.

2. Cultivare se realizează pe culturi primare de rinichi de maimuţă. Efectul citopatic nu este caracteristic, dar identificarea se poate realiza prin hemaglutinare directă.

În cazul inoculării ouălor embrionate, diagnosticul se pune pe baza proprietăţilor hemaglutinante ale virusului gripal.

Inocularea la animalele de experienţă produce, fie infecţia experimentală, fie doar creşterea titrului de anticorpi specifici.

3. Diagnosticul serologic constă în decelarea anticorpilor specifici de tip (anti-NP) şi de subtip (anti-HA) pe seruri pereche prin reacţii de hemaglutinoinhibare, seroneutralizare, fixare a complementului şi ELISA.

            Anticorpii pot fi evidenţiaţi în prima săptămână de la debut (anticorpi anti-proteină virală HA, N, NP, şi M), care ating titrul maxim la 3 săptămâni.

Protecţia faţă de reâmbolnăvire este conferită numai de anticorpii anti-HA şi anti-N, de subtip.