Diagnosticul Bolilor Infectioase La Pisici

• Evidențiere agent patogen– Cultivari: recoltare cu tampoane orofaringiene și transport pe

medii Amies. Cultivare pe medii speciale– PCR:

• real-time PCR valoare diagostică ff ridicată (poate diferenția diferitele specii bordetella și să identifice cantități ff mici de bacterii (sunt suficiente 10 genomuri de Bb/microlitru)

• Multiplex PCR: capabil să diferențieze dintr-o probă toți agenții patogeni ce pot determina boli respiratorii la pisici.

– Dezavantaj: sensibilitarte mai mică decât RT-PCR

Infecții cu Bordetella bronchiseptica la pisică

Stelian BĂRĂITĂREANUFaculty of Veterinary Medicine Bucharest

• Teste serolgice– Adesea au valoare diagnostică limitată datorită seroprevalenței

foarte mari în populația de pisici



• Infecția experimentală :Pirexie, tuse, strănut, scurgeri oculare și limfadenopatie, vindecare în 10 zile

• Infecția naturală: simtomatologie foarte variată de la moderat la pneumonie cu dispnee, cianoză și exitus.

• Pneumoniile sunt frecvente la pisoii mai mici de 10 săptămâni

• Infecția cu B. bronchiseptica trebuie luată în calcul la pisicilde care tușesc (tuse acută sau cronică)




• Agent patogen izolat uzual de la pisica domestică• Potențial zoonotic redus, dar posibil (imunocompromiși)• Se elimină prin secreții nazale și orale• Rezistența în mediu nu este pe deplin lămurită: posibil

zece zile (extrapolare de la B. pertussis)• Sensibilă la dezinfectantele uzuale• Europa: identificat prin PCR la 5% din pisicile din

adăposturi în care boala se exprima clinic și la 1,3% din pisicile cazate în adăposturile fără boala clinic exprimată.

• Câinii cu boli respiratorii pot fi sursă pentru pisici• O pisică infectată poate fi sursă timp de 19 săptămâni• Transmiterea mamă-pui posibilă dar inconstantă

• Evidențiere agent patogen– Cultivări pe medii speciale: tot mai rar utilizat– PCR: din ce în ce mai agreat în laboratoare– ELISA Ag – pt detectare antigenului specific de grup– Frotiu conjuctival colorar Geimsa: incluzii intranucleare

bazofile

Chlamydioza (pneumonia felină)


Testul de diagnostic Immunocomb pentru toxoplazmoză şi clamidioză la pisicăFeline Toxo&Chlamydophila Ab. Test KitStelian BĂRĂITĂREANU

Faculty of Veterinary Medicine Bucharest

• Diagnostic serologic– Identificarea Ac confirmă infecția dacă animalul nu este

vaccinat– IFA– ELISA

– Reacții incrucișate cu alte bacterii sunt obținute dar la titruri ff mici (sub 1:32)

– Titruri ≥1:512 → infecție activă, recentă


Determinare titru Ac



• Chlamydophila felis• Transmitere: prin contact direct cu secrețiile

conjunctivale infectante• Frecvent semnalată în aglomerațiile mari de pisici, la

tineretul sub 1 an• 30% din pisicile cu conjunctivită (în principal cronică)• 10% seroconversie la animalele de apartament


Principalele bacterioze • Chlamydioza (pneumonia felină)• Infecții cu Bordetella bronchiseptica

(infecții ale tractului respirator superior)• Bartoneloza (boala zgârieturii de pisică)• Hemobartoneloza (anemia infecțioasă

felină)


• Controlul bolii:– izolarea cuibului dup ă înțărcarea precoce – extragerea diseminatorilor puternici: profilul TaqMan– păstrarea pisicilor în grupuri mici– evitarea contactului cu alte grupuri– igienizarea frecventă a tăvițelor cu nisip– introducerea de pisici noi după carantină – testare PCR

Peritonita Infecțioasă Felină


• Atât serologia cât și PCR sunt capabile să identifice pisicile infectate, dar au sensibilitate diferită și pot fi utilizate pentru:– monitorizarea eficienței carantinei și programele de ”înțărcare

timpurie”– controlarea statutului de liber de germeni patogeni specifici – controlarea statusului de crescătorie liberă de coronavirus.

• În special PCR poate fi utilizat pentru monitorizarea animalelor individuale pentru a nu introduce în crescătorii de pisici liberede FCoV acest virus.



În prezent nu sunt diponibile teste de diagnostic – nici in-clinical nici de laborator - care să poată face direrența între variantele virulente (FIPV) și cele neviruelnte (FCoV).

PCR nu pare a rezolva această problemă într-un timp prea apropiat.




• Etapa V: Examene serologice: determinare titru Ac-coronavirus

• Titru Ac = 1:1600 +

• 1-3 tulbur ări biochimice/hematologice

• Titru Ac ≥1:100 +


sau

Foarte posibil PIF

• titru Ac ≤1:400+


Probabilitate scăzută de PIF

Dg. diferen țial: FeLV, FIV, Colangiohepatit ă



• Etapa IV: Examene de laborator

• Hematologice • Biochimie sânge • Imunologice• Deviere la stânga a

formulei lui Arneth-neutrofile tinere (69%)

• Anemie (65%)

• Albumina/Globuline ↓ (81%)

• Hipoalbuminemia (78%)

• Aspartat-transaminaza ↑ (75%)

• Hiperglobulinemie (66%)

• FeLV pozitiv sau

• FIV pozitiv

Etapa V. Examene serologice

Sunt prezente toate cele sa șe tulbur ări

Sunt prezente 1-5 din tulbur ările prezentate Nu se mai justifică

diagnosticul PIF

Foarte posibil PIF



• Etapa III: Examenul clinic propriu-zis

• Forma umedă?– lichid pleural și/sau peritoneal

• Forma uscată?

Aspect tipicLichid clar galben vâscosProteine totale >3,5mg/dl

Aspect atipic

Foarte posibil PIF

Leziuni oculareAnemie, icter

Semne nervoase

• Etapa IV: Examene de laborator

Testul Rivalta pozitiv



• Etapa II: Evaluarea factorilor de risc– Vârsta (71% tineret sub 4 ani vârstă)– Sexul (65% masculi)– Stilul de viață (64% pisici libere)– Stresul (50%)

• Etapa III: Examenul clinic propriu-zis



• Etapa I: Istoricul bolii (anamneza)– Anorexie: 98%– Febră moderată persistentă: 63%– Letargie: 58%– Slăbire progresivă: 56%

Etapa II: Evaluarea factorilor de risc


Peritonita Infecțioasă Felină (FIP)

FIPV vs. FCoV: genul Coronavirus, ordinul Nidovirales

• De la emiterea suspiciunii și până la confirmarea bolii se recomandă parcugerea succesivă a următoarelor etape:


Principalele viroze

• Imunodeficiența felina (FIV)• Leucemia virală felină (FeLV)• Panleucopenia infecțioasă felină (FPV)• Complexul respirator felin:

» Caliciviroza(FCV);» Rinotraheita infecțioasă felină (FeHV)

• Peritonita infecțioasă felină (FIPV)


• Identificarea virusului– PCR: metoda implementată in tot mai multe laboratoare, dar

inutilizabilă în condiții de clinică– Izolarea virală: din ce in ce mai rar utilizată– Imunofluorescen ța

Rinotraheita infecțioasă felină (FeHV)


• Diagnostic serologic– Seroneutralizare– ELISA din ser sau lichid cefalorahidian

• Seroprevalența Ac-FeHV este foarte mare datorită vaccinării și circulației virusului → aceasta nu se corelează cu prevalența bolii

• Ac seroneutralizanți sunt decelabil la 20-30 zile postinfecție

• Ac-FeHV au valori ff scăzute în formele clinice acute și cronice

↓Serologia are valoare limitată în diagnosticul rinotraheitei

infecțioase feline



• În familiile mici prevalenta poate fi sub 1% • În populațiile mari, cu boală clinic exprimată, prevalența

poate urca la 10-20%• În adăposturi riscul transmiterii este ridicat: cu numai 4%

pisici infectante pătrunse în adăpost, 50% din pisici pot excreta virusul o săptămână mai târziu.

• Prevalența redusă poate fi datorată și eliminării periodice a virusului de către infectații aflați în perioada de latență

• Poarta de intrare a virusului: nazal, oral, conjunctival



• Metodele de identificare virală– Identificarea genomului prin PCR

• Conventional, nested și real-time reverse-transcriptase PCR (RT-PCR)

– Izolare și identificare virus

Caliciviroza felină (FCV);


• Anticorpii anti-FCV pot fi identificați relativ ușor prin virusneutralizare sau ELISA.

• Seroprevalența este în general mare în populația de pisici datorită

» Infecției naturale» Vaccinării

• Prezența anticorpilor specifici nu este utilă în diagnosticul infecției FCV

Caliciviroza felină (FCV);


Caliciviroza felină (FCV);• Pisica: rezervorul de virus.• Omul nereceptiv• Particule FCV-like au fost izolate și de la câini• Se elimina prin secrețiile nazale• Virus rezistent în mediu: ≥ 30 de zile• Se transmite prin contact direct


Complexul respirator felin:

• Caliciviroza (FCV);• Rinotraheita infecțioasă felină (FeHV)

Mai rar sunt citate: Chlamydia psittaci,Mycoplasma sppReovirusuri


Principalele viroze





Panleucopenia infecțioasă felină (FPV)

• Alte metode de detectare a Ac-antiFPV – ELISA– imunofluorescență indirectă



• Alte metode:– Microscopia electronică: importanță practică redusă datorită

existenței metodelor imunologice mult mai rapide– Tehnici PCR: numai in laboratoare specializate, utilizeaza sânge

integral sau fecale



• Utilizarea testelor de diagnostic pentru parvovirusul canin și pentru FPV este posibilă dacă testul nu foloseste un conjugat cu IgG anti-IgG de câine!!

• Sensibilitatea testelor antigenice poate fi compromisă de prezenta Ac serici care pot lega epitopii virali și astfel să împiedice cuplarea Ac monoclonali din kitul de diagnostic.



• În diagnosticul FPV uzual se utilizează:– Identificare virus în fecale prin latex-

aglutinare (kit comercial disponibil)

– Teste imunocromatografice


Panleucopenia infec țioas ă felin ă (FPV)

• Enterita parvovirală felină =enterita infecțioasă felină• Virusul panleucopeniei feline: fam. Parvoviridae, subgroup

feline parvovirus– Virus DNA, neanvelopat, foarte rezistent la factorii fizici și substalte

chimice.– Poate să-și păstreze potențialul infecțios în mediu peste o lună– Carnivorele bolnave elimină cantități foarte mari de virus prin fecale


Principalele viroze





Când testăm pentru FeLV?

• Înainte de a introduce un nou exemplar în efectiv.• La adoptii. • Toate pisicile din adăposturi.

• Pisicile expuse sau suspecte de expunere.• Pisicile bolnave.

• Dacă se doreşte vaccinarea pentru FeLV.

Monitorizarea

FeLV

la pisicilebolnave

de peteritoriulR

omâniei

(după S. B

ărăităreanu şi col., 2006)

Monitorizarea

FeLV

la pisicileclinic

sănătoasede pe

teritoriulRom

âniei(după S

. Bărăităreanu şi col., 2006)

În activitatea clinică se recomandă testele de diagnostic a antigenelor (in-clinical):

• Imunitatea maternală nu interferă testele Ag.• Vaccinarea anti-FeLV nu interferă testele Ag.


PCR pentru detectarea RNA viral

• Metoda laborioasă și costisitoare: evaluarea prezenței virusului în populații bine definite

• Se poate identifica RNA-ul viral din probe de sânge, ser, plasmă, salivă sau fecale.


PCR pentru detectarea DNA proviral

• Poate fi util în clarificarea testelor neconcludente destinate identificariiAg p27 FeLV.

• După 2001 a fost pusă la punct și metoda real time – PCR – specifictate foarte mare – capabilă să stabileaască și cantitatea de provirus din proba

cercetată.


Kituri rapide de screening epidemiologic FeLV

• Biopronix FeLV Ag ELISA (Agrolabo Inc.) -test rapid ELISA sandwich pentru evidenţierea antigenului p27 FeLV în probe de ser. Obţinerea rezultatului se face prin identificarea directă a reacţiei de culoare apărute în microplaca de reacţie sau cu ajutorul unui spectrofotometru. Timp de lucru = 30 min.

• Biopronix FeLV Ac ELISA (Agrolabo Inc.) -test rapid ELISA indirect pentru evidenţierea Ac anti gp70 FeLV în probe de ser. Obţinerea rezultatului se face prin identificarea directă a reacţiei de culoare apărute în microplaca de reacţie sau cu ajutorul unui spectrofotometru. Timp de lucru = 30 min.


Kituri rapide de screening epidemiologic FeLV

• SNAP FeLV Antigen Test(IDEXX Laboratories Inc.)

– Detectarea antigenului p27 FeLV din ser, plasmă sau sânge integral.

– Obţinerea rezultatului se face direct prin interpretarea rezultatelor dispozitivului, fără a fi necesare alte echipamente.

– Timpul lucru = max. 10 min.


Teste de diagnostic• În afară de ELISA şi IFA sunt puse la punct şi alte metode

de diagnostic:– testul de imunomigrare rapidă (RIM) ;– identificarea anticorpilor FOCMA (feline oncornavirus

cell membrane asociated antigen);– identificarea anticorpilor virus neutralizanţi la pisicile

imunocompetente; – izolarea virală pe linii celulare seriate (QN10S).– PCR pentru DNA-ul proviral și pentru RNA-ul viral


• ELISA– Se bazează pe evidenţierea antigenul

solubil p27 din ser, plasmă sau sânge integral.

– Dacă o pisică este pozitivă la ELISA sau PCR se recomandă imediat sau după 12 săptămâni testul IFA.

– Analiză prudentă a rezultatelor pozitive: nu se recomandă eutanasia pe baza unui test ELISA sau PCR pozitiv.

Diagnosticul de confirmare


• Imunofluorescen ţa– Identificarea proteinei p27 din

virusul integral (asociat celular, insolubil) localizat în citoplasma leucocitelor şi plachetelor sanguine.

– Se recomandă utilizarea de sânge integral, proaspăt, fără anticoagulant şi analiza rapidă;

– Menţinerea IFA pozitiv după 90 de zile de la primul control → pisici cu infecţie persistentă.

Diagnosticul de confirmare


• Patogenetic infecţia FeLV poate evolua spre:– viremie persistentă: 40 % din pisicile expuse virusului;– viremie tranzitorie: 30%-50% pisicile expuse virusului;– „transportori imuni”: izolare FeLV în unele ţesuturi:

» cavitatea bucală;» ln. regionali;

– infecţie latentă: măduva osoasă infectată, dar ELISA şi IF din sângele periferic sunt negative. Poate evolua spre:

» permanentizare;» eliminarea virusului (situaţia cea mai frecvent

întâlnită în infecţiile experimentale);» reacutizare cu pozitivarea testelor ELISA şi IF.

Relaţia organism - FeLV


Relaţia organism - FeLV

• Comportamentul organismului la infecţia cu FeLV este influenţat de:– vârsta pisicii la momentul expunerii;– doza şi tulpina virală;– stresul ambiental;– bolile intercurente;– imunocompetenţa organismului;– statusul nutriţional.


• Prevalenţa pe plan mondial :1 - 4%.

• Prevalenţa în România: 1,7%.• Condiţia transmiterii:

• contact strâns zile/săptămâni (coabitare!!!)

• Pisicile cu viremie persistentă sunt principala sursă de infecţie:

• eliminare virus în principal prin salivă

• Transcutanat (muşcătură) sau pe calea mucoaselor (digestivă, respiratorie).

• Mult mai uzuală este transmiterea de la mamă la pui în timpul naşterii.

Infecţia cu Virusul Leucemiei Feline


Infecţia cu Virusul Leucemiei Feline

• Oncoretrovirus identificat în 1964 de către William Jarret.– Dezinfectantele uzuale îl inactivează;– Supravieţuirea FeLV în mediul exterior: 48h

• Determină imunodeficienţă şi/sau boală neoplazică


Principalele viroze





• Când testăm pentru FIV?

– La risc de expunere:• contact cu pisici +, sau• contact cu pisici neevaluate FIV

– La achiziţionare sau adopţie– La suspicionarea clinică– Înainte de vaccinarea pentru FIV.– Se poate recomanda testarea anuală a indivizilor cu

libertate de circulaţie în areale cu antecedente sau la 60 de zile de la cea mai recentă expunere.

Imunodeficien ţa viral ă felin ă


– PCR• Rezultate contradictorii

– specificitate şi sensibilitate în limite ff. largi de la 40 la 100%

– rezultate diferite pe aceeaşi probă lucrată în laboratoare diferite

–Seropozitiv cu PCR negativ–Seronegativ cu PCR pozitiv



• Diagnosticul– Rezultate fals negative

• Anticorpii anti-FIV nu sunt detectaţi;• Uzual sunt necesare 8-12 săptămâni (uneori

chiar mai mult) de la infecţie pentru ca titrul Ac să atingă valori decelabile.

• Rar, pisicile FIV+ pot furniza rezultate negative în stadiile finale ale bolii pe fondul compromiterii sistemului imun.



• Diagnosticul– Rezultate fals pozitive

• Ac maternali → teste pozitive la pisoi. Clarificarea statusului:

» pisoii FIV+ ≤ 6 luni vârstă → retestare după 60 de zile, la > 6 luni vârstă

• Recomandare: » pisicile FIV+ → retestate cu alt test.



– Imunofluorescenţa



– ELISA

• Varianta “in-house”

• Varianta “in-lab”



• Imunomigrarea


• Tehnici de diagnostic utilizabile:

– Imunomigrarea - screening– ELISA - screening– IFA - screening– Western blot – confirmare (numai în

laboratoare specializate)– PCR ???

confirmare



• Diagnosticul imunologic– Metodele utilizate în practică cercetează prezenţa Ac.

din sânge, plasmă sau ser.– Valoarea diagnostică a rezultatului obţinut este

influenţată de tipul testului folosit: » sensibilitate vs. specificitate

– La final verdictul pozitiv trebuie să fie sigur pozitiv iar cel negativ să fie sigur negativ



• Diagnosticul hematologic și biochimic (serologic și urinar)– Hemograma:

• normală; sau• anemie/limfopenie/neutropenie; sau• neutrofilie consecutivă infecţiilor secundare

– Profilul serologic sanguin:• uzual normal cu excepţia proteinelor serice crescute

pe fondul gammaglobulinemiei.– Parametrii urinari:

• Normali;



• Diagnosticul diferențial– FeLV.– Infecții bacteriene, parazitare, virale sau fungice:

necesitatea stabilirii statutului de boală.– Toxoplasmoza




• Pisici FIV pozitive sunt identificate pe tot globul:– 1,5-3% în populaţia de pisici sănătoase (SUA);– 45% în populaţia de pisici suspicionată clinic de FIV*

• Principala cale de transmitere a FIV: muşcătura→ salivă infectantă→ masculii agresivi !!!

• Contactul sexual: nu este o cale majoră de transmitere

• De la mamă la pui: se transmite rar prin laptele infectat sau la fătare.

• Contactul non-agresiv este ineficient în difuzareaFIV → riscul transmiterii în sala de aşteptare este nul !!!

*Doina Daneş, Anisoara Hiotu, S. Baraitareanu, Epidemiological Screening of Feline Retrovirosis. Scientific Works Vet.Med., C series. XLIX 2006, 141-144Stelian BĂRĂITĂREANUFaculty of Veterinary Medicine Bucharest

Principalele viroze





Principalele bacterioze • Chlamydioza (pneumonia felină)• Infecții cu Bordetella bronchiseptica

(infecții ale tractului respirator superior)• Bartoneloza (boala zgârieturii de pisică)• Hemobartoneloza (anemia infecțioasă

felină)


Principalele viroze





Animal sănătos vs. animal bolnav

Animal sănătos clinic → poate fi infectat?→ există un risc de expunere?→ este o posibilă sursă?

Animal bolnav → de când este infectat?→ putea fi prevenită infectarea?→ care a fost sursa?


Diagnosticul Bolilor Infectioase La Pisici


Documents

Diagnosticul Bolilor Infectioase La Pisici