STRUCTURA STILISTICA A LRA

- 1880: se formeaza lb romana literara;

-1960: lb romana contemporana(perioada post stalinista);

-1990: lb romana actuala. aceasta a suferit modificari semnificative

dupa '90, cauzate de evenimentele petrecute in '89: "abolirea limbii

de lemn". au aparaut limbaje noi-> domeniul IT, surse straine, cuv

englezesti folosite in economie, sport, muzica.

*primele publicatii au aparut in Olanda, in sec. XVI, pe cand in Ro.

abia in 1860.*

in 1880 existau 2 feluri de limbaj publicist:

-cel al clasicilor, ce foloseau cuv. populare

-cel al liberalilor, ce urmareau imbogatirea vocabularului prin

imprumut, neologisme

stilul publicistic s-a dezvoltat rapid, cunoscand o perioada "negra",

cenzura din perioada comunista. presa comunista repr un instrument de

manipulare ce foloseste un limbaj de "lemn", limbaj sarac cu un

semantism sarac al cuvintelor

limba romana in perioada comunista era de doua feluri: cea uzuala

(argou, neologisme) folosita in cadrul familiei, prietenilor etc si

cea oficala, "de lemn" (TV, presa, discursuri)

discursul este in permanenta relatie cu lb engleza -> imprumuturi

limbajul publicistic este cel mai dinamic, inovator; lb administrativ

nu a fost afectat de influenta engleza.

termeni englezesti apar in domeniul stiintific (IT), moda, cosmetica,

sport

(ca un subtitlu) Limbajul mass-media - locul lui in ierarhia

stilistica a limbii

dupa criteriul socio cultural, lb nationala se imparte in: limbaj

popular si limba literara

lb popular nu are norme riguroase; este de doua feluri: uzual si

artisitc (folclor literar)

lb literar=varianta NORMATA, UNITARA, SUPRADIALECTATA si CULTIVATA a

lb nationale. normele lb literare reglementeaza utilizarea corecta a

limbii la nivel FONETIC (norme ortoepice), GRAFIC (norme ortografice),

MORFOLOGIC (norme morfologice), SINTACTIC (norme sintactice),

STILISTIC (norme stilistico-functionale) -> privesc adecvarea

enuntului la situatia de comunicare

normele sunt consemnate explicit in lucrari normative de nivel

academic (dictionare ortografice si ortoepice, gramatici academice,

dictionare explicative)

lb literara este de mai multe feluri:

-standard, cu influente de lb popular, familiar, colocvial, argotic)

-tehno-stiintific

-juridico-administrativ

-publicistic, cu influente beletristice si din lb popular

-beletristic (acesta este de doua feluri: individual si artistic)

toate stilurile de mai sus (in afara de cel beletristic) sunt stiluri

COLECTIVE, NON-ARTISTICE

DINAMICA IN LRA

-se refera la miscarea, transformarea limbii

-dinamica=trasatura generala a tuturor limbilor dat fiind ca orice limba are caracter

social si istoric, fiind deci, supusa transformarilor in raport cu functiile ei sociale si cu

utilizarile specifice diverselor grupuri de vorbitori

-caracterul istoric al lb e evidentiat de evolutia ei in timp si in mod corespunzator de

evolutia normelor lb literare care consemneaza in lucrarile normative transformarile

generalizate

Functiile comunicarii

-context-f. referentiala-in lb standard, stiinta

-emitator-f. emotiva-info despre emitator incluse constient sau nu in mesaj;apare in

stilul belletristic si cel publicistic

-receptor-f. conotativa/persuasiva-influentarea receptorului; specific discursului juridic;

e present in lb politic si cel publicitar

-apare in textul publicistic si jurnalistic-editoriale si satirice

-forma negativa-manipulare

-mesaj-f. expresiva

-cod-f metalingvistica=a vorbi despre limba, explicatii; apare in discursul stiintific,

juridic

-canal-f. fatica-contactul cu receptorul ex: draga cititorule

Cauzele dinamicii limbii

1)obiective-lipsa unui termen adecvat(monosemantic, expresiv)

-economia lingvistica-scurt, comod

-nevoia de expresivitate (t. publicistic, beletristic)

-valoarea de eufemism

-procesul de globalizare lingvistica

2)subiective-moda lingvistica(anglomanie)

-dorinta/nevoia de afirmare originala

-mimetismul/imitatia

ratiuni financiare( in publicitate, zona comerciala)-preferinta termenilor straini

!!Dinamica lb se manifesta atat cantitativ, cat si calitativ(prin diversificare

lexicala/sintactica, modernizare, internationalizare, imbogatire semantica) in mod inegal

in diverse perioade ale istoriei

ei si in functie si de comportamentele limbii.Nivele in dinamica:fonetic, morfologic,

sintactic.

Dinamica lexicului

-rezultatul permanentei confruntari/tensiuni dintre norma academica( a lb literare) si

norma uzului

-caracteristici ale normei academice:-are caract. social, obiectiv, conservator

-caracteristici ale normei uzului:-este individuala(permite inovatia individuala) si are

caracter dinamic si inovator, subiectiv

Forme de manifestare a dinamicii lexicale

1)Imbogatirea cantitativa si calitativa(cu sensuri, valori, conotatii noi)

-cantitativ-noutatile:-imprumuturi(din lb latino-romanice si din engleza)-cuvinte, unitati

frazeologice, afixe, afixoide

-calcuri lingvistice:lexicale de structura(dupa cuvinte compuse/derivate),

frazeologice(traduceri ale unor expresii straine), sematice(imprumuturi de sens)

-prin procedee interne-derivare cu :afixe(preponderent neologice), regresiva(scurtarea

cuvintelor-mandarin-mandarina), compunerea(cea cu afixoide+abreviere-

sigle+acronime), conversiunea

-dezvoltarea polisemiei-sensuri denotative+conotative

2)Saracirea lexicului prin iesirea din uz al unor termeni care trec in fondul pasiv al lb

3)Interferente stilistice

-trecerea unor cuvinte dintr-un stil in altul

-patrunderea in lexicul general a unor termeni:specializati cu sensul lor denotativ sau cu

sensuri metaforice sau din afara lb literare(popular/familiar/argotic) avand ca rezultat

aparitia in comunicarea publica(stil relaxat)

!!In alte domenii ale lb, dinamica este mai putin evidentiata si de regula, nu afecteaza

sistemul literar al limbii.

In sistemul fonetic, influentele straine nu au impus sunete noi cu valoare de invariante,

ci au fost de regula, asimilate sunetelor romanesti asociate.

In domeniul grafiei, a crescut nr literelor straine si al grupurilor de litere nespecifice lb

romane deoarece imprumuturile recente si cele specializate tind sa pastreze ortografia

etimologica a sursei, spre deosebire de imprumuturile mai vechi asimilate sub forma

grafirii fonetice conform rostirii.

In domeniul morfologiei, consolidarea dinamicii lexicului s-a realizat prin:

-cresterea nr cuvintelor compuse

-intarirea genului neutru si a conjugarii I a verbelor cu sufixul ez

-cresterea nr derivatelor verbale cu sufixuliza

-tendinta de abreviere a unor cuvinte compuse prin elipsa unui element

-tendinta de trunchiere a unor termeni preluata din argoul tinerilor

Nivelul sintactic se manifesta in registrul cult/literar prin preluarea unor structuri

sintactice din lb straine sau structuri specifice registrului oral si familiar(mass-media)

DERIVAREA IN LRA

Procedee interne de imbogatire a lexicului:

Derivarea progresiva (cu afixe)

1. Derivarea cu prefixe:

-procedeul cel mai productiv in istoria limbii romane si in prezent, cu o pondere

substantial mai importanta a sufixarii (romana are cca 600 de sufixe si cca 90 de

prefixe)

-dupa 1990 s-a pastrat raportul de predominare a sufixarii si s-a inregistrat o crestere

importanta a derivatelor cu prefixe, in ambele cazuri cele mai productive fiind afixele

neologice latino-romanice si cu circulatie internationala.

-derivatele cu afixe se intalnesc in toate stilurile limbii literare, cu precadere in limbajul

publicistic si in cel tehnico-stiintific, iar in afara limbii literare in limbajul familiar si in

argou.

-dupa 1990 caracteristici semnificative ale derivarii sunt:

a) cresterea semnificativa a productivitatii si frecventei prefixelor negative ("ne-"),

prefixe ale opozitiei (anti-, contra-) explicabile prin caracterul accentuat critic si

demolator al presei postcomuniste (neimplicat, antistalinist)

b) cresterea semnificativa a productivitatii prefixelor superlative neologice (super-,

ultra-, hiper-, extra-, supra-) motivata de aparitia publicitatii; in limbajul politic pot

dezvolta si sensuri peiorative (superintelectual, superdineu, superdotat)

c) au intrat in uzul comun si alte prefixe neologice referitoare la aspectul temporal (ante-

, post-)

d) prefixul neologic asociativ (co-)

e) prefixul de anterioritate (ex-) considerat livresc inainte de 1989 devine productiv cu

sensul de "fost" in limbajul politic, administrativ, iar in limbajul familiar se extinde cu

sensul de "fost" in cadrul unei relatii interumane. Ex.: ex-decan, ex-partener in afaceri,

ex-PDSR, ex-purtator de cuvant.

In concluzie prefixarea devine un procedeu mai frecvent dupa 1990; derivatele

prefixale sunt monosemantice, avand numai sens denotativ si sunt neutre din punct de

vedere stilistic. Majoritatea derivatelor au ca baza termeni simpli sau compuse tip sigla

din domeniul politic, o inovatie fiind derivatele prefixale deonomastice, adica avand ca

baza un nume propriu de persoana (antistalinist, anticomunist).

2. Derivarea cu sufixe:

-continua sa fie cea mai productiva forma de imbogatire lexicala atat prin creatii

lexicale cu caracter denotativ, cat si printr-o varietate de creatii lexicale expresive

specifice stilului publicistic, limbajului familiar si argoului.

*derivate denotative-substantiale: mafiotist, evazionist, PR-ist, stirist, sunetist.

conditionalitate

-adjectivale: suf (-al) : stradal

-verbale: "-iza": secretizare, contorizare

Dintre sufixele vechi romanesti se creeaza derivate denotative cu sufixul de agent "-ar":

buticar, chioscar, sacosar.

Derivatele conotative cu sufixe au, de regula, atat in presa cat si in limbajul informal

valori negative sau peiorative.

Dinamica sufixarii

Limba romana este o limba derivativa de tip sufixal.

Dupa 1990 cresterea productivitatii a doua categorii de sufixe:

-cele neologice, de origine latino-romana creeaza atat derivate denotative cat si derivate

cu valoare expresiva (in limbajul publicistic, familiar si in argou);

-vechi si populare (mostenite din latina sau imprumutate din slava, greaca, turca) dau

nastere exclusiv unor derivate expresive cu conotatii peiorative sau ironice. Ex.: zvonac,

aplaudac, listac, etc.

Sufixele au capacitatea de a se atasa unor parti de vorbire diverse, inclusiv numerale sau

nume proprii, indeosebi antroponime (nume de politicieni) si toponime (nume

geografice). Sufixele neologice atasate unor cuvinte-baza vechi, populare sau argotice

dezvolta valori expresive determinate de contrastul stilistic dintre baza si sufix.

"-iada" este un sufix specific limbajului presei si limbii scrise; creeaza rareori drivate

expresive

"-itate" este un sufix livresc specific indeosebi limbii scrise deoarece derivatele au un

corp fonetic dezvoltat, intrucat sufixul se adauga unor adjective la randul lor derivate cu

alte sufixe (ex.:prudentialitate, emotionalitate, pauperitate, predictibilitate,

multiculturalitate). Folosite la plural, derivatele in "-itate" capata sens concret

Sufixele vechi si populare

"-ar" a produs derivate cu caracter ironic (ex.: buticar, pizzar, shaormar)

"-giu" formeaza in limba actuala numai derivate peiorative (ex.: tarabagiu, ratagiu)

"-lac"- "machiavelac"

Sufixele diminutivale atasate unor baze vechi sau neologice creeaza derivate cu sens

depreciativ sau ironic, de regula. Fac exceptie "decretel" si "ceausel"

Sufixe vechi si populare pentru exprimarea motiunii

COMPUNEREA IN LRA NUMELE EPITET

De-a lungul istoriei limbii romane, considerate asemeni latinei si celorlalte idiomuri

romanice, limba romana prefera ca procedeu de imbogatire derivarea cu afixe, fiind

considerata, de aceea o limba derivativa de tip sufixal.

Dupa 1990 compunerea a castigat teren nu atat sub forma sa traditionala (compunerea

din cuvinte intregi prin contopire, juxtapunere sau prin legare cu prepozitie) cat mai ales

sub forma unor tipare neologice cu circulatie internationala :

1.compusele de tip nume-epitet : roman-fluviu, razboi-fulger. Modelul este limba

franceza

2.compunerea "savanta" (cu afixoide)

3.compuse prin abreviere - sigle (SRI, ONG)

- acronime (ASIROM)

1. "numele-epitet" sunt compuse specifice discursului jurnalistic deoarece satisfac

cerinta economiei lingvistice si pe cea a originalitatii. Dupa modelul limbii franceze

aceste compuse se caracterizeaza prin prezenta in pozitia determinantului (intotdeauna

postpus) a unui substantiv folosit adjectival (cu valoare calificativa). Acest substantiv

este invariabil sub aspect morfologic (nu are plural si nu se declina). Sub aspect

semantic, determinantul sufera un proces de restrangere a semnificatiei prin anularea

unor trasaturi de sens.

Cuvinte a caror valoare calitativa s-a fixat in limba prin prezenta intr-un numar

important de compuse : problema-cheie, parti-cheie, vizita-surpriza.

Categoria respectiva se extinde permanent in limbajul jurnalistic prin utilizari

contextuale dintre care unele se impun in limba iar altele reprezinta utilizari ocazionale

(declaratie-soc, afirmatie-soc)

In unele cazuri substantivele respective pot actualiza in functie de primul element al

compusului valori semantice distincte (intrebari-capcana, masina-capcana, copil-

minune, leac-minune)

Utilizarile ocazionale sunt strict dependente de context fiind specifice unor domenii de

activitate (actiune-filtru, societate-capusa)

2.COMPUNEREA SAVANTA specifica limbajelor specializate se

realizeaza cu elemente antepuse (prefixoide) sau postpuse (sufixoide) care provin in

majoritate din limbile greaca si latina, unde reprezentau cuvinte independente.

In romana, afixoidele au patruns din limbi moderne (in special din franceza si italiana)

prin intermediul unor termeni stiintifici imprumutati din aceste limbi.

Un numar mult mai mic de afixoide reprezinta imprumuturi moderne (de exemplu,

"mini-" : mini-aspirator sau "metro-" : metrosexual)

Dupa 1990 numeroase afixoide au patruns in discursul mass-media cu sensul lor

denotativ prin procesul de determinologizare (slabire a caracterului de termen) sau cu

sensuri figurate (metaforice) realizate de regula in contexte cu caracter ironic sau

peiorativ.

Tot prin intermediul mass-media unele dintre prefixoide sunt separate de compusele in

care apar si pot fi utilizate ca adjective invariabile atat in presa, cat si in limbajul

cotidian.

In limbajul actual, multe afixoide si-au imbogatit polisemia, la sensul etimologic

adaugandu-se sensuri neologice legate, de regula, de progrese stiintifico-tehnice, de

evolutie a civilizatiei, etc.

"euro-" cu sensul politic in principal, si apoi geografic (euro-sceptic, euro-Atlantic)

Compunerea savanta

Din perspectiva functionala compusele cu afixoide pot avea valoare denotativa (apartin

terminologiilor), valoare conotativa sau expresiva (in mass-media, limba vorbita, limbaj

colocvial)

Compusele cu valoare denotativa specifice limbajelor specializate au fost difuzate dupa

1990 in special prin mass-media, unde initial au fost glosate sau incluse in contexte

relevante: (blefaroplastie-chirurgia pleoapelor), (gazoduct).

Dupa modelul acestor termeni cu sensuri specializate au fost create numeroase compuse

gazetaresti aparute pe teren romanesc. Exemple de compuse cu valoare denotativa:

-prefixoidul "bio1" : bioritm, biocatalizator, biocurent

prefixoidul "bio2" : bioaliment, vin bio (adj), a manca bio (adv); este folosit in presa si

ca sinonim cu prefixoidul "eco-"; mai are un sinonim imprumutat din engleza "organic"

-"foto1"-fotosensibilitate, fotoimbatranire

-"foto2"-fotoreporter, fotoperspectiva

-"mega" a dezvoltat, pe langa sensul terminologic, in presa si in publicitate o polisemie

prin analogie cu adjectivul mare (megafilme, megascandal)

-"micro-": microcreditate, microfinantare, microstagiune

-"euro-" provenit prin trunchiere din numele continentului; a dezvoltat polisemie in

afara sensului strict geografic in limbajul politic, creatiile respective fiind difuzate prin

mass-media, atat cele care calchiaza (traduc) compuse din franceza, italiana, eventual

engleza.

-"mini-" face parte din categoria afixoidelor moderne; a fost creat in franceza din

cuvantul latinesc "minimum" si a dezvoltat o polisemie similara cu cea a adjectivului

"mic": minirobot, minisesiune, minivacanta, miniconferinta, minifotbal, minipopulatie,

minitornada, minirevolutie

mega-=macro

mini-=micro

(din punct de vedere functional "macro" si "micro" isi pastreaza caracterul specializat

tehnic)

-video1

-video2

-tele1: telecomunicatii

-tele1: telejurnal, teleenciclopedie

-tele3: telecabina, telescaun, telegondola

-crat/-cratie: democrat/democratie, tehnocrat/tehnocratie, birocrat/birocratie,

meritocrat/meritocratie, gerontocrat/gerontocratie, fraierocratie;

-fob/-fobie: comunistofobie, xenofobie, spionofobie, islamofobie

-log/-logie: transplantolog/transplantologie, viitonologie, futurologie, OZNologie,

sovietolog, brancusolog, eminescolog, vampirologie, manelolog, mahalolog

-man1: recordman, tenisman/a

-man2: toxicoman, vitezoman, secretomanie

-oid: comunistoid, hitlerid, occidentaloid, securistoid, legionaroid

-teca: fototeca, vinoteca, circoteca

-zaur: tiranozaur, dinozaur

Creatiile gazetaresti cu valoare expresiva asociaza, de regula, un sufixoid sau prefixoid

savant cu un cuvant-baza, popular, familiar sau chiar argotic iar contrastul stilistic

creeaza efectul expresiv.

"turistopitec", megahotie, megaparastas, megaintepat, megatoapa, megainmormantare,

megaodrasle, megamanelisti.

COMPUNEREA PRIN ABREVIERE

Abrevierile in romana actuala

Exista doua tipuri de abrevieri:

1. trunchierea-consta in scurtarea cuvantului prin amputare facuta in functie de analiza

cuvantului si este specifica exprimarii orale : bio, geo

"cinema", "metrou"

living-room = living

blue-jeans = jeans

discoteca

meteo

2. Compuse prin abreviere

-acronime-compuse formate din silabe sau fragmente initiale ale cuvintelor dintr-o

structura sau sintagma: Romavia, Asirom; procedeul a existat si inainte de 1990; este

folosit in special pentru nume proprii de firme, societati (Oltcit); cel mai vechi acronim

este asociatia culturala transilvaneana Astra, infiintata in 1861. Dupa al doilea Razboi

Mondial procedeul a generat o serie de compuse dupa modelul limbii ruse din care au

fost si imprumutate acronimele "colhoz" si "sovhoz"

Dupa 1990 acronimele au continuat sa existe ca nume proprii cu o existenta strict legata

de cea a referentului

Sigle = compuse specifice limbii scrise datorita economiei pe care o realizeaza in

exprimare si chiar in scrise. Sunt formate din literele initiale ale unor sintagme. Primele

sigle romanesti au aparut in a doua jumatate a secolului XIX si primele au fost CFR,

CEC si PNL. Procedeul s-a dezvoltat mai ales in limbajul economic si administrativ in

perioada interbelica indeosebi dupa modelul francez. Dupa instalarea regimului

comunist, procedeul a fost influentat de limba rusa si ulterior de limba engleza.

Dupa 1990, s-au imprumutat numeroase sigle din engleza: CV, IT, MMS, DVD, CD

Exista si sigle calchiate (tradus fiecare element): SUA, OZN, UFO, ONG, SRL, TVA

Principalele domenii in care siglarea functioneaza sunt:

-domeniul politic: PSD, PDL; siglele au de regula o rezistenta efemera fiind schimbate

fie in frunctie de contextul politic si istoric, fie iesite din uz

-domeniul administrativ, economic si financiar (RATB)

-asociatii, cluburi sportive

Siglele care reprezinta substantive comune apartin urmatoarelor domenii:

-administrativ-juridic: C.I, OG, NUP, AN

-economic-financiar: CAS, SIF, TVA, IMM, RON

Siglele frecvent folosite au intre 3 si 5 elemente. Acestea pot sa se oralizeze fiind rostite

sub 3 posibile forme:

1. citirea literala in cazul siglelor cu o structura fonetica formata din succesiunea de

consoane si vocale (TIR, PIB)

2. citirea alfabetica in cazul siglelor formate exclusiv din consoane care se rostesc ca in

numele lor din alfabet cu suportul vocalei "e": PNTCD, PNL

3. lectura mixta (UDMR, CNSAS)

Grafia actuala a siglelor permite omiterea punctului din interiorul compusului sau de

dupa cuvintele prescurtate. Sub aspect morfologic siglele nume comune se comporta ca

substantive neutre formand pluralul cu desinenta "uri"

Acelasi gen este atribuit si siglelor imprumutate din engleza, in cazul siglelor

imprumutate relativ frecvent se pastreaza forma de singular exprimandu-se pluralul prin

diversi determinanti. Acelasi dublu comportament morfologic se observa la declinarea

siglelor care pot primi desinente romanesti ( soferii RATB-ului) sau pot ramane

invariabile (soferii RATB).

Sub aspect pragma-lingvistic siglele din presa actuala permit realizarea unor jocuri de

cuvinte bazate pe decodarea ludica a unor sigle (TVA-"taxa pe viata amarata")

De la siglele pentru nume de partide, asociatii, etc se pot forma nume de agent cu

ajutorul sufixului "ist" (UDMR-ist). De asemenea, aceleasi sigle permit prefixarea, de

regula, cu prefixele "pro" si "anti".

Cuvinte "valiza"-din franceza "mot-valise"; eng "blinded words"

-calcheaza forma din franceza (Merkozy=Merkel+Sarkozy)

romgleza< romana+engleza

produse cosmeceutice (cosmetice+farmaceutice)

Conversiunea

=procedeu intern de imbogatire a lexicului care consta in trecerea unui cuvant dintr-o

clasa morfologica in alta, cu sau fara modificari semantice.

-de regula conversiunea este marcata pe plan morfologic prin marci flexionare (articolul

in situatii de substantivizare)

In plan sintactic conversiunea se exprima prin distributia in contexte specifice noii clase

morfologice

Tipologia conversiunii

-include substantivizarea, adjectivizarea si adverbializarea

Substantivizarea-include: adjectivul calificativ devenit substantiv cu articol hotarat,

nehotarat sau adjectival

numeralul

pronumele (eul poetului, in sinea mea, un oarecare)

verb la infinitiv (intrare, iesire)

adverbul (binele, un da hotarat)

interjectia (ofului)

Adjectivizarea este insotita de marci morfologice de gen, numar si caz

-se pot adjectiviza verbe la participiu,gerunzii (rana sangeranda), in formule fixe in

limbajul popular sau familiar substantive de genul (aparare beton, minte brici

Adverbializarea inseamna trecerea in clasa adverbului ca un cuvant invariabil

-adjective

-substantive (doarme bustean)

-verbe (poate)

-pronume (ce frumoasa e)

-numerale (intai asculta)

In functie de stabilitatea lor in limba actuala se pot identifica doua tipuri de conversiuni

-fixate in limba, deci repetabile sau stabile

-accidentale (de regula, functie stilistica)

Conversiunile stabile sunt cele inregistrtate in dictionare si frecvent intalnite in diverse

stiluri ale limbii (adjectivele substantivizate: nou-nascutii, adjectivele participiale:

apropiatii presedintelui)

In unele situatii conversiunea se realizeaza cu restrictii gramaticale legate de anumite

valori semantice (de exemplu, in domeniul criticii si teoriei literare, esteticii, filosofiei,

psihologiei, sociologiei se folosesc adjective substantivizate cu forma unica de neutru

singular de genul "specificul romanesc, metafizicul, sacrul si profanul, esteticul,

imaginarul")

-termeni cromatici pot aparea sub forma substantivizata (negrul ramane negrul, albastru

de voronet

-in terminologia politica formele de feminin singular "stanga" si "dreapta" desemneaza

orientari politice

Exista conversiuni specializate pentru anumite domenii sau terminologii (oficialul,

greul, ros-albastrii)

Conversiunile sunt frecvent intalnite in asociere cu elipsa unui substantiv din sintagmele

substantiv+adjectiv (prezidentialele, localele, legislativele, maximele, minimele,

pacificul, cardiacii, diabeticii, compensatele, nationala, amicalul, dalmatian

Utilizarea substantivelor obtinute prin conversiune din adjective poae prezenta riscul de

ambiguitate care se regula se rezolva contextual (conservatorul, diplomat

Conversiunile accidentale sau ocazionale se realizeaza in limba vorbita sau in presa, de

regula, cu functii stilistice (fresh de portocale)

-se substantivizeaza multe adjective din engleza (livingul, must have-ul)

ANTONOMAZA

-trecerea unui substantiv comun in clasa substantivelor proprii (nume de pisica, de

orase: Busteni, Omu, Pietrosu) sau din nume proprii in nume comune (damasc)

In limba actuala exista numeroase nume proprii devenite nume comune, de regula,

imprumutate din limbile moderne in care a avut loc transformarea. Numele proprii pot fi

nume de persoane care desemneaza astazi prin metonimie lucruri sau obiecte (joffre-

prajitura facuta pentru un general pe nume Joffre)

Alte nume comune provin de la toponime:sampanie, havana, damasc, curacao

Exista unele forme de antonomaza incompleta atunci cand inca se scrie cu majuscula

Domeniile in care apar antonomazele: nume propriu-nume comun (violeta)

-Domeniul marcilor comerciale (adidasi), nume de boli (Parkinson)

-Domeniul politic (un Napoleon israelian)

-Domeniul artelor (un nou Mozart)

-Domeniul showbiz-ului

Pe langa metonomiile mentionate mai sus (care substituie un nume prin altul in virtutea

unei relatii logice de apropiere, exista si antonomaze care se bazeaza pe metaforizarea

unor nume proprii care sunt utilizate ca nume comune in virtutea unei comparatii

subantelese. Antonomazele reflexive se intalnesc in :

-domeniul istoriei (Waterloo, Nurenberg, Ialta)

-domeniul geografiei ( Vestul Salbatic, El Dorado)

Exista si situatii in care antonomaza se refera la persoane si situatii din contextul

imediat respectivele creatii lexicale fiind specifice limbajului publicistic.

DINAMICA SENSULUI IN LRA

Schimbari la nivelul unui cuvant existent in limba prin urmatoarele procedee:

1. extinderea sensului insotita eventual de fenomenul numit determinologizare

2. restrangerea sensului insotita eventual de specializare

3. calcul semantic (imprumutul de sens)

4. dezvoltarea unor conotatii noi sau schimbarea celor existente

Majoritatea sensurilor noi apar in discursul publicistic, in limba vorbita sau in limbajul

familiar ori argotic iar admiterea lor in dictionare consemneaza impunerea lor in limba

numita lexicalizare.

Sensurile nou aparute sunt de doua feluri:

1. denotative - denumesc referenti noi

2. conotative/stilistice/expresive - aduc culoarea stilistica sau valori suplimentare,

peiorative, ironice)

Neologia denotativa se manifesta:

1. prin extinderi de sens care de regula afecteaza cuvinte cu sens tehnic sau specializat

care isi largesc semnificatia

2. restrangerile sunt mai putin frecvente si se inregistreaza prin trecerea unui cuvant

uzual intr-un domeniu specializat, de regula, in domeniul politic

Sensurile specializate: in domeniul investitiilor

Calcul semantic - consta in preluarea dintr-o limba straina a sensului unui cuvant strain

si alipirea acelui sens la un cuvant romanesc mai mult sau mai putin asemanator ca

forma (a aplica- to apply)

Dupa 1990 numarul calcurilor semantice a crescut considerabil in toate domeniile, de

regula, dupa modele englezesti dar exista si calcuri cu sursa multipla, engleza si

franceza.

Neologia stilistica se manifesta prin metafora metonimie si modificari de conotatii

-termenii metaforici provin, de regula, din limbaje specializate (terminologii) : din

seismologie, biologie (dinozauri politici, mamuti industriali), din domeniul tehnic

(barometru social, derapaj financiar), din domeniul militar (dinamita sociala,

dezamorsare a tensiunilor, fumigena, guerrila), din domeniul medical (miopie politica,

colaps economic, hemoragie de creiere, fracturi electorale, epidemie de virusi

informatici, radiografie sociala), din domeniul sportiv (a fenta legea, a ridica mingea la

plasa, cartonas galben/rosu, a tine in sah, a face k.o), din sfera jocurilor de noroc (alba-

neagra, poker politic, cacealma politica, joker politic, a juca la doua capete), din sfera

culturii (carnaval politic, circ electoral, a se da in spectacol, marioneta), metafore de tip

popular sau argotic (a alerga dupa ciolan, a se lupta pentru ciolan, troc politic), metafora

livresti, adica culturale (calul troian, rinocerizare)

INFLUENTA ENGLEZA IN LRA

-este cea mai recenta-dateaza din a doua jumatate a sex XIX si initial s-a exercitat prin

intermediul francezei

playback-post sonorisation

Inainte de 1989, termenii de origine anglo-americana erau inregistrati in dictionarele de

neologisme, de regula, cu marca apartenentei la limbaje specializate. Acesti termeni

aveau o circulatie limitata la publicatii specializate si erau utilizati in cercul

specialistilor. Ei nu apareau in presa cotidiana si in uzul general al limbii unde circula

totusi anglicismele cu oarecare vechime in limba, de regula adaptate complet (grafic,

fonetic, morfologic).

Dupa 1989, principalele caracteristici ale influentei engleze sunt:

-numar insemnat de imprumuturi indeosebi din engleza americana (cuvinte, sintagme,

expresii).

-marea diversitate a domeniilor in care patrund anglicismele(domeniul informatiei,

mass-media, gastronomie, sport, modelling)

Domenii in care nu gasim anglicisme: religios, juridic;

-circulatia larga a anglicismelor, in special prin intermediul mass-media in randul

publicului de nespecialisti

-majoritatea imprumuturilor recente isi pastreaza grafia etimologica si pronuntarea (cu

unele acomodari ale sunetelor specific englezesti la sistemul fonetic romanesc); in

schimb se adapteaza rapid din punct de vedere morfologic sub presiunea sistemului

morfologic al romanei care impune flexiunea atat substantivului, cat si verbului.

Asimilarea verbelor englezesti se face dupa modelul francezei ( conj I in "a" cu sufixul

"ez" (traversez), cu sufixul -"iza"(sponsoriza) sau cu suf "a" (a printa, a scana) si cu

sufixul vechi popular romanesc de conj "ui" in limbajul colocvial si argotic (a serui)

-sub aspect semantic imprumuturile recente patrund in romana cu un singur sens putand,

ulterior, sa dezvolte polisemie prin aparitia de sensuri figurate specializate sau

determinologizate: upgrada, facelift

-sub aspect stilistico-functional (pragmatic) imprumuturile din engleza se intalnesc in

limbajul uzual si colocvial (cu sensuri denotative, dar si conotative (cool) ), cat si in

mass-media (presa generalista sau specializata si in publicatii specializate)