1

CONFERINTA INTERGUVERNAMENTALA PENTRU ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANA -ROMANIA- CONF-RO……../01

DOCUMENT DE POZITIE AL ROMANIEI CAPITOLUL 22

PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR ACCEPTAREA ACQUIS-ULUI COMUNITAR Romania accepta acquis-ul comunitar privind Capitolul 22 - Protectia mediului inconjurator, in vigoare la data de 31 decembrie 2000. Romania si-a asumat unilateral data de 1 ianuarie 2007 ca ipoteza de lucru pentru incheierea pregatirilor de aderare la Uniunea Europeana. Romania va implementa acquis-ul comunitar in domeniul protectiei mediului pana la data aderarii, cu exceptia urmatoarelor acte comunitare∗: Calitatea aerului:

• Directiva Consiliului nr. 94/63/EC privind controlul emisiilor de compusi organici volatili (COV) rezultati din depozitarea benzinei si distributia sa de la terminale la statiile service, pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010.

Managementul deseurilor:

• Directiva nr. 94/62/EC privind ambalajele si deseurile de ambalaje, pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010. • Directiva nr. 99/31/EC privind depozitarea deseurilor, pentru care se solicita o

perioada de tranzitie de 10 ani, pana in anul 2017. • Directiva Consiliului nr. 2000/76/EC privind incinerarea deseurilor, pentru care

se solicita o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010. Calitatea apei:

• Directiva nr.91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane, pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 15 ani, pana in anul 2022.

• Directiva nr.98/83/EC privind calitatea apei destinate consumului uman, pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 15 ani, pana in anul 2022.

∗ Argumentatia pentru fiecare perioada de tranzitie se va face in cadrul subcapitolului unde se regaseste

actul comunitar pentru care se solicita aceasta

2

• Directiva nr.76/464/EEC privind descarcarea substantelor periculoase (si a celor 7 directive fiice), pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.

• Directiva nr.91/676/EEC privind protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole, pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 7 ani, pana in anul 2014.

Controlul poluarii industriale si managementul riscului:

• Directiva Consiliului nr.96/61/EC privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (IPPC), pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.

• Directiva Consiliului nr.1999/13/EC privind limitarea emisiilor de compusi organici volatili datorate utilizarii solventilor in anumite activitati si instalatii (COV) pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015.

• Directiva Consiliului nr.88/609/EEC privind limitarea emisiilor de poluanti specifici in atmosfera prin instalatii mari de ardere (LCP), pentru care se solicita o perioada de tranzitie de 5 ani, pana in anul 2012.

Datorita dinamicii procesului de dezvoltare a acquis-ului comunitar de mediu, Romania este pregatita sa examineze in continuare noul acquis comunitar in acest domeniu, intrat in vigoare dupa 31 decembrie 2000 si sa informeze sistematic Conferinta pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la stadiul transpunerii si implementarii acestuia. Romania face trimitere, privitor la acest capitol, la informatiile furnizate in cursul procesului de examinare analitica si este de acord cu transmiterea continua a acestora catre Statele Membre ale Uniunii Europene.

3

Introducere Din punct de vedere institutional, in domeniul protectiei mediului a fost adoptata Hotararea de Guvern nr. 17/2001(HG) privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului (MAPM). Acest minister este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului Romaniei. MAPM realizeaza politica in domeniul apelor si protectiei mediului, la nivel national, elaboreaza strategia si reglementarile specifice de dezvoltare si armonizare a acestor activitati in cadrul politicii generale guvernamentale si coordoneaza aplicarea strategiei Guvernului in domeniile respective, indeplinind rol de autoritate de stat, de sinteza, coordonare si control in aceste domenii. In noua structura a MAPM, ministrul apelor si protectiei mediului este ajutat in activitatea sa de patru secretari de stat si un secretar general. Cei patru secretari de stat coordoneaza activitatea in domeniile:

• protectia mediului • ape • integrare europeana • relatia cu Parlamentul

In perspectiva integrarii europene, pentru indeplinirea responsabilitatilor generale ale actualei structuri se acorda prioritate problemelor identificate ca fiind de importanta majora pentru procesul de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana. In acest sens, Secretarul de Stat pentru Integrare Europeana coordoneaza activitatea de armonizare legislativa a legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar de mediu, in scopul accelerarii procesului de elaborare, promovare si control al implementarii noii legislatii. De asemenea, data fiind complexitatea activitatii in ceea ce priveste managementul deseurilor si substantelor chimice periculoase, in baza aceleiasi HG, a fost infiintata o Directie cu responsabilitati specifice. In scopul dezvoltarii dialogului dintre structura guvernamentala in domeniul protectiei mediului si societatea civila, precum si pentru crearea imaginii reale privind rolul si activitatea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si a unitatilor aflate in directa sa coordonare, a fost infiintata Directia de Relatii Publice. Prin HG nr. 352/2001, care amendeaza HG nr. 17/2001, a fost infiintata, sub directa coordonare a Secretarului de Stat pentru Integrare Europeana, Unitatea de Coordonare a Implementarii Instrumentului Structural de Pre-aderare ISPA, iar sub coordonarea directa a Ministrului Apelor si Protectiei Mediului va functiona Unitatea de Politici Economice de Mediu. Totodata, conform prevederilor Ordonantei de Urgenta nr.2/2001 (OUG) privind stabilirea unor masuri pentru infiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea, dupa caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice, Comisia Nationala pentru Controlul Activitatii Nucleare (CNCAN) functioneaza in subordinea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in domeniul nuclear, fiind condusa de un Presedinte, cu rang de Secretar de Stat, numit de Primul Ministru al Guvernului Romaniei. Aplicarea, monitorizarea si controlul aplicarii legislatiei revine Inspectoratelor de Protectie a Mediului (IPM) existente la nivelul fiecarui judet si al Municipiului Bucuresti - constituite prin reorganizarea Agentiilor pentru Protectia Mediului, in baza HG nr.17/2001- care, in conformitate cu Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 92/2001 au prevazute in organigrama structuri corespondente celor existente la nivel central. Astfel, in cadrul fiecarui IPM este prevazuta functionarea unui Compartiment necesar dezvoltarii capacitatilor de initiere si participare la fazele de identificare si implementare a strategiilor de armonizare si a programelor comunitare si internationale. De asemenea, in scopul descentralizarii deciziilor in sistemul institutional de protectie a mediului, s-a creat in

4

structura fiecarui IPM, Serviciul pentru protectia naturii si arii protejate si Serviciul gestiune deseuri si substante chimice periculoase. Au fost infiintate Serviciul de monitorizare integrata a factorilor de mediu si Serviciul de inspectie ecologica si urmarire a investitiilor pentru protectia mediului. Totodata, prin noul sistem de autofinantare introdus prin Legea privind protectia mediului nr.137/1995, republicata, se mareste suportul financiar care asigura intarirea capacitatii institutionale a celor 42 de Inspectorate de Protectia Mediului. Stabilirea politicii bugetare, politica de personal si stabilirea planurilor locale de actiune revin IPM-urilor, MAPM exercitand numai rolul de indrumare si control. Prin Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr.340/2000 a fost aprobat Nomenclatorul de lucrari si servicii care se presteaza de catre autoritatile pentru protectia mediului in regim de tarifare si cuantumul tarifelor aferente. Avand in vedere cerintele Planului National de Dezvoltare prin care se preconizeaza o dezvoltare economica si sociala la nivel regional, urmeaza sa fie identificate, pe baza unor criterii stabilite de MAPM, IPM-urile regionale care vor avea un rol integrator din punct de vedere al activitatii de protectie a mediului. In domeniul gospodaririi apelor, in Romania, managementul apei se realizeaza intr-o maniera integrata (cantitate-calitate, suprafata-subteran) pe bazine hidrografice. La nivelul fiecarui bazin hidrografic (sau, in unele cazuri, grupuri de bazine hidrografice) exista o Directie bazinala de gospodarire a apelor care face gospodarirea efectiva a resurselor de apa, in conformitate cu schemele cadru si programele de amenajare bazinale. In conformitate cu cerintele Directivei cadru in domeniul calitatii apelor, a fost aprobata HG nr.1212/2000 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comitetelor de Bazin. Aceste organisme sunt in curs de constituire, fiind alcatuite din reprezentanti ai Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, Ministerului Sanatatii si Familiei (MSF), autoritatilor administratiei publice locale, Companiei Nationale “Apele Romane” (CNAR), Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului, organizatiilor neguvernamentale de protectie a mediului care activeaza in zona. Printre atributiile acestor organisme se evidentiaza avizarea schemelor de gospodarire a apelor pe bazine hidrografice, aprobarea incadrarii in categorii de calitate a apelor cursurilor de apa din acel bazin hidrografic, precum si analiza si recomandarea prioritatilor de finantare autoritatilor administratiei publice centrale si locale. Pentru realizarea proiectelor prioritare in domeniul protectiei mediului, in scopul accelerarii procesului de implementare a noii legislatii, a fost adoptata Legea nr. 73/2000 privind Fondul de Mediu. In scopul operationalizarii Fondului de Mediu a fost aprobata OUG nr. 93/2001 pentru modificarea si completarea acestei legi, urmand ca dupa adoptarea Legii de aprobare a OUG nr.93/2001 sa fie definitivata structura institutionala a Administratiei Fondului de Mediu si aprobata prin Hotarare de Guvern.

5

1. LEGISLATIE ORIZONTALA Romania accepta in totalitate acquis-ul comunitar din acest sector si va asigura deplina conformare cu prevederile si implementarea acestuia. Pentru acest sector, Romania nu solicita perioade de tranzitie. Legislatia Romaniei - transpunere si implementare In Romania, Legea nr.137/95, republicata, privind protectia mediului stabileste: - obligativitatea acordului si/sau autorizatiei de mediu pentru desfasurarea activitatilor

economice si sociale cu impact asupra mediului; - obligativitatea de a se efectua evaluari ale impactului unor proiecte specifice asupra

mediului, pe baza unor criterii comune preluate din legislatia Uniunii Europene - desemnarea autoritatii centrale pentru protectia mediului si a autoritatilor teritoriale pentru

protectia mediului; - dezvoltarea unor proceduri prin care se asigura accesul la informatia de mediu si

participarea publicului la luarea deciziei in probleme de mediu. Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr.125/1996 pentru aprobarea procedurii de reglementare a activitatilor social economice cu impact asupra mediului inconjurator detaliaza procedurile de autorizare pentru realizarea noilor investitii si a activitatilor existente, precum si metodologia de elaborare a studiilor de impact. Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 278/1996 pentru aprobarea regulamentului de atestare pentru elaborarea studiilor de impact asupra mediului si bilanturilor de mediu stabileste conditiile de atestare a unitatilor specializate, a persoanelor fizice si juridice in vederea realizarii evaluarii impactului asupra mediului si a bilanturilor de mediu. In baza prevederilor OUG.nr.76/2001 pentru simplificarea unor formalitati administrative la inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor a fost adoptata Hotararea de Guvern nr.625/2001 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a functionarii comerciantilor. Aceasta Hotarare de Guvern are prevazuta in anexa si procedura de autorizare a functionarii comerciantilor din punct de vedere al protectiei mediului, care se aplica pentru activitatile cu impact redus asupra mediului. Acordul/autorizatia se elibereaza de catre Inspectoratul de Protectia Mediului pe raza caruia isi desfasoara activitatea comerciantul, prin reprezentantul in Biroul unic din cadrul Camerei de Comert si Industrie teritoriale. Au fost promovate doua legi importante, care faciliteaza procesul de armonizare a legislatiei nationale cu cerintele acquis-ului comunitar de mediu in acest sector: - Legea nr.86/2000 pentru ratificarea Conventiei privind accesul la informatie, participarea

publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu (Conventia Aarhus);

- Legea nr.22/2001 pentru ratificarea Conventiei privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontier (Conventia Espoo).

Prin legile de ratificare a acestor conventii si publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, textul conventiilor devine parte integranta a dreptului national in domeniul protectiei mediului, aplicabil si obligatoriu.

6

Directiva Consiliului nr.85/337/EEC, modificata prin Directiva Consiliului nr. 97/11/EC privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului

Pentru transpunerea completa a prevederilor privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului se vor elabora pana la sfarsitul anului 2001 urmatoarele acte normative: - Lege pentru amendarea Legii protectiei mediului nr.137/1995, republicata; - Hotarare de Guvern pentru transpunerea Anexelor I,II, III, IV ale directivei; - Ordin de ministru pentru amendarea Ordinului nr.125/1996 pentru aprobarea procedurii de

reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului; - Ordin de ministru privind procedura de evaluare a impactului si de participare a publicului

la luarea deciziei in cazul proiectelor cu impact transfrontiera; - Ordin de ministru pentru introducerea ghidurilor privind incadrarea proiectului in

procedura de evaluare a impactului asupra mediului, stabilirea domeniului studiului de impact si revizuirea calitatii studiului de impact.

Implementarea Directivei Consiliului nr. 85/337/EEC, modificata prin Directiva Consiliului nr. 97/11/EC este prevazuta pentru anul 2002, odata cu adoptarea Ordinului ministrului pentru introducerea ghidurilor privind incadrarea proiectului in procedura de evaluare a impactului asupra mediului, stabilirea domeniului studiului de impact si revizuirea calitatii studiului de impact. Prin amendarea Legii nr.137/95 privind protectia mediului, republicata, se va asigura baza legala pentru elaborarea unei Hotarari de Guvern privind evaluarea efectelor anumitor planuri si programe asupra mediului, care va transpune in totalitate prevederile Directivei 2001/42/EC. Directiva Consiliului nr. 90/313/EEC privind accesul liber la informatia de mediu

In prezent, in Romania, accesul liber al publicului la informatia de mediu se asigura prin Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului, Legea nr.86/2000 pentru ratificarea Conventiei Aarhus, Ordinul ministrului MAPM nr.1325/22.09.2000 privind participarea publicului, prin reprezentantii sai, la pregatirea planurilor, programelor, politicilor si legislatiei privind mediul, iar pentru garantarea dreptului la informatia de mediu si accesul la justitie se aplica procedura de contencios administrativ, conform Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ. Pentru transpunerea totala a prevederilor acquis-ului comunitar in acest domeniu se vor elabora urmatoarele acte normative: - Hotarare de Guvern privind informatia de mediu, care va detalia aspecte procedurale de

acces la acest tip de informatie, furnizarea informatiei de mediu aflata in posesia institutiilor guvernamentale cu stabilirea conditiilor de disponibilizare a informatiei de mediu – anul 2001;

- Ordine de ministru pentru aprobarea normelor metodologice si reglementarilor de colectare, prelucrare, raportare si disponibilizare a informatiei de mediu – anul 2002;

- Hotarare de Guvern privind tarifele pentru informatia de mediu – anul 2001. Implementarea tuturor prevederilor referitoare la informatia de mediu va avea loc dupa adoptarea actelor normative mai sus-mentionate, in anul 2002.

7

Directiva Consiliului nr.91/692/EEC pentru standardizarea si rationalizarea rapoartelor privind implementarea anumitor directive relative la mediu

Cerintele directivei vor fi pe deplin introduse in legislatia romaneasca prin preluarea chestionarelor de raportare privind implementarea anumitor directive din legislatia sectoriala in domeniile “ calitatii aerului”, calitatii apei” si “gospodaririi deseurilor”. In prezent, Romania raporteaza Agentiei Europene de Mediu date despre calitatea aerului din 8 judete si municipiul Bucuresti, in formatul standardizat solicitat de catre aceasta. La data aderarii la UE, prin masurile administrative pe care si le propune, Romania va avea asigurata armonizarea deplina cu prevederile acestei directive :

1. masuri de planificare – prin desemnarea MAPM ca autoritate responsabila cu raportarea, desemnarea unei directii din MAPM (Directia de Control Ecologic si Monitoring) responsabila cu pregatirea rapoartelor pe baza centralizarii si analizarii chestionarelor completate de responsabilii cu aplicarea legislatiei din sectoarele respective, desemnarea autoritatii responsabile cu raportarea privind calitatea apei si calitatea apei de imbaiere ( Institutul de Sanatate Publica);

2. masuri de raportare - instituirea obligativitatii de completare a chestionarelor cu parametri ceruti de acestea, crearea/armonizarea sistemelor interne ( imbunatatiri tehnice si materiale a bazei de date deja existente in cadrul MAPM si IPM) de colectare si transmitere a informatiei ( baza de date standardizata ), intocmirea rapoartelor sectoriale si transmiterea acestora la Comisie. Pentru crearea/standardizarea acestor sisteme se vor initia urmatoarele masuri:

- transmiterea chestionarelor, elaborate la nivelul MAPM cu consultarea specialistilor in sisteme informationale din unitati specializate, catre Institutul National de Statistica, analizarea lor intr-o comisie mixta formata din experti de mediu si statisticieni, analizarea metodelor statistice impuse de completarea chestionarelor;

- formarea unei baze de date adecvata in conformitate cu continutul chestionarelor si stabilirea sediului acestei baze de date la MAPM;

- validarea datelor de intrare; - conectarea intr-o retea comuna a MAPM - IPM - Institutul National de Statistica cu

stabilirea setului de date ce pot fi accesate intre aceste institutii; 3. masuri de dezvoltare institutionala: asigurarea resurselor umane necesare completarii

chestionarelor si intocmirii rapoartelor catre Comisie; 4. masuri financiare: asigurarea unui buget pentru dezvoltarea unui sistem informational

necesar raportarii; 5. corelarea tuturor masurilor administrative identificate in cadrul procesului de

armonizare legislativa, aprobarea acestora de catre MAPM si introducerea lor in Regulamentele de organizare si functionare ale MAPM si IPM-urilor.

Implementarea acestor masuri se va realiza prin: 1. emiterea unui Ordin al MAPM sau a unei circulare prin care sa se instituie “ Programul de pregatire a raportarii Romaniei”, cu responsabilitati clare pentru directiile din minister implicate si pentru IPM-uri si sa se desemneze MAPM ca organism unic responsabil cu raportarea pentru problemele de mediu; 2. distribuirea chestionarelor la toate IPM-urile, impunerea completarii lor anuale - pe

baza informatiilor de la operatorii economici care gestioneaza deseuri, emit poluanti in aer sau pe sol, produc namol la statiile de epurare, si centralizarea acestora la MAPM in vederea raportarii o data la trei ani.

3. stabilirea necesarului de personal si a celui logistic pentru aducerea la indeplinire a obligatiei de raportare impusa, din momentul in care Romania devine Stat Membru.

8

Regulamentul Consiliului (EEC) nr.1210/90, modificat prin Regulamentul

Consiliului (EC) nr.933/1999 privind infiintarea Agentiei Europene de Mediu si a Retelei Europene de Informare si Observare pentru Mediu ( EIONET)

In data de 9 octombrie 2000, a fost semnat la Bruxelles Acordul intre Comunitatea Europeana si Romania privind participarea Romaniei la Agentia Europeana de Mediu si la Reteaua Europeana de Informare si Observare (EIONET). Legea pentru ratificarea acestui acord a fost adoptata de Parlament, urmand a fi promulgata de Presedinte. Colaborarea dintre Romania si Agentia Europeana de Mediu se desfasoara sub forma unor raportari privind starea factorilor de mediu, care se realizeaza pe baza unor chestionare furnizate de Agentie. Datele rezultate vor constitui elemente de baza ale strategiilor de mediu ce urmeaza a fi implementate la nivel european. Regulamentul Consiliului (EEC) nr.1973/92, modificat prin Regulamentul (EC) nr.

1404/96 privind crearea unui instrument financiar pentru mediu (LIFE) Romania a fost prima tara din Europa Centrala si de Est care a participat la Programul comunitar LIFE II in anul 1999, cu proiecte pe ambele sectiuni ale acestuia ( Mediu-4 proiecte si Natura-7). In prezent, Romania participa la Programul comunitar LIFE III, in baza Deciziei Consiliului de asociere Romania-UE nr.3/2001 privind adoptarea conditiilor si modalitatilor de participare a Romaniei la instrumentul financiar pentru protectia mediului, obtinand sprijinul Comisiei Europene pentru 4 proiecte in cadrul LIFE-Natura si 4 proiecte in cadrul LIFE- Mediu, in valoare totala de cca. 3,96 Meuro. A fost aprobata Hotararea de Guvern nr.643/2001 privind plata contributiei Romaniei pe anii 2001 si 2002 pentru participarea la programul LIFE al Comunitatii Europene.

9

2. CALITATEA AERULUI SI SCHIMBARI CLIMATICE Calitatea aerului este evidentiata prin prezentarea urmatoarelor aspecte: poluarea de impact cu diferite noxe, calitatea precipitatiilor atmosferice, situatia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu efect de sera si unele manifestari ale schimbarilor climatice. In Romania, in reteaua de supraveghere a poluarii de impact (poluarea produsa in zonele aflate sub impactul direct al surselor de poluare) se efectueaza masuratori privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot, amoniacul, pulberile in suspensie, pulberile sedimentabile si o serie de poluanti specifici, determinandu-se:

• concentratiile maxime si minime pe 24 ore; • frecventa de depasire a concentratiei maxime admisibile (CMA) pe 24 ore; • concentratiile medii anuale.

Din datele de calitate a aerului obtinute din reteaua de monitorizare apartinand Ministerului Apelor si Protectiei Mediului rezulta o usoara imbunatatire a calitatii aerului datorata diminuarii activitatilor economice si programelor de retehnologizare si modernizare realizate la nivelul unor unitati industriale, precum si activitatii Inspectoratelor de Protectia Mediului (cresterea numarului de inspectii la agentii economici a caror activitate produce impact asupra calitatii aerului). Supravegherea calitatii aerului a inregistrat o imbunatatire in perioada 1997 -– 2000, prin cresterea numarului de statii de supraveghere, pe de o parte, si prin cresterea numarului de indicatori monitorizati la o singura statie.

Statii de supraveghere a calitatii aerului 1997-2000

Anul Nr. total de statii de supraveghere

Nr. indicatori monitorizati /statie

Nr. analize efectuate

1997 395 1-3 395-1185 1998 469 1-5 469-2345 1999 704 1-7 704-4928 2000 1150 1-7 1150-8050

Cresterea numarului de statii de supraveghere si a indicatorilor monitorizati a fost posibila datorita dotarilor cu echipamente noi si moderne, in acest fel realizandu-se o monitorizare eficienta a calitatii aerului. In domeniul schimbarilor climatice Romania are un rol activ pe plan international. In anul 1994 Romania a ratificat Conventia-cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice, iar in anul 2001 a ratificat printre primele tari semnatare, Protocolul de la Kyoto (ratificat de Romania prin Legea nr.3/2001). Prin acest document Romania si-a asumat obligatia de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera in perioada 2008-2012 cu 8% fata de volumul de emisii corespunzator anului de referinta care pentru Romania este anul 1989 (in conformitate cu prevederile articolului 4.6 al Conventiei-cadru si a Deciziilor Partilor 9/CP.2 si 11/CP.4). In acest context, Romania trebuie sa-si dezvolte capacitatea institutionala si cadrul juridic astfel incat pana in anul 2007 (conform prevederilor Protocolului de la Kyoto) sa se realizeze un sistem national de estimare a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Legislatia Romaniei - transpunere si implementare In conformitate cu prevederile Legii nr.137/95, republicata, a fost elaborata Ordonanta de Urgenta privind protectia atmosferei nr. 243/2000 a carei Lege de aprobare urmeaza sa fie

10

adoptata de Parlament pana la sfarsitul anului 2001. Conform prevederilor acesteia, cadrul institutional pentru implementarea acestor directive este asigurat:

• la nivel central, prin: - Ministerul Apelor si Protectiei Mediului (cea mai inalta autoritate de

decizie si control in domeniul protectiei atmosferei); - Ministerul Sanatatii si Familiei - Ministerul Industriei si Resurselor (MIR) - Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (MAAP) - Ministerul Afacerilor Externe (MAE) - Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei (MLPTL)

- Ministerul Administratiei Publice (MAP) • la nivel local, prin:

- Inspectoratele de Protectia Mediului - Directiile de Sanatate Publica Judetene - consiliile judetene - primarii si consiliile locale

Autoritatile centrale si locale mentionate mai sus au atributii si responsabilitati in ceea ce priveste implementarea acestor directive potrivit competentelor stabilite prin actele legislative proprii de organizare si functionare. Nu este necesara infiintarea altor structuri. In prezent, pe teritoriul Romaniei monitorizarea calitatii aerului se efectueaza prin intermediul a doua retele: • una coordonata de Ministerul Apelor si Protectiei Mediului ce evalueaza influenta

poluarii in principal asupra mediului • una coordonata de Ministerul Sanatatii si Familiei, ce evalueaza influenta poluarii

asupra starii de sanatate a populatiei. Ambele retele efectueaza masuratori la imisie. Prin OUG nr.243/2000 privind protectia atmosferei s-a prevazut abordarea integrata a monitorizarii calitatii aerului prin crearea Sistemului National de Evaluare si Gestionare Integrata a Calitatii Aerului, implicand coordonarea unica a tuturor retelelor de monitorizare a calitatii aerului, asigurata de Ministerul Apelor si Protectiei Mediului. Sistemul National de Evaluare si Gestionare Integrata a Calitatii Aerului va fi infiintat si aprobat prin Hotarare de Guvern, in termen de 18 luni de la intrarea in vigoare a Legii privind aprobarea OUG nr.243/2000 privind protectia atmosferei. Directiva Consiliului nr 96/62/EEC privind evaluarea si managementul calitatii

aerului Directiva Consiliului nr. 99/30/EC privind valorile limita pentru dioxid de sulf,

dioxid de azot si oxizi de azot, particule in suspensie si plumb in aerul atmosferic Directiva Consiliului nr. 92/72/EEC privind poluarea aerului cu ozon

Directiva Consilului nr. 2000/69/EC privind valorile limita pentru benzen si monoxid

de carbon in aerul inconjurator

Pentru implementarea acestor directive nu se solicita perioade de tranzitie. OUG nr.243/2000 privind protectia atmosferei prevede adoptarea de acte normative prin care vor fi transpuse in totalitate prevederile acestor directive: - Lege pentru stabilirea unor taxe pe emisiile de poluanti in atmosfera cu impact asupra

sanatatii omului si a mediului-18 luni de la intrarea in vigoare a Legii de aprobare a OUG nr.243/2000

11

- HG pentru stabilirea procedurii de elaborare si punere in aplicare a planurilor si programelor de gestionare a calitatii aerului, in vederea atingerii valorilor limita intr-o anumita perioada de timp - 18 luni de la intrarea in vigoare a Legii de aprobare a OUG nr. 243/2000;

- HG pentru infiintarea si organizarea Sistemului national de evaluare si gestionare integrata a calitatii aerului – 18 luni de la intrarea in vigoare a Legii de aprobare a OUG nr.243/2000;

- HG pentru adoptarea Strategiei Nationale privind Protectia Atmosferei – 2 ani de la intrarea in vigoare a Legii de aprobare a OUG nr.243/2000;

- HG pentru adoptarea Planului National de Actiune pentru Protectia Atmosferei - 2 ani de la intrarea in vigoare a Legii de aprobare a OUG nr.243/2000;

In conformitate cu prevederile OUG nr.243/2000 urmeaza sa fie elaborate si ordine ministeriale pentru: - stabilirea criteriilor, metodelor si procedeelor de evaluare a calitatii aerului si a

autoritatilor competente pentru efectuarea si raportarea rezultatelor evaluarii – 18 luni de la intrarea in vigoare a Legii de aprobare a OUG nr.243/2000;

- stabilirea poluantilor atmosferici de referinta care trebuie evaluati, precum si a valorilor limita, valorilor de prag, marjelor de toleranta si a termenelor in care trebuie atinse valorile limita – 12 luni de la intrarea in vigoare a Legii de aprobare a OUG nr.243/2000;

- intocmirea de liste cu zone si aglomerari pe baza evaluarii calitatii aerului – 24 luni de la intrarea in vigoare a Legii de aprobare a OUG nr.243/2000.

Transpunerea completa pentru aceste acte normative comunitare se va face pana la sfarsitul anului 2003, iar implementarea legislatiei transpuse se va face pana in 2007. Din luna februarie 2001, pentru o perioada de 18 luni, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului beneficiaza de asistenta tehnica si juridica in acest domeniu din partea Agentiei Daneze de Protectia Mediului. Asistenta daneza are ca obiective sprijinirea procesului de transpunere a Directivelor privind Calitatea Aerului si implementarea acestora in 3 zone pilot (Bucuresti, Ploiesti, Bacau – Piatra Neamt). In cadrul Inspectoratelor de Protectia Mediului exista aparatura necesara pentru monitorizarea calitatii aerului (SO2, NO2, pulberi totale, NH3 si pentru alti poluanti specifici), insa aceasta nu raspunde in totalitate cerintelor prevazute in directivele UE in acest domeniu. Trebuie mentionat ca benzenul, monoxidul de carbon si ozonul troposferic nu se monitorizeaza in prezent datorita lipsei de echipamente de monitorizare. Necesarul de aparatura pentru efectuarea masuratorilor conform cerintelor acestor directive va fi stabilit in anul 2002. Conform Strategiei pentru Armonizarea Legislatiei UE in Sectorul privind Calitatea Aerului si Schimbarilor Climatice elaborata in 1999 de Grupul de Lucru pentru Calitatea Aerului si Schimbari Climatice cu finantare si asistenta din partea Agentiei de Protectia Mediului din Danemarca (DEPA) s-au estimat costurile pentru implementarea acestor directive: - pentru o statie de monitorizare continua sunt necesare cheltuieli privind investitii de

capital - 70 000 USD /statie si cheltuieli de operare 10 000USD/statie/an; - pregatire profesionala pentru operarea statiilor de monitorizare continua: 300 000 USD.

12

Decizia Consiliului nr. 93/389/EEC (amendata prin Directiva nr.99/296/EEC) privind mecanismul de monitorizare comunitar pentru CO2 si alte gaze cu efect de sera

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aplicarea acestei Decizii. Transpunerea prevederilor acestei Decizii se va realiza prin Hotarare de Guvern privind monitorizarea emisiilor gazelor cu efect de sera, care va fi elaborata pana la sfarsitul anului 2001, iar implementarea acesteia se va realiza pana la sfarsitul anului 2003. Prin Hotararea de Guvern privind infiintarea Sistemului national de evaluare si gestionare a calitatii aerului, care va fi promovata in anul 2002, vor fi transpuse prevederile specifice referitoare la mecanismul de monitorizare comunitar pentru CO2 si alte gaze cu efect de sera. Directiva Consiliului nr. 93/12/EEC privind reducerea continutului de sulf in

combustibilii lichizi amendata prin Directiva nr.99/32/EC Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aplicarea acestei Directive. Cerintele acestei Directive au fost transpuse prin HG nr.1336/2000 privind reducerea continutului de sulf din motorina, prin care agentii economici sunt obligati ca in perioada 2001-2005 sa introduca pe piata si/sau utilizeze numai motorina cu un continut de sulf mai mic de 0,2%, iar dupa anul 2005 vor introduce pe piata si/sau vor utiliza numai motorina cu un continut de sulf mai mic de 0,05%. Pentru Directiva nr. 99/32/EC care amendeaza Directiva nr. 93/12/EC, Ministerul Industriei si Resurselor va elabora in anul 2002 Hotarare de Guvern care va transpune doar cerintele de reducere a sulfului din pacura, deoarece cerintele privind reducerea sulfului din motorina au fost preluate prin HG nr.1336/2000. Incepand cu anul 2007 agentii economici vor introduce pe piata si/sau vor utiliza pacura numai cu un continut de sulf de 1%. Directiva Consiliului nr. 97/68/EC privind armonizarea legislatiei Statelor Membre

referitoare la masurile luate impotriva emisiilor de gaze si particule poluante, provenite de la motoarele cu combustie interna instalate pe echipamente nerutiere

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aplicarea acestei Directive. In calitate de initiator, Ministerul Industriei si Resurselor va elabora Hotarare de Guvern in anul 2002 ce urmeaza sa fie implementat in anul 2003. Directiva Consiliului nr. 94/63/EC privind controlul emisiilor de compusi organici

volatili (COV) rezultati din depozitarea benzinei si distributia sa de la terminale la statiile service

Pentru implementarea aceastei directive, Romania solicita o perioada de tranzitie de 3 ani, pana la data de 1 ianuarie 2010. Hotararea de Guvern nr.568/2001 privind stabilirea cerintelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compusi organici volatili rezultati din depozitarea, incarcarea, descarcarea si distributia benzinei la terminale si la statiile de benzina transpune prevederile acestei directive, iar implementarea acestora se va realiza pana in anul 2010. Perioada de tranzitie este justificata de investitiile necesare pentru aplicarea prevederilor acestei directive. Impactul investitional este foarte mare, fiind estimat in medie la 1,3 milioane EURO/instalatie de depozitare si 0,45 milioane EURO/statie benzina. Evaluarea a

13

fost facuta de catre principalul detinator de astfel de instalatii din Romania, SNP PETROM SA. In strategia pe termen scurt si mediu a SNP PETROM este prevazuta realizarea masurilor impuse de aceasta Directiva. Esalonarea aplicarii cerintelor tehnice impuse de aceasta directiva la 3, 6 si 8 ani de la data intrarii in vigoare a HG mentionat (1 ianuarie 2002) este de natura sa permita realizarea programelor investitionale necesare. Ministerul Industriei si Resurselor a realizat un inventar al instalatiilor si echipamentelor care intra sub incidenta acestei directive, pentru unitatile economice aflate in domeniul sau de coordonare. Directiva Consiliului nr. 98/70/EC privind calitatea benzinei si motorinei

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aplicarea acestei directive. La initiativa Ministerului Industriei si Resurselor a fost adoptata HG nr.732/2001 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a benzinei si motorinei care transpune cerintele acestei Directive. HG va fi implementata astfel:

• in perioada 2005-2007, agentii economici vor introduce pe piata si/sau vor utiliza benzina fara plumb numai daca aceasta este in conformitate cu specificatiile de mediu prevazute in anexa nr.1 a directivei;

• in perioada 2005-2007, agentii economici vor introduce pe piata si/sau vor utiliza motorina numai daca aceasta este in conformitate cu specificatiile de mediu prevazute in anexa nr.2 a directivei;

• incepand cu anul 2007, agentii economici vor introduce pe piata si/sau vor utiliza benzina fara plumb numai daca aceasta este in conformitate cu specificatiile de mediu prevazute in anexa nr.3 a directivei;

• incepand cu 2007, agentii economici vor introduce pe piata si/sau vor utiliza motorina numai daca aceasta este in conformitate cu specificatiile de mediu prevazute in anexa nr.4 a directivei.

In urma unui studiu privind evaluarea costurilor de conformare cu prevederile acestei directive au rezultat urmatoarele estimari financiare: • valoare totala pentru benzina – cca. 225 milioane EURO • valoare totala pentru motorina – cca. 40 milioane EURO. Directiva nr. 99/94/EC privind furnizarea catre cumparatorii de autoturisme noi a

informatiilor legate de economia de combustibil si emisiile de CO2 Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aplicarea acestei directive. In Romania nu exista inca un cadru legal care sa-i oblige pe producatorii de autoturisme sa afiseze aceste informatii. Unii producatori de autoturisme ofera anumite informatii legate de consumul de combustibil, in cartea tehnica a masinilor, ca o caracteristica a performantelor acestora. Directiva va fi preluata prin HG in cursul anului 2003. Proiectul de HG va fi elaborat de Ministerul Industriei si Resurselor si avizat de Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei (Registrul Auto Roman) si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului. Implementarea prevederilor acestei directive nu implica crearea de noi institutii sau modificarea structurilor existente. Costurile pentru implementarea cerintelor directivei nu sunt relevante si vor fi suportate in principal de producatori. Termenul planificat pentru implementarea completa a cerintelor directivei este 1 ianuarie 2004.

14

3. MANAGEMENTUL DESEURILOR Date statistice Generarea deseurilor in Romania in perioada 1993 – 2000

- mil. tone - Tipuri de deseuri

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Deseuri industriale (inclusiv steril minier) si agricole

260,82 320,79 353,11 103,23 209,39 75,80 69,00 47

Deseuri urbane 8,58 6,83 6,84 6,69 5,96 5,36 6,18 8,15 Cantitatea de deseuri industriale a scazut semnificativ in anul 2000 fata de anul1993 deoarece activitatea din industrie s-a restrans foarte mult in special in sectorul minier. Astfel, in anul 1997 sterilul rezultat din activitatile miniere reprezenta 78% din deseuri, iar in anul 2000 doar cca. 50% din totalul deseurilor industriale. Activitatile economice in cadrul carora s-au produs cele mai mari cantitati de deseuri in anul 2000 au fost: - extractia si prepararea minereurilor 7 mil. tone - producerea de energie 6 mil. tone - extractia si prepararea carbunilor 4 mil. tone - agricultura si zootehnie 4 mil. tone - industria si prelucrarea lemnului 3 mil. tone - constructii 3 mil. tone - metalurgie peste 2 mil. tone - industria altor produse minerale nemetalice peste 1 mil.tone - industria de masini si echipamente peste 1 mil. tone - industria alimentara peste 1 mil. tone - industria textila peste 1 mil. tone - industria mijlocelor de transport peste 1 mil. tone. Din totalul de deseuri generate in anul 2000 s-au valorificat peste 10 mil. tone (22%) si s-au eliminat prin diferite metode (depozitare, ardere) cca. 37 mil tone (78%). Cea mai mare cantitate de deseuri a fost eliminata prin depozitare, cantitatea de deseuri eliminata prin ardere fiind de numai 1% din totalul deseurilor generate. Principalele tipuri de deseuri depozitate au fost: sterilul minier, cenusa si zgura de termocentrala, deseuri chimice, namoluri de la statiile de epurare a apelor uzate industriale. In anul 2000 au fost inventariate cca. 900 000 tone de deseuri periculoase, dintre care in cantitati semnificative au fost generate deseuri de: fosfogips, soda calcinata si zguri metalurgice. Cantitatea de deseuri periculoase produse a scazut foarte mult in ultimii ani deoarece s-a redus activitatea in domeniul industriei chimice si metalurgiei. O categorie aparte de deseuri periculoase o constituie deseurile clinice care sunt arse in crematoriile spitalelor. Unitatile de salubritate au colectat in anul 2000 cca. 8,15 mil. tone reprezentand:

15

- deseuri urbane 6,61 mil tone (81%); - namol de la epurarea apelor uzate orasenesti 1,38 mil tone (17%); - deseuri din constructii si demolari 0,16 mil tone (2%). Legislatia Romaniei - transpunere si implementare In prezent, legislatia romaneasca se conformeaza doar partial acquis-ului comunitar in domeniul deseurilor si cuprinde urmatoarele acte normative: • Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 78/2000 privind regimul

deseurilor; • Hotarare de Guvern nr. 155/1999 privind introducerea evidentei gestiunii deseurilor si a

Catalogului European al Deseurilor; • Hotarare de Guvern nr. 173/2000 privind reglementarea regimului special privind

gestiunea si controlul bifenililor policlorurati si ale altor compusi similari; • Hotararea de Guvern nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate; • Legea nr.465/2001 privind aprobarea OUG.nr.16/2001 privind gestionarea deseurilor

industriale reciclabile. Directiva Cadru privind Deseurile nr. 75/442/EEC, amendata de Directiva

nr.91/156/EEC

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aplicarea acestei directive. Legea nr.426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deseurilor a preluat in cadrul legislativ intern toate prevederile Directivei cadru nr.75/442 cum ar fi cele referitoare la: - definirea deseurilor, precum si a operatiilor de gestionare, valorificare, reutilizare si eliminare a deseurilor;

- autorizarea activitatilor referitoare la gestionarea deseurilor; - inregistrarea si controlul activitatilor privind gestiunea deseurilor;

- obligatiile generatorilor de deseuri, transportatorilor si operatorilor in domeniul valorificarii si eliminarii deseurilor; - costurile legate de colectarea, transportul, depozitarea, valorificarea si eliminarea deseurilor. Prevederile Deciziei nr.94/3/EC au fost preluate in legislatia nationala prin Hotararea de Guvern nr. 155/1999 pentru introducerea evidentei gestiunii deseurilor si a Catalogului European al Deseurilor. Pe baza acestui act normativ si tinand cont de informatiile furnizate de Inspectoratele de Protectie a Mediului, se intocmeste anual, la nivelul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, banca de date nationala pentru deseuri. In baza Legii nr.426/2001, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului a fost desemnat cea mai inalta autoritate de decizie si control a gestiunii deseurilor si responsabil de elaborarea Planului national de gestionare a deseurilor. Acest plan va contine:

(a) in mod obligatoriu, informatii referitoare la: - tipurile, cantitatile si originea deseurilor care urmeaza sa fie valorificate sau

eliminate; - masuri specifice pentru categorii speciale de deseuri; - zone si instalatii de valorificare sau de eliminare a deseurilor;

(b) dupa caz, informatii cu privire la: - persoanele fizice si juridice autorizate sa desfasoare activitati de gestionare a

deseurilor ; - costurile estimative ale operatiilor de valorificare si eliminare a deseurilor;

16

- masuri pentru incurajarea colectarii, valorificarii si tratarii deseurilor. Planul national de gestionare a deseurilor va fi finalizat pana in semestrul II al anului 2003, va fi supus spre aprobare Guvernului si va deveni operational imediat. Planul national se va revizui la cel mult 5 ani. Planul national de gestionare a deseurilor se elaboreaza pe baza planurilor judetene intocmite de Inspectoratele de Protectie a Mediului, a caror sursa de informatii o constituie planurile realizate de consiliile locale si de producatorii de deseuri. Aceste planuri vor stabili masuri pentru urmatoarele obiective:

- diminuarea sau limitarea generarii de deseuri - reciclarea, regenerarea sau alte forme de utilizare a deseurilor - neutralizarea din punct de vedere ecologic a deseurilor.

Programele pentru gestionarea activitatilor legate de deseuri, prevazute in planuri vor cuprinde:

- analiza situatiei si prognozarea tipurilor, proprietatilor si cantitatilor de deseuri generate si valorificate;

- obiective, etape si termene pentru implementarea programului; - resurse pentru implementarea programului; - metode, tehnologii si instalatii de tratare, valorificare si eliminare a deseurilor,

precum si decizii legate de amenajarea acestor amplasamente. Conform prevederilor Legii nr.426/2001, au atributii si raspunderi in domeniul gestionarii deseurilor urmatoarele ministere si institutii: Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Industriei si Resurselor, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administratiei Publice, Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, consiliile locale si judetene. Autoritatile administratiei publice locale au atributii atat in elaborarea planurilor locale si judetene cat si in implementarea acestora, iar producatorii de deseuri sunt responsabili de implementarea planurilor de gestionare elaborate pentru unitatile lor. In baza Legii nr. 426/2001, in luna ianuarie 2000, s-a constituit, in cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, Directia de gestiune deseuri si substante chimice periculoase pentru realizarea unei bune colaborari intre autoritatile competente responsabile de gestionarea deseurilor. In conformitate cu prevederile HG nr.17/2001 privind infiintarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, s-au constituit birouri de gestiune a deseurilor si substantelor chimice periculoase in cadrul fiecarui Inspectorat de Protectia Mediului. Legea nr. 426/2001 nu include si prevederi privind reglementarea activitatilor de gestionare a deseurilor din industria extractiva si exploatarea carierelor (inclusiv a deseurilor de la exploatarea miniera, preparatii, si alte tratamente ale mineralelor). In conformitate cu prevederile art. 54 (1) lit. f din Ordonanta de Urgenta nr.78/2000, aceste categorii de deseuri urmeaza a fi reglementate prin Hotarari de Guvern specifice. In prezent sunt in curs de elaborare urmatoarele Hotarari de Guvern: 1. Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor, care se elaboreaza cu sprijin tehnic si financiar din partea Ministerului Federal de Protectia Mediului din Germania, in cadrul proiectului de twinning PHARE 1998 – anul 2002 2. Procedura specifica de autorizare a activitatilor de gestionare a deseurilor- anul 2002

17

Directiva nr.91/689/EEC privind deseurile periculoase Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aplicarea acestei directive. Datele statistice prezentate la inceputul acestui sector evidentiaza faptul ca in anul 2000 a fost inventariata o cantitate de deseuri periculoase de cca. 90 0000 tone. Prevederile Directivei nr. 91/689 au fost transpuse in totalitate prin Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor. In acest sens, in legislatia romaneasca au fost introduse aceleasi definitii ca cele din aceasta directiva , caracteristicile periculoase ale deseurilor, constituentii care confera caracteristici periculoase unei anumite categorii de deseuri. Este in pregatire o lista a deseurilor periculoase avand la baza codurile si clasificarea acceptate la nivelul Comunitatii Europene. Deseurile periculoase se identifica si se inregistreaza la fiecare loc de producere, de valorificare sau eliminare. Se interzice amestecul diferitelor categorii de deseuri periculoase cu deseuri nepericuloase, cu exceptia cazurilor in care un asemenea amestec contribuie la imbunatatirea securitatii operatiilor de valorificare si eliminare a deseurilor. Planul national de gestionare a deseurilor va include o sectiune separata referitoare la deseurile periculoase. Responsabili de implementarea planurilor de gestionare a deseurilor periculoase vor fi producatorii de deseuri si, dupa caz, consiliile locale. Directiva nr. 96/59/EC privind eliminarea bifenililor si trifenililor policlorurati (PCB

si PCT) Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea acestei directive deoarece termenul limita – anul 2010 – mentionat in reglementarea nationala, este acelasi cu cel prevazut in directiva. Directiva a fost transpusa in legislatia nationala prin Hotararea de Guvern nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul bifenililor policlorurati si ai altor compusi similari. Prin acest act normativ s-a reglementat faptul ca eliminarea echipamentelor ce contin PCB-uri in concentratii mai mari de 500 ppm si un volum mai mare de 5 dmc se va face pana la sfarsitul anului 2006; echipamentele cu continut cuprins intre 50 si 500 ppm si cu volum mai mare de 5 dmc vor fi utilizate numai pana la sfarsitul anului 2010. De asemenea, s-a stabilit ca in cadrul aparatului administrativ al autoritatii publice centrale pentru protectia mediului sa se constituie pana la data de 31 martie 2002 un Secretariat pentru compusii cu PCB. Regulamentul de organizare si functionare a acestuia va fi aprobat prin Ordin al ministrului apelor si protectie mediului. In conformitate cu prevederile HG nr.173/2000, se vor intreprinde urmatoarele actiuni:

- pana la data de 31 septembrie 2002 , Secretariatul va intocmi pe baza inventarelor judetene elaborate de Inspectoratele de Protectie a Mediului un Inventar National al echipamentelor si materialelor ce contin PCB;

- pana la data de 31 decembrie 2002, agentii economici vor intocmi planuri de eliminare a echipamentelor si materialelor ce contin compusi desemnati;

- pana in anul 2002, se vor stabili amplasamente de receptie pentru depozitarea pe termen lung sau pentru eliminarea PCB;

- dupa aprobarea amplasamentelor, Secretariatul pentru compusi cu PCB impreuna cu autoritatile teritoriale de protectia mediului vor stabili programul de transferare a compusilor cu PCB in locurile de depozitare.

Pana in prezent a fost realizat un inventar al echipamentelor cu PCB a carui rezultat este urmatorul:

- numarul de transformatoare cu PCB 60300 bucati; - numarul de condensatoare cu PCB 734500 bucati ;

18

- cantitatea estimata de PCB in condensatoare 5480 tone - cantitate de PCB in transformatoare inca nu a fost evaluata din cauza

diversitatii acestor echipamente. Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea deseurilor

Romania solicita o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010, timp necesar pentru construirea instalatiilor de incinerare si pentru aplicarea prevederilor directivei referitoare la emisii de poluanti in aer, apa si sol a instalatiilor de incinerare si co-incinerare existente. Transpunerea prevederilor directivei in legislatia romaneasca se va face pana la sfarsitul anului 2001 prin Hotarare de Guvern. S-a considerat ca este oportun sa se preia direct Directiva nr. 2000/76/EC ce reprezinta textul unic privind incinerarea deseurilor si care imbunatateste calitatea juridica si aplicabilitatea prevederilor din celelelte doua directive (Directivele nr. 94/67/EC privind incinerarea deseurilor periculoase si 89/369/EEC privind reducerea poluarii atmosferice cauzata de instalatiile noi de incinerare a deseurilor orasenesti). Astfel, toate instalatiile ce se vor pune in functiune vor respecta intru totul cerintele acestei directive. In prezent exista la Timisoara un incinerator de capacitate mica pentru deseurile spitalicesti si deseurile speciale care functioneaza din noiembrie 2000 cu respectarea conditiilor de protectie a mediului. In Romania nu s-a utilizat incinerarea ca metoda de eliminare a deseurilor menajere datorita umiditatii ridicate a acestora. Atat pentru deseurile menajere, cat si pentru deseurile periculoase, unica modalitate de eliminare finala este depozitarea. Actul normativ romanesc prevede termene pentru incadrarea in limitele de emisie la unii poluanti (NOx, SOx, pulberi, metale grele, dioxine, furani) si contine prevederi privind procedura de autorizare a instalatiilor si proceduri de receptie a deseurilor in instalatii. De asemenea, documentul contine prevederi referitoare la monitorizarea si controlul instalatiilor de incinerare, precum si referitoare la obligativitatea inchiderii tuturor crematoriilor din unitatile medicale, pana la sfarsitul anului 2004. Costurile pentru implementarea Directivelor nr.89/369/EEC si 94/67/EC au fost evaluate in cadrul proiectului PHARE ROM 101 si 102. Costurile estimate pentru implementarea Directivei nr. 94/67/EC au fost evaluate la 3,26 miliarde EURO, respectiv: - 3,1 miliarde EURO pentru construirea, operarea si intretinerea a 3 incineratoare pentru

deseuri periculoase care au o durata de functionare 35 ani fiecare; - 160 milioane EURO pentru construirea a 100 incineratoare pentru deseuri spitalicesti

considerate deseuri periculoase. Nu au fost luate in calcul si costurile pentru eliminarea prin incinerare a unor tipuri de deseuri periculoase care sunt stocate pe teritoriul Romaniei. De asemenea nu au fost estimate costurile necesare dotarii cu echipamente pentru alimentare si retinere de poluanti a unor cuptoare de ciment care co-incinereaza deseuri. Costurile estimate pentru implementarea Directivei 89/369/EEC privind reducerea poluarii atmosferice cauzata de instalatiile noi de incinerare a deseurilor orasenesti au fost evaluate la cca. 990 milioane EURO. Aceasta suma este necesara pentru construirea, operarea si intretinerea a 3 incineratoare de deseuri menajere cu o durata de functionare de 25 ani fiecare. Costurile preconizate pentru implementarea directivei nr. 2000/76/EC sunt de cca. 4,25 miliarde EURO si reprezinta suma costurilor pentru implementarea celorlalte doua directive, respectiv 89/369/EEC si 94/67/EC.

19

In cadrul programului EPIQ s-a efectuat, de asemenea, un calcul al cheltuielilor de capital si de operare precum si defalcarea acestor costuri., Conform acestui calcul, costul total al implementarii este estimat la 3,471 miliarde EURO. In conformitate cu calculele efectuate in cadrul celor doua progame, se apreciaza ca necesarul de finantare pentru implementarea prevederilor acestei directive se situeaza in intervalul 3,5 mild.- 4,25 mild. EURO. Directiva nr.94/62/EC privind ambalajele si deseurile de ambalaje

Pentru acesta directiva, respectiv pentru implementarea art.6 al acesteia, se solicita o perioada de tranzitie de 3 ani, pana in anul 2010. Solicitarea este impusa de atingerea obiectivelor prevazute in proiectul de Hotarare de Guvern referitoare la recuperarea si reciclarea ambalajelor, care urmeaza sa fie adoptata in anul 2002. Actul normativ va cuprinde termene pentru atingerea obiectivelor specifice - recuperarea ambalajelor si reciclarea deseurilor de ambalaje. Actul normativ va crea cadrul legal necesar pentru formarea unui sistem eficient de colectare, sortare, recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje si va stabili introducerea unor instrumente economice pentru incurajarea dezvoltarii acestuia. De asemenea, vor fi mentionate termene pana la care concentratiile de metale grele din ambalaje vor trebui sa se incadreze in concentratiile maxime admise prevazute in directiva UE. In prezent se realizeaza in cadrul unui proiect cu sprijin financiar german un model de baza de date pentru ambalaje si deseuri de ambalaje si se stabileste sistemul de raportare. Deseurile de ambalaje produse in anul 2000 si colectate de la agentii economici reprezinta cca. 156 000 tone, din care se pot mentiona: deseuri de ambalaje metalice - 60240 tone, deseuri de ambalaje de hartie si carton - 47300 tone, deseuri de ambalaje din plastic - 12900 tone. Studiul preliminar efectuat in anul 2001 arata ca: - deseurile de ambalaje de mase plastice provenite din deseurile menajere reprezinta 9,5%,

mai mult de 50% fiind sticle PET, peste 35% ambalaje PP si PE si 9% ambalaje de PS; - deseurile de ambalaje de hartie/carton provenite din deseurile menajere reprezinta cca.10

%; - deseurile de ambalaje de sticla si deseurile de ambalaje de aluminiu provenite din

deseurile menajere reprezinta cca. 6,5%; - deseurile de ambalaje metalice provenite din deseurile menajere reprezinta 2 %. Investigatiile vor continua si pentru deseurile menajere rezultate din institutii si comert, precum si pentru deseurile stradale. In cursul anului 2002 vom dispune de date complete privind cantitatile de ambalaje si deseuri de ambalaje, precum si unitatile implicate in colectarea si reciclarea deseurilor de ambalaje. Pana la sfarsitul anului 2002 se vor putea stabili rate de recuperare si valorificare a ambalajelor si reciclare a deseurilor de ambalaje. Implementarea prevederilor directivei presupune investitii substantiale pentru construirea instalatiilor de procesare a deseurilor de ambalaje, precum si pentru dezvoltarea pietei de materii prime secundare provenite din deseurile reciclate. Costurile pentru implementarea directivei nu au fost estimate, aceasta urmand sa se realizeze prin proiectul PHARE 2000.

20

Directiva nr.99/31/EC privind depozitarea deseurilor

Pentru implementarea acestei directive Romania solicita o perioada de tranzitie de 10 ani, pana in anul 2017. Prevederile directivei vor fi transpuse pana la sfarsitul anului 2001 prin Hotarare de Guvern. Actul normativ national va stabili cadrul legal pentru desfasurarea activitatii de depozitare, monitorizare si inchidere a depozitelor, va avea prevederi referitoare la reducerea cantitatii de deseuri urbane biodegradabile depozitate, bazate pe strategia nationala de gestiune a deseurilor si va reglementa activitatea de autorizare a depozitelor de deseuri. In 8 ani de la intrarea in vigoare a Hotararii de Guvern, toate depozitele de deseuri trebuie sa respecte prevederile din prezenta directiva. Depozitele de deseuri miniere nu fac obiectul reglementarii actului legislativ care transpune Directiva nr. 99/31/EC. Reglementarea functionarii acestor depozite se va realiza, pana in anul 2003, in baza unei Hotarari de Guvern special elaborata pentru aceste tipuri de deseuri. Romania considera anul 2001 ca an de referinta pentru raportarea cantitatilor de deseuri biodegradabile depozitate, si nu anul 1995, din urmatoarele motive: • in anul 1995 nu se cunostea o compozitie corecta a deseurilor urbane, si deci, nici

cantitatea de materie biodegradabila din acestea; • din anul 1995 pana in prezent s-au produs modificari esentiale ale compozitiei deseurilor

urbane, prin cresterea cantitatilor de ambalaje si deseuri de ambalaje; • prin modificarile impuse in anul 2000 de Institutul National de Statistica la chestionarele

pentru raportarea cantitatilor de deseuri generate, in anul 2001 vom avea date mult mai precise referitoare la deseuri.

In ceea ce priveste reducerea cantitatilor de deseuri urbane biodegradabile, Romania va respecta termenele prevazute in directiva – 5 ani, 10 ani, 15 ani de la intrarea in vigoare a actului normativ national. In prezent sunt in functiune 6 depozite urbane de deseuri construite conform cerintelor UE. Dintre depozitele industriale doar o mica parte este amenajata pentru protectia mediului si sanatatea populatiei, fiind dotate cu elemente de siguranta si control. Pana in prezent, au fost inventariate 951 depozite industriale (83 depozite de deseuri periculoase) si 303 depozite urbane care impreuna ocupa o suprafata totala de 13 222 ha. De asemenea, se vor stabili criterii de acceptare a deseurilor pe fiecare clasa de depozite si lista nationala de deseuri ce pot fi acceptate pe fiecare tip de depozit. Inspectoratele de Protectia Mediului impreuna cu consiliile judetene au stabilit necesitatile in ceea ce priveste construirea depozitelor ecologice pe teritoriul judetului. Datele sintetizate conduc la urmatarele concluzii: - doar cca. 49% din populatie este deservita de agentii de salubritate; - trebuie inchise : 19 depozite cu suprafata > 10 ha, 15 depozite cu suprafete cuprinse intre 5-10 ha, 69 depozite cu suprafete intre 2-5 ha. - celelelte depozite cu suprafete mici nu au fost inventariate in totalitate, deoarece exista multe amplasate in mediul rural. - exista proiecte de inchidere doar pentru 6 depozite. Costurile referitoare la implementarea acestei directive au fost estimate avand in vedere datele prezentate de Programul PHARE ROM 101 si 102 si de Programul EPIQ . 1.Conform evaluarii PHARE costurile de implementare a Directivei nr. 99/31/EC sunt de 5,3 miliarde EURO si sunt necesare pentru:

- construirea, operarea si intretinerea a 103 depozite de deseuri urbane ( 41 depozite cu durata de functionare de 10 ani si 62 depozite cu durata de functionare de 20 de ani) : 2, 6 miliarde EURO;

21

- construirea, operarea si intretinerea a 5 depozite de deseuri periculoase cu durata de functionare de cca. 38 de ani : 2, 7 miliarde EURO. Datele obtinute din teritoriu arata ca pentru realizarea unor depozite > 40 ha sunt necesare sume cuprinse intre 12,5 –74 milioane EURO/depozit, pentru majoritatea dintre acestea fiind estimata valoarea de 20 milioane EURO/depozit. Urmeaza sa se calculeze costurile pentru inlaturarea “poluarii istorice” care trebuie sa acopere cheltuielile pentru inchiderea depozitelor vechi neecologice si pentru post-monitorizare. 2.Conform evaluarii EPIQ, costurile totale pentru implementarea acestei directive sunt de 2,5 miliarde EURO. Se apreciaza, deci, ca necesarul de finantare pentru implementarea prevederilor acestei directive se situeaza in intervalul 2,5 mild-5,3 mild EURO . Directiva nr.75/439/EEC privind uleiurile uzate, amendata de Directiva nr.

87/101/EEC si de Directiva nr.91/692/EEC Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea acestei directive. Directiva a fost transpusa prin Hotararea de Guvern nr.662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate care stabileste un sistem de colectare si reciclare a uleiurilor uzate, precum si obligatiile producatorilor, colectorilor, transportatorilor si regeneratorilor de uleiuri uzate. In acest fel, se va organiza un sistem eficient de gestionare a uleiurilor uzate provenite atat de la industrie cat si de la populatie. Persoanele fizice si juridice care detin uleiuri uzate sunt obligate sa le predea unitatilor care desfasoara activitati de colectare. Actul normativ stabileste conditiile in care se vor efectua colectarea si clasificarea in patru categorii de colectare a tipurilor de uleiuri uzate, in conformitate cu codurile din Catalogul European de Deseuri. In Hotararea de Guvern nr. 662/2001 este stipulata obligativitatea ca valorificarea uleiurilor uzate sa se realizeze prin regenerare. Aceasta reprezinta o prioritate a gestionarii uleiurilor uzate. De asemenea, sunt stabilite interdictii si sanctiuni pentru savarsirea unor fapte care pun in pericol sanatatea populatiei si a mediului, precum si pentru eliminarea necontrolata a uleiurilor uzate in mediu. Producatorii si importatorii de uleiuri si lubrefianti vor informa publicul asupra necesitatii colectarii, valorificarii si eliminarii uleiurilor uzate. La livrarea uleiurilor uzate, persoanele juridice care produc sau detin atfel de produse sunt obligate sa completeze o declaratie. Persoanele juridice care colecteaza uleiuri uzate au obligativitatea de a le analiza inainte de a le preda spre valorificare sau eliminare. Implementarea se va realiza gradual pana in anul 2007 si va avea ca prioritate construirea unor instalatii moderne de regenerare a uleiurilor uzate, care sa asigure masuri de siguranta pentru sanatatea populatiei si a mediului. Cantitatea de lubrefianti si alte uleiuri industriale produse in Romania in anul 2000 a fost de cca. 112000 tone pe an. Cantitatea importata, in acelasi an, a fost de 121 650 tone. In anul 2000, cantitatea de uleiuri uzate in unitatile industriale a fost de 44 022 tone. In prezent nu exista un sistem organizat de colectare a uleiurilor uzate rezultate de la populatie. In anul 1998 s-au colectat si prelucrat doar 2000 tone ulei uzat, fata de 77 000 tone colectate si reciclate in anul 1989. Pana in anul 1993, colectarea uleiurilor uzate s-a realizat prin intermediul a 155 depozite dotate cu instalatii speciale de colectare, depozitare si expediere a uleiurilor uzate catre unica instalatie de procesare a acestora. Capacitatea de regenerare anuala a acesteia era de 60 000 tone, cu posibilitatea extinderii pana la 115 000 tone. Studiul referitor la “Estimarea costurilor implementarii prevederilor Hotararii de Guvern privind gestionarea uleiurilor uzate” a fost realizat de EPIQ – USAID. In studiu s-a apreciat

22

un consum mediu anual de uleiuri minerale de cca. 200 000 tone. Daca din aceasta cantitate de 200 000 tone s-ar recupera numai 64 000 tone / an ( cca. 32%) si aceasta s-ar supune regenerarii s-ar putea obtine o cantitate de 32 000 tone/ an ulei regenerat. Costurile necesare regenerarii intr-o instalatie moderna de regenerare sunt estimate la cca. 11,6 milioane $/ an. Daca se considera ca cele 32000 tone ulei regenerat obtinut s-ar vinde cu numai 400 $/tona, pentru toata cantitatea s-ar obtine 12,8 mil. $/an, ceea ce inseamna ca regenerarea deseurilor este o activitate rentabila economic. Pentru regenerarea uleiurilor este insa necesara construirea unei instalatii competitive. Studiul EPIQ arata ca in absenta unei tehnologii competitive de regenerare a uleiurilor uzate acestea ar putea fi co-incinerate in cele 8 fabrici de ciment existente in Romania. In acest caz costurile anuale pentru co-incinerarea uleiurilor uzate se ridica la cca. 2,8 milioane $/an. Acelasi studiu estimeaza ca pentru colectarea uleiurilor uzate de catre agentii economici este necesar un cost al investitiei de pana la 2,4 milioane $. Directiva nr.91/157/EEC privind bateriile si acumulatorii care contin anumite

substante periculoase si Directiva nr.93/86/EC privind etichetarea bateriilor Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aceste directive. Ambele directive ( 91/157/EEC si 93/86/EC ) vor fi transpuse in legislatia nationala pana la sfarsitul anului 2001 prin Hotarare de Guvern, care va avea ca obiectiv principal crearea unui sistem de colectare separata a bateriilor si acumulatorilor uzati in vederea recuperarii sau a eliminarii. Hotararea de Guvern face referire la toate tipurile de baterii si acumulatori uzati, nu numai la cele care contin substante periculoase, si va intra in vigoare la 3 luni de la publicarea in Monitorul Oficial. In prezent, colectarea si valorificarea acumulatorilor uzati este reglementata de OUG nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile. Romania va interzice producerea si introducerea pe piata a bateriilor si acumulatorilor in conformitate cu prevederile Articolului 3 din Directiva nr.91/157/EEC. Actul normativ romanesc prevede interdictii atat pentru abandonarea si deteriorarea bateriilor si acumulatorilor uzati, cat si pentru deversarea electrolitului in mediu. In conformitate cu Articolul 6 din Directiva, Romania va propune programe pentru reducerea continutului de metale grele din baterii si acumulatori in cadrul Planului national de gestionare a deseurilor. In proiectul de Hotarare de Guvern, bateriile si acumulatorii se clasifica pe tipuri de substante periculoase pe care le contin. De asemenea, s-au introdus prevederi referitoare la obligatii ale persoanelor juridice care colecteaza, transporta, valorifica si elimina baterii si acumulatori uzati, precum si ale persoanelor care detin astfel de deseuri periculoase. Producatorii si comerciantii de acumulatori si baterii sunt obligati sa informeze publicul asupra necesitatii colectarii, valorificarii sau eliminarii acestor produse cand devin deseuri. Pentru a incuraja colectarea acumulatorilor uzati de autovehicule proveniti de la populatie s-a introdus ca instrument economic sistemul-depozit asupra pretului de vanzare cu amanuntul a acumulatorilor noi. Controlul si autorizarea persoanelor juridice implicate in gestionarea bateriilor si acumulatorilor uzati vor fi realizate de catre autoritatile teritoriale de protectia mediului si de Comisia Nationala pentru Reciclarea Materialelor. Marcarea bateriilor si acumulatorilor a fost preluata din Directiva nr.93/86/EC, controlul realizandu-se de catre autoritatea nationala pentru protectia consumatorilor. Anual se comercializeaza o cantitate de cca. 2800 tone baterii importate. In prezent insa nu exista si un sistem de colectare, valorificare/eliminare al bateriilor uzate.

23

Studiul EPIQ precizeaza ca anual consumul mediu de acumulatori cu plumb pentru vehicule este de cca. 1 milion bucati. Costurile necesare conformarii cu prevederile directivei au fost estimate ca se incadreaza in intervalul cuprins intre 3,5 – 4,5 mil.$ - plafon minim si 4,8 – 5,8 mil.$ - plafon maxim, in functie de durata de utilizare a instalatiei si a autovehiculelor. Costurile au fost defalcate astfel: 1. costuri totale de investitii: - cca. 10 milioane $ - investitii pentru instalatia de procesare completa, pentru o prelucrare

anuala de 30 000 tone acumulatori si pentru o durata de functionare a instalatiei de 10 ani; - 1,1 milioane $ - investitii pentru achizitionarea de autovehicule de transport a

acumulatorilor uzati; - 300000 $ - investitii privind amenajarea unor capacitati de depozitare in centrele de

colectare din tara; 2. cheltuieli curente anuale pentru tona de plumb reciclata din baterii uzate care au fost

estimate intre 110 – 150 $ si contin cheltuielile de colectare, transport si finctionarea sistemului.

Directiva nr.86/278/EEC privind protectia mediului si in special a solurilor cand se

utilizeaza namoluri de epurare in agricultura Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aceasta directiva. Directiva va fi transpusa prin Hotarare de Guvern in anul 2004. In actul normativ romanesc vor fi stabilite valorile limita pentru metale grele in namoluri si soluri asa cum sunt prevazute in Anexa 1 a Directivei nr. 86/278/EEC si prevederi referitoare la conditiile de aplicare a namolurilor de epurare pe anumite soluri. In acest actul normativ se va preciza ca se vor utiliza in agricultura numai namolurile reziduale provenite de la statiile de epurare care epureaza apele uzate orasenesti si de la alte statii de epurare care epureaza apele uzate cu o compozitie similara apelor uzate menajere si urbane. Hotararea de Guvern va interzice utilizarea namolurilor atunci cand concentratia unuia sau mai multor metale grele din soluri depaseste valorile limita stabilite. De asemenea, documentul va preciza cantitatile maxime de namoluri care vor fi aplicate pe sol pe unitatea de suprafata si pe an. Una dintre obligativitati este reprezentata de faptul ca namolurile trebuie tratate inainte de a fi utilizate in agricultura. Pentru namoluri si soluri se vor introduce scheme, metode de prelevare si analiza in conformitate cu Anexa II a acestei directive. Se vor introduce interdictii privind utilizarea de namoluri sau livrarea lor in vederea utilizarii lor pe anumite tipuri de soluri, pentru diferite culturi. Pentru producatorii de namoluri uzate cat si pentru utilizatori vor fi obligatorii registrele de evidenta privind informatiile referitoare la namoluri, precum si punerea acestora la dispozitia autoritatilor competente care trebuie sa intocmeasca un raport de sinteza. Costurile estimate pentru implementarea directivei au fost evaluate in proiect PHARE ROM 102. Astfel, se prevede ca pentru construirea a 7 facilitati pentru depozitarea temporara si stocarea namolurilor inainte de utilizare sunt necesare 56 milioane $. Pentru operarea si intretinerea fiecareia dintre acestea este nevoie de 0,3 milioane $/an.

24

Regulamentul nr.259/93 privind controlul transportului deseurilor in, dinspre si inspre Comunitatea Europeana

Pana la sfarsitul anului 2001 va fi adoptata Hotarare de Guvern, care va avea ca principal obiectiv pregatirea cadrului juridic si tehnic, astfel incat in momentul aderarii Romaniei la UE, Regulamentul nr.259/93 sa poata fi direct aplicabil. Aceasta Hotarare de Guvern va stabili autoritatea competenta responsabila de controlul importului, exportului si tranzitului deseurilor si va impune aplicarea in plan intern a procedurii de notificare a transporturilor de deseuri peste frontiera, asa cum prevede Regulamentul nr. 259 / 93. Formularele pentru notificarea si transportul deseurilor vor fi identice cu cele folosite in Uniunea Europeana. Totodata, deseurile transportate peste frontiera vor fi clasificate in deseuri periculoase si nepericuloase, in conformitate cu continutul anexelor VIII si IX ale Conventiei de la Basel care au fost deja preluate in Regulamentul nr. 259/93. Pana la momentul intrarii in vigoare a HG mentionata in primul paragraf, vor fi mentinute o serie de restrictii privind importul deseurilor in Romania asa cum sunt acestea prevazute in Legea protectiei mediului nr.137/95 si in Hotararea de Guvern nr.340/92 privind regimul de import al deseurilor si reziduurilor de orice natura, precum si al altor marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator, cu modificarile si completarile ulterioare. Directiva nr.2000/53/EEC privind vehiculele uzate

Pentru implementarea acestei directive Romania nu solicita o perioada de tranzitie. Directiva va fi transpusa prin Hotarare de Guvern pana la sfarsitul anului 2004. Prin acest act normativ vor fi prevazute masuri care au ca scop prevenirea producerii deseurilor provenite de la vehicule uzate, precum si reutilizarea si reciclarea unor componente. In proiectul de Hotarare de Guvern se prevad pentru anul 2007 urmatoarele procente: 80% pentru reutilizare si reciclare si 85% pentru reutilizare, reciclare si recuperare. Producatori de automobile din Romania vor trebui sa finanteze o parte din sistemul de colectare, reciclare, reutilizare, recuperare. In acest sens este nevoie sa se estimeze costurile si apoi sa se stabileasca partea care va fi suportata de producatori, in conformitate cu prevederile directivei. In prezent in Romania nu exista un sistem de colectare a vehiculelor uzate, si nici un sistem de radiere care sa necesite prezentarea unui certificat de eliminare. De asemenea, inca nu exista o baza de date privind vehiculele scoase din uz. Exista o singura instalatie ce trateaza vehiculele scoase din uz (golite de fluide si dupa indepartarea acumulatorilor) ce are o capacitate de cca. 7500 vehicule scoase din uz/luna. In urma tratarii se obtin resturi metalice feroase si neferoase in proportie de 70% din masa vehiculului, resturi ce se recicleaza. Aceasta instalatie ar avea o capacitate suficienta pentru a trata toate vehiculele scoase din uz la nivelul intregii tari: in prezent se trateaza cca. 350 de astfel de vehicule/luna, majoritatea fiind aduse pentru casare prin Programul promotional Dacia care acorda reduceri la cumpararea de autoturisme noi daca se caseaza cele vechi. Pentru aplicarea directivei au fost estimate urmatoarele costuri:

• 78 - 156 $/vehicul (conform Comisiei Europene) • 142 - 163 $/vehicul (conform UK’s Society of Motor Manufacturers and Traders /

2001). Compania Renault a estimat un cost total de cca. 1,56 miliarde $ pentru cele 19 milioane de vehicule produse de firma, aflate in circulatie.

25

In Romania, parcul national este de 2,1 milioane de autoturisme din care 1,6 milioane sunt automobile Dacia. Costurile pentru tratarea vehiculelor scoase din uz care ar reveni producatorilor sunt de cca. 163,8 milioane $ pentru tot parcul (la un cost de cca. 78 $/vehicul), din care 124 milioane $ pentru parcul Dacia. O problema suplimentara o constituie si existenta, intr-un numar semnificativ, a unor vehicule fabricate in Europa de Est sau in statele fostei URSS de catre producatori care nu mai exista (Wartburg, Trabant). Asociatia Constructorilor de Automobile din Romania (ACAROM) a estimat cheltuielile legate de casarea autovehiculelor la cca. 30 $/vehicul (4,8 milioane de dolari pentru cele cca. 160 000 de autovehicule comercializate in Romania). Costurile investitiilor ce vor trebui realizate de reteaua nationala de service pentru implementarea directivei sunt estimate de ACAROM la 20 000 $ pentru fiecare unitate de intretinere si reparatii (tip Service Auto) adica 32 de milioane $ pentru cele 1600 de unitati din tara. Aceste costuri includ colectarea pieselor si a lichidelor de functionare-intretinere, depozitarea si transportul acestora la unitatile care efectueaza reciclarea, recuperarea si eliminarea deseurilor auto.

Directiva nr.78/176/CEE privind deseurile din industria dioxidului de titan Directiva nr.82/883/CEE privind procedeele pentru supravegherea si

monitorizarea mediului datorita deseurilor din industria de dioxid de titan Directiva nr.92/112/CEE privind procedeele pentru armonizarea programelor

pentru reducerea si eventual eliminarea poluarii cauzate de deseurile din industria dioxidului de titan

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea acestor directive. Aceste directive vor fi transpuse prin Hotarare de Guvern in anul 2004. In prezent, in Romania nu exista industrie de dioxid de titan.

26

4. CALITATEA APEI Reteaua hidrografica a Romaniei are aproape intreaga suprafata cuprinsa in bazinul fluviului Dunarea, cu exceptia unei parti din raurile din Dobrogea, tributare Marii Negre. Resursele de apa ale Romaniei sunt constituite din apele de suprafata (rauri interioare, lacuri naturale si artificiale, fluviul Dunarea) si intr-o masura mai mica, respectiv cca 10%, din apele subterane. miliarde mc Categoria de resurse Resursa teoretica Resursa tehnic utilizabila Rauri interioare 40 25** Dunare 85* 30 Ape subterane 9 6 Total 134 61 *cuprinde o jumatate din stocul mediu multianual scurs pe Dunare in sectiunea Bazias ** cuprinde cca. 5 miliarde resursa asigurata in regim natural Principala resursa de apa a Romaniei este constituita din raurile interioare, in numar de 4864 (inventariate si codificate) cu o lungime de 78 905 km. Raportat la populatia actuala a tarii, resursa specifica utilizabila este de cca. 2700 mc/loc.an, fata de media europeana de 4000 de mc/loc.an, ceea ce situeaza tara noastra pe pozitia 20 in Europa. Datorita dispunerii neuniforme a raurilor interioare in teritoriu si folosirii in mica masura a apelor Dunarii, datorita pozitiei sale periferice, la limita de sud a teritoriului, a fost necesara realizarea unor lucrari de amenajare a bazinelor hidrografice. Astfel s-au realizat peste 1900 lacuri importante, cu un volum total de peste 13 miliarde mc, dotate cu toate uvrajele aferente lucrarilor complexe de amenajare a apelor si 2000 km canale si galerii de derivatie pentru transferul resursei de apa din bazine excedentare in bazine deficitare sau in cadrul aceluiasi bazin hidrografic. Din punct de vedere calitativ, din totalul de 21 934 de km de rauri supravegheate, in anul 1999 s-a inregistrat urmatoarea situatie: - 59% categoria I de calitate, - 26% categoria a II-a de calitate, - cca. 6% categoria a III-a de calitate, - cca. 9% sunt degradate. Situatiile cele mai defavorabile s-au inregistrat in bazinele hidrografice Prut - 35% ape degradate si Ialomita - 30% ape degradate. Comparativ cu anii anteriori s-a inregistrat o ameliorare a calitatii apelor relevata prin cresterea ponderii lungimii tronsoanelor de apa de categoriile I si a II-a, respectiv scaderea lungimii tronsoanelor de apa din categoria a III-a si din categoria ape degradate. Astfel, fata de lungimea totala a raurilor investigate : -categoria I a crescut de la 35% in anul 1989 la 59% in anul1999 -categoria a II-a a crescut de la 25% in anul 1989 la 26% in anul1999 Principalii poluanti sunt metalele grele, fosfor, cloruri, sodiu, produse petroliere, detergenti, substante extractibile. In ceea ce priveste calitatea lacurilor, din 92 de lacuri investigate: - 64 s-au incadrat in categoria I de calitate - 13 in categoria a II-a de calitate - 13 in categoria a III-a de calitate - 2 in categoria ape degradate.

27

Din punct de vedere al calitatii fizico-chimice corespunzatoare apelor lacurilor, s-au evidentiat bazinele hidrografice ale raurilor Tisa, Somes, Mures, Bega-Timis, Nera-Cerna si Jiu. O situatie necorespunzatoare se regaseste in bazinele raului Prut si Litoral. Din punct de vedere al troficitatii, din cele 92 de lacuri, 20 sunt eutrofizate. Legislatie romana- transpunere si implementare Directiva nr. 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane

Romania solicita o perioada de tranzitie de 15 ani, pana in anul 2022. In legislatia romaneasca obligatia colectarii si epurarii apelor uzate urbane este prevazuta in Legea apelor nr. 107/1996 si in Hotararea de Guvern nr. 730/1997 care stabileste conditiile in care pot fi descarcate apele uzate in receptorii naturali. Totodata, in anul 1997, prin Ordinul comun al Ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului, Ministrului sanatatii si al Ministrului lucrarilor publice si amenajarii teritoriului s-au stabilit conditiile in care pot fi descarcate in reteaua de canalizare publica apele uzate provenind de la diversi utilizatori. Odata cu adoptarea Legii nr.171/1997 privind aprobarea Planului National de amenajare a teritoriului - Sectiunea II – Apa, in Romania au fost stabilite zonele si localitatile care constituie prioritati din punct de vedere al dotarii si/sau reabilitarii sistemelor de canalizare si statiilor de epurare a apelor uzate. La stabilirea programului de realizare a lucrarilor de canalizare si epurare se vor avea in vedere si prevederile Legii nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a Teritoriului- Sectiunea a-IV-a – Reteaua de localitati. In prezent exista elaborat un proiect de HG prin care sant preluate in totalitate prevederile Directivei nr.91/271/EEC privind epurarea apelor uzate, acesta fiind in faza de avizare la ministere. Din punct de vedere institutional si administrativ, responsabilitatea realizarii lucrarilor de canalizare si epurare revine autoritatilor locale. Ministerul Apelor si Protectiei Mediului are responsabilitatea armonizarii integrale a legislatiei romanesti cu prevederile directivei, stabilirii zonelor sensibile si urmarirea, prin unitatile teritoriale, a modului de conformare cu prevederile legislatiei in vigoare. Programul de realizare a lucrarilor si masurilor pentru conformarea cu prevederile Directivei nr. 91/271/EEC va fi stabilit de catre Ministerul Apelor si Protectiei Mediului impreuna cu Ministerul Administratiei Publice si autoritatile locale implicate. Perioada mare de tranzitie este solicitata avand in vedere costurile foarte mari legate de realizarea lucrarilor impuse de aceasta directiva si faptul ca echiparea localitatilor Romaniei cu sisteme de canalizare a evoluat foarte lent de-a lungul anilor comparativ cu evolutia alimentarilor cu apa, ceea ce reprezinta o discordanta majora in ansamblul functional al dotarilor edilitare. Avand in vedere faptul ca Romania este una din tarile cele mai mari (ca suprafata si populatie) dintre tarile candidate si tinand cont de situatia economica si sociala, consideram ca perioada de tranzitie trebuie sa reflecte capacitatea reala de conformare a fiecarei tari. Ministerul Apelor si Protectiei Mediului impreuna cu Ministerul Administratiei Publice vor realiza o evaluare a resurselor financiare privind implementarea acestei directive. In cadrul Proiectului de Twinning cu Franta a fost elaborata o propunere de Metodologie de delimitare a zonelor sensibile. Identificarea preliminara a aglomerarilor si a zonelor sensibile a fost efectuata in cursul lunii septembrie 2001. Pe baza unui inventar al apelor afectate de concentratii ridicate de nutrienti, intocmit in anul 2000 de catre Compania Nationala "Apele Romane", se va realiza delimitarea in totalitate a zonelor sensibile si a aglomerarilor, pana la sfirsitul anului 2002.

28

Directiva nr. 98/83/EC privind calitatea apei destinate consumului uman

Romania solicita o perioada de tranzitie de 15 ani, pana in anul 2022. Aceasta perioada de tranzitie este justificata de starea prezenta a statiilor de tratare si mai ales a retelelor de distributie a apei potabile a caror reabilitare necesita investitii foarte mari. In prezent, calitatea apei potabile este reglementata prin STAS 1342/1991 (elaborat in conformitate cu prevederile Organizatiei Mondiale a Sanatatii ) care contine o mare parte a prevederilor directivei (inclusiv aceleasi limite pentru o mare parte din indicatorii de calitate prevazuti in aceasta directiva). A fost elaborat un proiect de lege care transpune prevederile Directivei nr.98/83 EEC si care urmeaza sa fie supus aprobarii Parlamentului. Au fost preluate integral valorile din Anexa I a directivei, partile A, B, C. Pana in prezent nu au fost identificati parametrii pentru care se va solicita perioada de tranzitie. Este necesara asistenta tehnica si financiara pentru analiza capacitatii de monitorizare si evaluarea costurilor aferente pentru implementarea (studiu de fezabilitate pentru uzinele de apa) si impunerea prevederilor prevederilor directivei (dotarea corespunzatoare a laboratoarelor de analize). Din punct de vedere institutional, in conformitate cu prevederile Legii apelor nr.107/1996, responsabilitatea urmaririi calitatii apei potabile revine Ministerului Sanatatii si Familiei prin Inspectoratele Teritoriale de Sanatate Publica. Realizarea, intretinerea si exploatarea lucrarilor de tratare si distributie a apei potabile revine autoritatilor locale. Pana la sfarsitul anului 2001, Ministerul Sanatatii si Familiei impreuna cu Ministerul Administratiei Publice si autoritatile locale vor realiza o evaluare a resurselor financiare privind implementarea acestei directive si un prim proiect de Program de realizare a lucrarilor de investitii. Directiva nr. 76/464/EEC privind poluarea cauzata de anumite substante periculoase

deversate in mediul acvatic al Comunitatii ( si cele 7 Directive ”fiice”) Romania solicita o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015, pentru implementarea prevederilor Directivei nr.76/464/EEC si a celor 7 Directive “fiice”. In conformitate cu prevederile Legii apelor nr.107/1996 a fost elaborat Normativul care stabileste limite maxim admisibile pentru cele mai importante substante poluante din apele uzate inainte de deversarea lor in receptori naturali –NTPA 001 aprobat prin HG nr. 730/1997. Acest normativ corespunde in mare parte prevederilor directivei (nu cuprinde prevederi referitoare la cadmiu si compusii sai, precum si la compusii anorganici ai mercurului). Evacuarea de ape uzate in apele de suprafata si in retelele de canalizare ale oraselor este reglementata de Legea Apelor nr. 107/1996 si de Ordinul Ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr.699/1999 privind procedura si competentele de emitere a avizelor si autorizatiilor de gospodarire a apelor, care impun eliberarea unui aviz si/sau autorizatie de gospodarire a apelor pentru evacuarea de ape uzate, utilizand indicatorii de calitate si limitele de poluare acceptate stabilite prin Hotararea de Guvern nr.730/1997, care va fi reactualizata pana la sfarsitul anului 2001. Totusi, varianta revizuita a acestei HG nu contine limite de emisie pentru toate cele 32 de substante periculoase, datorita, in special tehnologiilor utilizate in industrie, ale caror produse finite au un continut in substante periculoase care nu concorda cu cantitatile evacuate (g/kg sau g/tona de produs finit), specificate in directive. Aceste tehnologii urmeaza a fi imbunatatite de catre industrie pe baza criteriului BAT (cea mai buna tehnica disponibila ) si pe baza Legii apelor ce urmeaza a fi amendata in cursul anului 2002. Legea modificata va prelua dispozitiile ce deriva din Directiva Cadru a Apei nr.2000/60/EEC

29

privind obligatiile referitoare la calitatea apelor de suprafata si a apelor destinate consumului uman si pentru protejarea sanatatii populatiei. De asemenea, in cadrul Conventiei pentru Protectia Fluviului Dunarea (ratificata prin Legea nr. 14/1995), Romania si-a asumat o serie de obligatii referitoare la calitatea apelor de suprafata din bazinul Dunarii si la programul de monitorizare a substantelor periculoase. In acest sens, prin Ordinul Ministrului apelor si protectiei mediului nr. 377/2001 privind aprobarea obiectivelor de referinta pentru calitatea apelor de suprafata, Romania a inceput alinierea, cu caracter experimental, la valorile de referinta pentru calitatea apelor de suprafata din bazinul Dunarii. Acest ordin contine limitele admisibile pentru substantele periculoase in apele de suprafata, desi nu exista limite de emisie ale tuturor acelorasi substante pe unitatea de produs prevazute in avizele de gospodarire a apelor. Hotararea de Guvern nr. 472/2000 privind unele masuri de protectie a calitatii apelor stabileste platile pentru descarcarea de ape uzate, taxele si penalitatile pentru depasirea valorilor limita stabilite. Aceste penalitati se actualizeaza periodic si lista de indicatori contine o mare parte din cele 32 de substante periculoase (cca. 67%). De asemenea, Comisia Internationala pentru Protectia Fluviului Dunarea (ICPDR) a adoptat, in octombrie 2000, cerintele minime pentru evacuarile din sectoarele industriale, valorile tinta si valorile limita de prag pentru calitatea apelor in bazinul Dunarii. Un studiu de estimare a costurilor de conformare pentru sectorul industrial va fi finalizat la jumatatea anului 2002. Perioada de tranzitie solicitata este determinata si de masurile necesare pentru schimbarea programului de monitorizare, atat pentru extinderea surselor de poluare industriale cat si a numarului de indicatori (32) si a mediilor de investigare ( apa, sediment, sol, pesti, moluste, plante acvatice). Limitele stabilite deja pentru unele substante periculoase impun acordarea de timp suficient sectorului industrial pentru aplicarea noilor limite de emisie ce vor aparea in anul 2001, in baza studiului de evaluare a costurilor. In anul 2001 a fost realizat un inventar preliminar al surselor industriale de poluare. Principalele activitati pentru implementarea acestei directive vor fi : • completarea inventarului surselor industriale de poluare -sfarsitul anului 2001 • adoptarea Hotararii de Guvern privind limitele de emisie ale apelor uzate in ape de

suprafata si in retelele de canalizare ale oraselor - sfarsitul anului 2001 • amendarea Legii apelor nr.107/1996 pentru reglementarea descarcarilor de ape uzate in

ape de suprafata- anul 2002 • elaborarea unui studiu final de estimare a costurilor de conformare din diferitele sectoare

ale industriei - sfarsitul semestrului I al anului 2002 • stabilirea, impreuna cu sectorul industrial, a unor programe de reducere a poluarii la

sursele de poluare industriala care nu intrunesc conditiile acestei directive - sfarsitul anului 2002

• adoptarea unei Hotarari de Guvern, in conformitate cu calendarul legislativ al Guvernului, care va asigura elementele monitoringului calitatii apelor de suprafata pentru substantele periculoase. Estimarea financiara realizata de catre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului pentru monitoringul initial este de 33 milioane EURO si pentru monitoringul anual care va urma este de 3,5 milioane de EURO- sfarsitul anului 2003

• implementarea schimbarilor relevante in avizele de gospodarire a apelor pentru descarcarile in apele de suprafata a substantelor periculoase, conformarea cu noile limite, stabilirea locala/zonala a unor limite mai restrictive pentru zonele puternic industrializate, construirea si reconstruirea statiilor de epurare pentru conformarea cu aceste limite- sfarsitul anului 2006.

30

• adoptarea de noi responsabilitati pentru colectarea datelor de la sursele de poluare cu substante periculoase din industrie, prin reactualizarea Hotararii Guvernului nr. 172/1997 pentru infiintarea Registrului National de Substante Potential Toxice si aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a institutiei aferente (Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului), existent din anul 1997- sfarsitul anului 2002.

In Romania, prin strategia de implementare a instrumentului ISPA au fost identificate proiecte referitoare la statii de epurare necesar a fi construite sau extinse in diferite orase si localitati. De asemenea, programul SAPARD contine prevederi referitoare la constructia/ modernizarea retelelor de canalizare/alimentare cu apa si a statiilor de epurare in localitatile rurale. Aceste doua programe comunitare pot furniza o parte din elementele necesare privind evaluarea costurilor de implementare a directivei, care conduc la o prima cifra de 9,6 miliarde EURO pentru conformarea sectorului industrial. Reteaua nationala de monitorizare a calitatii apelor de suprafata va fi extinsa in scopul monitorizarii tuturor substantelor periculoase, a diversificarii matricelor de monitorizare- sediment, materii in suspensie, biota- in concordanta cu prevederile aplicate deja in Romania dar numai pentru fluviul Dunarea si provenind de la ICPDR. Extinderea acestor activitati depinde de disponibilitatea financiara a Romaniei, dar nu necesita reforme institutionale deosebite, ci numai redirectionarea si redimensionarea unor institutii deja existente, atat la nivel central cat si zonal. Aceasta se va realiza printr-o Hotarare de Guvern privind reorganizarea retelei nationale de monitorizare a apelor de suprafata si de coordonare de catre un Centru National de Monitoring al apelor de suprafata, care ar trebui sa fie in subordinea Autoritatii Centrale pentru Ape. Aceasta activitate de monitoring, alaturi de activitatile de expertiza, autorizare, implementare necesita cca. 2 miliarde de EURO, care conduc la un total de 11,6 miliarde EURO, suma necesara pentru implementarea si controlul aplicarii noii legislatii. Directiva nr. 91/676/EEC privind protectia apelor impotriva poluarii cauzate de

nitratii din surse agricole Pentru implementarea directivei se solicita o perioada de tranzitie de 7 ani, pana in anul 2014. Prevederile acestei directive sunt preluate integral prin Planul national de protectie a apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole, aprobat prin Hotararea de Guvern nr.964/2000. In baza prevederilor HG nr.964/2000 a fost emis Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 740/08.08.2001 pentru aprobarea componentei nominale a Comisiei pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole formata din reprezentanti ai MAPM, MAAP si MSF si Ordinul comun al MAPM si MAAP nr.452/2001 si 105951/2001 pentru aprobarea regulamentului de organizare si functionare a Comisiei si a grupului de sprijin pentru aplicarea acestui plan. Planul de actiune pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole transpune in detaliu reglementarile Directivei nr. 91/676/EEC si adopta un calendar precis privind implementarea masurilor pentru reducerea si eliminarea poluarii apelor cu nitrati din surse agricole. Una din problemele care apar in implementarea Directivei nr.91/676/EEC in Romania consta atat in dificultatea identificarii contaminarii apelor cu nitrati proveniti din agricultura, cat si in delimitarea zonelor vulnerabile. O alta problema este legata de finantarea costurilor de implementare a programelor de actiune si a investitiilor substantiale care sunt necesare, in special in construirea rezervoarelor de stocare a ingrasamintelor de origine animala, de capacitati si calitate corespunzatore, precum

31

si a depozitelor si platformelor de nutreturi care sa corespunda normelor de protectie a mediului. O problema speciala se refera la modernizarea dotarii retelelor de laboratoare si statiilor de monitorizare a calitatii apelor de suprafata si la infiintarea retelei de monitorizare a straturilor acvifere, cheltuielile de investitii in ambele cazuri fiind substantiale. Pentru implementarea acestei directive se vor desfasura urmatoarele activitati: • intocmirea cadastrului apelor afectate de poluarea cu nitrati si a apelor care sunt

susceptibile sa fie expuse unei astfel de poluari - sfarsitul anului 2002 • intocmirea listei si desemnarea tuturor zonelor vulnerabile - sfarsitul anului 2003 • intocmirea rapoartelor cu rezultatele actiunilor de supraveghere a apelor de suprafata si a

acviferelor precum si a starii de eutrofizare a apelor dulci si a apelor costiere - inceputul anului 2003

• elaborarea Codului bunelor practici agricole si a programului de instruire si informare a fermierilor in scopul promovarii acestui cod - sfarsitul anului 2002

• stabilirea programelor de actiune referitoare la ansamblul zonelor vulnerabile de pe teritoriul Romaniei, pentru anumite zone vulnerabile sau pentru portiuni de zone vulnerabile, dupa caz si a setului de masuri pentru implementarea acestor programe - sfarsitul anului 2005

• elaborarea, prin Ordin al Ministrului MAPM, a procedurilor si instructiunilor pentru sistemele de supraveghere si control - sfarsitul anului 2003

• finalizarea implementarii primelor programe de actiune referitoare la zonele vulnerabile - sfarsitul anului 2009

• intocmirea raportului Comisiei pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole privind implementarea primei etape a Planului de actiune - inceputul anului 2010.

Directiva nr.75/440/EEC privind calitatea ceruta apelor de suprafata destinate

prelevarii de apa potabila Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei directive. In prezent, calitatea apelor de suprafata este stabilita pe baza STAS 4706/1988. In cadrul acestui standard, apele a caror calitate se incadreaza in categoria I pot fi folosite pentru alimentare cu apa potabila. Pentru preluarea in totalitate a prevederilor directivei este in curs de avizare un proiect de Hotarare de Guvern care va fi aprobata pana la sfarsitul anului 2001, prin care se va stabili o clasificare in 3 categorii a apelor destinate alimentarilor cu apa. Din punct de vedere institutional, aplicarea prevederilor acestei directive revine Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, prin Compania Nationala "Apele Romane", si a autoritatilor locale care sunt detinatorii instalatiilor de tratare a apei si care au obligatia de a controla calitatea apei folosite pentru prepararea apei potabile. Directiva nr.76/160/EEC privind calitatea apei de imbaiere

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei directive. Reponsabilitatea preluarii in legislatia romanesca a acestei directive revine Ministerului Sanatatii si Familiei. Astfel, pana la sfarsitul anului 2001 se va elabora Hotarar de Guvern privind calitatea apei de imbaiere care va asigura transpunerea prevederilor acestei directive.

32

Decizia Consiliului nr.77/795 stabilind o procedura comuna pentru schimbul de informatii asupra calitatii apelor dulci de suprafata

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei decizii. Sistemul romanesc actual privind schimbul de informatii este compatibil in proportie de cca. 80% cu cerintele directivei. Este in curs de desfasurare o analiza a procedurilor de schimb de informatii din domeniul gospodaririi apelor avand in vedere prevederile tuturor directivelor din domeniul protectiei calitatii apelor, inclusiv Directiva Cadru privind Apa nr.2000/60/EEC. Totodata Romania furnizeaza informatii privind calitatea apelor atit in cadrul procedurilor stabilite in cadrul Conventiei pentru protectia fluviului Dunarea cit si pentru Agentia Europeana de Mediu. Responsabilitatea implementarii acestei decizii revine Ministerului Apelor si Protectiei Mediului ( prin Compania Nationala "Apele Romane"). Directiva nr.78/659/EEC asupra calitatii apelor dulci ce necesita protectie sau

imbunatatire pentru a sustine viata pestilor Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei directive. STAS 4706/1988 cuprinde indicatori de calitate pentru apele salmonicole si ciprinicole (respectiv pentru calitatea I si a II-a). Pana la sfarsitul anului 2001 va fi elaborata Hotarare de Guvern privind calitatea apelor necesara pentru protectia faunei piscicole . Pana la sfarsitul anului 2001, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului si Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, pe baza studiilor efectuate de institutele de cercetare specifice, vor realiza delimitarea apelor salmonicole si ciprinicole Directiva nr.79/869/EEC privind metodele de masurare si frecventele de prelevare si

analiza a apelor de suprafata destinate prelevarii apei potabile Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei directive. In prezent se desfasora procesul de preluare a standardelor ISO ca standarde romanesti, iar 60% din metodele de masurare au fost preluate in practica romaneasca. Deoarece supravegherea calitatii apelor este o activitate de interes national, s-a demarat un program de dotare al laboratoarelor Companiei Nationale “Apele Romane”, in prima faza cu echipamente de baza, urmand ca acest program sa se extinda si in functie de resursele financiare. Programul va fi finalizat pana in anul 2007. Au fost estimate ca necesar de fonduri cca. 100 mil. USD pentru dotarea laboratoarelor cu aparatura de baza, autolaboratoare si truse portabile. Trebuie mentionat ca necesarul de echipamente pentru reteaua de laboratoare CNAR a fost completat atat prin forte proprii cat si prin programe internationale (PHARE, PNUD, USAID, etc). In conformitate cu legislatia nationala, pentru recunoasterea oficiala a competentei laboratoarelor, acestea au nevoie de acreditare la nivel national. Acest proces va fi finalizat in 2007. Directiva nr.79/923/EEC asupra calitatii necesare apelor pentru moluste

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei directive. Reglementarea nationala care stabileste limitele calitatii apelor teritoriale romanesti din Marea Neagra este STAS 4706/1988. Pana la sfarsitul anului 2001 va fi elaborat un proiect de HG prin care vor fi armonizate prevederile acestei directive. In acelasi timp, in anul 2001 se va

33

finaliza proiectul de Lege pentru gospodarirea integrata a zonelor de coasta. In cazul zonelor marine speciale pentru moluste care necesita protectie, MAPM va elabora reglementari privind criteriile de identificare a acestor zone, norme privind calitatea apelor pentru cresterea si exploatarea molustelor, norme de calitate pentru molustele exploatabile, si va coordona procesul de monitorizare a calitatii apelor pretabile cresterii si exploatarii molustelor. Din evaluarile facute de catre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina, costurile implementarii acestei directive se ridica la cca. 50.000 $ USD. Directiva nr.80/68/EEC privind protectia apelor subterane impotriva poluarii

cauzate de anumite substante periculoase Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei directive. In conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996 a fost creat cadrul legal pentru protectia apelor subterane impotriva poluarii. Spre deosebire de prevederile directivei, legislatia romana are un caracter mult mai restrictiv, deoarece este interzisa evacuarea apelor uzate in apele de suprafata. Apele uzate industriale, ca si apele de mina sau de zacamant, pentru care nu exista tehnologii sau procedee eficiente de epurare, pot fi injectate numai in straturi de foarte mare adancime, pe baza unor studii speciale, a avizului acordat de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si a avizului de gospodarire a apelor, elaborat in baza Ordinului Ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 699/1999. De asemenea prevederile acestui Ordin se refera si la obligatia fiecarui utilizator economic care depoziteaza substante periculoase de a avea instalatii de supraveghere, in acest sens fiind necesara infiintarea unui serviciu special la directiile de bazin. Prin Ordinul Ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr.277/1997 referitor la Normativul care se refera la documentatiile tehnice necesare pentru obtinerea avizelor si acordurilor de gospodarire a apelor se stabileste si documentatia tehnica pentru injectarea apelor in straturi de foarte mare adancime, iar prin Ordinul Ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr.280/1997 s-a stabilit procedura de notificare, in care se prevede ca si injectarea apelor de la sondele de titei trebuie sa fie notificata inainte de inceperea acestei activitati. Prin HG nr. 101/1997 au fost aprobate Normele speciale referitoare la tipul si dimensiunea zonei sanitare de protectie si au fost furnizate indicatii tehnice pentru dimensiunea zonei sanitare de protectie din jurul captarilor de ape subterane pentru consum uman si, de asemenea, masuri pentru supravegherea apelor subterane. Legislatia romana este foarte severa in ceea ce priveste evacuarile directe, dar este necesar ca pentru implementarea acestei directive sa se faca o actualizare a inventarului forajelor existente si al proprietarilor. Avand in vedere ca multe dintre acestea nu mai sunt folosite, exista riscul unei poluari directe. Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, impreuna cu Compania Nationala "Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarire a Apelor -S.A. si Compania Nationala "Apele Romane"-S.A. vor realiza o situatie asupra posibilelor surse de poluare a apelor subterane. In continuare, programul de supraveghere a apelor subterane va trebui revizuit dupa ce Comisia va elabora recomandarile pentru supravegherea apelor subterane in cadrul Directivei cadru privind politica in domeniul apei. In acest sens, este in curs de realizare, de catre Compania Nationala "Apele Romane" un inventar al descarcarilor neautorizate si accidentale a unor astfel de substante. Acest inventar va fi finalizat la sfirsitul anului 2001 si va constitui baza elaborarii unui Plan de masuri vizand eliminarea sau reducerea riscului de poluare a apelor subterane.

34

Directiva Cadru privind Apa nr. 2000/60/EEC Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei directive. Transpunerea prevederilor directivei in legislatia romaneasca se va realiza prin Legea pentru amendarea Legii apelor nr.107/1996, in anul 2002. In prezent a fost stabilit un program de lucru pentru armonizarea acestei directive, tinand cont de faptul ca la nivelul Uniunii Europene este necesara o clarificare a celor mai importante aspecte privind aceasta directiva (definirea apelor puternic modificate antropic, aspectele economice, tendinta de poluare a apelor subterane, etc). Este in curs de modificare sistemul de monitoring in vederea introducerii monitoringului biologic si al sedimentelor.

35

5. PROTECTIA NATURII Romania accepta in totalitate acquis-ul comunitar din acest sector si va asigura deplina conformare cu prevederile si implementarea acestuia. Pentru acest sector, Romania nu solicita perioade de tranzitie. Legislatia Romaniei - transpunere si implementare Spatiul biogeografic al Romaniei cuprinde, intr-o proportie relativ egala, cele trei unitati geografice – de campie, de deal si de munte, cu o diversitate mare de conditii pedoclimatice si hidrologice ce diferentiaza un numar de cca. 52 ecoregiuni cu o varietate de ecosisteme terestre, acvatice specifice zonelor de coasta si de litoral al Marii Negre, zonelor de stepa, silvostepa, deal, munte, lacurilor, cursurilor de apa si luncilor acestora, zonelor secetoase sau a celor umede, inclusiv celor specifice Deltei Dunarii. La sfarsitul anului 2000 a fost realizata transpunerea integrala a legislatiei europene in acest domeniu, urmand ca pana in anul 2005 sa se definitiveze cadrul institutional necesar implementarii prevederilor legale. Directiva nr. 92/43/EEC privind conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei

salbatice Directiva nr. 79/409/EEC privind conservarea pasarilor salbatice

Cadrul legislativ national in acest domeniu cuprinde toate conventiile si acordurile internationale ratificate de Romania: • Decretul nr.187/1990 privind acceptarea Conventiei privind protectia patrimoniului

mondial cultural si natural • Legea nr. 5/1991 de ratificare a Conventiei privind zonele umede de importanta

internationala, in special ca habitat al pasarilor de apa • Legea nr.13/1993 de aderarea a Conventiei privind conservarea vietii salbatice si a

habitatelor naturale din Europa • Legea nr.58/1994 de ratificare a Conventiei privind diversitatea biologica • Legea nr.13/1998 de ratificare a Conventiei privind conservarea speciilor migratoare de

animale salbatice, • Legea nr.89/2000 de ratificare a Acordului privind conservarea pasarilor de apa

migratoare african-eurasiatice, • Legea nr.90/2000 de ratificare a Acordului privind conservarea liliecilor in Europa, • Legea nr.91/2000 de ratificare a Acordului privind conservarea cetaceelor din Marea

Neagra, Marea Mediterana si din zona contigua a Atlanticului. Pe de alta parte, o mare parte din prevederile comunitare se regasesc in legislatia interna, cele mai importante in acest sens fiind Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, republicata in 2000, Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”, Codul Silvic (Legea nr. 26/1996), Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului (Legea nr. 103/1996), Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului national - sectiunea a 3-a – Zone protejate. Transpunerea in intregime a legislatiei comunitare a fost realizata prin Legea nr.462/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale si a speciilor de flora si fauna salbatica, prin care se stabileste cadrul legislativ necesar dezvoltarii retelei Natura 2000 in Romania. Conform art.14 alineatele (1) si (2) din OUG nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, ariile naturale protejate(

36

inclusiv ariile speciale de conservare si ariile de protectie speciala avifaunistica) sunt evidentiate in mod obligatoriu in planurile nationale, zonale si locale de amenajare a teritoriului si de urbanism, in perimetrul si in vecinatatea acestora fiind interzisa orice lucrare sau activitate susceptibila sa genereze un impact negativ asupra acestora. Managementul ariilor protejate de conservare si a ariilor de protectie speciala avifaunistica se va face pe baza unor planuri adecvate specifice. Orice plan sau proiect susceptibil de a-l afecta intr-un mod semnificativ va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, tinand cont de obiectivele de conservare a ariei. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte care afecteaza aria, iar orice activitate in aceste zone se va efectua cu consultarea publicului. Planurile de management se elaboreaza de administratiile stabilite si se aproba de Autoritatea Publica Centrala pentru Protectia Mediului, cu avizul Academiei Romane. Administrarea acestor arii se poate face prin structuri de administrare special constituite, regii autonome, companii si societati nationale si comerciale, autoritati ale administratiei publice locale, servicii descentralizate ale administratiei publice centrale, institutii stiintifice, de cercetare si de invatamant din sectorul public sau privat, muzee, organizatii neguvernamentale, precum si persoane fizice, cu calitatea de custozi. Bunurile cu valoare de patrimoniu natural existente in situ, detinute in regim de proprietate privata, sunt ocrotite si se conserva de proprietarii lor, cu respectarea drepturilor si obligatiilor legale. Daca proprietarul nu consimte sau consimtind, nu respecta masurile speciale de ocrotire si conservare stabilite de autoritatea de mediu, sau nu are capacitatea de a realiza aceste masuri, Autoritatea Publica Centrala pentru Protectia Mediului, prin imputernicitii sai, va solicita, in conditiile legii, masura indisponibilizarii provizorii, sau dupa caz, definitive, in vederea instituirii unei administrari speciale. Pentru completarea resurselor financiare necesare unei bune administrari, administratiile acestora pot institui un sistem de tarife, ce se aproba de Autoritatea Publica Centrala pentru Protectia Mediului sau, dupa caz, de autoritatile administratiei publice locale. Tarifele se platesc de persoanele fizice si juridice care beneficiaza de bunurile, serviciile si activitatile specifice desfasurate in ariile naturale protejate. De asemenea, conform Legii nr.137/1995 privind protectia mediului, republicata, detinatorii cu orice titlu, care aplica masurile de conservare sunt scutiti de impozit, iar detinatorii particulari sunt compensati in raport ca valoarea lucrarilorde refacere intreprinse. In ceea ce priveste amendarea anexelor Directivei nr. 92/43/CEE, propunerile privind tipurile de habitate naturale ( 10 propuneri) ce ar trebui incluse in Anexa nr.I si speciile de plante ce ar trebui incluse in Anexele II si IV au fost transmise la inceputul lunii februarie 2001, iar datele stiintifice privind propunerile pentru Anexele II si III ale Directivei nr.79/409/CEE au fost transmise in luna iulie a.c.Tipurile de habitate propuse sunt urmatoarele:

• Mlastini si stepe saraturate ponto- salmastrice • Comunitati central eurasiatice cryosoide • Tufarisuri cu frunze cazatoare subcontinentale si continentale • Paduri peri- alpine de molid • Paduri de tip scotian di sud-estul Europei • Izvoare termale cu lotus • Lacuri acoperite cu nufar rosu • Paduri de fag dobrogene • Paduri de stejar si carpen sud- est europene • Paduri de fag dacice

37

Programul de implementare a prevederilor Directivei nr. 92/43/CEE: 1. Stabilirea autoritatilor competente- realizat 2. Inventarierea situurilor-anul 2004 3. Desemnarea ariilor speciale de conservare si stabilirea planurilor de management pentru aceste situri (art.4)- anul 2005 4. Stabilirea masurilor necesare pentru conservarea acestor situri, inclusiv cofinantarea (art.6 si 8)- anul 2005 5. Stabilirea sistemului pentru protectia stricta a speciilor din Anexa IV (art.12 si 13)- anul 2005 6. Stabilirea sistemului de monitorizare a starii de conservare a habitatelor si speciilor (art.11) 7. Evaluarea starii speciilor din Anexa V si masurile de captura si ucidere a unor specii de animale (art.15)- anul 2003 8. Interzicerea utilizarii metodelor si mijloacelor de captura si ucidere a unor specii de animale (art.15)-interzise 9. Stabilirea sistemului de monitorizare a capturarilor/uciderilor accidentale a speciilor din Anexa VI (art.12)- realizat, dar va fi imbunatatit pana in anul 2005 10. Stabilirea mecanismului de consultare a publicului cu privire la proiectele ce pot afecta ariile speciale de conservare sau reintroducerea unor specii (art. 6 si 22)-realizat 11. Stabilirea mecanismului de promovare a educarii si informarii publicului (art.22) - realizat 12.Implementare deplina – anul 2005 Ecosistemele naturale si seminaturale din Romania reprezinta cca. 47% din suprafata tarii. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops au fost identificate si caracterizate un numar de 783 tipuri de habitate (13 habitate de coasta, 89 de zone umede, 196 de pajisti, 206 de padure, 54 de mlastina, 90 de stancarii/nisipuri si 135 agricole) in 261 de zone analizate de pe intreg teritoriul tarii. Au fost identificate, de asemenea, 44 de zone de importanta avifaunistica, cu o suprafata totala de 6 557 km2, reprezentand 3% din suprafata tarii. Pe teritoriul Romaniei au fost identificate 3700 specii de plante, din care pana in prezent 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile si 1253 rare. Speciile caracteristice pasunilor reprezinta cca. 37% din totalul celor existente in Romania. In ceea ce priveste animalele, au fost identificate un numar de 33 792 specii de animale, din care 33 085 nevertebrate si 707 vertebrate. In ceea ce priveste vertebratele, 55 specii sunt periclitate (11 specii de pesti, 3 specii de amfibieni, 4 specii de reptile, 18 specii de pasari si 19 specii de mamifere), 69 specii sunt vulnerabile (16 specii de pesti, 9 specii de amfibieni, 1 specie de reptile, 17 specii de pasari si 26 specii de mamifere) si 24 specii sunt rare (11 specii de pesti si 13 specii de mamifere). Suprafata totala a celor 827 de arii naturale protejate din Romania, stabilite prin Legea nr. 5/2000, este de 1 234 710 ha, adica 5,18% din suprafata tarii. Din reteaua nationala de arii naturale protejate, Delta Dunarii se distinge, atat ca suprafata (580.000 ha), cat si ca nivel al diversitatii biologice, avand triplu statut international: Rezervatie a Biosferei, Sit Ramsar (zona umeda de importanta internationala), Sit al Patrimoniului Mondial Natural si Cultural. In anul 2000, datorita starii favorabile de conservare in care se afla sistemele ecologice si speciile din Delta Dunarii, Consiliul Europei a acordat Diploma Europeana acestei rezervatii. In contextul largirii UE, Comisia Europeana a initiat la inceputul anului 2000 derularea unor serii de negocieri cu toate tarile candidate in vederea amendarii anexelor directivelor nr.79/409/CEE si 92/43/CEE, pe baza propunerilor facute de fiecare tara. O parte din

38

propunerile facute de Romania au fost deja acceptate, iar o parte urmeaza a fi discutate. Propunerile acceptate la negocierile avute pana in prezent, sunt urmatoarele: pentru Anexa II (specii de animale a caror conservare necesita desemnarea de zone

speciale de conservare) din Directiva nr.92/43/CEE: o Cricetus cricetus o Alces alces o 1*Bison bonasus o Triturus montandoni o Triturus vulgaris ampelensis o *Austropotamobius torrentium o Colias myrmidone o Lycaena helle o *Leptidea morsei o *Nymphalis vaualbum o Pseudophilotes bavius o Isophya harzi

pentru Anexa IV (specii de animale strict protejate) din Directiva nr.92/43/CEE o Alces alces o *Bison bonasus o Triturus montandoni o Triturus vulgaris ampelensis o Colias myrmidone o Lycaena helle o *Leptidea morsei o *Nymphalis vaualbum o Pseudophilotes bavius o Isophya harzi

pentru Anexa I (specii de pasari protejate) din Directiva nr.79/409/CEE:

o Falco cherrug o Falco vespertinus o Oenanthe isabellina o Oenanthe pleschanka (ssp. pleschanka)

pentru Anexa II/2 (specii de pasari acceptate la vanat) din Directiva nr.79/409/CEE:

o Anser brachyrhynchus o Anser albifrons o Branta bernicla o Netta rufina o Aythya marila o Somateria mollissima o Clangula hyemalis o Melanitta nigra o Melanitta fusca o Bucephala clangula o Mergus serrator o Mergus merganser o Bonasa bonasia

1 *specii prioritare

39

o Tetrao urogallus o Coturnix coturnix o Gallinula chloropus o Philomachus pugnax o Limosa limosa o Columba oenas o Streptopelia decaocto o Streptopelia turtur o Turdus pilaris o Turdus philomelos o Turdus iliacus o Turdus viscivorus o Sturnus vulgaris o Garrulus glandarius o Pica pica o Corvus monedula o Corvus frugilegus o Corvus corone

• pentru Anexa III/2 ( specii de pasari ce pot fi comercializate) din Directiva nr.79/409/CEE:

o Netta rufina o Clangula hyemalis o Melanita fusca o Bucephala clangula o Pica pica o Corvus corone cornix o Anser fabalis o Anas querquedula o Anas strepera o Coturnix coturnix o Streptopelia turtur o Fringila coelebs

De asemenea, a fost elaborata Strategia de armonizare a legislatiei nationale cu cea comunitara in domeniul conservarii naturii. Regulamentul Consiliului nr. 338/97/CEE privind protectia speciilor salbatice de

flora si fauna prin reglementarea comertului cu acestea si amendamentele ulterioare Directiva Consiliului nr. 83/129/CEE privind importul in statele membre a pieilor de

pui de foca si a produselor derivate din acestea Regulamentul Consiliului nr. 348/81 privind regulile comune pentru importul

produselor din balene sau din alte cetacee, Regulamentul Consiliului nr. 3254/91 privind interzicerea utilizarii capcanelor de

picior O mare varietate de specii salbatice de flora si fauna de pe teritoriul Romaniei prezinta o importanta economica deosebita, avand multiple utilizari in diverse sectoare. Pentru evitarea supraexploatarii acestor resurse, incepand din anul 1997, a fost reglementat regimul de

40

desfasurare a activitatilor de recoltare/capturare si achizitie a speciilor salbatice si a altor bunuri ale patrimoniului natural, in scopul comercializarii pe piata interna si la export. Aceste reglementari au fost imbunatatite prin Ordinul Ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 322/2000 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activitatilor de recoltare, capturare si/sau achizitie si comercializare pe piata interna sau la export a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, precum si a importului acestora, luand in considerare si procedurile instituite la nivelul Uniunii Europene si pe plan international. In completarea acestuia a fost aprobat Ordinul MAPM nr.647/6.06.2001 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activitatilor de recoltare, capturare si/sau de achizitie si comercializare pe piata interna sau la export a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, precum si a importului acestora ce clarifica unele aspecte procedurale privind activitatea de comercializare cu specii salbatice CITES (periclitate) si nepericlitate. S-au pus astfel in aplicare si prevederile Conventiei privind comertul international cu specii de flora si fauna salbatica pe cale de disparitie, ratificata prin Legea nr.69/1994. Conform art.XV alin.(1) lit. c) si art.XVI alin. (2) din Conventia privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie (CITES), amendamentele anexelor I, II si III, adoptate la o sesiune a Conferintei Partilor intra in vigoare la 90 zile dupa respectiva sesiune pentru toate Partile, cu exceptia partilor care au o rezerva. Pana in prezent, Romania nu a transmis nici o notificare catre depozitar prin care sa-si exprime vreo rezerva asupra amendamentelor adoptate. In acest domeniu, legislatia noastra interna este mai stricta decat prevederile comunitare, evaluarea si autorizarea activitatilor de recoltare/capturare fiind obligatorie pentru toate speciile salbatice, nu doar pentru cele periclitate. De asemenea, este total interzis importul pieilor de pui de foca si a produselor rezultate din acestea, precum si utilizarea oricarui tip de capcane de picior. Directiva nr. 99/22/CE privind gradinile zoologice

Directiva urmeaza sa fie transpusa prin lege pana la sfarsitul anului 2001, iar termenul de implementare a prevederilor directivei este prevazut in anul 2005.

41

6. CONTROLUL POLUARII INDUSTRIALE SI MANAGEMENTUL RISCULUI Unitatile industriale aflate sub incidenta prevederilor acestor directive sunt evaluate, in prezent, conform prevederilor legislatiei nationale in vigoare. Astfel, nu exista un sistem de utilizare a celor mai bune tehnici disponibile (BAT) ca referinta pentru stabilirea valorilor limita de emisie in autorizatie, iar acestea nu contin prevederi referitoare la functionarea acestor unitati in situatii exceptionale, ca de exemplu functionare in caz de producere a unor accidente tehnice, avarii, etc. Definitiile prevazute in legislatia nationala nu sunt conforme cu definitiile prevazute de directivele UE. Din inventarul preliminar efectuat s-au pus in evidenta 746 de instalatii supuse prevederilor Directivei IPPC. Legislatia Romaniei - transpunere si implementare Cadrul legislativ relevant pentru acest domeniu cuprinde: • Legea nr. 137/1995 a protectiei mediului, republicata • HG nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea MAPM, modificata si completata prin HG

nr. 352/2001 • Ordin MAPPM nr.756/1997 pentru aprobarea reglementarii privind evaluarea poluarii

mediului • Ordin MAPPM nr.184/1997 pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanturilor de mediu • Ordin MAPM nr. 462/1993 pentru aprobarea normelor tehnice privind emisiile in atmosfera

provenite din surse stationare. Cadrul institutional pentru implementarea acestor Directive va fi asigurat:

• La nivel central de: o Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, impreuna cu Comisia

Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare o Ministerul Administratiei Publice o Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor o Ministerul Industriei si Resurselor o Ministerul Sanatatii si Familiei o Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei

• La nivel local de: o Inspectoratele de Protectie a Mediului o Inspectoratele de Protectie Civila Judetene o Inspectorate Teritoriale de Munca o Consiliile judetene o Primariile si consiliile locale

Acquis-ul comunitar in acest domeniu este partial transpus. Transpunerea totala a acquis-ului se va realiza prin modificarea si completarea cadrului legislativ national. In acest sens, un obiectiv important in vederea transpunerii si implementarii prevederilor comunitare il constituie crearea unui Registru National (baza de date) cu toate datele necesare procesului de armonizare prevazute de cerintele directivelor din acest domeniu. De asemenea, pana in anul 2003 urmeaza sa se realizeze Registrul de poluanti emisi (EPER) si introducerea acestuia in Registrul de Poluanti Emisi si Transferati (PRTR), in conformitate cu prevederile Deciziei Comisiei Europene nr.2000/479/EC. Pentru crearea procedurilor si efectuarii evaluarii in conformitate cu prevederile Directivei

42

Seveso, pana in anul 2003 se va infiinta un Secretariat de risc in cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului. Secretariatul tehnic permanent propune masuri de protectie, interventie pentru refacere si reabilitare, si urmareste conformarea. Acest secretariat va fi compus din 5 persoane si va coordona activitatea de evaluare a riscului precum si de punere in aplicare a prevederilor Directivei Seveso. Pana in anul 2015, toate activitatile existente vor trebui sa se conformeze cerintelor Directivei nr.96/61/EC privind prevenirea si controlul integrat al poluarii si Directivei nr. 1999/13/CE privind limitarea emisiilor de compusi organici volatili provenind din utilizarea solventilor organici in anumite activitati si instalatii (COV). Conformarea cu cerintele Directivei nr.88/609/EEC va trebui sa se faca pana in anul 2012. Directiva nr. 96/61/EC privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (IPPC)

Romania solicita perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015. Perioada de tranzitie este solicitata pentru activitatile existente pentru a caror conformare sunt necesare investitii de durata in vederea implementarii BAT si atingerea valorilor de emisie prin utilizarea BAT. Toate cerintele specifice privind crearea unui sistem de autorizare integrata in conformitate cu Directiva IPPC vor fi transpuse prin Hotarare de Guvern pana la sfarsitul anului 2001. In cadrul Programului PHARE’98- componenta de asistenta tehnica, MAPM beneficiaza de asistenta pentru elaborarea acestui proiect de HG. In ceea ce priveste corelarea prevederilor HG ce transpune prevederile Directivei IPPC si legislatia in vigoare se are in vedere crearea de acte subsecvente pentru realizarea unei strategii de implementare si a unui calendar in acord cu cerintele actului de autorizare integrata. Prin emiterea Ordinului Ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr.541/2000 pentru aprobarea Normelor Tehnice privind organizarea si desfasurarea activitatii de inspectie si control in domeniul protectiei mediului se ofera cadrul tehnic si metodologic necesar desfasurarii activitatii de control ecologic si se asigura implementarea principiilor de inventariere a surselor poluatoare in conformitate cu prevederile Directivei IPPC, Anexa I, precum si cu principiul utilizarii celor mai bune tehnici disponibile. Calendarul legislativ pentru transpunerea prevederilor acestei directive este urmatorul:

• Adoptarea Hotararii de Guvern pentru Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii (IPPC)

2001

• Amendarea Ordinului Ministrului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea reglementarii privind evaluarea poluarii mediului

2002

• Amendarea Ordinului Ministrului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului nr.184/1997 pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanturilor de mediu

2002

In anul 1999 a fost elaborat un inventar preliminar al agentilor economici cu impact major asupra mediului si au fost identificate zonele critice din punctul de vedere al protectiei mediului. Acest inventar a fost reactualizat pe baza strategiei IPPC, urmand a se efectua programarea pentru solicitarea si obtinerea autorizatiei integrate de mediu. In vederea fundamentarii perioadei de tranzitie si pentru identificarea sectoarelor relevante ale activitatilor existente, pe parcursul anului 2002 se are in vedere realizarea, impreuna cu MIR, a unei strategii de implementare, ce are ca parte componenta si reinventarierea

43

instalatiilor ce cad sub incidenta prevederilor IPPC. Calendarul pentru implementarea acestei directive a fost stabilit in conformitate cu Programul de armonizare legislativa in domeniul Controlului Poluarii Industriale, fiind necesare urmatoarele masuri: • Infiintarea in cadrul Directiei de Control Ecologic si Monitoring al Ministerului Apelor si Protectiei Mediului a unui compartiment de control al poluarii industriale, cu rol de autoritate competenta, cu un efectiv de 5 persoane si cresterea numarului de personal la 25 de angajati, pana in anul 2015 (anul prevazut pentru finalizarea implementarii); • Identificarea si stabilirea celor mai bune tehnici disponibile pentru sectoarele industriale din domeniul de coordonare luandu-se in considerare principiile stabilite in art. 3 al Directivei; • Evaluarea costurilor de implementare si conformare cu prevederile directivei; • Realizarea unui inventar al activitatilor industriale si a unei baze de date pentru informatiile solicitate de prevederile directivelor: IPPC, Seveso II, LCP, COV. • Crearea unui sistem de autorizare integrata in conformitate cu directiva; • Elaborarea unui program etapizat pentru diferitele sectoare industriale prin consultarea operatorilor industriali relevanti, etapele specifice fiind stabilite pe baza unui set de criterii cum ar fi nivelul impactului asupra calitatii mediului si a sanatatii populatiei; • Instruirea si atestarea personalului, avandu-se in vedere respectarea urmatoarelor obligatii:

Toate instalatiile noi prevazute in anexele Directivei vor fi obligate sa obtina autorizatie integrata inainte de punerea in functiune in conformitate cu prevederile Hotararii de Guvern (2001). In cazul instalatiilor noi, conformarea cu noile prevederi legislative se va face inca din faza de studiu de fezabilitate, prin colaborare cu autoritatea de mediu. Toate instalatiile existente prevazute in anexele Directivei care vor suferi modificari

substantiale dupa 1 ianuarie 2002 sunt obligate sa obtina o autorizatie integrata inainte de punerea in functiune. Toate instalatiile existente vor trebui ca in perioada 2002 - 2003 sa solicite si sa

obtina, pentru a putea functiona, autorizatia de mediu, in baza unui program pentru conformare, cu realizare etapizata pana in anul 2015. Programarea pentru solicitarea autorizatiei integrata se va face pe sectoare industriale pe baza unui calendar. Toate autorizatiile integrate vor trebui sa se conformeze prevederilor din noua Hotarare de Guvern. Competentele legale corespunzatoare necesare implementarii Directivei IPPC se vor

stabili prin Hotararea de Guvern ce transpune prevederile acestei directive. Sistemul actual de autorizare urmeaza sa fie adaptat in conformitate cu cerintele Directivei IPPC, iar procedura si competentele de emitere a acordurilor si autorizatiilor vor fi stabilite prin Ordin al Ministrului apelor si protectiei mediului. Prin Ordinul Ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 541/2000 au fost stabilite principiile de efectuare a controlului conformitatii (inspectie). Din inventarul preliminar efectuat rezulta ca un numar de cca. 746 de unitati economice trebuie sa se supuna prevederilor acestor directive. Pentru aplicarea celor mai bune tehnici disponibile este necesara alocarea de fonduri suplimentare. In prezent, nu dispunem de date privind valoarea fondurilor necesare pentru implementarea la nivelul operatorului industrial. Privitor la BAT si procesul de dezvoltare al acestor tehnici se intentioneaza colaborarea cu organisme specifice ale UE si internationale. Pentru evaluarea necesarului de personal si nivelului de pregatire al acestuia se are in vedere detalierea cerintelor specifice rezultate in urma evaluarii, ce se va efectua in cadrul strategiei de implementare propuse a se realiza pana la sfarsitul anului 2002.

44

Directiva Consiliului nr.88/609/EEC privind limitarea emisiilor anumitor poluanti in atmosfera de la instalatii mari de ardere (LCP)

Romania solicita perioada de tranzitie de 5 ani, pana in anul 2012, deoarece majoritatea instalatiilor de ardere utilizeaza combustibili fosili indigeni cu continut ridicat de sulf, fiind necesara dotarea cu instalatii de desulfurare si denitrificare. Costurile necesare dotarii vor fi evaluate pana la sfarsitul anului 2002. Tot in acest interval de timp se va finaliza strategia si planul de actiune pentru reducerea emisiilor de SO2 si NOx in conformitate cu prevederile directivei. Transpunerea prevederilor directivei se va realiza in anul 2002 printr-un Ordin comun al Ministrului Apelor si Protectiei Mediului si Ministrului Industriei si Resurselor. Instalatiile LCP noi aflate in constructie si cele existente cu modificari substantiale vor trebui sa se conformeze Ordinului Ministerial odata cu intrarea in vigoare a acestuia. Pentru instalatiile existente, OM va include un program etapizat pentru reducerea emisiilor de SO2 si NOx, astfel: • Pentru SO2:

o 2004 reducere de 40%; o 2007 reducere de 50%; o 2012 reducere de 70%.

• Pentru NOx: o 2007 reducere de 20%; o 2012 reducere de 40%

Planul de reducere a emisiilor conform prevederilor acestei Directive va fi implementat pana in anul 2012. Motivatia acestei cereri consta in :

Costurile necesare realizarii instalatiilor de monitorizare in flux continuu; Realizarea unei strategii de catre Ministerul Industriei si Resurselor privind reducerea

emisiilor de SO2 si NOx; Realizarea unui plan de actiune in vederea implementarii acestora.

Romania solicita acceptarea anului 1989 ca an de referinta pentru raportarea emisiilor, deoarece: • In activitatea economica, in general si in cea industriala, anul 1989 a fost an de varf in

care toate instalatiile existente au lucrat la capacitatea maxima; • Acest an a fost acceptat ca an de referinta pentru stabilirea nivelurilor de reducere a

emisiilor de gaze cu efect de sera, in conformitate cu prevederile Protocolului de la Kyoto; • In Romania nu exista nici o zona in care emisiile SO2 depasesc limitele pentru zone

critice, conform datelor de monitorizare detinute de MAPM. Directiva Consiliului nr. 96/82/EC privind controlul accidentelor majore care

implica substante periculoase (SEVESO) Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea aceastei directive. Transpunerea se va realiza in anul 2002 prin adoptarea a doua Hotarari de Guvern care vor cuprinde procedurile pentru: • realizarea inventarului privind controlul substantelor periculoase ; • programarea intreprinderilor existente la prezentarea raportului de siguranta. La implementarea prevederilor acestor acte normative se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

• Toate societatile existente vor trebui sa depuna notificari conform art. 6 al Directivei pana in anul 2007.

• Toate societatile existente supuse prevederilor art. 9 al directivei vor fi obligate

45

sa depuna rapoarte de siguranta incepand cu anul 2003 conform unei “programari SEVESO”. Aceasta programare trebuie coordonata cu planul de depunere a cererilor de autorizare pentru IPPC - “programarea IPPC”. Se poate avea in vedere programarea societatilor pentru evaluare in conformitate cu prevederile art.9 al Directivei Seveso odata cu programarea pentru autorizarea integrata.

Pentru ca operatorii industriali sa respecte prevederile noilor acte normative, autoritatea de mediu va realiza un program pentru conformare riguros, care sa contina cerinte specifice in actul de autorizare. De asemenea, se vor elabora Norme de Aplicare pentru punerea in practica a cerintelor cu termen final de respectare de 1 an de la intrarea in vigoare. Evaluarea costurilor de implementare la nivelul operatorului industrial va fi realizata in cadrul programului pentru conformare solicitat de noul act de autorizare. Un pas important in implementarea directivei il constituie infiintarea Secretariatului de Risc in cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, care va avea principalele responsabilitati in: • coordonarea autoritatilor relevante pentru aplicarea acestei directive • inventarierea intreprinderilor supuse directivei • planificarea pentru prezentarea rapoartelor de siguranta. Pentru realizarea si implementarea activitatii Secretariatului de Risc, MAPM va solicita sprijin PHARE. Un obiectiv important il constituie asigurarea capacitatii autoritatilor competente pentru evaluarea si prelucrarea rapoartelor de siguranta. Pentru evaluarea costurilor privind punerea in practica a prevederilor noului act normativ MAPM va primi sprijin PHARE ‘2000- componenta de twinning. In vederea coroborarii cu cerintele Directivei IPPC si Seveso pentru controlul poluarii industriale in context transfrontier, Romania va ratifica in anul 2002 Conventia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, semnata la Helsinki in anul 1992. Directiva Consiliului nr. 1999/13/CE privind limitarea emisiilor de compusi organici

volatili provenind din utilizarea solventilor organici in anumite activitati si instalatii (COV)

Romania solicita o perioada de tranzitie de 8 ani, pana in anul 2015, deoarece din inventarul preliminar efectuat rezulta ca in tara un numar de cca. 235 de unitati economice trebuie sa se supuna prevederilor acestei directive. Transpunerea Directivei COV in cadrul legislativ din Romania se va realiza in anul 2003 printr-un Ordin Comun al ministrului apelor si protectiei mediului si ministrului industriei si resurselor privind limitarea emisiilor de compusi organici volatili rezultati din utilizarea solventilor organici in anumite activitati si instalatii. Toate instalatiile/activitatile care cad sub incidenta prevederilor Directivei vor trebui sa se conformeze la valorile limita de emisie stabilite in Directiva COV. Implementarea Directivei COV va fi strans corelata cu implementarea Directivei IPPC in ceea ce priveste alcatuirea registrului de poluanti emisi in mediu, precum si pentru trasarea unui plan de reducere a emisiilor. Valoarea fondurilor de investitii necesare pentru implementarea acestei directive vor fi determinate ulterior. Pentru realizarea evaluarii costurilor este necesar ca Ministerul Industriilor si Resurselor impreuna cu Ministerul Apelor si Protectiei Mediului sa elaboreze o strategie sectoriala si globala pana la sfarsitul anului 2002. In functie de valoarea obtinuta si de posibilitatile financiare ale agentilor economici trebuie stabilit un mecanism financiar care sa permita agentilor economici sa se adapteze cat mai rapid acestor cerinte.

46

Regulamentul Consiliului nr. 1836/93 care permite companiilor participarea

voluntara in sectorul industrial, in schema de audit si management ecologic comunitar

In anul 2003 va fi adoptat Ordinul Ministrului apelor si protectiei mediului privind auditul si managementul ecologic, in cursul aceluiasi an urmand sa fie stabilite structurile institutionale necesare si Procedurile EMAS. Pana la data aderarii, Romania va asigura cadrul institutional si juridic necesar pentru aplicarea directa a acestui regulament in momentul in care devine Stat Membru UE.

Regulamentul Consiliului nr. 1980/2000/EC privind procedura de atribuire a

etichetei ecologice comunitare

Pana la sfarsitul anului 2001 va fi promovata Hotarare de Guvern privind procedura de atribuire a etichetei ecologice care va contine prevederi referitoare la: • Desemnarea organismului national competent care sa primeasca solicitarile de acordare a

etichetei ecologice, sa evalueze in raport cu criteriile specifice performantele de mediu ale produsului si sa decida asupra gradului de conformitate cu cerintele ecoetichetei

• Contractul standard privind conditiile de utilizare a etichetei ecologice. Pentru preluarea directa a legislatiei UE in acest domeniu, pana in momentul aderarii, este necesara preluarea standardelor referitoare la metodele de analiza stipulate de deciziile pentru stabilirea criteriilor specifice de acordare a etichetei diferitelor grupe de produse. Deciziile subsecvente urmeaza sa fie transpuse in perioada 2003-2004. Pana la data aderarii, Romania va asigura cadrul institutional si juridic necesar pentru aplicarea directa a acestui Regulament in momentul in care devine Stat membru UE.

47

7. SUBSTANTE CHIMICE SI ORGANISME MODIFICATE GENETIC Legislatia Romaniei - transpunere si implementare 7.1. Substante chimice In Romania, responsabilitatile si competenta privind reglementarea produselor chimice revin mai multor autoritati publice: - Ministerul Apelor si Protectiei Mediului - Ministerul Industriei si Resurselor - Departamentul de Comert Exterior al Ministerului Afacerilor Externe - Ministerul Sanatatii si Familiei si Inspectoratele de sanatate publica - Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale (MMSS) - Ministerul de Interne (MI) De asemenea, in acest domeniu mai sunt implicate si urmatoarele institute de cercetare: - Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Protectia Mediului (INCDPM) - Institutul pentru Igiena si Sanatate Publica - Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Protectia Muncii, - Institutul National de Statistica care detin banci de date si care sunt frecvent utilizate ca raportori nationali pentru registrele de chimicale instituite la nivel national ca urmare a prevederilor unor conventii internationale la care Romania este parte. Prevenirea si reducerea poluarii mediului cu azbest Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru directivele din acest domeniu. In prezent, legislatia din Romania nu prevede elemente specifice legate de prevenirea si reducerea poluarii mediului cu azbest ( Directiva nr.87/217/EEC). Legea nr.426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor contine anexa 1D - Constituenti ai deseurilor care fac ca acestea sa fie periculoase – unde se mentioneaza si azbestul (praf, fibre). Acest act normativ nu acopera decat in mica masura problemele de ansamblu ce deriva din utilizarea azbestului. Din acest motiv, transpunerea acestei directive se va realiza prin Hotarare de Guvern, in cursul anului 2002, in care vor fi cuprinse si prevederile urmatoarelor directive:

Directivele Consiliului nr.76/769/EEC si 83/478/EEC care contin prevederi legate de restrictionarea pe piata a crocidolitului (azbest albastru) si produselor continand fibre ale acestui material cat si in general prevederi referitoare la produse continand azbest

Pentru asigurarea cadrului legal al HG privind prevenirea si reducerea poluarii mediului cu asbest se impune promovarea in anul 2002 a unei Legi cadru a chimicalelor in care sa se stipuleze necesitatea reglementarii regimului unor substante periculoase, inclusiv azbestul. Initiatorul acestei legi este Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, iar ca ministere avizatoare: Ministerul Industriei si Resurselor, Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Administratiei Publice, Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerul Afacerilor Externe-Departamentul de Comert Exterior.Romania va derula toate actiunile necesare implementarii acquis-ului referitor la prevenirea si reducerea poluarii mediului cu azbest, in mod treptat, pana in anul 2007.

48

Substante chimice periculoase Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru directivele din acest domeniu.In acest domeniu, in Romania exista urmatoarele prevederi legislative: • Legea Protectiei Mediului nr.137/1995, republicata • Legea nr.451/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.200/2000 “privind

clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase” • Legea Protectiei Muncii nr.90 /1996 - Normele Metodologice de aplicare • Legea nr. 85/95 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr.4/95 privind producerea,

comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor in agricultura si silvicultura

• Hotararea de Guvern nr. 437/1992 pentru modificarea si completarea HG nr. 340 / 1992, privind regimul de import al deseurilor si reziduurilor de orice natura precum si al altor marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator

• Hotararea de Guvern nr. 175/97 privind infiintarea Registrului National al Substantelor Chimice Potential Toxice

• Ordinul Ministrului apelor si protectiei mediului nr.125/1996 pentru aprobarea Procedurii de Reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului inconjurator

Toate aceste acte normative nu transpun decat partial prevederile directivelor UE referitoare la chimicalele periculoase. Astfel Legea nr.451/2001 pentru aprobarea OUG nr.200/2000 realizeaza transpunerea partiala a urmatoarelor directive: Directiva nr. 67/548 EEC , pana la al 5-lea amendament si Directiva nr. 88/379/EEC, pana la al 3-lea amendament. Pana la sfarsitul anului 2001, Ministerul Industriei si Resurselor va elabora Norme metodologice de aplicare a Legii nr.451/2001 pentru aprobarea OUG nr.200/2000, care vor include: • lista substantelor periculoase clasificate conform Anexei I a Directivei nr.67/548/EEC • cerinte generale de clasificare si ambalare pentru substantele chimice periculoase;

simboluri si indicatii de pericol; metode de testare/determinare a proprietatilor fizico-chimice, a celor de toxicitate si de ecotoxicitate; ghid de intocmire a fisei tehnice de securitate

Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, in colaborare cu Ministerul Industriei si Resurselor Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Ministerul Finantelor Publice (MFB) vor elabora o serie de alte acte normative cu privire la: • notificarea substantelor si preparatelor chimice periculoase (Directiva nr.92/32/CEE),

care va include inventarul substantelor existente, comercializate conform Listei substantelor chimicale existente la comercializare pe piata in cantitati ce depasesc peste 1000 tone/an (EINECS) si Listei noilor substante chimice produse sau importate pe piata in cantitati ce depasesc 1000 tone/an (ELINCS), pana la data de 31.12.2002; elaboratori: MAPM si MIR;

• restrictiile introducerii pe piata a anumitor substante si preparate chimice periculoase (Directiva nr.76/769/CEE), pana la 31.12.2002;elaboratori: MAPM si MIR;

• reglementari privind importul, exportul, introducerea in tara si punerea in circulatie pe piata a substantelor si preparatelor chimice periculoase - implementarea procedurii acordului prealabil in cunostinta de cauza, in cursul anului 2002 – 2003, elaborator: MAPM;

• evaluarea si controlul riscului chimicalelor periculoase pentru sanatatea umana si mediu, conform Regulamentului nr.793/93, in cursul anului 2004, elaboratori: MAPM, MSF, cu avizul MMSS;

49

• descrierea si clasificarea chimicalelor periculoase (substante si preparate chimice) in Tariful Vamal al Romaniei, elaboratori: MFP prin Directia Generala a Vamilor, in cursul anului 2003.

In colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe prin Directia Generala de Politici Comerciale, in prima parte a anului 2002, Romania intentioneaza sa adere si sa ratifice Conventia de la Rotterdam privind procedura de informare prealabila in cunostinta de cauza aplicabila unor produse chimice si pesticide periculoase, care fac obiectul comertului international. Produse de tip “biocid” Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru acest sector. Legislatia actuala din Romania cu privire la regimul pesticidelor si la utilizarea lor in agricultura, include prevederi si pentru alte tipuri de produse, respectiv biocide, care sunt reglementate de Directiva nr.98/8/EEC privind plasarea pe piata a produselor biocide. Legislatia nationala in vigoare cu privire la biocide se concretizeaza in urmatoarele acte normative:

• Legea nr. 5/1982 privind protectia culturilor si regimul pesticidelor • Legea nr. 85/1995 privind aprobarea Ordonantei de Guvern nr. 4/1995 privind

productia, comercializarea si utilizarea produselor fitosanitare pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor in agricultura si silvicultura

• Legea nr.426/2001 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor (deseurile care contin biocid sunt considerate deseuri periculoase)

• Ordonanta de Urgenta nr.108/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr.98/1994 privind sanctionarea contraventiilor la normele legale de igiena si sanatate publica.

Toate aceste reglementari corespund partial prevederilor Directivei nr.98/8/EEC privind plasarea pe piata a produselor biocide, precum si recomandarilor legate de clasificarea si ambalarea produselor de acest gen, in sensul ca nu toate produsele aflate sub incidenta acestei directive se regasesc in legislatia nationala in vigoare. Tinandu-se cont de acestea, Romania va initia si urmari ansamblul de actiuni legislative (transpunerea prevederilor directivei in contextul preluarii celorlalte directive cu privire la substantele chimice periculoase), necesare implementarii si aplicarii acquis-ului aferent biocidelor - in speta Directiva nr. 98/8/EEC. In legislatia romaneasca, acest tip de produse nu este controlat in mod special, iar reglementarile nationale prevazute mai sus acopera doar partial grupuri specifice de substante din clasa biocidelor. Sistemul de clasificare a biocidelor este similar cu cel pentru substantele si produsele chimice, in conformitate cu prevederile Directivei 67/548/EEC, amendata. Dupa implementarea sistemului de clasificare, etichetare si ambalare a chimicalelor si produselor chimice, va fi posibil sa se aplice si acest sistem al biocidelor. Substante care depreciaza stratul de ozon Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru acest sector. Legislatia specifica din Romania referitoare la acest domeniu consta in urmatoarele acte normative: • Legea nr. 84/1993 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind protectia stratului de

ozon, adoptata la Viena la 22 martie 1985 si la Protocolul privind substantele care depreciaza stratul de ozon, adoptat la Montreal la 16 septembrie 1987, si pentru acceptarea

50

Amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substantele ce epuizeaza stratul de ozon, adoptata la cea de-a doua reuniune a partilor, de la Londra, din 27-29 iunie 1990.

• Legea nr. 9/2001, pentru aprobarea OG nr. 24/2000 pentru acceptarea Amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substantele care depreciaza stratul de ozon, adoptat la Copenhaga la 25 noiembrie 1992

• Legea nr.206/2001 privind acceptarea Amendamentului adoptat la Montreal al Protocolului de la Montreal ;

• HG nr. 243/1995, privind infiintarea Comitetului National pentru protectia stratului de ozon.

Ministerul Apelor si Protectiei Mediului asigura Secretariatul ozonului, care este unitatea de monitorizare a activitatilor de eliminare a substantelor care distrug stratul de ozon. Prevederi ale Regulamentului nr. 2037/ 2000 se regasesc in urmatoarele acte normative: • Legea nr. 159/2000, pentru aprobarea OG nr. 89/1999 privind regimul comercial si

introducerea unor restrictii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon.

• HG nr. 91/1995 privind completarea denumirii si clasificarii marfurilor in Tariful Vamal de import al Romaniei cu descrierea si clasificarea substantelor care depreciaza stratul de ozon.

• HG nr. 437/1992 pentru modificarea si completarea HG nr. 340/1992 privind regimul de import al deseurilor si rezidurilor de orice natura precum si a altor marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si mediul inconjurator.

• Legea nr.206/2001 privind acceptarea Amendamentului adoptat la Montreal al Protocolului de la Montreal ;

• Ordinul nr. 506/1996 al Ministrului apelor si protectiei mediului pentru aprobarea procedurii de reglementare a activitatilor de import si export cu substante, produse si echipamente inscrise in anexele Protocolului de la Montreal privind substantele care depreciaza stratul de ozon.

Pentru aplicarea Regulamentului UE nr. 2037/2000, Romania trebuie sa asigure cadrul institutional si juridic necesar in momentul in care devine Stat Membru al UE. Acest Regulament stabileste o serie de masuri privind implementarea Protocolului de la Montreal referitoare la: regulile de productie, import, export, plasare pe piata, utilizare, recuperare, regenerare, distrugere, prevenire a eliminarii in atmosfera a emisiilor de substante care depreciaza stratul de ozon, schema de eliminare a CFC-urilor (cloro-fluorocarburilor), halonilor, a bromurii de metil (MeBr), a HCFC-urilor(hidro-cloro-fluorocarburilor), sistemul de licente de import, export si productie, modul de raportare al datelor, urmarirea punerii in circulatie pe piata interna a substantelor care depreciaza stratul de ozon, monitorizarea consumurilor de substante care depreciaza stratul de ozon in atmosfera. In prezent, Romania actioneaza in baza articolului 5 al Protocolului de la Montreal care prevede o derogare de 10 ani de la aplicarea masurilor de control stabilite de Partile la Protocol. Astfel, datele privind inghetarea consumurilor si de eliminare treptata sunt cu 10 ani intarziate comparativ cu termenele prevazute de Protocol pentru tarile dezvoltate. In vederea adoptarii Regulamentului nr.2037 / 2000, Romania se va alinia in momentul aderarii la termenele de inghetare a consumurilor si de eliminare treptata a substantelor care depreciaza stratul de ozon, specifice schemei de eliminare pentru tarile dezvoltate. De asemenea, in anul 2007, Romania va furniza date privind consumul de CFC si HCFC in anul1989, in scopul alinierii la prevederile Anexei III a Regulamentului 2037/2000. Productia de CFC in Romania este nula din anul 1995. Romania nu are capacitati de productie de HCFC. In baza Ordinului MAPPM nr. 506/1996, importurile sunt permise numai pentru satisfacerea cerintelor interne fundamentale .

51

Legea nr.159/2000 interzice productia, comercializarea si utilizarea CFC-urilor din categoria “alti CFC” . Referitor la bromura de metil, este interzisa utilizarea acesteia in aplicatii de fumigatie a solului, incepand cu anul 2002 si in aplicatii de depozitare, incepand cu anul 2005, conform Legii nr.159/2000. Vor fi transmise datele referitoare la cantitatile de bromura de metil destinate utilizarii in aplicatii de carantina si pre-expeditie pentru anii 1996, 1997 si 1998, pana la data aderarii. 7. 2 Organisme modificate genetic Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru acest sector. Crearea, experimentarea si utilizarea organismelor modificate genetic si a produselor rezultate din acestea constituie una din problemele de mare actualitate pe plan international, cele mai spectaculoase rezultate obtinandu-se in agricultura, industria alimentara si in domeniile terapiei sanitar umane si sanitar veterinare. In acest mod, utilizarea biotehnologiilor poate constitui unul din factorii importanti pentru dezvoltarea durabila a sistemelor socio-economice, in special pentru tarile in curs de dezvoltare, dar experienta in ceea ce priveste impactul oricarei activitati umane, in special a celor noi, impune aplicarea cu strictete a principiului precautiei. Legislatia Romaniei - transpunere si implementare: Directiva nr.90/219/CEE privind utilizarea in conditii de izolare a

microorganismelor modificate genetic, amendata prin Directiva nr.98/81/CEE Directiva nr.90/220/CEE privind introducerea deliberata in mediu si plasarea pe

piata a organismelor modificate genetic, amendata prin Directiva nr. 2001/18/CE Transpunerea prevederilor acestor directive a fost realizata prin Ordonanta Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum si a produselor rezultate din acestea. Ca urmare a amendarii in aprilie 2001 a Directivei nr.90/220/CEE, Legea de aprobare a Ordonantei Guvernului ( cara a fost aprobata de catre Parlament, in prezent se afla la Presedintie spre promulgare) a inclus si noua prevedere comunitara. Astfel, actuala forma cuprinde prevederi detaliate privind procedura de autorizare, etichetarea, controlul si, nu in ultimul rand, obligativitatea informarii si participarii publicului la luarea deciziilor privind introducerea in mediu si pe piata a organismelor modificate genetic si a produselor rezultate din acestea. Autoritatea nationala competenta desemnata este Autoritatea Publica Centrala pentru Protectia Mediului. In procesul luarii deciziei se va lua in considerare punctul de vedere al Comisiei pentru Securitate Biologica, al Autoritatilor Publice Centrale pentru agricultura, alimentatie, sanatate, al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, precum si opinia publicului. Procedura de autorizare a activitatilor de introducere deliberata in mediu si pe piata a organismelor modificate genetic si a produselor rezultate din acestea este publica. In termen de 10 zile de la data primirii unei notificari, Autoritatea Publica Centrala pentru Protectia Mediului trebuie sa informeze publicul in legatura cu aceasta, specificand modalitatile prin care se pot obtine informatiile. Comentariile publicului se primesc in termen de 30 de zile de la data informarii acestuia. In functie de comentariile primite se pot organiza dezbateri publice asupra oricaror aspecte din notificare.

52

Costurile necesare infiintarii, dotarii cu aparatura si acreditarii unui laborator pentru testarea continutului in organisme modificate genetic al produselor agricole si alimentare, precum si al instruirii personalului, sunt evaluate la cca.90.000$. Directiva nr. 86/609/EEC privind protectia animalelor utilizate in scop experimental

sau in alte scopuri stiintifice Prevederile directivei vor fi transpuse prin lege pana la sfarsitul anului 2001, iar termenul de implementare este anul 2005.

53

8. ZGOMOT Pentru acest sector, Romania nu solicita perioade de tranzitie. Legislatia Romaniei – transpunere si implementare Cadrul legislativ general in domeniul zgomotului este asigurat de Legea privind protectia mediului nr.137/1995, republicata, care cuprinde dispozitii referitoare la : - asigurarea calitatii resursei de aer in scopul securitatii sanatatii umane - impune persoanelor fizice si juridice obligatia de a lua masuri speciale pentru izolarea si

protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii - asigura cadrul legal necesar pentru elaborarea strategiilor sectoriale si politicilor de mediu - constituie baza legala pentru initierea de legi, norme tehnice, proceduri in concordanta cu

standardele internationale in domeniu - stabileste atributii si raspunderi ministerelor si celorlalte autoritati publice ( ex.Ministerul

Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei are atributia de a asigura controlul intensitatii zgomotelor si vibratiilor produse de autovehicule).

De asemenea, in baza Legii Protectiei Muncii nr.90/1996, republicata, s-au emis Normele Generale de Protectia Muncii, care contin prevederi referitoare la zgomot si Normele Metodologice privind certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii, a echipamentelor tehnice. Conform Legii nr.100/1998 privind asistenta de sanatate publica, Ministerul Sanatatii si Familiei are atributii de control in ceea ce priveste expunerea la zgomot. Prin Ordinul MS nr.536/1997 s-au aprobat Normele de igiena si recomandarile privind mediul de viata al populatiei, iar Legea nr. 98/1994 stabileste contraventiile la normele legale de igiena si sanatate publica. Aceste acte normative reglementeaza zgomotul ambiental in timp ce directivele din acquis-ul comunitar de mediu se refera la controlul zgomotului la sursa. In acest sens, este necesara asigurarea armonizarii prevederilor legislatiei comunitare din acest sector. In prezent, in Parlament se discuta proiectul Legii privind evaluarea conformitatii produselor in Romania. Adoptarea acestei legi va crea cadrul legislativ pentru armonizarea actelor normative care se refera la domeniul liberei circulatii a marfurilor si securitatii produselor industriale. Acest proiect de lege va transpune principiile din Noua Abordare si din Abordarea Globala, privind armonizarea tehnica si evaluarea conformitatii, in corelare cu cerintele de supraveghere a pietei si utilizarii marcajului CE. Prevederile directivelor referitoare la zgomotul produs de vehiculele cu motor si aeronave vor fi transpuse si implementate de Ministerul Lucrarilor Publice, Transportului si Locuintei. In continuare, se va face referire la legislatia comunitara referitoare la echipamentele folosite in aer liber si aparatura electrocasnica. Directiva Consiliului nr. 2000/14/EEC pentru armonizarea legilor Statelor Membre

privind zgomotul emis de echipamentele utilizate in aer liber Aceasta directiva va fi transpusa in totalitate Hotarare de Guvern privind emisia zgomotului in mediu de echipamentele utilizate in aer liber, avand ca baza legala Legea protectiei mediului nr.137/95, republicata si Legea privind evaluarea conformitatii produselor in Romania. Termenul propus al adoptarii este anul 2004. Pentru elaborarea acestui act normativ se impune: - completarea pachetului de standarde aplicabile de catre Asociatia de Standardizare din

Romania (ASRO);

54

- efectuarea, cu sprijinul Ministerului Industriei si Resurselor, a unui studiu de identificare a impactului implementarii acestei directive asupra producatorilor, adica identificarea tipurilor de echipamente fabricate in tara, identificarea nivelului de zgomot a echipamentului produs, posibilitatile si costurile reducerii zgomotului la limitele stabilite de directiva (termenul de realizare a acestui studiu, de comun acord cu MIR, este sfarsitul semestrului I al anului 2002).

Din punct de vedere institutional, in Romania functioneaza Asociatia de Standardizare ASRO si Comitetul Tehnic CT 274 Securitatea Muncii – Protectia omului impotriva zgomotului si vibratiilor- al carui secretariat este in cadrul Institutului National de Cercetare Dezvoltare Protectia Muncii. Asociatia de Standardizare din Romania si Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Muncii colaboreaza la adoptarea unor standarde europene sau ISO, specifice acestui domeniu. Legea privind evaluarea conformitatii produselor in Romania creaza cadrul legal necesar pentru crearea institutiilor si mecanismelor necesare implementarii acestei directive. Costurile implementarii vor reveni producatorilor de echipamente specifice. Directiva nr. 86/594/EEC privind zgomotul emis de aparatura electrocasnica

In Romania au fost deja adoptate standardele comunitare specifice prevederilor acestei directive. Transpunerea directivei este realizata prin Hotararea de Guvern nr.672/2001 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a aparatelor electrocasnice in functie de nivelul zgomotului transmis prin aer. Termenul de implementare: anul 2002. Ministerul Industriei si Resurselor si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului sunt responsabili pentru transpunerea in totalitate a prevederilor acestei directive. Pentru asigurarea implementarii s-au decis urmatoarele masuri: - informatiile referitoare la zgomotul emis de aparatele electrocasnice se inscriu pe eticheta

aparatului si in documentatia tehnica insotitoare; - formatul etichetelor pe care se inscrie nivelul zgomotului este cel folosit la certificarea

energetica si este specific fiecarei familii de aparate electrocasnice (conform Directivei nr.92/75/EEC care inlocuieste Directiva nr.79/530/EEC privind etichetarea aparaturii electrocasnice din punct de vedere a nivelului energiei consumate). Directivele pentru etichetare energetica sunt transpuse de catre MIR;

- standardele comunitare referitoare la cerintele directivei ( codurile de incercare, proceduri de determinare si verificare, limite de zgomot, niveluri de putere acustica) sunt preluate in standardele nationale conform anexei din Hotararea Guvernului nr.672/2001 care transpune prevederile directivei;

- Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorilor este desemnata pentru controlul produselor pe piata din punct de vedere al conformarii cu cerintele impuse de HG nr.672/2001 care transpune directiva si va aplica sanctiuni corespunzatoare la constatarea abaterilor;

- MIR va recunoaste, conform procedurilor proprii, laboratoarele de control ale zgomotului acreditate la nivel national.

Din punct de vedere institutional, pentru aplicarea ambelor directive vor fi parcurse urmatoarele etape: - crearea organismelor de certificare in domeniul “Noii Abordari”, conform prevederilor

Legii privind evaluarea conformitatii produselor in Romania ( cu parcurgerea fazelor de acreditare de catre organismul national de acreditare –RENAR-, recunoastere de catre autoritatea publica care transpune directiva si notificare de catre MIR );

55

- acreditarea laboratoarelor de catre organismul national de acreditare – conform proiectului Legii privind evaluarea conformitatii produselor in Romania - pentru controlul nivelului de zgomot; laboratoarele acreditate pot fi particulare sau de stat si trebuie sa indeplineasca conditiile de impartialitate impuse de Legea mentionata anterior.

56

9. PROTECTIE CIVILA Legislatia Romaniei - transpunere si implementare

Legislatia de baza in acest domeniu cuprinde: - Legea Protectiei Civile nr.106/1996 - Legea nr.124/1995 pentru aprobarea O.G. nr.47/1994 privind apararea impotriva

dezastrelor - Legea nr.160/2000 pentru aprobarea OG.14/2000 de aderare a Romaniei la Conventia

Internationalã privind pregãtirea, rãspunsul si cooperarea in caz de poluare marinã cu hidrocarburi, adoptatã la Londra la 30.11.1990 (OPRC ’90)

Conform legislatiei in vigoare, Comandamentul Protectiei Civile este institutia abilitata sa organizeze si sa conduca activitatile de pregatire, prevenire si protectie a populatiei, protectia bunurilor materiale si a valorilor culturale in situatii de urgente civile, participarea cu forte si mijloace la actiunile de limitare si inlaturare a efectelor dezastrelor . Cadrul institutional pentru implementarea acestor directive va fi asigurat: - la nivel central de: Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei

Ministerul Administratiei Publice Ministerul Apelor si Protectiei Mediului

Ministerul de Interne Ministerul Apararii Nationale Ministerul Industriei si Resurselor Ministerul Sanatatii si Familiei Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor Administratia Nationala a Rezervelor de Stat

- la nivel local de: Unitati din subordinea sau coordonarea Ministerelor mai sus mentionate Inspectoratele de Protectie Civila judetene

Unitati centrale pentru coordonarea administratiei publice locale (prefecturi)

Primarii si consiliile locale Formatiuni de interventie de protectie civila Organizatii private si neguvernamentale( pe baza de contract).

Decizia Consiliului nr. 99/847/EC privind stabilirea Programului de actiune al Comunitatii in domeniul Protectiei Civile.

Pentru aplicarea prevederilor acestei decizii, Romania nu solicita perioada de tranzitie. Cerintele deciziei sunt pe deplin introduse in legislatia romaneasca, iar in prezent Comandamentul Protectiei Civile coopereaza cu UE, ONU, NATO . Legislatia nationala referitoare la aceasta decizie este reprezentata de Legea nr.106/1996 si Legea nr.160/2000, in care este prevazut ca protectia civila cuprinde ansamblul masurilor adoptate si activitatile desfasurate in scopul asigurarii protectiei populatiei si a factorilor de mediu in situatii de urgente civile. Conform Deciziei Consiliului COM (2000) privind stabilirea unui mecanism al Comunitatii pentru coordonarea interventiei Protectiei Civile in cazul unor urgente, Comandamentul Protectiei Civile are constituit un punct de contact permanent 24 h din 24 h, a realizat si transmis la EADRCC/NATO un inventar cu posibilitatile de interventie ale subunitatilor de protectie civila in afara tarii.

57

In privinta numarului unic de urgenta „112”, s-au creat la Inspectoratul de Protectie Civila Arad si Caras- Severin doua centre pilot sponsorizate de catre organizatia THW din Landul Westfalia, Germania de Nord, care in momentul de fata sunt in conservare datorita lipsei de fonduri pentru functionarea acestora. La nivel national aplicarea in totalitate a Deciziei Consiliului nr.91/396/EEC cu privire la introducerea unui singur numar pentru apelurile europene de urgenta revine altor institutii. Decizia Comisiei nr.87/144/EEC care amendeaza Decizia Comisiei nr. 80/686/EEC

privind stabilirea unui Comitet Consultativ pentru controlul si reducerea poluãrii cauzate de hidrocarburile deversate in mare. Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru aplicarea acestei decizii. Amendamentul la aceasta decizie se referã la nominalizarea a 2 reprezentanti din fiecare Stat Membru in loc de 3 reprezentanti cati erau initial prevazuti prin Decizia nr.80/686/EEC.

Decizia nr. 2850/2000/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 20

decembrie 2000 privind stabilirea unui cadru comunitar de cooperare in domeniul poluarilor marine accidentale sau deliberate.

Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru implementarea acestei decizii. In vederea transpunerii, dupã definitivarea metodologiei de catre organismele internationale abilitate, urmeazã a se elabora in anul 2004 Hotarare de Guvern privind aprobarea Planului national pentru substante periculoase descarcate in mare. Acest Plan va fi elaborat in conformitate cu prevederile cuprinse in : - Legea nr.98/1992 pentru ratificarea Conventiei privind protectia Marii Negre impotriva

poluarii si Legea privind protectia mediului nr. 137/1995, republicata, ale caror prevederi includ si prevenirea, reducerea, controlul si cooperarea in combaterea poluãrii mediului marin cu substante nocive, nu numai cu hidrocarburi;

- Legea nr.6/1993 pentru aderarea Romaniei la Conventia internationala din 1973 pentru prevenirea poluarii de catre nave, Anexele II, III si V, care se referã la reguli pentru controlul poluãrii cauzate de substantele lichide nocive transportate de nave in vrac, pentru prevenirea poluarii cu subtante daunatoare transportate pe mare sub forma ambalata si la reguli pentru prevenirea poluãrii cu gunoi de la nave;

- Legea nr.106/1996 si Legea nr.124/1995, care contin precizãri referitoare la aparare impotriva evenimentelor cu urmari deosebit de grave asupra mediului inconjurator provocate de accidente chimice.

- Ordonanta Guvernului nr.38/2001 privind acceptarea Anexei III, amendatã si a unor amendamente la Conventia internationalã pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave, modificatã prin Protocolul incheiat la Londra la 17 februarie 1978 ( MARPOL 73/78).

Pentru substantele periculoase, nu s-a realizat inca la nivelul Comunitatii Europene sau de catre Organizatia Maritima Internationala (IMO) cadrul international de cooperare ( la 13 Martie 2000 s-a elaborat doar metodologia de elaborare a planurilor de urgenta de la bordul navelor pentru substantele lichide transportate in vrac, prin Rezolutia IMO- MEPC 85/44). Acest cadru se preconizeaza a fi pus la dispozitia tarilor riverane intr-o etapa ulterioara, prin programe comune, astfel incit planurile nationale pentru controlul si reducerea poluarilor cauzate de deversarile de petrol in mare sa fie extinse si pentru substantele periculoase, sau sa se elaboreze planuri separate in functie de stabilirea modului de elaborare al Planului Regional la nivelul bazinului Marii Negre. Pentru implementarea acestei decizii sunt necesare urmatoarele actiuni si sprijin comunitar:

58

- initierea unui proiect comun de elaborare a planurilor nationale si a celui regional pentru tarile riverane Marii Negre ce urmeaza a fi integrate in Comunitatea Europeana, dezvoltat in cadrul programelor CE, cu asistenta Directiei generale de mediu a CE – ENV. B4 – Protectia civila si accidentele de mediu si IMO, referitor la deversarea substantelor periculoase in mare

- definitivarea metodologiilor de elaborare unitara la nivel comunitar a planurilor referitoare la deversarea substantelor periculoase in mare

- stabilirea acordului regional de cooperare privind interventia si compensarea pagubelor - atingerea unui nivel tehnologic compatibil privind suportul operational si sistemul

informational automatizat, la nivelul bazinului Marii Negre; - ratificarea conventiilor internationale cu referire la substantele periculoase si la aprobarea

Planului national pentru combaterea poluarii cu substante periculoase descarcate in mare - investirea cu atributii si competente noi a unor institutii existente (ex: Compania Nationala

“Apele Romane”, Inspectoratul de Navigatie Civila, Inspectoratul de Protectie a Mediului, Comandamentul Protectiei Civile etc.

Pe baza unor analize tehnico-economice, care urmeaza sa fie realizate de catre Ministerul Administratiei Publice, Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, se vor estima costurile unor investitii in echipamente speciale de depoluare, de monitorizare, fonduri pentru exercitii comune periodice, programe de pregatire profesionala. La nivel national, inca din 1995 Romania a initiat elaborarea proiectului Planului national de pregatire, raspuns si cooperare in caz de poluare marina cu hidrocarburi in care sunt incluse prevederi privind un sistem informational, sistemul de raportare, lista cu planurile de cooperare, autoritatile si institutiile nationale responsabile si implicate, inventarul resurselor de combatere a poluarilor cu petrol, etc, conform prevederilor Legii nr.6/1993, Legii nr.98/1992 si Declaratiei ministeriale privind protectia Marii Negre, care urmeaza sa fie aprobat prin Hotarare de Guvern, in anul 2002. Metodologia de elaborare unitarã a fost realizatã in cadrul Programului GEF pentru Marea Neagra de catre IMO, in conformitate cu prevederile asumate in Planul Strategic de Actiune pentru Reabilitarea si Protectia Marii Negre. Angajamentul si obligatia Romaniei de a elabora si aproba Planul national de pregatire, cooperare si raspuns in caz de poluare marina cu hidrocarburi sunt prevazute in Legea nr.160/2000. Conform prevederilor Legii nr.85/1997, Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei verifica si certifica respectarea de catre fiecare companie de navigatie si nava sub pavilion roman a prevederilor conventiilor internationale conform Codului ISM. Asigurarea interventiilor pe mare legate de poluarile cauzate de incidentele navale este prevazuta prin HG. Nr. 494/1990 privind infiintarea si reorganizarea unor unitati din subordinea Ministerului Transporturilor, prin care a fost infiintat Grupul de interventie si salvare navala - Constanta, care are sarcini de interventie in caz de poluare marina. Respectarea reglementarilor si efectuarea inspectiei navelor este prevazuta in HG nr.627/1998 privind organizarea si functionarea Inspectoratului Navigatiei Civile. Pentru implementarea completa a acestui act normativ este necesara stabilirea cadrului international si asigurarea suportului metodologic la nivelul Comunitatii Europene pentru deversarile de substante periculoase in mare. In privinta dotarii cu mijloace tehnice de interventie si monitorizare, care sunt costisitoare, perspectiva existenta nu permite luarea in calcul a unor alocari bugetare. Estimarea financiara este posibila doar dupa elaborarea metodologiei de interventie.

59

10. SECURITATE NUCLEARA SI RADIOPROTECTIE Romania nu solicita perioada de tranzitie pentru acest domeniu. Romania accepta in totalitate acquis-ul din Sectiunea I “Securitate nucleara si Radioprotectie” incluzand Tratatul Euratom (cerintele Art. 33, 35 si 37) si legislatia secundara in domeniu, respectiv protectia sanatatii lucratorilor si a populatiei impotriva radiatiilor ionizante, masuri de protectie a sanatatii in eventualitatea unei urgente radiologice si transportul deseurilor radioactive. In domeniul “securitatii nucleare si radioprotectiei” Romania nu intrevede probleme referitoare la protectia mediului inconjurator. In Romania, monitorizarea radioactivitatii mediului se realizeaza prin intermediul retelei de monitorizare a radioactivitatii mediului din cadrul Inspectoratelor de Protectie a Mediului. Atributiile Ministerului Sanatatii si Familiei in acest domeniu sunt realizate prin reteaua de laboratoare de igiena a radiatiilor si de medicina muncii din Institutele si Directiile de Sanatate Publica. Actele comunitare care reglementeaza nivelul maxim de contaminare radioactiva a alimentelor vor stabili normele aplicabile fabricarii, comercializarii si importului produselor alimentare si ingredientelor alimentare cu impact direct asupra mediului si a populatiei. In ceea ce priveste protectia populatiei si a mediului in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, in Romania exista un sistem de instiintare si de interventie care transpune prevederile Directivei nr.89/618. Legislatia Romaniei - transpunere si implementare In domeniul reglementat de actele comunitare aferente sectiunii de “securitate nucleara si radioprotectie” institutiile implicate in transpunerea acquis-ului comunitar sunt: - Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN) care in conformitate

cu prevederile Legii nr. 111/1996 republicata, este autoritatea nationala de autorizare, reglementare si control cu atributii in elaborarea instructiunilor cu caracter obligatoriu, precum si a reglementarilor de securitate nucleara privind protectia impotriva radiatiilor nucleare a personalului expus profesional, a populatiei si a mediului inconjurator.

- Comisia Centrala pentru Accident Nuclear si Caderi de Obiecte Cosmice (CCANCOC), constituita in baza Ordonantei Guvernului nr. 47/1994, este organul de planificare, indrumare, control, avizare, decizie si interventie in caz de accident nuclear sau caderi de obiecte cosmice, la nivel national. CCANCOC concepe, organizeaza, coordoneaza, pregateste si conduce activitatile privind prevenirea, protectia si interventia, reducerea si inlaturarea efectelor asupra persoanelor, bunurilor materiale si mediului in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica.

- Ministerul Sanatatii si Familiei, care in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 22/2001, ale Legii nr.100/1998 privind asistenta de sanatate publica si ale Legii nr.176/2000 privind dispozitivele medicale, asigura, raspunde, coordoneaza si controleaza, dupa caz, organizarea activitatii de: asistenta de sanatate publica, promovarea sanatatii si medicinei preventive, asistenta de urgenta, curativa, de recuperare medicala, asistenta medicala la domiciliu, care se acorda prin unitatile sanitare publice sau private, precum si asistenta de medicina legala, fiind autoritatea competenta si decizionala in domeniul dispozitivelor medicale, inclusiv a dispozitivelor pentru radiologie si medicina nucleara.

- Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor este abilitat, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.97/21.06.2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor, art. 15 alin.(9), impreuna cu Ministerul Sanatatii si Familiei si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, sa adopte reglementari

60

comune cu privire la tratarea cu radiatii ionizante a produselor alimentare pentru consum uman.

Directiva nr. 96/29/Euratom care stabileste standardele de baza de securitate pentru

protectia sanatatii lucratorilor si a populatiei impotriva radiatiilor ionizante Legislatia nationala in acest domeniu cuprinde urmatoarele acte: - Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, republicata - Legea nr.176/2000 privind dispozitivele medicale. In Romania sunt in vigoare Normele Fundamentale de Securitate Radiologica, aprobate prin Ordinul Presedintelui CNCAN nr. 14/2000 si publicate in Monitorul Oficial nr.404/2000, care transpun aceasta directiva, cu exceptia cerintelor de supraveghere medicala a persoanelor expuse profesional la radiatii ionizante (art 30 – art.37). Pana la sfarsitul anului 2001, Ministerul Sanatatii si Familiei va emite reglementari privind supravegherea medicala a persoanelor expuse profesional la radiatii ionizante, subsecvente Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr. 615/2001 privind organizarea serviciilor de medicina muncii. Pana la sfarsitul anului 2001, vor fi amendate Ordinul ministrului sanatatii nr.15/1982, capitolul care reglementeaza conditiile de efectuare a examenului medical al persoanelor ce urmeaza a fi incadrate in munca si controlul medical periodic al acestora si Ordinul ministrului sanatatii nr.331/1999 privind normele de avizare si autorizare sanitara a obiectivelor cu impact in sanatatea publica. Urmeaza ca, pana in anul 2002 sa fie amendate Normele Generale de Protectia Muncii in privinta investigarii si declararii bolilor profesionale. Aspectele legate de expunerea datorata surselor naturale de radiatii sunt tratate in Legea nr. 111/1996, republicata, (art. 29): “(1) Persoanele fizice si juridice care extrag sau prelucreaza substante minerale asociate in zacamant cu uraniu sau toriu sau substante care in fluxul tehnologic de prelucrare sunt susceptibile de a contine materiale radioactive, au obligatia sa ia masuri de verificare a materialelor si a utilajelor pe intregul ciclu de productie, manipulare, transport si depozitare, pentru a constata daca acestea prezinta o concentratie de substante radioactive sau o radioactivitate care depaseste, la un moment dat, limitele de exceptare din reglementarile prevazute la art. 16”. Art. 16 precizeaza faptul ca “activitatile in care se utilizeaza materiale cu activitate totala sau cu concentratie masica scazuta, generatorii de radiatii ionizante de tipul aprobat de comisie si orice tuburi electronice care indeplinesc limitele si criteriile de exceptare prevazute in standardele internationale, astfel incat riscurile aferente activitatii sau sursei sunt minimum acceptate, se excepteaza, in parte sau in totalitate, de la aplicarea regimului de autorizare prevazut in prezenta lege.” Detalierea prevederilor stipulate in titlul VII al Directivei nr.96/29/Euratom este realizata in Cap. VII “Cresterea semnificativa a expunerii datorata surselor naturale” din Normele Fundamentale de Securitate Radiologica” (art. 90 – art. 95). Principala dificultate in implementarea normelor mentionate anterior este legata de respectarea limitei de doza efectiva de 20 mSv/an pentru minerii din industria uraniului, tinand cont ca minerii romani din industria uraniului primesc doze intre 30 si 45 mSv/an. Autoritatea de reglementare apreciaza ca strategia de reducere a dozei efective pentru mineri trebuie sa includa: - recalcularea dozei efective pentru muncitorii cei mai expusi din minele ramase in

functiune. Aceasta doza ar trebui sa fie intre 35 – 40 mSv/an, luand in considerare ca procesul de inchidere a minelor vechi este in desfasurare ;

- imbunatatirea ventilatiei, ceea ce va conduce la o doza efectiva de 30 mSv/an;

61

- rotatia lucratorilor in diferite posturi cu valori diferite ale dozelor, in cazul in care respectarea limitei de 20 mSv/an necesita actiuni suplimentare pentru reducerea dozei efective.

Implementarea acestei strategii va necesita cca.3 – 4 ani. Intre timp, activitatile de minerit desfasurate in locurile unde doza efectiva depaseste 20 mSv/an, vor fi tratate ca situatii de expunere autorizata special. Pana in anul 2003 se va realiza implementarea completa a acestei directive prin emiterea de noi reglementari specifice privind: autorizarea practicilor (CNCAN), acreditarea expertilor si a organismelor dozimetrice si de radioprotectie (CNCAN), organizarea Registrului National de Doze - CNCAN. Ministerul Sanatatii si Familiei va emite noi reglementari privind supravegherea medicala si epidemiologica a expusilor profesional si a populatiei. Totodata, va elabora acte normative subsecvente Legii nr.176/2000 privind dispozitivele medicale care transpun in majoritate prevederile Directivelor nr. 90/385EEC, 93/42EEC si 98/79EEC, reglementand si cerintele esentiale privind protectia impotriva iradierii pe care dispozitivele medicale trebuie sa le indeplineasca. Pana la momentul aderarii, Ministerul Sanatatii si Familiei urmeaza sa creeze o baza de date pentru organizarea registrelor privind activitatile din domeniul dispozitivelor medicale, dispozitivelor medicale certificate, a distribuitorilor autorizati de dispozitive medicale, persoanelor expuse profesional la radiatii medicale si a datelor supravegherii radiologice individuale.

Directiva nr. 89/618/Euratom privind informarea populatiei asupra masurilor

de protectie a sanatatii si a etapelor in eventualitatea unei urgente radiologice Legislatia nationala care reglementeaza prevederile cuprinse in aceasta Directiva sant: - Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, republicata - Ordinul nr.242/1993 al Ministrului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului pentru

aprobarea Normelor Republicane de Securitate Nucleara pentru Planificarea, Pregatirea si Interventia la Accidente Nucleare si Urgente Radiologice

- Legea nr.106/1996 privind protectia civila - Ordonanta nr.47/1994 privind apararea impotriva dezastrelor, aprobata prin Legea nr.

124/1995 La momentul aderarii, Romania va fi pregatita sa aplice cerintele acestei directive. Comandamentul Protectiei Civile elaboreaza Norme metodologice pentru intocmirea planurilor de protectie si interventie in caz de urgenta radiologica, in conformitate cu prevederile legislatiei comunitare de mediu si recomandarile din documentele tehnice ale Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) si cele ale Agentiei de Energie Nucleara a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (NEA/OECD). Termenul prevazut pentru aprobarea acestor norme este septembrie 2002. Modificarile si actualizarile aduse Planurilor de protectie si interventie in exteriorul amplasamentului in caz de accident nuclear la CNE PROD CERNAVODA, CNE KOZLODUY, FCN PITESTI, IFIN HH MAGURELE vor fi finalizate pana in septembrie 2002. CNCAN aproba, conform prevederilor Legii nr.111/1996 republicata, planurile de interventie in caz de accident nuclear pentru amplasamentul obiectivelor si al instalatiilor nucleare, elaborate de catre utilizator impreuna cu toate autoritatile publice centrale si locale si organizatiile implicate si participa la asigurarea interventiei. Documentele mai sus mentionate includ prevederile Directivei nr.89/618 privind informarea populatiei asupra masurilor de protectie a sanatatii si a etapelor in eventualitatea unei urgente radiologice.

62

Prin masuri specifice de pregatire a populatiei (materiale documentare, pliante cu masuri de protectiei si interventie, exercitii si aplicatii, emisiuni radio-TV, articole in presa scrisa locala si centrala, cursuri si seminarii pentru elevi, studenti si alte categorii, etc.) se vor mediatiza masurile realizate. Directiva Consiliului nr.87/600/Euratom privind acordurile Comunitatii pentru

schimbul rapid de informatii in caz de urgenta radiologica Legislatia nationala care reglementeaza domeniul acestei directive cuprinde: - Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, republicata - Ordinul nr.242/1993 al Ministrului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului pentru

aprobarea Normelor Republicane de Securitate Nucleara pentru Planificarea, Pregatirea si Interventia la Accidente Nucleare si Urgente Radiologice

- Legea nr. 106/1996 privind protectia civila - Ordonanta nr. 47/1994 privind apararea impotriva dezastrelor, aprobata prin Legea nr.

124/1995 - Legea nr. 11/1998 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul

Republicii Bulgariei privind colaborarea in domeniul protectiei civile, in timp de pace semnat la Bucuresti la 18.01.1996

- Decretul nr.223/1990 privind ratificarea Conventiei cu privire la notificarea rapida a unui accident nuclear si la Conventia cu privire la asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica

- Hotararea de Guvern nr.734/1997 pentru aprobarea Acordului intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Bulgaria privind notificarea rapida a unui accident nuclear si schimbul de informatii asupra instalatiilor nucleare

- Hotararea de Guvern nr.541/1997 pentru aprobarea Acordului intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ungare privind notificarea rapida a accidentelor nucleare

- Hotararea de Guvern nr.332/1995 pentru aprobarea Acordului intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Elene privind notificarea rapida a unui accident nuclear si schimbul de informatii asupra instalatiilor nucleare.

Romania are in prezent un sistem de notificare in baza Conventiei AIEA privind notificarea rapida a unui accident nuclear si are incheiate Acorduri de notificare, la nivel guvernamental, cu Grecia, Ungaria si Bulgaria. CNCAN reprezinta punctul national de contact in relatia cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) in privinta notificarii rapide a accidentelor nucleare, a asistentei in caz de accident nuclear sau de urgenta radiologica. Directiva Consiliului nr.90/641/Euratom privind protectia lucratorilor externi expusi

riscului radiatiilor ionizante in timpul desfasurarii activitatilor in zonele controlate

Legislatia nationala care reglementeaza domeniul aceastei directive este reprezentata de Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, republicata. In prezent, in Romania, majoritatea lucratorilor externi isi desfasoara activitatea la CNE Cernavoda. Activitatea de supraveghere a lucratorilor externi expusi riscului radiatiilor ionizante in timpul desfasurarii activitatilor in zonele controlate, ca si a lucratorilor interni se realizeaza conform procedurilor interne ale CNE aprobate de CNCAN. Prin Ordinul nr.353/2001 al presedintelui CNCAN au fost aprobate Normele de securitate radiologica privind radioprotectia operationala a lucratorilor externi, norme care realizeaza transpunerea acestei Directive, urmand ca intrarea in vigoare sa se realizeze de la 1 ianuarie 2002. Intrarea in vigoare a acestor norme nu implica eforturi financiare deosebite pentru

63

implementare, ci doar autorizarea intreprinderilor externe si inregistrarea datelor supravegherilor anterioare in carnetul individual de supraveghere radiologica a lucratorilor externi, completarea bazei de date privind supravegherea medicala a lucratorilor externi de catre institutiile agreate de autoritatea competenta in domeniul nuclear. Directiva nr.92/3/Euratom privind supravegherea si controlul transporturilor de

deseuri radioactive intre statele membre din si spre Comunitate Decizia Comisiei nr.93/552/Euratom privind documentul standard pentru

supravegherea si controlul transporturilor de deseuri radioactive Reglementarea Consiliului nr.1493/93 privind transportul substantelor radioactive

intre statele membre Legislatia nationala in vigoare care reglementeaza domeniul acoperit de Directiva nr.92/3 si Reglementarea nr.1493/93 cuprinde: - Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, republicata - Legea nr. 106/1996 privind protectia civila - Ordinul nr. 318/1975 privind stabilirea Normelor Republicane de Securitate Nucleara

pentru Transportul Materialelor Radioactive (NRSN-TMR) - Legea nr.105/1999 pentru ratificarea Conventiei comune asupra gospodaririi in siguranta a

combustibililor uzati si asupra gospodaririi in siguranta a deseurilor radioactive. Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN) este autoritatea responsabila pentru desfasurarea in siguranta a tuturor activitatilor nucleare din Romania, inclusiv a celor legate de transport. La momentul aderarii, CNCAN va notifica la Comisie transporturile prevazute in aceste acte comunitare. In conformitate cu prevederile Legii nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, republicata, (art. 22, alin. 3), “orice expeditie spre teritoriul Romaniei este considerata import”. Totodata, in art. 7 din acelasi act legislativ, se prevede ca, “importul deseurilor radioactive este interzis, cu exceptia situatiilor in care importul decurge nemijlocit din prelucrarea, in afara teritoriului Romaniei, a unui export, anterior autorizat, de deseuri radioactive, inclusiv combustibil nuclear ars, in baza prevederilor unor acorduri internationale sau contracte incheiate cu parteneri comerciali cu sediul in strainatate, in conditiile prevazute de prezenta lege”. In consecinta, tinand cont de continutul celor doua articole ale acestei legi, tranzitul deseurilor radioactive pe teritoriul Romaniei este interzis. Pentru implementarea acestor acte comunitare este necesara modificarea Legii nr.111/1996, republicata, cu noi prevederi care sa permita tranzitul deseurilor radioactive. Pana la momentul aderarii CNCAN va emite norma de transport a materialelor radioactive care va include: - aspecte privind regimul de autorizare al transportului si documentatia necesara - cerintele tehnice necesare a fi indeplinite in cazul transportului (cerintele din ST-1/1996) - inglobarea cerintelor din actele comunitare specifice domeniului (Directiva Consiliului

nr.92/3/Euratom, Decizia Comisiei nr.93/552/Euratom, Regulamentul Comisiei nr.1493/93).

Pentru transportul extern, Romania respecta urmatoarele acte internationale: • reglementarile internationale privind transportul pe calea ferata a bunurilor periculoase

(RID) • Acordul European privind transportul international al bunurilor periculoase (ADR) Pentru transportul aerian, Romania se aliniaza prevederilor si practicilor internationale, implementand dupa cum urmeaza:

64

• Anexa 18 ICAO prin ordinul Ministrului transporturilor nr. 186/1998 pentru aprobarea reglementarilor aeronautice civile romane-RACR-Transportul aerian al bunurilor periculoase-TABP, editia 1998.

• JAR-OPS 1 si JAR-OPS 3 prin ordinul Ministrului transporturilor nr. 437/16.08.1999 pentru aprobarea aplicarii reglementarilor europene JAR-OPS 1-Transportul aerian comercial (avioane) si JAR-OPS 3-Transportul aerian comercial (elicoptere). JAR-OPS 1 si JAR-OPS 3- subpartea R care stabilesc responsabilitatile operatorilor aerieni cu privire la transportul bunurilor periculoase.

La momentul aderarii, Romania va utiliza documentul standard pentru efectuarea eventualelor transporturi de deseuri radioactive. Deseurile radioactive produse in Romania, rezultate din activitati medicale sau industriale sunt tratate in tara si depozitate la Depozitul de deseuri slab si mediu active de la Baita Bihor. Deseurile radioactive produse la CNE Cernavoda sunt depozitate intr-un depozit temporar situat pe amplasamentul centralei. In viitor, deseurile slab si mediu active provenite de la CNE vor fi stocate definitiv intr-un depozit final, in apropierea incintei centralei. Au fost intocmite o serie de studii geologice si analize preliminare pentru realizarea acestui depozit. Deseurile rezultate in urma procesarii minereurilor de uraniu sunt stocate umed in bazine in cadrul instalatiilor de prelucrare a uraniului. In aceste conditii, nu se intrevede probabilitatea ca pe termen scurt si mediu Romania sa exporte deseuri radioactive. In prezent, capacitatile existente de prelucrare si depozitare sunt dimensionate numai pentru a satisface necesitatile interne. Directiva Consiliului nr.97/43/Euratom privind protectia sanatatii persoanelor fizice

impotriva radiatiilor ionizante in cazul expunerii medicale Pana la sfarsitul anului 2001, Ministerul Sanatatii si Familiei si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare vor emite Normele pentru protectia sanatatii persoanelor fata de pericolul radiatiilor ionizante in cazul expunerilor medicale, ca urmare a folosirii in medicina a generatoarelor si surselor de radiatii ionizante. Dupa intrarea in vigoare a acestor norme, in anul 2002, va fi amendat Ordinul Ministrului sanatatii nr. 51/1983. Pana la momentul aderarii, echipamentele radiologice, generatoarele si sursele de radiatii ionizante din domeniul medical vor fi conforme cu cerintele Directivei nr. 97/43/Euratom. Reglementarea Consiliului nr.3954/87 privind stabilirea nivelelor maxime permise

de contaminare radioactiva a produselor alimentare si furajere, ca urmare a unui accident nuclear sau ca urmare a unui caz de urgenta radiologica Reglementarea Consiliului nr.770/90 privind stabilirea nivelelor maxime permise de

contaminare radioactiva a produselor furajere, ca urmare a unui accident nuclear sau ca urmare a altei situatii de urgenta radiologica Reglementarea Consiliului nr.2219/89 privind conditiile speciale de export a

produselor alimentare si furajere, ca urmare a unui accident nuclear sau ca urmare a altei situatii de urgenta radiologica Reglementarea Consiliului nr. 944/89 privind stabilirea nivelelor maxime permise de

contaminare radioactiva a produselor furajere, ca urmare a unui accident nuclear sau ca urmare a altei situatii de urgenta radiologica Reglementarea Consiliului nr.737/90 privind conditiile care guverneaza importurile

produselor agricole originare din alte tari ca urmare a accidentului de la centrala nuclearo-electrica de la Cernobal Reglementarea Consiliului nr.727/97 stabilind lista produselor excluse din cererea

prevazuta in Reglementarea Consiliului (EEC) nr. 737/90 privind conditiile care

65

guverneaza importurile produselor agricole originare din alte tari ca urmare a accidentului de la centrala nuclearo-electrica de la Cernobal Reglementarea Consiliului nr. 616/2000 care amendeaza Reglementarea Consiliului

nr.737/90 privind conditiile care guverneaza importurile produselor agricole originare din alte tari ca urmare a accidentului de la centrala nuclearo-electrica de la Cernobal Reglementarea Consiliului nr. 1609/2000 stabilind lista produselor excluse de la

aplicarea Reglementarii Consiliului nr.737/90 privind conditiile care guverneaza importurile produselor agricole originare din alte tari ca urmare a accidentului de la centrala nuclearo-electrica de la Cernobal Reglementarea Comisiei nr. 1661/1999 stabilind regulile detaliate pentru aplicarea

Reglementarii Consiliului nr.737/90 privind conditiile care guverneaza importurile produselor agricole originare din alte tari ca urmare a accidentului de la centrala nuclearo-electrica de la Cernobal Reglementarea Comisiei nr. 1627/2000 care amendeaza Reglementarea Comisiei nr.

1661/1999 stabilind regulile detaliate pentru aplicarea Reglementarii Consiliului nr.737/90

In Romania nivelul de radioactivitate al alimentelor este urmarit in reteaua de laboratoare a Ministerului Sanatatii si Familiei si a Agentiei Nationale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Ministerul Sanatatii si Familiei supravegheaza contaminarea radioactiva a alimentelor in cele patru laboratoare de igiena a radiatiilor din Institutele de Sanatate Publica Bucuresti, Timisoara, Iasi si Cluj si 19 laboratoare judetene (inclusiv municipiul Bucuresti). Nivelul radioactivitatii din produsele alimentare si din furaje se urmareste si in cadrul a 12 laboratoare ale Directiilor sanitare veterinare din 11 judete si a Institutului de Igiena si Sanatate Publica Veterinara din Bucuresti, care este si unitatea de referinta nationala pentru acest domeniu. Institutul de Sanatate Publica Veterinara face parte din Comisia Centrala pentru Accident Nuclear si Caderi de Obiecte Cosmice. In cadrul celor 12 laboratoare se determina Cesiul (134Cs + 137Cs) si Potasiu (40K). Pentru urmarirea nivelului radioactivitatii produselor alimentare si furajelor sant necesare cel putin 3 linii cu sisteme moderne de determinare a nuclizilor cu radiatii alfa,beta si gama, de tip Canbera ( in reteaua laboratoarelor MAAP). Valoarea unui singur astfel de aparat, fara taxe, este de 150.000$. Pentru a avea posibilitatea de participare la teste interlaboratoare din tari ale Uniunii Europene, se impune ca cel putin 2 din specialistii din Romania sa fie instruiti intr-un laborator de specialitate din UE, urmand ca acestia sa instruiasca ceilalti specialisti din laboratoarele de testare a alimentelor si furajelor. Domeniile abordate de regulamentele mai sus mentionate vor fi reglementate prin Ordine comune ale Ministerului Sanatatii si Familiei, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si CNCAN pentru aprobarea Normelor privind alimentele si furajele contaminate radioactiv, care vor intra in vigoare in anul 2003. Aprobat de Guvernul Romaniei in sedinta sa din 18 octombrie 2001.