Dr. Penal. Partea Speciala I

Drept penal. Partea specială I

Suport de curs pentru I.D

Autori: Valerian Cioclei

Cristina Rotaru

Schema generală de analiză a infracţiunilor

Pentru buna înţelegere a explicaţiilor teoretice din partea

specială este necesară trecerea în revistă a unor cunoştinţe predate la disciplina Drept penal – parte generală. Aceste explicaţii pot fi reunite într-o schemă care va fi utilizată pentru analiza teoretică a oricărei infracţiuni cuprinse în partea specială.

I. Obiectul ocrotirii penale

1. Obiectul juridic este reprezentat de valorile şi relaţiile sociale protejate prin incriminarea unei fapte.

Fiecare infracţiune are un obiect juridic generic, comun unui grup de infracţiuni (titlu, capitol, secţiune).

O infracţiune poate avea şi un obiect juridic special (specific, propriu), în măsura în care valorile ocrotite reprezintă doar un fragment al obiectului generic (spre exemplu, la infracţiunea de ameninţare obiectul juridic generic este dat de libertatea persoanei, în timp ce obiectul special se referă doar la libertatea psihică).

La unele infracţiuni există şi un obiect juridic secundar (adia-cent), atunci când, pe lângă valoarea ocrotită în mod direct, este protejată şi o altă valoare socială (spre exemplu, la atentat, unde pe lângă valoarea ocrotită în principal, siguranţa statului, în mod adia-cent sunt ocrotite viaţa, integritatea fizică şi sănătatea persoanei).

2. Obiectul material este reprezentat de acea entitate mate-rială, prin care se exprimă valoarea socială ocrotită, şi împotriva căreia se îndreaptă fapta (elementul material al infracţiunii). Poate fi obiect material al unei infracţiuni: corpul persoanei, un bun mobil sau imobil, un înscris etc. De regulă, infracţiunile de rezultat au obiect material, în timp ce infracţiunile de pericol nu au.

II. Subiecţii infracţiunii

1. Subiectul activ este persoana care comite nemijlocit sau care participă la comiterea unei infracţiuni.


2

Este de interes dacă subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoană sau dacă acesta trebuie să îndeplinească o anumită acti-vitate, să aibă o anumită calitate (funcţionar, militar, cetăţean român etc.), adică să fie circumstanţiat (calificat).

Este important de precizat, dacă infracţiunea poate avea mai mulţi autori sau, dimpotrivă, este susceptibilă de a fi realizată doar de un autor unic (in persona propria), cum este cazul la nedenun-ţare, la pruncucidere etc.

Trebuie, de asemenea, stabilit, dacă fapta poate fi săvârşită în participaţie (autori, complici, instigatori) sau dacă pluralitatea de făptuitori este necesară în mod natural (ex: incestul), sau juridic (ex: complotul sau asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni).

2. Subiectul pasiv este persoana fizică, sau juridică, vătămată prin comiterea faptei, cea care suferă răul provocat prin infracţiune.

Trebuie stabilit dacă subiectul pasiv poate fi orice persoană sau doar una care are o anumită calitate, respectiv dacă subiectul pasiv este calificat (circumstanţiat). Există un subiect pasiv circumstan-ţiat, spre exemplu, în cazul pruncuciderii (copilul nou-născut) sau în cazul ultrajului (funcţionarul).

III. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii pot constitui, în unele cazuri, destul de reduse ca număr, condiţii esenţiale pentru existenţa infracţiunii. Cu privire la loc, spre exemplu, în cazul ultrajului contra bunelor moravuri (art. 321 C.pen.) este necesar ca fapta să se comită în public. Cu privire la timp, spre exemplu, în cazul infracţiunii de trădare prin ajutarea inamicului (art. 156 C.pen.), este necesar ca fapta să se comită în timp de război.

Locul şi timpul pot constitui, în alte cazuri, elemente circumstan-ţiale prin care se realizează varianta agravată sau calificată a unei infracţiuni: spre exemplu, timpul nopţii, sau locul public, în cazul infracţiunii de furt calificat.

IV. Situaţia premisă este o condiţie prealabilă pentru existenţa infracţiunii. Ea constă în preexistenţa unei realităţi (situaţie, calitate, stare) fără de care comiterea faptei nu este posibilă (spre exemplu, existenţa unei persoane în viaţă în cazul infracţiunii de omor, existenţa sarcinii în cazul infracţiunii de provocare ilegală a avortului etc.).

Nu toate infracţiunile presupun o situaţie premisă.


3

V. Latura obiectivă a infracţiunii este acea conduită aptă să producă o modificare a realităţii, pe care legea penală o sancţio-nează. Latura obiectivă a oricărei infracţiuni are trei componente:

Elementul material (verbum regens) este chiar actul de con-duită interzis şi poate fi realizat, fie printr-o acţiune (spre exemplu, acţiunea de ucidere, în cazul omorului, sau acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia altuia, în cazul furtului), fie printr-o inac-ţiune (spre exemplu omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea unei infracţiuni, în cazul nedenunţării).

Urmarea imediată este modificarea pe care realizarea elemen-tului material o produce asupra realităţii; aceasta poate consta într-o stare de pericol (spre exemplu o stare de pericol cu privire la siguranţa statului, în cazul trădării) sau într-un rezultat (spre exemplu o pagubă materială în cazul înşelăciunii).

Legătura de cauzalitate este relaţia cauză-efect ce trebuie să existe între elementul material şi urmarea imediată; această legă-tură trebuie stabilită în cazul infracţiunilor de rezultat (materiale) şi rezultă implicit din comiterea faptei (ex re) în cazul infracţiunilor de pericol (formale).

VI. Latura subiectivă reprezintă atitudinea psihică a făptuito-rului faţă de propria faptă. Elementul principal al laturii subiective este vinovăţia, la care se pot adăuga unele condiţii privind mobilul sau scopul infracţiunii.

Vinovăţia este atitudinea psihică a făptuitorului faţă de faptă şi urmarea ei. Există două forme de vinovăţie, intenţia şi culpa, iar în cazul unor infracţiuni, ambele forme se combină într-o formă mixtă, praeterintenţia.

Intenţia se prezintă în două modalităţi: directă (autorul pre-vede rezultatul faptei şi îl urmăreşte) şi indirectă (autorul prevede rezultatul, nu îl urmăreşte, dar îl acceptă).

Culpa se prezintă, la rândul ei, în două modalităţi: cu pre-vedere (autorul prevede rezultatul, nu îl urmăreşte, nu îl acceptă, ci socoteşte fără temei că acesta nu se va produce) şi simplă (autorul nu prevede rezultatul, deşi trebuia şi putea să-l prevadă).

Praeterintenţia sau intenţia depăşită este o formă hibridă de vinovăţie în care autorul comite cu intenţie o faptă, dar rezultatul produs este mai grav decât cel urmărit sau acceptat.


4

Mobilul este acel factor psihic de natură afectivă, de regulă iraţional şi, ca atare, incontrolabil, care îl împinge pe individ spre un anumit comportament.

Scopul este acel factor psihic de natură raţională, care desem-nează rezultatul prefigurat şi urmărit de individ printr-un anumit comportament.

VII. Formele infracţiunii se referă la fazele de desfăşurare a activităţii infracţionale din punctul de vedere al laturii obiective. În acest sens trebuie făcută distincţia între: acte preparatorii, tenta-tivă, consumare, epuizare.

VIII. Variantele infracţiunii se referă la incriminarea dife-renţiată a unor fapte, în raport cu gradul de pericol social pe care îl prezintă. Există întotdeauna varianta de bază a unei fapte, varianta tip, la care se pot adăuga diferite variaţiuni în raport cu incriminarea de bază, acestea putând fi variante agravate sau variante atenuate.

XIX. Sancţiunile sunt acele măsuri cu caracter coercitiv, ce pot fi luate în urma comiterii unei fapte penale, respectiv pedepse, măsuri educative şi măsuri de siguranţă.

Prezintă interes felurile pedepselor principale aplicabile unei infracţiuni (detenţiunea pe viaţă, închisoarea, amenda penală), precum şi infracţiunile pentru care aplicarea pedepselor comple-mentare este obligatorie.

Titlul I Infracţiuni contra siguranţei statului

Caracterizare generală a titlului


1. Obiectul juridic. Valoarea protejată prin incriminările din acest titlu este reprezentată de statul român împreună cu trăsăturile sale fundamentale stabilite prin Constituţie, respectiv: suverani-tatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea.

2. Obiectul material. Infracţiunile contra siguranţei statului sunt lipsite în general de obiect material. Excepţie fac: infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului, unde obiectul material este constituit din teritorii, oraşe, aeronave, armament, valori etc. predate sau procurate inamicului; infracţiunea de trădare prin transmiterea de secrete, unde obiectul material este alcătuit din documente sau date care constituie secrete de stat (în măsura în care datele sunt redate pe un suport material); la infracţiunea de atentat care pune în pericol siguranţa statului sau de atentat contra unei colectivităţi există un obiect material secundar reprezentat de corpul persoanei (persoanelor) asupra cărora se acţionează.


1. Subiectul activ. La cele mai multe infracţiuni din acest titlu subiectul activ nu este circumstanţiat; la unele infracţiuni însă este calificat, absenţa calităţii pretinse în textul de lege fiind de natură a conduce la o altă încadrare juridică. De exemplu:

– la infracţiunea de trădare, in cele trei modalităţi legislative (art. 155, art. 156; art. 157 C.pen.) subiectul activ are calitatea de cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România;

– la infracţiunile de spionaj şi acţiuni duşmănoase contra sta-tului, calitatea autorului este aceea de cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază pe teritoriul României;

Infracţiuni contra siguranţei statului

6

– la infracţiunea de divulgare a secretului care pune în pericol siguranţa statului, calitatea autorului este aceea de funcţionar.

Infracţiunile contra siguranţei statului sunt susceptibile de a fi săvârşite în participaţie: coautorat, instigare, complicitate. Pentru existenţa unor infracţiuni este necesară o pluralitate de făptuitori (de exemplu: complotul, subminarea puterii de stat).

2. Subiectul pasiv. La toate infracţiunile contra siguranţei statului subiectul pasiv principal este statul. În unele cazuri avem şi un subiect pasiv secundar: în cazul infracţiunii prevăzute de art. 160 C.pen. (atentatul care pune în pericol siguranţa statului) – o persoană care îndeplineşte o activitate de stat importantă sau altă activitate publică importantă; în cazul art. 171 C.pen. (infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin) – reprezentantul unui stat străin.

III. Locul şi timpul

În general nu prezintă relevanţă, însă pot exista şi excepţii: în cazul infracţiunii de trădare prin ajutarea inamicului faptele trebuie săvârşite în timp de război. Timpul este, aşadar, un element esen-ţial în cazul acestei infracţiuni.

IV. Situaţia premisă

Unele din infracţiunile acestui titlu presupun existenţa unei situaţii premisă. De exemplu, în cazul infracţiunii de trădare prin transmiterea de secrete este necesară existenţa unor secrete de stat, în cazul variantei tip, sau a unor documente sau date ce pot periclita siguranţa statului, în cazul variantei atenuate.

V. Latura obiectivă

Elementul material. Infracţiunile contra siguranţei statului se săvârşesc, de regulă, prin acţiuni, fiind aşadar infracţiuni comisive. Există şi o infracţiune omisivă, aceea de nedenunţare. În cazul multor infracţiuni elementul material are şi o cerinţă specială (spre exemplu: fapta să fie de natură să slăbească puterea de stat).

Urmarea imediată se caracterizează prin producerea unei stări de pericol pentru siguranţa statului, motiv pentru care infracţiunile din acest titlu sunt infracţiuni de pericol. În cazul unor infracţiuni


7

putem constata şi existenţa unei urmări imediate secundare: spre exemplu, în cazul art. 160 C.pen. urmarea secundară constă într-o atingere adusă vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii celui ce îndeplineşte o activitate importantă de stat sau publică.

Legătura de cauzalitate. Fiind vorba de infracţiuni de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re. În cazul unei urmări imediate secundare, legătura de cauzalitate trebuie stabilită.

VI. Latura subiectivă

Vinovăţia. Toate infracţiunile contra siguranţei statului se comit cu intenţie, cu excepţia infracţiunii de nedenunţare care, sub aspectul laturii subiective, poate fi săvârşită atât cu intenţie cât şi din culpă.

Mobilul şi scopul nu prezintă relevanţă pentru realizarea infracţiunilor, pot servi pentru individualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Deşi în art. 157 C.pen. este menţionat cuvântul „scop”, nu este vorba despre scopul ca element al laturii subiective, ci de un scop ce ţine de realizarea laturii obiective.

VII. Formele infracţiunilor

Prin derogare de la principiul conform căruia actele preparatorii nu sunt sancţionate în sistemul nostru de Drept penal, art. 173 C.pen. prevede că în cazul unor infracţiuni contra siguranţei statului actele de pregătire sunt asimilate tentativei şi, ca atare, sunt sancţionate.

Tentativa se pedepseşte la toate infracţiunile din acest titlu [art. 173 alin. (1)]; face excepţie nedenunţarea (art. 170), infrac-ţiune omisivă, la care tentativa nu este posibilă.

Consumarea infracţiunilor are loc în momentul producerii stării de pericol, moment ce coincide, de regulă, cu momentul realizării elementului material.

VIII. Variantele infracţiunilor

Deoarece sunt fapte cu un grad de pericol generic ridicat, chiar în varianta de bază (tip), legiuitorul nu a prevăzut decât într-un singur caz o variantă agravată [art. 165 alin. (2)]; există în schimb


8

trei infracţiuni pentru care au fost prevăzute variante atenuate [art. 157 alin. (2), art. 162 alin. (2), art. 169 alin. (2), (3) şi (4)].

IX. Sancţiuni

Pentru aceste infracţiuni sunt prevăzute sancţiuni foarte aspre, de regulă pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, la care se asociază, de regulă, pedeapsa complementară:

- este prevăzută o cauză de nepedepsire pentru participantul care denunţă săvârşirea infracţiunii înainte de consumarea ei [art. 172 alin. (1)] şi o cauză de reducere a pedepsei pentru partici-pantul care înlesneşte arestarea infractorilor după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiţi [art. 172 alin. (2)];

- tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile contra sigu-ranţei statului se pedepsesc mai sever în comparaţie cu infrac-ţiunile prevăzute de art. 221, respectiv art. 264 C.pen.; tot diferit faţă de regimul comun, în cazul celor mai grave infracţiuni contra siguranţei statului, tăinuirea şi favorizarea săvârşite de soţ sau o rudă apropiată se sancţionează, dar limitele pedepselor se reduc la jumătate [art. 173 alin. (3) şi (5) C.pen.].

Întrebări

1. Care este subiectul activ al infracţiunii de trădare?

2. Care este situaţia premisă a infracţiunii de trădare prin aju-tarea inamicului?

3. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete are obiect material?

4. Care este subiectul activ al infracţiunii de acţiuni duşmă-noase contra statului?

5. Care este diferenţa între infracţiunea de trădare şi cea de spionaj?

6. Care este subiectul pasiv secundar al infracţiunii de atentat care pune în pericol securitatea statului?


9

7. Care este elementul material al infracţiunii de atentat contra unei colectivităţi?

8. Care este diferenţa între noţiunea de „acţiune armată” şi cea de „acţiuni violente săvârşite de mai multe persoane împreună” în cazul infracţiunii prevăzute de art. 162 Cod penal?

9. Care este elementul material în cazul infracţiunii prevăzute de art. 163 C.pen. „actele de diversiune”?

10. Care este cerinţa esenţială în cazul infracţiunii de subminare a economiei naţionale?

11. Ce se înţelege prin noţiunea de propagandă în contextul infracţiunii prevăzute de art. 166 C.pen.?

12. Care este tipul de participaţie în cazul infracţiunii de complot?

13. Poate exista complicitate în cazul infracţiunii de complot?

14. Care este cerinţa esenţială în cazul infracţiunii de compro-mitere a unor interese de stat?

15. Care este urmarea imediată în cazul infracţiunii de comu-nicare de informaţii false?

16. Care este forma de vinovăţie în cazul infracţiunii de nede-nunţare?

Speţe

1. Inculpatul C.M. a fost condamnat, printre altele, pentru infrac-ţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 162 alin. (2) C.pen. S-a reţinut în fapt că, în toamna anului 1991, un număr mare de mineri (de ordinul miilor) a venit din Valea Jiului în Bucureşti, sub pretextul unor revendicări salariale, instigaţi fiind de inculpatul C.M. Pe drumul spre Bucureşti, minerii au ocupat abuziv mai multe trenuri a căror circulaţie a fost deturnată, tulburând activitatea de transport pe calea ferată, au distrus bunuri, au violat o femeie, au produs vătămări corporale şi moartea a patru persoane. Ajunşi în capitală, înarmaţi cu bastoane de cauciuc, bare metalice şi sticle incendiare, minerii au atacat forţele de ordine şi au pătruns în sediul


10

Guvernului, al Parlamentului şi al unor partide politice, precum şi în unele secţii de poliţie. În urma acestei descinderi în forţă, primul-ministru a fost obligat să demisioneze. S-a apreciat de către instanţa supremă că faptele inculpatului C.M. de a determina, cu intenţie, masele de mineri să săvârşească acţiuni violente ce au fost de natură să slăbească puterea de stat întrunesc elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de subminare a puterii de stat, în varianta atenuată, sub forma participaţiei improprii.

Este corectă reţinerea participaţiei improprii? Este corectă reţi-nerea variantei atenuate şi nu a variantei tip (acţiune armată)?

Teste grilă

1. Infracţiunile de trădare (art. 155, art. 156 şi art. 157 C.pen.) au ca subiect activ:

a) numai cetăţeanul român; b) cetăţeanul român sau persoana fără cetăţenie care domicili-

ază pe teritoriul statului român; c) cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie care nu domicili-

ază pe teritoriul statului român.

2. Infracţiunea de „Trădare prin ajutarea inamicului” (art. 156 C.pen.) poate fi săvârşită numai:

a) pe câmpul de luptă; b) în condiţii de luptă; c) în timp de război.

3. La infracţiunea de ,,Atentat care pune în pericol siguranţa statului” (art. 160 C.pen.) urmarea imediată principală constă în:

a) crearea unei stări de pericol pentru viaţa, integritatea corpo-rală ori sănătatea unei persoane care îndeplineşte o activitate importantă de stat sau altă activitate publică importantă;

b) decesul, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantă de stat sau altă activitate publică importantă;

c) crearea unei stări de pericol pentru siguranţa statului.


11

4. În cazul infracţiunii de „Complot” (art. 167 C.pen.) subiectul activ:

a) nu poate fi un cetăţean român; b) nu poate fi un cetăţean străin; c) poate fi atât cetăţean român, cât şi cetăţean străin.

Titlul II Infracţiuni contra persoanei

În Titlul II sunt cuprinse infracţiunile care au ca obiect juridic generic persoana omului, drepturile şi libertăţile fundamentale ale acesteia: viaţa, integritatea corporală şi sănătatea, libertatea şi demnitatea. Titlul este structurat pe patru capitole:

- Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii (Capi-tolul I);

- Infracţiuni contra libertăţii persoanei (Capitolul II); - Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală (Capitolul III) şi - Infracţiuni contra demnităţii (Capitolul IV) – infracţiunile din

acest capitol au fost abrogate prin Legea nr. 278/2006.

Capitolul I Infracţiuni contra vieţii, integrităţii

corporale şi sănătăţii

Acest capitol este format din trei secţiuni: 1. Omuciderea. 2. Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. 3. Avortul.

Secţiunea I. Omuciderea

Caracterizare generală a secţiunii


1. Obiectul juridic. Valoarea ocrotită prin intermediul infrac-ţiunilor din această secţiune este viaţa persoanei.

Infracţiuni contra persoanei

13

2. Obiectul material este reprezentat de corpul unei persoane în viaţă.


1. Subiectul activ. Autor al infracţiunilor de omucidere poate fi în general orice persoană. Pot exista cazuri în care legea prevede un subiect activ circumstanţiat, de exemplu: în cazul infracţiunii de pruncucidere, subiectul activ este mama copilului nou-născut; în cazul infracţiunii de omor calificat [art. 175 lit. c)], soţul sau o rudă apropiată; în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav [art. 176 lit. g)], judecătorul, procurorul, poli-ţistul, jandarmul sau militarul.

2. Subiectul pasiv. Poate fi subiect pasiv orice persoană în viaţă. În anumite cazuri, legea prevede un subiect calificat, de exemplu femeia gravidă, în cazul omorului deosebit de grav prevăzut de art. 176 lit. e) C.pen.

III. Locul şi timpul

În general locul şi timpul nu prezintă relevanţă în cazul acestor infracţiuni. Locul public reprezintă un element circumstanţial în cazul infracţiunii de omor calificat [art. 175 lit. i) C. pen.].

IV. Situaţia premisă este dată de existenţa unei persoane în viaţă.


Elementul material este reprezentat de uciderea unei persoane şi se realizează, în general, printr-o acţiune, dar poate consta şi într-o inacţiune (lipsirea unei persoane bolnave de îngrijirea necesară datorată). Există o singură excepţie, în cazul art. 179 C.pen., unde elementul material constă în acţiunea de a determina sau de a înlesni sinuciderea.

Urmarea imediată constă, în cazul acestor infracţiuni, în moartea victimei, cu excepţia infracţiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, unde poate consta şi în încercarea de sinu-cidere a victimei.


14

Legătura de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea ce repre-zintă elementul material şi urmarea imediată (decesul victimei sau încercarea de sinucidere) trebuie stabilită.


Vinovăţia. Legiuitorul a incriminat săvârşirea omuciderilor cu intenţie (omor, determinarea sau înlesnirea sinuciderii), dar şi din culpă (uciderea din culpă).

Mobilul şi scopul nu prezintă relevanţă în privinţa existenţei infracţiunilor.


Tentativa se sancţionează doar în cazul infracţiunilor de omor (art. 174, art. 175, art. 176 C.pen.); este posibilă, dar nu este sanc-ţionată, în cazul infracţiunii de pruncucidere şi a celei de deter-minare sau înlesnire a sinuciderii; nu este posibilă la uciderea din culpă. Consumarea are loc în momentul producerii urmării ime-diate. Aceste infracţiuni nu pot fi continue sau continuate, din cauza specificităţii urmării imediate.

VIII. Variante

Pruncuciderea are doar variantă tip, omorul are şi două variante calificate, care îmbracă aspectul unor infracţiuni distincte (art. 175 şi art. 176 C.pen.).

IX. Sancţiuni

Pedeapsa cu închisoarea sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii şi interzicerea unor drepturi.

Întrebări

1. Care sunt teoriile privind apariţia vieţii? Care sunt teoriile privind momentul instalării morţii?

2. Este sancţionată eutanasia în Dreptul penal român?

3. Poate fi comisă infracţiunea de omor şi prin acte omisive?


15

4. Care sunt elementele obiective ce permit conturarea vino-văţiei, pentru a putea fi diferenţiată infracţiunea de omor (tentativă de omor) de alte infracţiuni contra persoanei?

5. Este diminuată sau înlăturată răspunderea penală în caz de error in persona sau aberatio ictus dacă autorul a exercitat o acţiune ucigaşă?

6. Sunt sancţionate actele preparatorii în cazul omuciderilor?

7. Care sunt condiţiile pentru a putea reţine că omorul a fost comis cu premeditare?

8. Poate coexista premeditarea alături de scuza provocării?

9. Ce persoane intră în categoria de „rude apropiate”?

10. Ce înseamnă „starea de neputinţă a victimei de a se apăra”?

11. Care este deosebirea între omorul săvârşit prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane şi omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane?

12. Ce se înţelege prin sustragere de la urmărire sau arestare în cazul infracţiunii de omor calificat?

13. În cazul reţinerii omorului pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea unei infracţiuni [art. 175 lit. h) C.pen.] această infrac-ţiune este absorbită, sau intră în concurs cu cea de omor?

14. Care este conţinutul noţiunii „în public” în cazul infracţiunii de omor calificat?

15. Ce se înţelege prin expresia „cruzimi” în cazul omorului deosebit de grav?

16. Care sunt opiniile privind timpul scurs între omorul săvârşit anterior şi cel ce face obiectul judecăţii, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 176 lit. c) C.pen.?

17. Care este condiţia ce trebuie îndeplinită pentru ca uciderea unei femei gravide să constituie omor deosebit de grav?

18. Care este conţinutul conceptelor de „copil nou-născut”, „imediat după naştere”, „stare de tulburare pricinuită de naştere”?


16

19. Ce se înţelege prin „vehicul cu tracţiune mecanică”, „îmbi-baţie alcoolică ce depăşeşte limita legală”, „stare de ebrietate”, în cazul infracţiunii de ucidere din culpă?

20. La nivelul căror elemente constitutive apar diferenţe între infracţiunea de omor şi cea de determinare sau înlesnire a sinu-ciderii?

21. Care este elementul material şi cerinţa esenţială ataşată acestuia, în cazul infracţiunii de determinare sau înlesnire a sinu-ciderii?

22. Care a fost soluţia adoptată de I.C.C.J. în legătură cu inci-denţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. b) C.pen., în cazul comiterii unui omor calificat asupra soţului sau unei rude apropiate? (RIL, decizia nr. IV din 26 septembrie 2005 ).

23. Care a fost soluţia adoptată de I.C.C.J. în legătură cu apli-carea art. 176 alin. (1) lit. b), în cazul actelor de violenţă comise, în aceeaşi împrejurare, cu intenţia de a ucide, asupra a două persoane, dintre care doar una a decedat? (RIL, decizia V din 20 februarie 2006).

24. Care a fost soluţia adoptată de I.C.C.J. în legătură cu problema caracterului complex al infracţiunii de ucidere din culpă, comisă în condiţiile art. 178 alin. (3)? (RIL, decizia I din 15 ianua-rie 2007).

Speţe

1. Inculpatul a lovit victima, socrul său în vârstă de 75 de ani, de mai multe ori în cap şi peste corp cu un ciomag, provocându-i astfel o hemoragie meningo-cerebrală, cu focare multiple, ce a determinat moartea. Care este încadrarea juridică a faptei?

2. Inculpatul a aplicat victimei o lovitură de cuţit, a cărui lamă a pătruns în cavitatea toracică prin spaţiul intercostal, lezând pleura şi producându-i un pneumotorax. Această lovitură nu a pus în primejdie viaţa victimei, aşa cum se arată în raportul de constatare medico-legală, şi a necesitat 18 zile de îngrijiri medicale. Care este încadrarea juridică a faptei?


17

3. Fapta inculpatului de a arunca victima de la etajul al III-lea al unei clădiri, provocându-i leziuni grave – fracturi ale coloanei vertebrale, ale coastelor, ruperea unor organe – constituie infrac-ţiune în ipoteza în care nu a intervenit moartea victimei? Dacă da, care este încadrarea juridică a faptei?

4. Ce se poate reţine în sarcina inculpatului care a lovit victima, cu consecinţa unor contuzii cranio-cerebrale vindecabile în 7-8 zile, dar care au declanşat o meningită acută, survenită la un orga-nism cu grave alterări hepato-renale şi miocardice, având ca urmare moartea victimei?

5. În speţă, instanţa a reţinut că victima, în vârstă de 81 de ani şi suferind de anumite afecţiuni (diabet, ulcer) s-a deplasat în acea zi cu bicicleta la parcela pe care o avea pentru a desfăşura munci agricole. Inculpatul, care avea un conflict mai vechi cu victima, pricinuit de situaţia juridică a acelei parcele, după o scurtă alter-caţie, a lovit victima cu sapa în cap, iar aceasta a decedat. Instanţa l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. d) C.pen. Este corectă înca-drarea juridică?

6. Inculpatul, nervos că fiica sa în vârstă de 2 luni plângea, i-a aplicat o lovitură puternică cu palma în cap. Lovitura a determinat o înfundare a oaselor craniene şi o dilacerare a creierului ce a avut ca efect moartea copilului. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

7. Ce se va reţine în sarcina inculpatului care a imobilizat vic-tima şi a lovit-o timp de 8 ore cu o nuia pe tot corpul, producând o tumefiere a acestuia şi, în cele din urmă, decesul?

8. Cum poate fi calificată fapta inculpatului de a fi aplicat victimei, aflată într-o avansată stare de ebrietate, o puternică lovi-tură cu pumnul, care a proiectat-o într-un bazin cu ape reziduale, căderea ei fiind auzită de inculpat, care a părăsit locul faptei, fără a încerca să o salveze?

9. Inculpatul a determinat victima prin lovituri repetate să iasă din camera situată la etajul IV pe uşa unui balcon fals, ieşirea nor-mală fiind blocată de el. Victima a părăsit balconul, sprijinindu-se


18

cu picioarele de pervazul ferestrei de la etajul III şi, când se afla în această poziţie periculoasă, inculpatul i-a cerut să plece de sub balconul său, i-a aruncat hainele în stradă şi i-a închis uşa de la balcon, determinând-o astfel să se deplaseze pe spaţiul îngust unde se afla, spre fereastra de la casa scărilor, singurul loc prin care, în condiţiile date, mai putea reveni în clădire. Victima şi-a pierdut echilibrul, a căzut şi s-a accidentat mortal. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

10. Inculpaţii, după ce s-au înţeles să aplice victimei o corecţie – fără să fi hotărât însă uciderea acesteia – s-au înarmat cu bucăţi de lemn smulse dintr-un gard şi au aplicat victimei lovituri violente în zona capului, producându-i un traumatism cranio-cerebral acut, cu fractură de boltă şi iradiere la bază, care, în cele din urmă, a avut drept rezultat moartea victimei. Care este încadrarea juridică a faptei? Care este forma (şi modalitatea) de vinovăţie?

11. Care este încadrarea juridică a faptei unei persoane care, conectând cablul de la reţeaua de curent electric de 220 volţi, la gardul împrejmuitor din sârmă al terenului său, cultivat cu porumb, a cauzat astfel moartea victimei, care a atins sârma gardului încărcată cu electricitate? Care este forma de vinovăţie?

12. Inculpatul, în timp ce se lupta cu fiul victimei a aplicat o lovitură de cuţit victimei, care s-a interpus între cei doi. Care va fi încadrarea juridică a faptei, având în vedere că inculpatul susţine că a fost în eroare cu privire la identitatea victimei, în sensul că nu a prevăzut interpunerea acesteia?

13. Nemulţumit că soţia sa părăsise domiciliul conjugal şi intro-dusese acţiune de divorţ, după ce şi-a aşteptat soţia la locul de muncă şi au mers împreună într-un parc, inculpatul a atras-o într-un loc retras, unde i-a aplicat o lovitură în regiunea gâtului, cu


19

un cuţit de dimensiuni mari, impropriu de a fi purtat în mod obiş-nuit asupra unei persoane. Care este încadrarea juridică a faptei?

14. În speţă, inculpatul şi victima, rude de gradul 5, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Între cei doi existau relaţii încordate, determinate de faptul că inculpatul nu-şi îndeplinea în bune condiţii obligaţiile de întreţinere. Pentru acest motiv, victima a introdus o acţiune pentru rezilierea contrac-tului, acţiune la care însă a renunţat. În ziua săvârşirii faptei, victima se afla la masă împreună cu inculpatul şi familia acestuia. Între cei doi s-a iscat o ceartă determinată de modul în care inculpatul îşi îndeplinea obligaţiile de întreţinere, iar inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a aplicat victimei o lovitură cu un cuţit de bucătărie în zona pieptului. Victima a decedat. Instanţa l-a con-damnat pe inculpat pentru infracţiunea de omor calificat comis din interes material. Este corectă soluţia?

15. Care va fi calificarea juridică în cazul uciderii soţului, dacă fapta a fost săvârşită după ce hotărârea de divorţ a fost atacată cu recurs de către făptuitor, dar numai pe capătul de cerere privind partajul, în ceea ce priveşte desfacerea căsătoriei, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă?

16. În speţă, inculpatul major a aruncat victima în vârstă de 9 ani de pe un pod plutitor, iar aceasta a decedat. Care este înca-drarea juridică a faptei?

17. Care este încadrarea juridică a faptei inculpatului care a lăsat victima, persoană în vârstă, aflată în stare gravă de ebrietate, după violarea ei, pe câmp, parţial dezbrăcată, noaptea, la sfârşitul lunii noiembrie, pe vreme geroasă, iar aceasta a decedat din cauza şocului hipotermic?

18. Care este calificarea juridică a faptei unei persoane care, săvârşind un furt în dauna unităţii şi fiind surprinsă de paznic


20

imediat după aceea, cu bunul sustras asupra sa, pentru a păstra acel bun, a aplicat paznicului o puternică lovitură de cuţit în regiunea toracică, punându-i în pericol viaţa?

19. X a fost chemat la o secţie de poliţie pentru a i se lua o declaraţie în calitate de făptuitor. De faţă la luarea declaraţiei a fost şi un student la Academia de Poliţie, aflat în practică. Deşi i s-a spus să aştepte pe hol, pentru că va fi chemat să dea o nouă decla-raţie, X a plecat. Studentul, observând acest lucru şi cunoscând din momentul declaraţiei domiciliul lui X, a plecat acasă la acesta, pentru a-l surprinde. Studentul a ajuns înaintea lui X, i-a spus soţiei acestuia că trebuie să-i permită accesul în casă pentru că este în misiune şi s-a ascuns într-o debara, cu gândul să-l ia prin surprindere pe X şi să-l ducă la secţia de poliţie. În momentul în care X a venit acasă, soţia l-a informat despre prezenţa unui poliţist în debara; X s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aplicat studentului o lovitură în zona toracică, punându-i viaţa în pericol. Ce se va reţine în sarcina lui X?

20. În fapt s-a reţinut că inculpaţii au încercat să o violeze pe P.V., cu care se aflau în acelaşi apartament, cu toate că femeia le-a spus că, dacă nu renunţă, se va arunca pe fereastră. Ignorând acest avertisment repetat, inculpaţii au stăruit în intenţia lor, astfel că, la un moment dat, P.V., aflată în dormitor, dându-şi seama că nu mai are nicio posibilitate de scăpare, a sărit pe geam de la o înălţime de 31 m, decedând în urma leziunilor suferite. Care este încadrarea juridică a faptei?

21. În fapt, inculpatul a sustras dintr-un vagon 9 saci cu zahăr; fiind văzut de o femeie de serviciu, care i-a cerut a doua zi, într-o discuţie, să restituie zahărul sustras, inculpatul a încercat s-o mituiască, oferindu-i un sac cu zahăr; la refuzul victimei şi ame-ninţarea acesteia de a-l denunţa la organele de poliţie, inculpatul i-a aplicat lovituri puternice în cap cu o lopată. Care este înca-drarea juridică a faptei?


21

22. Instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt: din primăvara anului 1977 inculpatul S.P., fără ocupaţie, părăsit de soţie, locuia sub acelaşi acoperiş cu sora sa, S.L., în vârstă de 58 de ani, pe care adesea o bătea, spre a o determina să-i cedeze o parte din câştigurile pe care aceasta le obţinea din practicarea cerşetoriei, precum şi pentru a o constrânge să întreţină raporturi sexuale. În ziua de 19 ianuarie 1980 inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a bătut-o din nou pe sora sa: aplicându-i cu un corp dur mai multe lovituri, i-a zdrobit ambii globi oculari, iar în cele din urmă, întru-cât femeia a început să ţipe, s-a urcat cu genunchii peste toracele acesteia şi a strâns-o de gât cu ambele mâini, violenţe care au cauzat moartea victimei. Ce încadrare juridică va reţine instanţa?

23. Cum poate fi calificată fapta inculpatului care a vărsat con-ţinutul unei sticle de petrol peste doi copii ai concubinei sale, pe când aceştia dormeau, şi apoi le-a dat foc, iar când copiii, tre-zindu-se, au vrut să se salveze, a încercat să-i împiedice, împre-jurare care a dus la producerea de arsuri deosebit de grave pe 70-90% din suprafaţa copului ambelor victime şi, în final, la decesul acestora?

24. Inculpatul era în stare de ebrietate şi făcea zgomot în faţa blocului, motiv pentru care vecinii au chemat poliţia. Agentul de poliţie sosit la faţa locului i-a aplicat mai multe lovituri inculpa-tului în zona abdominală pentru a-l determina să tacă şi apoi i-a spus să-l urmeze la secţia de poliţie. Inculpatul a scos un briceag şi i-a aplicat poliţistului o lovitură mortală. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

25. Ce se va reţine în situaţia în care inculpata, bolnavă de schizofrenie, şi-a ucis copilul, imediat după naştere, dacă expertiza medico-legală a stabilit că mama, la momentul săvârşirii faptei, a avut discernământ?

26. Inculpata a născut un copil, neasistată, şi apoi l-a pus într-o sacoşă şi l-a abandonat pe scările unei biserici. Copilul a fost găsit


22

după câteva minute de o persoană care l-a dus la spital. S-a consta-tat că noul născut este sănătos. Ce se va reţine în sarcina mamei?

27. Inculpatul, aflat în stare de ebrietate la volanul autoturis-mului proprietate personală, a produs un accident rutier în care au decedat 2 pietoni şi fiul său, care se afla în autoturism. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

28. S., soldat aflat în post, a abandonat pentru câteva minute arma, pentru a purta o discuţie la telefonul mobil. Arma a fost luată de un copil în vârstă de 5 ani care, manevrând arma în joacă, a împuşcat un alt copil. Cine va răspunde penal pentru această faptă şi care este încadrarea juridică?

29. În speţă, inculpata, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a mers la locuinţa unei vecine, bănuind că acolo se află concubinul ei. Bătând cu violenţă în uşă, a cerut victimei să deschidă, profe-rând ameninţări la adresa acesteia. Cunoscând firea violentă a inculpatei, victima a refuzat să deschidă, motiv pentru care incul-pata a început să lovească în uşă cu un picior de scaun, ameninţând în acelaşi timp cu moartea. În disperare de cauză, victima a încer-cat să se refugieze într-un apartament vecin, escaladând fereastra de la baie. În timp ce victima făcea această încercare şi avea încă picioarele înăuntrul camerei de baie, inculpata a reuşit să spargă uşa şi să pătrundă în apartament; speriată, victima şi-a tras picioa-rele, însă s-a dezechilibrat şi a căzut de la etajul doi pe bordura de asfalt a blocului, suferind un traumatism cranio-cerebral, care i-a provocat moartea. Ce se va reţine în sarcina inculpatei?

30. Inculpatul a aplicat timp de 10 zile concubinei sale lovituri pe tot corpul, cu o curea ce avea o cataramă metalică, astfel încât, după 7 zile, victima nu se mai putea deplasa. Inculpatul a ţinut-o în tot acest timp încuiată în casă pe concubina sa, renunţând şi el să mai meargă la serviciu. În timpul în care se odihnea, inculpatul


23

chema un prieten să o păzească, deoarece victima avusese o tentativă de suicid. Victima a reuşit totuşi în una din zile, în care se afla acasă doar cu inculpatul şi acesta era la baie, să se deplaseze până la bucătărie şi să se arunce pe fereastră. Victima a decedat şi, cu ocazia autopsierii, s-a constatat că aceasta prezenta staze în toate organele interne, din cauza loviturilor aplicate. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

Teste grilă

1. Există agravanta prevăzută la art. 176 lit. b) C.pen. (săvâr-şirea omorului asupra a două sau mai multor persoane):

a) doar dacă rezultatul faptei constă în moartea mai multor persoane; b) dacă prin mijloacele folosite a fost pusă în pericol viaţa mai

multor persoane; c) indiferent dacă au murit mai multe persoane sau mijlocul

folosit a pus în pericol viaţa mai multor persoane.

2. Omorul săvârşit asupra fratelui soţiei reprezintă: a) omor calificat, săvârşit asupra unei rude apropiate [art. 175

lit. c) C.pen.]; b) omor simplu (art. 174 C.pen.); c) omor calificat, profitând de starea de neputinţă a victimei de

a se apăra [art. 175 lit. d) C.pen.].

3. La infracţiunea de pruncucidere (art. 177 C.pen.): a) tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte; b) tentativa este posibilă şi se pedepseşte; c) tentativa nu este posibilă.

4. Fapta mamei de a aplica lovituri în cap copilului în vârstă de 2 luni, producându-i o fractură de boltă craniană având ca rezultat moartea, constituie infracţiunea de:

a) pruncucidere; b) omor calificat; c) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.


24

5. Dacă în urma unui accident de circulaţie au fost ucise două persoane, fapta constituie:

a) infracţiunea de ucidere din culpă, modalitatea simplă; b) două infracţiuni de ucidere din culpă aflate în concurs; c) infracţiunea de ucidere din culpă în formă agravată.

6. Dacă făptuitorul ajută victima în aplicarea unei lovituri mortale cu cuţitul într-o zonă vitală, în scopul sinuciderii, se poate reţine săvârşirea infracţiunii de:

a) omor; b) determinarea sau înlesnirea sinuciderii; c) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Secţiunea a II-a. Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii



1. Obiectul juridic. Infracţiunile din această secţiune au ca obiect juridic generic relaţiile sociale privind ocrotirea integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei.

2. Obiectul material este reprezentat de corpul unei persoane în viaţă.


Subiectul activ poate fi orice persoană. Există cazuri în care calitatea subiectului activ reprezintă o circumstanţă agravantă [de exemplu, la art. 180 alin. (1¹) şi alin. (2¹) sau la art. 181 alin. (1¹), subiectul activ trebuie să fie un membru al familiei victimei].

Subiectul pasiv poate fi orice persoană în viaţă. Şi în acest caz, legea prevede uneori un subiect calificat [de exemplu, la art. 180 alin. (1¹), şi alin. (2¹) sau la art. 181 alin. (1¹), subiectul pasiv trebuie să fie membru al familiei subiectului activ; la art. 182, în


25

varianta agravată referitoare la fapta prin care s-a produs avortul, subiectul pasiv este doar femeia gravidă]. În cazul pluralităţii de subiecţi pasivi vor exista atâtea infracţiuni câte victime.

III. Locul şi timpul nu prezintă relevanţă.


Trebuie să existe o persoană în viaţă asupra căreia să se exercite violenţele.


Elementul material. Se realizează, de regulă, printr-o acţiune. Aceasta poate fi directă (lovire, împingere etc.) sau indirectă (spre exemplu, tragerea scaunului, în momentul în care victima vrea să se aşeze). Elementul material poate consta şi într-o inacţiune (de exemplu, omisiunea de a anunţa victimei prezenţa în curte a unui animal agresiv).

Urmarea imediată. Constă în provocarea unor suferinţe fizice, atingerea adusă integrităţii corporale sau sănătăţii victimei. Există şi o excepţie, la infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, unde urmarea imediată este moartea victimei.

Legătura de cauzalitate. În cazul unei simple loviri, legătura rezultă din chiar materialitatea faptei. În ipoteza producerii unor consecinţe mai grave (zile de îngrijiri medicale sau decesul victimei), trebuie demonstrată relaţia cauză-efect, între violenţele exercitate şi rezultatul produs.


Vinovăţia. Infracţiunile prevăzute de art. 180 şi art. 181 se săvârşesc cu intenţie directă sau indirectă. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se săvârşeşte cu praeterintenţie, iar cea de vătămare corporală din culpă se săvârşeşte din culpă. Infracţiunea prevăzută de art. 182 C.pen. poate fi săvârşită cu intenţie indirectă sau praeterintenţie, iar în varianta de la alin. (3) doar cu intenţie directă (cu menţiunea că este exclusă ipoteza punerii în primejdie a vieţii).


26

Mobilul şi scopul. Prezintă relevanţă doar scopul, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (3) C.pen.


Tentativa este posibilă, dar nu este pedepsită în cazul acestor infracţiuni, cu o singură excepţie, în cazul vătămării corporale grave comisă cu intenţie directă. Tentativa nu este posibilă în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi a celei de vătămare corporală din culpă.

VIII. Variante

Toate infracţiunile din această secţiune prezintă variante agra-vate, mai puţin infracţiunea prevăzută de art. 183 C.pen.

IX. Sancţiuni

Pedeapsa prevăzută este fie închisoarea alternativ cu amenda [art. 180 şi art. 184 alin. (1), (2) şi (3) C.pen.], fie exclusiv închisoarea la celelalte infracţiuni, cu un maxim de 15 ani în cazul art. 183 C.pen.

Explicaţii privind diferenţa între omor, ucidere din culpă şi

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Infracţiune

Vinovăţia cu privire la ele-

mentul material (exercitarea unor

violenţe)

Vinovăţia cu privire la

urmarea ime-diată (moartea

victimei)

Forma de vino-văţie cerută de

lege pentru existenţa

infracţiunii Omor intenţie + intenţie = Intenţie Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

intenţie + culpă = Praeterintenţie

Ucidere din culpă culpă + culpă = Culpă

Notă: Diferenţa între cele trei infracţiuni, care au aceeaşi urmare imediată (moartea victimei), constă în forma de vinovăţie cerută de lege. Pentru a detecta care este forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta, vom face o


27

distincţie artificială între vinovăţia cu care au fost exercitate violenţele şi vinovăţia în raport de urmările faptei. Din însumarea celor două rezultă forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta şi, în funcţie de aceasta, o vom încadra în una din cele trei infracţiuni.

Întrebări

1. Ce se înţelege prin noţiunea „îngrijiri medicale”?

2. Care este diferenţa între fapta prevăzută de alin. (1) şi cea prevăzută în alin. (2) din art. 180 Cod penal?

3. Care este diferenţa între infracţiunea prevăzută de art. 180 şi cea prevăzută de art. 181 Cod penal?

4. Care este forma de vinovăţie şi care sunt modalităţile aces-teia, în cadrul infracţiunii prevăzute de art. 182 Cod penal?

5. Care este urmarea imediată în cazul infracţiunii prevăzute de art. 182 Cod penal?

6. La nivelul cărui element constitutiv apar diferenţe între infrac-ţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi cea de omor?

7. Care este urmarea imediată a infracţiunii de vătămare corpo-rală din culpă?

8. Care este diferenţa dintre infracţiunea de ucidere din culpă şi cea de vătămare corporală din culpă?

9. Care a fost soluţia adoptată de I.C.C.J. în legătură cu raportul dintre infracţiunile de lovire sau alte violenţe, sau vătămare corporală, pe de o parte, şi infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 C.pen., pe de altă parte (RIL, decizia nr. 37/2008).

Speţe

1. Se va reţine vreo infracţiune în situaţia în care făptuitorul pune piedică unei persoane, iar aceasta cade şi se loveşte uşor?

2. X a suflat praf de bachelită în ochii colegului său. Se poate reţine în sarcina acestuia vreo infracţiune?


28

3. Fapta inculpatului de a fi lovit victima cu pumnii, peste faţă, cauzându-i pierderea vederii la un ochi a cărui capacitate func-ţională era afectată în proporţie de 66%, din cauza unui traumatism anterior, reprezintă infracţiune?

4. Din actele medico-legale se constată că partea vătămată F.D. a suferit o paralizie recurecţională, ca urmare a lezării nervului laringelui, leziuni care sunt definitive, reprezentând o invaliditate definitivă de 15%. S-a menţionat că din punct de vedere funcţional nu prezintă deficienţe care să-i reducă acestuia capacitatea de muncă în raport cu profesia pe care o exercita. Prima instanţă a apreciat că pierderea corzii vocale stângi este suplinită funcţional de cea dreaptă şi că victima, nefiind de profesie cântăreţ, artist, orator, nu a fost lezată, astfel că fapta inculpaţilor se încadrează în art. 181 Cod penal. Este corectă soluţia?

5. Se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 182 Cod penal în situaţia în care inculpatul a lovit victima cu un ciob de sticlă producându-i o cicatrice facială stânga de 7 cm, consecutivă unei plăgi tăiate care i-a modificat înfăţişarea fizică, astfel încât aceasta apare cu o uşoară asimetrie prin modificările ţesutului cicatriceal?

6. Inculpatul a aplicat victimei o lovitură în zona abdominală fără a cunoaşte că aceasta e însărcinată. Ce infracţiune se va reţine dacă s-a produs avortul, iar victima a necesitat 18 zile de îngrijiri medicale?

7. Inculpatul a lovit victima cu consecinţa producerii unei fracturi a braţului cu durata de îngrijiri medicale până la 90 zile. Fractura s-a produs în locul unde victima mai suferise o fractură, iar în lipsa acesteia durata de vindecare ar fi fost mai mică de 60 zile. Din raportul de expertiză medico-legală reiese că fractura cubitusului stâng s-a putut produce prin lovire cu un corp dur şi că prelungirea îngrijirilor medicale de la 40-50 la 80-90 zile, necesare pentru vindecare, s-a datorat terenului patologic preexistent pe care a suferit leziunea, astfel că s-a impus imobilizarea din nou în aparat pentru 4 săptămâni, osificarea nefiind completă după 50 zile.


29

Există legătură de cauzalitate între faptă şi durata îngrijirilor medicale. Ce infracţiune se va reţine?

8. Inculpatul a îmbrâncit puternic, cu intenţie, victima, în cursul unui conflict personal, din care cauză aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut, suferind leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de îngrijiri medicale de 80 zile. Care este încadrarea juridică?

9. Ce infracţiune reprezintă lovirea unei persoane care suferea de o gravă maladie cardiacă, despre care făptuitorul avea cunoştinţă, urmată de moartea victimei din cauza insuficienţei cardiace, declan-şată de violenţe, stresul şi efortul făcut în condiţiile agresiunii?

10. Inculpatul, fost boxer profesionist, a aplicat o puternică lovitură de pumn victimei în zona feţei. Victima s-a dezechilibrat, s-a lovit de un plan dur şi a decedat. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

11. Inculpatul, luptându-se la pământ cu victima, a reuşit să o deposedeze de un briceag cu care apoi i-a aplicat o lovitură în gambă, lovitură ce a secţionat artera tibială şi i-a provocat o hemo-ragie puternică ce a condus la deces. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

12. Inculpatul şi victima, aflaţi sub influenţa băuturilor alcoo-lice, s-au luat în joacă la trântă pe un câmp. Inculpatul a reuşit să trântească victima la sol, după care a imobilizat-o cu faţa spre pământ, el aflându-se deasupra ei şi, cu forţă, a tras cu mâinile spre spate capul victimei şi un picior, provocându-i hiperextensia coloanei cervicale. Victima a decedat după 2 zile. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

13. Ce infracţiune reprezintă fapta lui A care, lovindu-şi în mod grav cu pumnii şi picioarele soţia, a determinat-o pe aceasta să sară pe fereastră de la etajul I, suferind leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de 80 de zile de îngrijiri medicale?

14. Inculpatul a lovit în mod repetat victima, provocându-i mul-tiple traumatisme în zona toracică, ce i-au pus viaţa în primejdie şi


30

care au necesitat 30 zile îngrijiri medicale. Care va fi încadrarea juridică?

15. Inculpatul a aplicat victimei, în vârstă de 23 de ani, multiple lovituri în zona feţei, ceea ce a condus la pierderea a doi dinţi. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

16. Ce se va reţine în sarcina inculpatului care a aplicat unei bătrâne în vârstă de 70 ani o lovitură în zona feţei, provocându-i pierderea unicului dinte pe care îl avea?

17. Prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) Cod penal pentru că acesta a aplicat mai multe lovituri victimei, i-a tăiat părul şi i-a ras sprâncenele, considerând că aceasta reprezintă sluţire. Este corectă soluţia?

18. Ce se va reţine în sarcina inculpatului care a cauzat vic-timei o plagă muşcată a marginii libere a pavilionului unei urechi – cu lipsă de substanţă în proporţie de 2/3 şi care, cu toată intervenţia de specialitate într-o clinică de chirurgie plastică, n-a putut fi remediată?

19. Inculpatul, enervat de faptul că soţia sa plecase de acasă, lăsând cele 5 fetiţe singure, a avut o izbucnire de moment şi a aruncat un taburet în direcţia patului unde se aflau două din fiicele sale. Piciorul metalic al taburetului a lovit în cap pe una din fetiţe, cauzându-i leziuni ce au provocat moartea. Deşi inculpatul a aruncat taburetul de la o distanţă relativ mică, el nu l-a orientat spre capul fiicei sale, ci fără o ţintă precisă, şi doar întâmplarea a făcut ca acesta să lovească în cap pe minoră. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

20. Inculpaţii, lucrători la o sondă petrolieră, au organizat după orele de program, împreună cu ceilalţi colegi, o petrecere în aer liber. După ce au consumat băuturi alcoolice, cei doi inculpaţi au cuprins în braţe victima dorind să facă o glumă, au deplasat-o, cu toată împotrivirea acesteia, şi au purtat-o deasupra unui foc. Hai-nele victimei fiind îmbibate cu petrol, au luat foc cu uşurinţă, iar atunci când s-a reuşit stingerea acestuia, victima era deja decedată. Ce se va reţine în sarcina inculpaţilor?


31

21. Inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri, dar acestea au produs leziuni superficiale (excoriaţii, echimoze, plăgi contuze); traumatismele mai profunde au fost cauzate prin lovituri date cu picioarele încălţate cu încălţăminte uşoară. Victima a căzut într-un şanţ adânc de 2m, plin cu apă, dar inculpatul a salvat-o de la moarte prin înec, sărind în şanţ cu riscul propriei vieţi. În conti-nuare, inculpatul, lăsând victima pe câmp, a plecat în sat pentru a aduce haine uscate pentru victimă şi pentru a-şi schimba propriile haine ude, dar, fiind sub influenţa alcoolului, a adormit. Când s-a trezit, a plecat la locul unde o lăsase pe victimă, ducând cu el îmbrăcămintea necesară, însă victima încetase din viaţă. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

22. În urma unui accident de circulaţie rutieră s-a cauzat vătă-marea corporală a victimei, având ca urmare internarea în spital, tratament medical şi alterarea temporară a condiţiilor de viaţă. Care va fi încadrarea juridică a faptei?

23. În urma unui accident de circulaţie provocat de un şofer profesionist, partea vătămată a necesitat 8 zile de îngrijiri medi-cale. Ce se va reţine în sarcina şoferului?

24. Instanţa a reţinut că inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat cu autoturismul pe drumurile publice, unde a intrat pe contrasens şi a lovit frontal un autoturism, care se deplasa regulamentar din sens opus. În urma impactului, o persoană a decedat, una a suferit leziuni ce au necesitat 17 zile îngrijiri medi-cale, alta a suferit leziuni ce au necesitat 53 de zile îngrijiri medicale, iar cea de a 4-a persoană a necesitat 5 zile îngrijiri medicale.

Ce se va reţine în sarcina inculpatului, dacă buletinul de analiză toxicologică a indicat o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,4 ‰?

25. Inculpaţii, unul mecanic, celălalt mecanic ajutor la între-prinderea de exploatare Metrou Bucureşti, conducând un tren de metrou, la plecarea din staţie au pus în mişcare vehiculul, după care au anunţat că se închid uşile, fără a fi observat că persoana vătămată, care încercase să pătrundă în ultimul vagon după darea semnalului sonor, a rămas prinsă între uşi, cu laba piciorului stâng şi cu mâna dreaptă în interiorul vagonului, iar cu restul corpului în


32

afară. În urma pornirii trenului ea a fost ţinută în aceeaşi poziţie până la capătul peronului, unde s-a izbit de peretele tunelului, căzând pe terasamentul căii ferate şi suferind leziuni corporale grave, pentru a căror vindecare a avut nevoie de 200 zile îngrijiri medicale. Care va fi încadrarea juridică? Ce va reţine instanţa, dacă expertiza efectuată în cauză a stabilit o culpă de 50% în sarcina celor 2 inculpaţi?

Teste grilă

1. Lovirea intenţionată de către făptuitor, cu aceeaşi ocazie, a două persoane constituie:

a) o infracţiune de lovire sau alte violenţe (art. 180 C.pen.); b) două infracţiuni de lovire aflate în concurs; c) o infracţiune de lovire sau alte violenţe în formă continuată.

2. Aplicarea unei lovituri de cuţit în zona abdominală ce a pro-dus victimei leziuni care au necesitat 18 zile de îngrijiri medicale constituie infracţiunea de:

a) tentativă de omor; b) lovire sau alte violenţe; c) vătămare corporală.

3. Dacă făptuitorul a aplicat intenţionat victimei lovituri care au provocat vătămări ce necesită pentru vindecare 20 de zile de îngri-jiri medicale, fapta poate constitui infracţiunea de:

a) lovire sau alte violenţe [art. 180 alin. (1) C.pen.]; b) lovire sau alte violenţe [art. 180 alin. (2) C.pen.]; c) vătămare corporală (art. 181 C.pen.).

4. Făptuitorul (F) loveşte victima (V) cu un cuţit în zona toracică, producându-i o leziune profundă. Transportată la spital, V este examinată şi tratată superficial de medici, iar după câteva zile decedează. Expertiza medico-legală constată o culpă medicală, în lipsa căreia leziunea ar fi necesitat circa 40 de zile de îngrijiri medicale. F va fi condamnat pentru infracţiunea de:

a) omor (art. 174 C.pen.); b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C.pen.); c) vătămare corporală (art. 181 C.pen.).


33

Secţiunea a III-a. Avortul


Deşi există o secţiune cu acest titlu, ea nu cuprinde decât o singură infracţiune, intitulată „Provocarea ilegală a avortului”, astfel încât analiza făcută secţiunii va corespunde analizării acestei infracţiuni.

I. Obiectul ocrotirii penale 1. Obiectul juridic este complex. Este ocrotită prin intermediul

acestei infracţiuni, pe de o parte, sănătatea, integritatea corporală, viaţa femeii însărcinate şi libertatea de a duce la bun sfârşit o sarcină, iar, pe de altă parte, este ocrotit produsul de concepţie.

2. Obiectul material este şi acesta complex, constând în corpul femeii însărcinate, precum şi în produsul de concepţie.

II. Subiecţii infracţiunii 1. Subiectul activ poate fi orice persoană(chiar şi medicul

specialist), cu excepţia femeii însărcinate. 2. Subiectul pasiv este doar femeia însărcinată, în variantele de

la alin. (2) şi (3).

III. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii Prezintă relevanţă locul comiterii faptei, pentru existenţa infrac-

ţiunii în varianta tip de la art. 185 alin. (1) lit. a) (fapta săvârşită în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate).

IV. Situaţia premisă este dată de existenţa sarcinii. Dacă femeia nu este însărcinată, se poate realiza, eventual, o altă infrac-ţiune contra vieţii sau integrităţii corporale, dar nu se poate reţine infracţiunea de provocare ilegală a avortului.


Elementul material se realizează printr-o acţiune, aceea de întrerupere a cursului sarcinii. Cerinţa esenţială ataşată elemen-tului material este ca acţiunea de întrerupere a cursului sarcinii să se realizeze într-una din împrejurările prevăzute la alin. (1) (în


34

afara instituţiilor medicale, de o persoană care nu e medic de specialitate; dacă vârsta sarcinii a depăşit 14 săptămâni) sau fără consimţământul femeii însărcinate.

Urmarea imediată constă în oprirea evoluţiei sarcinii, urmată sau nu de expulzarea produsului de concepţie. Pentru varianta agravată există şi o urmare imediată secundară, constând fie în vătămarea corporală gravă, fie în decesul femeii însărcinate.

Legătura de cauzalitate trebuie dovedită, în mod special la varianta agravată, care prevede decesul femeii însărcinate.


Vinovăţia este cerută sub forma intenţiei directe, la variantele tip, şi praeterintenţiei, la varianta agravată de la alin. (3).

Mobilul şi scopul nu prezintă relevanţă pentru încadrarea juridică.

VII. Formele infracţiunii

Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea are loc în momentul întreruperii efective a cursului sarcinii.

VIII. Variante

Infracţiunea prezintă două variante tip în alin. (1) şi (2) şi două variante agravate în alin. (3) şi (4).

IX. Sancţiuni

Pedeapsa închisorii pentru variantele tip, iar pentru variantele agravate pedeapsa închisorii şi interzicerea unor drepturi.

Întrebări

1. Care este valoarea socială ocrotită în cazul infracţiunii de provocare ilegală a avortului?

2. Cine poate fi subiect activ al infracţiunii de provocare ilegală a avortului?

3. Care este situaţia premisă pentru existenţa infracţiunii de provocare ilegală a avortului?


35

4. În ce constă elementul material al infracţiunii de provocare ilegală a avortului?

5. Care este urmarea imediată a infracţiunii de provocare ilegală a avortului?

Speţe

1. Ce se va reţine în situaţia în care făptuitorul exercită mano-pere abortive asupra unei femei însărcinate în 7 luni, cu acordul acesteia, dacă aceste manopere au declanşat naşterea unui copil viu, iar femeia a decis să păstreze copilul?

2. Inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei cu pumnii şi picioarele. Victima, ţipând, l-a rugat pe inculpat să înceteze pentru că este însărcinată. Acesta a continuat însă să îi aplice lovituri pe toată suprafaţa corpului. Victima a suferit leziuni ce au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale şi pierderea sarcinii aflate în luna a 4-a. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

3. B a efectuat în luna a şasea de sarcină manopere abortive, fără a reuşi însă întreruperea sarcinii. După o lună, aceasta a născut un copil cu malformaţii, cauzate de manoperele abortive. Ce infracţiune se poate reţine în sarcina lui B?

Teste grilă

1. Diferenţa între provocarea ilegală a avortului care a avut ca urmare moartea victimei şi vătămarea corporală gravă, ce a avut ca urmare avortul apare la nivelul:

a) elementului material; b) subiectului pasiv; c) situaţiei premisă.

2. Fapta inculpatului de a aplica soţiei sale, însărcinată în 5 luni, o puternică lovitură cu o bâtă peste abdomen, pentru a o ajuta să avorteze, lovitură care i-a provocat însă moartea acesteia, reprezintă:

a) omor deosebit de grav; b) ucidere din culpă; c) avort urmat de moartea victimei.

Capitolul II Infracţiuni contra libertăţii persoanei

Caracterizare generală a capitolului


1. Obiectul juridic. Infracţiunile din acest capitol au ca obiect juridic relaţiile sociale privind ocrotirea libertăţii persoanei. Se poate vorbi şi de un obiect juridic subsidiar, respectiv sănătatea şi viaţa persoanei, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) şi (6) C.pen.

2. Obiectul material. Deoarece obiectul juridic se referă la un drept subiectiv, în cele mai multe cazuri infracţiunile din acest capitol sunt lipsite de obiect material. Pot exista şi excepţii, cum ar fi, de exemplu, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 189, când fapta este săvârşită în varianta agravată a supunerii la suferinţe, ipoteză în care corpul persoanei devine obiectul material al infracţiunii.


1. Subiectul activ nu este circumstanţiat. Excepţie face art. 196 (divulgarea secretului profesional), unde subiectul activ trebuie să aibă o funcţie sau profesie prin care să poată lua cunoştinţă de anumite date. Participaţia în general este posibilă, iar la unele infracţiuni (lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu) comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună repre-zintă element circumstanţial pentru o variantă agravată.

2. Subiectul pasiv nu este, de obicei, circumstanţiat. Pot exista şi excepţii, de exemplu în cazul art. 189 alin. (2), pentru una din modalităţi, când victima trebuie să fie minoră.

III. Locul şi timpul, în general, nu prezintă relevanţă. În cazul violării de domiciliu [art. 192 alin. (2) C.pen.] săvârşirea faptei în timpul nopţii reprezintă element circumstanţial.


37


Pentru existenţa infracţiunii de violare de domiciliu, este nece-sară existenţa unui domiciliu în sensul legii penale.


Elementul material se realizează, de regulă, printr-o acţiune. În unele cazuri (lipsirea de libertate, violarea de domiciliu) ele-mentul material se poate realiza şi prin inacţiune. La unele infrac-ţiuni, pe lângă elementul material există şi o cerinţă esenţială, de exemplu, în cazul infracţiunii de violare de domiciliu, pătrunderea trebuie să se facă fără drept.

Urmarea imediată constă în încălcarea libertăţii sub unul din diferitele ei aspecte. Poate să fie şi o urmare imediată care să constea într-un rezultat mai grav – decesul victimei – în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal în varianta agravată.

Legătura de cauzalitate rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. Există şi excepţii (lipsirea de libertate urmată de moartea victimei), unde legătura de cauzalitate trebuie stabilită.


Vinovăţia este cerută, de regulă, sub forma intenţiei, directă sau indirectă. Excepţia apare în cazul art. 189 alin. (6), unde forma de vinovăţie este praeterintenţia.

Mobilul şi scopul nu prezintă aspecte relevante.


Tentativa este posibilă la toate infracţiunile din acest capitol, dar este sancţionată doar pentru infracţiunea de lipsire de libertate [alin. (1)-(4)] şi pentru infracţiunea de sclavie. Infracţiunile se consumă în momentul producerii urmării imediate.

VIII. Variante

Pentru infracţiunile de lipsire de libertate, şantaj, violare de domiciliu, există variante agravate; pentru celelalte infracţiuni din acest capitol există doar variante tip.


38

IX. Sancţiuni

Este prevăzută, de regulă, pedeapsa închisorii, iar în unele cazuri (art. 193 şi art. 196) pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu cea a amenzii.

Explicaţii privind diferenţa între omor, ucidere din culpă,

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi lipsirea de liber-tate urmată de moartea victimei

Elementul material

Vinovăţia cu privire

la elementul material

Vinovăţia cu privire la urma-

rea imediată (moartea victimei)

Infracţiunea

Exercitarea unor violenţe

intenţie + intenţie = omor


intenţie + culpă =

loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte

Lipsirea de libertate intenţie + culpă =

Lipsire de liber-tate urmată de

moartea victimei


culpă + culpă =Ucidere din

culpă

Notă: La lipsirea de libertate urmată de moartea victimei, decesul trebuie

să fie determinat de lipsirea de libertate, nu de violenţele exercitate, poate în aceeaşi împrejurare, dar cu rezoluţie infracţională distinctă.

Întrebări

1. Când poate intra în concurs infracţiunea de lipsire de liber-tate în mod ilegal cu cea de viol?

2. Care este urmarea imediată a infracţiunii de lipsire de liber-tate?


39

3. Care este elementul material al infracţiunii de sclavie?

4. Ce se înţelege prin „muncă obligatorie”?

5. Care sunt agravantele în cazul infracţiunii de violare de domiciliu?

6. Care este obiectul material al infracţiunii de violare de domi-ciliu?

7. Care este elementul material al infracţiunii de ameninţare?

8. Care este cerinţa esenţială la infracţiunea de ameninţare?

9. Când se consumă infracţiunea de şantaj?

10. Care este elementul material al infracţiunii de şantaj?

11. Care sunt persoanele ţinute de secretul profesional?

12. Care este forma de vinovăţie pentru infracţiunea de violare a secretului corespondenţei?

Speţe

1. Inculpaţii au hotărât să recupereze de la victimă o sumă de bani pretins datorată de aceasta. De aceea, au imobilizat-o şi au condus-o într-un loc părăsit, unde au legat-o cu lanţuri la picioare de un par şi au sunat-o apoi pe soţia acesteia, căreia i-au solicitat suma respectivă în schimbul eliberării victimei. Ce se va reţine în sarcina inculpaţilor? Sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj?

2. Ce se va reţine în sarcina inculpaţilor care, în scopul de a săvârşi infracţiunea de viol, au urcat victima cu forţa în auto-furgoneta condusă de unul din ei şi au transportat-o contra voinţei ei la locul unde aveau intenţia să săvârşească violul, însă victima a sărit din maşină şi şi-a fracturat braţul?

3. Ce infracţiune săvârşesc cei care au legat, în scopul imobili-zării, o persoană agresivă până la venirea organelor de poliţie?

4. Urmărind să lipsească pe concubinul surorii sale de libertate, pentru ca aceasta să-şi poată lua lucrurile din locuinţă, inculpatul


40

s-a întâlnit cu victima, a obligat-o să se urce în autoturismul său, a dus-o în afara oraşului şi a legat-o de un copac. Întrucât victima l-a insultat pe inculpat, acesta a lovit-o cu pumnii şi picioarele în abdomen şi torace şi a abandonat-o, în stare de inconştienţă. În urma loviturilor primite, care i-au provocat rupturi ale organelor interne, victima a încetat din viaţă. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

5. În speţă inculpaţii au luat partea vătămată într-un autoturism, spunându-i că vor merge în oraşul Alexandria spre a se distra, însă au dus-o în Bucureşti, la locuinţa unuia dintre ei, unde au ţinut-o închisă timp de cinci zile, silind-o să se prostitueze. Ce se va reţine în sarcina inculpaţilor?

6. Ce se va reţine în situaţia în care, pentru a face o glumă, făptuitorul a închis-o pe sora sa minoră într-un beci timp de câteva ore, iar din cauza temperaturii scăzute, aceasta a intrat în şoc hipotermic şi a decedat?

7. În speţă, inculpatul, în urma unei neînţelegeri cu tatăl său, l-a trântit pe patul din bucătărie şi, imobilizându-l prin apăsarea toracelui cu genunchiul, i-a legat mâinile şi picioarele cu o bucată de sfoară, după care, astfel legat, l-a dus în pivniţă unde, după aproximativ o oră, victima a decedat. Moartea s-a produs, conform expertizei medico-legale, ca urmare a hemoragiei consecutive traumatismului cu ruptură de splină, produs prin comprimarea toraco-abdominală. Care va fi încadrarea juridică?

8. Reprezintă infracţiune fapta inculpatului de a pătrunde într-o casă la care a găsit uşa de la intrare neasigurată?

9. Chiriaşul a formulat o plângere prealabilă la Parchet, soli-citând sancţionarea proprietarului apartamentului în care locuieşte, care a pătruns în repetate rânduri, fără acordul său, în locuinţă. Ce trebuie să dispună Parchetul, în situaţia în care cele relevate în plângere se dovedesc a fi adevărate?

10. Numitul L.A. a înmânat inculpatei cheile apartamentului său pentru perioada cât urma să fie plecat în concediu. Inculpata a găsit în apartament cheile părţii vătămate, care locuia şi ea în


41

acelaşi imobil şi care era plecată pentru o perioadă de timp. Folosind aceste chei, inculpata a sustras bunuri în repetate rânduri din casa părţii vătămate. Ce se va reţine în sarcina sa?

11. Care va fi încadrarea juridică în situaţia în care inculpatul pătrunde în locuinţa victimei, fără acordul acesteia, şi apoi refuză să o părăsească, la cerinţa expresă a victimei?

12. Ce se va reţine în sarcina făptuitorului care a pătruns în curtea vecinului său pentru a recupera nişte bunuri împrumutate?

13. Ce infracţiune va fi reţinută în situaţia în care inculpatul a ameninţat victima cu un cuţit, fără a efectua şi alte acte care să demonstreze că îşi pune în practică această ameninţare?

14. Ce se va reţine în sarcina inculpatului care a ameninţat partea vătămată că, dacă nu îi va remite suma de 2.000 lei, o va denunţa la poliţie pentru un furt săvârşit în urmă cu 3 luni?

15. Săvârşeşte vreo faptă penală soţul care foloseşte dispozitive de interceptare a convorbirilor telefonice pentru a verifica fideli-tatea soţiei sale?

16. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de divulgarea secretului profesional în situaţia în care medicul anunţă autorităţile despre faptul că un pacient al său, care lucrează în alimentaţia publică, are o boală contagioasă?

Teste grilă

1. Lipsirea de libertate în mod ilegal se va reţine în variantă agravată atunci când fapta este săvârşită:

a) în scopul de a obliga victima la practicarea prostituţiei; b) în timpul unei calamităţi; c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită.

2. Violarea de domiciliu (art. 192 C.pen.): a) are ca obiect juridic relaţiile sociale de ordin patrimonial; b) se grefează pe o situaţie premisă care constă în preexistenţa

domiciliului în sensul legii penale; c) este incriminată în forma tentativei.


42

3. Violarea de domiciliu (art. 192 C.pen.) va fi reţinută în vari-antă agravată atunci când este săvârşită:

a) în timpul unei calamităţi; b) prin folosire de calităţi mincinoase; c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită.

4. La infracţiunea de şantaj (art. 194 C.pen.): a) tentativa este posibilă şi se realizează atunci când subiectul

pasiv nu a cedat constrângerii şi nu s-a lăsat şantajat; b) tentativa nu este posibilă; c) tentativa se pedepseşte.

5. Prin aplicarea de violenţe fizice, făptuitorul constrânge vic-tima (V) să-i dea o sumă de bani. A doua zi, în timp ce se îndrepta cu banii spre locuinţa făptuitorului, V este interceptată de organele de poliţie, care fuseseră sesizate de un martor. În sarcina făptuito-rului se va reţine:

a) şantaj; b) tâlhărie; c) tentativă la şantaj.

6. Deschiderea unei scrisori adresate altuia poate reprezenta in-fracţiunea de:

a) lipsire de libertate în mod ilegal; b) violarea secretului corespondenţei; c) divulgarea secretului profesional.

Capitolul III Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală

Caracterizare generală a capitolului


1. Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale referi-toare la libertatea şi inviolabilitatea vieţii sexuale a persoanei, precum şi la moralitatea vieţii sexuale. Există şi un obiect juridic secundar, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, sau viaţa acesteia (în cazul unor variante agravate, ca de exemplu, în cazul violului urmat de moartea victimei).

2. Obiectul material. Infracţiunile din acest titlu nu au obiect material, întrucât obiectul juridic constă în libertatea vieţii sexuale, care nu se poate obiectiva într-o valoare materială. Când faptele sunt comise prin utilizarea violenţei fizice, se poate discuta de un obiect material secundar, corpul persoanei.


1. Subiectul activ nu este, de regulă, circumstanţiat, la varian-tele tip ale incriminărilor. Există însă şi excepţii: în cazul infrac-ţiunii de seducţie, unde subiect activ poate fi doar o persoană de sex masculin; în cazul infracţiunii de incest, unde subiectul activ este rudă în linie directă sau frate (soră) cu victima; în cazul infracţiunii de hărţuire sexuală, unde subiectul activ îndeplineşte o funcţie ce îi conferă autoritate sau influenţă asupra victimei. Unele infracţiuni necesită o participaţie naturală (de exemplu, incestul).

2. Subiectul pasiv este uneori circumstanţiat, în funcţie de: sex (la seducţie subiectul pasiv este o persoană de sex feminin); vârstă [la actul sexual cu un minor, la agravanta de la viol prevăzută în alin. (3)]; calitatea de membru al familiei [la viol în varianta de la alin. (2) lit. b¹)]; calitatea de rudă în linie directă, frate sau soră (la incest).

III. Locul şi timpul nu prezintă relevanţă.


44

IV. Situaţia premisă nu prezintă relevanţă.


Elementul material se realizează, în toate cazurile, printr-o acţiune. Deşi în toate cazurile are valenţe sexuale, elementul material diferă de la o infracţiune la alta: act sexual de orice natură (art. 197 şi art. 198); raport sexual (art. 199 şi art. 203); acte de perversiune sexuală (art. 201); acte cu caracter obscen (art. 202). Prin excepţie, la hărţuirea sexuală, elementul material nu are în mod direct conotaţie sexuală, constând într-o ameninţare sau o constrân-gere a victimei, în scopul de a obţine satisfacţii de natură sexuală.

Urmarea imediată constă, de regulă, într-o încălcare a liber-tăţii sexuale. La unele variante agravate există şi o urmare imediată adiacentă: de exemplu, în cazul violului urmat de moartea victimei, urmarea imediată constă în decesul persoanei vătămate.

Legătura de cauzalitate rezultă, de cele mai multe ori, din realizarea elementului material. În cazul în care urmarea imediată constă într-un rezultat, legătura de cauzalitate trebuie stabilită.


Vinovăţia. Infracţiunile din această categorie pot fi comise doar cu intenţie. În cazul unor variante agravate (viol urmat de moartea victimei), forma de vinovăţie este praeterintenţia.

Mobilul şi scopul nu prezintă relevanţă


Cu excepţia seducţiei şi a hărţuirii sexuale, la celelalte infrac-ţiuni tentativa este posibilă şi se sancţionează. Consumarea are loc, de obicei, în momentul realizării elementului material al infrac-ţiunii, moment ce coincide cu lezarea libertăţii sexuale sau tulbu-rarea moralei publice.

VIII. Variante

Seducţia, incestul şi hărţuirea sexuală sunt incriminate doar în varianta tip, celelalte infracţiuni conţin variante agravate.


45

IX. Sancţiuni

La infracţiunea de hărţuire sexuală pedeapsa este închisoarea alternativ cu amenda; pentru celelalte infracţiuni sancţiunea este pedeapsa închisorii.

Explicaţii privind diferenţa între omor, ucidere din culpă,

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi viol urmat de moartea victimei

Elementul material

Vinovăţia cu privire la elementul material

Vinovăţia cu pri-vire la urmarea imediată (moar-

tea victimei)

Infracţiunea


intenţie + intenţie = omor


intenţie + culpă =

Loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte

Acte sexuale prin constrângere

intenţie + culpă = Viol urmat de moartea

victimei Exercitarea unor violenţe culpă + culpă = Ucidere din

culpă Notă: La violul urmat de moartea victimei, moartea trebuie să fie determi-

nată de actul sexual sau de violenţele exercitate pentru întreţinerea actului sexual. Dacă pentru violenţele ce determină moartea există o rezoluţie infracţională separată, se va reţine viol în concurs cu loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Întrebări

1. Care este subiectul activ al infracţiunii de viol?

2. Care este accepţiunea dată în doctrină noţiunilor de act sexual şi raport sexual?

3. Care sunt diferenţele între infracţiunea de act sexual cu un minor şi cea de viol?


46

4. Care este subiectul pasiv al infracţiunii de seducţie?

5. Care este elementul material al infracţiunii de seducţie?

6. Care a fost soluţia adoptată de I.C.C.J. în legătură cu sensul expresiilor: „act sexual de orice natură” şi „acte de perversiune sexuală” (RIL, decizia nr. III/23.05.2005)?

7. Cine poate fi subiect activ al infracţiunii de corupţie sexuală?

8. Care a fost soluţia adoptată de I.C.C.J. în legătură cu ipoteza incestului comis în condiţiile de la viol (RIL, decizia nr. II/23.05.2005)?

9. Care este subiectul activ al infracţiunii de hărţuire sexuală?

Speţe

1. Ce se va reţine în sarcina inculpatului care, încercând să vio-leze victima, a izbit-o cu capul de o piatră, iar aceasta a decedat?

2. Care va fi încadrarea juridică pentru fiecare inculpat, dacă unul dintre ei a întreţinut acte sexuale cu victima prin constrângere, iar ceilalţi doi au ţinut victima imobilizată?

3. Inculpatul a întreţinut acte sexuale cu fiica fostei sale soţii, persoană suferindă de o atrofie musculară, deci în imposibilitate de a se apăra, împotriva voinţei acesteia. Ce se va reţine în sarcina inculpatului, având în vedere că victima, majoră, nu fusese înfiată de inculpat, iar fiica nu gospodărea împreună cu mama sa?

4. Inculpatul a exercitat asupra victimei violenţe, în scopul de a avea raport sexual cu aceasta, iar victima, pentru a se apăra, s-a urcat pe pervazul unei ferestre de la etajul 3 de unde, dezechi-librându-se din cauza stării de temere în care se afla, a căzut şi a încetat din viaţă. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

5. Care va fi încadrarea juridică a faptei inculpatului de a între-ţine raport sexual, prin constrângere, cu bunica sa, care locuia în aceeaşi casă?

6. Inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu victima prin constrân-gere. Pe fondul panicii determinate de strigătele victimei, inculpatul


47

a sugrumat victima, care a decedat. Ce se va reţine în sarcina inculpatului?

Teste grilă

1. La infracţiunea de viol (art. 197 C.pen.): a) subiectul activ nu poate fi decât bărbatul; b) subiectul pasiv nu poate fi decât femeia; c) subiectul activ poate fi orice persoană, indiferent de sex.

2. Violul (art. 197 C.pen.) este în varianta agravată: a) când făptuitorul profită de imposibilitatea victimei de a se apăra; b) când s-a cauzat victimei o vătămare corporală; c) când victima se află în îngrijirea făptuitorului.

3. Imobilizarea victimei prin legarea mâinilor şi constrângerea la întreţinerea unui act sexual reprezintă infracţiunea de:

a) viol; b) viol în concurs cu lipsire de libertate; c) viol în varianta agravată.

4. Violarea victimei, urmată de uciderea acesteia, pentru ca fapta să nu poată fi descoperită, reprezintă:

a) infracţiunea de viol urmat de moartea victimei [art. 197 alin. (3) C.pen.];

b) infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. h) C.pen. (pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea unei infracţiuni);

c) infracţiunea de viol în concurs cu cea de omor calificat [art. 197 alin. (1) şi art. 175 lit. h) C.pen.].

5. Actul sexual cu un minor în vârstă de 5 ani, atunci când acesta nu se opune, reprezintă infracţiunea de:

a) act sexual cu un minor; b) perversiune sexuală; c) viol.

Documents

Dr. Penal. Partea Speciala I