1

Dr. IOSIF R. URS Drd. CARMEN TODICĂ Profesor universitar asistent universitar

ObligaŃii civile

Curs universitar pentru ID

2

Titlul I:

CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND OBLIGAłIILE CIVILE

Capitolul I

RAPORTUL JURIDIC DE OBLIGAłII CIVILE

§ 1. NoŃiunea de raport juridic obligaŃional ● NoŃiune. Raportul juridic obligaŃional este raportul patrimonial

de drept civil în conŃinutul căruia intră dreptul subiectului activ numit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor, să execute una sau mai multe prestaŃii constând în a da, a face sau a nu face ceva, sub sancŃiunea constrângerii exercitată de stat în caz de neexecutare voluntară.

● Caractere. Din analiza definiŃiei rezultă următoarele: - raportul juridic obligaŃional implică o legătură

juridică1(vinculum juris) între debitor şi creditor, în sensul că debitorul este Ńinut la executarea prestaŃiei, în caz de neexecutare putând fi constrâns cu ajutorul forŃei coercitive a statului;

- raportul de obligaŃie, ca variantă a raporturilor juridice civile, este un raport patrimonial, evaluabil în bani. Astfel, dreptul de creanŃă ce se naşte dintr-un raport obligaŃional face parte din activul patrimonial al creditorului, iar datoria corelativă este un element al pasivului patrimonial al debitorului;

- din punct de vedere al creditorului, raportul obligaŃional apare ca un drept de creanŃă, iar din punct de vedere al debitorului, ca o datorie, el fiind Ńinut să dea, să facă sau să nu facă ceva în favoarea creditorului2.

1 În dreptul roman, legătura dintre creditor şi debitor se traducea într-o legătură materială, în caz de neexecutare a prestaŃiei, creditorul având chiar un drept asupra persoanei debitorului, putându-l omorî sau transforma în sclav. În dreptul modern, raportul de obligaŃie conferă creditorului posibilitatea constrângerii debitorului, constrângere ce se exercită nu asupra persoanei, ci asupra bunurilor debitorului, prin intermediul executării silite, respectiv prin vânzarea bunurilor în vederea satisfacerii creanŃei (R. Sanilevici – Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor, Iaşi, 1976, p. 4-5). 2 Acesta este şi sensul larg al noŃiunii de „obligaŃie”, în care obligaŃia ca element al conŃinutului raportului juridic obligaŃional se confundă cu însuşi raportul juridic de obligaŃie.

3

§ 2. Elementele raportului juridic obligaŃional Ca orice raport juridic civil, raportul juridic obligaŃional are în

structura sa următoarele elemente esenŃiale: subiecte, conŃinut, obiect şi sancŃiune.

● Subiecte. Pot fi subiecte ale raportului juridic obligaŃional toate

persoanele fizice şi juridice; în cazuri excepŃionale, şi statul poate apărea ca subiect al raportului de obligaŃie3.

Raportul juridic obligaŃional presupune două subiecte: subiectul activ şi subiectul pasiv. Generic, subiectul activ este denumit creditor (reus credendi), adică persoana care are încredere în cel care se obligă, iar subiectul pasiv se numeşte debitor (reus debendi), respectiv persoana care datorează creditorului o prestaŃie determinată. Aceste denumiri generice se particularizează în funcŃie de denumirile raportului juridic obligaŃional la care participă. Astfel, într-un contract de vânzare-cumpărare, părŃile se numesc vânzător şi cumpărător; într-un contract de donaŃie, donator şi donatar; în contractul de depozit, deponent şi depozitar.

De regulă, părŃile unui raport juridic de obligaŃie apar în dublă calitate, fiecare fiind în acelaşi timp creditor al unei prestaŃii şi debitor al alteia. Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare: vânzătorul este creditor al preŃului şi debitor al prestaŃiilor de a transmite proprietatea, a preda şi garanta lucrul vândut; cumpărătorul este creditorul prestaŃiei de transmitere a dreptului de proprietate, predare şi garantare a lucrului şi totodată este şi debitor pentru plata preŃului.

Există şi raporturi de obligaŃii în care numai o parte este numită creditor, iar cealaltă numai debitor. Spre exemplu, în raportul obligaŃional izvorât dintr-un contract de donaŃie, donatarul este în exclusivitate creditor, neavând nici o obligaŃie, ci numai o îndatorire denumită tradiŃional de recunoştinŃă, iar donatorul este numai debitor pentru predarea bunului dăruit, fără a primi în schimb, o altă prestaŃie.

● ConŃinut. Raportul juridic de obligaŃie cuprinde dreptul de

creanŃă aparŃinând creditorului şi obligaŃia corelativă, care incumbă debitorului. Cu alte cuvinte, conŃinutul raportului juridic obligaŃional este alcătuit din dreptul creditorului de a pretinde şi datoria debitorului de a executa prestaŃia.

De esenŃa conŃinutului raportului obligaŃional este natura sa

3 În raporturile obligaŃionale, statul apare ca debitor şi răspunde patrimonial pentru erorile juridice constând în condamnarea şi luarea unei măsuri preventive pe nedrept (art. 504 şi urm. C.proc.pen.).

4

patrimonială – dreptul de creanŃă4 se înscrie în activul patrimonial, iar obligaŃia corelativă în pasivul patrimonial.

De regulă, conŃinutul se stabileşte prin voinŃa părŃilor, dar există şi situaŃii când poate fi determinat de lege, de exemplu, în cazul raporturilor obligaŃionale născute din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

● Obiect. Obiectul raportului juridic obligaŃional constă în

conduita concretă a subiectului – acŃiunea sau inacŃiunea la care este îndreptăŃit subiectul activ şi este obligat subiectul pasiv.

Obiectul se concretizează în însăşi acŃiunile pe care subiectul activ le poate pretinde debitorului, acesta din urmă fiind Ńinut fie a le săvârşi, fie a se abŃine de la săvârşirea lor.

Obiectul raportului juridic obligaŃional poate consta în fi o prestaŃie pozitivă – a da sau a face ceva – sau într-o prestaŃie negativă,inacŃiune – a nu face ceva din tot ceea ce debitorul ar fi fost îndreptăŃit să facă în lipsa obligaŃiei asumate.

● SancŃiune. Ca orice raport juridic, şi raportul obligaŃional trebuie

să aibă o sancŃiune. Astfel, în caz de neexecutare a obligaŃiei de către debitor, legea a pus la dispoziŃia creditorului o serie de mijloace juridice, în vederea realizării dreptului său de creanŃă, cele mai importante fiind acŃiunea în justiŃie şi executarea silită. Cu alte cuvinte, legea permite creditorului să recurgă la forŃa coercitivă a statului pentru realizarea dreptului său dacă debitorul nu-şi execută voluntar prestaŃia la care s-a obligat.

SancŃiunea raportului obligaŃional constă atât în mijloacele juridice ofensive pe care creditorul le poate exercita, prin intermediul forŃei de constrângere a statului, pentru a obŃine

4 Drepturile de creanŃă împreună cu drepturile reale alcătuiesc clasificarea principală a drepturilor civile patrimoniale. Spre deosebire de drepturile reale (jus in re) – drepturi subiective în virtutea cărora titularul poate să-şi exercite singur atributele, asupra unui lucru determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără concursul altei persoane, – drepturile de creanŃă (jus ad personam) sunt drepturi subiective civile în virtutea cărora subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) să dea, să facă sau să nu facă ceva, dreptul creditorului putând fi realizat cu concursul debitorului. ObligaŃia corelativă drepturilor reale este întotdeauna negativă de a nu face nimic de natură a aduce atingere exerciŃiului dreptului real. Drepturilor de creanŃă le corespunde fie o obligaŃie pozitivă al cărei obiect este de a da sau a face, fie o obligaŃie negativă. Titularii drepturilor reale beneficiază de prerogativele urmăririi bunului în mâna oricui s-ar afla şi a preferinŃei. Titularul unui drept de creanŃă nu se bucură de prerogativele menŃionate mai sus, şi, fiind un simplu creditor chirografar, are doar un drept de urmărire asupra întregului patrimoniu al debitorului (drept de gaj general). Pentru amănunte a se vedea Gh. Beleiu – op. cit., p. 75-77; Iosif R. Urs – op. cit., p. 142-144.

5

executarea prestaŃiei ce i se datorează, cât şi în mijlocul juridic defensiv, respectiv în posibilitatea legală a creditorului de a refuza restituirea prestaŃiei executată voluntar de către debitor.

Din definiŃie rezultă că mijloacele juridice prin care se asigură realizarea dreptului de creanŃă într-un raport de obligaŃie sunt de două feluri:

a) ofensive sau directe, incluzând: - acŃiunea în justiŃie – posibilitatea creditorului de a solicita

şi obŃine o hotărâre judecătorească prin care debitorul să fie obligat la executarea prestaŃiei datorate;

- daune interese moratorii – despăgubiri băneşti pe care debitorul este obligat să le plătească creditorului pentru repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea executării prestaŃiei. Daunele se stabilesc fie prin acordul de voinŃă al părŃilor, incluzând în contract o clauză penală, fie printr-o hotărâre judecătorească;

- executarea silită. Procedura executării silite se declanşează dacă, după obŃinerea hotărârii judecătoreşti, debitorul continuă să nu-şi execute prestaŃia. Executarea silită poate fi directă, în natură, prin predarea bunurilor de la debitor la creditor cu ajutorul executorului judecătoresc, şi indirectă, prin echivalent bănesc, recurgându-se la vânzarea bunurilor debitorului sau la poprirea sumelor pe care acesta urma să le primească de la terŃi.

b) defensive sau indirecte, cuprinzând: - ExcepŃia pe care o poate invoca creditorul în faŃa instanŃei în

cazul în care debitorul ar pretinde restituirea prestaŃiei executate de către el voluntar. În cazul obligaŃiilor imperfecte, creditorul nu poate recurge nici la acŃiunea în justiŃie şi nici la procedura executării silite, dar dacă debitorul îşi execută voluntar obligaŃia, el nu poate solicita creditorului restituirea prestaŃiei pe motiv că nu a cunoscut că acesta din urmă este lipsit de dreptul la acŃiune şi la executare silită5.

5 InterdicŃia este reglementată expres de art. 1092 alin. 2 C.civ., potrivit căruia: „RepetiŃiunea nu este admisă în privinŃa obligaŃiilor naturale, care au fost achitate de bună-voie”. şi de art. 20 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripŃia extinctivă potrivit căruia „debitorul care a executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripŃiei era împlinit”.

6

Capitolul II

OBLIGAłIA CIVILĂ – LATURĂ PASIVĂ A RAPORTULUI JURIDIC OBLIGAłIONAL.

A. Prezentare teoretică.

SecŃiunea I: NoŃiunea de obligaŃie civilă

§ 1. Sensurile noŃiunii de obligaŃie

În vorbirea curentă, termenul „obligaŃie” desemnează orice îndatorire de care este Ńinută o persoană în virtutea unor reguli sociale, cum ar fi: obligaŃia morală, obligaŃia financiară, obligaŃia profesională, obligaŃia religioasă etc.

Din punct de vedere juridic, termenul „obligaŃie” desemnează acea îndatorire care este reglementată de o normă de drept şi care implică intervenŃia forŃei publice, prin aplicarea sancŃiunilor prevăzute de normele legale, în cazul nerespectării ei.

În terminologia juridică, noŃiunea de obligaŃie are trei accepŃiuni: � în sens larg (lato-sensu), prin obligaŃie se înŃelege acel raport

juridic în care o persoană, numită creditor, pretinde alteia, numită debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva, în caz de neîndeplinire, putând apela la forŃa de constrângere a statului6;

� în sens restrâns (stricto sensu), obligaŃia civilă reprezintă îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic obligaŃional de a avea o conduită corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva, şi care, la nevoie, poate fi impusă prin forŃa coercitivă a statului.

� în sens de titlu, termenul „obligaŃie” este folosit pentru a desemna înscrisul, documentul care încorporează dreptul de creanŃă al creditorului şi, evident, obligaŃia corelativă a debitorului. În acest sens, noŃiunea de „obligaŃie” desemnează chiar înscrisul constatator al unei creanŃe, de exemplu, obligaŃiunile CEC, titlurile de credit.

6 În această accepŃie se pune semnul egal între o categorie de raporturi, respectiv raportul juridic obligaŃional, şi un element al conŃinutului acestei categorii, respectiv dreptul de creanŃă. El este uzitat mai ales pentru uşurinŃa în exprimare şi nu pentru rigoarea ştiinŃifică. Vezi şi M. Costin, Mari instituŃii ale dreptului civil român, vol. III, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 14-15; D. Gherasim - Cu privire la conŃinutul noŃiunii de obligaŃie civilă, în Dreptul nr. 5/1998, p. 40-43.

7

§ 2. DefiniŃia obligaŃiei civile Codul civil român nu defineşte obligaŃia civilă, şi, în lipsa unui text

legal, această misiune şi-a asumat-o doctrina juridică7. În ce ne priveşte, definim obligaŃia civilă ca latură pasivă a

raportului obligaŃional, respectiv ca îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o conduită corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva şi care, la nevoie, poate fi impusă prin forŃa coercitivă a statului.

SecŃiunea a II-a: Clasificarea obligaŃiilor civile

§ 1. Clasificarea obligaŃiilor în funcŃie de obiect Din punct de vedere al obiectului, obligaŃiile civile se subdivid în:

obligaŃii de a da, a face şi a nu face; obligaŃii pozitive şi negative; obligaŃii de rezultat şi de mijloace; obligaŃii pecuniare şi de altă natură

a) ObligaŃii de a da, a face, şi a nu face ● ObligaŃia de a da (aut dare) constă în îndatorirea debitorului de a

constitui8 sau de a transmite creditorului un drept real asupra unui lucru. Spre exemplu: obligaŃia vânzătorului de a transmite dreptul de

proprietate asupra lucrului vândut, obligaŃia debitorului gajist sau ipotecar de a constitui dreptul de gaj, respectiv de ipotecă în favoarea creditorului.

De regulă, în cazul obligaŃiilor privind un bun cert, transmiterea dreptului real se realizează în momentul acordului de voinŃă al părŃilor, respectiv la încheierea contractului. În acest sens, art. 971 C.civ. dispune: „...în contractele ce au ca obiect transmiterea proprietăŃii sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimŃământului părŃilor” .

Prin excepŃie, există situaŃii în care obligaŃia de a da se execută 7 ObligaŃia civilă este „raportul juridic stabilit între două sau mai multe persoane pe baza căruia o parte – numită debitor – se obligă să execute o prestaŃie pozitivă sau negativă – să dea, să facă, sau să nu facă ceva – în folosul celeilalte părŃi – numită creditor – care are posibilitatea să-i pretindă debitorului executarea prestaŃiei la care s-a obligat, putând să recurgă la constrângerea de stat, în caz de neexecutare voluntară”(M. GaiŃă, op. cit., p. 5-6); „raportul de drept civil în care o parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte părŃi, numită debitor, să execute o prestaŃie sau mai multe prestaŃii ce pot fi de a da, de a face sau a nu face, de regulă, sub sancŃiunea constrângerii de stat” (L. Pop, op. cit., p. 10); „raport juridic în temeiul căruia o persoană - numită creditor – poate să pretindă unei alte persoane – numită debitor – să-i facă o prestaŃie pozitivă sau negativă, iar în caz de neîndeplinire, s-o poată obŃine în mod forŃat” (I. Dogaru, P. Drăghici, op. cit., p. 14). 8 Se constituie un drept real asupra unui bun în situaŃia în care împrumutatul îşi anunŃă îndatorirea de a constitui un drept de ipotecă sau de gaj în favoarea împrumutătorului, pentru a garanta dreptul de creanŃă al acestuia.

8

într-un alt moment, ulterior încheierii contractului, fie prin voinŃa părŃilor, fie datorită unor condiŃii concrete ce Ńin de natura lucrului. Astfel, obligaŃia de a da se transmite ulterior în următoarele ipoteze:

- convenŃia priveşte lucruri certe, dar părŃile au convenit ca dreptul de proprietate să se transmită la o dată ulterioară;

- convenŃia priveşte un bun cert, dar viitor, astfel încât dreptul nu poate fi transmis cât timp lucrul nu există;

- convenŃia are ca obiect lucruri de gen ipoteza în care transmiterea proprietăŃii are loc în momentul individualizării bunului;

- convenŃia priveşte un lucru care nu aparŃine încă înstrăinătorului, dreptul nu poate fi transmis decât în momentul în care acesta devine titularul dreptului transmis.

● ObligaŃia de a face constă în îndatorirea debitorului de a efectua o prestaŃie pozitivă în favoarea creditorului, alta decât constituirea sau strămutarea drepturilor reale, având ca obiect executarea de lucrări, prestarea de servicii sau predarea unui lucru9.

Sunt obligaŃii de a face: obligaŃia vânzătorului de a preda lucrul vândut; obligaŃia antreprenorului de a construi un imobil; a presta întreŃinerea unei persoane în baza contractului de întreŃinere; a repara un autoturism; a executa o tehnoredactare etc.

● ObligaŃia de a nu face constă în îndatorirea debitorului de a nu face ceva din ceea ce ar fi putut face, dacă nu s-ar fi obligat la inacŃiune.

Spre exemplu, obligaŃia pe care şi-o asumă cel împrumutat de a nu înstrăina un anumit bun până când nu va efectua plata către împrumutător; obligaŃia depozitarului de a nu se folosi de lucrul depozitat, obligaŃia de a nu vinde un lucru până la un anumit termen etc.

b) ObligaŃii pozitive şi obligaŃii negative ObligaŃiile pozitive sunt acelea care presupun o acŃiune, respectiv

obligaŃiile de a da şi a face. ObligaŃiile negative sunt acelea care presupun o abstenŃiune, o

inacŃiune, adică obligaŃiile de a nu face.

c) ObligaŃii de rezultat (determinate) şi obligaŃii de mijloace (de diligenŃă)

● ObligaŃia de rezultat (determinată) constă în îndatorirea debitorului de a obŃine un rezultat anume, determinat.

ObligaŃia se consideră executată în momentul în care s-a obŃinut

9 Există situaŃii în care, din acelaşi raport obligaŃional se nasc ambele obligaŃii de a da şi a face. Este cazul contractelor de vânzare-cumpărare, schimb şi donaŃie care obligă atât la transferul proprietăŃii cât şi la predarea bunului.

9

rezultatul urmărit. Astfel, debitorul se obligă şi garantează că, prin acŃiunea sau inacŃiunea sa, va obŃine un rezultat în favoarea debitorului.

Sunt obligaŃii de rezultat toate obligaŃiile de a da şi a nu face. Spre exemplu: obligaŃia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate, obligaŃia autorului unei lucrări ce a încheiat un contract de publicitate cu o editură, de a nu încheia, într-un termen stabilit, un asemenea contract cu o altă editură.

Intră în această categorie şi marea majoritate a obligaŃiilor de a face: obligaŃia vânzătorului de a preda bunul cumpărătorului; obligaŃia cărăuşului de a transporta lucrul la destinaŃie; obligaŃia antreprenorului de a preda clientului lucrarea efectuată; obligaŃia depozitarului de a restitui lucrul depozitat.

● ObligaŃia de mijloace (de diligenŃă) constă în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruinŃa pentru a obŃine un anumit rezultat, fără însă ca realizarea lui să constituie obiectul obligaŃiei.

ObligaŃia se consideră executată chiar dacă nu s-a obŃinut rezultatul urmărit, dacă debitorul a depus toată stăruinŃa, toate eforturile în acest sens. Debitorul nu se obligă şi nici nu garantează obŃinerea rezultatului urmărit, prestaŃia sa se consideră a fi executată în măsura în care a întreprins tot ceea ce era necesar pentru atingerea scopului propus.

Intră în această categorie obligaŃii de a face, precum: obligaŃia medicului de a trata un bolnav; obligaŃia profesorului de a pregăti un elev în vederea promovării examenului etc.

● ImportanŃa clasificării. DistincŃia între obligaŃii de rezultat şi obligaŃii de mijloace prezintă interes din punct de vedere al răspunderii debitorului. Şi anume:

- În cazul obligaŃiilor de rezultat, simpla nerealizare a rezultatului urmărit angajează automat răspunderea debitorului. Cu alte cuvinte, dacă debitorul nu atinge rezultatul la care s-a obligat, ipso facto, el este prezumat a fi în culpă.

- În ceea ce priveşte obligaŃiile de mijloace, nerealizarea scopului nu constituie o prezumŃie de culpă a debitorului. Astfel, creditorul va trebui să probeze culpa debitorului, respectiv că nu a depus toată prudenŃa, diligenŃa pentru obŃinerea rezultatului scontat.

§ 2. Clasificarea obligaŃiilor după sancŃiunea lor În caz de neexecutare a obligaŃiei de către debitor, creditorul este

îndreptăŃit să obŃină executarea silită, pe calea constrângerii de stat10. În

10 Posibilitatea de a apela la forŃa coercitivă a statului deosebeşte obligaŃia juridică de cea morală. ObligaŃia morală se execută în virtutea convingerii intime influenŃată de oprobiul public, fără a se recurge la forŃa coercitivă statală.

10

funcŃie de cum pot fi sau nu pot fi executate silit, obligaŃiile se împart în civile sau perfecte şi naturale sau imperfecte.

a) ObligaŃiile civile sau perfecte sunt acele obligaŃii a căror executare este asigurată în caz de neexecutare voluntară a debitorului, printr-o acŃiune în justiŃie şi obŃinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus în executare silită.

Pentru executarea lor, creditorul are, ca principal mijloc ofensiv, dreptul la acŃiune în justiŃie, motiv pentru care ele se mai numesc şi obligaŃii înzestrate cu acŃiune în justiŃie. Marea majoritate a obligaŃiilor se includ în această categorie.

b) ObligaŃiile naturale sau imperfecte sunt acele obligaŃii a căror executare nu se poate obŃine pe cale silită dar, în măsura în care sunt executate de bună voie de către debitor, acesta nu are dreptul să pretindă restituirea prestaŃiei.

Creditorul nu are la dispoziŃie mijloace juridice ofensive pentru a obŃine executarea acestor obligaŃii, fiind lipsit de dreptul la acŃiune în sens material, de aceea ele sunt numite şi obligaŃii neînzestrate cu acŃiune în justiŃie.

La rândul lor, obligaŃiile naturale se împart în: - obligaŃii degenerate, obligaŃii iniŃial perfecte, care şi-au pierdut

dreptul la acŃiune în sens material, ca efect al neexercitării lui în termenul de prescripŃie extinctivă.

Un exemplu îl oferă art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripŃia extinctivă, conform căruia „debitorul care a executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune al creditorului s-a prescris nu are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripŃie era împlinit”.

- obligaŃii avortate, obligaŃii care, ab initio, s-au născut fără a fi însoŃite de dreptul la acŃiune în justiŃie.

Spre exemplu: obligaŃiile născute dintr-un testament nevalabil (verbal, nedatat, nesemnat de testator); obligaŃia de întreŃinere între rude care nu au o asemenea îndatorire legală; în cazul obligaŃiilor rezultate din contractul de joc sau prinsoare, conform art. 1636 C.civ., creditorul (câştigătorul) nu are acŃiune în justiŃie pentru a-şi reclama câştigul.

§ 3. Clasificarea obligaŃiilor în funcŃie de opozabilitatea lor Acest criteriu de clasificare are în vedere sfera persoanelor obligate

faŃă de dreptul subiectiv al creditorului. Din acest punct de vedere, obligaŃiile se pot clasifica în două categorii11: 11 Marea majoritate a literaturii juridice este adepta unei clasificări tripartite în obligaŃii obişnuite, obligaŃii reale (propter rem) şi obligaŃii opozabile şi terŃilor (scriptae in rem) (C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 8-9; E. Safta-Romano, op. cit., p. 13; P.M. Cosmovici, op. cit., p. 121; M. GaiŃă, op. cit., p. 16-17; D.C. Florescu, op. cit., p. 24-26). În opinia

11

a) ObligaŃii obişnuite (simple) – obligaŃii ce revin debitorului faŃă de care s-au născut. Acestea sunt cele mai numeroase, iar sub aspectul opozabilităŃii li se aplică regulile ce guvernează drepturile de creanŃă.

b) ObligaŃii reale – sunt îndatoriri legale sau contractuale a căror existenŃă este strâns legată de anumite drepturi reale sau de posesia unor imobile.

Se disting două categorii de obligaŃii reale: - obligaŃii reale de a face (propter rem) sunt îndatoriri ce revin

deŃinătorului unui bun imobil ce decurg din importanŃa deosebită a acestui bun pentru societate.

ObligaŃiile reale de a face sunt în strânsă legătură cu un anumit lucru (propter rem) şi apar ca un accesoriu al dreptului real, urmând regimul juridic al acestuia din urmă. Astfel, în caz de înstrăinare a bunului, obligaŃia reală se transmite odată cu acesta fără a fi necesară o convenŃie a părŃilor în acest sens.

ObligaŃiile propter rem sunt legale (îşi au izvorul în lege)12 şi convenŃionale (îşi au izvorul în acordul de voinŃă al părŃilor)13.

- obligaŃii opozabile şi terŃilor (scriptae in rem) sunt îndatoriri strâns legate de posesia unui imobil astfel încât creditorul îşi poate realiza dreptul său numai dacă titularul actual al dreptului real asupra lucrului va fi obligat să respecte acest drept (dreptul creditorului), deşi nu a participat direct şi personal la formarea raportului obligaŃional.

Este cazul locatarului unui bun pe care locatorul l-a înstrăinat după încheierea contractului de locaŃiune. Noul dobânditor al bunului, deşi nu se află în nici un raport juridic cu locatarul, este obligat conform art. 1441

noastră, obligaŃiile reale sunt o categorie intermediară între drepturile reale şi drepturile de creanŃă, având o opozabilitate mai restrânsă decât drepturile reale şi mai largă decât drepturile de creanŃă. Ele constau în anumite îndatoriri determinate de faptul stăpânirii unui bun, şi, în opoziŃie cu obligaŃiile obişnuite, nu sunt strict legate de persoana debitorului iniŃial determinat. 12 Sunt obligaŃii propter rem legale: obligaŃiile deŃinătorilor de bunuri agricole de a cultiva, de a conserva calităŃile solului, de combatere a dăunătorilor şi de a pune la dispoziŃie terenurile aflate în perimetrele de ameliorare în scopul exercitării lucrărilor necesare pentru ridicarea capacităŃii de producŃie (art. 64 şi art. 80-83 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările ulterioare); obligaŃiile deŃinătorilor de pădure de a efectua lucrări de întreŃinere şi reîmpădurire precum şi lucrări prevăzute de angajamentele silvice elaborate de organele de specialitate; obligaŃiile deŃinătorilor de fonduri de vânătoare de a permite exercitarea vânătorii şi aplicarea măsurilor de protecŃie a vânatului, de a permite deplasarea instalaŃiilor şi amenajărilor vânătoreşti provizorii, de a lua măsuri pentru protecŃia vânatului şi a mediului său. 13 Intră în această categorie servituŃiile convenŃionale, spre exemplu servituŃiile de trecere. Conform art. 631 C.civ., proprietarul unui fond aservit îşi poate asuma, prin contract, obligaŃia de a efectua lucrările necesare exerciŃiului servituŃii, obligaŃie ce se va transmite, ca un accesoriu al fondului aservit, la toŃi dobânditorii ulteriori, fără a fi necesară o nouă convenŃie.

12

C.civ. să recunoască locaŃiunea făcută înainte de vânzarea bunului, dacă aceasta s-a făcut prin act autentic sau prin act sub semnătură privată cu dată certă, cu excepŃia situaŃiei în care încetarea locaŃiunii din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în chiar contractul de locaŃiune.

§ 4. Clasificarea obligaŃiilor în funcŃie de structură łinând cont de acest criteriu, obligaŃiile se împart în: a) ObligaŃii pure şi simple, obligaŃii care au cea mai simplă

formă structurală: un creditor, un debitor, un obiect constând într-o singură prestaŃie şi nu sunt afectate de modalităŃi;

b) ObligaŃii complexe, obligaŃii care au în structura lor fie mai multe subiecte (obligaŃii cu pluralitate de subiecte), fie mai multe obiecte (obligaŃii cu pluralitate de obiecte), fie elemente suplimentare privind existenŃa şi executarea lor – termenul şi condiŃia (cunoscute ca obligaŃii afectate de modalităŃi).

SecŃiunea III-a Izvoarele obligaŃiilor civile

1. NoŃiunea de izvor al obligaŃiei civile ● RelaŃiile sociale se convertesc în raporturi juridice prin

intermediul normei de drept care le reglementează. Astfel, raportul social, ca urmare a reglementării juridice, devine un raport juridic abstract. Pentru ca raportul juridic abstract să se convertească într-un raport juridic concret este necesară intervenŃia unei împrejurări (act sau fapt juridic) de care legea leagă naşterea, modificarea, stingerea unui astfel de raport.

● Prin izvor de obligaŃie14 înŃelegem acea împrejurare (fapt juridic în sens larg) care dă naştere unui raport juridic obligaŃional, generând implicit drepturi de creanŃă şi obligaŃii corelative, în favoarea şi respectiv în sarcina părŃilor.

Faptul juridic – lato sensu – cuprinde actul juridic şi faptul juridic în sens restrâns15:

14 NoŃiunea de izvor de obligaŃie nu se confundă cu noŃiunea de izvor de drept. Prin izvor de drept se înŃelege forma în care se exprimă dreptul obiectiv, adică normele juridice, respectiv Codul civil, legile şi actele normative subordonate acestora (pentru amănunte a se vedea Iosif R. Urs, op. cit., p. 64-75). Izvorul de obligaŃie dă naştere unui raport obligaŃional, generând implicit drepturi de creanŃă şi îndatoriri corespunzătoare în favoarea, respectiv în sarcina părŃilor. 15 Sintagma fapt juridic în sens restrâns este folosită pentru a evidenŃia calitatea lui de izvor de obligaŃii în opoziŃie cu actul juridic. Atunci când se are în vedere efectul lor comun – acela de a da naştere unui raport obligaŃional – se utilizează expresia de fapt juridic în sens larg.

13

- Actul juridic constă într-o acŃiune omenească săvârşită cu intenŃia de a produce efecte juridice.

- Faptul juridic stricto-sensu este o acŃiune omenească săvârşită fără intenŃia de a produce efecte juridice, efecte ce se produc, totuşi, în virtutea legii.

2. Clasificarea izvoarelor obligaŃiilor ● În sistemul Codului civil, sunt izvoare ale obligaŃiilor: contractul,

cvasicontractul, delictul şi cvasidelictul. Contractul este, potrivit art. 942 C.civ., un acord de voinŃă între două sau mai multe părŃi, prin care se constituie, se modifică ori se stinge un raport juridic de obligaŃii; Cvasicontractul este definit în art. 986 C.civ., ca fiind „un fapt licit şi voluntar, din care se naşte o obligaŃie către o altă persoană sau obligaŃii reciproce între părŃi”. Codul civil reŃine drept cvasicontracte: gestiunea de afaceri şi plata lucrului nedatorat; Delictul şi cvasidelictul sunt, conform art. 998 şi 999 C.civ., fapte ilicite care cauzează altuia un prejudiciu şi care obligă pe acela care l-a cauzat a-l repara. Ceea ce distinge delictul de cvasidelict este faptul că delictul este o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită cu intenŃie, iar cvasidelictul o faptă ilicită săvârşită din neglijenŃă sau imprudenŃă (fără intenŃie).

● În literatura de specialitate, clasificarea izvoarelor obligaŃiilor propusă de Codul civil a fost criticată sub următoarele aspecte:

- clasificarea este incompletă, deoarece sunt omise actul juridic unilateral şi îmbogăŃirea fără justă cauză ca izvoare de obligaŃii;

- clasificarea este inexactă, fiindcă gestiunea de afaceri şi plata nedatorată, deşi reglementate drept cvasicontracte, sunt lipsite de acordul de voinŃe. Ambele presupun fapte ce exced domeniul contractual, şi prin urmare sunt considerate fapte licite;

- clasificarea este inutilă, deoarece distinge între delicte şi cvasi-delicte, deşi în dreptul civil efectele produse sunt identice, respectiv repararea integrală a prejudiciului.

3. Clasificarea doctrinară a izvoarelor obligaŃiilor civile Marea majoritate a doctrinei consideră că izvoarele obligaŃiilor se

împart în două categorii: a) acte juridice – manifestări de voinŃă făcute cu intenŃia de a

produce efecte juridice, respectiv de a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice obligaŃionale. Ele se împart în contracte şi acte juridice unilaterale;

b) fapte juridice stricto-sensu – acŃiuni omeneşti, licite sau

14

ilicite, săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice, efecte ce se produc totuşi în virtutea legii.

Faptele juridice sunt de două feluri: - fapte juridice licite cuprinzând: gestiunea de afaceri, plata

nedatorată, îmbogăŃirea fără justă cauză. Codul civil reglementează numai pe primele două sub denumirea de cvasicontracte (art. 986 - 997);

- fapte juridice ilicite cuprizând: � delictele – fapte ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite

cu intenŃie (art. 998 C. civ.); � cvasidelictele – fapte ilicite din neglijenŃă sau imprudenŃă

(art. 999 C. civ.).

15

Reprezentări grafice

a. Clasificarea obligaŃiilor

După obiect

După gradul de opozabilitate

După sancŃiune

După structură

1 2 3

ObligaŃia de „a da”

ObligaŃia de „a face”

ObligaŃia pozitivă

ObligaŃia negativă

ObligaŃia de rezultat

ObligaŃia de mijloace ObligaŃia de

„a nu face”

ObligaŃie

obişnuită

ObligaŃie

reală

propter rem scriptae in rem

ObligaŃie perfectă

ObligaŃie imperfectă

Degenerată Avortată

ObligaŃie pură şi simplă

ObligaŃie complexă

16

b. Izvoarele obligaŃiilor

Faptul juridic Lato-sensu

Actul juridic Faptul juridic stricto-sensu

Contractul Actul juridic unilateral

Faptul juridic licit

Faptul juridic ilicit

ÎmbogăŃirea fără cauză justă

Plata nedatorată

Gestiunea de afaceri

Cvasidelictul

Delictul

17

c. Raportul juridic civil

Raport real

Raport obligaŃional

Raport personal nepatri-monial

Raport

patrimonial

♦♦♦♦ privind existenŃa şi integritatea fizică sau morală a persoanei;

♦♦♦♦ privind elementele de identificare a persoanei;

♦♦♦♦ izvorând din creaŃia intelectuală

18

Titlul II: ACTUL JURIDIC CA IZVOR DE OBLIGAłII

CIVILE

A. Prezentare teoretică.

Capitolul I

ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAłII

§ 1. NoŃiunea de act juridic unilateral Actul juridic unilateral reprezintă manifestarea de voinŃă a unei

singure persoane fizice sau juridice, făcută cu intenŃia de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic civil. Aceasta este şi principala deosebire dintre actul juridic unilateral şi contract, ca izvoare de obligaŃii.

Manifestarea de voinŃă a unei singure persoane juridice este suficientă pentru a da naştere unei obligaŃii acesteia, fără a-i fi necesară o acceptare din partea creditorului. Odată ce a fost manifestată, voinŃa unilaterală generatoare de obligaŃii devine irevocabilă, astfel încât nu mai poate fi retractată de autorul ei.

§ 2. Categorii de acte juridice unilaterale În lipsa unei reglementări de principiu în Codul civil a actului

juridic unilateral, ca izvor de obligaŃii, literatura de specialitate apreciază că actul unilateral este izvor de obligaŃii în următoarele cazuri:

a) promisiunea publică de recompensare 16 constă în obligaŃia pe care şi-o asumă promitentul faŃă de o persoană nedeterminată, de a-i plăti o recompensă dacă aceasta va îndeplini o anumită prestaŃie sau activitate (de exemplu, recompensa acordată de promitent aceluia care-i va găsi obiectul pierdut).ObligaŃia promitentului de a plăti recompensa se naşte imediat ce a făcut promisiunea, chiar dacă cel ce săvârşeşte prestaŃia sau

16 Într-o altă opinie, promisiunea publică de recompensă nu este un act juridic unilateral ci o ofertă de a contracta făcută publicului. Dacă o persoană săvârşeşte actul sau faptul pentru care a fost recompensat şi se prezintă să o primească, înseamnă că a acceptat tacit oferta făcută şi, prin urmare, între promitent şi beneficiar s-a încheiat un contract (L. Pop – op.cit., p. 137). În opinia noastră, nici oferta de recompensă şi nici acceptarea ei nu reprezintă manifestări de voinŃă cu intenŃia de a produce efecte juridice, şi, în eventualitatea unui contract, ne întrebăm care este natura juridică a acestuia.

19

activitatea nu a cunoscut-o. b) promisiunea publică de premiere 17 a unei lucrări, activităŃi, în

cazul câştigării unui concurs. Această promisiune constă în obligaŃia pe care şi-o asumă promitentul de a premia pe acela care va câştiga un concurs organizat pentru anumite lucrări sau activităŃi (concurs de picturi, compoziŃii muzicale, turneu de tenis, întrecere de atletism).

c) oferta de a contracta este manifestarea de voinŃă a unei persoane care doreşte să încheie un contract. Oferta de a contracta este izvor de obligaŃii numai dacă s-a stabilit expres sau tacit un termen de valabilitate a propunerii. În acest termen, oferta nu poate fi revocată, născându-se obligaŃia ofertantului de a o menŃine până la expirarea termenului.

d) oferta de purgă a imobilului ipotecat. Dobânditorul unui imobil ipotecat poate notifica debitorului ipotecar că se oferă să achite datoriile şi sarcinile ipotecare, în limita preŃului de cumpărare a imobilului sau a preŃului evaluat al imobilului – dacă a fost primit prin donaŃie (art. 1804-1806 C.civ.). Ofertantul are sarcina de a menŃine oferta timp de 40 de zile.

Capitolul II

CONTRACTUL CA IZVOR DE OBLIGAłII

SecŃiunea I – NoŃiunea şi clasificarea contractelor

§ 1. NoŃiunea de contract. ● DefiniŃia propusă de Codul civil. Potrivit art. 942 C.civ.,

contractul este „actul între două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”. DefiniŃia din Codul civil este incompletă deoarece nu enumeră ca efect al contractului, alături de constituire şi stingere, şi modificarea unui raport juridic civil.

În legislaŃia noastră, termenul de contract este sinonim cu acela de convenŃie18.

17 În sensul că obligaŃia promitentului se naşte dintr-un contract încheiat cu fiecare participant, afectat de condiŃia suspensivă a câştigării concursului (a se vedea L.Pop – op.cit., p. 138 18 Codul civil utilizează ambele noŃiuni, Titlul II fiind intitulat „despre contracte sau convenŃii”. În literatura juridică mai veche se făcea diferenŃiere între convenŃie şi contract, plecându-se de la art. 1101 C.civ. francez (text ce nu a fost reprodus în legislaŃia noastră) care defineşte contractul ca fiind „o convenŃie prin care una sau mai multe persoane se obligă să facă sau să nu facă ceva”. Astfel, se consideră că

20

● DefiniŃia propusă de doctrină. Literatura juridică a consacrat definiŃia potrivit căreia contractul este acordul de voinŃă a două sau mai multe persoane, realizat cu intenŃia de a produce efecte juridice, respectiv a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic civil.

Este de observat că elementul specific şi esenŃial al contractului ca act juridic este acordul de voinŃe al părŃilor, adică exteriorizarea simultană sau consecutivă a consimŃământului fiecărei părŃi de a se obliga juridic. Persoanele fizice şi juridice se obligă numai prin voinŃa lor şi numai în măsura în care îşi manifestă voinŃa în acest scop.

§ 2. Clasificarea contractelor În virtutea principiului libertăŃii contractuale, persoanele fizice şi

juridice pot încheia, în limitele impuse de lege, o varietate de contracte. 1. După conŃinut: a) Contracte sinalagmatice (bilaterale) care dau naştere la

obligaŃii în sarcina ambelor părŃi, astfel încât fiecare dintre acestea au concomitent atât calitatea de creditor, cât şi de debitor.

Potrivit art. 943 C.civ., „contractul este bilateral sau sinalagmatic când părŃile se obligă reciproc una către alta”. Spre exemplu: în contractul de vânzare-cumpărare, vânzătorul se obligă să transfere dreptul de proprietate şi să predea bunul, iar cumpărătorul se obligă să plătească

b) Contracte unilaterale care dau naştere la obligaŃii în sarcina unei singure părŃi, astfel încât o parte este numai creditor, iar cealaltă numai debitor.

Potrivit art. 944 C.civ. „contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane, fără ca acestea din urmă să se oblige”.Spre exemplu: contractul de donaŃie, de mandat neremunerat, depozitul neremunerat, comodatul,

● Precizări:

� nu trebuie confundat contractul unilateral cu actul juridic unilateral. Actul juridic unilateral nu este un contract deoarece el este rezultatul manifestării unilaterale de voinŃă, iar contractul, deci şi contractul unilateral, face parte din categoria actelor juridice de formaŃie bi şi multilaterală.

� În literatura de specialitate a apărut şi categoria de contracte sinalagmatice imperfecte, o categorie intermediară între contracte sinalagmatice şi contracte unilaterale. Acestea sunt contracte concepute iniŃial drept contracte unilaterale, care pe parcursul

sfera de efecte a convenŃiei este mai largă decât cea a contractului, convenŃia putând crea, modifica sau stinge, un raport juridic civil, iar contractul limitându-se la a crea un astfel de raport.

21

existenŃei lor dau naştere la obligaŃii şi în sarcina creditorului faŃă de debitorul contractual (de exemplu, în contractul de depozit gratuit, dacă depozitarul face anumite cheltuieli de conservare a bunului, deponentul va fi obligat să restituie aceste cheltuieli).

● ImportanŃa clasificării:

� din punct de vedere al efectelor, numai în cazul contractelor sinalag-matice se pune problema, după cum vom vedea, a excepŃiei de neex-ecutare a contractului, a riscului contractual şi a rezoluŃiunii/rezilierii;

� sub aspect probatoriu, în privinŃa contractului sinalagmatic se aplică formalitatea multiplului exemplar (art. 1179 C.civ.), iar în privinŃa contractului unilateral care conŃine obligaŃia de plată a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen, se utilizează formalitatea „bun şi aprobat” (art. 1180 C.civ.).

2. După scopul urmărit de părŃi: a) Contracte cu titlu oneros, în care fiecare parte urmăreşte o

contraprestaŃie în schimbul folosului patrimoniului procurat celeilalte părŃi.

Potrivit art. 945 C.civ. „contractul oneros este acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj”. Spre exemplu, contractul de vânzare-cumpărare; de locaŃiune, de rentă viageră.

Contractele cu titlu oneros se subclasifică în comutative şi aleatorii. - Contractele comutative sunt acelea în care existenŃa şi întinderea

prestaŃiilor părŃilor sunt certe şi cunoscute din chiar momentul încheierii lor (art. 947 alin. 1 C.civ.). Sunt comutative contractul de vânzare-cumpărare, de schimb, locaŃiune, antrepriză şi în general marea majoritate a contractelor.

- Contractele aleatorii sunt acelea în care existenŃa sau întinderea prestaŃiilor părŃilor sau numai ale uneia dintre ele depinde de un eveniment incert, de hazard (alea). La încheierea contractului nu se cunoaşte întinderea prestaŃiilor, nu se poate şti cuantumul câştigului sau al pierderii şi uneori nu se poate şti nici măcar dacă va exista sau nu câştig ori pierdere (art. 947 alin. 2 C.civ.). Sunt aleatorii, contractul de asigurare , de rentă viageră, de întreŃinere pe viaŃă.

b) Contracte cu titlu gratuit, în care una din părŃi se obligă să procure celeilalte un folos patrimonial fără a primi ceva în schimb. Art. 946 C.civ. prevede: „contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una dintre părŃi voieşte a procura, fără echivalent, un avantaj celeilalte” Aşa sunt, spre exemplu, contractul de donaŃie, mandatul şi depozitul neremunerat, comodatul.

Aceste contracte se subdivid în: liberalităŃi şi contracte dezinteresate. - LiberalităŃile sunt contracte cu titlu gratuit prin care una dintre

22

părŃi procură celeilalte un avantaj patrimonial, fără a primi un echivalent, micşorându-şi astfel patrimoniul (contractul de donaŃie).

- Contractele dezinteresate sunt contracte cu titlu gratuit prin care o parte procură celeilalte un avantaj patrimonial, fără să-şi micşoreze patrimoniul (mandatul gratuit, depozitul neremunerat, comodatul.

● Precizare Anumite contracte prin esenŃa lor sunt cu titlu oneros (contractul de

vânzare-cumpărare, contractul de schimb, de închiriere). Acestea nu pot fi contracte cu titlu gratuit; gratuitatea ar schimba însăşi calificarea contractelor. În acelaşi timp, există şi contracte prin esenŃa lor gratuite, spre exemplu: contractul de comodat (împrumutul de folosinŃă gratuit). Astfel, dacă pentru folosinŃa lucrului se va cere un echivalent, contractul încetează să mai fie de comodat, dobândind o altă calificare, respectiv de contract de închiriere.

3. După modul de formare: a) Contracte consensuale sunt acelea care se încheie care se

încheie prin simplul acord de voinŃă al părŃilor (solo consens), fără nici o formalitate.

Simpla manifestare de voinŃă, neînsoŃită de nici o formă este suficientă pentru formarea valabilă a contractului. Dacă părŃile consemnează manifestarea de voinŃă într-un înscris, o fac nu pentru a da valabilitate contractului (ad validitatem), ci pentru a-şi asigura un mijloc de probă privind încheierea şi conŃinutul acestuia (ad probationem).

b)Contracte solemne sunt acelea pentru a căror încheiere valabilă este necesar ca acordul de voinŃă al părŃilor să îmbrace o anumită formă, de regulă forma autentică, sau să fie însoŃit de anumite solemnităŃi prevăzute de lege.

Simplul acord de voinŃă este insuficient pentru a lua naştere în mod valabil un contract, iar nerespectarea formei sau formalităŃilor prevăzute de lege se sancŃionează cu nulitatea absolută a contractului. De exemplu: contractul de donaŃie (art. 813 C.civ.), contractul de ipotecă (art. 1772 C.civ.), contractul de vânzare-cumpărare de terenuri (art. 46 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar);

c) Contracte reale sunt contracte pentru a căror formare, pe lângă acordul de voinŃă al părŃilor este necesară şi remiterea materială a lucrului.

Sunt contracte reale contractul de împrumut de consumaŃie – mutuum; contractul de împrumut de folosinŃă – comodat; contractul de depozit; depozitul, contractul de transport.

Aceste contracte nu se consideră încheiate decât în momentul predării lucrului. Acordul de voinŃă al părŃilor, prealabil predării, are

23

valoarea unui simplu antecontract, în temeiul căruia părŃile se obligă să încheie ulterior contractul, prin remiterea efectivă a bunului.

4. După efectele pe care le produc: a) Contracte constitutive de drepturi sunt acelea care dau naştere

la un drept subiectiv civil care nu a existat anterior (contractul de ipotecă, de gaj, de instituire a unui dezmembrământ).

b) Contracte translative de drepturi sunt acelea care strămută un drept dintr-un patrimoniu în altul (contractul de vânzare-cumpărare, de donaŃie etc.).

c) Contracte declarative de drepturi au ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv preexistent (contractul de tranzacŃie prin care se pune capăt sau se preîntâmpină un litigiu între părŃi prin recunoaşterea unor drepturi preexistente; contractul de împărŃeală prin care se pune capăt coproprietăŃii sau indiviziunii, şi care produce efecte, nu din momentul încheierii sale, ci anterior, din momentul în care a luat naştere coproprietatea sau indiviziunea.

5. După modul de executare: a) Contracte cu executare imediată (uno ictu) sunt contracte a

căror executare (o singură prestaŃie) se produce într-un singur moment. b) Contracte cu executare succesivă sunt contracte ce presupun

mai multe prestaŃii ale debitorului care se execută succesiv, eşalonat în timp (contractul de locaŃiune, contractul de arendare, contractul de asigurare).

● Precizare: Este posibil ca, prin voinŃa lor, părŃile să convină ca un contract care

în mod obişnuit se execută instantaneu, dintr-o dată să se execute în mod succesiv. Spre exemplu, în cazul contractului de vânzare-cumpărare se poate conveni ca plata să se facă eşalonat, la diferite intervale de timp.

● ImportanŃa clasificării

� în cazul contractelor cu executare instantanee, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaŃiei este sancŃionată cu rezoluŃiunea care desfiinŃează contratul şi pentru trecut, în timp ce în cazul contractelor cu executare succesivă operează rezilierea, sancŃiune ce operează numai pentru viitor;

� în ipoteza contractelor cu executare succesivă când executarea este ireversibilă, nulitatea operează numai pentru viitor nu şi cu efect retroactiv;

� în cazul contractelor cu executare succesivă se poate pune problema suspendării executării din motive de forŃă majoră.

24

6. După cum sunt sau nu nominalizate în legislaŃia civilă: a) Contracte numite care sunt nominalizate în legislaŃia civilă, fie

în Codul civil, fie în alte legi civile (contractul de vânzare-cumpărare, locaŃiunea, mandatul, depozitul etc.).

b) Contracte nenumite care nu sunt reglementate expres de lege (de exemplu contractul de întreŃinere pe viaŃă).

● ImportanŃa clasificării :

� pentru contractele numite nu este necesar ca părŃile să prevadă în amănunt întregul conŃinut, pentru că, în măsura în care nu au derogat de la dispoziŃiile legale, acestea le vor fi aplicabile în mod automat şi complet;

� în cazul contractelor nenumite se aplică regulile stabilite de părŃi, iar pentru aspectele la care părŃile nu s-au referit în mod expres, se vor aplica regulile generale care cârmuiesc materia obligaŃiilor, iar nu cele care guvernează contractul numit cu care se aseamănă cel mai mult. De exemplu, contractului de întreŃinere nu îi sunt aplicabile dispoziŃiile legale din materia contractului de rentă viageră, ci regulile generale în materie de contracte şi obligaŃii, exceptând cazul în care părŃile au stabilit altfel. 7. După corelaŃia dintre ele:

a) Contracte principale, care au o existenŃă de sine stătătoare şi a căror soartă nu depinde de un alt contract (marea majoritate a actelor);

b) Contracte accesorii, care nu au o existenŃă de sine stătătoare şi a căror soartă depinde de un contract principal (arvuna, cauza penală, contractul de gaj, contractul de ipotecă).

● ImportanŃa clasificării

� valabilitatea contractului accesoriu se apreciază nu numai în raport de propriile elemente, ci şi în funcŃie de validitatea contractului principal;

� încetarea sau desfiinŃarea contractului principal atrage automat şi încetarea sau desfiinŃarea contractului accesoriu potrivit regulii accesorium sequitur principale.

8. După modul în care se exprimă voinŃa părŃilor în contract:

a) Contracte negociate sunt contracte în care toate condiŃiile şi clauzele sunt rezultatul negocierilor libere purtate de părŃi;

b) Contracte de adeziune sunt contracte redactate în întregime de o parte, cealaltă parte neavând posibilitatea de a le modifica, putând să le accepte aderând la ele sau nu. Dacă le acceptă, ea aderă la un contract care a

25

fost preredactat (contractul de asigurare, contractul de furnizare a apei, energiei electrice, a gazului, contractul de abonament radio şi TV, şi abonament telefonic);

c) Contracte obligatorii sau „forŃate” sunt contracte a căror încheiere este impusă de lege (asigurarea de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule).

Contractele obligatorii se aseamănă cu cele de adeziune cu diferenŃierea că la contractele de adeziune condiŃiile contractuale sunt impuse de o parte fie mai puternică din punct de vedere economic, fie deŃinătoare a unui monopol, iar la contractele forŃate, condiŃiile încheierii sunt impuse de lege.

SecŃiunea a II-a – Încheierea contractelor

§ 1. NoŃiunea de încheiere a contractului. CondiŃiile contractului

● NoŃiune. Prin încheierea contractului se înŃelege realizarea acordului de voinŃă al părŃilor asupra clauzelor contractuale. Acordul de voinŃă presupune existenŃa consimŃământului valabil exprimat a cel puŃin două părŃi cu privire la clauzele contractului.

Acordul de voinŃă, analizat prin prisma condiŃiilor de mai sus, se realizează prin întâlnirea concordantă a ofertei de a contracta a unei persoane, cu acceptarea acestei oferte de către o altă persoană.

● CondiŃii. Pentru a fi valabil, orice contract trebuie încheiat cu respectarea condiŃiilor de fond şi de formă cerute imperativ de legea civilă.

În privinŃa condiŃiilor de fond art. 948 din C. civ. prevede expres condiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii, respectiv: capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃilor, obiectul şi cauza civilă19.

Cu privire la forma contractului, acordul de voinŃă al părŃilor, nu trebuie să îmbrace forme speciale pentru a produce efecte juridice, consimŃământul putând fi exprimat în exterior expres, ori implicit sub diferite forme, de la un simplu gest până la înscrisul autentic. Aşadar, forma contractului este guvernată de principiul consensualismului. În

19 Astfel, potrivit art. 949 C. civ. poate încheia contracte orice persoană care nu este declarată de lege ca incapabilă, care exprimă un consimŃământ valabil, neviciat prin eroare, violenŃă, dol sau leziune (art. 953 C. civ.) cu privire la un obiect determinat sau determinabil (art. 962 C. civ.) şi având o cauză licită, în lipsa căreia contractul nu produce nici un efect (art. 966 C. civ.).

26

consecinŃă, ca regulă, contractele sunt consemnele producând efecte fără a fi necesară observarea unor forme speciale în care să fie exprimat consimŃământul.

Principiul cunoaşte şi excepŃii, în sensul că pentru anumite contracte – fie pentru validitate, fie pentru probaŃiune, fie pentru opozabilitate – se cer îndeplinite anumite formalităŃi a căror nerespectare atrage aplicare unor sancŃiuni. Astfel:

- nerespectarea formei solemne cerută ad validitatem atrage nulitatea absolută a contractului (în cazul contractului de donaŃie – art. 813 C. Civ, a contractului de ipotecă – art. 1772 C. civ.);

- nerespectarea formei cerută ad probationem fără a duce la nulitatea contractului, face imposibilă dovedirea lui cu un alt mijloc de probă (la contractul de locaŃiune – art. C. civ.; depozitul voluntar – art. 1597 C. civ.; tranzacŃia – art. 1705 C.civ. etc.);

- nerespectarea formei cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi, fără a atrage nevaliditatea contractului, îl face inopozabil faŃă de terŃi. AplicaŃiile acestei condiŃii le întâlnim, mai ales, în domeniul publicităŃii imobiliare.

§ 2. Elementele încheierii contractului OperaŃiunea prin care se realizează unirea ofertei cu acceptarea

reprezintă mecanismul de încheiere a contractului. Astfel, elementele încheierii contractului sunt oferta de a contracta şi acceptarea ei de către destinatar.

1. Oferta de a contracta

● NoŃiune. Propunerea de a contracta, făcută de către o persoană poartă denumirea de ofertă sau policitaŃiune.

Oferta poate fi făcută verbal, în scris sau chiar în mod tacit. Simpla tăcere nu are valoare juridică20. Totuşi, dacă din tăcere se poate desprinde o anumită atitudine producătoare de efecte juridice, ea trebuie avută în vedere (de exemplu, staŃionarea unui taximetru la locul de parcare rezervat, reprezintă o ofertă de a încheia un contract de transport). Oferta poate fi adresată unei persoane determinate cât şi unei persoane nedeterminate (ofertă adresată publicului). De exemplu, expunerea mărfii în vitrine, standuri cu indicarea preŃului de vânzare. Oferta poate fi cu termen (se precizează termenul în care destinatarul trebuie să o accepte) sau fără termen (situaŃie în care

20 Potrivit adagiul „qui tacet consentire videture” (cine tace pare să consimtă).

27

ofertantul trebuie să o menŃină un anumit interval de timp, considerat rezonabil).

● CondiŃii. Pentru a conduce la formarea unui contract, oferta trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:

- trebuie să fie o manifestare de voinŃă reală, serioasă, conştientă, neviciată şi cu intenŃia de a angaja din punct de vedere juridic. O ofertă făcută jocandi causa, în glumă, din prietenie sau curtoazie, nu are ca efect formarea contractului;

- trebuie să fie fermă, exprimând o propunere neîndoielnică de a încheia un contract, fără posibilitatea modificării sau retractării ei. Nu este fermă oferta de vânzare în care ofertantul şi-a rezervat dreptul de a modifica preŃul propus);

- trebuie să fie neechivocă, adică să exprime intenŃia ofertantului de a contracta. De exemplu o marfă expusă în vitrină fără preŃ poate conduce la concluzia că este un model şi nu o ofertă de vânzare);

- trebuie să fie precisă şi completă, respectiv să cuprindă toate elementele esenŃiale pentru încheierea contractului.

● Precizare. Oferta de a contracta nu trebuie să fie confundată cu antecontractul.

Antecontractul reprezintă o convenŃie prin care una dintre părŃi sau ambele părŃi se obligă să încheie în viitor un anumit contract, al cărui conŃinut este determinat în prezent.

Principala obligaŃie născută din antecontract este de a încheia în viitor un contract civil, ale cărui clauze principale sunt stabilite prin voinŃa actuală a părŃilor.

Oferta se distinge de antecontract prin următoarele: - oferta este un act juridic de formaŃie unilaterală, iar

antecontractul este un act juridic bilateral (un contract). De exemplu, proprietarul convine cu o altă persoană să vândă un lucru la un anumit preŃ, respectiv să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare;

- decesul ofertantului face ca oferta să devină caducă, în schimb, decesul promitentului sau incapacitatea survenită după încheierea antecontractului nu stinge obligaŃia de a contracta;

- retragerea intempestivă a ofertei atrage răspunderea delictuală a ofertantului, în timp ce nerespectarea antecontractului antrenează răspunderea contractuală a promitentului

2. Acceptarea ofertei de a contracta

● NoŃiune. Acceptarea constă în manifestarea voinŃei juridice a unei persoane de a încheia un contract în condiŃiile stabilite în oferta ce i-a fost adresată în acest sens. Acceptarea este un răspuns în acord cu oferta primită.

28

Acceptarea poate fi făcută în scris sau verbal şi poate fi expresă, dar şi tacită, când rezultă din împrejurări, gesturi sau atitudini ale acceptantului (spre exemplu, executarea de către acceptant a obiectului ofertei). Prin ea însăşi, tăcerea nu valorează acceptare. În mod excepŃional, tăcerea înseamnă acceptare în următoarele situaŃii: � când părŃile au stabilit anterior că simpla tăcere a destinatarului după

primirea ofertei valorează acceptare; � în practică se consideră că oferta făcută exclusiv în interesul celeilalte

părŃi se consideră acceptată chiar dacă destinatarul tace. ● CondiŃii. Acceptarea trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

- să fie în concordanŃă cu oferta. Destinatarul trebuie să accepte integral şi întocmai oferta, fără a formula modificări ale clauzelor viitorului contract. Dacă acceptarea depăşeşte sau condiŃionează cuprinsul ofertei, se consideră că oferta a fost refuzată şi că s-a formulat o contraofertă;

- să fie neîndoielnică, dacă se manifestă tacit sau prin simpla tăcere;

- să nu fie tardivă, ea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi fost revocată sau să fi devenit caducă;

- oferta adresată unei persoane determinate trebuie să fie acceptată numai de persoana anume desemnată, oferta adresată unor persoane nedeterminate (oferta publică) poate fi acceptată de oricine.

§ 3. Momentul şi locul încheierii contractului 1. Momentul încheierii contractului ● Momentului încheierii contractului între prezenŃi. Momentul

încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlneşte oferta şi, prin urmare, se formează acordul de voinŃă.

Pentru încheierea contractului este necesar ca acceptarea să ajungă la ofertant înainte de expirarea termenului prevăzut în ofertă. Cu toate acestea, ofertantul poate primi ca valabilă şi o acceptare recepŃionată peste termen, cu condiŃia de a aduce la cunoştinŃa acceptantului această situaŃie.

În unele cazuri, contractul se consideră încheiat fără a fi necesar ca acceptarea să fie comunicată ofertantului. Astfel, potrivit art. 36 C.com., atunci când ofertantul cere executarea imediată a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut, atunci contractul este perfect, de îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.

Determinarea momentului încheierii contractului se face în funcŃie

29

de trei ipoteze: a) dacă ofertantul şi acceptantul se află unul în prezenŃa celuilalt,

contractul se consideră încheiat în momentul realizării acordului de voinŃă;

b) dacă contractul se încheie prin telefon, realizarea acordului de voinŃă al părŃilor coincide cu momentul perfectării lui;

c) dacă ofertantul şi acceptantul nu se află în acelaşi loc, iar contractul se încheie prin corespondenŃă, problema momentului încheierii contractului este controversată.

● Momentului încheierii contractului între absenŃi. În doctrină au fost propuse mai multe sisteme pentru determinarea momentului încheierii contractului între absenŃi:

Sistemul emisiunii (declaraŃiunii), conform căruia acordul de voinŃă al părŃilor se formează în momentul în care destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu privire la oferta primită, chiar dacă nu a expediat acceptarea sa ofertantului. Teoria emisiunii este criticabilă deoarece cât timp acceptarea nu a fost expediată ofertantului, ea poate fi oricând revocată de acceptant.

Sistemul expedierii acceptării, potrivit căruia contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul a expediat răspunsul său afirmativ, prin scrisoare, telegramă, fax, e-mail etc., chiar dacă acceptarea nu a ajuns la cunoştinŃa ofertantului. Teoria nu oferă suficiente garanŃii pentru determinarea momentului încheierii contractului, deoarece până în momentul ajungerii la ofertant, acceptarea poate fi retrasă, iar ofertantul ia cunoştinŃă de încheierea contractului mult mai târziu, când primeşte corespondenŃa, fax-ul, e-mail-ul.

Sistemul recepŃiuii (al primirii acceptării). Potrivit acestei teorii, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea a ajuns la ofertant, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinŃă de conŃinutul ei. Acest sistem prezintă dezavantajul că se consideră încheiat contractul, deşi ofertantul nu a luat cunoştinŃă de acceptare.

Sistemul informării potrivit căruia se consideră că momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat efectiv cunoştinŃă de acceptare21. Teoria informării este criticabilă deoarece este posibil ca ofertantul, spre a evita încheierea contractului, să refuze să deschidă corespondenŃa primită de la acceptant.

În practică se aplică de regulă sistemul recepŃiunii dacă părŃile nu au prevăzut altfel. Astfel, se consideră că primirea de către ofertant a corespondenŃei expediate de acceptant constituie o prezumŃie relativă că 21 Teoria informării se întemeiază pe dispoziŃiile art. 35 C.com., potrivit căruia contractul se consideră încheiat „dacă acceptarea a ajuns la cunoştinŃa propuitorului (ofertantului) în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii sau al acceptării după natura contractului”.

30

ofertantul a luat cunoştinŃă de acceptare. 2. Locul încheierii contractului Locul încheierii contractului diferă în raport de ipotezele:

• dacă contractul se încheie între părŃi prezente, locul coincide cu acela al realizării acordului de voinŃă (locul unde se găsesc părŃile);

• în cazul contractului încheiat prin telefon, locul încheierii coincide cu domiciliul sau sediul ofertantului;

• dacă contractul se încheie prin corespondenŃă, fax, e-mail, locul încheierii este localitatea unde se află ofertantul şi unde i-a fost adresată corespondenŃa;

• dacă contractul se încheie fără a fi necesar să se comunice acceptarea, locul încheierii este localitatea unde se află destinatarul ofertei. Locul încheierii contractului prezintă importanŃă din punct de

vedere al dreptului internaŃional privat, deoarece în funcŃie de acesta se determină legea aplicabilă şi instanŃa competentă teritorial să soluŃioneze eventualele litigii născute din contract.

31

Reprezentări grafice

a) Clasificarea contractelor

Clasificarea

contractelor

Acte dezinteresate

LiberalităŃi

Contracte unilaterale şi sinalagmatice

Cu executare instantanee şi

executare succesivă Contracte numite şi nenumite

Contracte consti-tutive, translative,

declarative

1.

Contracte negociate, de adeziune, forŃate

Comutative Aleatorii

Contracte consensuale, solemne, reale

cu titlu oneros

cu titlu gratuit

Contracte principale şi accesorii

2.

2 a

2 b

3.

4.

5.

8.

6.

7.

32

1. după conŃinutul lor

Contracte unilaterale – contracte ce dau naştere la obligaŃii în sarcina unei singure părŃi

Contracte sinalagmatice – contracte ce dau naştere la obligaŃii în sarcina ambelor părŃi

2. după scopul urmărit

Contracte cu titlu oneros – contracte în care fiecare parte urmăreşte să obŃină o contraprestaŃie în schimbul obligaŃiei pe care şi-o asumă

comutative – părŃile cunosc din momentul încheierii lor atât existenŃa cât şi întinderea drepturilor şi obligaŃiilor, ele nedepinzând de hazard

aleatorii – părŃile nu cunosc fie întinderea, fie

existenŃa prestaŃiilor, acestea depinzând de hazard

Contracte cu titlu gratuit – contracte în care o parte procură

un avantaj celeilalte fără a primi în schimb un echivalent

liberalităŃi – o parte procură celeilalte un folos,

concomitent cu micşorarea patrimoniului său

acte dezinteresate – o parte se obligă să procure celeilalte un folos patrimonial fără a-şi micşora patrimoniul

3. după modul de formare contracte consensuale – se încheie prin simplul acord de

voinŃă al părŃilor, fără să fie nevoie de o altă formă pentru perfectarea lor

contracte solemne – contracte pentru a căror încheiere valabilă se cere respectarea unei anumite forme

contracte reale – contracte pentru a căror formare, pe lângă

2 a

2 b

33

acordul de voinŃă al părŃilor este necesară şi remiterea materială a bunului

4. după efectele produse

contracte constitutive sau translative de drepturi – creează între părŃi o situaŃie juridică nouă, necunoscută anterior, producând efecte din momentul încheierii

contracte declarative – recunosc între părŃi situaŃii juridice preexistente, producând efecte atât pentru viitor cât şi pentru trecut

5. după modul de executare

contracte cu executare instantanee – au ca obiect direct una

sau mai multe prestaŃii ce se execută imediat, dintr-o dată (uno ictu)

contracte cu executare succesivă – obligaŃiile părŃilor sau doar a uneia dintre ele să se execute în timp, prin prestaŃii repetate la anumite intervale de timp

6. după reglementarea în lege

contracte numite – sunt contracte reglementate prin

dispoziŃiile Codului civil şi ale altor legi speciale

contracte nenumite – contracte nereglementate expres de lege şi lipsite de o denumire legală

7. după stabilirea conŃinutului prin negocieri

contracte negociate – sunt cele în care clauzele, întinderea

şi calităŃile prestaŃiilor sunt rezultatul negocierilor

contracte de adeziune – contracte ale căror clauze sunt stabilite în întregime de către o parte

contracte forŃate – contracte a căror conŃinut şi condiŃii de încheiere sunt determinate de către lege

34

8. după corelaŃie

contracte principale – au o existenŃă de sine stătătoare şi nu depind de nici un alt contract

contracte accesorii – nu au o existenŃă de sine stătătoare, ci depind de existenŃa unui contract principal

b) NoŃiunea şi elementele contractului

ANTECONTRACTUL

ConvenŃie prin care una dintre părŃi sau ambele părŃi se obligă să încheie în viitor un anumit contract al cărui conŃinut este determinat în

prezent

CONTRACTUL

Acordul de voinŃă a două sau mai multe părŃi făcut cu intenŃia de a produce efecte, a naşte,

modifica, stinge un raport juridic civil

OFERTA

Propunerea pe care o persoană o face altei persoane sau publicului, de a

încheia, în condiŃiile legii, un contract

ACCEPTAREA

Manifestarea de voinŃă a unei persoane de a încheia un contract în condiŃiile stabilite în oferta adresată în

acest scop

• să fie reală, serioasă, conştientă, neviciată şi cu intenŃia de a se angaja juridic;

• să fie fermă;

• să fie neechivocă;

• precisă şi completă.

• să concorde cu oferta, adică să fie pură şi simplă;

• să fie neîndoielnică;

• dacă oferta este adresată unei anumite persoane, numai aceasta poate să o accepte;

• să nu fie tardivă.

35

c) CondiŃii generale de validitate a contractului

36

d) Mecanismul şi momentul încheierii contractului

37

38

39

Capitolul II

EFECTELE CONTRACTULUI

A. Prezentare teoretică.

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale Contractele civile sunt încheiate în scopul de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica şi stinge raporturi juridice obligaŃionale. Astfel, efectul general al contractului este de a naşte, modifica şi stinge o obligaŃie22. Codul civil consacră două principii specifice contractului:

• principiul forŃei obligatorii a contractului ce guvernează efectele acestuia între părŃile contractante;

• principiul relativităŃii efectelor contractului, ce se referă la efectele contractului faŃă de terŃe persoane ce nu au participat la încheierea lui.

SecŃiunea II: Principiul forŃei obligatorii a contractului

(pacta sunt servanda)

1. NoŃiune. ConŃinut

● NoŃiune. Potrivit art. 969 C. civ., „convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante”. Principiul astfel exprimat în textul legal este cunoscut şi sub expresia „contractul este legea părŃilor”.

În esenŃă, principiul constă în faptul că un contract este obligatoriu pentru părŃi şi nu facultativ, astfel încât părŃile trebuie să-l respecte întocmai precum o lege. Totuşi, trebuie reŃinut că:

- legea nu se confundă cu un contract. Legea este un act normativ impersonal, cu aplicaŃie generală, iar contractul este şi rămâne opera părŃilor în considerarea şi respectarea legii.

- totodată, numai contractele încheiate în conformitate cu regulile de drept au putere de lege, nu şi cele care conŃin clauze contrare prevederilor legale.

- în acelaşi timp, contractul trebuie să se subordoneze legii. 22 Codul civil reglementează distinct efectele contractului (art. 969-985) de efectele obligaŃiilor (art. 1073-1090). Reglementarea separată se justifică, deoarece nu se confundă efectele contractului, ca unul dintre izvoarele raportului juridic obligaŃional, cu efectele obligaŃiilor în general.

40

● ConŃinut. ForŃa obligatorie a contractului între părŃile contractante presupune o serie de consecinŃe, ce decurg din poziŃia de egalitate juridică a acestora. Şi anume:

a) Executarea întocmai a contractului de către părŃile contractante. Executarea prestaŃiilor se face în natură, la termenele şi în condiŃiile prevăzute în contract. Când executarea în natură nu se mai poate realiza, obligaŃia debitorului se transformă în daune-interese, angajându-se răspunderea contractuală a acestuia.

b) Executarea cu bună-credinŃă a contractului. Potrivit art. 970 alin. 1 C. civ.: „convenŃiile trebuie executate cu bună-credinŃă”. În virtutea executării cu bună-credinŃă a contractului, părŃilor le revine obligaŃia de loialitate şi obligaŃia de cooperare. ObligaŃia de loialitateconstă în îndatorirea părŃilor de a se informa reciproc, pe toată durata executării contractului. De exemplu, obligaŃia locatarului de a-l informa pe locator de toate degradările şi defecŃiunile lucrului închiriat; obligaŃia fabricantului de a-l informa pe cumpărător despre modul de funcŃionare a bunului vândut. ObligaŃia de cooperare constă în îndatorirea părŃilor de a facilita executarea contractului, fără a impune efectuarea unor cheltuieli inutile. Spre exemplu, transportatorul a alege itinerariul cel mai puŃin oneros pentru clientul său; instalatorul a face branşamentul cel mai scurt. 2. ExcepŃii de la principiul forŃei obligatorii a contractului ● NoŃiune. ExcepŃiile de la principiul pacta sunt servanda sunt acele situaŃii în care efectele contractului nu se produc astfel cum au stabilit părŃile la încheierea lui, ci sunt mai restrânse sau mai extinse, independent de voinŃa părŃilor sau cel puŃin a uneia dintre părŃile contractante.

● Categorii de excepŃii de la principiul forŃei obligatorii : a) ExcepŃii de restrângere Acestea sunt situaŃii în care contractul încetează să-şi producă

efectele înainte de termen, datorită dispariŃiei unui element al său23. Spre exemplu :

23 Nu constituie excepŃii de restrângere de la principiu cazurile în care părŃile au stipulat în contract posibilitatea denunŃării (revocării) unilaterale a acestuia, deoarece denunŃarea contractului intervine în baza acordului părŃilor, şi nu independent de voinŃa lor. Astfel, denunŃarea unilaterală a contractului (clauză de dezicere) reprezintă un aspect al principiului libertăŃii de voinŃă a părŃilor şi nu o excepŃie de la obligativitatea efectelor contractului; dacă părŃile sunt libere să încheie contractul prin mutuus consensus, tot astfel sunt libere să-i pună capăt prin mutuus disensus.

41

• contractul de mandat poate înceta prin moartea, interdicŃia, insolvabilitatea şi falimentul ori al mandantului, ori al mandatarului (art. 1553 pct. 3 C. civ.);

• contractul de locaŃiune se desfiinŃează din cauza pieirii totale ori considerabile a lucrului (art. 1439 alin. 1 C. civ.);

• contractul de societate civilă poate înceta datorită pierderii obiectului societăŃii, morŃii, punerii sub interdicŃie sau insolvabilităŃii unuia dintre asociaŃi, exceptând situaŃia în care s-a stipulat că societatea poate continua cu moştenitorul asociatului decedat sau cu asociaŃii rămaşi în viaŃă (art. 1523 şi urm. C. civ.);

• contractul de împrumut de folosinŃă (comodat) „încetează la data morŃii comodatarului (art. 1563 alin. 2 C. civ.), precum şi în ipoteza obligării comodatarului de către instanŃă la restituirea lucrului înainte de termen atunci când comodantul ar cădea într-o trebuinŃă mare şi neprevăzută de acel lucru” (art. 1573 C. civ.);

• contractul de concesiune încetează ca urmare a dispariŃiei, dintr-o cauză de forŃă majoră, a bunului concesionat sau prin renunŃarea concesionarului datorită imposibilităŃii obiective de a exploata bunul concesionat (art. 35 din O.U.G. nr. 54/20006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică).

b) ExcepŃii de extindere.

Modificarea forŃei obligatorii a contractului independent de voinŃa părŃilor are loc în următoarele ipoteze :

• prorogarea (prelungirea) legală a unor contracte (prin efectul legii) peste termenul convenit de părŃi24. Astfel este cazul prorogării contractului de închiriere prin efectul Legii nr. 17/1994 şi Legii nr.112/1995 privind reglementarea situaŃiei unor imobile cu destinaŃia de locuinŃe trecute în proprietatea statului, ambele legi stabilind un termen de 5 ani. Ulterior, O.U.G. nr.40/1999 a prelungit pe un termen de 5 ani contractele de închiriere având ca obiect suprafeŃe deŃinute de stat sau unităŃi administrativ-teritoriale, suprafeŃe cu destinaŃia de locuinŃe sau folosite de unităŃi de învăŃământ, de aşezăminte socio-culturale ori ca sedii de partide politice, de sindicate sau de către organizaŃii neguvernamentale;

24 Nu se consideră excepŃie de extindere de la principiul pacta sunt servanda : a) tacita relocaŃiune (situaŃia în care locatarul rămâne în folosinŃa lucrului după expirarea termenului stipulat în contract şi fără ca locatarul să-l împiedice) deoarece este vorba de un nou contract de locaŃiune încheiat în condiŃiile din primul contract, dar fără termen şi fără garanŃiile stipulate; b) cazul în care părŃile au prevăzut, la încheierea contractului, posibilitatea prelungirii efectului acestuia sau a reînnoirii contractului.

42

• prelungirea efectelor contractului cu executare succesivă datorită suspendării temporare a executării lui pe timpul cât durează cauza de suspendare. Spre exemplu, pe parcursul existenŃei unui contract cu executare succesivă, intervine un caz de forŃă majoră, care împiedică, o perioadă, executarea contractului, determinând o suspendare temporară a efectelor obligatorii ale acestuia. Efectele contractului redevin active imediat ce forŃa majoră a încetat;

• revizuirea efectelor contractului din cauza ruperii echilibrului valoric al prestaŃiilor ca urmare a schimbării împrejurărilor avute în vedere de părŃi la data încheierii actului juridic. Se ajunge astfel ca efectele contractului să fie altele decât cele pe care părŃile au convenit să se producă.

Este vorba de aşa-numita Teorie a impreviziunii exprimată în adagiul „rebus sic non stantibus” (împrejurări care nu mai stau aşa) şi care implică revizuirea (modificarea) clauzelor iniŃiale ale contractului în scopul restabilirii echilibrului valoric al prestaŃiilor, atunci când executarea acestora devine prea oneroasă pentru una dintre părŃi. SoluŃia se argumentează prin faptul că părŃile s-au obligat în condiŃiile economice existente la data încheierii contractului, astfel încât, dacă între timp aceste condiŃii s-au schimbat, este necesar ca şi contractul să fie adaptat la noile împrejurări economice25. În această situaŃie, pentru menŃinerea în timp a valorii reale a obligaŃiilor, părŃile pot stipula clauze de impreviziune care să le permită readaptarea prestaŃiilor în raport de o serie de indici economici26.

SecŃiunea a II-a: Principiul relativităŃii efectelor contractului

25 Impreviziunea priveşte contractele cu executare succesivă şi constă în prejudiciul suferit de una dintre părŃile contractante, în cursul executării contractului, ca urmare a dezechilibrului valoric între prestaŃii, determinat de creşterea rapidă şi neîncetată a preŃurilor şi deprecierea banilor. Nu se pune problema Teoriei impreviziunii şi a excepŃiei de la principiul forŃei obligatorii dacă părŃile au stipulat în contract o clauză ce prevede revizuirea efectelor în cazul modificării împrejurărilor avute în vedere la încheierea actului. O asemenea clauză (clausa rebus sic non stantibus) constituie expresia principiului libertăŃii actului juridic civil, dar trebuie să fie conformă cu ordinea publică monetară şi economică, fiind lovite de nulitate clauzele de indexare abuzivă (I. Albu – Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanŃelor. Indexarea convenŃională a obligaŃiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor în Dreptul nr. 1/1994, p. 50). 26 Astfel îşi produce efecte actul adiŃional prin care părŃile într-un contract de închiriere au convenit ca periodic să indexeze chiria, în funcŃie de rata inflaŃiei, debitoarea fiind obligată la plata chiriei calculate potrivit actului adiŃional (Dec. nr. 87/16ianuarie 1997 a C.S.J., secŃ. com., în Dreptul nr. 9/1997, p.117).

43

§ 1. ConsideraŃii generale

1. NoŃiune. Reglementare ● Reglementare. Principiul este consacrat de art. 973 C. civ.: „convenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante” şi corespunde unui vechi adagiu: „res inter alias acta, aliis neque nocere, neque prodese potest” (actul juridic încheiat între anumite persoane nu poate nici să dăuneze, nici să profite altor persoane).

● NoŃiune. Potrivit principiului relativităŃii efectelor contractului, un contract produce efecte numai între părŃile contractante el nu poate da naştere la obligaŃii şi, în principiu, la drepturi în sarcina, respectiv în beneficiul, altor persoane. În consecinŃă, terŃii nu pot dobândi nici obligaŃi şi, în principiu, nici drepturi decurgând din contracte la încheierea cărora nu au participat.

Sub aspectul primei laturi, a obligaŃiilor, principiul funcŃionează în mod riguros, în sensul că obligaŃiile asumate privesc numai partea contractantă şi eventual avânzii-causa.

Aplicabilitatea sa este mult atenuată în privinŃa celei de a doua laturi, a drepturilor. Astfel, prin acordul de voinŃă al părŃilor se pot naşte drepturi în favoarea unor terŃe persoane străine de contract

2. Domeniul de aplicare. Domeniul de aplicare al principiului relativităŃii efectelor

contractului are în vedere faptul că un contract produce efecte juridice între părŃi şi faŃă de succesorii părŃilor, cu excluderea altor persoane (terŃi). În consecinŃă, pentru a determina domeniul de aplicare al principiului relativităŃii efectelor contractului, este necesar să distingem între noŃiunile de părŃi, terŃi şi succesori ai părŃilor (avânzii – causa). ● PărŃile sunt persoane fizice şi juridice care au participat direct sau prin reprezentant la încheierea unui contract. FaŃă de părŃi, contractul îşi produce direct efectele, conform clauzelor stipulate. ● TerŃii sunt persoane străine de contract care nu au participat la încheierea lui nici direct, nici prin reprezentant. FaŃă de terŃi, contractul nu produce nici un efect. ● Succesorii părŃilor (avânzii-causa) reprezintă o categorie intermediară de persoane, între părŃi şi terŃi, care nu au participat nici personal şi nici prin reprezentanŃi, la încheierea contractului, dar totuşi efectele acestuia se produc şi faŃă de ele, datorită raporturilor în care se află cu părŃile.

44

Avânzii-causă sunt o categorie intermediară, deoarece se aseamănă atât cu părŃile în privinŃa efectelor contractului ce se produc faŃă de aceştia, cât şi cu terŃii, deoarece nu participă la încheierea contractului27.

Categoria succesorilor (avânzilor-cauză) cuprinde : - succesorii universali şi cu titlu universal; - succesorii cu titlu particular; - creditorii chirografari.

a) Succesorii universali şi cu titlu universal Succesorii universali sunt persoane care dobândesc un întreg patrimoniu, adică o totalitate de drepturi şi obligaŃii patrimoniale (spre ex.: moştenitorul legal unic; legatarul universal; persoana juridică dobânditoare a întregului patrimoniu al altei persoane juridice în urma reorganizării prin comasare). Succesorii cu titlu universal sunt persoane care dobândesc o fracŃiune din patrimoniu (moştenitorii legali; legatarii cu titlu universal; persoana juridică dobânditoare a unei părŃi din patrimoniul altei persoane juridice în urma reorganizării prin divizare). Succesorii universali şi cu titlu universal formează aceeaşi categorie de avânzii-cauza, deosebirea dintre ei fiind exclusiv de ordin cantitativ, adică de întindere a vocaŃiei la o parte sau la întreg patrimoniul. Ei sunt continuatori ai personalităŃii autorului lor şi iau locul acestuia în contractele pe care le-a încheiat28. Prin urmare, drepturile şi obligaŃiile născute din contractele încheiate de autor se transmit succesorilor universali şi cu titlu universal. De regulă, contractul îşi produce efectele nu numai faŃă de părŃi, ci şi faŃă de succesorii lor universali şi cu titlu universal. Prin excepŃie, efectele unor contracte nu se transmit succesorilor, şi anume:

- efectele contractelor intuitu personae, strâns legate de persoana autorului şi care se sting la moartea acestuia, fiind intransmisibile29;

- efectelor declarate de părŃile contractante ca fiind intransmisibile către succesori. Astfel, părŃile pot stipula că

27 Denumirea de „avânzi-cauză” (habentem causam) justifică însăşi relativitatea efectelor contractului faŃă de aceste persoane care, deşi nu au participat în nici un fel la încheierea contractului, au „o cauză” juridică, adică un temei juridic care le asimilează cu una dintre părŃile raportului contractual. 28 Orice convenŃie încheiată de autorul lor produce efecte faŃă de succesorii universali, ca şi cum ar fi încheiat-o ei înşişi (Dec. nr. 1932/1999 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa/1999, p. 36). 29 ObligaŃia arhitectului de a executa un proiect nu se transmite la succesorii acestuia. De asemenea, sunt incesibile contractele prin care s-a stabilit un uzufruct sau o rentă viageră, sau cele care încetează la moartea unuia dintre părŃi (contratul de mandat).

45

drepturilor şi obligaŃiilor nu se transmit către succesorii universali şi cu titlu universal.

b) Succesorii cu titlu particular Aceştia sunt persoane care dobândesc un drept subiectiv privit în

mod individual (ut singuli). Se includ în această categorie: donatorul, legatarul cu titlu particular, cesionarul unei creanŃe. Succesorul cu titlu particular se deosebeşte de succesorii universali şi cu titlu universal, deoarece el nu continuă personalitatea autorului în actele încheiate de acesta şi, prin urmare, nu-l succede în drepturi şi obligaŃii. SituaŃia succesorului cu titlu particular trebuie analizată distinct.

● În raport de contractele încheiate de autorul său cu alte persoane şi fără nici o legătură cu bunul (dreptul) transmis, succesorul cu titlu particular nu va fi Ńinut de obligaŃiile şi nu va profita de drepturile născute din acestea. FaŃă de aceste contracte, succesorul are calitatea de terŃ. ● În schimb, raportat la efectele contractelor încheiate de autor cu alte persoane, contracte care au legătură cu bunul (dreptul) transmis succesorului cu titlu particular acesta are calitatea de având-cauză. În acest caz, se pune problema dacă succesorul cu titlu particular va profita de drepturile sau va fi Ńinut de obligaŃiile născute din aceste contracte, se distinge după cum este vorba de drepturi sau de obligaŃii. Astfel:

- Drepturile dobândite de autor prin contracte încheiate cu alte persoane şi care se află în strânsă conexiune cu bunul dobândit de succesorul cu titlu particular, profită acestuia din urmă, deşi nu a fost parte în contractele respective.

- ObligaŃiile asumate de autor prin contracte cu alte persoane nu se transmit succesorului cu titlu particular, chiar dacă au legătură cu dreptul transmis.

De regulă, succesorul cu titlu particular este un terŃ desăvârşit faŃă de aceste obligaŃii, cu următoarele precizări:

• modificările cu privire la dreptul transmis succesorului, prin contracte încheiate de autor anterior transmiterii, vor produce efecte juridice şi faŃă de succesorul cu titlu particular. Spre exemplu, dacă anterior cesiunii unei creanŃe cedentul a consimŃit o micşorare a creanŃei sale, dobânditorul creanŃei (cesionarul), în calitate de succesor cu titlu particular, va primi creanŃa micşorată, în starea în care se afla la momentul cesiunii;

• drepturile reale (dezmembrămintele), pe care, anterior transmiterii, autorul le-a consimŃit cu privire la lucrul transmis, vor fi opozabile succesorului cu titlu particular dacă s-au respectat regulile publicităŃii. De exemplu, dobânditorul unui

46

imobil, în calitate de succesor cu titlu particular, va trebui să suporte consecinŃele unei servituŃi, create de autorul său anterior transmiterii bunului;

• obligaŃiile propter rem consimŃite de autor, anterior transmiterii bunului, îşi produc efectele şi în privinŃa succesorului cu titlu particular, deoarece obligaŃia apare ca o adevărată sarcină a bunului. Aceeaşi este situaŃia obligaŃiilor scriptae in rem. Potrivit art. 1441 C. civ., dacă locatorul vinde bunul închiriat, cumpărătorul-succesor cu titlu particular este dator să respecte locaŃiunea făcută înainte de vânzare, cu respectarea condiŃiilor legale.

În concluzie, contractele încheiate de autor cu alte persoane produc efectele şi faŃă de succesorul cu titlu particular, cu respectarea anumitor condiŃii:

- contractele să aibă legătură cu dreptul transmis; - contractele să fi fost încheiate anterior transmiterii dreptului.

Anterioritatea contractelor trebuie să fie constatată prin data certă a înscrisului;

- să fi fost îndeplinite formalităŃile de publicitate prevăzute de lege (de ex., publicitatea imobiliară).

Neîndeplinirea acestor condiŃii îl transformă pe succesorul cu titlu particular dintr-un având-cauză într-un terŃ desăvârşit (penitus extraneu).

c) Creditorii chirografari Reprezintă acea categorie de creditori care nu au o garanŃie reală

(gaj, ipotecă, privilegii) care să le asigure la scadenŃă executarea obligaŃiei de către debitor, dar care beneficiază de un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului. În virtutea dreptului de gaj general al creditorului chirografar, debitorul este Ńinut să-şi îndeplinească obligaŃiile „cu toate bunurile sale, mobile sau imobile, prezente şi viitoare” (art. 1718 C. civ.). Astfel, toate mişcările ce se produc în patrimoniul debitorului, prin mărirea sau micşorarea activului ori pasivului, sunt opozabile creditorului chirografar. Acesta va putea să urmărească numai acele bunuri ce se află în patrimoniul debitorului la data când creanŃa a devenit exigibilă. Practic, asupra creditorilor chirografari se răsfrâng efectele contractelor încheiate de debitor cu alte persoane, fie prin creşterea pasivului patrimonial, fie prin scăderea activului patrimonial, determinând automat creşterea sau diminuarea gajului general al acestor creditori. Creditorii chirografari reprezintă o categorie specială de avânzi-cauza30, deoarece contractele încheiate de către debitor nu produc

30 Creditorii chirografari sunt incluşi în categoria avânzilor-cauză doar pentru că,

47

drepturi şi obligaŃii concrete pentru aceştia. Sub acest aspect, creditorii chirografari se deosebesc de succesorii universali şi cu titlu universal, care dobândesc în contracte poziŃia autorului lor. Totuşi, aceste contracte sunt opozabile creditorilor chirografari, care, în calitate de terŃi, sunt ŃinuŃi să le respecte. În concluzie, contractele încheiate de debitor nu produc efecte juridice asupra creditorilor chirografari; în schimb, acestea le sunt opozabile31. § 2. ExcepŃii de la principiul relativităŃii efectelor contractului

1. NoŃiune. ExcepŃiile de la principiul relativităŃii efectelor contractului sunt

situaŃii în care drepturile sau obligaŃiile pot să revină, respectiv să incumbe, unor persoane care nu au participat nici direct şi nici prin reprezentant la încheierea contractului. Prima latură a principiului relativităŃii, care se referă la faptul că obligaŃiile născute din contract privesc numai partea contractantă, este foarte strictă, neadmiŃând excepŃii. În consecinŃă, nimeni nu poate fi obligat prin-un contract la care nu a fost parte. Cea de a doua latură a principiului, care are în vedere că dreptul asumat prin contract aparŃine părŃii contractante, nu este la fel de strictă, fiind permise excepŃii. Astfel, este posibil ca o persoană total străină de contract să dobândească drepturi dintr-un contract la care nu a fost parte. 2. Categorii de excepŃii

Există două categorii de excepŃii de la principiul relativităŃii efectelor contractului:

- excepŃii aparente ( promisiunea faptei altuia şi acŃiunea directă32 a unei persoane izvorâte dintr-un contract la care nu a

prin actele încheiate de debitor, se produc fluctuaŃii în activul şi pasivul patrimoniului acestuia, fiind astfel influenŃat dreptul de gaj general.

31 Cu toate acestea, legea a instituit mijloace juridice prin care creditorul chirografar poate să înlăture opozabilitatea faŃă de el a contractului încheiat de către debitor. Astfel, el poate ataca contractul prin acŃiunea revocatorie, potrivit art. 975 C. civ. dacă actul juridic este fraudulos, sau prin acŃiunea în declararea simulaŃiei – conform art. 1175 C. civ. Cu alte cuvinte, faŃă de actele încheiate de debitor în frauda lor sau simulate, creditorii chirografari sunt terŃi. Aceste acte nu le sunt opozabile şi creditorii chirografari le pot ataca, exercitând un drept personal propriu şi nu un drept al debitorului.

32 AcŃiunile directe reprezintă dreptul acordat de lege unor anumite persoane de a invoca, direct în favoarea lor şi împotriva unei părŃi contractante, un contract la încheierea căruia nu au participat. Codul civil prevede două cazuri de acŃiuni directe : art. 1488 C. civ. recunoaşte, în cazul contractului de antrepriză, dreptul lucrătorilor folosiŃi de antreprenorul unei clădiri de a acŃiona direct pe beneficiarul construcŃiei pentru plata sumelor ce li se cuvin pentru munca prestată, dacă aceste sume nu au fost plătite antreprenorului; art. 1542 alin.final C. civ., în materia contractului de mandat, prevede

48

luat parte) - excepŃii reale (stipulaŃia pentru altul).

a) Promisiunea faptei altuia (convenŃia de porte-fort)

● NoŃiune. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care o parte, numită promitent, se obligă faŃă de cealaltă parte, numită creditorul promisiunii, să determine pe o terŃă persoană să-şi asume un anume angajament juridic faŃă de creditor . Acest angajament poate privi încheierea de către terŃ a unui contract cu creditorul, ratificarea sau aderarea la un contract la a cărui încheiere nu a participat, efectuarea unei anumite prestaŃii către creditor.

În Codul civil nu există o reglementare generală a promisiunii faptei altuia, aceasta fiind opera literaturii şi practicii. ● Natura juridică. Promisiunea faptei altuia este o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor contractului, pentru următoarele considerente : - contractul având ca obiect promisiunea faptei altuia se încheie între debitor şi creditor. TerŃa persoană este şi rămâne străină de contract şi, în consecinŃă, efectele contractului se produc numai între promitent şi creditorul promisiunii; - promiŃând fapta altuia, promitentul îşi asumă personal o obligaŃie, aceea de a determina pe terŃ să-şi ia un angajament juridic faŃă de creditor. În realitate, promisiunea faptei altuia are ca obiect propria faptă a debitorului; - dacă terŃul acceptă fapta promisă de promitent, el nu devine obligat prin contractul încheiat de către debitor cu creditorul. Prin urmare, el încheie personal un contract cu creditorul promisiunii ori aderă sau ratifică, prin voinŃa sa, contractul încheiat de promitent cu creditorul. Astfel, obligaŃia terŃului faŃă de creditorul promisiunii izvorăşte din propria manifestare de voinŃă, care îl face să devină parte contractantă.

● AplicaŃii. Promisiunea faptei altuia are aplicaŃii practice în cazul coproprietăŃii, contractului de mandat şi în ipoteza încheierii actelor juridice pe seama persoanelor absente şi a incapabililor.

� În cazul proprietăŃii comune, un coproprietar, vânzând cota sa parte din dreptul de proprietate comună asupra unui bun, se angajează să determine pe ceilalŃi coproprietari să-şi înstrăineze, către acelaşi cumpărător, propriile cote-părŃi din drept. Coproprietarul vânzător şi-a asumat propria obligaŃie de

că mandantul are o acŃiune directă împotriva submandatarului (persoană pe care mandatarul şi-a substituit-o în executarea mandatului) pentru plata despăgubirilor care să acopere eventualele pagube ce i-au fost cauzate.

49

a determina pe ceilalŃi coproprietari să contracteze. Aceştia vor deveni obligaŃi faŃă de cumpărător doar dacă încheie contracte de vânzare a cotelor părŃi direct cu acesta. Astfel, contractul încheiat de primul coproprietar nu le creează în sarcină nici o obligaŃie.

� În materia contractului de mandat, potrivit art. 1546 alin. 2 C. civ., „mandantele nu este Ńinut de ceea ce mandatarul a făcut peste limita mandatului, cu excepŃia cazului când a ratificat expres sau tacit actele făcute cu depăşirea împuternicirii acordate”. Încheind un act juridic cu depăşirea limitelor conferite, mandatarul se obligă să obŃină ratificarea contractului de către mandant. Contractul astfel încheiat este valabil, dar imperfect până la ratificare. Odată ratificat, contractul se perfectează retroactiv, de la data încheierii.

� Promisiunea faptei altuia este cel mai frecvent utilizată pentru a încheia acte juridice în numele şi pe seama unei persoane absente sau incapabile. De exemplu, un tutore încheie un act de dispoziŃie, în numele şi pe seama minorului ocrotit, depăşindu-şi astfel puterile de reprezentare, dar cu obligaŃia de a-l determina pe cel aflat sub tutelă să ratifice actul când va deveni major. La fel, moştenitorii majori care vin la succesiune împreună cu un minor, pot vinde bunurile succesorale în vederea evitării partajului succesoral, asumându-şi totodată obligaŃia faŃă de cumpărător că minorul nu va ataca înstrăinarea la data majoratului, ci, dimpotrivă, o va confirma.

● Caractere juridice. Promisiunea faptei altuia se caracterizează prin trei trăsături distincte, şi anume:

- promisiunea faptei altuia nu constituie o excepŃie de la principiul relativităŃii efectelor contractului. TerŃa persoană nu va fi obligată prin voinŃa promitentului, ci numai prin propria manifestare de voinŃă, încheind direct un contract cu creditorul promisiunii sau aderând ori ratificând pe cel încheiat de promitent cu creditorul;

- obligaŃia asumată de promitent este una de rezultat, respectiv de a determina terŃa persoană să-şi asume un angajament faŃă de creditor. ObligaŃia se consideră executată doar dacă terŃa persoană şi-a asumat angajamentul. În caz contrar, promitentul îşi va angaja propria răspundere contractuală, fiind pasibil de plata unor despăgubiri faŃă de creditor;

- în măsura în care terŃa persoană şi-a asumat angajamentul promis, orice obligaŃie a promitentului încetează prin executare. În schimb, promitentul nu se obligă să garanteze faŃă de creditor că terŃul îşi va executa angajamentul.

50

● Efecte juridice. Promisiunea faptei altuia produce efecte numai între persoanele care au încheiat contractul. În realitate, debitorul care promite fapta altei persoane, îşi asumă personal obligaŃia de a depune toate diligenŃele pentru a-l determina pe terŃ să-şi asume angajamentul faŃă de creditor. Dacă debitorul ar promite fapta terŃului, promisiunea lui ar fi lipsită de valoare juridică deoarece nimeni nu se poate obliga decât prin fapta proprie. Prin urmare, din contractul încheiat între debitorul promitent şi creditor nu se nasc obligaŃii pentru terŃ, acesta fiind liber să accepte sau nu executarea obligaŃiei promise de către debitor.

b) StipulaŃia pentru altul (contractul în folosul unei alte

persoane)

● NoŃiune. StipulaŃia pentru altul reprezintă un contract prin care o parte, numită stipulant, dispune ca cealaltă parte, denumită promitent, să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei alte persoane, străine de contract, denumită terŃ beneficiar. Deşi doctrina o defineşte drept un contract, în realitate stipulaŃia pentru altul este o clauză într-un contract care, prevăzând naşterea unui drept direct în patrimoniul unui terŃ, are ca efect adăugarea la raportul de obligaŃii născut între stipulant şi promitent, un al doilea raport de obligaŃii, între promitent şi terŃul beneficiar. Cu alte cuvinte, contractul în favoarea unei terŃe persoane este o clauză a unui contract, şi de aceea preferăm denumirea de „stipulaŃie pentru altul”33.

● AplicaŃii. În Codul civil nu există o prevedere care să reglementeze stipulaŃia pentru altul, însă în legislaŃie există aplicaŃii ale acestei operaŃiuni juridice. De exemplu :

� în contractul de donaŃie cu sarcini, potrivit art. 832 şi 829 C. civ., donatorul (stipulant) poate prevedea obligaŃia pentru donator (promitent) de a presta ceva către o terŃă persoană străină de contract (terŃ beneficiar);

� în contractul de transport de bunuri, conform art. 432-434 C. com. expeditorul (stipulant) convine cu transportatorul (promitent) să predea marfa către o terŃă persoană, destinatar (terŃ beneficiar), care nu este parte în contractul de transport;

� în contractul de asigurare, în care asiguratul (stipulant), 33 Denumirea de contract în folosul altei persoane poate sugera calificarea acestei instituŃii drept un contract de sine stătător, care generează un singur raport juridic între promitent şi terŃ beneficiar.

51

plătitor al primelor de asigurare, poate dispune ca societatea de asigurare (promitent) să plătească indemnizaŃia de asigurare unei terŃe persoane străină de contractul de asigurare;

� în contractul de rentă viageră, în temeiul art. 1642 C. civ. credirentierul (stipulant) poate prevedea ca debirentierul (promitent) să plătească renta unei terŃe persoane ce nu a participat la încheierea contractului (terŃ beneficiar).

● Natură juridică. În cazul stipulaŃiei pentru altul, promitentul se obligă faŃă de stipulant, dar efectele se produc în favoarea terŃului beneficiar al cărui consimŃământ nu se cere la perfectarea contractului. În consecinŃă, terŃul beneficiar are dreptul să pretindă de la promitent executarea obligaŃiei pe care şi-a asumat-o faŃă de stipulant. StipulaŃia pentru altul este o excepŃie reală de la principiul relativităŃii efectelor contractului deoarece dreptul se naşte direct, în favoarea terŃului beneficiar, dintr-un contract la a cărui încheiere nu a participat. ● CondiŃii de valabilitate. StipulaŃia pentru altul, fiind un contract, va trebui să îndeplinească atât condiŃiile generale de validitate ale unui contract (capacitate, consimŃământ, obiect, cauză), dar şi condiŃii specifice :

- să existe voinŃa de a stipula în folosul unei terŃe persoane (animus stipulandi). VoinŃa de a stipula trebuie să fie neîndoielnică şi să rezulte în mod cert din contract;

- beneficiarul să fie determinat, sau cel puŃin determinabil. StipulaŃia în folosul unei terŃe persoane este valabilă, chiar dacă aceasta nu a fost determinată la început, însă există suficiente elemente pentru identificarea ei la momentul executării stipulaŃiei (spre ex.: stipulaŃia în favoarea unui moştenitor, a unui copil ce se va naşte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire).

Acceptarea terŃului beneficiar nu este o condiŃie de existenŃă a stipulaŃiei pentru altul. TerŃul beneficiar poate accepta sau poate renunŃa la dreptul stipulat în folosul său. Acceptarea din partea terŃului beneficiar nu are efect constitutiv, deoarece dreptul se dobândeşte nu în virtutea acceptării, ci a contractului încheiat între stipulant şi promitent. În schimb, acceptarea consolidează dreptul dobândit prin contract şi îşi produce efectele de la data încheierii stipulaŃiei. În consecinŃă, acceptarea constituie mai mult o condiŃie de eficacitate a stipulaŃiei, în sensul că aceasta devine irevocabilă. Cât timp beneficiarul nu şi-a manifestat acceptarea, stipulantul poate revoca dreptul dobândit de către acesta dacă s-a prevăzut această posibilitate în contract. Dacă terŃul beneficiar renunŃă la dreptul stipulat în favoarea sa, se

52

va proceda conform prevederilor din contract, iar în lipsa lor, potrivit împrejurărilor (dreptul va profita stipulantului, promitentului sa unui alt terŃ beneficiar indicat de stipulant). ● Efectele juridice. Trebuie să Ńinem cont că efectele contractului încheiat între stipulant şi promitent privesc şi pe terŃul beneficiar în favoarea căruia se naşte dreptul. Prin urmare, analiza efectelor stipulaŃiei trebuie făcută în raport cu calitatea persoanelor între care s-au născut legături juridice, respectiv:

- în raporturile dintre stipulant şi promitent, - în raporturile dintre promitent şi terŃ beneficiar, - în raporturile dintre stipulant şi terŃ beneficiar.

a) Efectele stipulaŃiei în raporturile dintre stipulant şi promitent

StipulaŃia pentru altul poate da naştere mai multor categorii de raporturi juridice între stipulant şi promitent:

- raporturi prin care s-au prevăzut drepturi în favoarea stipulantului, guvernate de regulile comune ale efectelor contractului între părŃi.

- raportul prin care s-a stipulat un drept în sarcina promitentului şi în beneficiul terŃei persoane, specifice contractului în folosul unei alte persoane.

Aceste din urmă raporturi prezintă interes, astfel încât se pune problema care sunt drepturile şi acŃiunile stipulantului faŃă de promitent dacă acesta nu-şi execută prestaŃia asumată în favoarea terŃului beneficiar. În esenŃă, stipulantul are la dispoziŃie toate mijloacele juridice conferite de către lege oricărui creditor. Şi anume:

• stipulantul îl poate acŃiona în justiŃie pe promitent pentru a-l determina să-şi execute obligaŃiile asumate faŃă de terŃa persoană.

• totodată, el va putea pretinde daune-interese dacă a suferit un prejudiciu cauzat de neexecutarea de către promitent a obligaŃiei faŃă de terŃ. Spre exemplu, stipulantul urmărea ca prin prestaŃia promitentului să achite o datorie personală faŃă de terŃ.

• dacă stipulaŃia pentru altul îmbracă forma unui contract sinalagmatic, stipulantul este îndreptăŃit să solicite rezilierea sau rezoluŃiunea contractului, sau să invoce excepŃia de neexecutare a contractului.

b) Efectele stipulaŃiei în raporturile dintre promitent şi terŃul

beneficiar În analiza acestora trebuie să Ńinem cont de faptul că dreptul se naşte direct şi nemijlocit în patrimoniul terŃului beneficiar, deşi acesta nu

53

este parte în contract. Momentul dobândirii coincide cu momentul încheierii contractului între stipulant şi promitent, şi independent de orice acceptare din partea terŃului beneficiar. Astfel, dreptul se naşte direct în patrimoniu, în sensul că nu este necesar acordul terŃului beneficiar, dar şi nemijlocit în folosul terŃului beneficiar, respectiv nu trece prin patrimoniul stipulantului. Prin urmare, terŃul este un creditor al promitentului care este Ńinut să-şi execute obligaŃia faŃă de acesta. Acest fapt determină o serie de consecinŃe:

• terŃul beneficiar nu vine în concurs cu moştenitorii sau creditorii stipulantului, deoarece dreptul nu face parte din patrimoniul stipulantului, ci se naşte direct în patrimoniul terŃului. De asemenea, pretenŃiile moştenitorilor nu se răsfrâng asupra prestaŃiei promise, deoarece dreptul nu a aparŃinut patrimoniului stipulantului.

• terŃul beneficiar are o acŃiune directă împotriva promitentului pentru satisfacerea dreptului său, deşi nu este parte contractantă.

• dacă terŃul beneficiar a decedat înainte de a fi acceptat dreptul generat de contractul încheiat de stipulant şi promitent, atât dreptul cât şi acŃiunile însoŃitoare se transmit propriilor succesori.

• în caz de neexecutare a obligaŃiei de către promitent, terŃul beneficiar poate pretinde daune-interese pentru eventualul prejudiciu suferit. El nu va putea însă solicita rezoluŃiunea/rezilierea contractului dintre stipulant şi promitent, deoarece este terŃ faŃă de acesta.

În schimb, promitentul poate invoca faŃă de terŃul beneficiar toate excepŃiile pe care le-ar fi putut opune stipulantului în virtutea contractului încheiat cu acesta, pentru a-şi motiva refuzul de executare (spre ex., faptul că stipulantul nu şi-a îndeplinit faŃă de promitent obligaŃia ce-i revenea; nulitatea contractului, neîndeplinirea termenului suspensiv de executare; vicii de consimŃământ).

c) Efectele stipulaŃiei în raporturile dintre stipulant şi terŃul

beneficiar De regulă, stipulaŃia pentru altul nu creează raporturi între stipulant şi terŃ beneficiar. Cu toate acestea, este posibil ca prin mecanismul stipulaŃiei, stipulantul să facă o liberalitate terŃului beneficiar, să-şi achite o datorie anterioară faŃă de acesta, sau să-i acorde un împrumut.

Prin excepŃie, în raport de scopul urmărit prin stipulaŃie, pot lua naştere unele legături juridice, şi anume:

54

• dacă stipulantul avea faŃă de beneficiar o obligaŃie pe care doreşte să o stingă, operaŃiunea stipulaŃiei are, în acest caz, natura juridică a unei plăŃi prin delegaŃie.

• dacă prin mecanismul stipulaŃiei s-a dorit a se aduce terŃului un beneficiu gratuit, operaŃiunea este echivalentul unei donaŃii indirecte. În această situaŃie, donaŃia nu este supusă regulilor privind forma autentică, dar trebuie să îndeplinească condiŃiile de fond cerute pentru valabilitatea ei.

• prin stipulaŃie beneficiarul poate primi o sumă de bani cu titlu de împrumut, caz în care ea are valoare unui contract de împrumut.

SecŃiunea a III-a : Opozabilitatea contractului faŃă de terŃi

§ 1. NoŃiunea de opozabilitate a contractului

1. CorelaŃia dintre relativitatea efectelor şi opozabilitate Potrivit principiului relativităŃii efectelor contractului, un contract

nu poate da naştere la drepturi şi obligaŃii decât în favoarea, respectiv în sarcina, părŃilor, nu şi a terŃilor. Cu toate acestea, un contract nu este lipsit de valoare în raportul cu terŃele persoane. Astfel, contractul, privit ca realitate socială, trebuie respectat de către orice persoană, fiind în acest fel opozabil şi faŃă de cei care nu au participat la încheierea lui. Nu înseamnă că terŃele persoane devin obligate prin contract, ci doar că efectele juridice generate de el trebuie respectate şi de alte persoane decât părŃile. Pentru a se stabili relaŃia dintre opozabilitate şi relativitate, trebuie să distingem între contract şi situaŃia juridică născută din contract. Astfel:

• în raporturile dintre părŃi, dintre o parte şi avânzi-cauză, precum şi dintre avânzii-cauză, contractul are valoarea unui act juridic ce creează raporturi juridice având în conŃinut drepturi şi obligaŃii.

• în raporturile dintre părŃi, avânzii-cauză, pe de o parte şi terŃi, pe de altă parte, precum şi în raporturile dintre terŃi, contractul are valoarea unui fapt juridic stricto-sensu, fiind opozabil oricărei persoane, inclusiv terŃilor.

În concluzie, contractul, fie ca act juridic, fie ca fapt juridic, trebuie respectat. Aceasta este opozabilitatea contractului în sens larg. Ea nu se află în contradicŃie cu relativitatea efectelor contractului, ci, dimpotrivă, relativitatea poate fi înglobată în conŃinutul noŃiunii de opozabilitate lato-sensu.

55

2. NoŃiunea de opozabilitate ● NoŃiunea de opozabilitate a contractului lato sensu. Prin

opozabilitatea contractului în sens larg se înŃelege că un contract produce efecte între părŃile contractante şi avânzi-cauză, precum şi faptul că situaŃia juridică născută din contract trebuie respectată de orice persoană, inclusiv de terŃii propriu-zişi. NoŃiunea de „opozabilitate a contractului lato-sensu” este alcătuită din opozabilitatea contractului faŃă de părŃi şi avânzii-cauza (ceea ce coincide cu relativitatea efectelor contractului) şi opozabilitatea acestuia faŃă de terŃi (opozabilitate stricto-sensu). Astfel, a spune că un contract este opozabil părŃilor şi avânzilor-cauză echivalează cu a afirma că acesta produce efecte juridice în favoarea, respectiv în sarcina părŃilor. În această ipoteză, expresiile „a produce efecte juridice” şi „a fi opozabil” au acelaşi înŃeles. ● NoŃiunea de opozabilitate a contractului faŃă de terŃi. Opozabilitatea contractului faŃă de terŃi este cea de a doua componentă a opozabilităŃii lato-sensu şi constă în obligaŃia tuturor persoanelor de a respecta situaŃia juridică creată prin contract, deşi nu au luat parte la încheierea lui. De această dată opozabilitatea nu se confundă cu relativitatea efectelor. Astfel, sunt cazuri de opozabilitate a contractului faŃă de terŃi :

- invocarea contractului faŃă de un terŃ ca dovadă (titlu de dobândire) a unui drept real sau de creanŃă. Spre exemplu, într-un proces în revendicare pârâtul poate invoca împotriva reclamantului un contract cu o altă persoană prin care a dobândit dreptul de proprietate;

- invocarea contractului ca just titlu pentru a dovedi dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea scurtă de 10-20 de ani;

- invocarea contractului ca just temei al măririi patrimoniului unei persoane, în detrimentul unui terŃ ce a introdus o acŃiune întemeiată pe îmbogăŃirea fără justă cauză.

3. ImportanŃa distincŃiei între relativitatea efectelor contractu-

lui şi opozabilitatea acestuia. După cum am arătat, în raporturile dintre părŃi, contractul este

privit ca act juridic, reprezentând acordul de voinŃă al părŃilor contractante, fiind guvernat de principiul relativităŃii efectelor. Din punct de vedere al terŃilor, contractul apare ca un fapt juridic stricto-sensu, fiindu-le opozabil ca realitate juridică. Această deosebire este producătoare de consecinŃe juridice sub două aspecte :

56

- în materia răspunderii civile, dacă o parte contractantă cauzează celeilalte un prejudiciu prin neexecutarea obligaŃiei, se va angaja răspunderea contractuală a acesteia; în schimb, dacă un terŃ aduce atingere unui drept aparŃinând unei părŃi din contract, îşi va angaja răspunderea delictuală;

- sub aspect probator, între părŃi proba contractului se face conform regulilor privind dovada actelor juridice (peste valoarea de 250 lei, actul va fi dovedit cu înscrisuri, nefiind admisibilă proba cu martori conform art. 1191 C. civ.). FaŃă de terŃi contractul fiind un fapt juridic, el poate fi dovedit cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori.

§ 2. ExcepŃia de la opozabilitatea faŃă de terŃi a contractului 1. NoŃiune

Deşi terŃii nu pot fi obligaŃi şi, în principiu, nu pot dobândi drepturi din contractele încheiate între alte persoane, în virtutea opozabilităŃii ei trebuie să respecte situaŃiile juridice create prin contract, adică nu pot face abstracŃie de existenŃa, ca realitate socială, a contractului. ExcepŃia de la opozabilitatea faŃă de terŃi a contractului reprezintă împrejurarea în care o terŃă persoană este îndreptăŃită să ignore, să nu Ńină seama de situaŃiile juridice create prin anumite contracte.

O asemenea împrejurare de natură a face actul inopozabil faŃă de terŃi este simulaŃia34.

2. SimulaŃia

● NoŃiune. SimulaŃia este operaŃiunea juridică ce constă în încheierea între aceleaşi părŃi a două contracte – un contract public, aparent, care nu reflectă voinŃa reală a părŃilor, şi un contract secret, dar adevărat (contraînscris), corespunzător voinŃei reale a acestora.

Contractul public aparent este nereal şi creează o aparenŃă juridică ce nu corespunde realităŃii, iar contractul secret (contraînscrisul) este adevărat, real şi anihilează, în tot sau în parte, aparenŃa juridică creată prin contractul simulat. Astfel, simulaŃia se aplică numai raporturilor juridice contractuale35.

34 Cu toate acestea, simulaŃia a fost calificată drept o excepŃie de la principiul relativităŃii efectelor contratului (E. S. Romano – op. cit., p. 79). Marea majoritate a doctrinei o consideră o excepŃie de la principiul opozabilităŃii contractului (M. GaiŃă – op. cit., p. 89; L. Pop – op.cit., p. 120; C. Bîrsan, C. Stătescu – op. cit., p. 76; D. C. Florescu – op. cit., p. 180). 35 În practică, s-a decis că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerat un act simulat (Dec. nr. 2735/12 decembrie 1988 a T. S., în R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 142).

57

● CondiŃii. SimulaŃia fiind o operaŃiune complexă, presupune îndeplinirea unor condiŃii specifice : a) contraînscrisul (actul real) trebuie să fie un contract secret, adică existenŃa şi conŃinutul să nu fie cunoscute de către terŃi.

Contraînscrisul îşi pierde caracterul secret în cazurile în care a fost supus publicităŃii (transcrierea actului, întabularea, primirea de dată certă) sau când se face menŃiune despre existenŃa sa în actul public; b) contraînscrisul să fie încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului apare36.

Dacă părŃile încheie mai întâi un contract aparent, iar ulterior unul secret, nu suntem în prezenŃa simulaŃiei. Ambele contracte corespund voinŃei reale a părŃilor, astfel cum aceasta exista la momentul încheierii fiecărui act juridic. Astfel, contractul secret, ulterior, urmăreşte să revoce sau să modifice contractul aparent, dar care a corespuns unei voinŃe a părŃilor în momentul încheierii sale.

ExigenŃa anteriorităŃii sau concomitenŃei actului secret se referă la negotium iuri, şi nu la instrumentum probationis. Faptul că înscrisul constatator (instrumentum probationis) al actului secret se redactează ulterior perfectării actului public nu înlătură caracterul concomitent. Pentru existenŃa simulaŃiei este necesar ca între părŃi să se fi realizat anterior acordul de voinŃă cu privire la operaŃiunea juridică în ansamblu, urmând ca redactarea înscrisului să se facă ulterior. Cu alte cuvinte, condiŃia este îndeplinită dacă părŃile convin asupra operaŃiunii juridice (negotium juris), chiar dacă înscrisul constatator este încheiat după perfectarea actului public37.

Analizând relaŃia temporară dintre cele două acte, se poate concluziona că: 36 În literatura juridică mai veche se consideră că de esenŃa simulaŃiei era ca actul public şi actul aparent să fie încheiate simultan, adică în acelaşi moment (Gh. Brenciu, V. PanŃirescu – Aspecte referitoare la relaŃia dintre contraînscris şi actul public în cadrul simulaŃiei, în R.R.D. nr. 8/1981, p. 21-22. Literatura şi practica judiciară actuală susŃin că pentru a fi în prezenŃa simulaŃiei este suficient ca cele două acte să fie contemporane, prin caracterul contemporan înŃelegându-se coexistenŃa în timp a actului secret cu cel public. Cele două acte sunt contemporane, nu numai atunci când au fost încheiate simultan, ci şi în cazul în care a avut loc încheierea mai întâi a actului secret şi apoi a actului aparent (L. Pop – op. cit., p. 122; C. Stătescu, C. Bîrsan – op. cit., p. 77; Dec. nr. 301/1978 a T. S., secŃ.civ., în C.D. 1978, p. 50-55; Dec. nr. 1325/1979, în C.D. 1979, p. 269-271; Sent.civ. nr.639/1982 a Judec. Sibiu, în R.R.D. nr. 5/1983, p. 61-62). 37 Dec. civ. nr. 431/2000 şi Dec. civ. nr. 949/2000 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa…/2000, p. 55-57 („EsenŃial este ca înŃelegerea părŃilor în sens de negotium să fi fost anterioară sau concomitentă actului aparent…”); Dec. nr. 1067/2001 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa/2001, p. 64-65 („Anterioritatea sau simultaneitatea actului secret priveşte operaŃiunea juridică şi nu întocmirea înscrisului probator”).

58

- există simulaŃie când cele două acte juridice sunt încheiate simultan;

- nu există simulaŃie când, indiferent care dintre acte, cel public sau cel aparent, este încheiat mai întâi, părŃile nu au intenŃionat să simuleze;

- există simulaŃie când actul secret, anterior, este încă în vigoare la momentul încheierii actului public şi rămâne în vigoare după această dată;

c) intenŃia comună a părŃilor de a simula. IntenŃia de a simula constă în acordul părŃilor ca operaŃiunea juridică să producă toate efectele specifice simulaŃiei. În lipsa acordului nu există simulaŃie, astfel încât dacă părŃile încheie un act secret iar ulterior îl modifică printr-o nouă înŃelegere, suntem în prezenŃa a două manifestări succesive de voinŃă, ce nu produc efectele unei simulaŃii. Cu alte cuvinte, intenŃia comună de a simula sau acordul simulatoriu, cum a fost denumit în doctrină38, este un element intern al simulaŃiei, care Ńine de esenŃa sa. ● Formele simulaŃiei. În funcŃie de scopul urmărit prin contractul aparent, simulaŃia poate îmbrăca trei forme: fictivitatea, deghizarea, interpunerea de persoană. a) Fictivitatea. În acest caz, contractul aparent este încheiat formal, existenŃa sa fiind contrazisă în contractul secret – contraînscris. Spre exemplu, un debitor, pentru a sustrage un bun de la urmărirea creditorului său, încheie aparent un contract de vânzare-cumpărare, prin care bunul e vândut altei persoane. Cu acesta din urmă se încheie concomitent un contract secret în care se stipulează că în realitate proprietatea bunului nu se transmite cumpărătorului. Întrucât părŃile disimulează total realitatea, creând aparenŃa unui contract care în realitate nu există, actul public fiind fictiv sau inexistent, această formă a fost denumită şi simulaŃie totală. Scopurile fictivităŃii sunt diverse: eludarea unor prevederi legale, aparenŃa, micşorarea gajului general al creditorilor prin vânzarea fictivă a unor bunuri, dovedirea provenienŃei licite a bunurilor prin acte fictive de donaŃie sau împrumut; în caz de expropriere, se prevede o valoare mai mare a imobilului decât valoarea reală, pentru a se obŃine o despăgubire

38 F. Baias – SimulaŃia. Studiu de doctrină şi jurisprudenŃă, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 71-72. Într-adevăr, esenŃa întregii operaŃiuni juridice o constituie acordul simulatoriu, şi aceasta din cel puŃin două considerente. În primul rând, este posibil ca actul secret să lipsească şi anume atunci când actul public este fictiv. În acest caz, suntem în prezenŃa simulaŃiei (fictivităŃii) tocmai datorită acordului simulatoriu care declară fictivitatea actului public. În al doilea rând, dacă acordul simulatoriu, ca act juridic, este lovit de o cauză de nulitate, întreaga operaŃiune a simulaŃiei este nulă.

59

cât mai mare. b) Deghizarea. PărŃile încheie un contract, însă urmăresc să-l Ńină secret, în tot sau în parte, faŃă de terŃi, ascunzându-l printr-un alt contract. Deghizarea poate fi :

• totală, când prin actul public se ascunde natura actului secret. De exemplu, părŃile încheie un contract de donaŃie pe care îl deghizează într-un contract de vânzare; contractul de întreŃinere se deghizează într-un contract de vânzare-cumpărare;

• parŃială, când prin actul public se ascund unele clauze sau efecte ale actului secret. Astfel, poate fi deghizat obiectul actului (în locul preŃului real convenit de părŃi în contractul secret de vânzare-cumpărare, în actul public se stipulează un preŃ mai mare sau mai mic), data încheierii actului (un soŃ postdatează un act de cumpărare a unui bun pentru ca data dobândirii să se situeze după divorŃ, astfel încât bunul să nu intre în comunitatea de bunuri şi să nu fie supus partajului). De asemenea, se deghizează modul de executare al obligaŃiei (în actul public se prevede că preŃul se plăteşte în lei, iar în contraînscris este fixat în valută, pentru a se evita riscurile deprecierii monedei naŃionale), sau modalităŃile actului juridic (actul public este neafectat de modalităŃi, în timp ce actul secret prevede existenŃa acestora).

c) Interpunerea de persoane. Contractul aparent se încheie între anumite persoane, iar în contractul secret (contraînscris) se precizează că adevăratul beneficiar este o altă persoană decât cea stipulată în contractul public.

De exemplu, pentru a se gratifica o persoană incapabilă de a primi o liberalitate, în contractul aparent donaŃia se face către o persoană capabilă (donatar fictiv), iar în contractul secret se prevede că acesta va transmite bunul donat adevăratului gratificat, expres indicat. De această dată, acordul simulatoriu se referă la identitatea persoanelor din actul public. Astfel, dobânditorul aparent al dreptului este persoana interpusă, „omul de paie”, care îl acoperă pe adevăratul dobânditor. Marea majoritate a doctrinei consideră că pentru a fi în prezenŃa interpunerii de persoane este necesar ca toate cele trei părŃi implicate să aibă cunoştinŃă atât de existenŃa actului public cât şi de cel secret, respectiv să ştie în patrimoniul cui îşi produce efectele actul juridic. Dacă partea care contractează cu persoana interpusă nu cunoaşte adevăratul beneficiar, simulaŃia nu se realizează. În acest caz există doar un mandat fără reprezentare.

● Efectele juridice. Potrivit art. 1175 C. civ., „Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părŃile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”. Din analiza textului rezultă că

60

sancŃiunea specifică simulaŃiei este inopozabilitatea faŃă de terŃi a actului secret. TerŃii pot înlătura simulaŃia prin acŃiunea în simulaŃie. Astfel simulaŃia, în sine, nu este sancŃionată cu nulitatea. Textul legal nu distinge în raport de scopurile urmărite prin simulaŃie. Credem că distincŃia este necesară, sancŃiunea fiind diferită la simulaŃia licită faŃă de simulaŃia ilicită.

De cele mai multe ori simulaŃia are drept scop fraudarea legii, urmărindu-se evitarea plăŃii taxelor legale sau efectuarea de liberalităŃi în favoarea persoanelor incapabile de a primi, caz în care simulaŃia este ilicită. SimulaŃia poate avea şi un scop licit, cum ar fi simpla intenŃie de a nu fi dezvăluită identitatea părŃilor sau adevărata natură a contractului, caz în care este licită.

● Efectele simulaŃiei licite. Actul secret produce efecte între părŃi, el fiind rezultatul voinŃei lor reale, nu şi actul aparent care nu exprimă voinŃa acestora. a) Efectele simulaŃiei în raporturile dintre părŃile contractante. Potrivit art. 1175 C. civ. teza I, „Actul secret nu poate avea putere decât între părŃile contractante şi succesorii lor universali…”. Astfel, între părŃi numai contractul secret (contraînscrisul) produce efecte juridice, şi aceasta dacă îndeplineşte condiŃiile de validitate precizate de lege (condiŃii de fond şi formă). Totodată, actul secret produce efectele şi faŃă de succesorii universali şi cu titlu universal, deoarece ei sunt continuatori ai personalităŃii autorului lor. În acest sens art. 1175 restrânge sfera avânzilor-cauză la succesorii universali şi cu titlu universal. Mai mult, aceştia pot deveni terŃi când prin simulaŃie se urmăreşte fraudarea intereselor lor. b) Efectele simulaŃiei faŃă de terŃi. Conform art. 1175 C. civ. teza II, „actul secret… nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”. Deşi singurul contract adevărat este actul secret (contraînscrisul), totuşi nu situaŃia juridică creată de acesta, ci situaŃia aparentă rezultată din contractul public poate fi opusă terŃilor, chiar dacă nu corespunde realităŃii. Aceasta deoarece terŃii au cunoştinŃă doar de existenŃa şi conŃinutul acestui contract. De regulă, actul secret şi situaŃia juridică reală creată de acesta nu sunt opozabile terŃilor. Prin excepŃie, actul secret (contraînscrisul) devine opozabil terŃilor în situaŃiile următoare:

- dacă terŃii cunoşteau existenŃa contractului secret. Astfel, pentru a beneficia de inopozabilitatea acestuia, este necesar ca terŃii să fie de bună-credinŃă, adică să se fi încrezut în aparenŃa rezultată din contractul public. Buna-credinŃă trebuie să existe în momentul încheierii simulaŃiei. Dimpotrivă, dacă au avut

61

cunoştinŃă de încheierea şi cuprinsul actului secret, terŃii sunt de rea-credinŃă şi le va fi opozabil în mod obligatoriu actul secret. Astfel, reaua-credinŃă a terŃilor face să dispară raŃiunea pentru care legea îi ocroteşte împotriva efectelor actului secret, care devine astfel opozabil.

- dacă terŃii renunŃă la inopozabilitatea contractului secret, invocând în beneficiul lor şi împotriva părŃilor efectele contraînscrisului. În situaŃia în care actul secret produce efecte favorabile terŃilor, aceştia au dreptul să-l invoce în beneficiul lor. Spre exemplu, creditorul chirografar al debitorului insolvabil are interesul să invoce în favoarea sa contraînscrisul încheiat de debitor din care rezultă că un contract de vânzare e fictiv şi în realitate bunurile nu au ieşit din patrimoniu.

În concluzie, art. 1175 C. civ. s-a limitat în a prevedea că actul secret nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. Per a contrario rezultă că actul secret ar putea fi invocat de terŃi în favoarea lor, atunci când ar avea un interes să o facă. Astfel, terŃilor li se recunoaşte un drept de opŃiune: pot să respingă efectele actului ascuns, dacă acesta le afectează interesele, sau pot invoca în beneficiul lor acelaşi act, dacă le este favorabil. Atunci când se prevalează de acest drept de opŃiune, terŃii trebuie să justifice un interes suficient de puternic, întemeindu-şi susŃinerile pe actul ascuns. c) Efectele simulaŃiei în raporturile dintre terŃi. Problema apare atunci când între terŃi există un conflict, în sensul că unii au interesul să invoce actul aparent, iar alŃii actul secret. De exemplu, în cazul unui contract fictiv de vânzare-cumpărare, creditorii chirografari ai vânzătorului au interesul să invoce contractul secret pentru a demonstra că bunurile nu au ieşit din patrimoniul debitorului pentru a le urmări silit. În schimb, creditorii chirografari ai cumpărătorului sunt interesaŃi să invoce contractul aparent pentru a demonstra că din patrimoniul debitorului lor fac parte şi bunurile obiect al vânzării, pe care le vor putea urmări. În acest conflict vor avea câştig de cauză terŃii care se întemeiază, cu bună-credinŃă, pe actul aparent. De regulă, neavând cunoştinŃă de actul secret, ei îşi fundamentează relaŃiile cu părŃile pe aparenŃe ce rezultă din contractul public.

În materia simulaŃiei, sunt consideraŃi terŃi: • succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari ai

părŃilor dacă sunt de bună-credinŃă, • succesorii universali şi cu titlu universal, dar numai în

situaŃia în care prin simulaŃie s-a urmărit fraudarea intereselor lor. Dacă prin acte simulate li se încalcă drepturi

62

proprii, ei devin terŃi, putând să le atace printr-o acŃiune în declararea simulaŃiei.

Între cele două categorii există un element comun, respectiv aceste subiecte de drept invocă în raport cu părŃile simulaŃiei un drept propriu, care este afectat de operaŃiunea juridică a simulaŃiei. Particularitatea care îi diferenŃiază este condiŃia bunei-credinŃe a succesorilor cu titlu particular şi a creditorilor chirografari. Astfel, numai în situaŃia în care nu cunosc operaŃiunea simulaŃiei aceştia au calitatea de terŃ şi se pot prevala de inopozabilitatea actului secret39.

● Efectele simulaŃiei ilicite. SimulaŃia care are drept scop încălcarea legii, a ordinii publice ori a regulilor morale este ilicită. În această situaŃie, simulaŃia va fi sancŃionată cu nulitatea.În privinŃa efectelor nulităŃii, distingem după cum nulitatea afectează numai actul secret sau întreaga operaŃiune a simulaŃiei. a) Nulitatea sancŃionează numai actul secret. Între părŃi actul secret nu-şi mai produce efectele, deoarece este nul, şi nici actul public, deoarece în realitate nu a fost dorit de aceştia. FaŃă de terŃi, problema nulităŃii actului secret nu se pune, deoarece aceasta nu produce efecte şi faŃă de ei. Potrivit art. 1175 C. civ., actul public va fi singurul care le este opozabil. Totuşi, în mod indirect, şi terŃii vor fi afectaŃi de nulitatea actului secret, deoarece ei nu-şi vor putea exercita dreptul de opŃiune pentru a- l invoca în beneficiul lor. b) Nulitatea sancŃionează întreaga operaŃiune juridică a simulaŃiei. Atât părŃile cât şi terŃi vor suporta efectele acestei sancŃiuni, respectiv ambele acte, şi cel public şi cel secret, vor fi desfiinŃate.

● AcŃiunea în simulaŃie. AcŃiunea în declararea simulaŃiei sau acŃiunea în simulaŃie este acea acŃiune civilă prin care se urmăreşte constatarea caracterului simulat, nereal al unui act juridic public, cunoscut, precum şi constatarea existenŃei unui act juridic secret care modifică, în tot sau în parte, dispoziŃiile actului public. Scopul ei este de

39 ExplicaŃia acestei diferenŃieri se regăseşte în fundamentarea diferită a dreptului fiecăruia dintre ei de a invoca inopozabilitatea actului secret sau de a se prevala, după cum o cer interesele, fie de actul public, fie de cel ocult. Astfel, dreptul succesorilor cu titlu particular şi al creditorilor chirografari se întemeiază pe art. 1175 C. civ. şi pe ideea de aparenŃă a actului mincinos ce stă la baza acestui text, ceea ce face indispensabilă buna lor credinŃă pentru dobândirea calităŃii de terŃ. Altfel spus, calitatea lor de terŃ se justifică pe încrederea deplină în aparenŃa creată prin simulaŃie. În schimb, dreptul succesorilor universali sau cu titlu universal îşi are sorgintea în alte norme decât art. 1175 C. civ. şi este independent de ideea de aparenŃă, astfel încât condiŃionarea de buna-credinŃă nu se justifică.

63

a demonstra caracterul simulat al operaŃiunii juridice, pentru a se aplica contractul secret ce corespunde voinŃei reale a părŃilor40.

AcŃiunea în simulaŃie poate fi exercitată de orice persoană interesată să invoce în favoarea ei actul secret: o parte contractantă, succesorii în drepturi ai părŃilor, terŃii propriu-zişi, creditorul unei părŃi prejudiciat prin contractul public. Efectul acŃiunii în simulaŃie este acela de a înlătura efectele contractului aparent, rămânând eficient doar contractul secret. Totuşi, pentru ca acest contract să-şi producă efectele este necesar să fie valabil încheiat. Dacă însă simulaŃia s-a produs cu încălcarea dispoziŃiilor imperative ale legii sau este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri, odată cu acŃiunea în simulaŃie se poate formula şi acŃiunea în nulitate. AcŃiunea în simulaŃie a fost calificată în literatura şi practica judiciară drept o acŃiune în constatare, şi în consecinŃă este imprescriptibilă41.

40 Dec. nr. 1067/13 iunie 2001 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa…/2001, p. 64-65. Astfel, instanŃa, sesizată cu o astfel de acŃiune, se va rezuma la constatarea existenŃei actului secret şi la înlăturarea actului public, aparent. 41 Dec. nr. 886/1997 a C.A. Ploieşti, în Buletinul JurisprudenŃei. Culegere de practică judiciară/1993-1997, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 377-379; Dec. nr. 3426/1998 a Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., în Culegere de practică judiciară civilă/1998, p. 83-87. Dec. nr. 3009/1973 a Trib.Suprem, secŃ.civ., în Îndreptar interdisciplinar…, p. 132 („Întrucât acŃiunea în declararea simulaŃiei unui act are drept consecinŃă stabilirea conŃinutului actului secret, real şi inexistenŃa actului public, aparent, ea este o acŃiune în constatare ce nu este supusă prescripŃiei şi, ca atare, poate fi exercitată oricând, pe cale principală ori pe cale de excepŃie. Această soluŃie e în concordanŃă cu principiul potrivit căruia aparenŃa de drept poate fi înlăturată oricând, actul juridic simulat nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului”).

64

Reprezentări grafice

2.1. Efectele contractului. Prezentare comparativă

Principiul forŃei obligatorii – pacta sunt servanda

Principiul relativităŃii efectelor

Opozabilitatea faŃă de terŃi a contractului

S. M. art. 969 alin. 1 C. civ.

art. 973 C. civ. Contractul, ca realitate so-cială, şi situa-Ńiile juridice create de el trebuie res-pectate şi de cei ce nu au participat la încheierea lui.

NoŃiune ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante.

Contractul produce efecte numai între părŃile contractante, nu şi faŃă de terŃi.

ExcepŃii

Efectele contractului nu se produc aşa cum au stabilit părŃile contractante; excepŃii de restrângere

– contractul produce efecte înainte de termen;

excepŃii de extindere : ●prorogarea legală, ●suspendarea temporară a contractului cu execu tare succesivă, ●revizuirea efectelor contractului.

Contractul produce efecte faŃă de persoane ce nu au participat la încheierea lui; excepŃie reală

– stipulaŃia pentru altul;

excepŃii aparente

– promisiunea faptei altuia

– acŃiunile directe în justiŃie.

Împrejurări în care un terŃ este îndreptăŃit să ignore situaŃiile juri-dice create prin contract:

simulaŃia

65

2.2. excepŃie reală excepŃii aparente

NoŃiune

AplicaŃii să existe intenŃia de a stipula CondiŃii beneficiarul să fie determinat sau determinabil Efecte

ExcepŃii de la principiul relativităŃii efectelor

stipulaŃia pentru altul promisiunea faptei altuia

Contractul prin care stipulantul dispune ca promitentul să dea, să facă, să nu facă ceva în favoarea terŃului beneficiar

contract prin care promitentul se obligă faŃă de creditor să determine un terŃ să-şi asume un anga-jament în folosul creditorului

- donaŃia cu sarcini - contractul de transport de bunuri - contractul de asigurare

acŃiunile directe în justiŃie

dreptul acordat de lege unor persoane de a invoca în favoarea lor un contract la care nu au participat

● între stipulant şi promitent - stipulantul poate solicita

executarea obligaŃiei faŃă de terŃ; - stipulantul pretinde daune-

interese; - stipulantul solicită;

rezoluŃiunea/rezolvarea contractului

● între promitent şi terŃ : - dreptul se naşte direct şi mijlocit în

patrimoniul terŃului; - terŃul poate pretinde promitentului

executarea obligaŃiei; - terŃul pretinde daune-interese; - terŃul nu poate pretinde

rezoluŃiunea contractului

66

2.3. contraînscrisul să fie secret CondiŃii contraînscrisul să fie încheiat concomitent sau înainte de încheierea contractului aparent intenŃia comună a părŃilor de a simula

Forme Reglementare

Efecte

SimulaŃia – excepŃie de la opozabilitatea faŃă de terŃi a contratului

OperaŃiune juridică ce constă în încheierea între aceleaşi părŃi a două contracte: unul public, aparent – contract simulat şi unul secret ce corespunde voinŃei reale – contraînscris.

Fictivitatea

totală Deghizarea

parŃială

Interpunerea de persoane

art. 1175 C. civ.: actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părŃile contractante, nu şi faŃă de terŃi

● contraînscrisul produce efecte faŃă de părŃi; ● inopozabilitatea faŃă de terŃi a contractului secret; ● înlăturarea simulaŃiei prin acŃiunea în simulaŃie

67

Capitolul III EFECTELE SPECIALE ALE

CONTRACTULUI SINALAGMATIC

A. Prezentare teoretică.

SecŃiunea I : ConsideraŃii generale

Trăsătura specifică a contractelor sinalagmatice constă în reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor asumate de părŃile contractante. În consecinŃă, fiecare dintre părŃi are faŃă de cealaltă dubla calitate de creditor şi debitor, iar obligaŃia ce revine uneia dintre părŃi îşi are cauza juridică în obligaŃia corelativă a celeilalte părŃi. Această reciprocitate şi interdependenŃă a obligaŃiilor în contractele sinalagmatice generează o serie de efecte specifice :

a) dacă una dintre părŃi nu şi-a executat obligaŃia, dar pretinde celeilalte părŃi să şi-o execute pe a sa, aceasta din urmă poate refuza executarea propriei obligaŃii invocând excepŃia de neexecutare a contractului;

b) dacă una dintre părŃi nu şi-a executat în mod culpabil obligaŃiile, cealaltă parte care şi-a executat sau este gata să-şi execute propria obligaŃie poate solicita încetarea contractului prin rezoluŃiune/reziliere;

c) dacă una dintre părŃi se află în imposibilitate fortuită de a-şi executa prestaŃia ce-i revine, contractul încetează, cealaltă parte fiind liberată de obligaŃia sa. Se pune problema riscului contractual, adică de a şti care dintre părŃi va suporta consecinŃele imposibilităŃii fortuite de executare a obligaŃiei.

SecŃiunea II: ExcepŃia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus)

§ 1. NoŃiune. Efecte. Temei juridic ● NoŃiune. Într-un contract sinalagmatic, părŃile trebuie să-şi execute simultan obligaŃiile. Spre exemplu, cumpărătorul va plăti preŃul atunci când vânzătorul îi va preda bunul. Prin urmare, o parte are dreptul să refuze executarea obligaŃiilor ce-i revin, invocând excepŃia de

68

neexecutare a contractului, până în momentul în care cealaltă parte îşi va executa propriile obligaŃii. ExcepŃia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziŃia uneia dintre părŃile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaŃiei, fără ca partea ce pretinde această executare să-şi fi executat propria obligaŃie. ● Efecte. Partea care invocă excepŃia de neexecutare a contractului obŃine, fără intervenŃia instanŃei judecătoreşti, suspendarea executării obligaŃiei ce-i incumbă, până la momentul în care cealaltă parte îşi va îndeplini propria obligaŃie. În contractele sinalagmatice, cauza obligaŃiei fiecărei părŃi fiind obligaŃia celeilalte, numai partea care şi-a executat obligaŃia sau este gata să şi-o execute poate cere celeilalte părŃi îndeplinirea obligaŃiei. ● Temei juridic. ExcepŃia de neexecutare se fundamentează pe reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor, ceea ce implică simultaneitatea de executare a acestora. În măsura în care simultaneitatea nu este respectată, se invocă excepŃia de neexecutare a contractului, ca sancŃiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea contractului nu înŃelege să-şi îndeplinească propria obligaŃie. Codul civil nu cuprinde o reglementare de principiu a excepŃiei de neexecutare a contractului, ci doar aplicaŃii ale acesteia în materie de vânzare, schimb şi depozit oneros (remunerat)42.

§ 2. CondiŃii de admisibilitate

Pentru a se invoca excepŃia de neexecutare a contractului, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii : 1) obligaŃiile reciproce ale părŃilor trebuie să-şi aibă temeiul în acelaşi contract.

O parte nu poate invoca excepŃia pe motiv că cealaltă nu şi-a îndeplinit obligaŃia asumată printr-un alt contract decât cel în discuŃie. De exemplu, cumpărătorul nu poate refuza plata preŃului pe motiv că vânzătorul nu i-a restituit suma de bani pe care i-a împrumutat-o; locatarul nu ar putea refuza plata chiriei pe motiv că locatorul nu i-a

42 Spre exemplu, art. 1322 C. civ. dispune: „vânzătorul nu este dator să predea lucrul, dacă cumpărătorul nu plăteşte preŃul şi nu are dat de vânzător un termen de plată”; potrivit art. 1407 C. civ., „dacă o parte a contractului de schimb a primit lucrul ce face obiectul schimbului, însă constată că partea care l-a predat nu avea calitatea de proprietar, partea primitoare nu este obligată să predea lucrul promis, ci numai de a restitui lucrul primit”; în materia contractului de depozit, conform art. 1619 C. civ., „depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită lui din cauza depozitului”.

69

prestat un serviciu la care se obligase printr-un contract de prestări servicii. Cu toate acestea, invocarea excepŃiei de neexecutare poate avea loc în cazul contractelor sinalagmatice imperfecte. Aceste contracte sunt concepute iniŃial drept contracte unilaterale, care ulterior, pe parcursul existenŃei lor, dau naştere la obligaŃii şi în sarcina creditorului, obligaŃii având ca temei un fapt extracontractual Spre exemplu, dacă depozitarul unui lucru face cheltuieli de conservare cu acesta, iar deponentul nu le restituie, depozitarul este îndreptăŃit să reŃină lucrul. Astfel, dreptul de retenŃie este o formă de aplicare a excepŃiei de neexecutare; 2) să existe o neexecutare a obligaŃiilor din partea celuilalt contractant, chiar parŃială, dar suficient de importantă. Nu interesează cauza neexecutării. Ea poate fi culpa debitorului sau forŃa majoră care îl împiedică temporar să-şi execute obligaŃia; 3) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui ce invocă excepŃia, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaŃia; 4) părŃile să nu fi convenit un termen de executare pentru una din obligaŃiile reciproce.

În cazul în care părŃile au stipulat un termen de executare, ele au renunŃat la simultaneitatea de executare a obligaŃiilor şi, în consecinŃă, lipseşte temeiul juridic pentru invocarea excepŃiei. 5) nu se cere condiŃia ca debitorul să fie pus în întârziere; 6) invocarea excepŃiei are loc între părŃi, fără a fi necesară sesizarea instanŃei.

InstanŃa poate fi sesizată pentru a se pronunŃa în ce măsură invocarea ei a fost abuzivă, respectiv dacă neexecutarea obligaŃiei a fost parŃială şi nesemnificativă, ori s-a datorat faptei celui ce invocă excepŃia.

SecŃiunea a III-a: RezoluŃiunea şi rezilierea contractelor

§ 1. RezoluŃiunea contractelor

1. NoŃiune. Temei juridic. ● NoŃiune. În ipoteza în care o parte a contractului sinalagmatic nu-şi execută obligaŃia, cealaltă parte poate opta între a invoca excepŃia de neexecutare a contractului, a cere executarea silită a contractului cu despăgubiri şi a solicita rezoluŃiunea contractului cu plata unor despăgubiri. RezoluŃiunea constă în desfiinŃarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu executare dintr-o dată (uno ictu), ca urmare a neexecutării culpabile de către o parte contractantă a obligaŃiilor

70

asumate. DesfiinŃarea contractului are loc atât pentru viitor (ex nunc), cât şi pentru trecut (ex tunc). ● Temei juridic. Plecând de la dispoziŃiile art. 1020 C. civ., „condiŃia rezolutorie este subînŃeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una dintre părŃi nu îndeplineşte angajamentul său”, ar rezulta că temeiul juridic constă într-o condiŃie rezolutorie tacită existentă în fiecare contract sinalagmatic. Prin urmare, neîndeplinirea obligaŃiei contractuale ar însemna îndeplinirea condiŃiei rezolutorii tacite având drept efect desfiinŃarea retroactivă a contractului. O astfel de soluŃie este criticabilă:

� pe de o parte, executarea obligaŃiei este un efect al contractului şi nu o modalitate a acestuia, precum condiŃia,

� dacă rezoluŃiunea se întemeiază pe o condiŃie rezolutorie, chiar tacită, ar trebui să opereze de drept, fără intervenŃia instanŃei. În schimb, potrivit art. 1021 C. civ., pentru rezoluŃiunea contractului este necesară obŃinerea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens. Credem că înŃelesul art. 1020 C. civ. este că prestaŃiile părŃilor

fiind reciproce, nu se poate concepe ca una dintre părŃi să îşi execute obligaŃia, fără a primi în schimb contraprestaŃia celeilalte părŃi. Astfel, textul de lege condiŃionează executarea obligaŃiei unei părŃi de executarea prestaŃiei celeilalte părŃi. Din moment ce ne aflăm în prezenŃa neîndeplinirii culpabile a obligaŃiei, desfiinŃarea contractului trebuie pronunŃată de instanŃă. În realitate, temeiul juridic al rezoluŃiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor în contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligaŃiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a obligaŃiei lipseşte de cauză obligaŃia reciprocă, cu consecinŃa desfiinŃării întregului contract. 2. Felurile rezoluŃiunii contractului Potrivit art. 1020-1021 C. civ., rezoluŃiunea contractului este judiciară, adică trebuie pronunŃată de instanŃă. Dar, din moment ce normele care reglementează rezoluŃiunea au un caracter supletiv, aceasta poate fi şi convenŃională, atunci când părŃile stipulează în contract clauze exprese de rezoluŃiune, numite pacte comisorii. Regula o constituie rezoluŃiunea judiciară, iar excepŃia rezoluŃiunea convenŃională, astfel încât, ori de câte ori nu este stipulat un pact comisoriu, rezoluŃiunea este judiciară.

a) RezoluŃiunea judiciară

● NoŃiune. Potrivit art. 1021 C. civ., rezoluŃiunea nu operează de drept, fiind necesar ca partea îndreptăŃită să se adreseze instanŃei de

71

judecată cu o acŃiune în rezoluŃiune. RezoluŃiunea contractului pentru neexecutarea în întregime sau în parte a obligaŃiei asumate de către una dintre părŃi întemeindu-se pe ideea de culpă, urmează să nu opereze de plin drept, ci se va pronunŃa la cererea părŃii, de către instanŃă, care va aprecia condiŃiile şi importanŃa neexecutării.

RezoluŃiunea judiciară nu poate fi solicitată în cazul convenŃiilor ce cuprind o clauză de dezicere. Aceasta are valoarea unei clauze rezolutorii şi poate fi invocată de oricare dintre părŃi, pentru a obŃine desfiinŃarea contractului. În acest caz, posibilitatea rezoluŃiunii izvorăşte din dreptul astfel convenit de către părŃi, şi nu din neexecutarea de către una din ele a obligaŃiei asumate prin contract.

● Titulari. AcŃiunea în rezoluŃiunea contractului poate fi intentată numai de partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul. Creditorul are dreptul de opŃiune între a cere executarea obligaŃiei sau rezoluŃiunea contractului. De asemenea, pot cere rezoluŃiunea şi moştenitorii creditorului43. În schimb. debitorul obligaŃiei neexecutate nu poate cere rezoluŃiunea, deoarece şi-ar invoca propria culpă. ● CondiŃii de admisibilitate. Pentru admiterea acŃiunii în rezoluŃiune trebuie îndeplinite condiŃiile :

1) una dintre părŃi să nu-şi fi executat obligaŃiile ce-i revin. Neexecutarea totală, determină pronunŃarea rezoluŃiunii.

Neexecutarea parŃială va determina rezoluŃiunea doar dacă partea din obligaŃia neexecutată este considerată esenŃială pentru încheierea contractului. Având în vedere caracterul facultativ al rezoluŃiunii judiciare, în cazul neexecutării parŃiale a obligaŃiei, judecătorul este liber să aprecieze în ce măsură această neexecutare poate sau nu justifica desfiinŃarea contractului.

2) neexecutarea să se datoreze culpei părŃii care nu şi-a îndeplinit obligaŃia.

Dacă neexecutarea s-a datorat unui caz fortuit, independent de voinŃa părŃii, nu se pune problema rezoluŃiunii, ci aceea a riscului contractual.

43 În doctrină s-a exprimat opinia că moştenitorii creditorului întreŃinerii pot cere rezoluŃiunea contractului de întreŃinere, deoarece caracterul personal al dreptului de întreŃinere, care se stinge prin moartea beneficiarului, nu influenŃează caracterul patrimonial al acŃiunii în rezoluŃiunea contractului de întreŃinere pentru neexecutarea lui. Astfel, partea care nu şi-a executat obligaŃia ar deŃine fără cauză prestaŃia efectuată de creditorul întreŃinerii. Practica judiciară, constant, a pronunŃat soluŃii în sensul că acŃiunea în rezoluŃiune poate fi exercitată de succesori creditorului în termenul de prescripŃie de 3 ani (Dec. nr. 825/1983 a Trib. Jud. Hunedoara, în R.R.D. nr. 3/1984, p. 70).

72

3) debitorul delegaŃiei neexecutate să fi fost pus în întârziere. Punerea în întârziere este necesară pentru a se putea dovedi refuzul

de executare a obligaŃiilor de către cealaltă parte contractantă. În contractele civile, debitorul nu este de drept pus în întârziere

prin simplul fapt al neexecutării sau prin împlinirea termenului de scadenŃă a datoriei. SituaŃia diferă în contractele comerciale în care debitorul este de drept pus în întârziere din ziua în care obligaŃia devine exigibilă (art. 43 C. com.). În acest caz, pentru rezoluŃiunea contractului nu este necesară punerea în întârziere a debitorului; 4) este necesară sesizarea instanŃei. Dacă sunt îndeplinite condiŃiile, instanŃa de judecată poate să pronunŃe rezoluŃiunea contractului. Astfel, potrivit art. 1021 C. civ. teza finală, „desfiinŃarea trebuie să se ceară înaintea justiŃiei, care, după circumstanŃe, poate acorda un termen părŃii acŃionate”. Aşa cum rezultă din textul legal, rezoluŃiunea judiciară este facultativă atât pentru partea care are dreptul să o ceară, cât şi pentru instanŃa de judecată.

� partea îndreptăŃită poate să renunŃe la dreptul de a cere rezoluŃiunea şi să solicite executarea contractului. Potrivit art. 1021 teza a II-a C. civ., „partea în privinŃa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa convenŃia, când este posibil, sau să îi ceară desfiinŃarea, cu daune-interes”. Textul legal nu instituie o ordine în exercitarea celor două variante şi nu trebuie interpretat în sensul că îl obligă pe creditor să ceară mai întâi executarea silită, iar dacă aceasta nu mai este posibilă să ceară rezoluŃiunea.

� Totodată, partea în culpă, pentru a evita rezoluŃiunea, are posibilitatea de a-şi executa obligaŃiile în cursul procesului.

� De asemenea, instanŃa judecătorească are posibilitatea să aprecieze, după circumstanŃe, dacă este necesară sau nu rezoluŃiunea contractului44. Totodată, poate să acorde debitorului care nu şi-a executat obligaŃiile un termen de graŃie pentru aducerea lor la îndeplinire, iar în caz de neexecutare parŃială, poate decide că nu e necesară rezoluŃiunea contractului, obligând pe debitor la executare într-un anumit termen.

44 Astfel, ea va avea în vedere o serie de considerente: dacă contractul a fost neexecutat integral sau parŃial; dacă neexecutarea priveşte o obligaŃie principală sau accesorie; dacă neexecutarea parŃială face imposibilă realizarea scopului contractului; cauzele întârzierii părŃii în executarea delegaŃiei, împrejurările ce se află la originea neexecutării, în ce măsură sunt imputabile părŃii etc.

73

b) RezoluŃiunea convenŃională

● NoŃiune. Deşi rezoluŃiunea este în principiu judiciară, părŃile pot să prevadă în contract rezoluŃiunea sa convenŃională. În acest caz rezoluŃiunea operează de drept, fără intervenŃia instanŃei. Astfel, se limitează sau chiar se înlătură rolul instanŃei de judecată în promovarea rezoluŃiunii, deoarece părŃile stipulează rezoluŃiunea contratului de plin drept ca efect al neexecutării obligaŃiilor de către una din ele. DispoziŃiile art. 1020-1021 C. civ., neavând caracter imperativ, părŃile pot stipula în contract o clauză rezolutorie convenŃională, care să le înlăture aplicarea. Se poate spune că părŃile înlocuiesc rezoluŃiunea judiciară cu o rezoluŃiune convenŃională. ● NoŃiunea de pacte comisorii. Clauzele prin care se prevede posibilitatea rezoluŃiunii convenŃionale a contractului poartă denumirea de pacte comisorii. Cu toate acestea, rezoluŃiunea convenŃională este posibilă numai atunci când clauza înscrisă în contract atestă expres intenŃia părŃilor de a desfiinŃa contractul dacă una dintre ele nu-şi îndeplineşte angajamentul luat. Pactele comisorii sunt clauze exprese prin care părŃile prevăd rezoluŃiunea de plin drept a contratului în cazul neexecutării obligaŃiilor de către una din ele. În legătură cu aceste pacte comisorii s-a pus problema dacă, odată stipulate, mai permit creditorului să opteze între rezoluŃiune şi executarea obligaŃiei. Credem că acest drept de opŃiune se menŃine, pactul fiind stipulat în favoarea creditorului. ● Categorii de pacte comisorii. În funcŃie de intensitatea efectelor pe care le produc, pactele comisorii sunt de patru grade. a) Pactul comisoriu de gradul I, cuprinde clauza conform căruia „în caz de neexecutare obligaŃiilor de către una dintre părŃi, contractul se desfiinŃează”. Clauza este inutilă, deoarece reproduce întocmai prevederile art. 1020 C. civ. Astfel rezoluŃiunea rămâne judiciară, cu posibilitate de apreciere a instanŃei şi de acordare a unui termen de graŃie. b) Pactul comisoriu de gradul II cuprinde clauza potrivit căruia în cazul în care o parte nu-şi execută obligaŃiile, cealaltă este îndreptăŃită să considere contractul ca desfiinŃat. RezoluŃiunea va opera pe baza declaraŃiei unilaterale de rezoluŃiune a părŃii îndreptăŃite, dar este necesară punerea în întârziere a debitorului. InstanŃa nu poate acorda un termen de graŃie, dar poate totuşi aprecia asupra oportunităŃii rezoluŃiunii. Astfel, rezoluŃiunea nu operează dacă obligaŃia, deşi nu a fost executată la termen, a fost totuşi îndeplinită de către debitor înainte de declaraŃia de rezoluŃiune.

74

c) Pactul comisoriu de gradul III cuprinde clauza, conform căreia dacă una dintre părŃi nu-şi execută obligaŃiile, contractul se consideră rezolvit de plin drept. InstanŃa de judecată sesizată nu este competentă să acorde termen de graŃie şi nici să se pronunŃe asupra oportunităŃii rezoluŃiunii. Ea verifică doar dacă obligaŃia s-a executat anterior punerii debitorului în întârziere şi dacă nu a fost executată, constată rezoluŃiunea de drept a convenŃiei. RezoluŃiunea contractului operează de plin drept, însă este necesar ca partea care nu şi-a îndeplinit obligaŃia să fie pusă în întârziere. Astfel, rezoluŃiunea nu operează dacă debitorul şi-a executat obligaŃia, după împlinirea termenului, dar anterior punerii lui în întârziere.

d) Pactul comisoriu de gradul IV cuprinde clauza conform căreia, în cazul în care una dintre părŃi nu-şi execută obligaŃia, contractul se consideră desfiinŃat de plin drept, fără a fi necesară punerea în întârziere sau o altă formalitate prealabilă. Neexecutarea la termen a obligaŃiei are ca efect rezoluŃiunea de drept a contractului, fără a fi necesară punerea în întârziere sau sesizarea instanŃei. Dacă totuşi instanŃa este sesizată de una dintre părŃi, aceasta nu are altă posibilitate decât să constate desfiinŃarea de drept a contractului.

● Precizări. În legătură cu pactele comisorii se impun o serie de precizări.

� în cazul pactului comisoriu de gradul I, rezoluŃiunea contractului este judiciară, deci trebuie pronunŃată de instanŃa de judecată în condiŃiile art. 1020-1021 C.civ. În celelalte cazuri, rezoluŃiunea este convenŃională.

� singurul îndreptăŃit să invoce rezoluŃiunea contractului este creditorul care şi-a executat sau este gata să-şi execute obligaŃia. Totuşi, el poate opta între rezoluŃiunea contractului în temeiul pactelor comisorii şi obligarea debitorului la executare. În schimb, debitorul care nu şi-a executat obligaŃia nu are dreptul de a se prevala de pactul comisoriu şi de a pretinde rezoluŃiunea contractului80.

� pactele comisorii de gradul II, III şi IV nu mai fac necesară intervenŃia instanŃei. Dacă totuşi este sesizată, instanŃa se va limita la a face verificările pe care pactele comisorii le permit.

3. Efectele rezoluŃiunii contractului

Indiferent de natura ei, judiciară sau convenŃională, rezoluŃiunea operează retroactiv, adică contractul se desfiinŃează atât pentru viitor (ex

75

nunc), cât şi pentru trecut (ex tunc) considerându-se că părŃile nu l-au încheiat niciodată.

Efectele rezoluŃiunii se produc atât între părŃile contractante, cât şi faŃă de terŃi. ● Efectele faŃă de părŃi. Distingem după cum părŃile şi-au executat total sau parŃial obligaŃiile. Astfel:

� dacă părŃile nu şi-au executat obligaŃiile, ca efect al rezoluŃiunii, contractul nu mai poate fi executat, considerându-se că nu a fost încheiat.

� în ipoteza în care o parte şi-a executat obligaŃia, ca efect al rezoluŃiunii, contractul se desfiinŃează iar părŃile sunt repuse în situaŃia anterioară, restituindu-şi una alteia tot ce şi-au prestat. De la regula repunerii în situaŃia anterioară (restitutio in integrum) există şi excepŃii, când, prestaŃiile executate în temeiul contractului rezolvit nu sunt supuse restituirii. Astfel, fructele culese de dobânditor nu se restituie, deoarece i s-a predat folosinŃa tocmai pentru a culege fructele.

� partea care şi-a executat sau a fost gata să-şi execute obligaŃiile este îndreptăŃită să obŃină despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului generat de neexecutarea părŃii în culpă. Daunele-interese pot fi evaluate anticipat printr-o clauză penală sau, în lipsa acesteia, se vor stabili, la cerere, de către instanŃa de judecată.

● Efectele faŃă de terŃi. Conform principiului resoluto jure dautis resolvitur jus accipientis, rezoluŃiunea contratului iniŃial duce la desfiinŃarea celor ulterior încheiate. Astfel, rezoluŃiunea contractului iniŃial atrage şi desfiinŃarea contractului subsecvent încheiat de o parte cu o terŃă persoană.

De la regula potrivit căreia rezoluŃiunea contratului iniŃial atrage desfiinŃarea contractelor subsecvente, există şi excepŃii.

� În cazul bunurilor mobile, rezoluŃiunea nu produce efecte asupra subdobânditorului de bună-credinŃă, care poate invoca art. 1909 alin. 1 C. civ., conform căruia „posesia de bună-credinŃă a unui bun mobil valorează titlu de proprietate”.

� Dacă bunul este un imobil, terŃul poate invoca excepŃia dobândirii lui prin uzucapiune. De asemenea, potrivit art. 1368 C. civ., rezoluŃiunea nu produce efecte faŃă de terŃul dobânditor al imobilului în cadrul procedurii executării silite, ca urmare a adjudecării definitive.

� Totodată, rezoluŃiunea nu produce efecte asupra actelor de administrare încheiate de o parte cu terŃe persoane, acte ce vor fi menŃinute.

76

§ 2. Rezilierea contractelor

1. NoŃiune. Rezilierea reprezintă desfacerea pentru viitor (ex nunc) a

contractului sinalagmatic cu executare succesivă, ca urmare a neexecutării culpabile a obligaŃiei de către una dintre părŃi. Rezilierea intervine în cazul neexecutării unor contracte sinalagmatice cu executare succesivă şi face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse prestaŃiile succesive efectuate anterior. Spre exemplu, în contractul de închiriere, contract cu executare succesivă, dacă o parte nu-şi execută obligaŃiile, cealaltă parte este îndreptăŃită să ceară rezilierea contractului. Contratul încetează pentru viitor, fără a avea vreo influenŃă asupra prestaŃiilor executate până în acel moment (chiria plătită).

2. Efecte juridice

Efectul principal, comun rezoluŃiunii şi rezilierii este acela al desfiinŃării contratului ca o consecinŃă a neexecutării cu vinovăŃie a obligaŃiilor de către una dintre părŃi. În schimb, data la care se produce desfiinŃarea diferă:

• rezoluŃiunea desfiinŃează contractul retroactiv (ex tunc) din chiar momentul încheierii lui,

• rezilierea lasă neatinse prestaŃiile executate anterior, desfiinŃând contractul numai pentru viitor (ex tunc). Astfel, există situaŃii când, pentru anumite raŃiuni, efectele produse până la desfiinŃarea contratului sunt menŃinute, deoarece prestaŃiile executate sunt imposibil de restituit. Spre exemplu, în contractul de locaŃiune, chiar dacă locatorul ar putea să restituie chiria plătită până la desfiinŃarea contractului, locatarul se află în imposibilitate obiectivă de restituire a folosinŃei bunului închiriat.

SecŃiunea a IV-a : Riscul contractual

§ 1. NoŃiunea de risc contractual

● Riscul contractual apare ca o consecinŃă a neexecutării contractului sinalagmatic, ca urmare a imposibilităŃii fortuite de indeplinire a obligaŃiei.

77

În cazul contractului sinalagmatic45, dacă una dintre părŃi este împiedicată de un caz fortuit sau de forŃă majoră, deci independent de orice culpă, să-şi îndeplinească obligaŃiile contractuale, se pune problema dacă celălalt contractant rămâne Ńinut de obligaŃia sa, deşi nu poate primi contraprestaŃia sau, dimpotrivă, este şi el liberat de executarea obligaŃiei ce-i revine. Cu alte cuvinte , cine va suporta riscul contractual, în cazul imposibilităŃii fortuite de executare a obligaŃiilor uneia dintre părŃi. Astfel:

• în ipoteza în care o parte, deşi nu mai poate primi contraprestaŃia celeilalte părŃi, deoarece a devenit imposibil de executat, este Ńinută să-şi execute propria obligaŃie, înseamnă că ea suportă riscul potrivit regulii res perit creditori.

• în ipoteza în care, dimpotrivă, datorită faptului că executarea obligaŃiei uneia dintre părŃi a devenit imposibilă, cealaltă parte nu mai este Ńinută să-şi execute propria obligaŃie, înseamnă că partea a cărei obligaŃie a devenit imposibil de executat suportă riscul potrivit regulii res perit debitori. În acest caz, deoarece imposibilitatea de executare fortuită este independentă de voinŃa părŃilor, este inadmisibilă o acŃiune în despăgubiri împotriva părŃii care nu şi-a putut executa obligaŃia.

● În materia riscului contractual, există o regulă, precum şi o excepŃie de la aceasta.

• principiul este că în contractele sinalagmatice „riscul contractual e suportat de debitorul obligaŃiei imposibil de executat (res perit debitori)”,

• excepŃia priveşte contractele translative de proprietate, în care riscul contractual e suportat de partea ce avea calitatea de proprietar al lucrului în momentul pieirii fortuite (res perit domino).

§ 2. Regula „res perit debitori”

● NoŃiune. Regula res perit debitori are în vedere faptul că riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaŃiei imposibil de executat. Acesta nu va putea pretinde celeilalte părŃi să-şi execute obligaŃia corelativă, dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaŃiei imposibil de executat. Cu alte

45 Dacă obligaŃia izvorăşte dintr-un contract unilateral, ea se stinge în momentul în care survine un caz de forŃă majoră. Spre exemplu, depozitarul este liberat în cazul pieirii fortuite a bunului dat în depozit.

78

cuvinte, deşi nu este vinovat pentru neexecutarea obligaŃiei, debitorul nu va putea cere celeilalte părŃi să-şi execute obligaŃia.

● AplicaŃii. Deşi nu o reglementează expres, Codul civil prevede câteva cazuri de aplicaŃie practică a regulii res perit debitori.

� În materie de locaŃiune, art. 1423 C. civ. prevede că, dacă în timpul locaŃiunii, lucrul închiriat piere în totalitate, din caz fortuit, contractul se consideră desfăcut de plin drept. Locatorul, fiind debitor al obligaŃiei imposibil de executat (obligaŃia de a procura folosinŃa lucrului), suportă riscul contractual, adică nu are dreptul să pretindă chiria de la locatar.

� În contractul de antrepriză, potrivit art. 1481 C. civ., dacă lucrul confecŃionat de antreprenor piere fortuit înainte de predare, antreprenorul nu va putea pretinde de la client plata pentru munca depusă. Antreprenorul este debitor al obligaŃiei imposibil de executat (obligaŃia de predare) şi în consecinŃă suportă riscul contractual.

� În contratul de societate, art. 1525 C. civ. prevede că societatea încetează pentru toŃi asociaŃii, dacă unul dintre asociaŃi a promis să pună în comun proprietatea unui lucru care a pierit înainte de aducerea lui în societate. Proprietarul lucrului pierit, fiind debitorul obligaŃiei imposibil de executat, va suporta riscul neexecutării contractului de societate.

● Efecte juridice. Principiul res perit debitori se întemeiază pe reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor. În consecinŃă, dacă forŃa majoră sau cazul fortuit împiedică o parte să-şi îndeplinească obligaŃia, cealaltă parte, la rândul ei, este liberată de obligaŃie şi nu mai datorează nimic. Totuşi, în ipoteza în care obligaŃia a devenit numai parŃial imposibil de executat, creditorul are două posibilităŃi :

- fie acceptă prestaŃia, dar va reduce, în mod proporŃional, contraprestaŃia celeilalte părŃi. Astfel, debitorul obligaŃiei imposibil de executat va suporta parŃial riscul contractual, respectiv numai în măsura părŃii neexecutate de el;

- fie solicită desfacerea în întregime a contractului, dacă partea ce ar putea fi executată nu asigură scopul pentru care contractul s-a încheiat. În acest caz, riscul contractului e suportat integral de către debitorul obligaŃiei imposibil de executat.

§ 3. Suportarea riscurilor în contractele translative de

proprietate

● NoŃiune. Regula res perit debitori cunoaşte o excepŃie în cazul contractelor translative de proprietate asupra unor bunuri individual-

79

determinate. În cazul acestor contracte, riscul pieirii fortuite a lucrului este, de regulă, suportat de partea care are calitatea de proprietar la momentul pieirii, aplicându-se principiul res perit domino. ● Reglementare. Această excepŃie este prevăzută expres în act. 971 C. civ., potrivit căruia „În contractele ce au ca obiect translaŃia proprietăŃii sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimŃământului părŃilor şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului, chiar când nu s-a făcut tradiŃiunea lucrului”. ● AplicaŃii. Problema riscului contractual se pune în situaŃia în care lucrul, obiect al contractului, a pierit fortuit înainte de a fi predat. De exemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare, după încheierea actului, dar înainte de predare, lucrul piere fortuit, fără nici o culpă a vânzătorului.

� Potrivit res perit domino, riscul pieirii va fi suportat de către proprietar, adică de cumpărător, devenit proprietar prin simplul fapt al încheierii contratului, deoarece, conform art. 971 C. civ., transferul proprietăŃii operează la data încheierii contractului, chiar dacă bunul a fost predat, iar preŃul nu a fost plătit. În consecinŃă, cumpărătorul va achita preŃul lucrului pierit, deşi vânzătorul nu va putea să-şi execute obligaŃia de predare a lucrului vândut.

� Din moment ce cumpărătorul achită preŃul, el îşi execută şi prestaŃia la care s-a obligat în schimbul transmiterii proprietăŃii. În consecinŃă, cumpărătorul suportă şi riscul neexecutării contractului în calitate de creditor al obligaŃiei imposibil de executat (res perit creditori).

În concluzie, riscul pieirii fortuite a bunului este suportat de proprietar, potrivit res perit domino, iar riscul neexecutării contractului de creditor conform res perit creditori. Cum în aceste contracte calitatea de proprietar şi de creditor se întruneşte în aceeaşi persoană, sintetizând, am putea spune că contractele translative de proprietate, regula res perit domino înseamnă res perit creditori, astfel riscul contractual e suportat de creditorul obligaŃiei imposibil de executat. ● ExcepŃii. Riscul contractual în contractele translative de proprietate nu va fi suportat de către cumpărător ci de vânzător,în următoarele situaŃii: 1) în cazul bunurilor de gen, transferul dreptului de proprietate operează la data individualizării lor, prin predare către cumpărător.

� Dacă până la predare intervine o imposibilitate fortuită de executare, riscul neexecutării contractului va fi suportat de vânzător, conform principiului res perit debitori. Totuşi, pieirea lucrurilor de gen nu înlătură obligaŃia vânzătorului de a-şi executa în natură prestaŃia. El trebuie să procure alte bunuri de gen, de

80

aceeaşi cantitate şi calitate, pe care să le predea cumpărătorului, deoarece genera non pereunt, în caz contrar, fiind pasibil de plata unor despăgubiri.

� Până la predare, vânzătorul rămânând proprietar al bunului, el va suporta şi riscul pieirii fortuite a lucrului, potrivit „res perit domino”.

Prin urmare, pieirea fortuită a bunurilor de gen, anterior predării lor, nu duce la încetarea contractului. Riscul contractual îl suportă vânzătorul, care rămâne proprietar al bunului şi debitor al obligaŃiei de a transmite proprietatea. 2) În cazul bunului individual-determinat, care a pierit fortuit înainte de a fi predat cumpărătorului, devenit proprietar, riscul contractual va fi suportat de vânzător, dacă înainte de pieirea lucrului fusese pus în întârziere46 pentru neexecutarea la termen a obligaŃiei de predare (art. 1074 alin. 2 C. civ.). Prin excepŃie, vânzătorul nu va suporta riscul contractual, dacă va face dovada că bunul ar fi pierit şi la cumpărător, în cazul în care i-ar fi fost predat în termen (art. 1156 alin.2 C. civ.). 3) Riscul contractual va fi suportat de vânzător chiar în cazul bunurilor individual-determinate, dacă transferul dreptului de proprietate nu se produce la încheierea contractului, ci la un moment ulterior, şi bunul piere fortuit înainte să fi operat acest transfer. Spre exemplu:

- părŃile convin ca transferul proprietăŃii să opereze la un termen ulterior încheierii contractului,

- în cazul vânzării bunurilor viitoare, când transferul proprietăŃii operează la momentul predării acestora,

- în cazul contractelor solemne, când transferul dreptului nu are loc prin simplul consimŃământ al părŃilor, ci numai la momentul încheierii actului în forma prevăzută de lege.

În ipoteza unor asemenea convenŃii, dacă bunul piere anterior datei stabilite de părŃi pentru transmiterea proprietăŃii, riscul contractual este suportat de vânzător, care la momentul pieirii era proprietarul bunului. 4) în cazul în care transferul proprietăŃii este afectat de o condiŃie, iar lucrul piere fortuit pendente conditione (înainte de împlinirea condiŃiei).

Riscul contractual va fi suportat diferit după cum contractul este afectat de o condiŃie suspensivă sau rezolutorie. Astfel:

46 Faptul de a nu se conforma punerii în întârziere constituie o culpă din partea debitorului şi acesta, în consecinŃă, va răspunde de cazul fortuit ocazionat de culpa sa (D.C. Florescu – op. cit., p. 212).

81

a) dacă contractul se încheie sub condiŃie suspensivă, transmiterea proprietăŃii este subordonată îndeplinirii condiŃiei.

• Dacă bunul piere fortuit pendente conditione, riscul pieirii fortuite este suportat de vânzător, ca proprietar al lucrului, potrivit regulii res perit domino şi, prin urmare, cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preŃul.

• Dacă bunul piere fortuit numai parŃial, cumpărătorul este obligat să-l primească în starea în care se găseşte, fără a putea solicita reducerea de preŃ47. În acest caz, riscul pieirii parŃiale a bunului este suportat de creditor-cumpărător (res perit creditori).

b) dacă contractul se încheie sub condiŃie rezolutorie, transferul dreptului de proprietate operează la momentul încheierii acestuia. Astfel, cumpărătorul se comportă de la început ca un proprietar pur şi simplu. Dreptul său este însă afectat de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiŃiei, şi prin urmare, este desfiinŃat, în mod retroactiv, în cazul nerealizării ei.

Dacă lucrul piere fortuit înainte de realizarea condiŃiei rezolutorii, riscul contractual va fi suportat de cumpărător, în calitate de proprietar, potrivit regulii res perit domino. În consecinŃă cumpărătorul va plăti preŃul, fără a primi bunul plătit.

În concluzie, în contractele translative de proprietate afectate de o condiŃie suspensivă sau rezolutorie, dacă bunul piere pendente conditione, riscul contractual va fi suportat de partea care are calitatea de proprietar sub condiŃie rezolutorie48.

47 În acest sens, art. 1018 alin 3 C. civ. dispune: „creditorul este obligat a-l lua în starea în care se găseşte, fără scădere de preŃ”. În doctrină dispoziŃia legală este apreciată ca fiind mult prea severă pentru creditor, obligându-l să suporte riscurile în mod necondiŃionat. Numai în situaŃia în care pieirea lucrului este imputabilă debitorului sau acesta a fost pus în întârziere, creditorul are drept de opŃiune între a cere desfiinŃarea contratului sau să ia lucrul în starea în care se găseşte, dar cu plata unor despăgubiri pentru paguba suferită; 48 Regula se verifică şi în ipoteza condiŃiei suspensive, când vânzătorul păstrează proprietatea sub condiŃie rezolutorie, în sensul că o asemenea condiŃie ce afectează contractul are, în ceea ce priveşte vânzătorul, rolul unei condiŃii rezolutorii ce îi desfiinŃează dreptul în caz de îndeplinire. În schimb, cumpărătorul primeşte proprietatea bunului sub condiŃie suspensivă, devenind proprietar pur şi simplu la data îndeplinirii ei. În caz de pieire a bunului, riscul este suportat de vânzător, în calitate de proprietar sub condiŃie rezolutorie.

82

Reprezentări grafice 1. Efectele specifice contractului sinalagmatic

judiciară : - o parte nu şi-a executat obligaŃia - neexecutarea e imputabilă părŃii - debitorul e pus în întârziere - se pronunŃă instanŃa

convenŃională – în cazul pactelor comisorii de gradul : I - „contractul se desfiinŃează”

II - cealaltă parte consideră contractul desfiinŃat

III - contratul e rezolvit de plin drept IV - contractul e rezolvit de drept, fără punere în întârziere — desfiinŃarea/desfacerea contractului Efecte — restituirea prestaŃiilor

res perit debitori = riscul e suportat de debitorul obligaŃiei imposibil de executat

ExcepŃia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus)

● NoŃiune – mijloc de apărare a unei părŃi a contractului sinalagmatic în cazul în care se pretinde executarea obligaŃiei de către partea ce nu şi-o execută pe a sa. ● Efect – suspendarea executării obligaŃiei până când cealaltă parte o execută pe a sa. ● CondiŃii: – obligaŃiile părŃilor să izvorască din acelaşi contract;

– cealaltă parte să nu-şi execute obligaŃia; – neexecutarea să nu se datoreze celui ce invocă excepŃia; – să nu existe un termen de executare pentru una din

obligaŃii; – nu e necesară punerea în întârziere.

RezoluŃiunea = desfiinŃarea retroactivă a contractului sinalagmatic cu executare dintr-o dată Rezilierea = desfacerea pentru viitor a contractului sinalagmatic cu executare succesivă

Riscul contractual – consecinŃa imposibilităŃii fortuite de executare a contractului sinalagmatic

83

res perit domino = riscul e suportat în contractele translative de proprietate de proprietarul bunului

Prezentare comparativă :

RezoluŃiune Nulitate

● desfiinŃează actul juridic pentru trecut şi pentru viitor ● sunt sancŃiuni de drept civil (cauze de ineficacitate)

- se aplică contractelor sinalagma-tice

- se datorează neexecutării culpabile a obligaŃiei de către o parte

- cauzele sunt ulterioare încheierii valabile a contractului

- atrage răspunderea contractuală .

- se aplică tuturor actelor juridice - se datorează nerespectării con-diŃiilor de validitate a actului

- cauzele sunt anterioare sau concomitente încheierii actului

- atrage răspunderea delictuală

RezoluŃiune Reziliere

- sunt sancŃiuni specifice contractelor sinalagmatice - intervin în caz de neexecutare culpabilă a obligaŃiilor de către o

parte contractuală

● intervine în contractele cu execu- tare instantanee ● desfiinŃează retroactiv contractul

● are ca efect restituirea presta- Ńiilor efectuate

● intervine în contractele cu executare succesivă ● desface pentru viitor contractul, nu şi pentru trecut ● prestaŃiile efectuate anterior nu se restituie

84

TITLUL III FAPTUL JURIDIC

CA IZVOR DE OBLIGAłII CIVILE

Capitolul I FAPTUL JURIDIC LICIT, IZVOR DE OBLIGAłII

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I : ConsideraŃii generale

● NoŃiune. După cum am arătat, pot fi reŃinute drept izvoare ale

obligaŃiilor actul juridic şi faptul juridic. Faptele juridice constau în acŃiuni omeneşti săvârşite fără intenŃia

de a produce efecte juridice, efecte ce se produc totuşi în virtutea legii. Faptele juridice pot fi ilicite şi licite. - faptele ilicite sunt acŃiuni omeneşti săvârşite pentru încălcarea

normelor de drept sau a bunelor moravuri şi atrag răspunderea delictuală;

- faptele licite sunt acŃiuni omeneşti săvârşite fără a se încălca normele legale în vigoare. ● Reglementare. Codul civil reglementează două fapte juridice

distincte: gestiunea de afaceri (art. 987-997 Cod civ.) şi plata lucrului nedatorat (art. 992- 997 C. Civ.).

În concepŃia codului, acestea alcătuiesc categoria cvasicontractelor ca izvoare de obligaŃii civile. În acest sens, art. 986 Cod civ. defineşte cvasicontractul ca fiind „un fapt licit şi voluntar, din care se naşte o obligaŃie către o altă persoană sau obligaŃii reciproce între părŃi.”

DefiniŃia este însă criticabilă sub următoarele aspecte: - acordul de voinŃă al părŃilor este esenŃial pentru încheierea

contractului. În cazul cvasicontractelor un asemenea acord nu există.

- pentru a încheia în mod valabil un contract, părŃile trebuie să aibă capacitate de exerciŃiu, în schimb la cvasicontracte, debitorul se angajează juridic indiferent dacă are sau nu capacitate de exerciŃiu.

Pornind de la textele Codului civil, practica şi literatura de specialitate au creat şi faptul licit al îmbogăŃirii fără justă cauză, ca izvor distinct de obligaŃii.

85

SecŃiunea a II-a: Categorii de fapte juridice licite Includem în categoria faptului licit ca izvor de obligaŃii: - gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri (art.

987-991 Cod civ.); - plata nedatorată sau plata lucrului nedatorat (art. 992-997 Cod

civ.); - îmbogăŃirea fără justă cauză, creaŃie a practicii şi doctrinei.

§ 1 Gestiunea intereselor altei persoane

1. NoŃiune. Reglementare. ● NoŃiune. Gestiunea de afaceri este un fapt juridic licit ce

constă în aceea că o persoană numită garant, intervine prin fapta sa voluntară şi unilaterală şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, numită gerat, fără a primi mandat din partea acestuia din urmă.

Spre exemplu, fapta unui terŃ de a efectua reparaŃii a unui imobil, în absenŃa proprietarului edificiului care lipseşte o perioadă îndelungată de timp. În acest caz, terŃa persoană a girat interesele proprietarului.

● Reglementare. Gestiunea de afaceri este reglementată ca izvor distinct de obligaŃii în art. 987-991 Cod civ. Efectul acestui fapt juridic este naşterea unui raport de obligaŃii reciproce între gerant (negotiorum gestor) şi gerat.

2. CondiŃiile gestiunii de afaceri Pentru a produce efecte juridice, gestiunea de afaceri trebuie să

îndeplinească anumite condiŃii privind: - obiectul gestiunii; - utilitatea gestiunii; - atitudinea părŃilor faŃă de gestiune; - capacitatea părŃilor.

● Obiectul gestiunii. Gestiunea de afaceri poate consta atât în săvârşirea de fapte materiale cât şi în încheierea de acte juridice în interesul altei persoane.

Sunt fapte materiale descărcarea unor mărfuri, stingerea unui incendiu, repararea unei conducte, efectuarea unor lucrări, asistenŃa medicală ce se acordă victimei unui accident de circulaŃie, salvarea unui animal.

Actele juridice de gestiune sunt diverse: plata unei datorii, actul

86

încheiat cu un terŃ pentru efectuarea unor reparaŃii, contractul de asigurare, întreruperea unei prescripŃii, chemarea unui medic în caz de boală a geratului; chemarea unui medic veterinar pentru tratarea unui animal bolnav al geratului, închirierea unui bun.

În privinŃa actelor juridice permise geratului se impun următoarele precizări:

� actele juridice pot fi încheiate de gerant în nume propriu, dar cu intenŃia ca ele să profite garantului;

� actele de gestiune efectuate de gerat nu pot depăşi sfera actelor de conservare şi de administrare. Astfel, gerantul nu poate încheia acte de dispoziŃie pe seama geratului precum: achiziŃionarea unui bun, acceptarea unei donaŃii, vânzarea unui bun al geratului, constituirea unei ipoteci, gajarea unui bun.

� actele de adminsitrare au în vedere atât actele de normală punere în valoare a unui bun singular, fără a se ajunge la înstrăinarea lui, cât şi actele de administrare a unui patrimoniu. Acestea, raportate la patrimoniu sunt acte de normală punere în valoare, dar raportate la bun privit individual, au ca efect înstrăinarea lui. Astfel, unele acte de dispoziŃie au fost asimilate actelor de administrare şi permise gerantului ( de exemplu, vânzarea unor bunuri perisabile impuse stricăciunii).

� practica judecătorească49 a extins sfera actelor pe care le poate încheia gerantul pe contul geratului, incluzând şi executarea unor obligaŃii patrimoniale pe care acesta era dator să le îndeplinească în temeiul legii, precum întreŃinerea copiilor minori. ● Utilitatea gestiunii. IntervenŃia gerantului, prin încheierea de

acte juridice şi săvârşirea de fapte materiale, trebuie să fie utilă geratului, în sensul că, prin săvârşirea ei, s-a evitat o pierdere patrimonială sau s-a sporit valoarea unui bun al acestuia.

Utilitatea trebuie apreciată la momentul în care operaŃiunea a fost săvârşită. Astfel, distrugerea ulterioară a bunului dintr-un caz de forŃă majoră nu este de natură a anihila caracterul util al intervenŃiei gerantului.

● Atitudinea părŃilor faŃă de gestiune. Din acest punct de vedere distingem între atitudinea geratului şi cea a gerantului.

a) geratul trebuie să fie complet străin de operaŃiunea pe care gerantul o săvârşeşte în interesul său.

Potrivit art. 978 Cod civ. gerarea se face „fără ştirea proprietarului”. Dacă geratul ar cunoaşte operaŃiunea respectivă, se poate interpreta că a

49 Dec. nr. 781/1966 a Trib. Supr., Cod civ. În Îndreptar…, op. cit. p. 134 („gerantul fiind nevoit să întreŃină pe copii minori ai gerantului, în lipsă de alte venituri, poate înstrăina unele bunuri ale geratului, pentru a putea face faŃă cheltuielilor necesare de creştere şi întreŃinere a copiilor, care nu puteau fi lăsaŃi fără ocrotire”).

87

fost de acord cu încheierea actului, ceea ce ar echivala cu un contract de mandat şi nu cu o gestiune de afaceri.

b) gerantul trebuie să acŃioneze cu intenŃia de a gera interesele altuia. Dacă gerantul lucrează cu credinŃa greşită că săvârşeşte acte în

propriul interes, nu suntem în prezenŃa gestiunii de afaceri. De exemplu, o persoană efectuează reparaŃii a unui bun pe care îl crede al său, ea va putea cere restituirea cheltuielilor făcute de la adevăratul proprietar al bunului, nu pe temeiul gerării intereselor altei persoane, ci pe temeiul îmbogăŃirii fără justă cauză.

Precizări:

� pentru existenŃa gestiunii de afaceri nu se cere ca gerantul să acŃioneze exclusiv în interesul altei persoane. Astfel, el poate lucra, în acelaşi timp, în interes propriu şi în interesul altei persoane. De exemplu, un coproprietar face acte de conservare sau de administrare asupra întregului bun; gestiunea va exista doar în privinŃa actelor încheiate în interesul celorlalte persoane.

� actele de gestiune trebuie efectuate cu intenŃia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor făcute în interesul său. Dacă geratul nu ar fi obligat la restituire, ne aflăm în prezenŃa unui act juridic cu titlu gratuit (liberalitate sau act dezinteresat). ● Capacitatea părŃilor. Deoarece săvârşeşte fapte materiale sau

încheie acte juridice în contul altei persoane, gerantul trebuie să aibă capacitate de exerciŃiu.

3. Efecte juridice Deşi este un fapt juridic unilateral, gestiunea de afaceri dă naştere

la obligaŃii reciproce între gerant şi gerat. ● ObligaŃiile gerantului. Gerantul are următoarele obligaŃii: a) obligaŃia de a continua gestiunea începută până ce geratul sau

moştenitorii săi vor fi în măsură să o preia (art. 987-988 Cod civ.). Gerantul nu poate abandona efectuarea actelor de gestiune. În măsura

în care continuarea gestiunii ar deveni prejudiciabilă pentru el, gerantul poate să o întrerupă fără a fi răspunzător.50

b) în efectuarea actelor de gestiune, gerantul trebuie să depună diligenŃa unui bun proprietar (art. 989 Cod civ.).

50 SituaŃia juridică a gerantului este mai puŃin avantajată decât cea a mandatarului. Astfel, gerantul este obligat să continue gestiunea începută, în schimb mandatarul poate renunŃa la mandat, potrivit art. 1556 C. civ., notificând aceasta mandantului. Deoarece se consideră că este inadmisibil ca o persoană care se ocupă de afacerile altuia din proprie iniŃiativă, să le abandoneze, în literatura de specialitate, această obligaŃie a fost calificată drept o obligaŃie de perseverenŃă (L. Pop – op. cit., p. 151).

88

Cu alte cuvinte, gerantul trebuie să dea dovadă de toate calităŃile unui om prudent şi competent. Astfel:

- dacă intervenŃia sa a fost necesară, răspunderea gerantului pentru un eventual prejudiciu cauzat geratului va fi angajată numai în ipoteza în care vina îmbracă forma dolului sau a intenŃiei (art. 990 Cod civ.);

- per a contrario, dacă intervenŃia sa nu a fost necesară, el va fi răspunzător, indiferent de gradul vinei;

c) obligaŃia de a da socoteală geratului cu privire la operaŃiunile efectuate.

Dacă geratul ratifică gestiunea de afaceri, ea se transformă în mandat, şi în consecinŃă gerantul trebuie să remită geratului tot ceea ce a primit acŃionând în interesul său.

d) obligaŃia de a executa prestaŃiile asumate faŃă de terŃi. Gerantul răspunde faŃă de terŃi pentru obligaŃiile asumate indiferent

dacă gestiunea a fost sau nu utilă pentru gerat. TerŃele persoane trebuie protejate deoarece nu au cunoştinŃă de faptul că gerantul acŃionează în interesul altei persoane.

● ObligaŃiile geratului. Având în vedere că actele de gestiune sunt încheiate în interesul geratului, acesta are o serie de obligaŃii:

a) obligaŃia de a-l indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut (art. 991 Cod civ., teza a II-a).

Gerantul nu are însă şi obligaŃia de a restitui şi cheltuielile voluptuarii, făcute pentru simpla plăcere. Până la plata acestor cheltuieli, gerantul are un drept de retenŃie asupra bunului sau bunurilor la care se referă gestiunea.

Totodată, geratul este obligat să repare toate prejudiciile pe care le-a suferit gerantul în cursul şi din cauza gestiunii. În schimb, nu va trebui să-l remunereze pe gerant pentru serviciile sale, deoarece au un caracter dezinteresat.

Cu titlu de excepŃie, obligaŃia de remunerare există dacă activităŃile au fost săvârşite de gerant în virtutea profesiei: tratamentul medical făcut de un medic, reparaŃiile conductei de apă sau gaze făcute de un instalator.

b) faŃă de terŃi, geratul va fi Ńinut să execute toate obligaŃiile decurgând din actele încheiate în numele său de gerant (art. 991 Cod civ., teza I).

Dacă geratul a ratificat gestiunea, aceasta se va converti retroactiv într-un contract de mandat. În consecinŃă, geratul devenit mandant va fi Ńinut să execute toate actele pe care gerantul le-a încheiat în numele său, indiferent dacă au fost sau nu utile.

● Proba gestiunii. În privinŃa probei gestiunii intereselor altei persoane trebuie să distingem după cum obiectul ei constă în fapte materiale, acestea vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă.

89

� Dacă gerantul a efectuat fapte materiale, acestea vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă.

� Dacă obiectul gestiunii l-a constituit încheierea de acte juridice, se vor aplica regulile cu privire la proba actelor juridice. Astfel, dovada actelor juridice de o valoare mai mare de 250 de lei nu se va putea face decât prin înscris (art. 1911 alin. 1 Cod civ.). Totodată proba cu martori nu este admisă peste sau împotriva conŃinutului unui înscris (art. 1191 alin. 2 Cod civ.).

Cu toate acestea, geratul este terŃ faŃă de aceste acte juridice deoarece nu a participat la încheierea lor de către gerant, şi în consecinŃă, va putea să le dovedească cu orice mijloc de probă.

§ 2 Plata lucrului nedatorat

1.NoŃiune. Reglementare. ● NoŃiune. Potrivit art. 1092 Cod civ., „orice plată presupune o

datorie”, care trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligaŃie nu există şi s-a făcut o plată, aceasta este nedatorată şi prin urmare trebuie restituită.

Plata nedatorată este un fapt juridic licit care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei obligaŃii la care nu era Ńinută şi pe care a făcut-o cu intenŃia de a plăti datoria altuia.

Persoana care a făcut o asemenea plată se numeşte solvens, iar cel care a primit-o accipiens.

● Reglementare. Plata nedatorată, ca izvor de obligaŃii civile, este reglementată în art. 992-997 Cod civ.

Faptul plăŃii nedatorate dă naştere unui raport de obligaŃii în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaŃii de restituire a ceea cel el a plătit, iar accipiensul debitorul aceleiaşi obligaŃii. În acest sens:

� art. 993 Cod civ. consacră dreptul lui solvens la restituire: „acela care, din eroare, crezându-se debitor a plătit o datorie, are drept de repetiŃiune în contra creditorului”.

� art. 992 Cod civ. instituie obligaŃia de restituiree a accipiensului „cel care, din eroare sau cu ştiinŃă, primeşte ceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”.

2. CondiŃiile plăŃii nedatorate Pentru a da naştere obligaŃiei de restituire, plata nedatorată trebuie

să îndeplinească condiŃiile: - existenŃa unei plăŃi; - datoria pentru care s-a făcut plata să nu existe; - plata să fi fost făcută din eroare.

90

● ExistenŃa unei plăŃi. Plata făcută trebuie să constea în remiterea unei sume de bani, a unui bun individual determinat sau a unui bun generic. Cu alte cuvinte, plata trebuie făcută în virtutea unei obligaŃii de „a da”.

În cazul în care plata a constat în executarea unei obligaŃii de a face (confecŃionarea sau repararea unui bun), restituirea se va efectua în virtutea îmbogăŃirii fără justă cauză, şi nu a plăŃii nedatorate.

Totodată, dacă prestaŃia nu s-a făcut cu titlu de plată, ci cu un alt titlu, restituirea se va efectua pe un alt temei juridic, spre exemplu în baza unui contract.

● Datoria în virtutea căreia s-a făcut plata să nu existe. CondiŃia este îndeplinită dacă datoria nu a existat niciodată, sau dacă deşi a existat, a încetat la data plăŃii.

Cu toate acestea, este posibil ca plata unei datorii existente, valabile din punct de vedere juridic, să dea naştere unei obligaŃii de restituire. De exemplu, în ipotezele în care plata unei asemenea datorii nu a fost făcută creditorului, ci unei alte persoane, sau plata este efectuată de o altă persoană decât adevăratul debitor.

● Plata să fie făcută din eroare. CondiŃia este prevăzută de art. 993 Cod civ., potrivit căruia are dreptul de a cere restituirea „acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie”.

Solvensul este în eroare dacă a făcut plata cu credinŃa greşită că este debitor al lui accipiens. Dacă solvensul plăteşte ştiind că nu este debitor, plata astfel efectuată poate fi recuperată ca o liberalitate făcută adevăratului debitor, sau ca o gestiune a intereselor altei persoane. În aceste cazuri, el nu poate cere restituirea plăŃii.

Eroarea trebuie să îndeplinească anumite condiŃii pentru a conduce la restituirea plăŃii astfel efectuate:

- numai solvens trebuie să se afle în eroare. ExistenŃa sau absenŃa erorii lui accipiens nu prezintă nici o relevanŃă. Astfel, dacă plata se face prin reprezentant, numai acesta trebuie să fie în eroare;

- să fi avut un caracter determinant, în sensul că, în lipsa ei, solvens nu ar fi făcut plata;

- să fie scuzabilă, ceea ce presupune lipsa oricărei culpe din partea lui solvens, şi prin urmare, totala lui bună-credinŃă.

Plata făcută datorită dolului sau violenŃei este asimilată cu cea făcută din eroare şi prin urmare dă naştere obligaŃiei de restituire din partea celui care a primit-o.

Cu titlu de excepŃie, există situaŃii în care, pentru a se naşte obligaŃia de restituire, nu se cere condiŃia erorii solvensului. Şi anume:

� plata unei datorii făcute a doua oară de către un debitor care, după ce a executat prestaŃia, pierde chitanŃa doveditoare. Pentru a evita

91

urmărirea silită, debitorul plăteşte din nou, cu ştiinŃă, şi efectuează o plată nedatorată pentru o obligaŃie deja stinsă. Dacă găseşte chitanŃa, cea de a doua plată va fi restituită, cu toate că nu fusese făcută din eroare.

� plata efectuată în temeiul unei obligaŃii lovite de nulitate absolută. Dacă debitorul a plătit ştiind că obligaŃia asumată este nulă, el are dreptul să pretindă restituirea, deoarece părŃile trebuie repuse în situaŃia anterioară încheierii actului.51

3. Efectele plăŃii nedatorate Plata nedatorată are ca efect naşterea unui raport de obligaŃii între

accipiens şi solvens. În temeiul acestui raport juridic, accipiens este obligat să restituie solvensului plata efectuată. În acelaşi timp este posibil ca şi solvens să aibă anumite obligaŃii faŃă de accipiens.

a) ObligaŃiile accipiensului ObligaŃiile accipiensului trebuie analizate în funcŃie de buna sau

reaua sa credinŃă. ObligaŃia de restituire există atât în sarcina accipiensului de bună-credinŃă, cât şi în sarcina celui de rea-credinŃă. Calificarea, în sensul că accipiensului este de bună sau rea-credinŃă, interesează însă pentru determinarea întinderii ei.

● ObligaŃiile accipiensului de bună-credinŃă. Accipiensul este de bună-credinŃă, atunci când a primit plata de la solvens cu convingerea că i se datorează. Buna lui credinŃă este prezumată (bona fides praenumitur). Accipientul de bună-credinŃă este obligat să restituie numai în limitele îmbogăŃirii sale, şi anume:

- va restitui bunul, dar va păstra fructele, ca orice posesor de bună-credinŃă (art. 994 Cod civ.);

- dacă a înstrăinat lucrul, va restitui numai preŃul primit nu şi valoarea lui (art. 996 alin. 2 Cod civ.);

- dacă bunul a pierit fortuit, va fi eliberat de obligaŃia de restituire (art. 995 alin. 2 Cod civ.).

● ObligaŃiile accipiensului de rea credinŃă. Accipiensul este de rea-credinŃă atunci când a primit plata de la solvens, deşi cunoştea caracterul ei nedatorat.

Accipiensul de rea-credinŃă este obligat:

51 Dacă obligaŃia este lovită de nulitate relativă, care poate fi confirmată, executarea ei cu ştiinŃă are semnificaŃia unei confirmări tacite a actului juridic, astfel încât solvensul nu va mai putea cere restituirea. SoluŃia se impune şi în cazul actului afectat de nulitate absolută care, cu titlu excepŃional, poate fi confirmat, de exemplu, donaŃia nulă pentru viciu de formă, confirmată prin executarea de către moştenitorii donatorului (art. 1167 Cod civ.).

92

- să restituie atât lucrul primit, cât şi fructele percepute (art. 994 Cod civ.);

- dacă a înstrăinat bunul, să restituie valoarea lui din momentul introducerii acŃiunii în justiŃie, indiferent de preŃul primit (art. 996 Cod civ.);

- dacă bunul a pierit fortuit, să restituie valoarea acestuia din momentul cererii de restituire. Prin excepŃie, va fi exonerat de obligaŃie dacă va dovedi că bunul ar fi pierit şi la solvens (art. 995 Cod civ.).

Precizări: Dacă plata nedatorată a constat într-o sumă de bani sau într-o

cantitate de bunuri de gen, accipientul va trebui să restituie aceeaşi sumă, sau bunuri de aceeaşi calitate şi cantitate cu cea primită.

Dacă plata nedatorată a constat în a da un bun individual determinat, acŃiunea în restituirea va avea caracterul unei adevărate acŃiuni în revendicare. Această acŃiune se va putea intenta şi împotriva terŃului dobânditor al lucrului căruia accipiensul i l-a înstrăinat. În acest caz, titlul dobânditor se va putea apăra invocând posesia de bună credinŃă a bunului imobil (art. 1909 Cod civ.) sau uzucapiunea, pentru bunul imobil (art. 1890 Cod civ.).

b) ObligaŃiile solvensului Potrivit art. 997 Cod civ., solvensul este obligat să restituie atât

accipiensului de bună-credinŃă, cât şi celui de rea-credinŃă, cheltuielile făcute cu conservarea lucrului şi cele care au sporit valoarea bunului. Prin urmare, solvensul va restitui cheltuielile necesare şi utile, nu însă şi pe cele voluptuarii.

4. AcŃiunea în restituirea plăŃii nedatorate ● Titulari. În primul rând, cel interesat în a cere restituirea este

solvensul. De asemenea, acŃiunea în restituire poate fi exercitată şi de creditorii chirografari ai solvensului pe calea acŃiunii oblice.

Dacă plata a fost făcută altei persoane decât adevăratului creditor (de exemplu, unui moştenitor aparent), pentru debitor ea apare ca nedatorată, astfel încât el este îndreptăŃit să ceară restituirea. Adevăratul creditor nu va putea cere restituirea unei asemenea plăŃi, dar va avea împotriva accipiensului o acŃiune izvorând din îmbogăŃirea fără justă cauză.

● Termen de prescripŃie. De regulă, fiind o acŃiune personală, acŃiunea de restituire este supusă termenului general de prescripŃie de 3 ani. Termenul începe să curgă din momentul în care solvens a cunoscut

93

sau trebuia să cunoască faptul plăŃii nedatorate şi persoana obligată la restituire.

Prin excepŃie, în cazul în care obiectul plăŃii nedatorate a fost un bun individual determinat, acŃiunea în restituire are caracterul acŃiunii în revendicare, prescriptibilă în 30 de ani (pentru bunul mobil) şi imprescriptibilă (pentru bunul imobil).

● Inadmisibilitate. În anumite situaŃii, deşi s-a făcut o plată nedatorată, ea nu va fi supusă restituirii. Acestea sunt următoarele:

a) în cazul obligaŃiilor civile imperfecte, achitate de bună-voie de către debitor (art. 1092 Cod civ.);

De exemplu, obligaŃia debitorului de a achita o datorie, a cărui acŃiune s-a prescris.

b) când plata s-a efectuat în temeiul unui contract nul pentru cauză imorală gravă.

Chiar dacă contractul este desfiinŃat cu titlu retroactiv, iar părŃile ar trebui repuse în situaŃia anterioară, solvensul nu va putea solicita restituirea plăŃii, deoarece ca temei juridic şi-ar invoca propria atitudine imorală (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

c) când plata s-a efectuat pe temeiul unui contract amiabil pentru incapacitatea uneia dintre părŃi.

În acest caz, solvensul va avea numai o acŃiune izvorând din îmbogăŃirea fără justă cauză, deoarece incapabilul restituie numai în limita îmbogăŃirii sale.52

d) când plata a fost făcută de o altă persoană decât debitorul, iar creditorul – accipiens a distrus cu bună-credinŃă, titlul constatator al creanŃei sale (acesta a crezut că a primit plata de la sau pentru adevăratul debitor) – art. 993 alin. 3 Cod civ.

Buna sa credinŃă, exteriorizată prin distrugerea titlului constatator al creanŃei, paralizează acŃiunea în restituire a solvensului împotriva sa. Solvensul va avea însă împotriva adevăratului debitor o acŃiune izvorând din îmbogăŃirea fără justă cauză.

§ 3 ÎmbogăŃirea fără justă cauză

1. NoŃiune. Reglementare ● NoŃiune. De cele mai multe ori, patrimoniul unei persoane se

măreşte în detrimentul patrimoniului altei persoane, pe baza unui temei juridic. De exemplu, donatarul îşi măreşte patrimoniul concomitent cu micşorarea patrimoniului donatorului, în temeiul contractului de donaŃie; 52 În acest caz se aplică prin analogie art. 1198 Cod civ. potrivit căruia plata făcută unui incapabil – minor sau interzis judecătoresc – este nulă. Debitorul poate fi constrâns să plătească a doua oară în limita în care plata a profitat incapabilului.

94

uzucapantul dobândeşte proprietatea bunului imobil prin faptul juridic al uzucapiunii.

Cu toate acestea, există şi situaŃii în care are loc o mărire a patrimoniului unei persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim. Spre exemplu, îmbunătăŃirile pe care le face locatarul imobilului închiriat, reŃinerea alocaŃiei de către un părinte, copilul fiind încredinŃat şi aflându-se în întreŃinerea celuilalt părinte.

În toate cazurile, între cel ce şi-a mărit patrimoniul şi cel al cărui patrimoniu s-a micşorat se naşte un raport juridic în cadrul căruia cel îmbogăŃit devine debitor şi are obligaŃia de a înapoia avantajul obŃinut.

ÎmbogăŃirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naşte obligaŃia celui ce îşi măreşte patrimoniul de a restitui, în limita măririi, către cel ce şi-a diminuat patrimoniul, şi dreptul acestuia din urmă de a intenta o acŃiune în justiŃie prin care solicită restituirea (actio de in rem verso).

● Reglementare ÎmbogăŃirea fără justă cauză este o creaŃie a practicii judiciare şi a doctrinei care au tratat-o ca pe un izvor distinct de obligaŃii.

În Codul civil nu găsim un text care să consacre principiul restituirii îmbogăŃirii fără justă cauză ca izvor de obligaŃii. În schimb, există texte care fac aplicarea acestui principiu:

� art. 493 Cod. civ. instituie obligaŃia proprietarului care ridică o construcŃie pe terenul său cu material străin, de a plăti contravaloarea materialelor;

� potrivit art. 494 Cod civ., cel care a construit pe terenul altuia va fi indemnizat de proprietarul terenului care reŃine construcŃia;

� conform art. 484 Cod civ., proprietarul culege fructele, dar are îndatorirea de a plăti semănăturile, arăturile şi munca depusă de alŃii.

2. CondiŃiile îmbogăŃirii fără justă cauză Pentru ca îmbogăŃirea fără justă cauză să dea naştere raportului

juridic de obligaŃii şi acŃiunea în restituire să fie admisă, trebuie îndeplinite o serie de condiŃii materiale şi juridice.

● CondiŃii materiale a) să existe o mărire a patrimoniului unei persoane. ÎmbogăŃirea poate consta în sporirea unor elemente ale activului

patrimonial prin dobândirea unui bun, a unei creanŃe, îmbunătăŃiri aduse

95

unui lucru al proprietarului de către o altă persoană, edificarea unei construcŃii sau executarea unei lucrări pe terenul altei persoane.

Mărirea unui patrimoniu poate consta şi în micşorarea unor elemente ale pasivului: micşorarea datoriilor prin plată sau remiterea de datorie; folosirea de un bun ce aparŃine altuia, evitându-se astfel o serie de cheltuieli obligatorii.

b) să existe o micşorare a patrimoniului unei persoane, ca o consecinŃă a măririi patrimoniului altei persoane.

Micşorarea se produce în patrimoniul titularului acŃiunii în restituire şi poate să constea în diminuarea sau în efectuarea unor cheltuieli ce nu au fost restituite. De exemplu, un moştenitor face îmbunătăŃiri la un bun succesoral care, la partaj, cade în lotul altui moştenitor.

c) să existe o legătură între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, în sensul că ambele să fie efectul unei cauze unice.

Nu se cere o legătură de cauzalitate între mărirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, ci existenŃa unei cauze unice, respectiv a unui fapt juridic sau a unui echivalent.53

● CondiŃii juridice a) absenŃa unei cauze legitime pentru mărirea unui patrimoniu

în detrimentul altui patrimoniu. NoŃiunea de cauză legitimă are în vedere inexistenŃa unui temei

care să justifice mărirea unui patrimoniu şi micşorarea celuilalt.54 Astfel, îmbogăŃirea fără justă cauză nu-şi găseşte aplicarea în următoarele ipoteze:

53 Într-o soluŃie contrară s-a decis că pentru a fi în prezenŃa unei îmbogăŃiri fără justă cauză, trebuie să existe o corelaŃie necesară între mărirea patrimoniului unei persoane şi micşorarea patrimoniului altei persoane, în sensul că mărirea unui patrimoniu trebuie să apară ca o consecinŃă directă a micşorării celuilalt. A se vedea Dec. nr. 102/1968 a T.S. în Îndreptar… op. cit. p. 135 („Între dobândirea bunurilor sau evitarea unor cheltuieli de către o persoană – care se îmbogăŃeşte astfel, şi pierderea unor bunuri sau valori de către o altă persoană – care sărăceşte, în consecinŃă, trebuie să existe o corelaŃie necesară, în sensul că îmbogăŃirea primei persoane trebuie să apară ca o urmare nemijlocită, ca o consecinŃă directă a sărăcirii celei de a doua.”). 54 Dec. civ. nr. 662/1998 a C.A. Iaşi în JurisprudenŃa C.A. Iaşi în materie civilă pe anul 1998, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 44-45. (În speŃă, reclamantul, locuind în imobilul proprietatea pârâtului împreună cu mătuşa sa, care a intrat în folosinŃa bunului pe baza unei convenŃii încheiată cu pârâtul, a efectuat lucrări de îmbunătăŃire la imobil, lucrări care i-au sporit valoarea. Sporul de valoare adus imobilului ca urmare a cheltuielilor făcute de reclamant a dus la mărirea patrimoniului pârâtului şi pentru că nu există o cauză legitimă în sensul inexistenŃei unui temei care să justifice această mărire, sunt îndeplinite condiŃiile acŃiunii „in rem verso”.

96

� mărirea patrimoniului şi diminuarea celuilalt au ca temei un contract. De exemplu, chiriaşul convine cu proprietarul ca îmbunătăŃirile aduse imobilului închiriat să-i rămână acestuia. Prin urmare, nu există îmbogăŃire fără justă cauză atunci când foloasele realizate de o parte sunt consecinŃa unui act juridic la care a consimŃit cealaltă parte.55

� mărirea patrimoniului şi diminuarea celuilalt au ca temei o dispoziŃie legală. De exemplu, dobândirea proprietăŃii unui bun prin uzucapiune sau prin posesia de bună-credinŃă sau debitorul eliberat de a-şi executa obligaŃia ca urmare a împlinirii termenului de prescripŃie extinctivă.

� hotărârea judecătorească poate constitui un temei pentru mărirea patrimoniului.

În concluzie, dacă nu există nici unul dintre aceste temeiuri (act juridic, text legal, hotărâre judecătorească) şi s-a creat un dezechilibru patrimonial, se recunoaşte celui care şi-a micşorat patrimoniul un drept la acŃiune împotriva celui care şi l-a mărit.

b) absenŃa oricărui mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.56

AcŃiunea de restituire întemeiată pe îmbogăŃirea fără justă cauză are un caracter subsidiar în sensul că poate fi exercitată numai în măsura în care nu există nici o altă acŃiune în justiŃie pentru valorificarea dreptului la acŃiune.

Astfel, acŃiunea în restituire nu poate fi admisă dacă: • titularul putea intenta o acŃiune în revendicare. De exemplu,

proprietarul unui bun individual determinat poate cere restituirea lui de la cel care se găseşte pe calea acŃiunii în revendicare şi nu pe cea a acŃiunii de in rem verso.

• există posibilitatea invocării unei acŃiuni personale, izvorâte din contract. Spre exemplu, actio de in rem verso nu poate fi intentată pentru determinarea părŃii să-şi execute anumite obligaŃii contractuale sau pentru angajarea răspunderii contractuale în caz de neexecutare a obligaŃiei.

55 Cu titlu exemplificativ a se vedea Dec. nr. 1712/1974 a T.S. în Îndreptar – op. cit. 134 („Astfel, nu poate fi vorba de o acŃiune în restituire atunci când între părŃi a intervenit o înŃelegere pe baza căreia una dintre ele s-a stabilit în gospodăria celeilalte pentru a munci împreună, iar în caz de îmbolnăvire a uneia, cealaltă să o îngrijească.”). 56 Dacă reclamantul are la dispoziŃie o acŃiune bazată pe un contract sau cvasicontract, delict sau cvasidelict, ori pe alt izvor de obligaŃii, nu se justifică folosirea acŃiunii în restituire fundamentată pe îmbogăŃirea fără just temei (Dec. nr. 1601/1979 a T.S., secŃ. civ., în „Îndreptar…” – op. cit. p. 135.

97

3. Efectele îmbogăŃirii fără justă cauză ● ObligaŃia de restituire ÎmbogăŃirea fără justă cauză are ca principal efect naşterea unui

raport obligaŃional în virtutea căruia cel care şi-a mărit patrimoniul este debitorul unei obligaŃii de restituire către cel care şi-a diminuat în mod corespunzător patrimoniul.

Precizări: � de regulă, restituirea se face în natură, iar atunci când restituirea în

natură nu este posibilă, se procedează la restituirea prin echivalent. � în cadrul acŃiunii întemeiate pe îmbogăŃirea fără justă cauză, nu se

pot cere despăgubiri, deoarece acŃiunea în despăgubiri presupune culpa pârâtului, în timp ce actio de in rem verso, având caracter subsidiar, exclude culpa părŃii obligate la plată.57

ObligaŃia de restituire are o dublă limită: - cel care şi-a mărit patrimoniul nu poate fi obligat să restituie

decât în măsura creşterii patrimoniului. De exemplu, persoana care deŃine fără titlu un imobil, dacă face cheltuieli care sporesc valoarea bunului, proprietarul are obligaŃia de restituire în limita îmbogăŃirii.

Mărirea patrimoniului trebuie apreciată la momentul intentării acŃiunii. În consecinŃă:

• dacă bunul a pierit fortuit până în momentul intentării acŃiunii, obligaŃia de restituire încetează;

• dacă bunul a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, va trebui restituită valoarea lui din momentul introducerii acŃiunii.

- cel care şi-a micşorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât valoarea cu care şi-a diminuat patrimoniul său. În caz contrar, el însuşi s-ar îmbogăŃi fără temei legal.

● Termen de prescripŃie. AcŃiunea în restituire este supusă termenului general de prescripŃie de 3 ani. Termenul începe să curgă din momentul în care cel care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi persoana care a beneficiat de această mărire.58

57 Dec. civ. nr. 1452/2000 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa C.A. Iaşi în materie civilă pe anul 2000, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2001, p. 63-64. 58 Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripŃia extinctivă „prescripŃia dreptului la acŃiune în repararea pagubei pricinuită prin faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea. DispoziŃiile se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăŃirii fără just temei.”

98

99

2. Tabel comparativ Gestiunea intereselor altei

persoane Plata nedatorată ÎmbogăŃirea fără justă cauză

NoŃiune - fapt juridic licit ce constă în aceea că o persoană (gerant) intervine prin fapta sa voluntară şi unilaterală, şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane (gerat)

- executarea de către o persoană (accpipens) a unei obligaŃii la care nu era Ńinută către o altă persoană (solvens).

- fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altuia, fără un temei juridic.

CondiŃii • obiectul gestiunii: acte materiale şi juridice de administrare sau conservare;

• gestiunea să fie utilă geratului; • geratul să fie complet străin de

operaŃiune; • gerantul să acŃioneze cu intenŃia

de a gera interesele altuia.

• prestaŃia să fi fost făcută cu titlu de plată; • datoria să nu existe din punct de vedere

juridic; • plata să fie făcută din eroare.

• mărirea unui patrimoniu; • micşorarea altui patrimoniu; • existenŃa unei legături; • inexistenŃa unui temei legal; • inexistenŃa unui alt mijloc pentru

recuperare.

Efecte • ObligaŃiile gerantului - de a continua gestiunea începută; - de a depune diligenŃa unui bun

proprietar; - de a da socoteală geratului. • ObligaŃiile geratului: - de a indemniza pe gerant pentru

cheltuielile necesare şi utile; - de a executa toate obligaŃiile

asumate de gerant faŃă de terŃi.

• ObligaŃiile accipiensului de bună-credinŃă:

- restituie lucrul, păstrează însă efectele; - restituie preŃul; - dacă bunul piere fortuit e liberat de

obligaŃie. • Accipiensul de rea-credinŃă: - restituie lucrul şi fructele; - restituie valoarea lucrului dacă a pierit; • ObligaŃia solvensului: - restituie cheltuielile necesare şi utile, nu şi

cele voluptorii.

- cel ce şi-a mărit patrimoniul va restitui în limita măririi;

- cel ce şi-a micşorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât diminuarea patrimoniului său.

Capitolul II FAPTUL JURIDIC ILICIT CA IZVOR DE OBLIGAłII.

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ DELICTUALĂ.

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale privind răspunderea civilă

§ 1. NoŃiunea de răspundere juridică civilă ● NoŃiunea de răspundere civilă. Ca formă a răspunderii juridice, răspunderea civilă constă într-un raport de obligaŃii în temeiul căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori în cazurile prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este răspunzătoare. Răspunderea civilă, se concretizează într-o obligaŃie de despăgubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat fie printr-o faptă ilicită, fie prin nerespectarea unei clauze contractuale.

§ 2. Formele răspunderii juridice civile

În funcŃie de izvorul din care se naşte obligaŃia de reparare a prejudiciului, răspunderea civilă poate fi delictuală sau contractuală.

• Atunci când obligaŃia de reparare este urmarea cauzării unui prejudiciu fără ca între autorul faptei şi persoana păgubită să preexiste un contract, răspunderea este delictuală (extracontractuală)59.

59 „Răspunderea civilă delictuală este obligaŃia celui care a cauzat altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală care îi este imputabilă, de a repara paguba astfel pricinuită, pe când răspunderea contractuală este obligaŃia debitorului unei obligaŃii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea lato sensu a acestei obligaŃii, adică a executării ei cu întârziere, ori în mod necorespunzător, sau prin neexecutarea ei în înŃeles restrâns, întrucât această violare a contractului îi este imputabilă” (M. Eliescu – Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei, Buc., 1972, p. 7). În ceea ce ne priveşte, răspunderea civilă, fie contractuală, fie delictuală, se concretizează într-un raport de obligaŃii, şi nu într-o obligaŃie ca latură pasivă a raportului juridic civil.

101

• În măsura în care obligaŃia de reparare este urmarea nerespectării unor clauze convenŃionale, răspunderea este contractuală.

În raport de răspunderea contractuală, răspunderea delictuală alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile, astfel încât ori de câte ori nu suntem în prezenŃa răspunderii contractuale, se vor aplica regulile răspunderii delictuale. În schimb, ambele forme de răspundere se angajează în prezenŃa aceloraşi condiŃii: prejudiciu cauzat altuia, faptă ilicită contractuală sau extracontractuală, culpa sau vinovăŃia autorului faptei, existenŃa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

SecŃiunea a II a : Răspunderea civilă delictuală

§1. NoŃiunea de răspundere civilă delictuală 1. NoŃiune. Natura juridică. Domeniu de aplicare

● NoŃiune. După cum am arătat, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşează o răspundere juridică al cărei conŃinut îl constituie obligaŃia civilă de reparare a prejudiciului astfel cauzat. Fapta ilicită generatoare de răspundere poartă denumirea de „delict” sau „cvasidelict”, motiv pentru care şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite se numeşte delictuală. Răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic în temeiul căruia se naşte obligaŃia unei persoane de a repara prejudiciul cauzat alteia printr-o faptă ilicită sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemat prin lege să răspundă. ● Natura juridică. Răspunderea delictuală este o sancŃiune civilă cu caracter reparator, ce se aplică nu atât în privinŃa persoanei care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, cât în considerarea patrimoniului său. Astfel, dacă autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se stabili întinderea răspunderii, obligaŃia despăgubirii victimei, respectiv răspunderea civilă delictuală se va transmite moştenitorilor. ● Domeniu de aplicare. Aşa cum am văzut, răspunderea civilă delictuală se angajează în situaŃia în care unei persoane i s-a cauzat un prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractuală. În acest context s-a pus întrebarea: ce se înŃelege prin faptă ilicită extracontractuală ?

- În primul rând se are în vedere fapta prin care se aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane.

- În al doilea rând, fapta ilicită extracontractuală presupune neexecutarea obligaŃiilor izvorâte dintr-o faptă licită

102

(îmbogăŃirea fără justă cauză, plata nedatorată şi gestiunea de afaceri), dar şi dintr-un act juridic unilateral.

- În al treilea rând, răspunderea delictuală angajează şi atunci când prejudiciul se cauzează de un lucru sau animal aflat sub paza noastră, precum şi în caz de ruină a edificiului. În plus, ea poate interveni şi în situaŃia prejudicierii unei persoane prin neexecutarea unei obligaŃii asumate prin contract, dacă neexecutarea constituie o faptă sancŃionată de legea penală.

În consecinŃă, ori de câte ori nu suntem în prezenŃa unui contract, se vor aplica regulile răspunderii delictuale. 2. Formele răspunderii civile delictuale În sistemul Codului Civil sunt reglementate trei categorii de răspundere civilă delictuală: răspunderea pentru fapta proprie, răspunderea pentru fapta altuia, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri, animale şi prin ruina edificului. a) Răspunderea directă pentru fapta proprie este instituită de art. 998-999 C. civ., care consacră principiul de drept comun potrivit căruia o persoană este chemată să răspundă pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie. b) Răspunderea pentru fapta altuia este o răspundere complementară, indirectă, care se adaugă răspunderii pentru fapta proprie şi priveşte categorii de persoane aflate în relaŃii speciale cu autorul faptei ilicite. În acest sens, art. 1000 C. civ. prevede trei cazuri de răspundere pentru fapta altuia :

• răspunderea părinŃilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 C. civ.);

• răspunderea comitenŃilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor (art. 1000 alin. 3 C. cv.);

• răspunderea institutorilor şi artizanilor pentru prejudiciile produse de elevi şi ucenici (art. 1000 alin. 4 C. civ.).

c) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale şi ruina edificiului constituie o categorie a răspunderii pentru prejudiciile produse altfel decât printr-o faptă a omului :

• răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art. 1000 alin. 1 C. civ.);

• răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale (art. 1001 C. civ.);

• răspunderea proprietarului pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului (art. 1002 C. civ.).

În aceste situaŃii, neputându-se dovedi că la originea pagubei e fapta unei anumite persoane, victima s-ar găsi în ipostaza de a nu putea

103

deŃine repararea pagubei, astfel încât legea civilă a instituit răspunderea pentru lucruri, animale şi ruina edificiului. Cu toate acestea, nu ne găsim în prezenŃa unei răspunderi indirecte, ci dimpotrivă este vorba de o răspundere directă a celui care are paza juridică a lucrului, animalului sau este proprietarul edificiului cea cauzat paguba.

§2. Delimitarea răspunderii civile delictuale de răspunderea contractuală

Pornind de la elementele comune ale celor două forme de

răspundere civilă, literatura de specialitate a ridicat problema dacă răspunderea delictuală şi cea contractuală pot fi considerate ca formând o singură instituŃie juridică sau pot fi privite ca două forme ale răspunderii juridice, esenŃial deosebite una faŃă de cealaltă. Controversele doctrinare au generat două curente, fiecare propunând câte o teorie, şi anume teoria dualităŃii şi teoria unităŃii răspunderii civile. ● Teoria dualităŃii răspunderii civile. Conturată în vechiul drept francez, teoria consideră că între răspunderea delictuală şi cea contractuală există deosebiri fundamentale, şi anume: originea răspunderii delictuale este legea, iar cea a răspunderii contractuale este acordul de voinŃă al părŃilor; în cazul răspunderii delictuale, reparaŃia este integrală, în ceea ce priveşte răspunderea contractuală, întinderea daunelor-interese diferă în raport de clauzele stipulate; sfera capacităŃii delictuale este mai largă decât a capacităŃii contractuale; clauzele de nerăspundere sau de atenuare a răspunderii sunt valabile numai în materie contractuală. De asemenea, în privinŃa culpei, regulile sunt diferite. În materie delictuală, răspunderea se angajează indiferent de forma culpei autorului, culpă care trebuie dovedită. În opoziŃie, răspunderea contractuală are în vedere culpa de o anumită gravitate, culpă care se prezumă, nefiind necesară nici o dovadă.

● Teoria unităŃii răspunderii civile. Potrivit acestei teorii, între cele două forme de răspundere nu există deosebiri esenŃiale, ambele generând aceeaşi obligaŃie de reparare a prejudiciului cauzat. Atât răspunderea delictuală cât şi cea contractuală au ca premisă existenŃa unei obligaŃii încălcate printr-o conduită săvârşită cu vinovăŃie şi cauzatoare a unui prejudiciu. Este lipsită de relevanŃă natura diferită a acestei obligaŃii, respectiv legală în primul caz şi contractuală în cel de-al doilea.

104

Marea majoritate a doctrinei române susŃine teoria unităŃii răspunderii civile, cu argumentul că instituŃia răspunderii, fiind întemeiată pe elemente esenŃiale comune, este în mod cert unitară, iar culpa contractuală are aceeaşi natură cu cea delictuală, constând, întotdeauna, în atitudinea psihică a autorului faŃă de faptă şi consecinŃele ei. Credem, totuşi, că deosebirile dintre cele două forme sunt esenŃiale,. cu consecinŃe practice importante, astfel încât răspunderea civilă şi cea contractuală apar ca două instituŃii distincte.

Răspunderea delictuală constituie dreptul comun în materie, iar răspunderea contractuală are un caracter derogator, cu consecinŃa că ori de câte ori nu suntem în prezenŃa răspunderii contractuale, se vor aplica normele ce guvernează răspunderea delictuală.

105

răspundere civilă

Reprezentări grafice

Răspundere socială

răspundere răspundere morală răspundere juridică politică

răspundere răspundere penală constituŃională

delictuală contractuală

raport de obligaŃie în temeiul căruia o persoană repară preju-diciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală sau prejudiciul pentru care e chemat prin lege să răspundă

raport de obligaŃie în temeiul căruia debitorul va repara prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea lato sensu a îndatoririi izvorâte dintr-un contract

106

pentru faptă proprie (art. 998-999) pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul copiilor minori (art. 1000 alin. 2)

răspunderea comitenŃilor pentru prejudiciul prepuşilor în funcŃiile încredinŃate (art. 1000 alin. 3)

răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile elevilor şi ucenicilor aflaŃi sub supraveghere (art. 1000 alin. 4-5)

pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale şi ruina edificiului (art. 1000 alin. 1, 1001, 1002)

Răspundere delictuală

107

Capitolul II

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIE

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale

1. Reglementare

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de art. 998 şi art. 999 C. civ.

• Potrivit art. 998 C. civ.: „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”.

• De asemenea, art. 999 C. civ. precizează: „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenŃa sau imprudenŃa sa”.

În acelaşi timp, textele instituie principiul general al răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin faptă ilicită. Astfel, fiind echitabil ca fiecare persoană să răspundă pentru propriile sale fapte, răspunderea delictuală pentru fapta proprie a fost calificată drept principiu general, dreptul comun în materia răspunderii delictuale.

În opoziŃie, răspunderea pentru fapta altuia are un caracter de excepŃie, limitându-se la cazurile expres prevăzute de lege şi numai în măsura în care în persoana celui pentru care se răspunde sunt întrunite condiŃiile pentru fapta proprie.

2. CondiŃiile răspunderii

Răspunderea pentru fapta proprie şi, în general, răspunderea delictuală, presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiŃii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, culpa (vinovăŃia) autorului faptei ilicite60. Precizăm că, din moment ce răspunderea delictuală pentru fapta

60 Într-o opinie izolată d-a susŃinut ca element al răspunderii şi capacitatea delictuală a autorului faptei ilicite. Opinia majoritară nu reŃine capacitatea delictuală drept o condiŃie distinctă, considerându-se că reprezintă numai un element al culpei (vinovăŃiei) autorului, aceasta la rândul fiind o condiŃie necesară a răspunderii (I. Albu, V. Ursu – op. cit., p. 26).

108

proprie constituie dreptul comun în materie, aceste condiŃii trebuie întrunite, total sau parŃial, şi în celelalte forme de răspundere, respectiv răspunderea pentru fapta altei persoane sau pentru prejudicii cauzate de lucruri şi animale.

SecŃiunea a II a : CondiŃiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie

§ 1. Prejudiciul

1. ConsideraŃii generale ● NoŃiune. În lipsa prejudiciului nu poate fi angajată răspunderea delictuală61. Cât timp o persoană nu a fost păgubită, nu are dreptul de a pretinde nici o reparaŃie, fiind lipsită de interes („pas d'intérêt, pas d'action”). Calificat drept „constantă a „răspunderii civile”, el poate fi cauzat nu numai prin încălcarea obligaŃiei generale de a nu vătăma pe nimeni, ci şi prin nerespectarea culpabilă a unui angajament luat în carul unui contract62. În materie delictuală, putem defini prejudiciul ca fiind consecinŃa dăunătoare, de natură patrimonială sau nepatrimonială, a nerespectării drepturilor subiective şi a intereselor legitime ale unei persoane, care, în conformitate cu legea civilă, determină obligaŃia de reparare din partea persoanei responsabile. Spre exemplu, constituie prejudiciu: vătămarea sănătăŃii unei persoane având drept consecinŃă pierderea capacităŃii de muncă; sustragerea, distrugerea sau deteriorarea unor bunuri; decesul prestatorului legal al întreŃinerii, în urma unui accident, cu toate consecinŃele patrimoniale ce decurg pentru urmaşii săi. ● Terminologie. NoŃiunea de „prejudiciu” este desemnată prin termenii de „daună” sau „pagubă”, termeni consideraŃi ca fiind sinonimi. 61 Dec. civ. nr. 1516/2000 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa pe 2000 – op. cit., p. 1156-117 („Atingerea adusă dreptului ori interesului unei persoane, prin ea însăşi, nu îndreptăŃeşte naşterea dreptului la reparaŃie, dacă printr-o asemenea atingere nici un prejudiciu nu a fost pricinuit (…) Simpla prezentare a faptului ilicit săvârşit de pârât – ocuparea suprafeŃei de 100 m.p. teren, pe care şi-a construit un butic şi a urmărilor acestuia, neputinŃa reclamantului de a se folosi de teren nu sunt suficiente pentru a dispune obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, din moment ce reclamantul a dovedit în ce constă lipsa de folosinŃă concretă a suprafeŃei de 100 m.p. teren. 62 Într-adevăr, prejudiciul este o condiŃie atât pentru angajarea răspunderii delictuale cât şi contractuale. La răspunderea delictuală, el este consecinŃa faptei ilicite şi culpabile a unei persoane, iar la răspunderea contractuală el rezultă din neexecutarea totală sau parŃială, ori din executarea defectuoasă a unui contract.

109

Într-adevăr, Codul civil foloseşte pentru a desemna noŃiunea de prejudiciu şi termenul de pagubă în art. 1088 alin. 2 C. civ., potrivit căruia „Aceste daune-interese se cuvin şi fără ca creditorul să fie Ńinut a justifica vreo pagubă”. În privinŃa termenului de „daună”63, acesta are două înlesniri: unul tradiŃional, în sens larg, desemnând atât prejudiciul sau paguba, şi altul mai nou, similar cu despăgubirea.

2. Prejudiciul material

● NoŃiune. Prejudiciul material rezultă din atingerea unui interes patrimonial, putând fi evaluat în bani. Din acest motiv, în literatura juridică poate fi întâlnit şi sub denumirea de „prejudiciu pecuniar”. Prin urmare, prejudiciul material nu implică în mod necesar un contact material, fiind calificat drept material şi prejudiciul constând în pierderea în totalitate sau parŃial a unui drept patrimonial, de pildă dreptul la întreŃinere. ● Structură. Prejudiciul material cuprinde două elemente: pierderea suferită şi beneficiul nerealizat. În acest sens dispune art. 1084 C. civ., dispunând că: „Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit”. Pierderea suferită sau prejudiciul efectiv (damnum emergens) constă într-o diminuare a valorilor active ale patrimoniului. Paguba trebuie să fie fizică, constând în pierderea efectivă, distrugerea sau stricarea unui bun asupra căruia se exercită un drept subiectiv, ori care se afla numai în detenŃia celui păgubit. Beneficiul nerealizat (lucrum cessans) constă în lipsirea activului patrimonial de o sporire, creştere eventuală ce ar fi intervenit dacă nu se săvârşea fapta ilicită. Prejudiciul patrimonial se poate înfăŃişa sub forma câştigului nerealizat în caz de lipsire a victimei de folosinŃa unui lucru, în situaŃia pierderii totale sau parŃiale a veniturilor din muncă.

63 Într-o opinie izolată, noŃiunea de „daună” se limitează la suma acordată pentru repararea unui prejudiciu (P. Cosmovici – ContribuŃii la studiul culpei civile cu privire specială asupra culpei în contractele economice, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1960, p. 16).Codul civil utilizează termenul de „desdăunare”, în sens de pagubă în art. 1073, 1075, 1673, iar expresia „daune-interese” cu sens de despăgubire în art. 1021, 1082, 1084, 1085.

110

3. Prejudiciul moral ● NoŃiune. În opoziŃie cu prejudiciul material sau patrimonial, dauna poate fi şi morală. Astfel, atingerea adusă intereselor personal-nepatrimoniale poate da naştere unui prejudiciu susceptibil de a face obiectul despăgubirii. Cu privire la conŃinutul noŃiunii de daune morale, reŃinem următoarele elemente :

- prejudiciul moral, denumit şi prejudiciu nepatrimonial sau daună morală, constă în atingerea adusă valorilor individului ce îi definesc personalitatea şi anume: existenŃa fizică, integritatea corporală şi sănătatea, sensibilitatea fizică şi psihică, sentimentele de afecŃiune, cinstea, demnitatea şi onoarea, prestigiul profesional, latura personal-nepatrimonială a dreptului de autor şi inventator, numele şi domiciliul, şi alte drepturi personal-nepatrimoniale similare;

- prejudiciul moral nu poate fi evaluat în bani, fiind lipsit de conŃinut economic.

Valorificând aceste trăsături, concluzionăm că prejudiciul moral reprezintă consecinŃa dăunătoare, de natură nepatrimonială, a unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce o vătămare drepturilor personale, fără conŃinut economic, legate de personalitatea umană. ● Repararea prejudiciului moral.

Problema reparării băneşti a prejudiciului moral se soluŃionează diferit, în funcŃie de schimbările istorice care au survenit. Distingem astfel următoarele etape :

a) perioada cuprinsă între 1 decembrie 1865 (data intrării în vigoare a Codului civil) şi sfârşitul lunii decembrie 1952. Sistemul de reparare a prejudiciului moral era unul mixt, atât prin mijloace nepatrimoniale – spre exemplu, publicarea hotărârii judecătoreşti de condamnare a autorului daunei –, cât şi prin mijloace patrimoniale, respectiv despăgubiri băneşti, aplicabile după împrejurări, fie singure, fie împreună cu unele măsuri nepatrimoniale. dolosiv, seducŃia dolosivă sau actele de profanare.

b) perioada decembrie 1952 – 1970. În această etapă, practica judecătorească nu a admis repararea pe cale bănească a prejudiciului moral. Prin Decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr. VII din 1952, s-a decis că nu se pot acorda despăgubiri, reparaŃii materiale, pentru prejudicii de ordin moral, singurul izvor de venit fiind munca. c) după anul 1970, deşi practica a fost consecventă în aplicarea Deciziei de îndrumare, s-au făcut propuneri cu privire la acordarea

111

despăgubirilor băneşti pentru unele prejudicii fără caracter patrimonial, consecinŃe ale unor vătămări aduse sănătăŃii sau integrităŃii corporale a persoanei. Acest prejudiciu, aflat la limita dintre prejudiciul patrimonial şi cel moral, a fost denumit „prejudiciu de agrement”, constând în pierderea posibilităŃilor de îmbogăŃire spirituală, divertisment şi destindere. Despăgubirea acordată în acest caz nu ar fi un preŃ al durerii – pretium doloris –, ci ar avea ca scop alinarea prin reparaŃii băneşti a condiŃiilor de viaŃă alterate ale victimei. d) perioada după decembrie 1989. Etapa revenirii la practica reparării prejudiciului moral.

În prezent, atât doctrina cât şi practica judiciară64 admit fără rezerve posibilitatea reparării băneşti a daunelor morale. Orientarea îşi găseşte fundament în dispoziŃiile art. 998-999 C. civ., care utilizează termenul de prejudiciu fără a distinge între prejudiciul patrimonial şi cel moral.

JurisprudenŃa C.E.D.O. în materia reparării prejudiciului moral, a influenŃat şi ea evoluŃia practicii judecătoreşti române după anul 1990. JurisprudenŃa CurŃii a stabilit că o „satisfacŃie echitabilă” ar putea cuprinde trei componente, şi anume: reparaŃia prejudiciului material, o compensaŃie acordată pentru prejudiciul moral şi acoperirea tuturor cheltuielilor de judecată, plus taxe aferente procedurilor65. Totuşi, în cazuri relativ minore, Curtea a statuat că hotărârea de constatare judiciară a violării unui drept al omului constituie, în sine, o compensaŃie suficientă pentru prejudiciul moral al celui vătămat, respectiva constatare având caracter reparatoriu66.

64 Practica judiciară acordă despăgubiri băneşti pentru prejudicii morale: în caz de accidentare gravă în muncă a victimei care a rămas infirmă fizic; în cazul violării şi supunerii forŃate a victimei minore la perversiuni sexuale, în urma cărora urmează tratament neuropsihiatric; soŃul victimei unei infracŃiuni în urma căreia acesta şi-a pierdut viaŃa; pentru defăimarea prin presă; în caz de invaliditate permanentă şi de prejudiciu estetic ale victimei unui accident de circulaŃie; pentru victima unei agresiuni în care a fost înjunghiată, ceea ce a necesitat intervenŃia chirurgicală, cu suferinŃe fizice şi psihice şi totodată traume psihice. De asemenea, s-au acordat despăgubiri pentru arestarea şi molestarea victimei sub învinuirea că a comis infracŃiuni, ca ulterior să fie scoasă de sub urmărire penală, precum şi în caz de condamnare pe nedrept. 65 În cazul Lukanov contra Bulgariei, instanŃa europeană, constatând că privarea de libertate a fostului om politic bulgar nu a fost necesară, a acordat daune morale în sumă de 40.000 F.F. către văduva şi fiii lui Lukanov, obligând statul bulgar să le plătească (citat de G. Vintilă, C. Furtună – op. cit., p. 48). 66 Hotărârea din 16 septembrie 1992 în cazul Niemietz contra Germaniei, citată de idem, p. 58.

112

4. CondiŃiile necesare reparării prejudiciului Prejudiciul este susceptibil de reparare dacă îndeplineşte condiŃiile: să fie cert şi să nu fi fost reparat încă, la care literatura de specialitate a mai adăugat cerinŃa de a rezulta din atingerea unui drept sau cel sau cel puŃin a unui interes legitim. ● Prejudiciul să fie cert. Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât în privinŃa existenŃei, cât şi în privinŃa posibilităŃilor de evaluare. Sunt certe prejudiciile actuale şi prejudiciile viitoare.

- Prejudiciul actual este deja produs la data la care se pretinde repararea lui.

- Prejudiciul viitor, deşi nu s-a produs, este sigur că se va produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare.

Spre exemplu: atunci când victima unei fapte ilicite a rămas cu o incapacitate de muncă permanentă, se vor acorda despăgubiri nu numai pentru prejudiciul actual (efectuarea cheltuielilor pentru îngrijirea sănătăŃii), dar şi pentru prejudiciul viitor, constând în diminuarea veniturilor (diminuarea salariului, pensionarea pentru invaliditate). Prejudiciul eventual, a cărui producere în viitor este nesigură, nu este cert şi nu poate justifica acordarea despăgubirilor. Este eventual prejudiciul invocat de părintele victimei care la data decesului nu întrunea condiŃiile pentru primirea pensiei de întreŃinere. Împrejurarea invocată de părinte că în viitor ar putea fi incapabil de a munci din cauza vârstei, cu dreptul de a pretinde pensie de întreŃinere, reprezintă o simplă eventualitate, ce nu justifică acordarea despăgubirilor,

prejudiciul constând în faptul că minorul va pierde un an de şcoală, fiind astfel întârziată cu un an încadrarea în muncă, sau prejudiciul ce s-ar produce copilului victimei, după împlinirea vârstei de 18 ani, dacă s-ar afla în continuarea studiilor. ● Prejudiciul să nu fie reparat. În măsura în care prejudiciul a fost reparat, răspunderea civilă încetează, iar victima nu mai poate pretinde obligarea la plata de despăgubiri a făptuitorului, deoarece s-ar îmbogăŃi fără justă cauză. Astfel, răspunderea nu poate fi angajată dacă autorul faptei a restituit bunul sustras, a înlocuit sau reparat bunul avariat, sau a pus la dispoziŃia persoanei vătămate mijloacele băneşti necesare restabilirii situaŃiei anterioare. De regulă, obligaŃia de a repara prejudiciul cauzat revine autorului faptei ilicite.

Există însă şi situaŃii în care o altă persoană decât autorul remite victimei sume de bani. În aceste cazuri, se aplică principiul potrivit căruia victima poate obŃine numai o singură reparaŃie integrală a prejudiciului suferit, astfel încât nu poate cumula două sau mai multe despăgubiri pentru aceeaşi pagubă.

113

a) Ipoteza în care victima beneficiază de o pensie de la Asigurările sociale de stat (pensie de invaliditate, pensie de urmaş). În acest caz, victima nu poate cumula pensia cu despăgubirile plătite de autorul prejudiciului. Ea poate pretinde doar diferenŃa de prejudiciu, dacă pensia nu acoperă integral dauna suferită, respectiv diferenŃa dintre retribuŃia avută anterior şi pensia stabilită. Astfel, paguba constă în diminuarea sau pierderea câştigului realizat sau a întreŃinerii ce i se presta. b) Ipoteza în care victima primeşte despăgubiri de la o societate de asigurare. Se face distincŃie după cum persoana asigurată este victima sau autorul prejudiciului. În cazul în care victima are calitatea de persoană asigurată, distingem două situaŃii, după cum este vorba de o asigurare de persoane ori de o asigurare de bunuri.

- asigurarea de persoane este o măsură de prevedere şi de economisire, şi nu are drept scop despăgubirea persoanei asigurate. La asigurarea de persoane, asigurătorul se obligă să plătească, la realizarea riscului, suma asigurată, independent de producerea unui prejudiciu în patrimoniul asiguratului sau de întinderea lui. Prin urmare, victima primeşte de la societatea de asigurare suma asigurată, care se cumulează cu despăgubirile datorate pentru repararea pagubei de către cei răspunzători de producerea ei.

- asigurarea de bunuri are un caracter indemnizator, de despăgubire. În consecinŃă, victima nu are dreptul să cumuleze suma cu reparaŃia efectuată de autorul prejudiciului. Numai în situaŃia în care cuantumul prejudiciului este mai mare decât indemnizaŃia de asigurare, persoana păgubită poate solicita diferenŃa de la autorul pagubei. Societatea de asigurări, prin acŃiunea de regres, va recupera de la persoana vinovată suma plătită asiguratului.

În situaŃia în care autorul prejudiciului este cel asigurat, victima va primi despăgubiri direct de la societatea de asigurare. Dacă despăgubirea nu acoperă integral prejudiciul, victima se poate îndrepta împotriva autorului faptei pentru diferenŃă. După ce a plătit despăgubirea, societatea de asigurări nu se poate subroga în drepturile victimei pentru a se regresa împotriva autorului, deoarece acesta este plătitorul primelor de asigurare.

c) Ipoteza în care victima primeşte despăgubiri de la un terŃ, ce nu avea obligaŃia legală de plată.

Şi în acest caz se face distincŃie în raport de intenŃia persoanei care a făcut plata:

114

- dacă plata sumei de bani s-a făcut cu intenŃia de reparare a prejudiciului, ea are caracterul unei despăgubiri. Astfel, victima nu va mai putea solicita reparaŃia de la autorul faptei, decât pentru o eventuală diferenŃă de prejudiciu care a rămas neacoperită;

- dacă plata s-a făcut cu intenŃia gratificării, victima îşi păstrează integral dreptul de a obŃine despăgubiri de la autorul faptei ilicite.

● Prejudiciul trebuie să fie urmarea încălcării unui drept subiectiv sau al unui interes legitim. Este neîndoielnic că autorul va fi obligat la plata despăgubirilor, dacă prejudiciul este cauzat prin încălcarea unor drepturi subiective; spre exemplu, dreptul de proprietate sau alte drepturi reale; dreptul la întreŃinere prevăzut de Codul familiei; dreptul la integritate fizică, la onoare, la demnitate; dreptul de autor şi inventator. În schimb, împrejurarea dacă răspunderea civilă poate sau nu să fie angajată în caz de încălcare a unor simple interese ce nu corespund unui drept subiectiv, a constituit obiect de controversă atât în practică, cât şi în doctrină67. În concluzie68, lezarea unui simplu interes rezultat dintr-o situaŃie

67 Punctul de plecare l-a constituit ipoteza în care o anumită persoană presta întreŃinere unei alte persoane fără a avea vreo obligaŃie legală. În realitate, el era un susŃinător de fapt, ce nu ar fi putut fi obligat legal să acorde întreŃinere. Persoanele astfel întreŃinute nu aveau un drept la întreŃinere legalmente recunoscut, ci doar interese rezultate dintr-o situaŃie de fapt. S-a pus problema dacă acestea vor avea dreptul de a pretinde despăgubiri de la autorul accidentului care a provocat decesul susŃinătorului de fapt. Practica judiciară a statuat că autorul prejudiciului va putea fi obligat la plata despăgubirilor ori de câte ori prejudiciul constituie rezultatul încălcării unui interes ce nu alcătuieşte un drept subiectiv, dar este foarte apropiat în conŃinutul său de acesta. Marea majoritate a doctrinei a adoptat soluŃia practicii judiciare. S-a argumentat că art. 998-999 C. civ. condiŃionează dreptul la reparaŃiune de existenŃa unui prejudiciu, fără a deosebi după cum acesta ar rezulta din atingerea adusă unui drept sau a unui simplu interes. S-a adăugat apoi că numai într-o concepŃie largă, cuprinzând şi lezarea unui simplu interes, poate fi deplin satisfăcut principiul reparării integrale a prejudiciului. 68 Astfel, în practică s-au acordat despăgubiri pentru pierderea întreŃinerii pe care victima accidentului o presta în fapt, fără a avea o obligaŃie legală, copiilor soŃului său proveniŃi dintr-o căsătorie anterioară (Dec. nr. 39/1963 a Trib. Suprem, col. pen., în J. N. nr.4/1964, p. 178). Acelaşi drept s-a recunoscut unui copil minor aflat în întreŃinerea unei rude, fără a fi fost adoptat de aceasta şi fără să fi existat obligaŃia legală de întreŃinere, în cazul în care ruda a fost victima unui accident (Dec. nr. 593/1974 a T.M.B., în R.R.D. nr. 10/1974, p. 74). De asemenea, au fost acordate despăgubiri concubinei şi copilului acesteia, dacă în fapt au fost întreŃinuŃi de către victimă (Dec. nr. 495/1966 a Trib. Suprem, în C.D./1966, p. 432 şi Dec. nr. 2722/1970,în R.R.D. nr.3/1971, p. 130). Cu atât mai mult s-au acordat despăgubiri în favoarea unor minori, copii ai victimei întreŃinuŃi de acesta, deşi în actele de stare

115

de fapt, dă dreptul la repararea prejudiciului astfel cauzat dacă sunt îndeplinite două condiŃii :

- situaŃia de fapt a avut un caracter de stabilitate, o permanenŃă îndestulătoare pentru a justifica presupunerea că ar fi continuat şi în viitor. Dacă persoana în cauză primea doar ajutoare sporadice, cererea de despăgubire ca urmare a morŃii prestatorului nu poate fi admisă, deoarece este o situaŃie lipsită de stabilitate şi permanenŃă;

- să fie vătămat un interes licit şi moral. Încălcarea unui intere ilicit şi imoral nu dă dreptul la reparaŃie. Astfel, concubinul nu poate obŃine despăgubiri dacă concubinajul a apărut ca o legătură imorală, cum ar fi adulterul sau incestul, sau dacă reclamantul este cunoscut a duce o viaŃă depravată.

§ 2. Fapta ilicită

1. ConsideraŃii generale ● NoŃiune. Fapta ilicită reprezintă acŃiunea sau inacŃiunea care are drept rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei.

Faptele ilicite pot fi comisive sau omisive. Faptele comisive presupun săvârşirea unor fapte interzise de lege (spre exemplu: sustragerea unor bunuri aparŃinând altei persoane, comiterea unui accident care a avut drept urmare deteriorarea unor bunuri sau vătămarea sănătăŃii sau integrităŃii corporale a unei persoane). Faptele omisive presupun neîndeplinirea unei activităŃi sau neluarea unei măsuri impuse de lege (neacordarea de către personalul medical a asistenŃei medicale unui bolnav, neluarea măsurilor de protecŃie a muncii, nerespectarea de către un conducător autor a obligaŃiei de a semnaliza staŃionarea în timpul nopŃii a autovehiculului pe partea carosabilă a drumului). ● Reglementare. Art. 998 C. civ., deşi nu stipulează expres termenul de faptă ilicită, se referă în general la „orice faptă a omului”, formulare ce nu poate fi interpretată în sensul că instituie răspunderea şi pentru fapte licite. Prin urmare, textul are în vedere doar faptele ilicite. Unele legi speciale fac referire expresă la fapta ilicită. Astfel, referitor la răspunderea delictuală a persoanei juridice, art. 35 din Decretul nr. 31/1954 menŃionează expres angajarea ei pentru „fapta ilicită”. De asemenea, art. 25 alin. final din Decretul nr. 32/1954 pentru

civilă figura ca tată o altă persoană, soŃul mamei, care nu a promovat acŃiunea în tăgada paternităŃii (Dec. nr. 39/1988 a Trib.Suprem, în R.R.D. nr.8/1989, p. 75).

116

punerea în aplicare a Codului familiei şi a decretului, precizează că „minorii ce au împlinit 14 ani nu răspund pentru fapta lor ilicită decât dacă se dovedeşte că au lucrat cu discernământ”. 2. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei În anumite situaŃii, deşi fapta produce un prejudiciu, răspunderea autorului nu poate fi angajată ca efect al intervenŃiei unor cauze ce înlătură caracterul ilicit al faptei: legitima apărare, starea de necesitate, consimŃământul victimei, executarea unei obligaŃii de serviciu, exercitarea unui drept.

a) Legitima apărare ● NoŃiune. Reglementare. Potrivit art. 44 alin. 2 C. pen, „este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc”. ● CondiŃii. Pentru ca fapta să fie considerată că a fost săvârşită în legitimă apărare, trebuie îndeplinite următoarele condiŃii : a) atacul la care se reacŃionează trebuie să fie:

- material, adică fizic, real (nu poate fi considerat material atacul verbal, scris sau închipuit ori teama de un eventual atac);

- direct, să ameninŃe nemijlocit obiectul asupra căruia este îndreptat (nu este un atac direct dacă între agresor şi victimă se află interpus un obstacol material);

- imediat, respectiv pericolul pe care îl produce să se fi ivit deja (pericol actual) ori să fie pe punctul de a se produce (pericol iminent);

- să fie injust, atacatorul să nu aibă un temei legal care să-i justifice atacul (apărarea împotriva unei fapte legale nu este legitimă);

b) fapta să se producă între momentul în care atacul a devenit iminent şi până la momentul epuizării. După acest moment fapta nu mai e săvârşită în legitimă apărare;

c) atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane, a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes obştesc (public);

d) atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc;

e) apărarea să fie proporŃională cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

● Efecte. Legitima apărare produce aceleaşi efecte atât în materie penală cât şi în materie civilă, respectiv înlătură caracterul penal al faptei şi exclude răspunderea civilă.

117

b) Starea de necesitate

● NoŃiune. Reglementare. Potrivit art. 45 (2) C. pen., există stare de necesitate când fapta a fost săvârşită „pentru a salva de la un pericol iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc”. ● CondiŃii. Fapta va fi săvârşită în stare de necesitate dacă :

- s-a urmărit salvarea unor valori sociale de la un pericol: viaŃa, integritatea corporală, sănătatea sau un bun important al făptaşului ori al altuia, sau un interes obştesc;

- pericolul să fie generat de o întâmplare, un eveniment accidental (cutremur, inundaŃie), să fie iminent (gata să se producă ori în curs de a se produce) şi grav;

- pericolul să nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârşirea faptei.

● Efecte. Fapta săvârşită în stare de necesitate înlătură atât răspunderea penală, cât şi civilă. Cu toate acestea, nu va fi stare de necesitate şi se va angaja răspunderea dacă persoana care a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat (art. 45 alin. 3 C. pen.).

c) Îndeplinirea unei activităŃi impuse de lege ori a ordinului superiorului ● NoŃiune. Fapta săvârşită în condiŃiile permise de lege sau în îndeplinirea unui ordin de serviciu nu are caracter ilegal şi nu va angaja răspunderea autorului. Aceasta se justifică prin aceea că vătămarea bunurilor sau atingerea adusă unor drepturi personal nepatrimoniale sunt săvârşite cu scopul fie de a preîntâmpina pericole mai grave ce ar ameninŃa aceste bunuri sau persoane, fie pentru a duce la îndeplinire sarcini revenind unei persoane. În acelaşi timp, permisiunea unei activităŃi acordată de lege şi ordinul superiorului nu pot fi înŃelese ca fiind în contradicŃie cu normele răspunderii civile.

De exemplu, este licită fapta pompierilor care, pentru stingerea incendiului, poate distruge şi alte bunuri; sacrificarea animalelor bolnave în caz de epizotii ● Efecte. Fapta săvârşită în aceste circumstanŃe, deşi producătoare de prejudicii, nu va avea un caracter ilicit şi nu va angaja răspunderea civilă.

d) Exercitarea unui drept De regulă, paguba produsă în exerciŃiul normal al dreptului nu atrage răspunderea titularului, deoarece fapta nu poate fi considerată

118

drept ilicită. Astfel, cel ce se foloseşte de un drept al său, nu poate fi socotit că prejudiciază pe cineva – qui suo iure utitur neminem laedit. Prin natura sa, dreptul subiectiv asigură titularului său o sferă de acŃiune, în limitele căreia nu poate fi considerat răspunzător. Astfel, nu se va angaja răspunderea, dacă dreptul este exercitat potrivit scopului economic şi social recunoscut de lege, deci în limitele exerciŃiului normal al dreptului.

În măsura în care dreptul este deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut, fiind exercitat cu rea-credinŃă sau prin depăşirea limitelor juridice, exerciŃiul devine abuziv. Prin abuzul de drept se intră în sfera ilicitului.

Dacă prin această conduită abuzivă se cauzează altuia un prejudiciu, autorul ei este obligat să o repare, potrivit regulilor ce guvernează răspunderea civilă delictuală.

e) ConsimŃământul victimei. Clauza de nerăspundere

● NoŃiune. În măsura în care, anterior producerii faptei, victima prejudiciului şi-a dat acordul ca autorul să acŃioneze într-un anumit mod, deşi exista posibilitatea cauzării unei pagube, caracterul ilicit al faptei, şi în consecinŃă răspunderea este înlăturată. Un asemenea acord, în realitate, constituie o clauză de nerăspundere juridică. Clauza de nerăspundere juridică este o veritabilă convenŃie, încheiată anterior între autorul faptei şi cel prejudiciat, prin care autorul este scutit de obligaŃia reparării unui eventual prejudiciu ce s-ar produce în urma săvârşirii faptei69. ● CondiŃii. ConsimŃământul victimei, pentru a fi exonerator de răspundere trebuie să îndeplinească condiŃiile :

- să fie dat anterior săvârşirii faptei. Nu are caracterul unei clauze de nerăspundere acordul dat de victimă, după producerea pagubei, prin care renunŃă la despăgubirea datorată autorului faptei;

- victima îşi dă consimŃământul nu la producerea prejudiciului, ci la săvârşirea unei fapte, care are potenŃialul producerii unei pagube, asumându-şi riscul prejudiciului.

69 S-a admis clauza de nerăspundere numai în legătură cu drepturile patrimoniale, nu şi cu atingerile aduse persoanei. În mod cu totul excepŃional s-a recunoscut valabilitatea acestei clauze în situaŃia în care s-ar aduce vătămări corporale temporare, lipsite de gravitate, sau în cazul în care clauza ar fi îndreptăŃită prin scopul său (în sporturile violente, jucătorii îşi asumă riscul unei eventual accidentări; pacientul îşi asumă riscul unei operaŃii chirurgicale). În cazul sporturilor violente, sub condiŃia ca regulile acelui sport să fi fost respectate, jucătorii acceptă riscurile şi înlătură astfel răspunderea. În acelaşi sens, al asumării riscului de către judecător sub condiŃia ca organizatorul s fi luat măsurile de protecŃie obligatorii, a se vedea Dec. nr. 121/1981 a Trib. Suprem, secŃ. civ., în R.R.D. nr. 9/1981, p. 63.

119

● Efecte. Clauză de nerăspundere este valabilă dacă fapta cauzatoare de prejudiciu a fost săvârşită numai cu o culpă uşoară a autorului. În schimb, clauza este nulă, angajând răspunderea delictuală dacă fapta prejudiciabilă a fost cauzată cu intenŃie sau cu o culpă gravă

§ 3. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu

1. Precizări prealabile Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca victima să dovedească intenŃia unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, respectiv să probeze că prejudiciul cauzat este consecinŃa faptei ilicite70. Necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate este expres prevăzut în art. 998, dispunând că răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia un prejudiciu, şi art. 999 C. civ. stipulând că răspunderea se angajează atât pentru „prejudiciul cauzat prin fapta sa”, dar şi pentru acela „cauzat prin neglijenŃa sau imprudenŃa sa”.

Raportul de cauzalitate prezintă importanŃă din cel puŃin 2 considerente:

- în primul rând, în lipsa lui, nu există răspundere civilă, - în al doilea rând, el este şi criteriul în funcŃie de care se

determină întinderea reparaŃiei datorate victimei. Dreptul la reparaŃie priveşte numai daunele – consecinŃă directă a faptei ilicite, cu excluderea daunelor indirecte (de exemplu, datoriile victimei care a decedat). Cu alte cuvinte, „despăgubirea nu poate fi datorată decât pentru daunele directe, care sunt neîndoilenic consecinŃa faptei ilicite”.

2. Stabilirea raportului de cauzalitate

● De cele mai multe ori, raportul de cauzalitate este uşor de stabilit, legătura dintre fapta ilicită şi prejudiciu fiind evidentă. De ex., lovirea cu un obiect ascuŃit în zona vitală are drept consecinŃă decesul victimei. Stabilirea raportului de cauzalitate este mai dificil atunci când la producerea daunei au concurat mai multe acŃiuni sau inacŃiuni, unele cu

70 Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, nu este suficient să existe o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesară şi condiŃia ca între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzlitate, în sensul că acea faptă a provocat prejudiciul, aşa cum impun dispoziŃiile art. 998 şi 999 C. civ. (Dec. nr. 57/10 ian. 2001 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa… pe 2001, p. 98-99.

120

rol de cauze, altele cu rol de condiŃie (complex de împrejurări). În aceste situaŃii este greu de selectat fapte care a produs prejudiciul.

Spre exemplu, există concurs de împrejurări când proprietarul încredinŃează conducerea autovehiculului unei persoane, cunoscând că aceasta nu are permis de conducere, iar aceasta produce un accident, cauzând moartea unei persoane, sau când unei persoane i se aplică lovituri care prin natura lor nu sunt cauzatoare de moarte, dar, suferind de o maladie cronică a inimii, face un atac de cord şi decedează De asemenea, constituie aplicabilitate de împrejurări şi atunci când se ascunde un lucru furat ce a fost dat în păstrare de autorul furtului unei alte persoane, sau fapta paznicului care a uitat deschisă uşa magaziei din care o altă persoană a furat materiale.

● În aceste situaŃii, când producerea prejudiciului a fost precedată de mai multe fapte, se încearcă stabilirea cât mai exactă a rolului şi contribuŃiei fiecărei acŃiuni sau inacŃiuni la producerea efectului. Prin urmare:

� raportul de cauzalitate are un caracter obiectiv. Nu interesează dacă autorul a acŃionat cu intenŃie sau din culpă, respectiv scopul şi motivaŃiile de ordin psihic care au declanşat faptul ilicit.

� în stabilirea raportului de cauzalitate se vor avea în vedere formele conduitei ilicite, respectiv fapta ilicită ca acŃiune, dar şi ca omisiune de a îndeplini anumite obligaŃii stabilite de lege, având ca urmare producerea unui prejudiciu.

� acest raport dintre faptă şi prejudiciu este unul mediat, în sensul că prin fapta ilicită s-a creat o situaŃie care a permis unor factori umani sau naturali să acŃioneze şi să producă ei, în mod direct, prejudiciul. Spre exemplu, neacordarea asistenŃei medicale unei persoane rănite

într-un accident de circulaŃie, provocând decesul pacientului, neînchiderea de către casier a seifului, a permis infractorilor să sustragă banii; spargerea unei conducte de apă şi înfiltrarea de apă în subsol pot constitui cauza nemijlocită a dărâmării unui imobil deja afectat de cutremurele anterioare.

3. Cauze care înlătură raportul de cauzalitate

Autorul unei fapte ilicite nu va fi Ńinut răspunzător dacă dovedeşte existenŃa unei cauze străine neimputabile lui, precum forŃa majoră sau cazul fortuit71, fapta unei terŃe persoane sau însăşi fapta victimei. 71 O problemă cu care s-a confruntat doctrina a fost definirea celor două noŃiuni, elaborându-se în final o teorie eclectică. Potrivit acestei teorii, forŃa majoră este un fenomen natural sau social exterior, extraordinar, de nebiruit şi exclude în întregime angajarea răspunderii, în măsura în care a fost cauza exclusivă a prejudiciului. În opoziŃie, cazul fortuit este un fenomen intern, care îşi are originea şi se produce în

121

a) ForŃa majoră

● NoŃiune. ForŃa majoră este o împrejurare externă, absolut imprevizibilă şi absolut insurmontabilă. ● CondiŃii. Pentru ca o împrejurare să fie calificată un caz de forŃă majoră este necesar să îndeplinească trei condiŃii :

- să fie externă. ForŃa majoră este o împrejurare externă şi invincibilă fără legătură cu lucrul care a produs paguba sau cu însuşirile acestuia. De exemplu: spargerea unui cauciuc; ruperea unei piese, ca urmare a unui deficit de fabricaŃie;

- să fie imprevizibilă. Imprevizibilitatea vizează atât împreju-rarea ce constituie forŃă majoră, cât şi rezultatele sale.

Imprevizibilitatea este absolută, în sensul că se apreciază in abstracto, în raport de prudenŃa şi diligenŃa unei persoane ce depune toată grija de care este capabil în activitatea sa. Astfel, o împrejurare numai relativ imprevizibilă (imprevizibilitate subiectivă), fiind determinată exclusiv de puterea personală de cunoaşterea celui chemat să răspundă, nu constituie forŃă majoră;

- să fie invincibilă (insurmontabilă), adică să nu existe posibili-tatea de a preîntâmpina producerea evenimentului lui de a evita efectele păgubitoare.

Invincibilitatea trebuie să fie absolută, adică pentru orice persoană. Dacă invincibilitatea este doar relativă, adică numai pentru cel chemat să răspundă, împrejurarea nu constituie forŃă majoră şi nu-l exonerează de răspundere Evenimentele de forŃă majoră pot fi:

- fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea şi voinŃa omului (cutremure, inundaŃii),

- evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni (războiul, revoluŃiile).

Astfel, alunecările de teren frecvente, ploile torenŃiale din timpul verii, îngheŃul din timpul iernii nu sunt evenimente imprevizibile şi nu constituie cazuri de forŃă majoră. De asemenea, inundaŃia sau cutremurul încetează a fi un eveniment de forŃă majoră în zonele geografice unde aceste calamităŃi au un caracter normal. Cu alte cuvinte, dacă un eveniment are un caracter normal, producându-se cu o anumită regularitate, nu constituie forŃă majoră. ● Efecte. ForŃa majoră are ca efect înlăturarea raportului de cauzalitate, ea fiind fenomenul care a determinat producerea

sfera de activitate a persoanei chemate să răspundă. Totodată au fost calificate drept caz fortuit şi unele fenomene externe, naturale, dar fără caracter extraordinar, absolut imprevizibil şi invincibil (grindina, bruma, ploi torenŃiale).

122

prejudiciului. Prin urmare, consecinŃa firească este înlăturarea răspunderii persoanei care, în caz contrar, ar fi putut fi obligată la reparare.

b) Cazul fortuit ● NoŃiune. Cazul fortuit reprezintă o împrejurare internă sau externă, relativ imprevizibilă şi relativ insurmontabilă. ● CondiŃii. Pentru a fi calificată drept caz fortuit împrejurarea trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

- să fie internă, avându-şi originea în câmpul de activitate al celui chemat să răspundă, sau externă, dar care nu are un caracter extraordinar şi poate fi prevăzută şi evitată cu diligenŃa şi prudenŃa unui om capabil;

- imprevizibilitatea să fie relativă. Cu alte cuvinte, imposibilitatea de prevedere trebuie să fie subiectivă, fiind determinată exclusiv de puterea personală de cunoaştere a celui chemat să răspundă;

- inevitabilitatea să fie relativă, în sensul că evenimentul putea fi înlăturat de către o persoană diligentă, însă cel chemat să răspundă nu a depus străduinŃe în acest scop.

Având în vedere cele mai sus prezentate, prin caz fortuit se înŃeleg două categorii de împrejurări : - împrejurări interne, care au cauza în câmpul de activitate al celui chemat să răspundă, fiind intrinseci lucrurilor şi animalelor acestuia: vicii ascunse ale lucrurilor, defecte de fabricaŃie; - împrejurări externe, neimputabile persoanei chemate să răspundă şi care nu au un caracter extraordinar: explozia unui cauciuc, ruperea unei piese, alunecări frecvente de teren, ploi torenŃiale în timpul verii, îngheŃul în timpul iernii, cutremure produse în mod obişnuit în anumite zone geografice. ● Efecte. Cazul fortuit exclude culpa, şi pe cale de consecinŃă şi răspunderea civilă delictuală, în cazurile în care se întemeiază pe ideea de culpă. Prin excepŃie, cazul fortuit nu exclude răspunderea în următoarele situaŃii: în prejudiciile cauzate de animale şi lucruri în general; pentru prejudiciile cauzate de accidente nucleare, precum şi în cele cauzate de aeronave în zbor terŃilor de la sol.

b) Fapta unei terŃe persoane ● NoŃiunea de terŃ. În materie delictuală, terŃul reprezintă orice persoană cu excepŃia pârâtului, a victimei şi a celor pentru care pârâtul este chemat să răspundă: copii minori, elevi, prepuşi, autori ai viciului ascuns al lucrului, ai viciului de construcŃie, sau ai lipsei de întreŃinere a

123

edificiului ruinat72. Precizăm că terŃul nu trebuie să fie identificat, astfel încât răspunderea civilă este înlăturată şi atunci când terŃul, autor al faptei, este necunoscut. În schimb, fapta terŃului nu trebuie provocată de pârât, în caz contrar acesta din urmă se află în culpă şi va răspunde. ● Efecte. Posibilitatea de exonerare de răspundere a faptei unui terŃ diferă după cum culpa pârâtului este sau nu prezumată de lege : În ipoteza în care legea nu prezumă culpa pârâtului, iar reclamantul face dovada faptei ilicite, a prejudiciului şi a raportului de cauzalitate, se va angaja răspunderea pârâtului. Singura posibilitate de exonerare este ca acesta să dovedească că, alături de fapta sa, la cauzarea prejudiciului a contribuit şi fapta unui terŃ în calitate de coautor. În acest caz, fapta terŃului nu exclude angajarea răspunderii pârâtului. Pârâtul şi terŃul vor răspunde solidar conform art. 1003 C. civ. Dacă pârâtul a plătit întreaga datorie, va avea acŃiune în regres împotriva terŃului pentru partea sa de contribuŃie la producerea prejudiciului. În situaŃia în care legea prezumă culpa (răspunderea) pârâtului, pentru a fi exonerat de răspundere, pârâtul trebuie să probeze că prejudiciul se datorează, în tot sau în parte, faptei terŃului.

- Dacă fapta terŃului îndeplineşte condiŃiile forŃei majore (este absolut imprevizibilă şi insurmontabilă), nu se va angaja răspunderea pârâtului.

- Dacă fapta terŃului nu întruneşte condiŃiile forŃei majore, pârâtul este în culpă, deoarece nu a prevăzut-o şi nu a evitat-o, fiind solidar răspunzător cu terŃul.

c) Fapta victimei

Şi în acest caz distingem după cum legea prezumă sau nu culpa sau răspunderea pârâtului. Astfel:

- în ipoteza în care legea nu prezumă culpa pârâtului, dacă victima face dovada condiŃiilor răspunderii în persoana pârâtului, acesta nu mai poate fi exonerat. Cu toate acestea, răspunderea lui se va diminua dacă probează că la producerea prejudiciului a contribuit şi fapta culpabilă a victimei, urmând ca reparaŃia datorată să fie redusă proporŃional cu vinovăŃia

72 În materie contractuală, prin terŃ se înŃelege orice persoană care nu a participat nici direct, nici prin reprezentant la încheierea contractului, deci o persoană străină de contract.

124

victimei. Astfel, suportarea pagubei se divide între pârât şi victimă73.

- când legea prezumă culpa pârâtului, pentru a se exonera de răspundere pârâtul trebuie să înlăture prezumŃia legală, dovedind că prejudiciul a fost cauzat numai de fapta victimei.

Pentru ca răspunderea pârâtului să fie exclusă în întregime, fapta victimei trebuie să îndeplinească trăsăturile forŃei majore (absolut imprevizibilă şi invincibilă). Dacă fapta victimei nu îndeplineşte caracterele forŃei majore, răspunderea se împarte după regulile „culpei comune”, despăgubirea datorată de pârât fiind stabilită numai în funcŃie de partea sa de contribuŃie la producerea prejudicului.

Astfel, distingem între două situaŃii: - dacă fapta culpabilă a victimei este cauza exclusivă a

prejudiciului, autorul va fi exonerat de răspundere. - când fapta victimei a concurat la producerea pagubei,

fără a fi cauza ei exclusivă, va avea loc o împărŃire a răspunderii, respectiv o reducere proporŃională a răspunderii autorului până la concurenŃa culpei victimei.

§ 4. VinovăŃia (culpa)

1. NoŃiune. Reglementare. Terminologie ● Reglementare. DispoziŃiile art. 991 şi 999 C. civ. prevăd răspunderea celui a cărui „greşeală” (art. 998) ori „neglijenŃă” sau „imprudenŃă” (art. 999) a ocazionat prejudiciul. Deşi nu conŃin o definiŃie a culpei (vinovăŃiei), din textele menŃionate rezultă că răspunderea delictuală, pe lângă elemente obiective (fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate) implică şi un element subiectiv: aprecierea comportamentului autorului faŃă de fapta ilicită.

● NoŃiune. În literatura juridică, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, vinovăŃia reprezintă atitudinea psihică a autorului faŃă de fapta ilicită şi rezultatele ei.

73 Dec. nr. 937/1993 a C.S.J., sect. pen., în Dreptul nr. 4/1994, p. 89. În acelaşi sens, „în cazul în care culpa debitorului Ńinut la repararea pagubei printr-o faptă cauzatoare de prejudicii este comună cu cea a creditorului, fiecare urmează să răspundă în raport cu întinderea culpei (Dec. nr. 95/2000 a C. A. Craiova, sect. civ., în B. J. pe 2002, Ed. lumina Lex, Buc., 2003, p. 136-137). PronunŃându-se astfel, instanŃa a reŃinut că reclamantul a lăsat un viŃel nesupravegheat pe stradă, fiind lovit de autoturismul condus de pârât. De asemenea, dacă pârâtul a recunoscut la interogatoriu că e vinovat de producerea accidentului şi a declarat că suportă în totalitate paguba, el nu putea fi obligat la plată decât în raport cu întinderea culpei sale (Dec. Trib. Suprem nr. 1953/1980, sect. civ., în Culegere de decizii pe 1980, op. cit., p. 86-88).

125

● Terminologie. În dreptul civil, textele din Codul civil, practica judiciară şi lucrările de specialitate utilizează termenul de culpă.

Trebuie precizat că, în diferite ramuri de drept, acelaşi termen de culpă este utilizat cu sens diferit. Astfel, în dreptul penal şi alte ramuri de drept, prin culpă se înŃelege săvârşirea unei fapte ilicite fără intenŃie, iar latura subiectivă a răspunderii juridice este exprimată prin termenul de „vinovăŃie”, ce desemnează atât intenŃia cât şi culpa propriu-zisă.

În schimb în dreptul civil el exprimă atât forma intenŃionată cât şi neintenŃionată a vinovăŃiei, sinonime noŃiunii de culpă. Având în vedere că termenul de culpă nu poate acoperi toate formele vinovăŃiei, s-a propus înlocuirea lui cu noŃiunea de „greşeală” sau „vinovăŃie”.

2. Elementele vinovăŃiei VinovăŃia (culpa) implică un element intelectiv, şi apoi unul volitiv. ● Elementul intelectiv constă în reprezentarea, prefigurarea faptei, a mijloacelor de realizare şi a urmărilor, consecinŃelor acesteia.

În primul rând, factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoaştere a semnificaŃiei sociale a faptelor şi a rezultatelor acestora. Acest nivel de cunoaştere se apreciază în funcŃie de gradul de dezvoltare a cunoaşterii umane, în general, respectiv gradul de dezvoltare a ştiinŃei la un moment dat, dar şi de puterea de cunoaştere, în concret, a persoanei care acŃionează, respectiv dacă avea posibilitatea şi trebuia şi putea să cunoască semnificaŃia socială a faptelor sale şi urmările acestora. Astfel, o persoană nu poate fi răspunzătoare dacă la data săvârşirii faptei ilicite nu a prevăzut sau nu a putut şi nu a trebuit să prevadă urmările faptei şi caracterul păgubitor. În al doilea rând, autorul prejudiciului trebuie să fie în măsură de a-şi da seama că faptele sale sunt contrare normelor de convieŃuire socială. Fără conştiinŃa caracterului antisocial şi contrar moralei a faptei, nu poate fi vorba de culpă sau greşeală. ● Factorul volitiv presupune un proces psihic de deliberare şi luare a unei decizii cu privire la conduita pe care o va avea persoana. De asemenea este necesară şi libertatea de deliberare şi de decizie a autorului faptei, lipsa libertăŃii având drept consecinŃă firească lipsa vinovăŃiei. În concluzie, pentru a ne afla în faŃa răspunderii, conştiinŃa şi voinŃa, în înŃelesul arătat, trebuie să existe în orice greşeală, oricare ar fi gradul sau forma în care se înfăŃişează elementul subiectiv al răspunderii civile delictuale.

3. Formele vinovăŃiei Codul civil nu defineşte vinovăŃia şi nici formele ei. Astfel, art. 998 se referă la răspunderea pentru „greşeală”, iar art. 999 precizează că răspunderea este angajată nu numai pentru „faptă” (în sens de intenŃie),

126

dar şi pentru „neglijenŃă şi imprudenŃă”. ● Pentru aceste considerente, se apelează la dispoziŃiile Codului

penal care, în art. 19, prevede ca forme ale vinovăŃiei intenŃia şi culpa. IntenŃia poate fi potrivit art. 19 alin. 1 C. pen.:

- directă, când autorul faptei prevede rezultatul faptei şi urmăreşte producerea lui;

- indirectă, când autorul prevede rezultatul faptei, şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

La rândul său, culpa este, potrivit art. 19 alin. 2 C. pen. : - cu prevedere (imprudenŃă, uşurinŃă), când autorul forŃei prevede

rezultatul faptei, nu-l acceptă şi socoteşte fără temei că nu seva produce;

- fără prevedere (neglijenŃă), când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

● Având în vedere dispoziŃiile Codului civil şi prevederile art. 19 C. pen., culpa în civil îmbracă forma dolului şi a imprudenŃei sau a neglijenŃei. Dolul alcătuieşte culpa intenŃionată la care se referă art. 998 C. civ. dispunând că fapta prejudiciabilă obligă pe acelaşi din a cărui greşeală s-a „ocazionat a-l repara”. ImprudenŃa sau neglijenŃa formează culpa neintenŃionată, fiind expres menŃionate de art. 999 C. civ. potrivit căruia „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, deci cu intenŃie, dar şi de aceea ce a cauzat prin neglijenŃa sau prin imprudenŃa sa. ● În dreptul civil, distincŃia între formele vinovăŃiei nu prezintă interes, deoarece răspunderea delictuală operează pentru cea mai uşoară culpă (culpa levissima), iar obligaŃia de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăŃiei. Totodată, cuantumul despăgubirilor se stabileşte în funcŃie de întinderea prejudiciului şi nu de gravitatea vinovăŃiei74. Cu toate acestea, distincŃia între formele vinovăŃiei prezintă importanŃă:

- în cazul vinovăŃiei comune a autorului şi a victimei prejudiciului, gradul de vinovăŃie se ia drept criteriu pentru stabilirea întinderii despăgubirilor datorate de autor75.

74 A se vedea Dec. nr. 279/14 februarie 2001 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa pe 2001, op. cit., p. 97-98 („Prin lege este stabilită răspunderea şi pentru culpa cea mai uşoară, fără să intereseze gradaŃia culpei”). 75 Dec. nr. 95/2000 a C. A. Craiova, sect. civ., în B. J. pe 2002, p. 136-137. În ipoteza mai multor coautori, faŃă de victimă vor răspunde solidar; în schimb, în raporturile dintre ei, suportarea prejudiciului se stabileşte proporŃional cu gravitatea vinovăŃiei fiecăruia

127

- clauzele de nerăspundere sunt nule în ceea ce priveşte dolul sau culpa gravă.

§ 5. Capacitatea delictuală

1. NoŃiune. Caractere. Reglementare ● NoŃiune. Pentru ca o persoană să răspundă în caz de prejudiciu

cauzat altuia prin fapta sa trebuie să aibă conştiinŃa faptelor sale, adică discernământ. Cu alte cuvinte, autorul trebuie să aibă capacitate delictuală. Lipsa discernământului atrage lipsa vinovăŃiei (culpei) şi, în consecinŃă, exonerarea de răspundere. ● Caractere. Capacitatea delictuală (discernământul) nu se confundă cu capacitatea de exerciŃiu, pentru următoarele considerente:

- Capacitatea delictuală are în vedere răspunderea pentru fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, în schimb capacitatea de exerciŃiu priveşte posibilitatea persoanei de a încheia acte juridice.

- Discernământul reprezintă aptitudinea persoanei de a fi conştientă, respectiv de a avea reprezentarea faptelor şi a urmărilor acestora, în timp ce capacitatea de exerciŃiu constă în aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturile şi asuma obligaŃiile prin încheierea de acte juridice.

- Dacă discernământul este o stare de fapt şi se apreciază în concret, de la caz la caz, capacitatea de exerciŃiu este o stare de drept, reglementată de lege.

● Reglementare. În legislaŃia noastră, capacitatea delictuală se prezumă, rezultând indirect din art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954, potrivit căruia: „minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani nu răspund pentru fapta lor ilicită, dacă se dovedeşte că au lucrat cu discernământ”. Potrivit textului de lege, cu excepŃia minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani, toate persoanele fizice sunt prezumate a avea discernământ. PrezumŃia are un caracter relativ, putând fi răsturnată prin proba contrarie. Astfel, pentru a fi exonerat de răspundere, făptuitorul trebuie să dovedească lipsa totală a discernământului. O eventuală lipsă parŃială a discernământului nu influenŃează nici existenŃa, nici întinderea răspunderii.

2. AplicaŃii În analiza capacităŃii delictuale distingem între trei situaŃii: situaŃia

minorilor, a persoanelor lipsite de discernământ dar care nu sunt puse sub interdicŃie, situaŃia persoanelor puse sub interdicŃie. a) SituaŃia minorilor sub 14 ani.

128

Singura categorie de persoane pentru care legea a stabilit prezumŃia lipsei de discernământ este aceea a minorilor ce nu au împlinit 14ani. Astfel, pentru a se angaja răspunderea delictuală a minorului sub 14 ani, este necesar ca victima să probeze că în momentul săvârşirii faptei ilicite acesta a avut discernământ.

b) SituaŃia bolnavulu psihic, nepus sub interdicŃie. În măsura în care bolnavul psihic a împlinit vârsta de 14 ani, este

prezumat că a avut discernământ şi, prin urmare, capacitatea delictuală. Astfel, din punct de vedere al răspunderii delictuale, acesta este asimilat persoanelor care nu au împlinit vârsta de 14 ani, operând prezumŃia relativă a existenŃei discernământului. Pentru a înlătura prezumŃia, cel interesat trebuie să facă dovada că, la momentul săvârşirii faptei, nu a acŃionat cu discernământ. În aceeaşi situaŃie se află şi persoanele sănătoase din punct de vedere psihic, dar care, temporar, au fost lipsite de discernământ din cauze accidentale: lipotimie, somnambulism (incapacităŃi naturale). Până la proba contrarie, discernământul acestora este prezumat. Cu totul alta este situaŃia pentru persoanele care şi-au provocat prin fapta lor pierderea discernământului (consum de alcool, substanŃe stupefiante). Acestea vor răspunde pentru faptele lor chiar dacă le-au săvârşit în stare de inconştientă, deoarece lipsa discernământului a fost provocată prin culpa anterioară a autorului, fiind incidentă regula nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

c) SituaŃia bolnavului psihic (alienat sau debil mintal) pus sub interdicŃie.

În lipsa unei reglementări exprese, se aplică prin analogie art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954, fiind asimilat minorului sub 14 ani şi prin urmare ei fiind prezumaŃi ca lipsiŃi de discernământ. Totuşi, prezumŃia fiind relativă, răspunderea lor poate fi angajată dacă se face dovada că au săvârşit fapta cu discernământ, într-un moment de luciditate76.

76Într-o opinie contrară, persoanele puse sub interdicŃie nu se pot asimila minorului sub vârsta de 14 ani. S-a susŃinut că art. 25 din Decretul nr. 32/1954 se referă în mod expres numai la minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani – şi nu poate fi extins şi la persoanele puse sub interdicŃie doar pentru faptul că ambele categorii sunt lipsite de capacitate de exerciŃiu, cele două forme de capacitate neputând fi confundate. Astfel, incapacitatea delictuală a minorului sub 14 ani nu poate fi extinsă şi cu privire la interzisul judecătoresc care a împlinit această vârstă, deoarece excepŃiile sunt de strictă interpretare şi aplicare. Prin urmare bolnavul psihic, spre deosebire de minorul sub 14 ani, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicită, chiar dacă a fost pus sub interdicŃie, cât timp nu se face dovada că la data săvârşirii faptei ilicite era lipsit de discernământ (L. Pop – op. cit., p. 230-231; E. Safta-Romano – op. cit., p. 196-197; M. Eliescu – op. cit., p. 227; T. R. Popescu, P. Anca – op. cit., p. 195-197). Totodată s-a argumentat că incapacitatea delictuală prevăzută pentru minorul sub 14

129

Trebuie precizat că, dacă celui lipsit de discernământ nu i se poate imputa nici o greşeală, victima se află în situaŃia de a nu-şi putea recupera prejudiciul. Astfel, a apărut necesitatea de a ocroti pe cei prejudiciaŃi de către persoane lipsite de discernământ. În consecinŃă.

� pentru ca lipsa de discernământ să exonereze de răspundere din punct de vedere delictual, ea trebuie să fie totală. Astfel, numai dacă se face dovada lipsei total a discernământului, făptuitorul este exonerat de răspundere pentru lipsa vinovăŃiei, ca element esenŃial al răspunderii delictuale.

Totuşi, lipsa de discernământ, chiar totală, nu înlătură răspunderea, dacă este cauzată de făptuitor cu intenŃie sau chiar din culpă (consum de alcool, substanŃe stupefiante). În consecinŃă, cel care a săvârşit un prejudiciu în aceste condiŃii, este obligat să-l repare. În acest caz, răspunderea îşi găseşte temeiul în greşeala anterioară pe care a săvârşit-o, bucurându-se de întregul discernământ.

� în vederea protejării victimei, legea instituie o răspundere indirectă.

Astfel, în cazul în care autorul faptei ilicite este un minor lipsit de discernământ, cel prejudiciat are posibilitatea obŃinerii despăgubirilor de la persoanele chemate să răspundă pentru acestea. Astfel art. 1000 alin. 2 C. civ. stabileşte răspunderea părinŃilor pentru fapta prejudiciabilă a copiilor lor minori.

� dacă făptuitorul este lipsit de discernământ şi nici o altă persoană nu este chemată să răspundă pentru prejudiciu, victima va suporta consecinŃele faptei ilicite.

Cu toate acestea, practica, pe considerente de echitate, s-a pronunŃat în sensul obligării autorului lipsit de discernământ, la plata despăgubirilor, cel puŃin parŃial, dacă situaŃia materială a acestuia o permite.

ani nu poate fi extinsă şi cu privire la incapacitatea celui pus sub interdicŃie, şi nici incapacitatea de exerciŃiu instituită în materie de acte juridice nu-şi poate produce efectele, prin interpretare extensivă, cu privire la fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. Potrivit unui principiu fundamental al dreptului civil, capacitatea este regula, iar incapacitatea legală este excepŃia (M. Eliescu – op. cit., p. 228).

130

Reprezentări grafice Răspunderea pentru faptă proprie Sediul materiei CondiŃii: fapta ilicită prejudiciul

art. 998-999 C. civ. potrivit cărora orice faptă a omului cauzează un prejudiciu, îl obligă pe acela, din a cărui vină s-a produs, a-l repara

• reprezintă acŃiunea sau inacŃiunea ce are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane;

• poate fi omisivă şi comisivă; • împrejurări ce înlătură ilicitul:

- legitima apărare - starea de necesitate - activitatea permisă de lege sau ordinul

superiorului - exercitarea unui drept - consimŃământul victimei

• reprezintă rezultatele dăunătoare, de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime;

• prejudiciul patrimonial poate fi evaluat pecuniar; prejudiciul nepatrimonial rezultă din încălcări ale drepturilor personale;

• condiŃii : - prejudiciul să fie cert, - prejudiciul să nu fie reparat;

• prejudiciul trebuie să fie urmarea încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim;

• sunt certe prejudiciile actuale şi cel viitoare, cu excluderea prejudiciilor eventuale

131

raportul de cauzalitate vinovăŃie

• reprezintă conexiunea între fapta de încălcare a dreptului subiectiv sau a interesului şi prejudiciul produs;

• cauze care îl înlătură : - forŃa majoră - cazul fortuit - fapta victimei - fapta unui terŃ - consimŃământul victimei;

• atitudinea subiectivă a autorului faptei ilicite faŃă de faptă şi urmările acesteia;

• formele vinovăŃiei : - intenŃia directă şi indirectă - culpa cu prevedere şi fără prevedere

• în civil formele vinovăŃiei nu au importanŃă, deoarece funcŃionează principiul reparării integrale a pagubei;

• capacitatea de a avea discernământ – în lipsa acestuia nu se poate vorbi de vinovăŃie: - situaŃia minorilor: peste 14 ani sunt prezumaŃi a avea

discernământ; - situaŃia alienaŃilor şi debililor puşi sub interdicŃie: victima

trebuie să dovedească că a acŃionat cu discernământ; - alienaŃii şi debilii neinterzişi judecătoreşte: dacă au

împlinit 14 ani se prezumă a avea discernământ.

132

Capitolul III

RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I. ConsideraŃii generale

● Dacă principiul în materia răspunderii civile delictuale îl constituie răspunderea pentru fapta proprie, răspunderea pentru fapta altei persoane are caracter de excepŃie şi este posibilă numai în măsura în care este expres prevăzută de lege.

Astfel art. 1000 C. civ. instituie trei cazuri de răspundere : - răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor

minori, care locuiesc cu dânşii (art. 1000 alin. 2 C. civ.); - răspunderea institutorilor şi artizanilor pentru prejudiciile

cauzate de elevi şi ucenici aflaŃi sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 C. civ.);

- răspunderea comitenŃilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor, în funcŃiile încredinŃate (art. 1000 alin. 3 C. civ.).

● În toate cazurile de răspundere pentru fapta altuia, operează o prezumŃie de culpă ce scuteşte victima de obligaŃia probaŃiunii. PrezumŃia este relativă în cazul părinŃilor, al institutorilor, şi absolută în cazul comitenŃilor.

SoluŃia rezultă din dispoziŃiile art. 1000 alin. 5 C. civ., potrivit căruia „tatăl şi mama, institutorii şi artizanii sunt apăraŃi de responsabilitatea arătată […]dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil”. În schimb comitenŃii nu beneficiază de dispoziŃiile textului legal. În tăcerea legii, prezumŃia nu poate fi răsturnată, în consecinŃă fiind o prezumŃie absolută.

SecŃiunea a II-a. Răspunderea părinŃilor pentru fapta copiilor minori

§ 1. ConsideraŃii generale

1. Reglementare Ca formă a răspunderii civile delictuale indirecte pentru fapta altuia, răspunderea părinŃilor este instituită de art. 1000 alin. 2 C. civ.,

133

precizând: „Tatăl şi mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii”.

În completare, art. 1000 alin. 5 C. civ., ale cărui dispoziŃii au caracter exonerator, dispune că: „tatăl şi mama […] sunt apăraŃi de responsabilitatea arătată mai sus, dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil”. Cele două texte legale fac necesare câteva precizări. � art. 1000 alin. 2 C. civ. se întemeia pe inegalitatea dintre bărbat şi

femeie, astfel încât răspunderea revenea tatălui, în calitate de titular al „puterii părinteşti”. Mama răspundea numai după decesul tatălui, caz în care puterea părintească trecea asupra ei. Inegalitatea în drepturi dintre bărbat şi femeie a fost înlăturată de ConstituŃia din 13 aprilie 1948. Consacrându-se principiul egalităŃii sexelor, textul menŃionat a fost implicit modificat, în sensul că răspunderea pentru prejudiciile copiilor minori revine deopotrivă ambilor părinŃi.

� răspunderea părinŃilor este solidară, textul art. 1000 alin. 2 C. civ. trebuind interpretat în contextul actual, în sensul că ambii părinŃi, atât tatăl cât şi mama, poartă răspunderea pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori.

� răspunderea părinŃilor este o răspundere pentru fapta altuia, respectiv pentru fapta copiilor minori. Prin urmare, se va putea angaja răspunderea părinŃilor numai în condiŃiile în care minorul a săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.

� fiind o răspundere pentru fapta altuia, răspunderea părinŃilor pentru fapta copiilor minori este o răspundere specială, derogatorie de la dreptul comun.

2. Domeniul de aplicare FaŃă de formularea art. 1000 alin. 2 C. civ., se poate constata că răspunderea revine părinŃilor. În acest context este necesar să stabilim ce se înŃelege prin „părinŃi”, respectiv persoanele care răspund de fapta ilicită a copiilor minori.

Potrivit textul de lege răspund pentru fapta copiilor minori: � părinŃii fireşti, indiferent dacă filiaŃia copilului este din

căsătorie sau din afara ei. În ceea ce priveşte părintele din afara căsătoriei, numai părintele

faŃă de care s-a stabilit filiaŃia răspunderii. Dacă filiaŃia s-a stabilit faŃă de ambii părinŃi, răspunderea va reveni aceluia căruia i s-a încredinŃat minorul.

� părinŃii adoptivi, fără a deosebi între adopŃia cu efecte depline77 şi adopŃia cu efecte restrânse, deoarece în ambele

77 Trebuie precizat că, deşi marea majoritate a doctrinei îşi fundamentează ideea pe

134

ipoteze drepturile şi îndatoririle părinteşti trec asupra părinŃilor adoptivi.

Astfel, potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei, „adoptatorul are faŃă de copilul adoptat drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faŃă de copilul său”. Prevederea legală exclude orice cumul de răspundere între adoptator şi părinŃii fireşti ai copilului minor.

Preluând drepturile şi îndatoririle părinteşti, adoptatorului îi revine şi răspunderea integrală pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudiciu săvârşite de minor după încuviinŃarea adopŃiei, chiar dacă la originea faptelor s-ar afla lipsuri în educaŃia şi creşterea acestuia, imputabile părinŃilor fireşti. ● Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de copiii minori nu poate fi extinsă şi la alte categorii de persoane decât părinŃii, respectiv: instituŃii de ocrotire, tutori, curatori sau rudele minorului. Textul art. 1000 alin. 2 C. civ. fiind o normă juridică de strictă interpretare, prevăzând expres că răspunderea revine numai părinŃilor, nu poate fi aplicat in extenso, prin analogie, şi altor persoane, chiar dacă au fost învestite cu drepturi şi îndatoriri părinteşti. Răspunderea acestor persoane va putea fi angajată în condiŃiile prevăzute de art. 998-999 C. civ. Într-o opinie contrară78, ori de câte ori manifestarea ocrotirii părinteşti revine unei terŃe persoane căreia i s-a încredinŃat copilul, textul

dispoziŃiile art. 76 alin. 1 C. fam. stabilind că „ drepturile şi îndatoririle părinteşti trec asupra adoptatorului”, aceste dispoziŃii sunt în prezent abrogate. În materie de adopŃie, Codul familiei a adoptat sistemul dualist, reglementând două feluri de adopŃie: cu efecte restrânse (art. 75-78) şi cu efecte depline (art. 79). În cazul adopŃiei cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenŃii lui devin rudă numai cu adoptatorul, nu şi cu rudele acestuia. În schimb, adoptatorul păstrează legăturile de rudenie cu părinŃii fireşti şi rudele acestora (cu familia firească). În acest caz, deşi s-ar părea că ar acŃiona concomitent răspunderea părinŃilor fireşti şi a celor care au adoptat, în realitate răspunderea nu aparŃine decât adoptatorilor. În cazul adopŃiei cu efecte depline, adoptatul şi descendenŃii săi devin rude cu adoptatorul şi cu rudele acestuia, încetând raporturile de rudenie cu părinŃii fireşti şi rudele acestora. Prin OUG nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopŃiei s-a consacrat sistemul unitar în materia adopŃiei, respectiv al adopŃiei cu efectele depline ale unei filiaŃii fireşti. Deşi ulterior ordonanŃa a fost abrogată, sistemul unitar s-a păstrat, noua Lege nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei stabilind în art. 50 alin. 2 şi 3: „prin adopŃie se stabilesc filiaŃia între adoptat şi cel ce adoptă. În momentul stabilirii filiaŃiei prin adopŃie, rudenia firească dintre adoptat şi descendenŃii săi pe de o parte şi părinŃii săi fireşti şi rudele acestora pe de altă parte, încetează”. 78 D. C. Florescu – op. cit., p. 328-329. Deşi izolată, o astfel de interpretare a textului a fost reŃinută şi în unele soluŃii de speŃă (Dec. pen. nr. 268/1975 a Trib. jud. Dolj, în RRD nr. 3/1976, cu notă critică de V. Pătulea. Astfel, s-a considerat că art. 1000 alin. 2 C. civ. ar fi aplicabil şi persoanei căreia i s-a încredinŃat copilul spre creştere şi educare.

135

art. 1000 alin. 2 C. civ. se va aplica împotriva acesteia. § 2. Temeiul juridic al răspunderii ● PrezumŃiile de culpă. Literatura de specialitate apreciază în mod unanim că fundamentul răspunderii părinŃilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori îl constituie o prezumŃie de culpă instituită de lege în sarcina părinŃilor. Astfel, ori de câte ori un minor săvârşeşte o faptă prejudiciabilă, legea prezumă relativ că aceasta se datorează culpei sau greşelii părinŃilor, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaŃiilor părinteşti. Cu alte cuvinte, în fundamentarea răspunderii părinŃilor se porneşte de la o relaŃie cauzală între modul de îndeplinire a îndatoririlor părinteşti şi fapta ilicită a minorilor. În realitate însă, după ce victima face dovada prejudiciului suferit, a fapte ilicite a minorului şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, se declanşează o triplă prezumŃie în privinŃa părinŃilor, şi anume :

- prezumŃia că în exercitarea îndatoririlor ce le reveneau faŃă de copilul minor au existat abateri;

- prezumŃia de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor ce le reveneau şi comiterea de către minor a faptei ilicite;

- prezumŃia culpei (vinei) părinŃilor în îndeplinirea necores-punzătoare a obligaŃiilor ce le aveau şi care a determinat săvârşirea faptei ilicite de către minor.

● ConŃinutul prezumŃiilor. Problema care a dat naştere unor divergenŃe doctrinare a constituit-o sfera obligaŃiilor pentru care părinŃii sunt prezumaŃi a fi în culpă. Într-o primă opinie79, răspunderea părinŃilor se întemeiază pe nerespectarea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaŃiei de supraveghere a copiilor minori. Într-o altă orientare, la baza răspunderii părinŃilor se regăseşte nu

79 O. Calmuschi – Aspecte ale răspunderii părinŃilor pentru fapta copilului minor desprinse din practica judiciară, în S.C.J. nr. 4/1978, p. 348. Practica judiciară a împărtăşit această interpretare (Dec. de îndrumare nr. 6/1943 a Plenului Trib. Suprem, în C.D. 1973, p. 37, se reŃine că „fapta ilicită ar putea fi împiedicată dacă părinŃii exercită cum se cuvine o supraveghere permanentă” şi „dacă totuşi s-a exercitat o supraveghere corespunzătoare… părinŃii nu vor răspunde”; Dec. pen. nr. 413/1972 a Trib. Bacău în R.R.D. nr. 9/1973, p. 135. Se consideră că părinŃii nu răspund civil pentru prejudiciile cauzate de un copil minor care a comis o infracŃiune după ce a fugit dintr-un centru de reeducare, deci într-un moment în care nu se afla sub supravegherea lor).

136

numai nerespectarea obligaŃiei de supraveghere, ci şi carenŃe în îndeplinirea obligaŃiei de educare a copilului minor. În prezent, aceasta este şi soluŃia adoptată de practica judiciară. Astfel s-a statuat că „răspundere părinŃilor trebuie să fie întemeiată nu numai pe neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaŃiei de supraveghere, dar totodată şi a obligaŃiei de a asigura educarea copilului minor”80. Potrivit celei de a treia concepŃii81, răspunderea părinŃilor trebuie fundamentată atât pe neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi de supraveghere, cât şi a obligaŃiei de creştere. Opinia este mai exigentă decât cele precedente, deoarece obligaŃia de „a creşte copilul” este mai largă decât cea de educare. Astfel, conform art. 101 alin. 2 C. fam. părinŃii „sunt obligaŃi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăŃătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui”.

● Caracterul prezumŃiilor. Cele trei prezumŃii legale au un caracter relativ, putând fi înlăturate prin proba contrarie, a împrejurării că părinŃii nu au putut împiedica faptul prejudiciabil, deşi şi-au îndeplinit obligaŃia de supraveghere, ori dubla obligaŃie de supraveghere şi educaŃie sau supraveghere şi creştere.

În acest context, adepŃii opiniei potrivit căreia răspunderea părinŃilor se întemeiază pe o culpă „în supraveghere”, au criticat concepŃiile de fundamentare pe o dublă obligaŃie, cu argumentul că prin extinderea îndatoririlor părinŃilor la „supraveghere şi educaŃie” sau „supraveghere şi creştere a copilului” s-a creat o dificultate reală în posibilitatea administrării probei contrarii cerute pentru răsturnarea prezumŃiilor legale. În realitate, critica este un argument în sprijinul adoptării unor concepŃii de răspundere sporită a părinŃilor, deoarece cu cât părintele îşi va angaja o răspundere sporită, cu atât diligenŃa pe care o va depune în

80 Dec. Trib. Supr. nr. 4/1997 în Îndreptar interdisciplinar… - op. cit., p. 145. În acelaşi sens Dec. nr. 1777/1976 a Trib. Supr., secŃ. pen., în C. Stătescu, C. Bîrsan – op. cit., p. 211. (În contextul în care copilul minor, care, reuşind să fugă dintr-un centru de reeducare unde era internat, a comis câteva infracŃiuni cauzatoare de prejudicii, s-a angajat răspunderea părinŃilor în baza unei „prezumŃii de culpă constând într-o lipsă nu numai de supraveghere, ci şi de educaŃie”.) La fel, s-a statuat că „fapta ilicită a copilului minor „demonstrează în mod categoric ineficienŃa educaŃiei date…, educaŃie ce a rămas deficitară şi datorită activităŃii necorespunzătoare în acest sens a celor doi părinŃi” (Dec. nr. 4/1977 a Trib. Suprem în C.D./1977, p. 310-313). 81 L.Pop – op. cit., p. 241; C. Stătescu, C. Bîrsan – op. cit., p. 212-213; E. S. Romano – op. cit., p. 161. Practica a reŃinut doar în mod izolat fundamentarea răspunderii părinŃilor pe obligaŃia de creştere a copiilor minori Dec. nr. 2154/1983 a Trib. Suprem, secŃ. pen., în R.R.D. nr. 7/1984, p. 65.

137

îndeplinirea îndatoririlor va fi mai mare.

§ 3. CondiŃiile răspunderii 1. CondiŃii generale ● Pentru angajarea răspunderii părinŃilor şi repararea prejudiciului cauzat de copilul lor minor, victima trebuie să dovedească:

- existenŃa prejudiciului, - a faptei ilicite a minorului - a raportului de cauzalitate între fapta minorului şi

prejudiciul suferit. Nu este cerută însă condiŃia vinovăŃiei minorului, în sensul de a fi

acŃionat cu discernământ82. În schimb, dacă victima urmăreşte ca împreună cu părinŃii să răspundă şi minorul pentru fapta proprie, condiŃia vinovăŃiei acestuia este necesară şi trebuie dovedită. ● De îndată ce victima prejudiciului a făcut dovada condiŃiilor menŃionate, în persoana părinŃilor operează cele trei prezumŃii legale:

- prezumŃia de existenŃă a faptei ilicite a acestora constând în neîndeplinirea sau în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce le reveneau de supraveghere şi educare sau de supraveghere şi creştere a copilului;

- prezumŃia de existenŃă a raportului de cauzalitate dintre neîndeplinirea obligaŃiilor de către părinŃi şi comiterea de către minor a faptei ilicite prejudiciabile;

- prezumŃia de vinovăŃie a părinŃilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce le reveneau potrivit legii.

În concluzie, condiŃiile generale ale răspunderii menŃionate în persoana minorului urmează a fi dovedite de victima prejudiciului, în schimba cele privind părinŃii sunt prezumate de lege.

2. CondiŃii speciale Alături de condiŃiile generale, pentru angajarea răspunderii părinŃilor art. 1000 alin. 2 C. civ. instituie încă două condiŃii speciale: copilul să fie minor şi să aibă locuinŃa la părinŃii săi.

a) Minoritatea.

82 Angajarea răspunderii minorului nu este condiŃionată şi de vinovăŃia minorului (Dec. civ. nr. 1265/2001, JurisprudenŃa C.A. Iaşi, op. cit., p. 99-100; în acelaşi sens, Dec. nr. 13243/2000 a C. A. Craiova, în B.J. pe 2002, op. cit., p. 143-144.

138

Răspunderea părinŃilor poate fi angajată numai dacă în momentul săvârşirii faptei ilicite, copilul lor era minor.

Nu interesează din punct de vedere delictual dacă minorul era lipsit de capacitate de exerciŃiu, neîmplinind vârsta de 14 ani, sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, între 14 şi 18 ani. De asemenea, părinŃii vor răspunde şi dacă ulterior săvârşirii faptei ilicite, copilul devine major. Prin urmare, dispoziŃia art. 1000 alin. 2 C. civ. se aplică în raport cu momentul comiterii faptei cauzatoare de prejudicii imputabilă minorului şi nu-şi încetează aplicabilitatea la majoratul copilului83. Textul de lege nu se aplică:

- dacă, potrivit legii copilul a devenit major înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, prin efectul căsătoriei.

- în cazul persoanelor majore lipsite de discernământ ca efect al alienaŃiei ori debilităŃii mintale, chiar dacă se află puse sub interdicŃie judecătorească.

b) Comunitatea de locuinŃă. Cea de a doua condiŃie – comunitatea de locuinŃă – decurge din

prevederile art. 1000 alin. 2 C. civ. potrivit căruia „părinŃii răspund pentru copiii minori ce locuiesc cu dânşii”.

Sintagma face necesare câteva precizări, după cum urmează: � de cele mai multe ori, locuinŃa copilului minor coincide cu

domiciliul său legal. Potrivit art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, domiciliul legal al minorului este la părinŃii săi, iar dacă părinŃii nu au o locuinŃă comună, la acela dintre părinŃii la care locuieşte statornic;

� în unele situaŃii excepŃionale, locuinŃa minorului diferă de domiciliul său legal.

Spre exemplu, în cazul reglementat de art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul copilului încredinŃat de instanŃa judecătorească unei a treia persoane rămâne la părinŃii săi”. Prin urmare, dacă nu există coincidenŃă între domiciliu şi locuinŃă, pentru stabilirea răspunderii

83 Dec. civ. nr. 50/1980 a Trib. jud. Hunedoara, în RRD nr.7/1980, p. 52-53 („… răspunderea părintelui continuă şi după majoratul copilului, găsindu-şi temeiul în neexercitarea obligaŃiei de supraveghere în timpul minorităŃii, ea nu dispare odată cu ajungerea la majorat a copilului care a săvârşit fapta”). În acelaşi sens, Dec. nr. 431/1985 a Trib. Suprem, secŃ. civ., în I. MihuŃă – Repertoriu de practică judiciară în materie civilă pe anii 1980-19889. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 152-153 („cum nici un text de lege nu dispensează pe părinŃi de obligaŃia de a repara paguba produsă de copil în perioada minorităŃii pe motiv că a ajuns la majorat şi că are venituri proprii, rezultă că părinŃii sunt ŃinuŃi să răspundă în continuare pentru acoperirea prejudiciului cauzat de copil în timp ce era minor”).

139

părinŃilor se va lua în considerare locuinŃa şi nu domiciliul; � se are în vedere locuinŃa pe care legea o stabileşte pentru acesta,

chiar dacă, în fapt, acesta locuieşte în alt loc sau la altă persoană.

Altfel spus, interesează locuinŃa pe care copilul minor trebuia să o aibă, şi nu pe aceea pe care o are în fapt. În consecinŃă, ori de câte ori minorul trebuia să locuiască la părinŃii săi dar în fapt are o altă locuinŃă, răspunderea părinŃilor va fi angajată. Astfel, ei nu se pot exonera de răspundere pe considerentul neîndeplinirii condiŃiei comunităŃii de locuinŃă, aceasta deoarece culpa părinŃilor are un conŃinut larg, cuprinzând nu numai deficienŃe în supravegherea minorului, ci şi în obligaŃia de creştere şi educare a acestuia. ● SituaŃii în care lipseşte comunitatea de locuinŃă. În practica judecătorească s-au întâlnit frecvent situaŃii în care locuinŃa de fapt a minorului în momentul săvârşirii faptei ilicite prejudiciabile se afla în altă parte decât la părinŃii săi.

a) Ipoteza în care minorul are locuinŃa la părinŃii săi, dar în fapt

locuieşte în altă parte, contrar voinŃei acestora. Spre exemplu, copilul minor a părăsit locuinŃa părinŃilor şi, în acest interval de timp, săvârşeşte o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii (furt, tâlhărie).

În acest caz, orientarea generală a instanŃelor este în sensul că răspunderea părinŃilor nu poate fi înlăturată. Astfel, ei nu se pot exonera dovedind că la data săvârşirii faptei ilicite nu aveau posibilitatea materială de a exercita supravegherea legală, deoarece minorul părăsise locuinŃa84. Având în vedere că fundamentul răspunderii părinŃilor îl constituie nu numai lipsa în supraveghere, ci şi lipsuri în educaŃia ori în creşterea copiilor minori, credem că simpla dovadă a exercitării unei supravegheri corespunzătoare” sau a „îndeplinirii obligaŃiei de supraveghere” nu este suficientă pentru a înlătura răspunderea ce le revine atât în ceea ce priveşte faptul părăsirii locuinŃei de către minor cât şi săvârşirea de către acesta a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

b) Ipoteza în care minorul are locuinŃa la părinŃii săi, dar temporar se află în vizită la nişte rude sau prieteni.

84 În schimb, în practică s-a susŃinut că părinŃii nu răspund dacă „s-a exercitat o supraveghere corespunzătoare, iar în caz de dispoziŃie s-au făcut toate diligenŃele necesare pentru readucerea sa la domiciliu”, ori dacă se va dovedi că, „deşi şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaŃia de supraveghere, totuşi nu au putut împiedica săvârşirea infracŃiunii”.

140

Dacă minorul săvârşeşte, în aceste condiŃii, o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, părinŃii nu se pot exonera invocând neîndeplinirea cerinŃei comunităŃii de locuinŃă. Răspunderea lor va fi angajată deoarece, în primul rând, culpa lor constă nu numai în lipsa de supraveghere, ci şi în lipsa de educaŃie a minorului, iar în al doilea rând erau datori să se preocupe de asigurarea condiŃiilor corespunzătoare de îndrumare şi supraveghere a copiilor lor minori, chiar dacă aceştia se aflau temporar la altcineva.

c) Ipoteza în care minorul internat în spital, săvârşeşte o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Cu privire la această situaŃie, doctrina şi practica judiciară s-au situat pe poziŃii diametral opuse. Plecând de la premisa că minorul nu locuia cu părinŃii săi, practica a statuat că „neavând posibilitatea de a exercita supravegherea asupra minorului, (părintele) nu este în culpă şi nici răspunzător de prejudiciul cauzat de copilul său minor. Opinia doctrinară, pe care o împărtăşim, este în sensul că art. 1000 alin. 2 C. civ. se aplică şi în acest caz, deoarece locuinŃa de fapt a copilului, la spital, chiar dacă este justificată, fiind determinată de boala de care acesta suferă, nu poate duce automat la concluzia dispariŃiei comunităŃii de locuinŃă. În plus, răspunderea părinŃilor îşi găseşte temeiul atât în lipsa de supraveghere, cât şi în deficienŃe în educaŃia ori creşterea copilului. d) Ipoteza în care minorul, internat într-o şcoală de muncă şi reeducare, părăseşte şcoala şi săvârşeşte o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. SoluŃiile practicii judiciare au fost contradictorii. Astfel, în unele cazuri s-a considerat că răspunderea părinŃilor nu poate fi antrenată deoarece, minorul neavând locuinŃa la aceştia, au fost în imposibilitate de a exercita supravegherea asupra lui85. În alte decizii86, instanŃa s-a pronunŃat în sensul că răspunderea părinŃilor poate fi angajată în raport cu deficienŃele manifestate în educaŃia copilului şi în contextul în care relele comportări, determinate de o insuficientă supraveghere şi educaŃie, au determinat ca minorul să fie internat într-o şcoală de reeducare. Literatura de specialitate consideră a fi întemeiată această orientare

85 Dec. pen. nr. 15/1970 a Trib. jud. NeamŃ, în R.R.D. nr. 7/1970, p. 184; Dec. pen. nr. 413/1972 a trib. jud. Bacău, în R.R.D. nr. 9/1973, p. 135. Pentru o poziŃie doctrinară în acest sens, a se vedea O. Calmuschi – op. cit., p. 352. 86 Dec. nr. 1828/1980 a Trib. Suprem, în R.R.D. nr. 9/1981. Dec. nr. 1703/1986 a Trib. Suprem, seŃ. pen., în R.R.D. nr. 4/1987, p. 76.

141

a practicii în materie, cu argumentul că atât internarea în centrul de reeducare cât şi fuga din această instituŃie şi săvârşirea unor fapte prejudiciabile au la origine atât lipsuri în supraveghere, cât mai ales o educaŃie necorespunzătoare din partea părinŃilor. e) Ipoteza în care, la data săvârşirii faptei ilicite de către minor, părinŃii se aflau în executarea unei pedepse privative de libertate ori erau arestaŃi preventiv. În acest caz se consideră că nu operează dispoziŃiile art. 1000 alin. 2 C. civ., pe motivul că nu există comunitate de locuinŃă şi părinŃii se află în imposibilitate absolută de a exercita supravegherea şi fără posibilitatea de a-l controla sau educa pe minor87. f) Ipoteza în care minorul săvârşeşte o faptă ilicită în timp ce deŃine o locuinŃă în scopul desăvârşirii învăŃării, pregătirii profesionale ori ca urmare a încadrării în muncă. Potrivit art. 102 C. fam., „autoritatea tutelară poate da încuviinŃare copilului, la cerea acestuia, după împlinirea vârstei de 14 ani […] să aibă locuinŃa pe care o cere desăvârşirea învăŃăturii ori pregătirii profesionale”. În acest caz, schimbarea locuinŃei nu are drept consecinŃă suspendarea sau încetarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, astfel încât răspunderea părinŃilor în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ. nu poate fi înlăturată.

● Răspunderea părinŃilor în cazul lipsei comunităŃii de locuinŃă. În situaŃiile în care soŃii sunt despărŃiŃi în fapt, sunt în cursul procesului de divorŃ ori sunt divorŃaŃi sau părinŃii nu sunt căsătoriŃi, minorul fiind din afara căsătoriei, s-a pus problema care dintre părinŃi va răspunde pentru fapta prejudiciabilă a copilului minor. Distingem, astfel, între următoarele situaŃii:

� în timpul procesului de divorŃ, deşi ambii părinŃi sunt despărŃiŃi, în fapt ei păstrează exerciŃiul drepturilor părinteşti, dar va răspunde, în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., numai unul dintre

87 Astfel, starea de arest a unuia sau a ambilor părinŃi este calificată drept „o situaŃie anormală” care „paralizează exerciŃiul drepturilor părinŃilor”, situaŃie ce nu se datorează greşelii părinŃilor faŃă de copil. Totuşi, s-a ridicat întrebarea dacă fapta penală săvârşită de părinŃi, faptă ce a determinat arestarea sau condamnarea lor, nu ar putea fi reŃinută drept o faptă imputabilă care a determinat atât imposibilitatea comunităŃii de locuinŃă, cât şi neîndeplinirea obligaŃiilor de supraveghere şi educaŃie ori creştere a minorului ?

142

ei, şi anume părintele la care locuieşte copilul în momentul săvârşirii faptei ilicite.

� în caz de divorŃ, numai părintele căruia i s-a încredinŃat copilul va răspunde în condiŃiile art. 1000 alin. 2 C. civ. pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a minorului. Deşi celălalt părinte divorŃat păstrează dreptul dea avea legături personale cu minorul şi de a veghea la creşterea, educarea, învăŃătura şi pregătirea lui profesională, totuşi acest drept nu este suficient pentru a justifica aplicarea dispoziŃiilor art. 1000 alin. 2 C. civ.

� dacă minorul a comis fapta ilicită în timp ce se afla, în fapt, la locuinŃa părintelui căruia nu-i fusese încredinŃat potrivit legii, va răspunde părintele la care copilul se afla în fapt, în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., ori de câte ori exercitarea în fapt a drepturilor părinteşti de către părintele căruia nu i s-a încredinŃat minorul şi locuinŃa copilului la acesta au un caracter de durată şi nu se rezumă la o simplă vizită88.

� în situaŃia copilului din afara căsătoriei, va răspunde potrivit art. 1000 alin. 2 C. civ. părintele faŃă de care s-a stabilit filiaŃia copilului. Dacă filiaŃia a fost stabilită faŃă de ambii părinŃi, va răspunde părintele căruia i s-a încredinŃat minorul.

Dacă minorul este încredinŃat spre creştere şi educare unei a treia persoane sau unei instituŃii de ocrotire89, art. 1000 alin. 2 C. civ. îşi încetează aplicabilitatea. Astfel, victima prejudiciului nu se va mai prevala de prezumŃiile de răspundere instituite de art. 1000 alin.2 C. civ., fiind obligată să dovedească în mod direct împrejurarea că persoana căreia i s-a încredinŃat minorul nu şi-a îndeplinit îndatoririle ce îi reveneau potrivit legii.

Totuşi, în mod izolat, unele instanŃe au decis că textul de lege menŃionat s-ar aplica şi altor persoane care nu au calitatea de părinte. SoluŃia este eronată, deoarece art. 1000 alin. 2 C. civ. este de strictă aplicabilitate şi nu poate fi extins prin analogie la alte persoane sau instituŃii de ocrotire decât părinŃii, chiar dacă acestea preiau drepturile şi îndatoririle părinteşti privind persoana minorului90. 88 Dec. nr. 483/1970 a trib. Suprem, în C.D./1970, p. 454: se consideră că părintele la care copilul locuieşte în fapt şi-a asumat implicit şi răspunderea indirectă pentru faptele ilicite ale minorului, având totodată posibilitatea efectivă de a-l supraveghea. 89 În caz de divorŃ, pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinŃaŃi unor rude ori unei alte persoane sau unei instituŃii de ocrotire, situaŃie în care „persoana sau instituŃia de ocrotire căreia i-a fost încredinŃat copilul va avea faŃă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinŃilor privitor la persoana copilului” (art. 42 alin. 2 şi art. 43 alin. 2 C. fam.). 90 În acest sens, a se vedea Dec. nr. 44/1983 a Trib. Suprem, în I. MihuŃă, Repertoriu… 1980-1989, p. 152 („Privitor la tutore, nici Codul civil, nici Codul familiei şi nici vreo altă lege specială nu instituie răspunderi pentru fapta minorului.

143

§ 4. Efectele răspunderii

1. Dreptul la acŃiune al persoanei prejudiciate Dacă toate condiŃiile prevăzute de art. 1000 alin. 2 sunt îndeplinite, părinŃii vor răspunde integral faŃă de victima prejudiciului cauzat de copilul lor minor. ● Victima poate chema în judecată pe ambii părinŃi sau numai pe unul dintre ei. Dacă reparaŃia a fost acordată în întregime de către un singur părinte, voluntar sau în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, acesta are un drept de regres împotriva celuilalt părinte pentru jumătate din întinderea reparaŃiei. ● În ipoteza în care, la data săvârşirii faptei ilicite, minorul avea 14 ani împliniŃi91 sau se dovedeşte că a avut discernământ, victima are posibilitatea de a alege între a pretinde reparaŃia fie de la minor, fie de la părinŃi, sau atât de la părinŃi cât şi de la minor. În această situaŃie părinŃii vor răspunde pe temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., iar minorul în baza art.998-999 C. civ., pentru fapta proprie. 2. AcŃiunea în regres În măsura în care minorul a săvârşit fapta prejudiciabilă fără a avea discernământ, răspunderea revine părinŃilor în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., fără ca aceştia să aibă o acŃiune în regres Dacă minorul a acŃionat cu discernământ, iar părinŃii au despăgubit integral victima, ei beneficiază de o acŃiune în regres împotriva minorului, conform art. 998-999 C. civ. Regresul părinŃilor împotriva minorului îşi găseşte temeiul în faptul că răspunderea părinŃilor este o

Prin urmare, tutorele nu poate fi obligat la plata despăgubirilor”). În ceea ce ne priveşte, considerăm concepŃia potrivit căreia, invariabil, răspunderea trebuie să revină părintelui căruia i-a fost încredinŃat copilul, ca fiind excesivă. Aceasta deoarece răspunderea întemeiată de pe art. 1000 alin. 2 C. civ. se fundamentează nu numai pe obligaŃia de supraveghere, ci şi pe carenŃe în educaŃia minorului, de care se fac vinovaŃi ambii părinŃi. În plus, art. 1000 alin. 2 C. civ. nu face nici o distincŃie, prin expresia „locuiesc cu dânşii” avându-se în vedere atât situaŃia de fapt, cât şi cea de drept. Prin urmare, părintele, la care minorul locuieşte în fapt, este Ńinut să răspundă şi atunci când acesta i s-a încredinŃat celuilalt părinte. Recent, în practică, s-a decis că răspunderea revine ambilor părinŃi. În cazul părintelui căruia nu i s-a încredinŃat minorul, răspunderea decurge din „calitatea de părinte, în temeiul căreia, atât înainte de divorŃ, cât şi după aceea, avea obligaŃia, pe care nu şi-a îndeplinit-o de a asigura copilului o educaŃie corespunzătoare”. 91 Se va angaja numai răspunderea părintelui, nu şi a minorului, dacă nu a împlinit vârsta de 14 ani, săvârşind fapta ilicită fără discernământ. La fel, dacă minorul între 14-16 ani a săvârşit fapta fără discernământ, instanŃa va obliga exclusiv pe părintele acestuia la dezdăunarea victimei.

144

răspundere indirectă pentru fapta altuia, având funcŃia de garanŃie faŃă de victimă pentru acoperirea prejudiciului suferit. Acest regres este însă foarte rar, deoarece, în mod obişnuit, copilul nu este solvabil, la care se adaugă dificultatea morală pentru părinŃi de a introduce o astfel de acŃiune împotriva propriului copil. De asemenea, părintele care a achitat integral despăgubirile are o acŃiune în regres împotriva celuilalt părinte, pentru cota sa parte de contribuŃie. Având în vedere că ambii părinŃi au obligaŃia de supraveghere sau de supraveghere şi creştere sau educare, cota de contribuŃie se prezumă a fi jumătate din întinderea reparaŃiei. 3. Cauze de exonerare de răspundere ● Având în vedere că răspunderea părinŃilor are un caracter subsidiar, cauzele care înlătură răspunderea minorului sunt aplicabile şi în cazul părinŃilor.

● De asemenea, părinŃii se pot exonera de răspundere, înlăturând prezumŃiile cuprinse în art. 1000 alin. 2 C. civ., prezumŃii legale cu caracter relativ, ce pot face obiectul probei contrarii. Potrivit art. 1000 alin. 5 C. civ., „Tatăl şi mama […] sunt apăraŃi de responsabilitatea arătată mai sus dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil”.

Astfel, obiectul probei consistă în faptul că părinŃii şi-au îndeplinit în mod ireproşabil îndatoririle ce le reveneau, dar nu au putut împiedica producerea faptei ilicite:

- dacă se admite că fapta culpabilă a părinŃilor a constat în exercitarea necorespunzătoare a supravegherii minorului, dovada împrejurării că deşi au exercitat această supraveghere nu au putut împiedica fapta prejudiciabilă, este suficientă pentru exonerarea de răspundere.

- dacă însă se porneşte de la premisa că fapta părinŃilor a constat nu numai în nerespectarea îndatoririlor de supraveghere, dar şi a celor de creştere şi educare a minorului, dovada contrarie va fi mai dificilă având un dublu obiect: îndeplinirea corespunzătoare atât a obligaŃiei de supraveghere, cât şi a educării şi creşterii minorului.

● În măsura în care părinŃii nu reuşesc să răstoarne prezumŃia de cauzalitate dintre activitatea lor şi fapta copilului minor, pentru a se exonera de răspunderi ei trebuie să facă dovada unui fapt exterior, pentru care ei nu sunt ŃinuŃi a răspunde care a determinat săvârşirea de către minor a faptei prejudiciabile. Un astfel de fapt exterior poate fi forŃa majoră, cazul fortuit, fapta unui terŃ sau fapta victimei.

● De asemenea, părinŃii ar mai putea invoca lipsa lor de discernământ de natură a înlătura vinovăŃia pentru nîndeplinirea

145

îndatoririlor părinteşti. Totodată, punerea sub interdicŃie judecătorească a părinŃilor pentru alienaŃie şi debilitate mintală este de natură să înlăture răspunderea delictuală pentru fapta ilicită a copilului minor92. ● Pentru susŃinătorii tezei răspunderii fără culpă a părinŃilor, întemeiată pe ideea de garanŃie, exonerarea de răspundere intervine numai în momentul în care sunt întrunite condiŃiile răspunderii unei alte persoane pentru fapta prejudiciabilă a minorului, precum cadrele didactice, meseriaşii sau comitentul. Totodată, răspunderea va fi înlăturată şi atunci când minorul îşi are locuinŃa stabilită definitiv şi permanent la o instituŃie de ocrotire sau la o altă persoană fizică. Nu suntem întru totul de acord cu această concepŃie:

- În primul caz, se permite cumulul răspunderii părinŃilor cu cea a cadrelor didactice, meseriaşului şi comitentului, deci exonerarea de răspundere nu este totală.

- În privinŃa celei de a doua situaŃii, neîndeplinirea condiŃiei comunităŃii de locuinŃă sau încredinŃarea minorului unei instituŃii de ocrotire, nu înlătură răspunderea părinŃilor pentru carenŃele în educare şi creşterea miorului.

SecŃiunea a II-a. Răspunderea institutorilor şi artizanilor pentru fapta

ilicită a elevilor şi ucenicilor aflaŃi sub a lor supraveghere.

§ 1. ConsideraŃii generale 1.Reglementare Potrivit art. 1000 alin. 4 Cod civ.: „Institutorii şi artizanii [sunt

responsabili] de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere.” Totodată, în conformitate cu art. 1000 alin. 5 Cod civ., „aceştia se pot exonera de răspundere dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil.”

2. Domeniu de aplicare Stabilirea domeniului de aplicare al acestui tip de răspundere

presupune explicarea termenilor de „institutor” „artizan”, „elev” şi

92 Deşi incapacitatea instituită prin hotărârea de punere sub interdicŃie prevede numai încheierea de acte juridice, deci capacitatea de exerciŃiu, totuşi, în materie delictuală, a fost calificată drept o prezumŃie judecătorească de lipsă a discernământului de natură a duce la exonerarea de răspundere a părinŃilor (D.C. Florescu – op. cit., p. 355).

146

„ucenic”, precum şi identificarea persoanei prejudiciate care poate invoca textul legal.

a) IniŃial, prin noŃiunea de „institutor” s-a avut în vedere învăŃătorul de la clasele primare. Pe măsura dezvoltării învăŃământului, sfera noŃiunii de „institutor” s-a extins, putând răspunde educatorul din învăŃământul preşcolar, învăŃătorul, profesorul din învăŃământul gimnazial, liceal ori profesional, precum şi pedagogii din internatele de elevi şi persoanele ce supraveghează pe elevi în taberele şcolare.

În consecinŃă, includem în categoria de institutor, ce poate răspunde pentru fapta ilicită a elevului, cadrele didactice, indiferent de gradul pe care îl deŃin, atât din învăŃământul public cât şi din învăŃământul privat. Se exceptează de la răspunderea prevăzută de art. 1000 alin. 4 Cod civ. personalul didactic universitar şi persoanele care îndrumă activitatea în căminele şi cantinele studenŃeşti, ori prestează lecŃii de meditaŃii sau de învăŃare a unei limbi străine.

Răspunderea institutorului se angajează ca persoană fizică fiind exclusă astfel o răspundere a persoanei juridice: a unităŃii şcolare, instituŃiei de învăŃământ unde institutorul îşi desfăşoară activitatea, a inspectoratelor judeŃene de învăŃământul sau a Ministerului ÎnvăŃământului.93

b) Prin artizan se înŃelege meşteşugarul care pregăteşte ucenici în vederea însuşirii unei arte sau unei meserii. Răspunderea instituită de art. 1000 alin. 4 revine atât meşteşugarului particular, cât şi celui salariat al unei persoane juridice, având ca sarcină de serviciu pregătirea ucenicului într-o anumită profesie.

Prin urmare, nu va răspunde persoana juridică în cadrul căreia artizanul îşi desfăşoară activitatea de pregătire a ucenicului.94

c) Calitatea de elev o au toŃi tinerii care studiază într-o unitate şcolară de stat sau privată. Ucenic este persoana care învaŃă o meserie sau o artă sub îndrumarea sau instrucŃia unui meşteşugar.

93Dec. Nr. 183/1977 a Trib. Supr. În R.R.D. nr. 9/1977, p. 56 „Este nelegală obligarea unei unităŃi de învăŃământ, ca parte responsabilă civilmente, la plata în solidar, cu inculpaŃii minori, elevi, internaŃi în acea unitate, o despăgubire pentru prejudiciile cauzate persoanei vătămate (…) deoarece, potrivit art. 1000 alin. 3 şi art. 35 din Decretul nr. 31/1954, o unitate – persoană juridică – este Ńinută să răspundă patrimonial numai pentru pagubele pricinuite prin fapta prepuşilor săi; pentru fapta elevilor vor răspunde membrii corpului didactic în a căror supraveghere se aflau elevii ce au comis faptele cauzatoare de prejudicii. 94 Într-o opinie contrară, răspunderea pentru fapta ucenicului ar putea să revină, după caz, meşteşugarului ca persoană fizică, ori unităŃii unde se desfăşoară ucenicia ca persoană juridică (T.R. Popescu, P. Anca – op. cit., p. 210). Considerăm că persoana juridică îşi va putea angaja răspunderea pentru fapta altei persoane, în calitate de comitent pentru fapta prepusului, în baza art. 1000 alin. 3 Cod. civ.

147

d) Prin „persoană prejudiciată”, art. 1999 alin. 4 Cod civ. are în vedere o altă persoană decât elevul sau ucenicul, care este prejudiciată prin fapta acestuia, inclusiv colegii lui.

Textul de lege nu are în vedere prejudiciile suferite de un elev sau ucenic cât timp se află sub supravegherea profesorului sau meşteşugarului (spre ex., prin autoaccidentare).95 În acest caz se poate pune problema răspunderii profesorului sau meşteşugarului, însă pe un alt temei juridic, respectiv art. 998-999 Cod civ., dacă se va dovedi fapta comisivă sau omisivă a acestuia ce a facilitat producerea prejudiciului.

În măsura în care victima prejudiciului cauzat prin fapta elevului sau ucenicului este însăşi profesorul sau artizanul, acesta din urmă va suporta partea din prejudiciu, corespunzătoare neîndeplinirii obligaŃiei de supraveghere. AcŃiunea în despăgubire pe care ar promova-o împotriva elevului sau ucenicului, se va întemeia pe art. 998-999 Cod civ., şi va trebui să dovedească vinovăŃia elevului sau ucenicului în calitate de autor al faptei prejudiciabile.

§ 2. Temeiul juridic al răspunderii

● Fundamentul răspunderii juridice a profesorilor şi meşteşugarilor rezultă din chiar titlul art. 1000 alin. 4 Cod civ. referitor la fapta ilicită a elevilor şi ucenicilor săvârşită în timp ce se aflau „sub supravegherea institutorului sau meşterului.” Astfel, temeiul juridic al răspunderii îl constituie neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi de supraveghere a profesorului sau meşteşugarului.

● Prin urmare, raportat la obligaŃia de supraveghere art. 1000 alin. 4 Cod civ. instituie o triplă prezumŃie:

- prezumŃia că îndatorirea de supraveghere a profesorilor şi meşteşugarilor nu a fost îndeplinită sau nu s-a îndeplinit în mod corespunzător;

- prezumŃia de culpă a institutorilor şi artizanilor, constând în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi revenea potrivit atribuŃiilor sale. Deşi alături de obligaŃia de supraveghere, aceştia au şi obligaŃia de educare, legea a instituit răspunderea lor numai pentru îndatorirea de supraveghere.

95 Dec.civ. nr. 1007 a Tribunalului Suprem în Îndreptar interdisciplinar – op. cit. p 146. Din dispoziŃiile art. 1000 alin. 4 Cod civ. Rezultă că institutorii şi meşteşugarii au răspunderea pentru prejudiciile cauzate altor persoane de elevii şi ucenicii din supravegherea lor, iar nu şi pentru prejudiciile pe care aceştia şi le provoacă lor. Pentru aceste din urmă prejudicii răspunderea ar putea fi angajată în temeiul art. 998-999 Cod civ., dar numai în măsura în care institutorului (meşteşugarului) i s-ar putea imputa o faptă culpabilă proprie, comisivă sau omisivă.

148

- prezumŃia de cauzalitate dintre neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaŃieie d supraveghere şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite prejudiciabile.

PrezumŃia de culpă instituită de art. 1000 alin. 4 Cod civ. este una relativă, putând fi înlăturată prin proba contrarie a faptului că „nu s-a putut împiedica faptul prejudiciabil” (art. 1000 alin. 5 Cod civ.). Astfel pentru a se exonera de răspundere profesorii şi meşteşugarii vor trebui să probeze că deşi, şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaŃia de supraveghere, elevul sau ucenicul a săvârşit fapta ilicită prejudiciabilă. § 3. CondiŃiile răspunderii

Pentru a fi angajată răspunderea profesorului şi a meşteşugarului pentru faptele elevilor sau a ucenicilor, în temeiul art. 1000 alin. 4 Cod civ., este necesară îndeplinirea atât a condiŃiilor generale a răspunderii civile delictuale cât şi a unor condiŃii speciale.

● CondiŃii generale. Pentru a angaja răspunderea institutorului sau a meşteşugarului, victima prejudiciului va trebui să facă dovada:

- existenŃei prejudiciului - faptei ilicite a elevului sau ucenicului, precum şi a raportului de

cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. CondiŃia culpei (vinovăŃiei) elevului sau ucenicului nu este

necesară, deoarece răspunderea cadrului didactic sau a meseriaşului se angajează indiferent dacă elevul (ucenicul) a acŃionat cu sau fără discernământ. Mai mult, aceste persoane vor răspunde şi în ipotezele în care elevul sau ucenicul era total lipsit de discernământ, sau avea discernământ diminuat, situaŃii în care se impunea exercitarea supravegherii cu mai multă rigurozitate.

Odată ce victima prejudiciului a făcut dovada asupra acestor condiŃii generale, rezultă implicit îndeplinirea celor trei prezumŃii: lipsa ori insuficienta supraveghere, raportul de cauzalitate dintre această faptă şi prejudiciu şi vinovăŃia profesorului sau meşteşugarului.

Aceste prezumŃii sunt relative, putând fi răsturnate prin proba contrarie, respectiv că deşi s-a exercitat o atentă supraveghere, faptul prejudiciabil nu a putut fi împiedicat (art. 1000 alin. 5 Cod civ.). În acest caz, profesorul sau meşteşugarul va fi exonerat de răspundere, reactivându-se în anumite condiŃii răspunderea părinŃilor pentru fapta copilului lor minor.

● CondiŃii speciale. Din prevederile art. 1000 alin. 4 Cod civ. Se deduc implicit două condiŃii speciale:

a) autorul prejudiciului să aibă calitatea de elev sau ucenic şi să fie minor.

149

CondiŃia minorităŃii elevului sau ucenicului a constituit obiect de controversă. Astfel, într-o primă opinie, 96 s-a considerat că art. 1000 alin. 4 Cod civ. trebuie să fie aplicat indiferent de vârsta autorului, deoarece spre deosebire de art. 1000 alin. 2 Cod civ. reglementând răspunderea părinŃilor pentru fapta copiilor minori, menŃionând expres această calitate, art. 1000 alin. 4 Cod civ. se referă în general la elevi şi ucenici, fără a face vreo precizare suplimentară.

Marea majoritate a doctrinei97, susŃine că răspunderea profesorilor şi meşteşugarilor se angajează numai pentru fapta elevului şi ucenicului minor, cu precizarea că prezumŃia de răspundere a acestora se întemeiază pe obligaŃia de supraveghere şi numai minorii sunt susceptibili de a fi supravegheaŃi. Majorii, având discernământ în marea majoritate a cazurilor, nu au nevoie de supraveghere.

b) fapta prejudiciabilă să fi fost săvârşită în timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea profesorului sau meşteşugarului.

Răspunderea institutorului sau meşteşugarului se va angaja şi în ipoteza în care elevul sau ucenicul nu se afla sub supravegherea sa, ca urmare a unor fapte comisive sau omisive contrare îndatoririlor legale ce au făcut posibilă sustragerea de sub supraveghere (cadrul didactic lipseşte sau întârzie de la orele de curs, meseriaşul părăseşte nejustificat atelierul).

În schimb, institutorului sau meseriaşului nu-i pot fi imputabile faptele prejudiciabile ale elevilor şi ucenicilor care lipsesc de la şcoală sau nu se prezintă la programul de instruire. În acest caz, ei se vor exonera de răspundere făcând dovada că nu au putut împiedica producerea faptei ilicite, deoarece nu şi-au putut exercita, în mod fizic, obligaŃia de supraveghere.

§ 4. Efectele răspunderii

● Recuperarea prejudiciului. În măsura în care sunt îndeplinite condiŃiile impuse de art. 1000 alin. 4 Cod civ., victima prejudiciului va putea obŃine despăgubiri de la institutor sau artizan.

96 I.M.Anghel, Fr. Deak, M. Popa – op. cit., p. 161 97 C. Stătescu, C. Bîrsan – op. cit. p. 220-221; L. Pop – op. cit. p. 258; D.C. Florescu – op. cit. p. 358. S-au adus drept argumente faptul că în majoritatea cazurilor calitatea de ucenic sau elev corespunde minorităŃii; institutorii şi meşteşugarii nu pot fi împovăraŃi cu o prezumŃie de răspundere mai întinsă decât cea a părinŃilor, limitată la fapta prejudiciabilă a copiilor minori. În plus, din redactarea textului art. 1000 alin. 4 Cod civ., contextul istoric al adoptării sale (anul 1864), rezultă că institutorii erau învăŃătorii, care funcŃionau la clasele primare I-IV, unde elevii erau minori, iar ucenicii erau persoane minore, la data adoptării Codului civil, majoratul se dobândea la vârsta de 21 de ani.

150

Dacă elevul sau ucenicul a acŃionat cu discernământ, victima are un drept de opŃiune pentru recuperarea prejudiciului:

- fie se va îndrepta împotriva elevului sau ucenicului, potrivit art. 998-999 Cod civ.;

- fie va chema în judecată atât pe institutor sau artizan, cât şi pe elev sau ucenic.

În toate cazurile, institutorul care a plătit victimei despăgubirea, are o acŃiune în regres împotriva elevului sau ucenicului, fundamentată pe art. 998-999 Cod civ.

● CorelaŃia răspunderii institutorilor şi artizanilor cu cea a părŃilor.În ipoteza în care copilului minor, având calitatea de elev (ucenic) cauzează prin fapta sa ilicită un prejudiciu unei terŃe persoane, în timp ce se afla sub supravegherea cadrelor didactice (meseriaşului) se pune problema cine va răspunde: cadrele didactice (meseriaşul) pentru culpa în îndeplinirea obligaŃiei de supraveghere a elevului (ucenicului) sau părinŃii pentru carenŃe în educarea copilului minor.

S-a considerat că răspunderea părinŃilor are caracter general şi subsidiar faŃă de răspunderea specială a cadrelor didactice şi meseriaşilor. Datorită caracterului special, răspunderea cadrului didactic sau artizanului înlătură răspunderea generală a părinŃilor. Cât elevul sau ucenicul se află sub supravegherea institutorului ori artizanului, obligaŃia acestuia de supraveghere absoarbe riscul carenŃelor din educaŃia minorului, având în vedere că o bună supraveghere poate împiedica comiterea unor fapte ilicite.

Răspunderea părinŃilor se va angaja numai în caz de excludere a răspunderii speciale, dacă institutorul ori artizanul face dovada că, deşi l-a supravegheat pe elev, nu a putut împiedica faptul prejudiciabil.

SecŃiunea a II a: Răspunderea comitentului pentru fapta ilicită a prepusului său

§1. ConsideraŃii generale 1. Reglementare Răspunderea comitenŃilor pentru fapta ilicită şi prejudiciabilă a

prepuşilor săi este stabilită de art. 1000 alin. 3 Cod civ. potrivit căruia „comitenŃii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de […] prepuşii lor părinŃi în funcŃiile ce li s-au încredinŃat.

Spre deosebire de părinŃi, institutori şi artizani, art. 1000 alin. 5 Cod civ. nu prevede şi pentru comitenŃi posibilitatea de a se exonera de

151

răspundere probând că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil al prepuşilor.

Astfel, pentru a se exonera de răspundere, comitentul poate invoca numai acele împrejurări de natură să înlăture însăşi răspunderea pentru fapta proprie a prepusului.

2. Domeniul de aplicare Codul civil nu defineşte noŃiunile de „comitent” şi „prepus”, şi nici

nu explică în ce constă raportul de prepuşenie dintre aceştia. Astfel, a revenit literaturii şi practicii judiciare sarcina de a stabili sensul celor doi termeni, plecând de la elementul definitoriu prevăzut de art. 1000 alin. 3 Cod civ. şi anume „funcŃiile ce li s-au încredinŃat.”

Cu alte cuvinte, ceea ce este definitoriu pentru calităŃile de comitent şi prepus, este raportul de subordonare, de prepuşenie, în care aceştia se află.

a) NoŃiunea de raport de prepuşenie

Raportul de prepuşenie reprezintă un raport de subordonare ce rezultă din faptul că, prin acordul lor, o persoană fizică sau juridică (comitent) încredinŃează altei persoane (prepus) o anumită funcŃie, însărcinare.

În virtutea acestui raport, comitentul are dreptul de a da instrucŃiuni, direcŃiona, îndruma şi controla activitatea prepusului, iar prepusul are obligaŃia de a urma îndrumările primite.

În consecinŃă, raportul de prepuşenie presupune: - acordul de voinŃă tacit sau expres dintre comitent şi prepus; - încredinŃarea unei funcŃii, însărcinări de către comitent

prepusului; - poziŃia de subordonare a prepusului faŃă de comitent,

concretizată în puterea de supraveghere, direcŃie şi control a comitentului, şi în obligaŃia prepusului de a îndeplini funcŃia încredinŃată.

b) Izvoarele raportului de prepuşenie ● Izvorul principal al raportului de prepuşenie este contractul de

muncă. Salariatul este subordonat în îndeplinirea funcŃiei faŃă de angajator ce deŃine puterea de supraveghere, direcŃie şi control a angajatului.

O particularitate o reprezintă detaşarea salariatului la un alt angajator. În acest caz, raportul de prepuşenie se stabileşte faŃă de persoana la care s-a făcut detaşarea, aceasta din urmă având puterea de

152

direcŃie, supraveghere şi control a activităŃii salariatului detaşat. În consecinŃă, pentru prejudiciile cauzate de prepus pe durata detaşării, va răspunde în calitate de comitent persoana fizică sau juridică unde a fost detaşat.

O altă particularitate o constituie natura juridică a raportului existent între unitatea sanitară de stat şi medicul care desfăşoară asistenŃa medicală. Cu alte cuvinte, este acesta un raport de prepuşenie în virtutea căruia unitatea sanitară poate fi obligată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat pacienŃilor din culpa medicului salariat într-o astfel de unitate?98 Deşi este încadrat în funcŃie pe baza contractului de muncă, medicul asigură asistenŃa medicală nu în virtutea îndrumării şi direcŃiei conducerii unităŃii sanitare, ci independent, în virtutea pregătirii profesionale. Astfel, sub aspectul asistenŃei medicale, medicul nu este prepus al unităŃii unde este încadrat, şi pentru prejudicierea pacienŃilor va răspunde personal şi singur potrivit art. 998-999 Cod civ.99

Prin excepŃie, medicul acŃionează în calitate de prepus în cazul exercitării unor atribuŃii de serviciu, independente de actul medical, spre ex.: efectuarea vizitelor în saloane, respectarea programului de gardă. Dacă se produce un prejudiciu ca urmare a neîndeplinirii acestor îndatoriri, se poate angaja răspunderea unităŃii sanitare în calitate de comitent.

În schimb, infirmierii şi asistenŃii au calitatea de prepuşi, astfel încât prejudiciile pe care aceştia le cauzează antrenează răspunderea unităŃii sanitare în calitate de comitent, pe temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civ.

● Raportul de prepuşenie poate apărea ocazional între membrii de familie, membrii unui colectiv, între prieteni când o persoană acceptă să facă un serviciu altei persoane şi care implică o subordonare (situaŃia prepuşilor ocazionali).

● În principiu, contractele civile nu dau naştere unui raport de prepuşenie. Astfel, din contractul de locaŃiune nu izvorăşte un raport de subordonare între locator şi locatar, astfel încât locatorul nu va răspunde 98 O asemenea problemă nu se ridică în cazul medicilor cu cabinete particulare care îşi angajează personal răspunderea conform art. 998-999 Cod civ. şi nici a medicilor care lucrează în unităŃi medicale particulare sau de stat dar cu plată, unde răspunderea revine unităŃii sanitare în calitate de comitent. 99 Practica judecătorească se situează pe o poziŃie diametral opusă, apreciind că în situaŃia în care medicul a cauzat un prejudiciu pacientului printr-o asistenŃă medicală necorespunzătoare şi gratuită, unitatea este obligată să răspundă în calitate de comitent „Unitatea sanitară căreia i s-a adresat victima, unde i s-a acordat asistenŃă medicală de către pârât în cadrul funcŃiei încredinŃate, consecinŃă a raportului de subordonare dintre prepus şi comitent, este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat de medic” (Dec. Nr. 114/1989 a T. Supr. În Dreptul nr. 3 /1990, p 69-70).

153

pentru prejudiciile cauzate de chiriaş unei terŃe persoane, deoarece nu a executat la timp reparaŃiile locative ce îi reveneau.

Cu toate acestea, raportul de prepuşenie poate izvorî şi dintr-un contract de mandat sau de antrepriză, dacă printr-o clauză inserează în act s-a stabilit un raport de subordonare al părŃilor. Astfel, deşi mandantul şi antreprenorul se bucură de o deplină autonomie în îndeplinirea obligaŃiilor asumate, ei pot renunŃa contractual la această independenŃă, acceptând să-şi desfăşoare activitatea sub directa supraveghere, îndrumare şi control a mandantului respectiv a beneficiarului lucrării.

§ 2. Temeiul juridic al răspunderii

Pentru fundamentarea răspunderii comitentului, în literatura de

specialitate s-au conturat două concepŃii: concepŃia răspunderii comitentului bazată pe ideea de culpă şi concepŃia răspunderii obiective a comitentului, fără culpă.

● Teoria prezumŃiei legale de culpă. Răspunderea comitentului s-a fundamentat pe ideea unei culpe în alegerea prepusului (culpa in vigilando). Teoria a fost criticată deoarece în condiŃiile sistemului de recrutare a forŃei de muncă nu se poate vorbi de o „culpă în alegere” a comitentului şi, de cele mai multe ori, el nu are nici posibilitatea practică de a supraveghea în permanenŃă prepuşii.

● Teoria reprezentării legale. Prepusul acŃionează în cadrul funcŃiei încredinŃate ca un reprezentant legal al comitentului, astfel încât culpa prepusului devine însăşi culpa comitentului.

Teoria nu poate fi acceptată deoarece reprezentarea este specifică actelor periodice, fără a avea aplicabilitate în materia faptelor juridice. Totodată, răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu pentru faptă proprie, astfel încât prepusul nu poate fi calificat drept mandatar al comitentului.

● Teoria riscului are în vedere împrejurarea că persoana care trage foloasele activităŃii desfăşurate de prepus, trebuie să suporte şi consecinŃele păgubitoare ale activităŃii (ubi emolumentum ibi onus). Ulterior, concepŃia riscului profit s-a transformat în teoria riscului de activitate potrivit căreia, unde există autoritate există şi riscul reparării pagubelor produse prin activitatea subordonaŃilor.

Teoria este criticabilă deoarece nu justifică dreptul de regres al comitentului faŃă de prepus.

● Teoria garanŃiei. În virtutea acestei teorii, art. 1000 alin. 3 Cod civ. instituie o garanŃie a comitentului în solidar cu prepusul, garanŃie care este menită să ofere victimei prejudiciului posibilitatea de a fi

154

despăgubită. Astfel comitentul se obligă faŃă de persoana prejudiciată, în lipsa oricărei culpe, garantând despăgubirea efectivă şi rapidă.

Această calitate de garant dă dreptul comitentului ca, după despăgubirea victimei, să se regreseze împotriva prepusului, singurul vinovat de săvârşirea faptului prejudiciabil, şi care în definitiv trebuie să răspundă.

§ 3. CondiŃiile răspunderii

● CondiŃii generale. Răspunderea comitentului va fi angajată în temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civ., numai dacă sunt îndeplinite, în persoana prepusului, toate condiŃiile răspunderii pentru faptă proprie (art. 998-999 Cod civ.). Victima prejudiciului trebuie să facă dovada următoarelor elemente:

- existenŃa prejudiciului; - existenŃa faptei ilicite a prepusului; - raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu; - vina prepusului în comiterea faptei ilicite.100

● CondiŃii speciale. Pentru a angaja răspunderea comitentului,

victima trebuie să dovedească încă două condiŃii speciale, prevăzute de art. 1000 alin. 3 Cod civ., şi anume:

a) existenŃa raportului de prepuşenie la data săvârşirii faptei de către prepus.

Răspunderea nu va fi angajată dacă la data săvârşirii faptei ilicite nu mai exista calitatea de comitent. Comitentul rămâne însă obligat, în condiŃiile art. 1000 alin. 3 Cod civ., dacă la momentul judecăŃii calitatea de prepus a făptuitorului încetase.

În caz de transmitere a atributelor specifice raportului de prepuşenie, supraveghere, îndrumare, control, asupra unei alte persoane, chiar şi numai temporar, răspunderea va reveni persoanei care exercită efectiv aceste atribute.

b) fapta ilicită să fie săvârşită de prepus „în funcŃiile încredinŃate”.

100 Într-o opinie minoritară, s-a considerat că vinovăŃia prepusului nu este o condiŃie necesară pentru angajarea răspunderii comitentului (E. Lipcan – „Cu privire la caracterul principial şi independent de culpa prepusului sau a răspunderii comitentului, reglementată prin art. 1000 alin. 3 din Cod civ.; în Dreptul nr. 10/1997, p. 27). Răspunderea comitentului este o răspundere indirectă, fundamentată pe ideea de garanŃie, ceea ce impune culpa prepusului, deoarece nu se poate garanta obligaŃia prepusului, fără ca fapta sa să îndeplinească toate condiŃiile generale ale răspunsului.

155

Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civ. comitentul răspunde pentru prejudiciile cauzate de prepuşi „în funcŃiile ce li s-au încredinŃat”.

În ceea ce priveşte „funcŃiile încredinŃate”, literatura de specialitate a formulat două interpretări:

- o interpretare restrictivă, în sensul că răspunderea comitentului se angajează numai dacă fapta ilicită se înscrie în limitele funcŃiei încredinŃate, respectiv în interesul comitentului, cu respectarea instrucŃiunilor şi ordinelor date de comitent, şi cu prilejul funcŃiei conferite. Prin urmare, dacă prepusul a săvârşit prejudiciul acŃionând în propriul interes, prin depăşirea abuzivă a atribuŃiilor, sau cu prilejul unei activităŃi ce nu se încadrează în funcŃia primită (deci, cu depăşirea limitelor funcŃiei încredinŃate), comitentul nu va răspunde faŃă de victimă;

- o interpretare extensivă, potrivită căreia răspunderea comitentului se va angaja şi în ipostaza în care prepusul a depăşit limitele funcŃiei încredinŃate, funcŃia constituind un simplu prilej, o simplă ocazie care a făcut posibilă săvârşirea faptei ilicite.

În acest caz trebuie să distingem între mai multe situaŃii: • prepusul săvârşeşte fapta ilicită, abuzând de funcŃia

încredinŃată, acŃionând în interes propriu. În acest caz, comitentul va răspunde pentru prejudiciul cauzat de

prepus, cu condiŃia să existe cel puŃin aparenŃa că este săvârşită în interesul comitentului;

• prepusul săvârşeşte fapta ilicită, abuzând de funcŃia încredinŃată, cu depăşirea instrucŃiunilor şi competenŃelor date de comitent, sau prin realizarea atribuŃiilor într-un mod necorespunzător indicaŃiilor primite.101

În acest caz, comitentul va răspunde pentru prejudiciul cauzat de prepus cu condiŃia ca între exerciŃiu funcŃiunii şi fapta ilicită să existe o legătură de cauzalitate sau cel puŃin o corelaŃie necesară, în sensul că funcŃia a procurat instrumentul faptei ilicite (maşina, vagonul) sau prilejul (o bătaie survenită la locul de muncă, dar în timpul pauzei de masă), iar fapta ilicită să fi fost săvârşită în interesul comitentului. În măsura în care între exerciŃiul funcŃiei şi fapta ilicită există o legătură fragilă, de simplă conexiune ocazională (loviri între două persoane la locul de muncă; sustragerea de către un vânzător a banilor unui client aflat la cumpărături), comitentul nu va răspunde.

101 Fapta săvârşită de un salariat, cu ocazia unui transport în interesul unităŃii la care este angajat îndeplineşte cerinŃa de a fi fost săvârşită în îndeplinirea funcŃiilor încredinŃate, chiar dacă acesta nu a respectat traseul stabilit în foaia de parcurs. În consecinŃă, este antrenată răspunderea unităŃii pentru prejudiciul creat de prepusul său în aceste condiŃii (Dec. Nr. 1673/2000 a C.A. Bucureşti, secŃ. A III-a civilă, în Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000, Ed. Rosetti, p. 173).

156

• prepusul săvârşeşte fapta ilicită, în timpul exercitării funcŃiei încredinŃate, dar fără legătură cu aceasta. În această situaŃie, comitentul nu îşi va angaja răspunderea.

În concluzie: - comitentul răspunde pentru fapta ilicită săvârşită de prepus în

limitele normale ale funcŃiei încredinŃate (a lucrat în interesul comitentului şi potrivit instrucŃiunilor primite, dar din neglijenŃă a cauzat un prejudiciu;

- comitentul răspunde pentru prejudiciul cauzat de prepus prin depăşirea funcŃiei, deci pentru prejudiciu abuziv, cu condiŃia ca între exerciŃiul funcŃiei şi fapta ilicită să existe o legătură de cauzalitate sau o conexiune necesară, iar fapta a fost săvârşită în interesul acestuia. Dacă victima a cunoscut că prepusul a săvârşit fapta cu depăşirea limitelor funcŃiei încredinŃate, prin exerciŃiu abuziv sau lucrând în propriul interes, comitentul nu va răspunde.

- comitentul nu răspunde pentru pagubele cauzate de prepus prin fapte ce nu au legătură cu funcŃia încredinŃată, chiar dacă au fost săvârşite în timpul exercitării acesteia;

- comitentul nu va răspunde pentru fapta ilicită săvârşită de prepusul său fără nici o legătură cu exerciŃiul funcŃiei încredinŃate (fapta ilicită comisă de prepus în timpul concediului de odihnă, în timp ce venea spre casă sau în drum spre serviciu).102

- răspunderea comitentului nu va fi angajată dacă acesta a luat toate măsurile pentru a preîntâmpina fapta ilicită, şi nici în cazurile în care activitatea prepusului a ieşit din sfera de supraveghere a comitentului şi intrând în sfera în care supravegherea revenea celui care a suferit paguba.

§ 4. Efectele răspunderii

1.Recuperarea prejudiciului Victima faptei ilicite poate pretinde repararea daunei, la alegerea

sa, fie de prepus, în condiŃiile art. 998-999 Cod civ., fie de la comitent, în baza art. 1000 alin. 3 Cod civ., fie atât de la prepus cât şi de la comitent potrivit art. 1003 Cod civ., conform căruia „când delictul sau

102 În mod greşit o întreprindere a fost obligată să răspundă în calitate de comitent, alături de persoana încadrată în muncă şi care, la terminarea schimbului, aflându-se în vestiar, voind să facă o glumă, a încercat să se urce pe unul dintre dulapurile metalice aflate în încăpere, încercare care a provocat căderea dulapului şi rănirea unui coleg (Dec. nr. 459/1993 a C.S.J. în B.J. 1993, p. 194-196).

157

cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt Ńinute solidar pentru despăgubire”.

Răspunderea acestor persoane se fundamentează pe temeiuri diferite:

- prepusul răspunde pentru fapta proprie; - comitentul răspunde pentru fapta altei persoane; - dacă victima îi afectează pe amândoi prepusul şi comitentul

răspund solidar, potrivit art. 1003 Cod civ. În legătură cu această solidaritate s-au ridicat mai multe probleme:

a) Ipoteza în care prepuşii unor comitenŃi diferiŃi au săvârşit împreună o faptă ilicită, prin care au cauzat prejudiciul unui terŃ. FaŃă de victimă, prepuşii vor răspunde solidar pentru întreg

prejudiciul. Această solidaritate a prepuşilor nu atrage însă şi solidaritatea comitenŃilor faŃă de victimă, şi prin urmare aceasta nu va putea să obŃină de la oricare dintre comitenŃi plata integrală a daunelor. În schimb, fiecare comitent este solidar răspunzător cu propriul prepus, în limita părŃii de prejudiciu cauzat de acesta.

În consecinŃă, victima poate, la alegere: - fie să-i acŃioneze în solidar pe prepuşi pentru întregul

prejudiciu; - fie să-i acŃioneze pe fiecare comitent în parte, în limitele părŃii

de prejudiciu pe care a produs-o prepusul său. b) Ipoteza în care prepuşii unor comitenŃi diferiŃi au săvârşit o faptă ilicită, prin care au cauzat un prejudiciu unuia dintre comitenŃi. Prepuşii vor fi ŃinuŃi solidar faŃă de comitentul victimă pentru întregul

prejudiciu. În schimb, celălalt comitent va răspunde solidar numai cu propriul prepus, în limita părŃii de prejudiciu aferente acestui prepus.

2. Dreptul de regres al comitentului

● Temei juridic. Reparând integral prejudiciul, comitentul, în calitate de garant, a avansat victimei despăgubirea stabilită de instanŃă. În consecinŃă, comitentul are dreptul să ceară prepusului restituirea integrală a despăgubirii avansate victimei. Prin urmare, el are un drept de regres împotriva prepusului, autor al faptei prejudiciabile.

Temeiul legal al dreptului de regres al comitentului îl constituie subrogarea legală (art. 1108 alin. 1 pct. 3 Cod civ.). Plătind despăgubirile, comitentul se subrogă în drepturile victimei, şi din moment ce în patrimoniul ei există o acŃiune civilă directă împotriva prepusului în baza art. 998-999 Cod civ., această acŃiune este preluată de către comitent.

158

Temeiul juridic al acŃiunii comitentului împotriva prepusului îl constituie, astfel, art. 998-999 Cod civ., adică acelaşi temei pe care îl avea şi acŃiunea victimei împotriva prepusului. ● ConŃinutul dreptului de regres. Comitentul are dreptul să recupereze de la prepusul său integral despăgubirile plătite.

Împotriva regresului comitentului, prepusul nu se poate apăra invocând prezumŃia de răspundere instituită de art. 1000 alin. 3 Cod civ. Pentru a se exonera de răspundere, prepusul trebuie să facă dovada directă pe temeiul art. 998-999 Cod civ. a faptei proprii a comitentului, care a determinat total sau parŃial producerea prejudiciului (de exemplu a dovedi că activitatea ilicită pe care a desfăşurat-o a fost determinată de ordinele sau instrucŃiunile primite de la comitent.

În acŃiunea de regres, a comitentului s-au ridicat următoarele aspecte:

a) ipoteza în care prepuşii aceluiaşi comitent au cauzat prejudiciu unui terŃ.

În regresul comitentului se menŃine răspunderea solidară a prepuşilor. După plata despăgubirilor, comitentul se subrogă integral în drepturile victimei, prepuşii rămânând solidar obligaŃi astfel cum erau şi faŃă de victima prejudiciului.

b) ipoteza în care prepuşii unor comitenŃi diferiŃi au cauzat prejudicii unui terŃ.

În acest caz se disting mai multe situaŃii: � fiecare dintre comitenŃi a plătit despăgubiri victimei, în limita

părŃii de despăgubire aferentă propriilor prepuşi. Fiecare dintre comitenŃi se va putea regresa împotriva propriului

prepus pentru recuperarea sumelor plătite. Dacă sunt mai mulŃi prepuşi ai aceluiaşi comitent, aceştia vor fi ŃinuŃi solidar la restituirea faŃă de comitent:

� numai unul dintre comitenŃi a plătit victimei despăgubiri, în limita părŃii aferente participării propriilor prepuşi.

Comitentul se va regresa numai împotriva prepuşilor săi ce vor fi ŃinuŃi solidar. Victima prejudiciului va putea să urmărească restul nerecuperat din despăgubire fie de la celălalt comitent, fie de la oricare dintre prepuşi.

� unul dintre comitenŃi a plătit mai mult decât partea din despăgubire aferentă propriilor prepuşi.

Comitentul plătitor poate să urmărească pe celălalt comitent pentru suma plătită peste partea aferentă prepuşilor săi. Comitentul urmărit va restitui suma corespunzătoare participării propriilor prepuşi.

Comitentul se poate regresa şi împotriva propriilor prepuşi. Regresul comitentului este integral pentru toate sumele plătite, şi nu numai pentru partea aferentă prepuşilor săi. Dacă se regresează asupra

159

prepuşilor celuilalt comitent, regresul va avea ca obiect numai suma ce corespunde părŃii din pagubă pe care aceştia au primit-o.

3. CorelaŃia răspunderii comitentului cu răspunderea

părinŃilor pentru copiii lor minori Această problemă poate fi pusă în situaŃia în care prepusul este

minor şi săvârşeşte o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii cu prilejul exercitării unei funcŃii încredinŃate de comitent, în cadrul raportului de prepuşenie. Caracterul special al răspunderii comitentului determinând excluderea răspunderii părinŃilor.

Totuşi, în cazul în care părintele are calitatea de comitent în raport cu copilul său minor, victima poate opta între răspunderea părintelui fapta minorului prevăzută de art. 1000 alin. 2 Cod civ. şi răspunderea comitentului prevăzută de art. 1000 alin. 3 Cod civ.

160

2. Tabel comparativ. Răspunderea pentru fapta altei persoane Răspunderea părinŃilor pentru fapta

minorului Răspunderea institutorilor

pentru fapta elevilor Răspunderea comitenŃilor pentru fapta prepuşilor

S.M. Art. 1000 alin. 2 Cod civ. Art. 1000 alin. 4 Cod civ. Art. 1000 alin. 3 Cod civ. Domeniu de aplicare

- părinŃii, indiferent dacă filiaŃia e din căsătorie ori din afara căsătoriei; ori minorul e adoptat cu efecte depline/restrânse .

- institutorii şi meşteşugarii răspund pentru fapta elevilor/ucenicilor minori aflat sub supraveghere.

- raportul de prepuşenie prin care o persoană – prepus, încredinŃează comitentului o însărcinare.

Fundament

- neîndeplinirea sau îndeplinirea corespunzătoare atât a îndatoririlor de supraveghere cât şi a obligaŃiei de educare a minorului.

- neîndeplinirea obligaŃiei de supraveghere

- prezumŃia de vină a profesorului

- garanŃia comitentului, în solidar cu prepusul oferind victimei posibilitatea de a fi despăgubită.

CondiŃii - dovada prejudiciului, faptei ilicite, raport de cauzalitate, vinovăŃie;

- la data săvârşirii faptei copilul era minor; - copilul minor să locuiască cu părinŃii.

- dovada prejudiciului, faptei, raportului de cauzalitate, vinei elevului/ucenicului;

- calitatea de elev/ucenic minor; - săvârşirea faptei când autorul

se afla sub supraveghere.

- dovada prejudiciului, faptei, raport cauzalitate, vina prepusului;

- existenŃa raportului de prepuşenie;

- prepuşii au săvârşit fapta în funcŃiile încredinŃate.

Efecte • PărinŃii răspund integral faŃă de victima prejudiciului, dacă minorul e lipsit de discernământ;

• Dacă minorul a avut discernământ răspunde minorul (art. 998), părinŃii (art. 1000(2), deopotrivă minorul şi părinŃii (art. 1003).

• Profesorul/meşteşugarul răspunde integral;

• Elevul/ucenicul răspunde conform art. 998;

• Profesorul răspunde solidar cu elevul (art. 1003).

• Comitentul răspunde integral conform art. 1000 (3);

• Prepusul răspunde pentru fapta popririi (art. 998);

• Prepusul răspunde solidar cu comitentul (art. 1003 Cod civ.

Cauze de exonerare

• Părintele şi-a îndeplinire obligaŃia de supraveghere;

• Fapta a fost cauzată de un fapt exterior minorului

• Nu a putut împiedica prejudiciul, deoarece elevul nu se afla sub supravegherea sa

• ForŃa majoră; • Fapta victimei; • Fapta unui terŃ

Capitolul. V.

RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE, DE EDIFICII ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL

A. Prezentare teoretică

SecŃiunea I: Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

§ 1. ConsideraŃii generale

1. Reglementare Potrivit art. 1001 Cod civ., „proprietarul unui animal, sau acela

care se serveşte cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află în paza sa, sau că a scăpat”.

Proprietarul sau cel ce se foloseşte de animal nu beneficiază de o reglementare specială privind probe contrarii pentru a înlătura temeiurile răspunderii instituite prin art. 1001 Cod civ.

2. Domeniul de aplicare Sfera de aplicare a art. 1001 Cod civ. presupune determinarea a trei

elemente: animalele pentru care se răspunde; persoanele răspunzătoare; persoanele care pot invoca art. 1001 Cod civ.

a) Animalele pentru care se răspunde. În sensul textului legal, animalele pentru care se răspunde sunt

acelea care pot fi apropiate şi care pot fi efectiv supravegheate. ● Se includ în această categorie: - animalele sălbatice captive, din grădinile zoologice şi circuri; - animalele domestice, chiar dacă la momentul când au provocat

prejudiciul erau libere;103

103 În situaŃia în care câinele pârâtului, scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului, răspunderea civilă delictuală a pârâtului este antrenată în condiŃiile art. 1001 Cod civ., apărarea acestuia în sensul că talia câinelui nu permite Ńinerea lui în lesă nefiind de natură să înlăture răspunderea (Dec. nr. 2449/2000 a C.A. Bucureşti, secŃ. a IV-a civilă, în Culegere de practică judiciară 2000 – op.cit. 7, p. 175-176.

163

- animalele sălbatice aflate în rezervaŃii şi parcuri de vânătoare. În acest caz, se răspunde numai dacă dauna s-a produs în incinta rezervaŃiei sau a parcurilor, deoarece cel care are paza juridică poate interveni direct asupra animalelor şi lua măsuri de prevenire a producerii de pagube prin atacul asupra persoanelor şi bunurilor.

● Nu intră sub incidenŃa art. 1001 Cod civ.: - pagubele produse de animalele sălbatice, ieşite din rezervaŃii

sau parcuri de vânătoare; - pagubele produse de animalele sălbatice aflate în stare de

libertate şi care nu pot face obiectul unei paze. În măsura în care aceste categorii de animale sălbatice au provocat

prejudicii bunurilor sau persoanelor, răspunderea unităŃilor care gestionează vânatul nu se întemeiază pe dispoziŃiile art. 1001 Cod civ., ci numai în condiŃiile răspunderii pentru fapta proprie, pe temeiul art. 998-999 Cod civ., 104 respectiv dacă victima prejudiciului va face dovada că paguba s-a produs din cauză că gestionarul nu şi-a îndeplinit obligaŃiile stabilite de lege (nu şi-a luat măsurile ce au drept scop preîntâmpinarea producerii de către animale a pagubelor).

b) Persoana răspunzătoare ● Paza juridică. Răspunderea pentru prejudiciul produs de animal

revine persoanei care are paza juridică în momentul producerii prejudiciului, respectiv deŃine prerogativa de comandă, direcŃie şi supraveghere a acestuia. În această situaŃie se găseşte proprietarul animalului ori persoana căruia proprietarul i-a transmis folosinŃa. În măsura în care nu se cunoaşte persoana care se folosea de animal, răspunderea revine proprietarului animalului. Prin urmare, se prezumă că paza juridică aparŃine proprietarului, care va răspunde pentru fapta animalului.

Prin pază juridică se înŃelege dreptul pe care o persoană îl are de a se folosi de animal, ceea ce implică prerogativa de supraveghere, direcŃie şi control.

În consecinŃă, deŃine paza juridică şi va răspunde pentru fapta animalului în condiŃiile art. 1002 Cod. civ., proprietarul animalului sau persoana care se foloseşte de acesta.

Precizări 104 Dec. nr. 1510/1978 a Trib. Supr., sect. civ, în Îndreptar … op. cit., p. 151-152 („Inspectoratele silvice răspund pentru prejudiciile cauzate de atacul animalelor sălbatice aflate în rezervaŃii sau parcuri de vânătoare închise, pe temeiul art. 1001 Cod. civ. Pentru prejudiciile cauzate de animalele sălbatice din fondul cinegetic şi care trăiesc în stare de libertate sau au ieşit din rezervaŃii şi parcuri, unităŃile care gospodăresc vânatul pot fi chemate să răspundă pe temeiul art. 998-999 Cod.civ.

164

� răspunderea proprietarului faŃă de răspunderea celui care se foloseşte de animal este o răspundere alternativă. Astfel, dacă există o persoană care avea dreptul de a se folosi de animal, răspunderea revine acelei persoane şi nu proprietarului.

� dacă animalul aparŃine în coproprietate sau se află în folosinŃa comună a mai multor persoane, paza juridică exercitată în comun atrage răspunderea solidară a titularilor.

� dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe animale aparŃinând unor proprietari diferiŃi sau aflaŃi în folosinŃa mai multor persoane între care nu există comunitate de pază, răspunderea este divizibilă. ● Paza materială. Paza juridică nu se confundă cu paza materială,

care nu conferă dreptul paznicului de a se folosi, în propriul interes, de animalul încredinŃat. Au calitatea de paznici materiali: îngrijitorul animalului, ciobanul angajat pentru asigurarea pazei, depozitarul căruia animalul i-a fost încredinŃat spre păstrare, zootehnicianul.

În schimb, paza juridică poate coexista cu paza materială. Cel care are paza juridică răspunde potrivit art. 1001 Cod civ., iar cel care are paza materială răspunde în condiŃiile art. 998-999 Cod civ. pentru fapta proprie, răspunderea fiind alternativă şi nu cumulativă. Alegerea aparŃine victimei prejudiciului. Aceasta este îndreptăŃită să urmărească persoana care are paza juridică a animalului, dar nimic nu o împiedică să-l urmărească direct pe cel care are paza materială.105

Dacă despăgubirile au fost plătite de persoana care are paza juridică, aceasta poate introduce acŃiune în regres împotriva celui căruia i s-a încredinŃat paza materială şi din vina căruia animalul a cauzat prejudiciul.

c) Persoanele care pot invoca art. 1001 Cod civ. Orice persoană căreia i s-a produs un prejudiciu prin fapta

animalului, poate pretinde repararea în baza art. 1001 Cod civ. Inclusiv paznicul material îl poate acŃiona pe proprietar în calitate

de paznic juridic, în temeiul art. 1001 Cod civ., dacă animalul aflat în paza sa i-a produs un prejudiciu. În stabilirea întinderii răspunderii se va Ńine seama şi de comportamentul celui ce avea paza materială.

§ 2. Fundamentul răspunderii

În fundamentarea răspunderii paznicului juridic s-au conturat două concepŃii: 105 Decizia nr. 10516/2000 a C.A. Craiova, în B.J. /2002 – op.cit., p. 141-143 (Reclamantul poate pretinde despăgubiri de la proprietarul animalelor care are paza juridică, dar se poate îndrepta împotriva îngrijitorului care nu a supravegheat animalele şi care răspunde în temeiul art. 998-999 Cod civ.).

165

- concepŃia subiectivă, bazată pe culpă în supraveghere, respectiv în exercitarea pazei juridice;

- concepŃia obiectivă, întemeiată pe ideea de garanŃie a paznicului periodic al animalului. Paznicul juridic răspunde ca un garant al comportamentului general al animalului.

În doctrină a dominat răspunderea colectivă, de garanŃie a „aşa-zisului comportament al animalului”. Această garanŃie explică situaŃia în care paznicul juridic al animalului răspunde chiar şi în ipoteza în care animalul a scăpat de sub supravegherea sa, ori deşi s-a exercitat supravegherea, animalul a cauzat totuşi prejudiciul106. Potrivit art. 1001 Cod civ., răspunderea paznicului juridic este angajată „fie că animalul se află sub paza sa, fie că a scăpat”.

§ 3. CondiŃiile răspunderii. Efectele răspunderii

● CondiŃiile răspunderii. Victima prejudiciului trebuie să facă dovada a două elemente:

- prejudiciul a fost cauzat de animal; - raportul de cauzalitate dintre comportamentul animalului şi

prejudiciu; Odată ce aceste elemente au fost dovedite, se declanşează

prezumŃia de răspundere a paznicului juridic, prevăzută de art. 1001 Cod civ. Din moment ce calitatea de păzitor juridic se prezumă că aparŃine proprietarului, acestuia i se va angaja răspunderea. Astfel victima nu trebuie să dovedească că animalul se afla în paza juridică a altei persoane (a celui ce se folosea de dânsul). Dovada contrară trebuie să fie făcută de proprietar.

Victima nu trebuie să facă nici dovada culpei paznicului juridic. Răspunderea acestuia este una obiectivă, întemeiată pe ideea de garanŃie,

106 Întemeierea răspunderii pe culpa paznicului juridic nu asigură victimei ocrotirea necesară, existând posibilitatea combaterii prezumŃiei de culpă prin proba lipsei vinovăŃiei. Într-o soluŃie de speŃă, instanŃa a reŃinut că „s-a dovedit culpa părŃilor pentru dauna produsă de calul proprietatea lor, care, rupând priponul, s-a apropiat de calul reclamanŃilor producându-i leziuni ce au determinat moartea animalului (Dec. nr. 1075/2001 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa în materie civilă 2001, op. cit., p.100-102). InstanŃa este adepta concepŃiei subiective şi trebuie să motiveze cărui fapt i se datorează culpa părŃilor, raportat la împrejurarea că animalul, proprietatea lor, deşi era priponit, a săvârşit fapta rupând priponul. În speŃă vinovăŃia nu a putut fi dovedită, pârâŃii deşi au luat toate măsurile pentru priponirea animalului, comportamentul acestuia le-a scăpat de sub control. În acelaşi sens Dec. nr. 939/2002 a C.A. Iaşi în JurisprudenŃa în materie civilă 2002, p. 67-69. (Adăugând şi condiŃia culpei pârâtului în nesupravegherea animalului; InstanŃa a schimbat de fapt fundamentul răspunderii, transformând răspunderea obiectivă pentru prejudiciile cauzate de animale într-o răspundere subiectivă bazată pe culpă, coautor art. 1001 Cod civ.).

166

ceea ce explică răspunderea sa chiar în situaŃiile în care animalul a ieşit de sub paza sa.

● Cauze de exonerare de răspundere. Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă face dovada că producerea de către animal a prejudiciului s-a datorat:

- faptei victimei însăşi, care a provocat comportamentul prejudiciabil al animalului;

- fapta unei terŃe persoane, pentru care paznicul juridic nu este Ńinut să răspundă;

- cazul de forŃă majoră, nu însă şi cazul fortuit. ● Efectele răspunderii. Victima prejudiciului are posibilitatea de

a alege: - fie să-l urmărească pe paznicul juridic în temeiul art. 1001 Cod

civ. - fie să-l acŃioneze pe paznicul material al animalului; în

condiŃiile art. 998-999 Cod civ., făcând dovada culpei acestuia în îndeplinirea obligaŃiei de supraveghere.

Dacă paznicul juridic a plătit despăgubirile, el are drept de regres, împotriva persoanei căreia i-a încredinŃat paza materială, şi din vina căruia animalul a cauzat prejudiciul.

SecŃiunea a II-a: Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

§ 1. ConsideraŃii generale

1. Reglementare Art. 1002 Cod civ. dispune: „proprietarul unui edificiu este

responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreŃinere sau a unui viciu de construcŃie.”

Codul civil nu conŃine dispoziŃii speciale pentru înlăturarea prezumŃiei de răspundere a proprietarului instituită prin articolul menŃionat.

2. Domeniul de aplicare Stabilirea sferei de aplicare a răspunderii instituite de art. 1002

Cod civ. presupune definirea noŃiunilor de „edificiu” şi „ruină” a edificiului, precum şi determinarea persoanei care va răspunde pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului.

a) NoŃiunile de „edificiu” şi „ruină” a edificiului.

167

● Prin edificiu se înŃelege o construcŃie realizată de om prin folosirea unor materiale durabile, care prin încorporarea lor în sol sau într-o altă construcŃie, devine un imobil prin natura sa. NoŃiunea de edificiu presupune următoarele elemente:

- construcŃia să fie opera omului şi nu a naturii (arbori, stânci). Intră în această categorie: o clădire, un gard încorporat solului; un baraj, un pod, o construcŃie subterană.

- construcŃia să fie rezultatul unei ansamblări de materiale durabile. Art. 1002 Cod civ. nu se aplică lucrărilor provizorii.

- construcŃia să fie fixată la sol sau încorporată într-o altă construcŃie, constituind astfel un imobil prin natura sa. Astfel, nu reprezintă un edificiu gardul mobil sau imobilele prin destinaŃie.

● Prin ruina edificiului se înŃelege atât dărâmarea completă, cât şi orice dezagregare a materialului din care este alcătuit, care prin cădere provoacă un prejudiciu unei persoane.

Ruina edificiului se poate produce datorită propriei greutăŃi, a greutăŃilor aflate în edificiu sau sub acŃiunea forŃelor naturale (zăpadă, îngheŃ). Nu are relevanŃă dacă ruina este totală sau parŃială (căderea balustradei, a unui balcon).

Dărâmarea sau dezagregarea trebuie: - să fie involuntară. Nu intră în noŃiunea de ruină a edificiului demolarea voluntară sau provocată de un incendiu, cutremur, inundaŃie ori funcŃionarea deficitară a unui agregat; - să fie urmarea lipsei de întreŃinere ori a unui viciu de construcŃie. Cu lipsa de întreŃinere se asimilează şi vechimea edificiului. Prevederile art. 1002 Cod civ. nu se aplică dacă ruina edificiului provine din alte cauze decât lipsa de întreŃinere ori viciul de construcŃie. Viciul de construcŃie are în vedere o greşeală de proiectare sau de execuŃie tehnică a edificiului.

b)Persoana răspunzătoare Art. 1002 Cod civ. prevede că pentru prejudiciile cauzate de ruina

edificiului răspunde numai proprietarul. El răspunde chiar şi în situaŃia în care edificiul se află în stăpânirea altei persoane pe temeiul unui drept de uzufruct sau abilitate ori în baza unui contract de locaŃiune, comodat.

Nu interesează cine are folosinŃa imobilului, cine este constructorul sau arhitectul, ci interesează cine este proprietarul actual. Astfel, răspunderea pentru ruina edificiului se întemeiază pe calitatea de proprietar. Dacă edificiul face obiectul proprietăŃii comune sau în devălmăşie, coproprietarii sau codevălmaşii vor răspunde solidar.

168

§ 2. Fundamentul răspunderii

Doctrina a conturat două concepŃii privind temeiul răspunderii pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului:

● ConcepŃia subiectivă, bazată pe culpă. La baza răspunderii proprietarului se află o prezumŃie de culpă:

- dacă ruina s-a datorat lipsei de întreŃinere a edificiului, culpa constă în faptul că proprietarul nu a luat măsurile necesare de întreŃinere a imobilului; - când ruina s-a datorat viciilor de construcŃie, proprietarul va răspunde pentru fapta culpabilă a altei persoane.

● ConcepŃia obiectivă întemeiază răspunderea proprietarului pe o obligaŃie legală de garanŃie 107, independentă de orice culpă. Proprietarul actual este obligat faŃă de orice persoană să garanteze că edificiul nu va produce pagube prin ruina sa, provocată de lipsa de întreŃinere ori de un viciu de construcŃie.

În prezent, se consideră că răspunderea întemeiată pe art. 1002 Cod civ. este obiectivă, independent de orice culpă a proprietarului.

§ 3. CondiŃiile răspunderii. Efectele răspunderii

● CondiŃiile răspunderii. Pentru ca proprietarul edificiului să răspundă în condiŃiile art. 1002 Cod civ., victima trebuie să dovedească:

- existenŃa prejudiciului; - ruina edificiului ca urmare a lipsei de întreŃinere sau a unui viciu de construcŃie; - raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului şi prejudiciu.

Dovedirea acestor condiŃii atrage răspunderea proprietarului, chiar dacă obligaŃia de întreŃinere a edificiului revenea altei persoane, sau indiferent dacă acesta avea cunoştinŃă de existenŃa viciului care a provocat ruina.

● Cauze de exonerare de răspundere. ObligaŃia proprietarului de a despăgubi pe cel prejudiciat prin ruina edificiului fiind o răspundere obiectivă, ea nu poate fi înlăturată decât prin forŃa majoră, fapta victimei şi fapta unui terŃ pentru care proprietarul nu este Ńinut să răspundă.108

107 ObligaŃia legală de garanŃie constituie o sarcină a proprietăŃii clădirii. Astfel, proprietarul nu răspunde pentru alŃii, ci propter rem , pentru lucru, căci el are foloasele edificiului. 108 Dec. civ. nr. 1827/2000 a C.A. Cluj, în Buletinul JurisprudenŃei pe 2000 a C.A. Cluj, Ed. Lumina Lex 2001, p. 226-228.

169

Proprietarul nu poate să înlăture răspunderea prin dovedirea faptului că a luat toate măsurile pentru asigurarea întreŃinerii edificiului, ori pentru prevenirea oricăror vicii de construcŃie.

Dacă cele trei cauze de exonerare au avut numai o participare parŃială, răspunderea nu va fi înlăturată total, ci numai proporŃional cu gradul de participare.

● Efectele răspunderii. Proprietarul edificiului va fi obligat să repare prejudiciul cauzat victimei prin ruina edificiului. Dacă ruina edificiului se datorează, în fapt, culpei altei persoane, după plata despăgubirilor, proprietarul are o acŃiune în regres, după caz împotriva:

- vânzătorului, de la care a cumpărat construcŃia, pe temeiul contractului de vânzare, ca efect al obligaŃiei de garanŃie ce revine vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut; - locatarului construcŃiei, pe temeiul contractului de locaŃiune, dacă ruina edificiului s-a datorat neefectuării reparaŃiilor locative ce-i incumbau; - constructorului sau proprietarului, în baza contractului de antrepriză sau de proiectare, pentru viciile de construcŃie sau proiectare ce au determinat ruina edificiului.

SecŃiunea a III-a: Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general

§ 1. ConsideraŃii generale 1. Reglementare legală

Art. 1000 alin. 1 Cod civ. dispune că „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaŃi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”.

În legătură cu acest text se impun următoarele precizări: • iniŃial, art. 1000 alin. 1 Cod civ. a fost considerat drept o

introducere la răspunderea pentru fapta altei persoane şi la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale sau edificii.

• progresul tehnic al sec. al XIX-lea şi al XX-lea, a condus la apariŃia unor accidente (de muncă, de circulaŃie), a căror imputabilitate rămânea necunoscută. Astfel, nu se putea dovedi direct vinovăŃia celui ce deŃinea sau exploata agregatul şi nici nu se pot cuprinde instrumentele în sfera de aplicare a art. 1001 şi 1002 referitoare la animale şi edificii.

170

Pentru aceste motive art. 1000 alin. 1 Cod civ. a încetat să mai fie considerat drept o simplă introducere la prevederile art. 1001 şi 1002 Cod civ.

• în prezent art. 1000 alin. 1 Cod civ. consacră răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general, iar art. 1001 şi 1002 Cod civ. nu ar fi altceva decât cazuri particulare de aplicare a acestui principiu.

2. Domeniul de aplicare Pentru stabilirea sferei de aplicare a art. 1000 alin. 1 Cod civ.109

este necesară definirea noŃiunilor de: - lucru susceptibil de a cauza un prejudiciu; - pază şi paznic al lucrului; - cauzare de către lucru a prejudiciului; - determinarea persoanei care beneficiază de art. 1000 alin. 1

Cod civ. a) NoŃiunea de lucru. În sensul art. 1000 alin. 1 Cod civ., prin lucru se înŃelege orice bun

mobil sau imobil, fără distincŃie dacă sunt sau nu potenŃial periculoase, dacă au sau nu dinamism propriu, ori dacă au produs prejudiciul fiind în mişcare sau în staŃionare.

● Nu intră în domeniul de aplicare al art. 1000 alin. 1 Cod civ.: � lucruri pentru care, prin lege, se instituie o răspundere specială.

Avem în vedere, sub acest aspect, următoarele categorii: - animale, pentru care art. 1001 Cod civ. reglementează o

răspundere specială; - edificiile, dar numai în cazul în care prejudiciul a fost

rezultatul lipsei de întreŃinere ori a unui viciu de construcŃie, conform art. 1002 Cod civ.;

- aeronave, accidente nucleare, când prin legi speciale s-a reglementat răspunderea în caz de producere a unui prejudiciu.

� bunuri nesusceptibile de apropiere (res comunes), precum: aerul, lumina solară, radiaŃiile naturale. Prin natura lor, aceste bunuri nu se pot afla în paza juridică a unei persoane, fiind de folosinŃă universală;

109 În practică, art. 1000 alin. 1 Cod civ. s-a aplicat în următoarele cazuri: accidente de circulaŃie, accidente legate de folosirea energiei electrice (ruperea de cablu, electrocutare), explozia unui cazan, explozia unei conducte de gaze naturale, spargerea unei conducte de apă, căderea într-o groapă neacoperită, surparea unui mal, căderea unui arbore, căderea gheŃii de pe acoperiş, căderea unui ghiveci de flori de pe un balcon (C. Stănescu, C. Bîrsan – op. cit., p. 260).

171

� corpul persoanei în viaŃă. Este imposibil de asimilat persoana umană cu un lucru, şi în consecinŃă nu se poate afla sub paza juridică în sensul art. 1000 alin. 1 Cod civ. Într-o asemenea situaŃie, o astfel de răspundere se poate angaja în temeiul art. 998-999 Cod civ.

● De asemenea, textul de lege nu se va aplica nici în acele situaŃii în care lucrul a fost doar un simplu instrument al omului în cauzarea prejudiciului (de exemplu, omul se foloseşte de lucru pentru a săvârşi o faptă ilicită).

Pentru ipoteza în care prejudiciul apare în legătură cu un vehicul tras de animale, urmează a distinge după cum paguba este cauzată de mişcările animalului (caz în care vom aplica art. 1001 Cod civ.) sau ea se datorează lucrului transportat sau însuşi vehiculului (situaŃie ce se încadrează în art. 1000 alin. 1 Cod civ.).

b) NoŃiunea de pază şi de paznic juridic ● NoŃiune de pază juridică. Pentru a defini noŃiunea de pază a

lucrului, art. 1000 alin. 1 trebuie completat cu art. 1001 Cod civ. referitor la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, care revine persoanei ce deŃine paza juridică. Prin urmare prin paza lucrului se înŃelege paza juridică.

Paza juridică poate fi definită drept puterea de direcŃie, control şi supraveghere pe care o persoană o poate exercita, în mod independent, asupra unui lucru.

Paza juridică decurge dintr-un drept de control, direcŃie şi supraveghere asupra bunului, dar presupune şi obligaŃia de a preîntâmpina producerea vreunui prejudiciu prin mijlocirea lucrului.

Paza juridică se deosebeşte de paza materială prin aceea că: � Dacă paza juridică este puterea de direcŃie, control şi

supraveghere exercitată în mod independent asupra lucrului, paza materială este tot o putere de direcŃie, control şi supraveghere pe care o persoană o exercită asupra unui lucru, dar sub autoritatea paznicului periodic, la ordinele şi instrucŃiunile acestuia.

� Paza materială este o pază subordonată celei juridice şi nu conferă paznicului vreun drept de folosinŃă proprie a bunului respectiv.

De cele mai multe ori, paza juridică şi paza materială aparŃine aceleiaşi persoane, dar sunt situaŃii în care paza juridică aparŃine unei persoane, iar paza materială se asigură de altă persoană. Spre exemplu, proprietarul unui automobil (paznic juridic) poate folosi el în mod direct automobilul, astfel încât paza juridică şi paza materială sunt întrunite în aceeaşi persoană, dar este posibil ca proprietarul maşinii în calitate de comitent să încredinŃeze lucrul unui prepus şofer care îl va exploata în

172

interesul comitentului, caz în care paza juridică aparŃine comitentului iar cea materială prepusului.

� Paza juridică atrage răspunderea potrivit art. 1000 Cod civ. Cel care deŃine paza materială poate fi răspunzător pe temeiul răspunderii pentru fapta proprie, art. 998-999 Cod civ.

● NoŃiunea de paznic juridic. În ceea ce priveşte persoana ce deŃine paza juridică, pentru determinarea ei, în literatura şi practica juridică s-au conturat mai multe opinii:

- criteriul riscului profit, potrivit căruia paza juridică revine celui care trage foloasele, potrivit principiului ubi emolumentum ibi onus.

- criteriul direcŃiunii (autorităŃii) asupra lucrului; se consideră că paza juridică aparŃine persoanei ce are, în mod independent, drept de folosinŃă, direcŃie, control şi supraveghere asupra lucrului. Cu alte cuvinte, calitatea de paznic juridic o are persoana ce deŃine puterea de drept asupra lucrului.

- criteriul direcŃiei intelectuale. În anumite cazuri excepŃionale, cel care are puterea de drept (dreptul de direcŃie, supraveghere, control) poate fi lipsit împotriva voinŃei sale de acest drept. Astfel, s-a pus problema cine deŃine paza juridică cel care are puterea de drept sau cel ce deŃine puterea de fapt? În acest caz, paza juridică aparŃine celui care are în fapt puterea de direcŃie, control şi supraveghere (puterea de fapt).

În aplicarea acestui criteriu se disting mai multe situaŃii: a) proprietarul lucrului este prezumat până la proba contrarie ca

fiind paznicul juridic al bunului. Proprietarul poate înlătura această prezumŃie dovedind că a

transmis paza juridică unei alte persoane (prin închirierea lucrului sau prin împrumutarea sa) sau că a pierdut paza juridică împotriva voinŃei sale (lucrul i-a fost furat). Cu alte cuvinte, pentru a înlătura prezumŃia, proprietarul trebuie să facă dovada stării de fapt, că în momentul în care a fost cauzat prejudiciul lucrul se afla în paza juridică, legitimă sau nelegitimă a altei persoane, nu înlătură prezumŃia de răspundere a proprietarului. PrezumŃia de paznic juridic al proprietarului se fundamentează pe faptul că, acesta poate exercita cele trei atribute ale dreptului său (posesia, folosinŃa şi dispoziŃia), ceea ce include şi puterea de a controla şi supraveghea bunul, pe care se întemeiază paza juridică.

Dacă lucrul aparŃine în coproprietate sau în devălmăşie mai multor persoane, paza juridică se prezumă că aparŃine, solidar, tuturor proprietarilor comuni. Coproprietarul interesat, însă, v-a putea face

173

dovada că, în fapt, puterea de direcŃie, control şi supraveghere a fost exercitată doar de unul sau unii dintre coproprietar şi prin urmare acesta sau aceştia au calitatea de paznic juridic al bunului.

b) sunt prezumaŃi a fi paznici juridici şi titularii unor

dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (uz, uzufruct, abitaŃie, superficie, servitute).

De cele mai multe ori, constituirea acestor drepturi reale duce şi ea la un transfer dinspre proprietari spre titularul dreptului real al puterii de direcŃie, control şi supraveghere asupra bunului. PrezumŃia de pază juridică a titularului dezmembrământului, nu vine în contradicŃie cu prezumŃia ce îl priveşte pe proprietarul lucrului, datorită caracterului relativ al acestora. Astfel, primul urmărit poate fi proprietarul, care va putea dovedi pentru a se exonera de răspundere că nu are direcŃia şi controlul lucrului. Titularul dezmembrământului, prezumat ca fiind paznic juridic, poate şi să răstoarne prezumŃia invocând lipsa pazei juridice în temeiul criteriului direcŃiei intelectuale.

c) posesorul bunului este prezumat drept paznic juridic deoarece exercitarea posesiei implică totodată, existenŃa unei obligaŃii de supraveghere şi control asupra lucrului, pentru a preveni producerea de pagube.110

În literatura de specialitate, s-a arătat că titularul posesiei, bucurându-se de prezumŃia de proprietar, are calitatea de paznic al lucrului. Astfel, prezumŃia de paznic juridic ce-l priveşte pe proprietar trebuie să se extindă şi asupra posesorului din cel puŃin două motive: posesorul este prezumat până la proba contrarie că posedă pentru sine, sub nume de proprietar şi se creează victimei un avantaj în plus.

Nu putem fi de acord cu această opinie, deoarece este părăsit sistemul pazei juridice, fiind legată paza lucrului de o simplă pază materială.

d) paznicul lucrului găsit sau abandonat Un raŃionament întemeiat exclusiv pe paza juridică, ar duce la

concluzia că proprietarul care a pierdut sau a abandonat lucrul, nu mai este paznic juridic, deoarece nu mai poate exercita direcŃia şi controlul asupra lucrului. RaŃionamentul, deşi corect, ar putea leza interesele

110 În ceea ce priveşte paza juridică, ea trebuie să se determine nu întotdeauna în raport de existenŃa calităŃii de proprietar al lucrurilor, ci şi a celui de posesor, întrucât şi în această din urmă situaŃie trebuie avut în vedere raportul ce presupune, prin natura lui, existenŃa unei obligaŃii de supraveghere şi control asupra lucrurilor, şi nu cărei persoane aparŃin acele lucruri în proprietate sau în administrare directă (Dec. nr. 2199/1974 a T.S., secŃ. Civ, în Îndreptar – op. cit, p. 152).

174

victimelor, creând o practică abuzivă (proprietarii ar putea invoca pierderea bunului pentru a fi exoneraŃi de răspundere).

Pentru aceste considerente se consideră că proprietarul rămâne paznic juridic şi pentru ipoteza pierderii sau abandonării lucrului. Înlăturarea prezumŃiei de răspundere a proprietarului se poate face prin dovada că paza juridică aparŃine altei persoane şi nu a faptului că proprietarul nu mai era paznic juridic.

e) deŃinătorii precari sunt prezumaŃi drept paznici juridici. Calitatea de paznic juridic o are nu numai proprietarul sau titularul

unui alt drept real, dar şi cel care dobândeşte printr-un act juridic, un drept personal relativ la lucru. Sunt avuŃi în vedere detentorii precari, care pot fi grupaŃi în:

- detentorii care nu au folosinŃa lucrului, ci numai obligaŃia de a-l conserva (depozitarii, creditorii gajişti);

- cei care, în baza convenŃiei, se bucură de folosinŃa lucrului (locatarii şi comodatarii);

- detentorii care exercită o acŃiune asupra lucrului (antreprenorii, reparatorii).

Astfel, se consideră că, cât timp obligaŃia de pază revine şi simplului paznic, care este posibil să nu aibă nici un drept asupra lucrului, cu atât mai mult trebuie acceptat să este paznic juridic cel care are în baza unui contract şi cu titlu precar, anumite drepturi ce implică folosirea bunului şi conferă puterea de direcŃie şi control asupra lucrului.111

f) cel care îşi însuşeşte lucrul împotriva voinŃei proprietarului

(prin furt) are paza juridică a lucrului. Prin furt, paza juridică, respectiv puterea de direcŃie, control şi

supraveghere se transferă de la proprietar la hoŃ, şi în consecinŃă, acesta va răspunde potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civ., în calitate de paznic juridic.

g) în cazul unui accident produs de cel care ia lecŃii de conducere, prin şcolile de pregătire a conducătorilor auto, şoferul care ia lecŃii are

111 Persoanele care dobândesc paza juridică în temeiul convenŃiei, vor avea calitatea de paznici juridici nu din momentul naşterii dreptului care justifică transmiterea direcŃiunii intelectuale, ci din momentul în care, în fapt, vor prelua puterea de direcŃie, de supraveghere şi de control asupra lucrului, putere exercitată şi independent. De asemenea, încetarea pazei juridice va corespunde cu momentul în care puterea de comandă este efectiv retransmisă şi nu cel indicat de contract ca fiind momentul stingerii dreptului în virtutea căruia prerogativele pazei juridice au fost transmise (R. Baciu – „Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de fapta lucrului”, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 50-51).

175

paza materială, iar şcoala de şofer, în calitate de proprietar, are paza juridică şi în consecinŃă va răspunde potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civ.

Dacă accidentul se produce în timpul examenului pentru obŃinerea carnetului de conducere, paza juridică revine celui ce susŃine examenul, şi nu examinatorului.

c) NoŃiunea de cauzare de către lucru a prejudiciului Deoarece în cauzarea de către lucru a prejudiciului, de cele mai

multe ori este prezentă şi fapta omului, lucrul nefiind decât un instrument prin care omul a cauzat paguba, s-au propus mai multe criterii pentru a se determina „fapta lucrului” şi anume:

● Criteriul faptei autonome a lucrului, independentă de participarea omului. Autonomia se referă la absenŃa oricărei legături între fapta lucrului şi fapta omului. Dacă apare această legătură, chiar şi indirect, se va aplica răspunderea pentru fapta proprie a omului, în condiŃiile culpei dovedite. De exemplu, autovehiculul parcat se pune în mişcare şi cauzează un prejudiciu. Dacă este însă condus de om, răspunderea îşi schimbă temeiul şi incumbă omului pentru culpa sa, întrucât a dispărut „autonomia lucrului”;

● Criteriul viciului propriu al lucrului, care a determinat producerea prejudiciului. Astfel, se admite funcŃionarea răspunderii pentru lucruri chiar în lipsa autonomiei lucrului, acesta aflându-se sub directa conducere a omului, existând însă condiŃia ca prejudiciul să se datoreze viciului propriu al lucrului. Proba în acest caz este de cele mai multe ori foarte dificilă.

● Criteriul ieşirii lucrului de sub direcŃia, controlul şi supravegherea omului. Conform acestui criteriu, art. 1000 alin. 1 Cod civ. se aplică de fiecare dată când lucrul neînsufleŃit a scăpat de sub direcŃia şi controlul omului, fie din pricina unor puteri exterioare (vânt, greutate), fie din cauza faptelor pe care le-a inclus în lucru, conferindu-i un dinamism propriu. Dacă lucrul s-a supus omului, este fapta personală a acestuia. Dacă însă lucrul nu s-a supus acŃiunii omului, scăpând de sub autoritatea lui, ar fi o faptă a lucrului.

Aceste criterii sunt orientative în determinarea noŃiunii de „faptă a lucrului”, care se va stabili de la caz la caz. Totuşi, în practică, se consideră că ne aflăm în faŃa unei fapte a lucrului, în acele cazuri în care, lucrul a ocupat un loc predominant faŃă de fapta omului în producerea prejudiciului, nefiind o simplă prelungire a gestului omului (de ex. cuŃitul din mâna unei persoane), ci se detaşează de acŃiunea omului în cauzarea pagubei. De exemplu: automobilul staŃionează şi produce un prejudiciu unei persoane, sau deşi se află sub conducerea omului,

176

provoacă un prejudiciu deoarece se rupe bara de direcŃie sau se sparge cauciucul.112

d) Persoana beneficiară a art. 1000 alin. 1 Cod civ. Textul de lege poate fi invocat de către victima prejudiciului şi de

succesorii ei în drepturi, împotriva paznicului juridic al lucrului. În acŃiunea în regres a paznicului juridic faŃă de paznicul material

al lucrului a cărui vinovăŃie a fost constatată în producerea prejudiciului, acesta din urmă nu va putea invoca, pentru a se exonera de răspundere, răspunderea paznicului juridic pe temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ. În schimb, dacă paznicul material a fost victima prejudiciului, fără a se reŃine culpa exclusivă, poate invoca art. 1000 alin. 1 Cod civ. împotriva paznicului juridic.

În legătură cu invocarea de către victimă a prevederilor art. 1000 alin. 1 s-au ridicat următoarele situaŃii:

● ipoteza în care între victimă şi paznicul juridic al lucrului există un raport contractual. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat va fi una contractuală, neexistând posibilitatea angajării răspunderii delictuale.

Totuşi, dacă prejudiciul a constat în cauzarea unei vătămări corporale sau în moartea victimei, răspunderea va fi una delictuală, în temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ., deoarece viaŃa şi sănătatea unei persoane nu pot forma obiectul unor contracte.

● ipoteza în care paznicul a consimŃit benevol la folosirea lucrului de către victimă. De exemplu, ipoteza accidentării unei persoane care era transportată benevol într-un autovehicul.

Deoarece pare nedreaptă obligarea paznicului la o răspundere în condiŃii severe, din moment ce a făcut un act de bunăvoinŃă, iar victima a beneficiat de gratuitate, această situaŃie a generat două curente de opinie:

� Teza răspunderii paznicului pe temeiul art. 998-999 Cod civ., s-a argumentat că cel ce a acceptat folosinŃa gratuită a lucrului a acceptat şi riscurile folosirii acestuia, şi în consecinŃă răspunderea paznicului trebuie atenuată, victima trebuind să dovedească culpa acestuia.

SoluŃia s-a fundamentat pe principiul echităŃii în sensul că nu poate fi împovărat cu o răspundere excesivă, cel care a înŃeles să ofere cu titlu gratuit servicii solicitate de un terŃ. În ceea ce ne priveşte, asumarea riscului trebuie interpretată ca având în vedere riscurile generale legate de transport şi în orice caz, aceasta nu include renunŃarea anticipată la repararea prejudiciului. Pentru aceste motive teza nu poate fi acceptată. 112 În ceea ce priveşte bicicleta, considerându-se că este mai stabilă decât autoturismul, s-a considerat iniŃial că este vorba de un fapt al omului, iar ulterior s-a revenit la ideea de fapta lucrului.

177

� Teza răspunderii paznicului pe temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ. Se susŃine că simplul fapt că victima beneficiază de un transport gratuit nu justifică dreptul său de a invoca prevederile art. 1000 alin. 1 Cod civ.

Totuşi, trebuie să se facă distincŃia după cum obiectul transportului este un bun sau o persoană:

- în cazul unui transport de bunuri, se consideră că s-a încheiat tacit un contract de transport, şi prin urmare răspunderea va fi contractuală şi nu delictuală;

- în cazul transportului unei persoane care suferă prejudicii corporale sau are ca efect moartea ei, răspunderea este delictuală şi nu contractuală, deoarece sănătatea, integritatea corporală şi viaŃa persoanei nu pot forma obiectul unui contract.

● ipoteza în care victima prejudiciului se foloseşte clandestin de bun. De exemplu, cazul călătorului clandestin pe un mijloc de transport.

Victima prejudiciului ar putea obŃine despăgubiri, dar nu pe temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ., ci pe temeiul art. 998-999 Cod civ., cu luarea în considerare a propriei vinovăŃii.

§ 2. Fundamentul răspunderii În doctrină s-a încercat găsirea unui fundament pentru răspunderea

paznicului juridic al lucrului care a cauzat un prejudiciu altei persoane. Astfel, s-au conturat mai mult de două opinii:

● ConcepŃia subiectivă, potrivit căreia răspunderea se fundamentează pe o prezumŃie de culpă a paznicului juridic.

IniŃial, prezumŃia de culpă a fost considerată relativă, putându-se înlătura prin probarea lipsei de vină a celui ce exercita paza juridică. Ulterior, practica judecătorească a evoluat spre o prezumŃie absolută de culpă, ce putea fi înlăturată numai prin forŃa majoră, fapta victimei sau fapta unei terŃe persoane.

Fundamentarea răspunderii pe temeiul prezumŃiei relative sau absolute de culpă, a fost criticată, deoarece răspunderea se poate angaja chiar dacă nu s-ar putea reŃine nicio culpă în sarcina paznicului juridic. Astfel, a fost formulată concepŃia „culpei în paza juridică”, potrivit căreia răspunderea paznicului are drept fundament nu o culpă prezumată, ci o culpă dovedită. Paznicul juridic are obligaŃia de a feri pe celelalte persoane de orice prejudiciu, iar dacă acesta s-a produs, dovada existenŃei culpei a fost făcută.

● ConcepŃia obiectivă are în vedere că răspunderea paznicului juridic nu se întemeiază pe culpa acestuia, ci pe un raport de cauzalitate

178

între fapta lucrului şi prejudiciul produs. Şi în cadrul concepŃiei obiective se disting mai multe variante:

- o primă variantă fundamentează răspunderea pe ideea de risc, astfel încât persoana care culege foloasele lucrului trebuie să suporte şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucru;

- într-o a doua variantă, art. 1000 alin. 1 Cod civ. instituie nu o prezumŃie de culpă, ci o prezumŃie de răspundere. Dacă condiŃiile răspunderii sunt dovedite de victimă, paznicul răspunde independent de culpă, însă nu în mod absolut, ci până la limita cauzelor de exonerare;

- o altă variantă consideră că, la legea răspunderii se află ideea de garanŃie privind riscul de activitate. Paznicul juridic răspunde pentru riscul de activitate pe care îl introduce în societate, prin folosirea bunului.

● Criteriul mixt subiectiv-obiectiv consideră că răspunderea pentru lucruri se fundamentează pe un temei mixt, în sensul că ideea de garanŃie se grefează pe ideea de culpă prezumată. Se argumentează că insuficienŃele concepŃiei subiective a răspunderii sunt complinite de ideea de garanŃie pentru viciile lucrului, pentru comportamentul general al acestuia.

În prezent, marea majoritate a doctrinei şi practicii113 consideră că răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri are ca fundament ideea de garanŃie privind riscul de activitate. Astfel, se oferă victimei garanŃia reparării prejudiciului în toate situaŃiile când acesta a fost cauzat de lucru.

§ 3. CondiŃiile răspunderii. Efecte juridice ● CondiŃiile răspunderii. Victima prejudiciului trebuie să facă

dovada următoarelor condiŃii: - existenŃa prejudiciului; - raportul de cauzalitate dintre lucru şi prejudiciu. Dacă

prejudiciul este consecinŃa faptei omului, lucrul fiind doar instrumentul utilizat pentru săvârşirea faptei ilicite, raportul de cauzalitate dintre lucru şi prejudiciu nu există;

113 Dec. nr. 47/2000 a C.A. Craiova în B.J./2003 – op. cit., p. 138-140 („Prin art. 1000 alin. 1 Cod civ. a fost instituită o răspundere pentru fapta lucrului, bazată pe o prezumŃie legală de cauzalitate, în temeiul căruia, cel păgubit prin fapta lucrului, poate obŃine repararea prejudiciului de la cel care deŃine paza juridică a lucrului respectiv”); Dec. nr. 1045/2001 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa 2001 – op. cit. p. 102 „…răspunderea păzitorului juridic îşi are raŃiunea în faptul că dreptul şi obligaŃia de control şi directivă asupra lucrului îl îndreptăŃesc pe acesta să ia măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situaŃia de a cauza prejudicii altor persoane.”

179

- faptul că lucrul se află în paza juridică a unei persoane. Calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită. Până la proba contrară, această calitate se prezumă că aparŃine proprietarului, titularului unui alt drept real (dezmembrământ) sau posesorului.

● Cauze de exonerare de răspundere. Pentru a se exonera de răspundere, paznicul juridic trebuie să facă dovada uneia dintre următoarele situaŃii:

- fapta victimei, dacă întruneşte caracteristicile unei adevărate forŃe majore în raport cu fapta lucrului. În caz contrar, ea poate duce numai la o diminuare a răspunderii paznicului juridic, corespunzătoare participării şi vinei proprii a victimei;

- fapta unei terŃe persoane, în măsura în care întruneşte caracterele unei forŃe majore. Dacă fapta terŃului nu întruneşte condiŃiile pentru a conduce la înlăturarea totală a răspunderii paznicului juridic, faŃă de victimă, vor răspunde solidar, atât paznicul cât şi terŃa persoană în temeiul art. 1003 Cod civ;

- intervenŃia unui caz de forŃă majoră. ForŃa majoră este o împrejurare externă, fără relaŃie cu lucrul care a provocat dauna sau cu însuşirile sale.

Pentru a exonera de răspundere pentru prejudiciul produs prin fapta lucrului, cauza de forŃă majoră trebuie să îndeplinească atât condiŃia imprevizibilităŃii cât şi pe cea a inevitabilităŃii, insurmontabilităŃii evenimentului extern.114

ForŃa majoră trebuie să fie absolut imprevizibilă şi absolut insurmontabilă, în sensul că împrejurarea externă nu poate fi prevăzută şi înlăturată de către orice persoană şi nu numai de paznicul juridic.

ForŃa majoră exonerează de răspundere numai în măsura în care a fost sigura cauză care a provocat prejudiciul.

Precizări: � ForŃa majoră nu se confundă cu cazul fortuit. Aceasta este o

împrejurare relativ imprevizibilă şi relativ insurmontabilă, raportată la puterea de cunoaştere a paznicului juridic. Cazul fortuit nu-l exonerează de răspundere pe paznicul juridic, deşi exclude culpa acestuia.

� În materia răspunderii pentru fapta lucrului, cazul fortuit are în vedere atât împrejurări exterioare lucrului relativ imprevizibile sau insurmontabile, dar şi împrejurări intrinseci lucrului,

114 Dec. nr. 47/2000 a C.A. Craiova, în B.J. – op. cit. p. 138-140 („evenimentul de forŃă majoră trebuie să aibă o origine exterioară, să fie imprevizibil şi de neînlăturat, atât în producere, cât şi în efectele sale”).

180

neimputabile paznicului juridic (vicii ascunse, defecte de fabricaŃie).115

● Efecte juridice. Pentru a-şi recupera prejudiciul victima are la dispoziŃie următoarele posibilităŃi:

- poate să obŃină despăgubiri de la paznicul juridic al bunului, în temeiul art. 1000 alin. 1; la rândul său, cel ce are paza juridică se poate regresa împotriva paznicului material, cu condiŃia de a face dovada vinovăŃiei acestuia;

- poate să-l acŃioneze direct pe paznicul material, pentru fapta proprie în baza art. 998-999 Cod civ.;

- dacă la producerea prejudiciului a contribuit şi un terŃ, poate să-i acŃioneze atât pe paznicul juridic cât şi pe terŃ, potrivit art. 1003 Cod civ. Dacă cel ce are în paza juridică a bunului a plătit toate despăgubirile, se poate regresa împotriva terŃului, pentru ceea ce depăşeşte întinderea participării sale.

§ 4. CorelaŃiile cu alte forme de răspundere Scopul principal al art. 1000 alin. 1 Cod civ. şi al răspunderii

pentru lucruri în general, este de a pune la dispoziŃia victimei un mijloc eficient şi rapid de compensare a prejudiciului suferit, prin obŃinerea de despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului. Această cale nu exclude posibilitatea victimei de a îndrepta împotriva:

- paznicului juridic sau al celui material, în baza răspunderii pentru faptă proprie, potrivit art. 998-999 Cod civ.;

- paznicului juridic în calitate de comitent pentru fapta prepusului (paznicului material), pe baza art. 1000 alin. 3 Cod civ.;

- părinŃilor, institutorului sau meşteşugarului, în baza art. 1000 alin. 2 sau a art. 1000 alin. 4 Cod civ., dacă paznicul material are calitatea de copil, elev sau ucenic.

Victima are alegerea de a folosi oricare dintre aceste acŃiuni, cu precizarea că, prejudiciul fiind unic şi despăgubirea va fi tot unică. Astfel, nu se pot obŃine mai multe despăgubiri pentru acelaşi prejudiciu, pe temeiuri juridice diferite.

115 „Împrejurări ca ruperea unei piese, spargerea unui cauciuc sau blocarea sistemului de frânare ca urmare a unei defecŃiuni a autovehiculului, fiind în strânsă legătură cu lucrul, sunt cazuri fortuite şi ca atare, nu pot constitui cauze de exonerare de răspundere”(Dec. nr. 424/1997 a T.S., sect. civ., în Îndreptar – op. cit. p. 153-154). Fenomenul intern, defectarea supapei sistemului de frânare, produsă în timp ce autobuzul se deplasa pe un drum în pantă sau în curbă, defecŃiune care nu putea fi depistată de şofer, poate fi calificat caz fortuit (Dec. nr. 1045/2001 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa CurŃii de Apel Iaşi 2001, op. cit., p. 102-103).

181

2. Tabel comparativ Răspunderea pentru fapta

animalului Răspunderea pentru ruina edificiului Răspunderea pentru prejudiciile

cauzate de lucruri în general S.M. Art. 1001 Cod civ. Art. 1002 Cod civ. Art. 1000 alin. 1 Cod civ. Domeniu de aplicaŃie

- se au în vedere animalele ce pot fi apropriate şi supravegheate (animalele domestice, din grădini zoologice, circuri, din rezervaŃii);

- răspunderea revine persoanei care avea paza juridică a animalului.

- se are în vedere demolarea sau dezagregarea involuntară;

- ruina trebuie să fie urmarea lipsei de întreŃinere ori a unui viciu de construcŃie;

- răspunderea revine proprietarului,

- se au în vedere lucrurile mobile şi imobile fără distincŃie dacă sunt sau nu periculoase;

- răspunderea revine paznicului juridic (proprietar, titularul unui dezmembrământ, posesorul detentorului, hoŃului).

Fundament juridic

- răspundere obiectivă - are la bază garanŃia

comportamentului general al animalului

- răspunderea obiectivă; - se întemeiază pe obligaŃia de garanŃie

legală că edificiul nu va provoca pagube prin ruina sa.

- răspunderea obiectivă fundamentală pe ideea de garanŃie privind riscul de activitate

CondiŃii - prejudiciul să fie cauzat de

animal; - la data cauzării prejudiciului

animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretinde despăgubirea

- existenŃa prejudiciului; - raport de cauzalitate dintre ruină şi

prejudiciu; - ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de

întreŃinere ori de un viciu al construcŃiei.

- existenŃa prejudiciului; - raportul de cauzalitate dintre fapta

lucrului şi prejudiciu.

Efecte • paznicul juridic răspunde conform art. 1001 Cod civ.

• paznicul material răspunde conform art. 998-999;

• ambii răspund solidar potrivit art. 1003 Cod civ.

• proprietarul va fi obligat să plătească despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului;

• proprietarul va avea drept de regres împotriva vânzătorului, locatarului construcŃiei, constructorului sau arhitectului;

• paznicul juridic răspunde potrivit art. 1000 alin. 1;

• paznicul material răspunde potrivit art. 998-999 Cod civ.;

• ambii răspund în solidar potrivit art. 991-999 Cod civ.

183

TITLUL IV

EXECUTAREA OBLIGAłIILOR CIVILE

A. Prezentare teoretică

Capitolul I CONSIDERAłII GENERALE

§ 1. ModalităŃi de executare a obligaŃiilor

Raportul juridic obligaŃional, indiferent de izvorul său, conferă

creditorului dreptul de a pretinde debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva, respectiv realizarea dreptului de creanŃă, iar debitorului obligaŃia de a executa o prestaŃie pozitivă sau negativă, în funcŃie de obiectul ei, adică liberarea lui de datorie.

Executarea obligaŃiilor se poate realiza prin două modalităŃi, şi anume: executarea directă sau în natură şi executarea indirectă sau prin echivalent. a) Executarea directă sau în natură a obligaŃiilor are loc prin plată, făcută de bunăvoie de către debitor, sau prin executarea silită, prin intermediul forŃei coercitive a statului, în cazul în care debitorul refuză executarea voluntară a obligaŃiei. b) Executarea indirectă sau prin echivalent intervine atunci când, din diferite motive, executarea în natură nu este posibilă. în acest caz, creditorul poate pretinde de la debitor plata unor despăgubiri (daune-interese) pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării culpabile sau executării necorespunzătoare a obligaŃiei.

§ 2. Principiul executării în natură a obligaŃiilor

● Realizarea dreptului creditorului are loc numai atunci când debitorul execută obligaŃia pe care o datorează în natura ei specifică. De cele mai multe ori, executarea unei alte prestaŃii de către debitor prin înlocuirea celei iniŃiale sau o despăgubire bănească acordată pentru a substitui executarea în natură a unei obligaŃii, nu prezintă interes pentru creditor, deoarece nu satisface interesele acestuia. Pentru aceste motive, executarea în natură a obligaŃiilor civile a fost ridicată la rang de principiu. ● Principiul executării în natură a obligaŃiilor presupune executarea obligaŃiei în natura sa specifică, adică realizarea obiectului

184

avut în vedere de părŃi, fără posibilitatea debitorului de a înlocui acest obiect cu o altă prestaŃie, fără acordul debitorului.

Executarea în natură a obligaŃiei înseamnă executarea prestaŃiei înseşi la care s-a obligat debitorul, şi nu plata unui echivalent bănesc în locul acesteia.

Capitolul II EXECUTAREA DIRECTĂ (ÎN NATURĂ)

A OBLIGAłIILOR

SecŃiunea I: Executarea voluntară în natură a obligaŃiilor (sau executarea prin plată)

§ 1. NoŃiunea de plată. Reglementare

1. NoŃiune

Plata poate fi privită atât ca mijloc de executare voluntară a unei obligaŃii, cât şi ca act juridic. Plata, ca mijloc de executare a unei obligaŃii, cunoaşte două sensuri:

- plata în sens larg (lato sensu) reprezintă executarea voluntară a obligaŃiei de către debitor, indiferent de obiectul ei (transmiterea sau constituirea unui drept, remiterea unui bun, efectuarea unei reparaŃii, executarea unei lucrări, efectuarea unui transport de către cărăuş, încheierea unui act juridic de către mandatar în numele mandantului);

- plata în sens restrâns (stricto sensu) presupune executarea unei obligaŃii de a da o sumă de bani.

Plata reprezintă şi o convenŃie între cel care o face şi cel care o primeşte, un act juridic civil încheiat cu intenŃia de a stinge o obligaŃie (animo solvendi).

2. Reglementare. Natură juridică

Codul civil reglementează plata ca un mijloc juridic de stingere a obligaŃiilor în art. 1092-112, alături de alte modalităŃi de stingere a obligaŃiilor, considerând executarea drept un mod de stingere a obligaŃiilor, când în realitate, executarea este un efect direct al contractului, iar stingerea este un efect al executării.

185

Plata asigură realizarea efectelor raportului juridic prin executarea prestaŃiei ce formează obiectul său, având drept consecinŃă stingerea acestui raport.

§ 2. CondiŃiile plăŃii

1. Subiectele plăŃii

a) Subiectul pasiv al plăŃii(solvens)

● Potrivit art. 1093 alin. 1 C. civ. orice persoană interesată poate face o plată. Astfel :

- în primul rând, cel Ńinut să facă o plată este debitorul. El poate executa prestaŃia personal sau prin reprezentant;

- plata poate fi făcută de o persoană obligată alături de debitor (un codebitor solidar) sau de o persoană obligată pentru debitor (de exemplu un fidejusor);

- plata poate fi efectuată şi de o persoană interesată (de exemplu dobânditorul imobilului ipotecat care plăteşte datoria pentru a evita urmărirea silită a bunului) sau de un terŃ neinteresat (art. 1093 alin. 2 C. Civ. ). TerŃul poate plăti în numele debitorului în temeiul gestiunii de afacere sau a unui contract de mandat, caz în care se subrogă în drepturile creditorului plătit. De asemenea, terŃul poate plăti în nume propriu, caz în care face o liberalitate debitorului, fără posibilitatea de a se subroga în drepturile creditorului în lipsa consimŃământul acestuia.

● Principiul conform căruia plata poate fi făcută în mod valabil de orice persoană, cunoaşte următoarele excepŃii : - în cazul obligaŃiilor „de a face” intuituu personae, plata nu poate fi

făcută decât de către debitorul acelei obligaŃii (art. 1094 C. civ.); - când părŃile au convenit expres ca plata să nu fie făcută de altă

persoană decât debitorul; - minorul sub 14 ani nu poate face o plată valabilă, deoarece nu are

capacitate de exerciŃiu. Pentru minor, plata se va efectua prin reprezentantul său legal. Cu toate acestea, minorii sub 14 ani pot efectua plăŃi în baza unor contracte de o valoare patrimonială redusă (de exemplu, cumpărarea de rechizite, bilete de spectacol sau de călătorii cu mijloacele de transport în comun);

- alienatul sau debilul mintal pus sub interdicŃie, neavând capacitate de exerciŃiu, nu poate efectua o plată valabilă. Pentru interzisul judecătoresc plata va fi făcută de tutore;

186

- în cazul obligaŃiilor „de a da”, plata trebuie făcută de proprietarul capabil de a înstrăina lucrul dat ca plată (art. 1095 C. civ.). Astfel, cel ce efectuează plata trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciŃiu deplină şi, în acelaşi timp, proprietarul bunului – obiect al plăŃii116.

b) Subiectul activ al plăŃii (accipiens) ● Potrivit art. 1096 alin. 2 C. civ., plata trebuie să se facă

creditorului, reprezentantului său, sau persoanei autorizate de lege ori de instanŃa de judecată să o primească. Astfel :

- în primul rând, cel îndreptăŃit să primească plata este creditorul. După moartea acestuia, plata urmează a se face moştenitorilor săi, acceptanŃi ai succesiunii;

- plata se poate face şi unui reprezentant legal (de exemplu, un tutore al minorului) sau convenŃional (un mandatar al creditorului);

- plata poate fi făcută şi unui terŃ autorizat de instanŃă să primească plata pentru creditor. De exemplu, printr-o hotărâre judecătorească de validare a popririi, creditorul popritor va primi plata creanŃei poprite, deşi aceasta trebuia plătită debitorului său care avea calitatea de creditor faŃă de debitorul poprit.

- debitorul căruia i s-a notificat sau a acceptat cesiunea de creanŃă, este obligat să facă plata noului creditor, căruia i s-a transmis creanŃa prin cesiune.

● Prin excepŃie, Codul civil reglementează şi situaŃiile în care plata

este valabil făcută şi altor persoane, decât creditorului sau împuternicitului său:

- când creditorul ratifică plata făcută unei persoane fără drept de a o primi (art. 1096 alin. 2 C. civ.). Prin ratificare, terŃul care a primit plata devine retroactiv mandatar al creditorului;

- când plata făcută altei persoane a profitat creditorului (art. 1096 alin. 2 teza II C. civ.). De exemplu, plata făcută de către debitor unui creditor al creditorului său. Plata va profita creditorului celui care a făcut-o, deoarece are ca efect stingerea

116 Cu titlu de excepŃie, dacă obiectul plăŃii constă într-o sumă de bani sau în bunuri ce se consumă prin întrebuinŃare, nu se poate cere restituirea acestora în ipoteza în care creditorul le-a consumat cu bună-credinŃă, chiar dacă plata a fost efectuată de o persoană care nu era proprietar şi nu avea capacitate de exerciŃiu deplină (art. 1095 alin. 2 C. civ.). În ipoteza în care s-a plătit cu un bun aparŃinând altei persoane, adevăratul proprietar va avea la dispoziŃie acŃiunea în revendicare. AcŃiunea va putea fi paralizată de către creditor prin invocarea uzucapiunii sau a dobândirii proprietăŃii prin posesia de bună-credinŃă a bunului mobil (art. 1909 C. civ.).

187

obligaŃiei pe care acesta o avea faŃă de o altă persoană; - când plata a fost făcută unui creditor aparent (spre exemplu,

plata făcută unui moştenitor aparent, înlăturat ulterior de la moştenire de un succesor mai apropiat în grad).

● Persoana care primeşte plata (accipiens) trebuie să aibă

capacitate deplină de exerciŃiu. Plata făcută unui incapabil este sancŃionată cu nulitatea relativă, iar debitorul va trebui să plătească, încă o dată, celui împuternicit a o primi pentru incapabil. Cu toate acestea, plata făcută unui astfel de creditor va fi valabilă în măsura în care profită incapabilului (art. 1098 C. civ.);

2. Obiectul plăŃii Debitorul are obligaŃia să execute întocmai prestaŃia ce o datorează

cu titlu de plată, respectiv să execute întocmai ceea ce au convenit părŃile. Totodată, creditorul nu poate fi obligat să primească o altă

prestaŃie, indiferent de valoarea ei117. În acest sens, dispune şi art. 1100 C. civ. : „creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datoreşte, chiar când valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare”.

În raport de obiectul obligaŃiei de executat, distingem : - dacă obiectul obligaŃiei constă în „a da” un bun cert, debitorul

este liberat prin predarea bunului în starea în care se găseşte în momentul predării. El nu răspunde de pieirea totală sau parŃială a lucrului, datorată forŃei majore sau cazului fortuit. Debitorul va răspunde de pieirea bunului sau de deteriorarea acestuia survenită după punerea sa în întârziere (art. 1102 C. civ.), exceptând situaŃia în care va dovedi că bunul ar fi pierit şi la creditor (art. 1156 alin. 2 C. civ.);

- când obiectul prestaŃiei este „de a da” bunuri de gen, debitorul trebuie să remită creditorului bunuri la calitatea stabilită în contract, iar în lipsă de stipulaŃie, bunuri de o calitate mijlocie (art. 1103 C. civ.). În caz de pieire sau deteriorare, debitorul nu

117 Regula instituită de art. 1100 C. civ. cunoaşte şi câteva excepŃii, respectiv situaŃii în care creditorul primeşte ca valabilă şi o altă prestaŃie decât cea datorată: a) darea în plată, caz în care debitorul cu acordul creditorului predă un alt bun în contul datoriei; b) compensaŃia unor obligaŃii reciproce între creditor şi debitor asupra unor bunuri de acelaşi fel; c) dacă lucrul piere din culpa debitorului, obligaŃia se transformă în bani; d) în cazul obligaŃiilor facultative, deşi debitorul se obligă la o datorie unică, el se poate libera executând o altă prestaŃie; e) în cazul restituirii fructelor, datoria se transformă într-o datorie de bani.

188

este liberat, deoarece genera non perent; - în cazul obligaŃiilor „de a face”, debitorul trebuie să execute

întocmai prestaŃia la care s-a obligat. La obligaŃia de rezultat se consideră că debitorul a făcut plata numai în situaŃia în care s-a obŃinut rezultatul.

3. Indivizibilitatea plăŃii

Potrivit art. 1101 alin. 1 C. civ., „debitorul nu poate sili pe creditor

a primi o parte din datorie, fie datoria divizibilă chiar”. Astfel plata se consideră indivizibilă şi, în consecinŃă, datoria trebuie plătită în întregime.

Principiul indivizibilităŃii plăŃii cunoaşte două aspecte : - un debitor nu se poate libera decât plătind deodată toată

prestaŃia, chiar dacă obiectul plăŃii ar fi divizibil prin natura lui (de exemplu, o sumă de bani);

- dacă obiectul plăŃii presupune prestaŃii succesive, la scadenŃă, fiecare prestaŃie face obiectul unei plăŃi distincte (spre exemplu, plata lunară a chiriei).

● De la principiul indivizibilităŃii plăŃii se admit excepŃiile :

- prin convenŃie, părŃile stabilesc că plata este divizibilă, creditorul acceptând astfel plăŃi fracŃionate. O asemenea convenŃie este permisă deoarece regula indivizibilităŃii plăŃii este supletivă, şi nu imperativă;

- în cazul decesului debitorului, datoria se divide între moştenitori, exceptând situaŃia în care obligaŃia este indivizibilă118;

- când intervine compensaŃia a două datorii inegale, datoria cea mai mare se stinge până la concurenŃa celei mai mici, astfel încât creditorul obligaŃiei mai mari va primi o plată parŃială;

- în ipoteza în care, în locul debitorului, datoria este plătită de fidejusori în virtutea beneficiului de diviziune, fiecare dintre fidejusori va plăti partea ce i se cuvine;

- când instanŃa de judecată acordă debitorului un termen de graŃie, acestUIa îi va îngădui fie să facă o plată integrală la o dată ulterioară decât cea prevăzută în convenŃie, fie să facă o plată eşalonată;

118

Astfel, în cazul în care obligaŃia de a suporta cheltuielile de înmormântare este stabilită de către defunct în sarcina legatarului prin una din clauzele testamentului, obligaŃia de a le suporta îi revine numai acestuia, nu şi celorlalŃi moştenitori” (Dec. nr. 1658/31 octombrie 1981 a Trib. Supr., în Repertoriu pe anii 1980-1985, p. 135).

189

- posesorul unui CEC, al unui bilet la ordin sau al unei cambii nu poate refuza o plată parŃială.

4. Data şi locul plăŃii

● Data plăŃii. Plata trebuie făcută în momentul în care creanŃa devine exigibilă (când creditorul poate să o ceară), iar datoria debitorului a ajuns la scadenŃă. În privinŃa momentului în care creanŃa devine exigibilă, se distinge între obligaŃii pure şi simple, şi obligaŃii afectate de termen :

La obligaŃiile pure şi simple (neafectate de un termen), plata trebuie făcută imediat. În momentul naşterii raportului obligaŃional, plata devine exigibilă;

În cazul obligaŃiei cu termen, plata este exigibilă la data convenită de către părŃi. Termenul poate fi stipulat în favoarea debitorului sau în favoarea creditorului ori în favoarea ambelor părŃi.

• dacă prin acordul părŃilor, termenul a fost stipulat în beneficiul exclusiv al creditorului, debitorul poate face plata anticipat numai cu acordul acestuia,

• dacă nu rezultă din contract că termenul a fost prevăzut în favoarea creditorului, se prezumă întotdeauna că termenul este în favoarea debitorului (art. 1024 C. Civ. ). În acest caz, debitorul poate face plata anticipat, dacă acest lucru prezintă interes pentru el (restituirea unui împrumut cu dobândă).

• dacă termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părŃi (de exemplu, în contractul de împrumut cu dobândă), plata trebuie făcută la acel termen. PărŃile pot conveni şi un alt termen pentru plată, astfel încât ea poate fi făcută şi anticipat.

● Locul plăŃii. Potrivit art. 1104 alin. 1 C.civ. plata trebuie a se

face la locul arătat în convenŃie”. În consecinŃă, părŃile prin acordul lor stabilesc locul plăŃii. Astfel,

creditorul nu poate pretinde un alt loc, dar nici debitorul nu-l poate obliga pe acesta să primească plata în alt loc. Dacă părŃile decid ca plata să se facă la domiciliul debitorului, plata este cherabilă. Dacă s-a convenit ca plata să se facă la domiciliul creditorului plata este portabilă.

Ori de câte ori părŃile nu au stabilit un alt loc al plăŃii, face aplicare art. 1104 alin.3 C. Civ. care dispune expres că plata se face la domiciliul debitorului119. 119 În legătură cu domiciliul debitorului, se pune problema dacă plata se face la domiciliul din momentul încheierii contractului, sau la domiciliul stabilit între timp ? În sprijinul ideii plata trebuie făcută la domiciliul din momentul încheierii

190

Art. 1104 alin.2 C. Civ. înscrie şi o excepŃie de la această regulă şi anume ipoteza în care obligaŃia de plată are ca obiect un lucru cert şi determinat, iar părŃile nu au convenit cu privire la locul plăŃii, în acest caz plata se face la locul în care se găsea obiectul în momentul încheierii contractului. Când obiectul plăŃii îl constituie bunurile de gen, locul plăŃii va fi domiciliul debitorului.

Cheltuielile pentru efectuarea plăŃii sunt în sarcina debitorului (art. 1105 C. civ.). Textul de lege are caracter supletiv, astfel încât părŃile pot conveni şi altfel, respectiv cheltuielile să fie suportate de creditor, sau atât de creditor cât şi de debitor.

§ 3. ImputaŃia plăŃii

1. Premisele imputaŃiei plăŃii

În ipoteza în care un debitor are faŃă de acelaşi creditor mai multe datorii, având ca obiect bunuri de aceeaşi natură, şi plăteşte creditorului o sumă insuficientă pentru a stinge toate aceste debite, se ridică problema de a afla asupra căreia dintre debite se impută prestaŃia făcută de debitor, respectiv de a determina care dintre datorii a fost stinsă.

Astfel, debitorul are interes să stingă datoriile cele mai oneroase, care produc dobânzi şi pe cele care sunt însoŃite de garanŃii reale constituite asupra bunurilor sale. În schimb, creditorul este interesat să considere stinse, prin plata făcută de către creditor, creanŃele care nu produc încă dobânzi, precum şi creanŃele neînsoŃite de garanŃii, şi să le păstreze pe cele cu dobânzi şi garanŃii.

Pentru a opera imputaŃia plăŃii, este necesar ca datoriile să aibă obiect sume de bani sau bunuri fungibile de acelaşi gen. ImputaŃia nu este posibilă în cazul obligaŃiilor care au ca obiect bunuri individual determinate.

2. Felurile imputaŃiei

ImputaŃia plăŃii este de două feluri: imputaŃie convenŃională şi

contratului, s-ar putea aduce argumentul conform căruia dacă s-ar admite ca plata să se facă la noul domiciliul, ar însemna ca debitorul să modifice unilateral convenŃia. Astfel, creditorul ar fi obligat la plata unor cheltuieli suplimentare. Din moment ce textul de lege se referă la domiciliul debitorului, fără să facă nici o distincŃie, credem că trebuie avut în vedere domiciliul debitorului din momentul executării obligaŃiei, deoarece ar fi ilogic ca obligaŃia să fie executată la un domiciliu pe care nu-l mai are. Dacă schimbarea domiciliului ar presupune cheltuieli suplimentare din partea creditorului, acestea ar trebui suportate de către debitor, deoarece el este cel care a iniŃiat schimbarea domiciliului.

191

imputaŃie legală. ● ImputaŃia convenŃională poate fi făcută prin acordul părŃilor

sau prin voinŃa uneia dintre ele, fie a debitorului, fie a creditorului. Potrivit art. 1110 C. civ., în lipsa convenŃiei părŃilor, primul care

poate decide asupra cărei obligaŃii se impută plata efectuată este debitorul. Acesta însă trebuie să Ńină cont de următoarele reguli :

� plata trebuie să fie suficientă pentru a acoperi întreaga datorie asupra căreia debitorul face imputaŃia, deoarece, în caz contrar, ar opera o plată parŃială, încălcându-se principiul indivizibilităŃii plăŃii, cu excepŃia obligaŃiilor convenŃionale unde sunt admise plăŃi parŃiale120;

� dacă debitorul are o obligaŃie scadentă (exigibilă) şi alta nescadentă (neexigibilă), plata făcută se impută asupra celei scadente, exceptând cazul în care termenul este stipulat exclusiv în interesul debitorului;

� dacă creanŃa este producătoare de dobânzi şi debitorul datorează atât suma împrumutată cât şi dobânda, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor, cu excepŃia cazului în care creditorul ar fi de acord să se impute mai întâi asupra capitalului (art. 1111 C. civ.).

Dacă debitorul nu face imputaŃia plăŃii, acest drept revine creditorului. Acesta va specifica în chitanŃa liberatorie de obligaŃie, pe care o remite debitorului, care dintre datorii s-a stins prin plată. Debitorul este Ńinut de imputaŃia făcută de creditor, în sensul că nu poate solicita ca imputaŃia să fie făcută asupra unei alte datorii, exceptând situaŃia în care creditorul se face vinovat de eroare sau dol (art. 1112 C. civ.).

● ImputaŃia legală. Dacă nici una dintre părŃi nu a făcut imputaŃia

părŃii, aceasta se va face după regulile înscrise în art. 1113C. civ. Astfel : � dacă o datorie este scadentă şi alta nescadentă, plata se

impută asupra celei scadente, chiar dacă debitorul avea interes să o stingă pe cealaltă121;

� dacă toate datoriile au ajuns la scadenŃă, imputaŃia se va face asupra datoriei mai oneroase pentru debitor (de exemplu,

120 În practică s-a stabilit că, atâta timp cât există neachitate mai multe rate scadente ale chiriei şi locatarul face o plată parŃială, el va alege, atunci când plăteşte, care este datoria pe care o va stinge (Dec. nr. 1813/1955 a Trib. Suprem, col. civ., în Culegere de decizii/1955, p. 131). 121 Nu operează imputarea plăŃii din moment ce datoria restantă rămâne neachitată, iar cea nerestantă se plăteşte pentru viitor. (A se vedea Decizia civilă nr. 1422/30 iunie 2000 a C. A. Iaşi, cu notă critică de M. GaiŃă, M. M. Pivniceru, în JurisprudenŃa pe 2000, op. cit., p.83-87).

192

datoria producătoare de dobânzi mai mari, datoria garantată de o ipotecă);

� dacă toate datoriile sunt scadente şi oneroase în aceeaşi măsură, imputarea se va face asupra datoriei celei mai vechi;

� dacă toate datoriile sunt scadente, la fel de oneroase şi au aceeaşi vechime, plata se va imputa proporŃional asupra fiecăreia dintre ele.

§ 4. Oferta reală de plată urmată de consemnaŃiune

● NoŃiune. În ipoteza unui eventual refuz al creditorului de a primi

plata de la debitor, acesta din urmă se poate libera de obligaŃia ce-i incumbă prin procedura ofertei reale de plată urmată de consemnaŃiune (art. 1114-1121 C. civ. şi art. 586-590 C. pr. civ.). Astfel, debitorul are nu numai obligaŃia, ci şi dreptul de a face plata, în caz contrar el ar fi trebui să suporte consecinŃele neexecutării prestaŃiei pe care el vrea să o execute.

● Procedura ofertei de plată urmată de consemnaŃiune. Procedura ofertei reale de plată se realizează în următoarele etape succesive:

a) debitorul face o ofertă reală efectivă şi materială a lucrului datorat. Oferta se face prin executor judecătoresc, care îl somează pe creditor să se prezinte la data, ora şi locul stabilit pentru a primi plata,

b) dacă creditorul nu se prezintă la somaŃie ori refuză primirea plăŃii, debitorul consemnează suma de bani sau lucrul la dispoziŃia creditorului. Refuzul creditorului de a primi suma va fi consemnat într-un proces verbal, după care debitorul va consemna suma oferită la CEC sau la administraŃia financiară la dispoziŃia creditorului şi va depune recipisa la corpul executorilor judecătoreşti ai instanŃei domiciliului creditorului.

c) validarea consemnării de către instanŃa judecătorească, debitorul fiind liberat la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de validare a consemnării. El va putea retrage suma depusă, dacă, după consemnare, nu a fost ridicată de creditor sau instanŃa nu a validat plata122. ● Efecte juridice. Oferta reală urmată de consemnaŃiune este

122 Practica a stabilit că, dacă vânzătorul refuză să primească restul de preŃ, cumpărătorul nu va putea cere rezoluŃiunea contractului, deoarece are posibilitatea de a face oferta de plată şi a consemna suma respectivă (Dec. nr. 875/3 septembrie 1965 a Trib. Supr., col. civ., în JustiŃia nouă nr. 12/1965, p. 173). Cel mai frecvent, procedura ofertei de plată este întâlnită la contractele de închiriere, când proprietarul refuză să primească chiria de la locatar (Dec. nr. 227/7 aprilie 1972 a Trib. Suprem, sect. civ., în Culegere dedecizii/1972, p. 131);

193

liberatorie pentru debitor întocmai ca o plată făcută creditorului. De la data consemnării, debitorul nu va mai fi Ńinut să plătească daune moratorii pentru executarea cu întârziere a obligaŃiei şi nu mai suportă nici riscul pieirii fortuite a lucrului care, deşi prin natura sa e un bun de gen, prin consemnare se individualizează. În sistemul Codului civil nu este reglementată posibilitatea punerii în întârziere a creditorului în caz de refuz nejustificat al acestuia de a primi plata şi nici răspunderea creditorului pentru pagubele pricinuite debitorului ca urmare a refuzului nejustificat. Singura cale de liberare a debitorului în ipoteza în care doreşte să execute voluntar prestaŃia, dar creditorul refuză nejustificat primirea plăŃii este oferta reală urmată de consemnaŃiune123.

§ 5. Proba plăŃii

După cum am văzut, plata are ca efect liberarea debitorului de obligaŃia asumată. Cu toate acestea, există situaŃii în care un creditor contestă executarea obligaŃiei de către debitorul său, caz în care se pune problema probei plăŃii.

● Sarcina probei revine aceluia care face o propunere înaintea judecăŃii, respectiv creditorului sau debitorului, după caz:

- Creditorul are pretinde că debitorul nu şi-a executat obligaŃia, trebuie să dovedească acesta.

- Debitorul, dacă pretinde stingerea obligaŃiei prin plată, va trebui să probeze faptul efectuării plăŃii.

● Mijloace de probă. OperaŃia plăŃii fiind un act juridic, mijloacele de probă vor fi cele din materia actelor juridice, respectiv :

- pentru prestaŃiile mai mari de 250 lei, dovada plăŃii se va putea face numai prin înscris (art. 1169 C. civ.). În marea majoritatea a cazurilor, creditorul eliberează debitorului o chitanŃă, sub semnătură privată, prin care atestă efectuarea plăŃii;

- în cazul unei imposibilităŃi materiale sau morale de a cere creditorului un înscris (chitanŃă liberatorie), debitorul va putea face dovada plăŃii cu orice mijloc de probă.

În unele cazuri, faptul plăŃii este prezumat de lege. Astfel, potrivit art. 1138 C. civ., „remiterea voluntară a titlului original făcută de

123 Dec. nr. 134/5 februarie 1971 a Trib. Suprem, sect. civ., în Culegere de decizii/1971, p. 75). Totodată, oferta reală este incidentă şi în privinŃa refuzului de a primi o sumă de bani reprezentând cheltuieli de întreŃinere (Dec. civ. nr. 1443/18 septembrie 2002 a C. A. Iaşi, în JurisprudenŃa pe 2002, p. 58).

194

creditor debitorului dă proba liberaŃiunii. Remiterea voluntară a copiei legalizate a titlului presupune remiterea datoriei sau plata, până la proba contrarie”.

Prin urmare: � atunci când creditorul remite debitorului titlul constatator

al creanŃei care este un înscris sub semnătură privată, se prezumă absolut liberalizarea sa prin plată;

� dacă se restituie debitorului titlul original constatator al creanŃei (înscris autentic) sau hotărâre judecătorească învestită cu formulă executorie, se prezumă relativ liberarea prin plată124;

� în celelalte cazuri, creditorul va elibera debitorului o chitanŃă prin care să se ateste plata făcută (chitanŃă liberatorie).

SecŃiunea a II-a: Executarea silită a obligaŃiilor

§ 1. NoŃiunea de executare silită

De regulă, debitorul îşi execută voluntar obligaŃia, prin efectuarea

plăŃii. Totuşi, dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligaŃia, deci nu efectuează plata, creditorul poate recurge la executarea silită a obligaŃiei debitorului.

Executarea silită presupune un ansamblu de proceduri reglementate de lege, prin intermediul cărora se asigură, cu sprijinul forŃei coercitive a statului, realizarea dreptului creditorului, atunci când debitorul refuză să facă plata.

Executarea silită se face în natură, prin obligarea debitorului să execute efectiv şi real obiectul obligaŃiei. Atunci când se cere executarea silită în natură a obligaŃiei se face tot o plată – creditorul obŃine exact obiectul obligaŃiei –, dar această plată nu se execută de bunăvoie, ci este o plată silită.

În situaŃia în care executarea în natură a obligaŃiei nu mai este posibilă, se trece la executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de

124 În cazul în care se remite debitorului titlul constatator al creanŃei – înscris sub semnătură privată –, prezumŃia de liberare e relativă, iar dacă se remite titlu constatator – înscris autentic –, prezumŃia de liberare a debitorului e absolută. SoluŃia este logică, deoarece actul sub semnătură privată există într-un singur exemplar, în schimb de pe un înscris autentic se pot dobândit copii legalizate.

195

despăgubiri creditorului pentru prejudiciul datorat neexecutării în natură a obligaŃiei.

§ 2. Executarea silită în natură

În executarea silită a obligaŃiilor distingem după cum obiectul acestora constă în „a da”, „a face” sau „a nu face” :

a) Executarea silită a obligaŃiilor „de a da”. ●Dacă obligaŃia de „a da” are ca obiect o sumă de bani,

executarea silită în natură este întotdeauna posibilă şi fără participarea debitorului. În virtutea dreptului de gaj general pe care-l are asupra patrimoniului debitorului;

●Dacă obiectul obligaŃiei de „a da” îl constituie un bun de gen, dreptul de proprietate se transmite în momentul individualizării acestuia. În acest caz, creditorul va putea opta între :

- executarea silită în natură când acest lucru este cu putinŃă; - achiziŃionarea unei cantităŃi de bunuri echivalente obiectului

obligaŃiei, pe contul debitorului, urmând a recupera preŃul prin executarea silită asupra bunurilor debitorului;

- executarea silită prin echivalent, adică plata de despăgubiri. ●Dacă obligaŃia de „a da” are ca obiect un bun individual

determinat, atunci ea include două obligaŃii principale : - obligaŃia de transfera sau constitui dreptul de proprietate sau

alt drept real asupra bunului. Transferul dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra bunului individual determinat se face în momentul realizării acordului de voinŃă, fără a fi necesară vreo acŃiune din partea debitorului. Deoarece transferul proprietăŃii sau a altui drept real se produce în baza legii, nu se mai pune problema executării silite. În principiu, această obligaŃie se poate executa întotdeauna în natură, chiar în temeiul legii;

- obligaŃia de a preda un lucru. Predarea lucrului impune participarea debitorului şi constă într-o obligaŃie „de a face”, care include şi păstrarea bunului până în momentul predării.

Cât timp bunul se află la debitor, executarea silită în natură este posibilă. În schimb, dacă bunul este distrus sau ascuns, executarea silită în natură devine imposibilă, urmând a se trece la executarea prin echivalent.

În ipoteza în care bunul este înstrăinat unui terŃ, creditorul va putea intenta acŃiune în revendicare. TerŃul se va putea apăra invocând uzucapiunea, dacă bunul este imobil sau dobândirea proprietăŃii prin posesie de bună-credinŃă (art. 1909 C. civ.) dacă bunul e mobil. În această

196

situaŃie, creditorul se va mulŃumi cu executarea silită prin echivalent a prestaŃiei.

b) Executarea obligaŃiei „de a face” şi „de a nu face”

Potrivit art. 1075 C. civ., „orice obligaŃie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului”. Pornind de la textul legal, în aparenŃă, s-ar putea concluziona că obligaŃiile „de a face” şi „de a nu face” ar putea fi executate în natură, pe cale silită.

O asemenea concluzie ar fi greşită deoarece, în acest mod, I s-ar permite debitorului ca, prin simpla manifestare unilaterală de voinŃă, să schimbe obiectul obligaŃiei, din prestaŃia pe care o datora efectiv, într-o sumă de bani.

Codul civil conŃine reglementări speciale care permit executarea silită în natură a obligaŃiIlor „de a face” şi „de a nu face”. AstfeL:

� în cazul obligaŃiilor „de a face” care nu se execută, instanŃa va putea autoriza pe creditor să ducă la îndeplinire obligaŃia în contul debitorului (art. 1077 C. civ.).

� În privinŃa obligaŃiei „de a nu face”, art. 1076 C. civ. permite creditorului să ceară instanŃei să-l oblige pe debitor să distrugă ceea ce a făcut prin încălcarea obligaŃiei, sau să îl autorizeze chiar pe creditor să distrugă bunul, pe cheltuiala debitorului.

§ 3. Daune cominatorii

1. NoŃiune Daunele cominatorii sunt un mijloc indirect de constrângere a

debitorului la executarea obligaŃiilor de „a face” şi „a nu face”, ce constă într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere sau altă unitate de tip: săptămână, lună, până la executarea obligaŃiei.

Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă, se stabilesc prin hotărâre judecătorească. Dacă debitorul continuă să nu-şi execute delegaŃia, instanŃa poate mări cuantumul lor.

2. Caractere juridice

a) constituie un mijloc de constrângere a debitorului la executarea obligaŃiei. Ele sunt un mijloc indirect de asigurare a execuŃiei în natură a obligaŃiilor, prin plata unei sume de bani pe o unitate de timp (zi, săptămână, lună) în ipoteza în care debitorul nu-şi execută voluntar obligaŃia;

b) nu au caracter reparator al prejudiciului suferit de creditor

197

prin neexecutarea de către debitor a obligaŃiei. Prin urmare, daunele cominatorii nu se pot identifica cu daunele-interese (compensatorii sau moratorii) deoarece la stabilirea daunelor cominatorii nu se Ńine seama de prejudiciul suferit de creditor.

c) sunt un mijloc subsidiar de a deŃine executarea obligaŃiei. De regulă, executarea silită a unei obligaŃii se face în natura ei specifică, debitorul trebuind să execute efectiv prestaŃia la care s-a obligat. Astfel, daunele cominatorii se vor cere cu titlu excepŃional numai dacă nu există alte mijloace prin care se poate executa silit obligaŃia în natura ei;

d) au un caracter nelimitat în timp, deoarece nu se cunoaşte cât timp debitorul nu-şi va executa obligaŃia. În ipoteza în care debitorul îşi execută obligaŃia, acordarea daunelor cominatorii nu se mai justifică;

e) au un caracter provizoriu, astfel încât cuantumul lor poate fi modificat de instanŃa de judecată. Astfel, în cazul în care debitorul persistă în neexecutare, instanŃa le va putea mări;

3. Domeniu de aplicare. Daunele cominatorii nu se aplică obligaŃiilor având ca obiect sume

de bani, deoarece acestea produc dobânzi în caz de întârziere în executare, şi nici obligaŃiilor de a da care pot fi executate în natură.

Daunele cominatorii îşi găsesc incidenŃă în asigurarea executării obligaŃiilor de „a face” şi de „a nu face”. În acest caz, creditorul recurge la daune cominatorii atunci când urmăreşte ca debitorul să-şi execute obligaŃia în natura sa specifică.

Prin excepŃie chiar şi în cazul obligaŃiilor de a face şi a nu face, daunele cominatorii nu se acordă în următoarele situaŃii :

- când executarea în natură a obligaŃiei nu mai este posibilă, deoarece scopul ei nu mai poate fi atins;

- când este posibilă executarea în natură a obligaŃiei pe cale silită prin intermediul executorilor judecătoreşti sau de creditor, pe cheltuiala debitorului;

- când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat, astfel încât instanŃa judecătorească va stabili direct despăgubirea pentru prejudiciul suferit de către creditor. Prin urmare, dacă debitorul nu execută, execută cu întârziere sau necorespunzător obligaŃia asumată, instanŃa nu va acorda daune cominatorii, ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

198

Capitolul II EXECUTAREA INDIRECTĂ (PRIN ECHIVALENT) A

OBLIGAłIILOR

1. NoŃiunea de executare indirectă a obligaŃiilor

● Executarea indirectă a obligaŃiilor intervine atunci când, din anumite motive, executarea directă sau în natură nu mai este posibilă. Astfel, executarea în natură nu mai poate fi obŃinută:

- în cazul obligaŃiilor de a face, asumate intuituu personae sau care trebuiau executate într-un termen considerat esenŃial de către creditor;

- în cazul obligaŃiilor de a nu face, dacă debitorul nu-şi respectă obligaŃia asumată.

În aceste condiŃii, creditorul poate pretinde de la debitor plata unor despăgubiri sau daune-interese, în scopul reparării prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării culpabile sau executării necorespunzătoare a obligaŃiei.

Executarea indirectă a obligaŃiei reprezintă dreptul creditorului de a pretinde şi de a obŃine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei asumate.

Pentru aceste considerente, executarea indirectă a obligaŃiilor este considerată drept o executare prin echivalent.

2. NoŃiunea de despăgubiri (daune-interese)

● Potrivit art. 1073 C. civ., „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaŃiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare”. Aceste dezdăunări se numesc şi despăgubiri sau daune interese.

Despăgubirile (daunele-interese) reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaŃiei de către debitor. Ele se pot acorda fie sub forma unei sume globale, fie a unor sume prestate periodic.

Despăgubirile se împart în două categorii : - despăgubiri moratorii reprezentând echivalentul prejudiciului

suferit de către debitor a obligaŃiei asumate; - despăgubiri compensatorii reprezentând echivalentul

prejudiciului suferit de creditor pentru neexecuarea totală sau parŃială a obligaŃiei.

Despăgubirile moratorii se pot cumula cu executarea în natură a obligaŃiei, pe când cele compensatorii nu pot fi cumulate, având drept scop tocmai înlocuirea executării în natură.

199

Reprezentări grafice

P l a t a = executarea voluntară a obligaŃiei de către debitor, indiferent de obiectul ei

- o persoană interesată Subiect activ - o persoană neinteresată - debitor - codebitor sau fidejusor - creditorul / reprezentant legal - terŃ autorizat de justiŃie Subiect pasiv - persoană fără calitatea de a o primi dacă creditorul

ratifică plata / plata foloseşte creditorului / plata a fost făcută unui creditor aparent

creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela

Obiectul care i se datorează, chiar dacă valoarea bunului ar fi mai mare (art. 1100 C. civ.). Principiul indivizibilităŃii plăŃii - cel ce face plata trebuie să plătească în întregime (art. 1101 C. civ.) - plata este divizibilă : ● părŃile stabilesc prin convenŃie ● decesul debitorului cu mai mulŃi succesori ● stingerea obligaŃiei prin compensaŃie ● plată făcută de fidejusori ● termen de graŃie la obligaŃiile pure şi simple, în momentul

naşterii raportului juridic Data plăŃii la obligaŃiile cu termen, la termenul prevăzut stabilit de părŃi

la locul convenit de părŃi şi, în lipsă, la domiciliul

Locul plăŃii debitorului – plată cherabilă la domiciliul creditorului (plată portabilă)

200

Dovada plăŃii ● remiterea voluntară a titlului constatator, înscris sub semnătură privată, prezumă absolut liberarea ● se remite titlul constatator – înscris autentic, se prezumă relativ liberarea prin plată

daune cominatorii daune-interese (despăgubiri) m o r a t o r i i c o m p e n s a t o r i i

sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere sau altă unitate de timp, până la

executarea obligaŃiei

- echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întâr-ziere a obligaŃiei

- echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau par-Ńială a obligaŃiei

201

TITLUL V TRANSMITEREA, TRANSFORMAREA ŞI STINGEREA

OBLIGAłIILOR CIVILE

A. Prezentare teoretică

Capitolul I TRANSMITEREA OBLIGAłIILOR

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale ● NoŃiune. ObligaŃiile pot forma obiectul unei transmisiuni mortis

causa, cât şi între vii (inter vivos). Astfel, - mortis causa (pentru cauză de moarte), obligaŃiile se transmit

prin decesul unei părŃi, persoana defunctului fiind continuată de moştenitorii săi. Prin deces se poate transmite atât creanŃele cât şi datoriile ca elemente ale patrimoniului;

- prin acte între vii, poate avea loc atât o transmitere de creanŃă cât şi de datorie. Codul civil reglementează numai transmisiunea de creanŃă (cesiunea de creanŃă). Transmisiunea de datorie nu este reglementată, dar se poate realiza prin diferite mijloace.

În primul caz, creanŃa şi datoria formează obiectul unei transmisiuni mortis causa, universală sau cu titlu universal. În cel de-al doilea caz, transmisiunea se face inter vivos şi cu titlu particular.

Transmisiunea obligaŃiei prin acte între vii este operaŃiunea juridică în temeiul căreia, prin voinŃa părŃilor sau prin efectul legii, latura activă sau latura pasivă a raportului obligaŃional trece, de la părŃi, la o altă persoană.

●Moduri de transmitere. Transmiterea obligaŃiilor între vii poate fi făcută cu titlu gratuit (donaŃie) sau cu titlu oneros (vânzare).

Ca moduri de transmitere a obligaŃiilor, Codul civil cunoaşte: cesiunea de creanŃă; subrogaŃia în drepturile creditorului prin plata creanŃei; poprirea.125

SecŃiunea a II a : Mijloace de transmitere a obligaŃiilor

§1. Cesiunea de creanŃă

125 Poprirea se studiază la materia Dreptului de procedură civilă.

202

1. NoŃiune. Reglementare NoŃiune: Cesiunea de creanŃă este un contract prin care creditorul

transmite dreptul său de creanŃă unei alte persoane. Deşi contractul se încheie între creditor (titular al dreptului de

creanŃă) şi persoana căreia i se transmite creanŃa, cesiunea implică trei persoane:

- creditorul care transmite creanŃa, denumit cedent; - terŃul căruia i se transmite creanŃa, denumit cesionar; - debitorul creanŃei ce se transmite, numit debitor cedat. Prin efectul cesiunii, noul creditor al debitorului cedat va fi

cesionarul. ● Reglementare. Codul civil reglementează cesiunea de creanŃă în

materia vânzării (art. 1391-1398 şi art. 1402-1404). De regulă, cesiunea se face cu titlu oneros prin contract de vânzare-cumpărare sau prin contract de schimb. De asemenea, ea poate fi făcută şi prin contract cu titlu gratuit, prin contract de donaŃie.

2. CondiŃii ● CondiŃii generale. Cesiunea de creanŃă este un contract, şi prin

urmare trebuie să îndeplinească toate condiŃiile de valabilitate ale contractului (obiect, cauză, consimŃământ, capacitate).

� În principiu, orice creanŃă poate forma obiectul cesiunii. Sunt incesibile creanŃele cu caracter personal, precum: salariul, pensia de întreŃinere.

� Cesiunea de creanŃă este un contract consensual, deci se încheie valabil prin acordul de voinŃă dintre cedent şi cesionar. Încheierea actului în formă autentică este cu titlu gratuit, situaŃie în care constituie o donaŃie.

� Pentru validitatea cesiunii de creanŃă nu se cere consimŃământul debitorului cedat. În schimb, pentru opozabilitatea faŃă de terŃi a contractului de cesiune, legea impune îndeplinirea unor formalităŃi.

● FormalităŃi pentru opozabilitate. Pentru ca cesiunea de creanŃă să fie opozabilă terŃilor, din care face parte şi debitorul cedat, trebuie îndeplinite următoarele formalităŃi de publicitate (art. 1393 Cod civ.):

• notificarea, prin care fie cedentul, fie cesionarul îi aduce la cunoştinŃă debitorului faptul cesiunii, a schimbării creditorului şi principalele clauze ale contractului;

• acceptarea cesiunii de către debitorul cedat, în sensul că a luat cunoştinŃă de schimbarea creditorului iniŃial.

Acceptarea poate fi făcută: - în formă autentică, caz în care este opozabilă terŃilor;

203

- în forma înscrisului sub semnătură privată care emană de la debitor. În acest caz, cesiunea este opozabilă numai debitorului cedat, nu şi celorlalŃi terŃi.

3. Efectele juridice Trebuie să facem distincŃia după cum efectele juridice se produc

între cedent şi cesionar, ca părŃi ale contractului, sau faŃă de terŃi. ● Efectele cesiunii între părŃi. Ca efect al încheierii contractului

de cesiune: a) creanŃa trece din patrimoniul cedentului în patrimoniul

cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferă cedentului. Şi anume: - creanŃa îşi păstrează natura juridică civilă sau comercială; - creanŃa se transmite cu eventualele garanŃii (ipotecă, privilegii,

fidejusiune); - dacă creanŃa constă într-o sumă de bani, va continua să producă

aceeaşi dobândă. b) cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanŃei,

indiferent de preŃul plătit şi chiar dacă cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit. De exemplu: cedentul transmite o creanŃă de 5000 euro

cesionarului pentru suma de 3000 euro sau o donează acestuia. Indiferent de transmisiunea cu titlu oneros sau gratuit a creanŃei, cesionarul va pretinde debitorului cedat să-i plătească valoarea nominală a creanŃei, respectiv suma de 5000 euro.

c) dacă cesiunea de creanŃă se face cu titlu oneros, ea dă naştere în sarcina cedentului a obligaŃiei de garanŃie.

ObligaŃia de garanŃie a cedentului este de două feluri: ● garanŃie de drept (legală), stabilită de art. 1392 Cod civ. Potrivit textului de lege, cedentul are obligaŃia de a garanta că, la

momentul cesiunii, creanŃa cedată există în mod valabil şi că este titularul ei. În schimb, cedentul nu garantează şi solvabilitatea debitorului cedat (art. 1397 Cod civ.);

● garanŃie convenŃională. DispoziŃiile legale privind garanŃia de drept a cedentului sunt dispozitive, astfel încât părŃile, printr-o clauză contractuală, pot să deroge, stabilind alte reguli de garanŃie, şi anume:

- Clauze de agravare de răspundere, în sensul că cedentul garantează solvabilitatea debitorului din momentul încheierii contractului. Printr-o clauză expresă, cedentul se poate angaja să garanteze şi solvabilitatea viitoare a debitorului cedat (art. 1398 Cod civ.). În toate cazurile însă, cedentul răspunde numai în limitele preŃului cesiunii, şi nu în limitele valorii nominale a creanŃei (art. 1399 Cod civ.).

- clauze de atenuare a răspunderii, în sensul stabilirii unei garanŃii parŃiale sau a excluderii oricărei garanŃii a cedentului

204

(nu se garantează nici măcar existenŃa creanŃei). Cu toate acestea, în măsura în care existenŃa creanŃei este afectată de faptul personal al cedentului, el va fi Ńinut răspunzător faŃă de cesionar. Spre exemplu, creanŃa nu mai există datorită faptului său personal de a primi plata datoriei, astfel încât va fi Ńinut să răspundă faŃă de cesionar.

● Efectele faŃă de terŃi. Cesiunea produce efecte faŃă de terŃi numai în momentul notificării făcute prin intermediul executorilor judecătoreşti sau al acceptării ei de către debitorul cedat prin înscris autentic. FaŃă de debitorul cedat, cesiunea produce efecte şi prin acceptarea ei prin înscris sub semnătură privată.

În consecinŃă, sunt terŃi în materia cesiunii de creanŃă: - debitorul cedat; - cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceleiaşi creanŃe; - creditorii cedentului. a) până la notificarea sau acceptarea cesiunii, debitorul cedat

poate să o ignore, în sensul că poate plăti în mod valabil cedentului (art. 1395 Cod civ.). Dacă, totuşi cedentul face cesiunea, debitorul cedat se va putea apăra faŃă de cesionar prin invocarea chitanŃelor liberatorii provenind de la cedent, chiar dacă au dată ulterioară cesiunii. În schimb, aceste chitanŃe trebuie să aibă dată anterioară notificării sau acceptării.

După îndeplinirea formalităŃilor, debitorul cedat devine debitorul cesionarului şi nu va mai putea plăti în mod valabil cedentului.

b) în cazul în care cedentul a înstrăinat creanŃa, succesiv, la mai mulŃi cesionari, se naşte un conflict între cesionarii ulteriori. Conflictul se soluŃionează potrivit regulii „qui prior tempore potior jure” astfel încât cesionarul care notifică primul sau obŃine acceptarea debitorului cedat prin înscris autentic, va deveni terŃ faŃă de celelalte acte de cesiune făcute de cedent. În consecinŃă, lui i se va transmite creanŃa, devenind creditor faŃă de debitorul cedat.

c) creditorii cedentului pierd prin efectul cesiunii un element al gajului general pe care îl au asupra patrimoniului acestuia. Prin urmare, cât timp nu au fost îndeplinite formalităŃile prevăzute de lege, ei sunt terŃi faŃă de contractul de cesiune, şi vor putea urmări creanŃa pe care cedentul o are împotriva debitorului cedat. După efectuarea publicităŃii, cesiunea le devine opozabilă şi în consecinŃă nu vor mai putea face urmărirea.

§ 2. SubrogaŃia în drepturile creditorului prin plata creanŃei 1. NoŃiune. Reglementare. ● NoŃiune. În cazul în care o persoană plăteşte o datorie care nu-i

incumbă, ea va putea fie să ceară restituirea plăŃii nedatorate, fie să

205

acŃioneze pe debitorul pentru care a plătit printr-o acŃiune derivând din mandat, îmbogăŃire fără justă cauză sau gestiune de afaceri. În aceste cazuri însă, cel care a plătit (solvensul) nu va beneficia de garanŃiile şi accesoriile ce asigurau creditorului realizarea creanŃei.

De aceea, legea a prevăzut şi modalitatea ca plata să se facă prin subrogare (înlocuire), caz în care creanŃa cu toate drepturile şi accesoriile sale se va transmite de la creditor la plătitorul creanŃei (solvens). Astfel, deşi iniŃial era terŃ faŃă de raportul dintre creditor şi debitor, solvens, prin plata creanŃei, ia locul creditorului; debitorul devenind obligat faŃă de acesta.

SubrogaŃia în drepturile creditorului prin plata creanŃei este un mijloc de transmitere legală sau convenŃională a dreptului de creanŃă cu toate garanŃiile şi accesoriile sale, către un terŃ care a plătit pe creditorul iniŃial în locul debitorului.

● Reglementare. Art. 1006-1109 Cod civ. reglementează două categorii de subrogaŃii: subrogaŃia legală şi subrogaŃia convenŃională. Aceasta la rândul ei poate fi subrogaŃie convenŃională consimŃită de creditor şi subrogaŃie convenŃională consimŃită de debitor.

2. Categorii de subrogaŃie a) SubrogaŃia legală Potrivit art. 1108 Cod civ. subrogaŃia operează de drept în

următoarele cazuri: • „în folosul aceluia care, fiind el însuşi creditor, plăteşte altui

creditor care are preferinŃă” (art. 1108 alin. 1). De exemplu, un creditor plăteşte altui creditor cu rang preferenŃial

(un creditor chirografar plăteşte creanŃa unui creditor ipotecar, sau un creditor ipotecar de rang inferior plăteşte unui creditor ipotecar de rang superior). Primul creditor este interesat să plătească atunci când creditorul cu rang preferenŃial ameninŃă să scoată bunul asupra căruia se poartă garanŃia sa reală, într-un moment în care, prin preŃul obŃinut pe bun, nu s-ar fi putut îndestula decât creditorul cu rang prioritar.

Primul creditor, prin plata celui cu rang preferenŃial, se subrogă în drepturile acestuia, şi va putea aştepta până în momentul în care, prin vânzarea bunului, va putea acoperi ambele creanŃe: propria creanŃă şi pe cea pe care a plătit-o pentru creditorul cu rang preferenŃial.

• „în folosul aceluia care, dobândind un imobil, plăteşte creditorilor căror acest imobil era ipotecat”. (art. 1108 alin. 2) Spre exemplu, dobânditorul unui imobil ipotecat plăteşte pe

creditorii ipotecari pentru a împiedica urmărirea imobilului, respectiv scoaterea lui la vânzare de către creditori. Prin achitarea creanŃelor,

206

cumpărătorul va dobândi ipoteca asupra propriului imobil, cu rangul creditorilor plătiŃi.

• „în folosul aceluia care, fiind obligat cu alŃii sau pentru alŃii la plata datoriei are interes de a o desface”, adică să o plătească (art. 1108 alin. 3).

Textul îi are în vedere pe codebitorii solidari, codebitorii obligaŃiilor indivizibile şi pe fidejusorii între ei (obligaŃi împreună cu altul) precum şi pe fidejusori şi cauŃiunea reală (obligaŃii pentru altul).

• „în folosul terŃului beneficiar, care a plătit din starea sa datoriile succesiunii” (art. 1107 pct. 4 Cod civ.).

De exemplu, moştenitorul care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar nu este obligat să plătească datoriile succesiunii decât în limita activului. Totuşi, el poate fi interesat să plătească pe unii creditori ai succesiunii pentru a evita urmărirea unor bunuri. Astfel, dacă moştenitorul plăteşte o datorie a succesiunii din propriul patrimoniu, el se subrogă în drepturile creditorului succesoral plătit.

b) SubrogaŃia convenŃională ● SubrogaŃia consimŃită de creditor. Potrivit art. 1107 alin. 1

Cod civ., subrogaŃia convenŃională are loc „când creditorul, primind plata sa de la o altă persoană, dă acestei persoane drepturile, acŃiunile, privilegiile sau ipotecile sale, în contra debitorului; această subrogaŃie trebuie să „fie expresă şi făcută într-un timp cu plata.”

Din textul de lege rezultă următoarele: � subrogaŃia îşi are izvorul în acordul de voinŃe dintre creditor şi

terŃul care face plata, fără a fi necesar consimŃământul debitorului. Prin urmare, numai creditorul trebuie să consimtă la subrogarea terŃului plătitor în drepturile sale.

� subrogaŃia convenŃională, trebuie să se realizeze concomitent cu plata. Dacă înlocuirea creditorului s-ar face înainte de plată, am fi în prezenŃa unei cesiuni de creanŃă, iar dacă s-ar face după efectuarea plăŃii, creanŃa fiind stinsă, nu s-ar mai putea transmite.

� din punct de vedere al condiŃiilor de formă: - subrogaŃia convenŃională trebuie să fie expresă. De regulă,

subrogaŃia se consemnează în chitanŃa care atestă plata făcută de terŃ, pe care o eliberează creditorul;

- pentru ca subrogaŃia să fie opozabilă terŃilor şi pentru a se dovedi că subrogaŃia s-a făcut concomitent cu plata, chitanŃa trebuie să aibă dată certă.

● SubrogaŃia consimŃită de debitor. Conform art. 1107 alin. 2 Cod civ., această formă de subrogaŃie convenŃională se utilizează atunci „când debitorul se împrumută cu o sumă spre a-şi plăti datoria şi

207

subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului”. Textul face necesare câteva precizări: � subrogarea se realizează prin acordul de voinŃe dintre debitor şi

terŃul subrogat. Astfel, cel ce face înlocuirea creditorului este debitorul.

� nu se cere, însă, consimŃământul creditorului. Astfel, dacă el refuză achitarea datoriei şi eliberarea chitanŃei ce atestă plata, debitorul poate face oferta reală urmată de consemnaŃiune.

� din punct de vedere al formei: - actul de împrumut şi chitanŃa de plată a datoriei încheiate în

formă autentică. Prin urmare, subrogaŃia consimŃită de debitor este un act juridic solemn;

- actul de împrumut trebuie să cuprindă menŃiunea că împrumutul se face în scopul achitării datoriei; iar chitanŃa de plată a datoriei să precizeze că plata s-a făcut cu suma împrumutată de terŃ.

3. Efecte juridice ● Efectul general. Indiferent de forma legală sau convenŃională a

subrogaŃiei, subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit. Astfel, subrogatul se substituie creditorului, primind creanŃa cu toate drepturile ce o însoŃesc, şi anume:

- subrogatul are acŃiunea pe care creditorul plătit ar fi putut să o intenteze în caz de neplată, împotriva debitorului;

- subrogatul beneficiază de toate garanŃiile creanŃei (ipotecă, gaj, privilegii) şi accesoriile (dobânzile) acesteia.

● Efecte speciale a) subrogaŃia operează numai în măsura plăŃii efectuate. Subrogatul

va lua locul creditorului numai pentru ceea ce el a plătit efectiv, şi va recupera de la debitor numai suma plătită, nu şi valoarea nominală a creanŃei.

b) dacă subrogatul este un codebitor solidar care a plătit datoria în întregime, peste partea sa, el va beneficia de garanŃiile creanŃei, cu excepŃia solidarităŃii. Astfel, el va putea urmări pe ceilalŃi debitori numai pentru partea fiecăruia şi va suporta alături de aceştia riscul insolvabilităŃii unuia dintre debitori;

208

Capitolul II TRANSFORMAREA OBLIGAłIILOR

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale

● NoŃiune. După cum am văzut, obligaŃia se poate transmite, dar în

acelaşi timp ea se poate şi transforma. Astfel, un debitor poate înlocui obiectul datoriei sale cu o altă prestaŃie pe care o are la dispoziŃie, înainte ca obligaŃia să ajungă la scadenŃă.

Transformarea constă în operaŃiunea juridică în temeiul căreia se schimbă, prin acordul părŃilor, unul din elementele raportului juridic obligaŃional: subiecte, obiect, cauză.

● Moduri de transformare. Codul civil reglementează drept mijloace de transformare a obligaŃiilor novaŃia şi delegaŃia.

Ca efect al acestor operaŃiuni, se stinge un raport juridic obligaŃional, şi prin voinŃa părŃilor, obligaŃia stinsă este înlocuită cu un alt raport juridic.

SecŃiunea a II a: Mijloace de transformare a obligaŃiilor

§ 1. NovaŃia 1. NoŃiune. Categorii ● NoŃiune. NovaŃia este un mijloc de stingere a unei obligaŃii, dar

şi de transformare a ei într-o altă obligaŃie. Astfel, efectele obligaŃiei vechi se transformă în efectele obligaŃiei noi, născută prin novaŃie.

NovaŃia este contractul prin care părŃile unui raport juridic obligaŃional sting obligaŃia existentă şi o înlocuiesc cu o altă obligaŃie, ce conŃine un element nou.

● Categorii. În raport de elementele care se transformă ale obligaŃiei vechi, novaŃia poate fi obiectivă şi subiectivă.

a) NovaŃia obiectivă se produce între creditorul şi debitorul iniŃial care schimbă obiectul, cauza sau modalităŃile care o afectează.

Schimbarea obiectului are loc când părŃile convin ca în loc de o sumă de bani, debitorul să execute o altă prestaŃie;

Schimbarea cauzei are loc când cumpărătorul unui bun convine cu vânzătorul să păstreze suma respectivă cu titlu de împrumut. Astfel, cumpărătorul rămâne debitorul aceleiaşi persoane (vânzător), pentru aceeaşi sumă, dar nu cu titlu de preŃ, ci de împrumut (obligaŃia are drept cauză un nou contract – contractul de împrumut).

Schimbarea modalităŃilor se face prin înlocuirea condiŃiei ce afecta obligaŃia iniŃială de o nouă condiŃie cu o obligaŃie pură şi simplă.

209

b) NovaŃia subiectivă presupune schimbarea creditorului sau a debitorului raportului juridic obligaŃional.

NovaŃia prin schimbare de debitor se realizează când un terŃ se angajează faŃă de creditor să plătească datoria, fără a fi necesar şi concursul debitorului iniŃial (art. 1131 Cod civ.). În acest caz, novaŃia operează prin expromisiune.

NovaŃia prin schimbarea de creditor constă în substituirea unui nou creditor celui vechi. Debitorul va fi eliberat faŃă de creditorul iniŃial şi, prin novaŃie, obligat faŃă de noul creditor.

2. CondiŃii. Efecte juridice ● CondiŃii. NovaŃia, fiind un contract, trebuie să îndeplinească

toate condiŃiile generale de validitate a oricărui contract: obiect, consimŃământ, cauză, capacitate. Cu privire la capacitatea de a nova a părŃilor, art. 1129 Cod civ. dispune: „novaŃia nu se operează decât între persoane capabile de a contracta”, deci între persoane cu capacitate de exerciŃiu.

Pe lângă condiŃiile generale, pentru a exista novaŃia, se cer îndeplinite şi unele condiŃii speciale:

a) să existe o obligaŃie valabilă, care urmează să fie stinsă prin novaŃie. Astfel:

- nu poate face obiect al novaŃiei o obligaŃie nulă absolut. În schimb, în cazul unei obligaŃii nule relativ, novaŃia presupune confirmarea ei şi în consecinŃă, transformarea ei într-o obligaŃie valabilă;

- obligaŃia naturală (imperfectă), ca efect al novaŃiei, poate fi transformată într-o obligaŃie propriu-zisă;

- obligaŃia afectată de condiŃie poate face obiect al novaŃiei, însă noua obligaŃie va fi supusă condiŃiei, exceptând cazul în care părŃile se înŃeleg cu noua obligaŃie să fie pură şi simplă.

b) să se nască o obligaŃie valabilă. Dacă noua obligaŃie este nulă absolut, raportul juridic obligaŃional nu s-a transformat şi continuă să subziste vechea obligaŃie. Dacă noua obligaŃie este nulă relativ, nulitatea poate fi acoperită prin confirmare, expres sau tacit, iar novaŃia se consolidează retroactiv.

c) noua obligaŃie trebuie să conŃinu un element nou faŃă de vechea obligaŃie. Elementul nou poate consta în: schimbarea obiectului, a cauzei sau a uneia dintre părŃi, ori în adăugarea sau înlăturarea unei condiŃii.126 126 Acordarea unui nou termen de plată, remiterea unei părŃi din datorie sau luarea de noi garanŃii pentru plata creanŃei nu constituie novaŃie, deoarece nu se naşte o obligaŃie cu un element nou de natură a face să difere de cea dintâi. (Dec. nr. 177/11 febr. 1981 a T.S., secŃ. civ., în R.R.D. nr. 10/1981, p. 70).

210

d) să existe intenŃia de a nova (animus novandi). IntenŃia de a nova este de esenŃa novaŃiei, deoarece în lipsa ei, chiar dacă există celelalte condiŃii, novaŃia nu operează.

VoinŃa părŃilor de a nova trebuie să fie expres prevăzută în convenŃia părŃilor. În acest sens dispune şi art. 1130 Cod civ.: „novaŃiunea nu se prezumă. VoinŃa de a o face trebuie să rezulte evident din act.”

● Efecte juridice. Ca mod de transformare a obligaŃiilor, novaŃia produce următoarele efecte:

- stingerea vechii obligaŃii şi înlocuirea ei cu o obligaŃie nouă. Odată cu vechea obligaŃie se sting şi accesoriile şi garanŃiile ce o însoŃeau127, exceptând cazul în care părŃile, prin acordul lor, au convenit ca noua obligaŃie să fie garantată prin garanŃiile ce însoŃeau vechea obligaŃie (art. 1134 Cod civ.).

- naşterea unui nou raport obligaŃional, cu caracter contractual. § 2. DelegaŃia 1. NoŃiune. Categorii ● NoŃiune. DelegaŃia este un contract prin care un debitor

(delegant) aduce creditorului(delegatar) său angajamentul unui al doilea debitor (delegat,), alături de el sau în locul lui.

● Reglementare. DelegaŃia este reglementată în art. 1132-1133 Cod civ., împreună cu novaŃia. Însă potrivit art. 1132 Cod civ., ea nu operează ca o novaŃie, decât atunci când creditorul declară expres că îl liberează pe debitor.

● Categorii. După cum delegatul se obligă în locul său alături de delegant, delegaŃia este perfectă sau imperfectă.

a) DelegaŃia perfectă operează atunci când delegatarul îl descarcă prin declaraŃie expresă pe delegant şi înŃelege ca obligaŃia să fie executată de delegat.

În acest caz, delegaŃia operează ca o novaŃie cu schimbare de debitor (art. 1132 Cod civ.) şi presupune:

- obligaŃia dintre delegatar şi delegant să fie valabilă; - consimŃământul celor trei participanŃi la operaŃiunea juridică; - intenŃia de a schimba debitorul trebuie să fie expresă. b) DelegaŃia imperfectă se caracterizează prin aceea că delegatarul

nu consimte la liberarea delegantului, astfel încât creditorul are pe lângă debitorul iniŃial, un nou debitor – delegatul.

127 Codebitorii solidari sunt eliberaŃi prin novaŃia consimŃită cu creditorul de unul dintre ei, iar fidejusorul este liberat prin novaŃia consimŃită de debitor (art. 1137 Cod civ.).

211

În lipsa unei declaraŃii exprese a creditorului în sensul liberării delegantului de obligaŃie, delegaŃia nu poate fi decât imperfectă.128 În acest caz delegaŃia imperfectă nu produce nici un efect novator.

● Efecte juridice. DelegaŃia produce efecte diferite în raport de felul ei. Astfel:

- delegaŃia perfectă stinge vechea obligaŃie şi o înlocuieşte cu una nouă. În consecinŃă obligaŃia delegantului se stinge, fiind înlocuită cu obligaŃia delegatului. Delegantul este liberat, în locul său rămânând obligat delegatul129.

- delegaŃia imperfectă adaugă la raportul obligaŃional existent între delegatar şi delegant un nou raport. Debitorul iniŃial nu este descărcat de obligaŃia sa faŃă de delegatar. Creditorul are pe lângă debitorul iniŃial, un nou debitor (delegatul) şi poate urmări, la alegerea sa, pe oricare dintre ei.

Capitolul III STINGEREA OBLIGAłIILOR

SecŃiunea I: ConsideraŃii generale

1. Reglementarea mijloacelor juridice de stingere a obligaŃiilor Art. 1091 Cod civ. enumeră mijloacele de stingere a obligaŃiilor

stabilind „ObligaŃiile se sting prin plată, prin novaŃiune, prin remitere voluntară, prin compensaŃie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul condiŃiei rezolutorii şi prin prescripŃie.”

În privinŃa enumerării prevăzute de textul legal se impun unele precizări:

128 Acordul creditorului ca suma datorată de debitor să fie plătită până la un anumit termen de tatăl acestuia, nu poate fi interpretat ca o declaraŃie expresă de a-l elibera pe debitorul iniŃial de obligaŃie (Dec. civ. nr. 760/1969 a Trib. Jud. Suceava în R.R.D. nr. 4/1970, p. 183). 129 Prin excepŃie, art. 1133 Cod civ. stabileşte două situaŃii în care delegantul rămâne obligat faŃă de delegat: când delegatarul şi-a rezervat expres dreptul de a urmări pe delegant în caz de insolvabilitate a delegatului; când delegatul este insolvabil în momentul delegaŃiei. În aceste cazuri, obligaŃia delegantului este subsidiară, astfel încât delegatarul va trebui mai întâi să-l urmărească pe delegat şi, numai în măsura nerealizării integrale a creanŃei, îl poate urmări ulterior pe delegant.

212

• plata este un mijloc de stingere a oricărei obligaŃii, dar constă în realizarea creanŃei prin executarea prestaŃiei de către debitor. În consecinŃă ea este un mod de executare benevolă a obligaŃiei. 130

• textul enumeră şi instituŃii care nu reprezintă moduri propriu-zise de stingere a obligaŃiilor şi anume:

- novaŃia este în realitate un mod de transformare a obligaŃiei; - nulitatea şi rezoluŃiunea nu sting obligaŃiile, ci desfiinŃează

însuşi raportul juridic obligaŃional cu efect retroactiv, ca şi când nu ar fi existat;

- prescripŃia extinctivă este un mod de stingere a dreptului la acŃiune în sens material, şi în nici un caz dreptului subiectiv şi a obligaŃiei corelative care subzistă.

2. Clasificarea mijloacelor juridice de stingere a obligaŃiilor În literatura de specialitate, mijloacele de stingere a obligaŃiilor se

clasifică în funcŃie de două criterii: a) După rolul voinŃei părŃilor, distingem: - mijloace voluntare, când stingerea s-a produs prin voinŃa părŃilor: remiterea de datorie, compensaŃia voluntară; - mijloace involuntare, care operează în afara voinŃei părŃilor: confuziunea, imposibilitatea fortuită de executare.

b) După cum stingerea obligaŃiei a dus la realizarea creanŃei: - mijloace de stingere care duc la realizarea creanŃei; - mijloace de stingere care nu duc la realizarea creanŃei

creditorului: remiterea de datorie, imposibilitatea fortuită de executare.

SecŃiunea a II a: Mijloace juridice de stingere a obligaŃiilor

§ 1. Mijloace juridice de stingere a obligaŃiilor care duc la realizarea creanŃei creditorului. 1. CompensaŃia ● NoŃiune. CompensaŃia este un mod de stingere a două obligaŃii

reciproce, până la concurenŃa celei mai mici dintre ele. CompensaŃia apare ca o dublă plată, realizată printr-o singură

operaŃiune juridică. Astfel: - dacă obligaŃiile sunt egale ca valoare, se sting în întregime;

130 Pentru aceste considerent plata a fost analizată ca un mod de executare a obligaŃiei.

213

- dacă obligaŃiile nu sunt egale ca valoare, datoriile se sting până la concurenŃa celei mai mici.

● Domeniul de aplicaŃie. De regulă, compensaŃia este un mod de stingere a oricăror obligaŃii, indiferent de izvorul lor.

Prin excepŃie, art. 1147 Cod civ. şi art.1152 Cod civ., prevăd expres că nu va opera compensaŃia în următoarele situaŃii:

- când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar. Astfel, cel căruia i s-a luat în mod ilicit un bun, poate cere restituirea fără a i se opune compensaŃia unei datorii pe care el o avea faŃă de persoana ce şi-a însuşit bunul.

- când se pretinde restituirea unui depozit neregulat, adică a unor bunuri ce au fost consumate de către depozitar. Depozitarul este obligat la restituirea unor bunuri de aceeaşi natură, fără a putea opune deponentului compensarea, chiar dacă ar fi creditorul acestuia.

- când creanŃa este insesizabilă, cum este cazul pensiilor de întreŃinere.

- în cazul unei creanŃe poprite. TerŃul poprit nu poate invoca faŃă de creditor compensaŃia, deoarece este obligat să-i plătească acestuia.

● Clasificare. CompensaŃia poate fi legală – când operează în temeiul şi în condiŃiile legii, convenŃională – când operează prin convenŃia părŃilor; judecătorească – când operează prin hotărârea instanŃei judecătoreşti.

a) CompensaŃia legală ● Reglementare. Potrivit art. 1144 Cod civ., „compensaŃia se

operează de drept, în puterea legii, şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenŃa cotităŃilor lor respective”.

● CondiŃii. În cazul compensaŃiei legale se cer îndeplinite următoarele condiŃii:

• creanŃele ce se compensează să existe între aceleaşi persoane, adică să fie reciproce (art. 1143 Cod civ.). Astfel, părintele debitor al obligaŃiei de întreŃinere nu poate opune în compensaŃie minorului o creanŃă pe care o are împotriva celuilalt părinte, căruia i-a fost încredinŃat, deoarece titularul pensiei este copilul.131

131 În practică, s-a considerat că părŃile nu întrunesc reciproc calităŃile de debitor şi creditor, când una dintre ele datorează pensie de întreŃinere copiilor ca titulari ai creanŃei, şi nu părintelui care a cerut compensarea cu sumele datorate drept sultă într-un proces de partaj (Dec. nr. 469/11 martie 1987, a T.S., sect. civ., în C.D. 1987, p. 62-63).

214

• creanŃele să aibă ca obiect sume de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi specie. Aceasta deoarece, prin compensaŃie, creditorii reciproci trebuie să se afle în aceeaşi situaŃie cu cea în care s-ar fi efectuat plata.132

• creanŃele ce urmează a se compensa să fie certe, lichide şi exigibile.

CreanŃa este certă atunci când existenŃa ei nu este discutabilă din punct de vedere juridic, respectiv nu există nici un fel de incertitudine asupra ei.

CreanŃa este lichidă atunci când este determinată cu exactitate valoarea ei.

CreanŃa este exigibilă dacă a ajuns la scadenŃă. CompensaŃia nu poate opera dacă una dintre obligaŃii este afectată de un termen, deoarece debitorul nu poate fi obligat să plătească înainte de termen.133 În schimb, termenul de graŃie nu împiedică compensaŃia deoarece reprezintă o favoare acordată de instanŃă debitorului până la executarea silită a obligaŃiei.

● DesfiinŃare. Deşi compensaŃia operează de drept, ea va fi desfiinŃată (rezolvită) dacă părŃile săvârşesc acte incompatibile cu stingerea obligaŃiilor prin compensaŃie. Şi anume:

- acceptarea de către debitor a cesiunii de creanŃă pe care o face creditorul său unui cesionar. Debitorul nu va mai putea invoca împotriva cesionarului compensaŃia, pe care o putea invoca împotriva creditorului (cedentului) înaintea acceptării cesiunii de creanŃă. Prin acceptare se consideră că debitorul a renunŃat la compensaŃie şi va trebui să plătească creanŃa către cesionar.

- acceptarea de către unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat compensaŃia legală a plăŃii făcute de celălalt. În acest caz, renaşte şi creanŃa celui care a plătit, dar privilegiile şi ipotecile care garantau creanŃa renăscută prin desfiinŃarea compensaŃiei, rămân stinse.

- când unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat compensaŃia legală urmăreşte pe celălalt şi acesta nu-i opune compensaŃia. ● Efecte. CompensaŃia legală stinge creanŃele (obligaŃiile)

reciproce întocmai ca şi plata, în momentul în care cele două obligaŃii

132 Cu toate acestea, art. 1145 alin. 2 Cod civ. prevede că prestaŃiile în fructe, ale căror preŃ este reglementat prin mercuriale, se compensează cu sumele lichide şi exigibile. 133 În practică s-a stabilit că sunt întrunite condiŃiile impuse pentru compensarea datoriilor reciproce ale părŃilor în ipoteza în care existenŃa şi întinderea unei datorii este stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în timp ce, cealaltă datorie face obiectul unei cereri în curs de judecată la instanŃa de fond (Dec. nr. 1102/15 aprilie 1997, a C.S.J. în „Dreptul” nr. 2/1998, p. 126).

215

există deodată şi până la concurenŃa cotităŃilor lor. Odată cu creanŃele se sting şi accesoriile şi garanŃiile lor. Dacă sunt mai multe datorii reciproce, compensarea lor se va face conform regulilor stabilite pentru imputaŃia plăŃii (art. 1133 Cod civ.).

b). CompensaŃia convenŃională CompensaŃia convenŃională operează prin convenŃia părŃilor, atunci

când nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege pentru a opera compensaŃia legală. Ea stinge creanŃele reciproce precum şi accesoriile şi garanŃiile ce le însoŃesc de la data încheierii convenŃiei părŃilor cu privire la compensaŃie.

c) CompensaŃia judecătorească Când datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri

fungibile, unul dintre creditorii reciproci poate cere instanŃei să aprecieze şi să dispună stingerea datoriilor.

ObligaŃiile se sting până la concurenŃa celei mai mici, împreună cu garanŃiile şi accesoriile ce le însoŃesc, de la data urmăririi definitive şi irevocabile a lichidării judecătoreşti prin care s-a depus compensaŃia.

2. Confuziunea ● NoŃiune. Ca mod de stingere a obligaŃiilor, confuziunea constă în

întrunirea în aceeaşi persoană a calităŃilor incompatibile de creditor şi debitor al aceleiaşi obligaŃii. În cazul confuziunii, creditorul devine propriul său debitor, calităŃi incompatibile ce fac imposibilă executarea prestaŃiei.

● Domeniu de aplicare. Confuziunea poate opera în cazul tuturor obligaŃiilor, indiferent de natura lor contractuală sau extracontractuală.

De regulă, ea operează între persoane fizice, când debitorul succede creditorul ori invers134.

Confuziunea este posibilă şi între persoane juridice, în cadrul procesului de reorganizare prin comasare şi divizare.

● Efecte. Prin confuziune se stinge obligaŃia, şi odată cu ea, se sting şi garanŃiile reale sau personale. În privinŃa garanŃiilor personale sunt necesare câteva precizări:

� confuziunea care intervine în persoana debitorului stinge, liberează şi pe garantul personal, respectiv pe fidejusor.

134 Succesiunea trebuie acceptată pur şi simplu. Confuziunea nu are loc în cazul acceptării sub beneficiu de inventar sau al separaŃiei de patrimoniu cerute de creditorii succesorali.

216

� confuziunea care operează numai în persoana fidejusorului (acesta moşteneşte pe creditor sau invers) va stinge numai obligaŃia de garanŃie a fidejusorului, iar nu şi obligaŃia principală a debitorului, care continuă să existe şi să-şi producă efectele.

3. Darea în plată ● NoŃiune. La momentul plăŃii, părŃile pot conveni ca debitorul să

execute o altă prestaŃie decât aceea la care s-a obligat faŃă de creditor. Schimbarea obiectului plăŃii se poate face numai cu consimŃământul creditorului, deoarece, potrivit art. 1100 Cod civ., acesta nu poate fi silit să primească o altă prestaŃie decât aceea la care s-a obligat debitorul.

Darea în plată135 constă în operaŃiunea juridică prin care debitorul execută, cu consimŃământul creditorului, o altă prestaŃie decât aceea la care s-a obligat iniŃial.

● Efecte. Darea în plată stinge obligaŃia cu toate accesoriile şi garanŃiile ce o însoŃesc întocmai ca şi plata.

În cazul obligaŃiei de a da un bun cert, pentru a se produce acest efect extinctiv, este necesar ca cel ce face darea în plată să fie proprietarul lucrului. În caz contrar, creditorul poate fi evins de adevăratul proprietar, iar convenŃia de dare în plată va fi rezolvit. Ca efect, vechiul raport va subzista cu toate accesoriile şi garanŃiile sale.

§ 2. Mijloace juridice de stingere a obligaŃiilor care nu duc la

realizarea creanŃei debitorului

1. Remiterea de datorie ●NoŃiune. Remiterea de datorie este operaŃiunea juridică prin care

creditorul renunŃă cu titlu gratuit la creanŃa care o are împotriva debitorului.

Deşi remiterea de datorie presupune renunŃarea la un drept, ea nu este un act juridic unilateral, ci un contract deoarece nu se poate realiza decât cu acordul debitorului.

Remiterea de datorie se poate realiza prin act juridic între vii, sub forma unui contract cu titlu gratuit prin care creditorul liberează pe debitor sau prin testament, caz în care constituie un legat de liberaŃiune.

● Proba. Remiterea de datorie fiind un act juridic, un contract, urmează a se aplica regulile de drept comun ce guvernează proba actelor 135 Ca natură juridică, darea în plată se aseamănă cu novaŃia prin schimbare de obiect. În realitate, în timp ce natura operează prin convenŃia părŃilor încheiată înainte de plată, darea în plată are loc în momentul efectuării plăŃii. Dacă novaŃia este un mod de transformare a obligaŃiei, darea în plată este un mijloc de stingere a ei.

217

juridice: � creditorul poate să elibereze debitorului o chitanŃă fictivă prin care se

recunoaşte faptul plăŃii, deşi în realitate aceasta nu s-a făcut, sau părŃile întocmesc un înscris care să conŃină convenŃia lor de remitere a datoriei.

� în lipsa unor asemenea probe, art. 1138 Cod civ. stabileşte mai multe prezumŃii:

- dacă creditorul înmânează debitorului titlul original constatator al creanŃei care este un înscris sub semnătură privată, operează o prezumŃie absolută (juris et de jure) de liberare a debitorului;

- dacă creditorul remite debitorului titlul original constatator al creanŃei care este un înscris autentic, sau copia legalizată a unei hotărâri judecătoreşti investite cu formulă executorie, prezumŃia de liberare a debitorului este relativă (juris tautum).136

● Efecte. Remiterea de datorie stinge obligaŃia, debitorul fiind liberat de executarea ei, precum şi toate garanŃiile care o însoŃiseră.

� în cazul unor codebitori solidari, remiterea de datorie făcută unuia dintre codebitori îi liberează pe toŃi ceilalŃi, cu excepŃia cazului în care creditorul şi-a rezervat expres dreptul de a-i urmări pe ceilalŃi. Chiar şi în această situaŃie, creditorul îi va putea urmări pe ceilalŃi codebitori numai pentru partea din datorie rămasă după deducerea părŃii celui iertat.

� remiterea de datorie făcută unuia dintre fidejusori nu liberează nici pe debitorul principal, nici pe ceilalŃi fidejusori.

2. Imposibilitatea fortuită de executare ● NoŃiune. ObligaŃia se poate stinge când executarea ei a devenit

imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forŃă majoră, deci independent de vreo culpă din partea debitorului.

● CondiŃii. Imposibilitatea de executare are în vedere obligaŃiile de a da un bun individual determinat, de a face şi de a nu face. Această imposibilitate nu se referă la obligaŃia de a da un bun de gen, deoarece procurarea lui este în principiu posibilă (genera non pereunt).

● Efecte. Dacă sunt îndeplinite condiŃiile mai sus arătate, obligaŃia se stinge, cu toate accesoriile şi garanŃiile sale. Potrivit art. 1156 Cod civ., pentru ca debitorul să fie liberat, se cere ca pieirea obiectului obligaŃiei să

136 Remiterea titlului original constatator al creanŃei de către creditor debitorului său constituie numai o prezumŃie de liberare a acestuia din urmă, fără a stabili dacă liberarea s-a făcut prin plată sau prin remitere de datorie. Partea interesată va trebui să facă dovada naturii juridice a actului care a dus la remiterea titlului constatator al creanŃei.

218

fi avut loc fără culpa debitorului şi înainte de a fi fost pus în întârziere. Imposibilitatea fortuită de executare a obligaŃiei nu duce la

liberarea debitorului în următoarele situaŃii: - obligaŃia are ca obiect bunuri de gen. Potrivit principiului genera

non pereunt, debitorul are obligaŃia să procure bunuri de aceeaşi natură pentru a-şi executa prestaŃia;

- în momentul pieirii fortuite a lucrului, debitorul era pus în întârziere. Debitorul care fusese pus în întârziere se poate libera de obligaŃie numai dacă dovedeşte că bunul ar fi pierit şi la creditor;

- când debitorul a luat asupra lui riscul imposibilităŃii de executare, asumându-şi răspunderea şi pentru cazul de forŃă majoră.

219

Reprezentări grafice

Transmiterea obligaŃiilor

• NoŃiune: convenŃie prin care un creditor cedent transmite o creanŃă a sa altei persoane – cesionar.

• CondiŃii: cesiunea de creanŃă

- să îndeplinească condiŃiile de valabilitate a contractului;

- pentru a fi opozabilă terŃilor trebuie notificată/acceptată de debitorul cedat; - nu e necesar consimŃământul debitorului cedat.

• Efecte:

- între părŃi creanŃa se transferă către cesionar ce devine creditor; - faŃă de terŃi, produce efecte în momentul notificării sau acceptării prin act autentic de debitor.

subrogaŃia prin • NoŃiune: mijloc de transmitere legală sau

convenŃională a dreptului de creanŃă cu toate. plata creanŃei

garanŃiile şi accesoriile către un terŃ ce a plătit pe creditorul iniŃial

• Categorii:

- subrogaŃie legală, intervine în cazurile prevăzute de lege; - subrogaŃie convenŃională, consimŃită de debitor sau de creditor.

• Efecte: - subrogatul dobândeşte creanŃa, cu toate acŃiunile şi garanŃiile; - subrogaŃia operează numai în măsura plăŃii efectuate.

220

Transformarea obligaŃiilor

novaŃia

• NoŃiune convenŃie prin care părŃile unui raport juridic obligaŃional sting o obligaŃie existentă: înlocuind-o cu alta.

Categorii:

• novaŃie obiectivă, prin schimbare de obiect sau cauză; • novaŃie subiectivă, prin schimbarea creditorului sau

debitorului • CondiŃii:

- să existe o obligaŃie valabilă ce se stinge; - naşterea unei obligaŃii noi valabile; - noua obligaŃie să conŃină un element nou; - intenŃia părŃilor de a nova.

• Efecte:

-stingerea vechii obligaŃii şi înlocuirea ei cu una nouă.

delegaŃia • NoŃiune: convenŃie prin care un debitor (delegant)

aduce creditorului (delegatar) angajamentul unui al doilea debitor (delegat) alături de el sau în locul

lui. • Categorii:

- delegaŃie perfectă – delegatarul consimte la eliberarea delegantului prin declaraŃie expresă; - delegaŃia imperfectă – delegatarul nu consimte la eliberarea delegantului.

• Efecte: - la delegaŃia perfectă, obligaŃia delegantului se stinge, fiind înlocuită cu cea a delegatului; - la delegaŃia imperfectă, un nou debitor se angajează alături de debitorul iniŃial.

221

Stingerea obligaŃiilor

prin realizarea creanŃei creditorului

fără realizarea creanŃei creditorului

• NoŃiune: stingerea a două obligaŃii reciproce, până la concurenŃa celei mai mici.

• Categorii: - legală, dacă are ca obiect bunuri fungibile şi creanŃele sunt certe, lichide şi exigibile;

- convenŃională, operează prin convenŃia părŃilor;

- judecătorească, în temeiul hotărârii instanŃei.

• Efecte: creanŃele se sting împreună cu garanŃiile şi accesoriile.

• NoŃiune: întrunirea în aceeaşi persoană a calităŃii de debitor şi creditor.

• Efecte: stinge raportul obligaŃional cu accesoriile şi garanŃiile.

• NoŃiune: operaŃiunea prin care debitorul execută către creditor o altă prestaŃie decât aceea la care s-a obligat.

• Efecte: stinge datoria întocmai

• NoŃiune: renunŃarea cu titlu gratuit a creditorului de a-şi valorifica creanŃa pe care o are împotriva debitorului său.

• CondiŃii: - dacă se face prin acte între vii, se supune regulilor donaŃiei indirecte;

- dacă se face prin testament, trebuie să îndeplinească condiŃiile de formă. • Efecte: obligaŃia

debitorului se stinge, precum şi garanŃiile şi accesoriile ei.

• NoŃiune: - executarea obligaŃiei a devenit imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forŃă majoră. • Efecte: - stinge obligaŃia imposibil de executat.

Titlul VI . GARANTAREA EXECUTĂRII OBLIGAłIILOR CIVILE

. A. Prezentare teoretică

Capitolul I.

CONSIDERAłII GENERALE 1. NoŃiunea de garantare a executării obligaŃiilor Garantarea executării obligaŃiilor constituie o măsură de asigurare a executării

acestora. Ea cuprinde totalitatea mijloacelor juridice, respectiv drepturi şi acŃiuni recunoscute direct de lege sau născute din acordul de voinŃă al părŃilor raportului juridic obligaŃional, prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanŃă.137

2. Mijloace juridice de garantare Garantarea executării obligaŃiilor se realizează prin două categorii de mijloace

juridice.138 - mijloacele juridice generale, recunoscute tuturor creditorilor, în temeiul

dreptului de gaj pe care îl au asupra patrimoniului debitorului. Pentru acest motiv, ele se numesc garanŃii generale ale obligaŃiilor. Titularii garanŃiilor generale se numesc creditori obişnuiŃi sau chirografari;

- mijloace juridice speciale recunoscute numai anumitor creditori, al căror drept de gaj general este complinit cu alte drepturi speciale, ce le asigură realizarea creanŃei. Ele alcătuiesc categoria garanŃiilor speciale ale obligaŃiilor. Creditorii cu garanŃii speciale peste limitele dreptului de gaj general, se numesc creditori cu garanŃii. ● GaranŃii generale. Acestea se întemeiază pe dreptul de gaj general asupra

patrimoniului debitorului. Astfel, patrimoniul debitorului constituie o garanŃie generală comună pentru creditorii săi.

Dreptultul de gaj general conferă creditorilor două categorii de mijloace privitoare la patrimoniul debitorului şi la actele încheiate de el cu terŃii. Şi anume:

- mijloace preventive şi de conservare a patrimoniului debitorului; - mijloace de reparare a patrimoniului, intentând acŃiuni pentru a se apăra de

actele încheiate de debitor. ● GaranŃii speciale. Acestea conferă titularului drepturi şi prerogative

suplimentare, faŃă de cele recunoscute creditorilor obişnuiŃi, respectiv dreptul de a urmări o altă persoană în caz de neexecutare voluntară a prestaŃiei de către debitor, precum şi dreptul de preferinŃă şi urmărire a unui bun.

GaranŃiile speciale se clasifică în:

137 L. Pop – op. cit., p. 406 138 Marea majoritate a autorilor au recurs la o analiză distinctă a celor două categorii de mijloace juridice, considerându-le instituŃii diferite. Astfel, mijloacele generale sunt tratate ca drepturi ale creditorilor asupra patrimoniului debitorului, considerându-se că nu fac parte din categoria garanŃiilor obligaŃiilor, iar în privinŃa garanŃiilor sunt analizate exclusiv mijloacele juridice speciale. A se vedea C. Stătescu, C. Bârsan – op. cit. 380-413. Credem că tratarea împreună a garanŃiilor speciale şi a celor generale se justifică deoarece ambele asigură executarea obligaŃiilor, şi în plus se poate sesiza mai uşor specificul garanŃiilor speciale faŃă de cele generate.

223

- garanŃii personale ce constau în angajamentul pe care o altă persoană decât debitorul principal şi-l asumă faŃă de creditor, de a executa obligaŃia în cazul în care debitorul principal nu o va face. Este cazul fidejusiunii denumit şi cauŃiune.

- garanŃii reale, ce sunt drepturi reale accesorii constituite de către debitor sau o altă persoană asupra unor bunuri individual-determinate, ce conferă creditorului prerogativele urmăririi şi preferinŃei. Se includ în această categorie gajul, ipoteca, privilegiile speciale reale şi dreptul de retenŃie – ca formă de garanŃie reală imperfectă.139

Capitolul II GARANłIILE GENERALE ALE EXECUTĂRII OBLIGAłIILOR

§ 1. Gajul general al creditorilor chirografari ● NoŃiune. În absenŃa unor garanŃii speciale, patrimoniul debitorului

constituie gajul general al creditorilor140 acestuia, denumiŃi şi creditori chirografari. În virtutea dreptului de gaj general al creditorilor chirografari:

� debitorul este Ńinut să-şi îndeplinească obligaŃiile cu toate bunurile prezente şi viitoare. În acest sens dispune şi art. 1718 Cod civ.: „oricine este obligat personal este Ńinut de a îndeplini datoriile sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare.”

� toŃi creditorii vin în concurs la urmărire, fiecare fiind plătit în proporŃie cu valoarea creanŃelor, fără ca vreunul dintre ei să beneficieze de un drept de preferinŃă. Astfel, potrivit art. 1719 Cod civ., bunurile unui debitor servesc pentru asigurarea comună a creditorilor săi şi preŃul lor se împarte între ei proporŃional cu valoarea creanŃelor respective, afară de cazul când există între creditori clauze legitime de preferinŃă.” În concluzie, patrimoniul debitorului constituie o garanŃie generală comună şi

proporŃională pentru creditorii săi. ● Caractere juridice. Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari se

caracterizează prin următoarele: - nu are ca obiect bunuri individual determinate, ci se poartă asupra întregului

patrimoniu al debitorului. Prin urmare schimbările ce intervin în patrimoniu nu afectează existenŃa gajului general, chiar dacă valoric îl micşorează (de ex., debitorul înstrăinează bunuri din patrimoniu sau contractează noi datorii);

- nu duce la deposedarea debitorului de bunurile sale. Astfel, debitorul îşi păstrează dreptul de a le înstrăina sau de a dobândi altele prin acte cu titlu oneros ori cu titlu gratuit;

- nu conferă creditorilor atributul preferinŃei. Astfel, ei vin toŃi în concurs la urmărirea bunurilor debitorului, existente în patrimoniu, sau pe care le va dobândi în cursul urmăririi. ● Efecte juridice. După cum am arătat, dreptul de gaj al creditorilor

chirografari nu conferă acestora prerogativele de urmărire şi de preferinŃă şi nu au ca efect indisponibilizarea bunurilor debitorului. Datorită acestor inconveniente, legea a

139 Aceasta deoarece nu conferă titularului prerogativa urmăririi ce intră în conŃinutul garanŃiilor reale. 140 Denumirea de gaj arată funcŃia sa de garanŃie pentru executarea obligaŃiei, iar calificarea de gaj general îl distinge de gajul propriu-zis.

224

pus la dispoziŃia creditorilor fără garanŃii reale, mai multe mijloace juridice prin intermediul cărora îşi pot proteja dreptul de gaj general:

- mijloace preventive şi de conservare a patrimoniului debitorului, prin care se apără de insolvabilitatea debitorului şi îşi asigură realizarea drepturilor exigibile;

- mijloace reparatorii prin care se apără faŃă de actele frauduloase sau simulate încheiate de debitor cu terŃe persoane.

§ 2 . Mijloace de prevenire şi conservare a patrimoniului debitorului ● NoŃiune. Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari poate să nu

prezinte utilitate practică în cazurile în care debitorul ajunge insolvabil. Aceste cazuri de insolvabilitate pot fi generate de contractarea de noi datorii, urmărirea începută de alŃi creditori cu garanŃii reale, încercarea de a ascunde o parte din bunuri, neglijenŃa debitorului în exercitarea unor drepturi şi acŃiuni.

Pentru a evita starea de insolvabilitate la scadenŃă, a debitorului, legea acordă creditorilor mijloace juridice de natură a conserva patrimoniul acestuia. Aceste mijloace au scopul de a împiedica scoaterea de bunuri din patrimoniul debitorului.

● Categorii de mijloace de conservare. Mijloacele de conservare au în vedere:

a) punerea de sechestru asigurător pentru a împiedica sustragerea, ascunderea, distrugerea bunurilor mobile; b) posibilitatea de a interveni în procesele debitorului cu privire la bunuri, pentru a nu fi fraudaŃi. De exemplu, în procesele de partajare a coproprietăŃii sau de ieşire din indiviziune a debitorului pentru a evita ca „împărŃeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor”. (art. 782 Cod civ.). c) posibilitatea de a formula cereri pentru înscrierea unei ipoteci sau transcrierea unui act; d) dreptul de a cere după moartea debitorului suprafaŃa de patrimoniu, în scopul de a evita confuziunea dintre patrimoniile moştenitorilor şi patrimoniul succesora. e) punerea de sigilii şi întocmirea unui inventar la decesul debitorului pentru ca moştenitorii să nu sustragă sau ascundă bunurile acestuia.

§ 3 . Mijloace reparatorii a patrimoniului debitorului

1. NoŃiune Prin mijloace reparatorii se înŃeleg acele acŃiuni pe care creditorul le poate

exercita pentru a se apăra de actele frauduloase sau simulate încheiate de debitor în fraudarea interesului său.

Aceste mijloace sunt: � acŃiunea pauliană sau revocatorie � acŃiunea oblică sau subrogatorie; � acŃiunea în simulaŃie, prin care creditorul solicită înlăturarea unui act

aparent, încheiat de debitor, ce-i este defavorabil, act a cărui existenŃă este contrazisă în contraînscris.141

141 AcŃiunea în declararea simulaŃiei a fost analizată la instituŃia simulaŃiei; şi pentru aceste considerente nu vom reveni asupra ei.

225

2. Categorii de mijloace reparatorii a) AcŃiunea oblică (subrogatorie sau indirectă) ● NoŃiune. În cazul în care un debitor riscă să devină insolvabil, deoarece din

nepăsare sau rea-credinŃă, nu-şi exercită anumite drepturi pe care le are împotriva terŃilor, legea îi conferă creditorului chirografar, dreptul de a le exercita personal, în numele debitorului. În acest sens, dispune art. 974 Cod civ., potrivit căruia „creditorii pot exercita toate drepturile şi acŃiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.

AcŃiunea oblică este mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acŃiunile ce aparŃin debitorului în cazul în care acesta refuză sau din neglijenŃă nu le exercită.

De exemplu, un debitor nu exercită o acŃiune în revendicare împotriva unui terŃ care urmează să uzucapeze bunul; chiriaşul nu plăteşte chiria, iar debitorul din neglijenŃă nu o pretinde. În aceste situaŃii în care debitorul nu acŃionează direct, o va face creditorul în numele debitorului, deci indirect prin acŃiunea oblică.

● Domeniu de aplicare. De regulă, creditorul poate exercita pe calea acŃiunii oblice toate drepturile şi acŃiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului. Prin excepŃie, creditorul nu poate prin acŃiunea obligă:

- să încheie acte de administrare şi de dispoziŃie în numele debitorului. Spre exemplu, nu poate prin acŃiunea oblică să-l oblige pe debitor să închirieze un spaŃiu liber. În schimb, dacă debitorul îl închiriază şi neglijează să perceapă chiria, creditorul poate să o pretindă în numele lui;

- să intenteze acŃiuni cu un caracter exclusiv personal. Se includ în această categorie:

� acŃiuni personale prin care se apără drepturi personal nepatrimoniale, precum şi acŃiunile de stare civilă, stabilire a filiaŃiei.

� acŃiuni patrimoniale, dar care impun o apreciere subiectivă din partea debitorului: acŃiunea în revocarea donaŃiei pentru ingratitudine; renunŃarea la succesiune;

� acŃiuni patrimoniale având ca obiect bunuri neurmăribile, precum o pensie de întreŃinere, dreptul de a primi o bursă, dreptul de uz sau de abitaŃie. 142

● CondiŃiile intentării acŃiunii. Pentru exercitarea acŃiunii oblice este necesară îndeplinirea următoarelor condiŃii:

- creditorul să aibă o creanŃă certă, lichidă şi exigibilă. În schimb, nu este necesar ca creditorul să deŃină şi un titlu executoriu, deoarece acŃiunea oblică nu este un mijloc de executare, ci un act preliminar executării silite;

- debitorul să fie inactiv, respectiv, din neglijenŃă sau cu rea-credinŃă să nu introducă acŃiunea. După ce creditorul a pornit acŃiunea, debitorul o poate prelua, devenind el însuşi titular. În acest caz, creditorul poate rămâne în proces, alături de debitor, pentru ocrotirea propriilor interese;

142 Între drepturile şi acŃiunile pe care creditorii le pot exercita pe calea acŃiunii oblice, includem: acŃiunea confesorie, de recunoaştere a unui drept de uzufruct, de servitute sau superficie; acŃiunea în realizarea creanŃei; acŃiunea în partaj; acŃiunea în anularea uni’

226

- creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acŃiunea. Acest interes există atunci când debitorul este insolvabil. Dacă debitorul este solvabil, acŃiunea urmează a fi respinsă ca lipsită de interes.

Nu se cere ca debitorul să fie introdus în proces şi nici să fie pus în întârziere. Cu toate acestea, introducerea lui în proces este utilă, deoarece, pe de o parte, poate formula unele apărări şi excepŃii şi, pe de altă parte, hotărârea judecătorească îi va fi opozabilă.

● Efecte juridice. AcŃiunea oblică este exercitată de creditor în numele debitorului.143 Din caracterul ei de acŃiune subrogatorie rezultă o serie de consecinŃe .

- pârâtul acŃionat de creditor, îi poate opune acestuia toate apărările (excepŃiile) pe care i le-ar fi putut opune şi debitorului,

- dacă acŃiunea este admisă, dreptul ce era ameninŃat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului. Cu toate acestea, el va servi la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor chirografari, fără ca acel creditor care a intentat acŃiunea să aibă vreun drept de preferinŃă,

- hotărârea obŃinută de creditor este opozabilă debitorului numai dacă acesta a fost introdus în proces.

b) AcŃiunea revocatorie (pauliană) ● NoŃiune. după cum am arătat, în virtutea dreptului de gaj general, bunurile

debitorului nu sunt indisponibilizate în patrimoniul acestuia. Astfel, debitorul poate încheia cu privire la aceasta acte juridice prin care să-şi creeze sau să îşi mărească o stare de insolvabilitate. De exemplu, creditorii sunt gata să urmărească o creanŃă neplătită de către debitor, iar acesta donează bunuri, astfel încât îşi creează o stare de insolvabilitate.

Pentru aceste situaŃii, legea pune la dispoziŃia creditorilor chirografari posibilitatea de a ataca actele juridice încheiate de debitor în frauda?? dreptului de gaj general. Potrivit art. 975 Cod civ., creditorii „pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.”

AcŃiunea revocatorie reprezintă mijlocul juridic prin care creditorul poate cere revocarea (desfiinŃarea) pe cale judecătorească a actelor încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.

● Domeniul de aplicare.144 În principiu, prin acŃiunea pauliană poate fi cerută desfiinŃarea oricărui act juridic, cu titlu oneros sau gratuit, prin care debitorul a micşorat gajul general al creditorilor chirografari. De exemplu, înstrăinările de bunuri, constituirea unei ipoteci, remiterea de datorie, renunŃarea la moştenire, actul de acceptare a unei succesiuni insolvabile, făcute în frauda drepturilor creditorilor moştenitorului pot fi atacate prin acŃiunea revocatorie.

Prin excepŃie, nu pot fi atacate prin acŃiunea revocatorie următoarele acte:

143 În practică, acŃiunea oblică este rar întâlnită, creditorii fiind interesaŃi să exercite acŃiuni directe. acestea se exercită în nume propriu, dar numai în cazurile reglementate de lege. De exemplu, în cazul contractului de antrepriză, când lucrătorii pot acŃiona direct pe beneficiarul construcŃiei pentru plata sumelor ce li se cuvin, în măsura în care nu au fost plătite antreprenorului (art. 1488 Cod civ.) şi în contractul de mandat, dacă mandatarul îşi substituie o altă persoană, mandantului i se recunoaşte o acŃiune directă faŃă de submandatar, deşi este terŃ faŃă de contractul prin care s-a produs substituirea (art. 1542 Cod civ.). 144 Prin acŃiunea pauliană pot fi atacate chiar şi hotărâri judecătoreşti, rămase definitive, prin care debitorul s-a obligat în urma unei înŃelegeri frauduloase încheiate cu adversarul său, inclusiv tranzacŃii judiciare prin care se micşorează patrimoniul debitorului.

227

- actele ce privesc drepturi personal nepatrimoniale; - actele referitoare la drepturi patrimoniale care implică o apreciere personală din partea debitorului. De exemplu, actul de renunŃare a debitorului la revocarea unei donaŃii pentru intratitudine; - actele referitoare la drepturi patrimoniale neurmăribile. Cu toate acestea, acŃiunea revocatorie este admisibilă şi în privinŃa acestor acte, dacă au fost încheiate de debitor cu intenŃia de a frauda interesele creditorilor. Spre exemplu, în cazul unei obligaŃii de întreŃinere, în care debitorul plăteşte o sumă excesivă, pentru a frauda pe creditorii săi chirografari; - actele prin care debitorul contractează noi datorii; - actele prin care debitorul refuză să se îmbogăŃească. Spre exemplu, neacceptarea sumei donaŃii; - actele de împărŃire a succesiunii. Astfel, potrivit art. 785 Cod civ., creditorii „ Prin urmare, creditorii pot să-şi apere interesele participând la împărŃeală sau cerând ca aceasta să se facă în prezenŃa lor. Dacă nu au utilizat această posibilitate, ei nu pot cere revocarea împărŃelii prin acŃiunea pauliană.

● CondiŃiile intentării acŃiunii pauliene. Pentru ca acŃiunea revocatorie să fie admisă se cer întrunite următoarele condiŃii:

a) creditorul să aibă o creanŃă certă, lichidă şi exigibilă şi în principiu, anterioară actului atacat. În legătură cu această condiŃie se impun următoarele precizări:

� în principiu, un act juridic nu poate interesa decât pe creditorii prezenŃi, nu şi pe cei viitori. Cu toate acestea când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor în viitor, acesta poate ataca actul, chiar dacă a fost încheiat anterior naşterii dreptului său de creanŃă.

� anterioritatea creanŃei creditorului faŃă de actul atacat poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, astfel încât nu este necesară o dată certă. Data nu trebuie să fie certă, deoarece actul atacat creând un prejudiciu creditorului chirografar, acesta devine terŃ şi poate dovedi anterioritatea creanŃei cu orice mijloc de probă.

� cerinŃa anteriorităŃii creanŃei faŃă de actul atacat nu este obligatorie atunci când se dovedeşte că debitorul a încheiat actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor.145 Pentru exercitarea acŃiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un

titlu executoriu prin care să fie constatată creanŃa, deoarece acŃiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari şi se intentează împotriva celui care a profitat de acel act.146

b) actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, constând în aceea că debitorul şi-a cauzat sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate. Cu alte cuvinte, prin actul atacat debitorul să-şi fi micşorat activul patrimonial.

Astfel, nu pot fi atacate prin acŃiunea pauliană: - actele prin care debitorul plăteşte pe un alt creditor al său, deoarece

prin acest act s-a stins o şi o obligaŃie, deci s-a micşorat şi pasivul patrimonial.

145 Dec. nr. 3538/16 noiembrie 2005 în B.J. Culegere de practică judiciară a C.A. Timişoara pe 2005, Ed. Lumina Lex, 2006, p. 102. 146 Dec, civ. nr. 1530/17.09.2002 a C.A. Piteşti în Culegere de practică judiciară pe 2002, Ed. All Beck, 2003, p. 41-42.

228

- actele care reprezintă un refuz de îmbugăŃire de exemplu refuzul de a primi o donaŃie. Prin acŃiunea pauliană se urmăreşte să se readucă în gajul general valori ce au ieşit fraudulos din patrimoniul debitorului, şi nu să se aducă valori noi.

- actele prin care debitorul contractează noi datorii deoarece prin aceste acte el nu-şi micşorează activul patrimonial cu efect imediat, ci creează riscul unei viitoare insolvabilităŃi.

c) frauda debitorului, constând în aceea că a avut cunoştinŃă de rezultatul păgubitor al actului faŃă de creditor. Nu este necesar ca debitorul să fi intenŃionat să-l păgubească pe creditor. CondiŃia este îndeplinită dacă debitorul este conştient că prin actul respectiv îşi creează sau măreşte starea de insolvabilitate. d) complicitatea la fraudă a terŃului cu care debitorul a încheiat actul atacat, în sensul că terŃul cunoştea că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.

• condiŃia dovedirii fraudei terŃului dobânditor este necesară dacă actul atacat este cu titlu oneros.

• dacă actul atacat este cu titlu gratuit, este suficientă dovada fraudei debitorului, deoarece terŃul are de apărat un avantaj gratuit, pe când creditorul tinde să evite un prejudiciu.

• dacă bunul a fost înstrăinat de terŃul dobânditor către o altă persoană, acŃiunea revocatorie va putea fi introdusă împotriva acestuia, cu condiŃia dovedirii fraudei atât a dobânditorului cât şi a celui ce a dobândit de la el.

● Efecte juridice. Dacă acŃiunea revocatorie este admisă de instanŃa de judecată, actul juridic astfel atacat va fi revocat.

� faŃă de terŃul dobânditor, actul juridic este revocat numai în limitele necesare realizării dreptului de creanŃă al creditorului. De aceea, dacă valoarea creanŃei este inferioară valorii bunului urmărit, terŃul poate păstra bunul, plătind creditorului urmăritor creanŃa.

� faŃă de debitor, actul revocat rămâne valabil. Astfel, terŃul îl poate acŃiona în temeiul obligaŃiei de garanŃie pentru evicŃiune, pentru întreaga valoare de care a fost lipsit ca efect al acŃiunii pauliene.

� faŃă de ceilalŃi creditori ai debitorului, acŃiunea revocatorie nu produce efecte. Astfel, revocarea actului atacat, profită numai creditorului care a introdus acŃiunea. Cu toate acestea, ea poate să profite şi celorlalŃi creditori numai dacă intervin în proces.

● Natura juridică. AcŃiunea revocatorie are drept scop apărarea gajului general al creditorilor chirografari împotriva actelor făcute de debitor prin care îşi reduce patrimoniul, astfel încât devine imposibilă plata datoriilor. Ea are un caracter individual şi subsidiar, justificându-se numai în ipoteza în care creditorul nu îşi poate realiza creanŃa împotriva debitorului, deoarece acesta a devenit insolvabil.147

AcŃiunea pauliană este o acŃiune în despăgubiri, deoarece revocarea actului fraudulos constituie cel mai bun mijloc pentru repararea prejudiciului suferit de creditorul chirografar. Fundamentul ei constă, pe de altă parte, în ideea că debitorul a săvârşit prin actul încheiat, o faptă ilicită împotriva creditorului, cauzându-i un prejudiciu ce trebuie reparat.148 147 Dec. nr. 621/2000 în JurisprudenŃa C.A. Iaşi, pe anul 2000, Ed. Lumina Lex, 2003, p. 65-68, cu nota explicativă. 148 Natura juridică a acŃiunii pauliene a constituit obiect de controversă doctrinară. Unii autori au calificat-o drept o acŃiune personală cu configuraŃie proprie (T. Popescu, P. Anca – op. cit., p. 352); iar alŃii ca o acŃiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor, prin viclenie (C. Stătescu, C. Bârsan – op. cit. p. 322). Ne

229

Capitolul III

GARANłII SPECIALE

SecŃiunea I GaranŃii personale. Fidejusiunea (cauŃiunea) 1. ConsideraŃii generale ● NoŃiune. Fidejusiunea sau cauŃiunea este un contract prin care o persoană

numită fidejusor se obligă faŃă de creditorul altei persoane să execute obligaŃia debitorului, dacă acesta nu ar îndeplini-o.

Pentru a exista fidejusiune este necesar ca fidejusorul să se oblige personal faŃă de creditor să execute obligaŃia debitorului. Astfel, creditorul poate pretinde plata creanŃei de la fidejusor, atunci când debitorul nu o face sau a devenit insolvabil. În consecinŃă, creditorul îşi are garantată realizarea creanŃei prin două gajuri generale: patrimoniul debitorului şi patrimoniul fidejusorului.

● Reglementare. Codul civil reglementează fidejusiunea în art. 1652-1684. În practică fidejusiunea îşi găseşte o largă aplicabilitate, deoarece creditorii sunt interesaŃi în a urmări bunurile din două patrimonii (a debitorului şi a fidejusorului) pentru a-şi realiza creanŃa.

● Categorii. Deşi Codul civil se referă la fidejusiunea stabilită prin lege sau de judecător, în realitate fidejusiunea este numai contractuală. Într-adevăr, legea sau instanŃa de judecată impune aducerea unui fidejusor, dar fidejusiunea nu ia naştere decât prin contractul încheiat între fidejusor şi creditor prin care primul îşi asumă obligaŃia de garanŃie. În literatura de specialitate se consideră că fidejusiunea este de 3 feluri:

- fidejusiune convenŃională, când părŃile raportului juridic obligaŃional convin ca debitorul să aducă angajamentul unui fidejusor care să garanteze executarea obligaŃiei;

- fidejusiune legală, când printr-o dispoziŃie a legii debitorul este obligat să aducă un fidejusor pentru garantarea obligaŃiilor ce-i revin;

- fidejusiune judecătorească, când într-o cauză litigioasă, instanŃa judecătorească dispune aducerea unui fidejusor care să garanteze obligaŃia unei persoane. ● Caractere juridice. Fidejusiunea este un contract accesoriu, consensual,

unilateral şi cu titlu gratuit. Astfel: - este un contract accesoriu faŃă de obligaŃia principală pe care o are debitorul

faŃă de creditor. Din caracterul accesoriu decurg o serie de consecinŃe: • fidejusiunea urmează soarta obligaŃiei principale – accesorium sequitur

principale. Astfel, în lipsa unei obligaŃii principale fidejusiunea nu poate exista.

• fidejusiunea nu poate întrece ca întindere datoria debitorului şi nu poate fi făcută în condiŃii mai avantajoase. Dacă fidejusorul s-a obligat în condiŃii mai oneroase, fidejusiunea este valabilă până la valoarea obligaŃiei principale, iar dacă s-a obligat pentru o valoare mai mică

alăturăm opiniei conform căreia este o sancŃiune civilă reparatorie cu efecte speciale, care dă posibilitatea creditorului să-şi repare dauna ce i s-a produs prin încheierea actului fraudulos (L. Pop – op. cit., p. 421-422; M. GaiŃă – op. cit. p. 331; C. Oprişan – „SancŃiuni în dreptul civil – o posibilă sinteză” în RRD. nr. 11/1982, p. 19).

230

decât datoria debitorului, fidejusorul nu poate fi obligat la plată decât în limita valorii garantate.

• în cazul fidejusiunii nedeterminate, garanŃia la care s-a obligat fidejusorul se întinde la toate accesoriile acelei obligaŃii (de exemplu la dobânzi) şi la cheltuielile de executare silită.

- este un contract consensual, în sensul că simplul acord de voinŃă al părŃilor este suficient pentru încheierea sa valabilă. Forma scrisă este necesară doar pentru a proba contractul. Indiferent de forma în care s-a încheiat contractul, fidejusiunea trebuie să fie expresă.

- este un contract unilateral, în sensul că dă naştere unei singure obligaŃii, aceea a fidejusorului faŃă de creditor;

- este un contract cu titlu gratuit, deoarece fidejusorul nu urmăreşte să obŃină o contraprestaŃie de la creditor. ● CondiŃii privind persoana fidejusorului. Potrivit art. 1659 Cod civ.,

fidejusorul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu, să fie solvabil149 şi să aibă domiciliul în raza tribunalului în care se execută obligaŃia.

Dacă fidejusorul a devenit insolvabil după încheierea contractului, debitorul este obligat să aducă un alt fidejusor. Prin excepŃie, nu există această obligaŃie dacă alegerea fidejusorului s-a făcut de creditor (art. 1661 Cod civ.).

2. Efecte juridice. Stingerea fidejusiunii ● Efecte juridice. Fidejusiunea îşi produce efectele în situaŃia în care

debitorul nu-şi îndeplineşte, la scadenŃă, obligaŃia la care este Ńinut. Codul civil deosebeşte efectele fidejusiunii:

- în raporturile dintre creditor şi fidejusor; - în raporturile dintre fidejusor şi debitor; - în raporturile dintre cofidejusori.

a) Efectele fidejusiunii între creditor şi fidejusor. Aceste efecte îşi au izvorul în contractul de fidejusiune. Astfel:

• dacă debitorul nu-şi execută obligaŃia, creditorul poate să-l urmărească direct pe fidejusor, fără ca această urmărire să fie condiŃionată de o prealabilă urmărire a debitorului principal (art. 1663 Cod civ.);

• deoarece obligaŃia fidejusorului este una accesorie, subsidiară, aceasta poate să opună creditorului toate excepŃiile generale pe care le-ar fi putut invoca şi faŃă de debitorul principal (validitatea contractului; clauze privind condiŃiile executării). În afară de acestea, fidejusorul poate invoca şi excepŃii specifice: beneficiul de discuŃie şi beneficiul de diviziune.

Beneficiul de discuŃie este o facultate acordată de lege fidejusorului, de a cere creditorului, care s-a îndreptat cu urmărirea împotriva sa, să urmărească mai întâi bunurile debitorului, şi numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat, să-l urmărească pe el.

Pentru a fi admis, beneficiul de discuŃiune trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

149 Solvabilitatea se stabileşte în raport de imobilele ce pot fi ipotecate, cu excepŃia cazului în care datoria este mică sau afacerea este comercială (art. 1660 Cod civ.). Textul nu se aplică cu rigurozitate, astfel încât, de regulă, poate fi garant orice persoană solvabilă, chiar dacă nu are bunuri în proprietate.

231

- invocarea beneficiului trebuie făcută înainte de judecarea fondului procesului. Astfel beneficiul nu poate fi invocat pentru prima dată la instanŃa de apel sau de recurs;150

- fidejusorul trebuie să indice creditorului bunurile debitorului care ar putea fi urmărite şi să avanseze cheltuielile necesare acestei urmăriri;

- bunurile indicate să se afle în raza teritorială a tribunalului judeŃean în care trebuia să fie executată obligaŃia. Nu se vor lua în considerare bunurile litigioase, bunurile ipotecate şi cele care nu mai sunt în posesia debitorului.

Prin excepŃie, nu se va putea invoca beneficiul de discuŃie în următoarele situaŃii: � dacă fidejusorul a renunŃat la acest beneficiu; � dacă fidejusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal, caz

în care sunt aplicabile regulile solidarităŃii; � în cazul fidejusiunii judecătoreşti.

Beneficiul de diviziune reprezintă o facultate recunoscută de lege fidejusorului împotriva căruia creditorul s-a îndreptat pentru întreaga datorie, ca în situaŃia în care mai mulŃi fidejusori garantează pentru aceeaşi datorie, să ceară divizarea urmăririi ca urmărirea să se dividă şi faŃă de ceilalŃi fidejusori.

Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă: - fidejusorul a renunŃat la el; - prin convenŃie s-a prevăzut clauza solidarităŃii între fidejusori. b) Efectele fidejusiunii între fidejusor şi debitorul principal. Dacă fidejusorul a plătit datoria, el poate regresa împotriva debitorului, chiar dacă

a garantat, fără cunoştinŃa acestuia. În regresul fidejusorului se va Ńine cont de următoarele reguli:

� fidejusorul poate recupera de la debitor suma plătită creditorului, dobânzile, precum şi cheltuielile făcute în cursul urmăririi;

� pentru recuperarea sumelor, fidejusorul are la alegere fie o acŃiune personală derivând din mandat sau gestiune de afaceri, fie o acŃiune întemeiată pe subrogaŃia legală în dreptul creditorului.151

Dacă fidejusorul a garantat pe mai mulŃi debitori solidari şi a plătit întreaga datorie, poate urmări pe oricare dintre creditorii solidari pentru toată suma plătită (art. 1671 Cod civ.). Potrivit art. 1672 Cod civ., fidejusorul pierde dreptul de regres împotriva debitorului principal dacă:

� nu a înştiinŃat pe debitor despre efectuarea plăŃii, astfel încât acesta plăteşte a doua oară. Fidejusorul va solicita creditorului restituirea sumei plătite, în temeiul îmbogăŃirii fără justă cauză.

� a plătit datoria fără să fi fost urmărit de creditor şi fără să fi înştiinŃat pe debitor, iar acesta face dovada că ar fi avut mijloace de stingere a datoriei. De exemplu, debitorul putea invoca compensaŃia, prescripŃia extinctivă etc.

150 Beneficiul de discuŃie nu poate fi invocat de instanŃă din oficiu. De aceea, dacă fidejusorul nu invocă beneficiul de discuŃie, acŃiunea creditorului nu poate fi respinsă pe motiv că acesta ar fi trebuit să-l urmărească întâi pe debitor (Dec. civ. nr. 368/1998 a C.A. Iaşi în JurisprudenŃa 1998, p. 46). 151 Fidejusorul va opta pentru acea acŃiune care îi oferă mai multe avantaje. În cazul acŃiunii personale el are dreptul la dobânzi calculate din ziua în care a notificat plata debitorului, chiar dacă creanŃa plătită nu era producătoare de dobânzi şi va putea cere şi daune. AcŃiunea subrogatorie se va exercita când creanŃa plătită era garantată prin ipotecă sau privilegiu, deoarece aceste garanŃii i se transmit prin faptul plăŃii.

232

c) Efectele fidejusiunii între cofidejusori. Dacă sunt mai mulŃi cofidejusori pentru unul şi acelaşi debitor, fidejusorul care a

plătit datoria se poate întoarce printr-o acŃiune în regres, divizibilă, împotriva celorlalŃi fidejusori.152

● Stingerea fidejusiunii. Fidejusiunea se poate stinge: � în mod indirect, ca urmare a stingerii obligaŃiei principale, potrivit

principiului accesorium sequitar principale; � în mod direct, independent de soarta obligaŃiei principale, prin:

- remiterea de fidejusiune, când creditorul renunŃă la garanŃie; - confuziune, intervenită între patrimoniul creditorului şi cel al

fidejusorului; - confuziune, opusă de fidejusor creditorului.

� printr-un mod de stingere specific, independent de soarta obligaŃiei principale. Astfel, fidejusiunea se stinge dacă, din culpa creditorului, fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea să dobândească prin plata datoriei principale, privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul (art. 1682 Cod civ.).

SecŃiunea a II-a GaranŃii reale § 1. Dreptul de retenŃie 1. ConsideraŃii generale ● NoŃiune. Dreptul de retenŃie este acel drept real care conferă deŃinătorului

unui bun mobil sau imobil al altuia, posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul titular al lucrului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreŃinerea ori îmbunătăŃirea acelui bun.

Dreptul de retenŃie nu este reglementat în Codul civil. El este o creaŃie a politicii judiciare şi a doctrinei. Astfel, în practică s-a recunoscut dreptul de retenŃie în toate cazurile în care între lucrul deŃinut de creditor şi datoria proprietarului lucrului există o legătură.153

● CondiŃii. Dreptul de retenŃie este recunoscut tuturor creditorilor ale căror creanŃe certe, lichide şi exigibile s-au născut în legătură cu bunuri supuse restituirii, indiferent de valoarea creanŃei şi a bunului.

a) persoana retentorului trebuie să aibă dubla calitate de debitor al obligaŃiei de restituire a bunului şi de creditor pentru sumele cheltuite cu lucrul;

b) datoria pe care deŃinătorul lucrului o pretinde de la creditor trebuie să se afle în conexiune, în legătură cu lucrul. Prin urmare, trebuie să fie un debitum cum re inctum.

Această conexiune poate izvorî dintr-un contract sau poate fi total desprinsă de o convenŃie preexistentă. De exemplu, posesorul de crea-credinŃă al unui bun imobil

152 AcŃiunea în regres poate fi exercitată numai în cazurile prevăzute de art. 1673 Cod civ.; când fidejusorul este urmărit în judecată pentru a plăti, când debitorul se află falit sau în stare de insolvabilitate, când debitorul s-a îndatorat de a-l elibera de garanŃie într-un termen determinat şi acesta a expirat, când datoria a devenit exigibilă. 153 Astfel, practica judiciară a făcut aplicarea dreptului de retenŃie în materia gestiunii de afaceri, a mandatului, a accesiunii, recunoscând acest drept constructorului pe terenul altuia; în cazul partajului până la momentul plăŃii sultei de către copărtaşul căruia bunul i-a fost atribuit etc.; în materia raporturilor locative, dacă chiriaşul a făcut investiŃii cu privire la imobil.

233

revendicat de adevăratul proprietar are dreptul de retenŃie asupra imobilului până ce i se vor restitui cheltuielile făcute cu bunul. Conexiunea datoriei cu lucrul există nu numai atunci când creanŃa s-a născut în legătură cu lucrul dar şi atunci când deŃinerea bunului şi creanŃa corelativă sunt ocazionate de acelaşi raport. De exemplu, reŃinerea de către mandatar a lucrurilor pe care le-a primit pentru mandant, până când acesta îi va achita cheltuielile făcute cu îndeplinirea mandatului.

c) bunul asupra căruia se invocă dreptul de retenŃie să fie proprietatea exclusivă a celui de la care se pretind cheltuielile şi să se afle în detenŃia materială a retentorului.154 ●AplicaŃii. Codul civil reglementează doar aplicaŃii ale dreptului de retenŃie .

Astfel, dreptul de retenŃie nu beneficiază de o reglementare de principiu. - dreptul hotelierului şi a transportatorului de a reŃine lucrurile călătorului

până la plata cazării sau transportului (art. 1730 pct. 7 Cod civ.); - dreptul vânzătorului care nu a primit preŃul lucrului vândut, de a nu preda

lucrul până ce nu i se va achita preŃul (art. 1323 Cod civ.); - depozitarul are un crept de retenŃie asupra lucrului depozitat în caz de

neplată a sumei convenită pentru păstrarea bunului (art. 771 Cod civ.); - chiriaşul are un drept de retenŃie asupra imobilului pentru cheltuielile ce

le-a făcut cu lucrul (art. 1444 Cod civ.). - posesorul unui lucru mobil pierdut sau furat, care a cumpărat lucrul de la

un târg sau de la un comerciant, are dreptul să refuze restituirea lucrului adevăratului proprietar care îl revendică, cât timp acesta nu-i va restitui preŃul plătit (art. 1910 Cod civ.).

● Natura juridică. În doctrină, dreptul de retenŃie este considerat un drept real de garanŃie imperfect.

• este un drept real deoarece este opozabil faŃă de terŃi. Astfel, el poate fi opus: - titularului iniŃial al lucrului, dar şi subdobânditorului ulterior al

bunului; - creditorilor privilegiaŃi şi ipotecari ai bunului, ale căror privilegii şi

ipoteci s-au născut ulterior intrării lucrului în detenŃia retentorului. În schimb, el nu poate fi opus creditorilor privilegiaŃi şi ipotecari anteriori intrării bunului în detenŃie;

- creditorilor chirografari ai titularului lucrului. • este un drept real imperfect, deoarece nu conferă prerogativele urmării

bunului în mâna altei persoane. Acest drept funcŃionează numai cât timp bunul se află în detentor. Odatăcu restituirea de bună voie a lucrului, dreptul de retenŃie încetează.

2. Efecte juridice ●Efectul general. Dreptul de retenŃie are ca principal efect facultatea

creditorului de a refuza restituirea bunului până la plata integrală a creanŃei sale (cheltuieli cu conservarea, întreŃinerea sau îmbunătăŃirea bunului sau o altă datorie a proprietarului aflată în legătură cu bunul). ExistenŃa altor datorii fără legătură cu bunul, nu-i dă dreptul retentorului să refuze predarea lui.

154 Dec. nr. 1580/8 sept. 2000 a C.A. Iaşi, în JurisprudenŃa 2000, op. cit. p. 74-76. În speŃă, pârâtului nu îi putea fi recunoscut dreptul de retenŃie asupra apartamentului, pentru faptul că acesta nu va avea stăpânirea materială a imobilului, care era folosit exclusiv de reclamantă, căreia bunul i-a fost atribuit în cererea de partaj).

234

Odată cu achitarea integrală a datoriei, retentorul este obligat să predea bunul. ●Efecte speciale - dreptul de retenŃie este indivizibil în sensul că, nu este afectat de eventualele

modificări ce ar putea interveni cu privire la creanŃă. De exemplu, achitarea parŃială a creanŃei nu influenŃează dreptul de retenŃie.

- dreptul de retenŃie conferă titularului o simplă definiŃie precară. Creditorul nu are facultatea de a se folosi de bun sau de a-i percepe fructele şi nici nu poate dobândi proprietatea lucrului prin uzucapiune. Dacă rentorul foloseşte bunul în interes propriu, locuind în imobil, este obligat

să plătească proprietarului echivalentul folosinŃei, calculat corespunzător chiriei, cu titlu de despăgubiri.

- cât timp deŃine lucrul, rentorul are obligaŃia conservării lui. Astfel, el răspunde pentru pierderea sau distrugerea lucrului, produse din culpa sa. În schimb, riscul pieirii fortuite este suportat de creditorul restituirii, în calitate de proprietar.

- titularul dreptului de retenŃie, chiar dacă are deŃinerea materială a bunului proprietatea debitorului, are dreptul să-şi valorifice creanŃa numai în termenul general de prescripŃie de 3 ani.155

§ 2 Gajul 1. ConsideraŃii generale ● NoŃiune. Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul

remite creditorului său un bun mobil pentru garantarea datoriei (art. 1685 Cod civ.). Termenul de „gaj” este utilizat pentru a desemna în acelaşi timp contractul de

gaj, dreptul real de gaj născut din acest contract, precum şi bunul care constituie obiectul gajului.

● Natura juridică. Gajul poate garanta orice obligaŃie valabilă. Pot fi date în gaj bunuri mobile corporale, bunuri imobile incorporare, de exemplu: creanŃe, acŃiuni ale debitorului.

În consecinŃă, gajul este o garanŃie reală. Dacă debitorul nu-şi îndeplineşte obligaŃia, garanŃia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a reŃine bunul afectat garanŃiei şi de a-l vinde pentru a-şi obŃine plata obligaŃiei garantate.

● Reglementare. Contractul de gaj şi efectele sale sunt reglementate de art. 1685-1695 Cod civ. Aceste dispoziŃii se completează cu reglementările speciale instituite în această materie:

- Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice156;

- Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor.157 ● Categorii. În legislaŃie sunt reglementate două tipuri de gaj: cu deposedare

şi fără deposedare. În acest sens dispune art. 9 alin. 3 din Legea nr. 99/1999 „garanŃia reală se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce constituie garanŃia de bunul afectat garanŃiei” 155 Dec. nr. 468/3 martie 2000 a C.A. Iaşi, în M. GaiŃă, M. Pivniceru – JurisprudenŃa C.A. Iaşi pe 2000, op cit. p. 71-72. 156 publicată în M.O. nr. 236/27 mai 1999, modificată şi completată prin O.G. nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare şi Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. 157 publicată în B. Of. nr. 132/18 noiembrie 1969, modificată prin Legea nr. 54/25 iunie 1994.

235

După modul în care se stabileşte obligaŃia de a constitui gajul, acesta poate fi: • convenŃional, când părŃile decid asupra necesităŃii constituirii gajului; • legal, când legea obligă anumite persoane să constituie gajul;158 • judecătoresc, când instanŃa dispune constituirea gajului. Chiar şi în cazul gajului legal sau judecătoresc, constituirea efectivă a gajului

se face prin contract. Astfel, în realitate gajul este convenŃional, numai obligaŃia constituirii lui este instituită de lege sau de instanŃă.

2. Contractul de gaj ● NoŃiune. GaranŃia reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract

de garanŃie. Contractul de garanŃie reală este contractul în baza căruia se constituie o

garanŃie reală în bunuri sau în drepturi în beneficiul unui anumit creditor (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 99/1999).

●Caractere juridice. Contractul de gaj se caracterizează prin următoarele: - este un contract accesoriu, deoarece presupune existenŃa unei obligaŃii

principale valabile. Totuşi gajul poate să garanteze şi o obligaŃie eventuală, ce s-ar naşte în viitor. De exemplu, gajul destinat a garanta acoperirrea prejudiciului pe care gestionarul l-ar putea produce, prin activitatea sa, unităŃii bugetare unde este încadrat;

- gajul cu deposedare este un contract real, deoarece ia naştere numai prin remiterea efectivăa bunului gajat. Remiterea se face creditorului sau unui terŃ însărcinat cu păstrarea lucrului până la plata datoriei (art. 1688 C. civ.)

În cazul gajului fără deposedare, contractul trebuie constatat printr-u înscris, încheiat în formă autentică sau sub semnătură privată159, şi trebuie semnat de către debitor (art. 14 alin. 2 din Legea nr. 99/1999).

- este un contract unilateral, deoarece dă naştere la obligaŃii numai în sarcina creditorului. Astfel, acesta are obligaŃia de a păstra bunul, de a-l conserva şi de a-l restitui debitorului când acesta îşi va executa obligaŃia. Deoarece înscrisul este cerut ad probationem, gajul fără deposedare este un contract consensual,

- contractul de garanŃie reală este titlu executoriu, şi prin urmare poate fi pus în executare silită fără a fi necesară investirea cu formulă executorie (art. 17 din Legea nr. 99/19999).

● Încheierea contractului. În vederea încheierii contractului de gaj trebuie respectate condiŃiile:

a) persoana constituitorului trebuie să fie proprietarul bunului gajat şi să aibă capacitate de exerciŃiu deplină. Dacă debitorul este minor, este posibilă gajarea bunurilor sale în vederea garantării propriilor datorii, numai cu încuviinŃarea autorităŃii tutelare. În schimb este interzis ocrotitorului legal (părinte, tutore) să garanteze, în numele minorului, obligaŃia altuia (art. 129 C. fam),

158 De exemplu Legea nr. 22/1969 reglementează două feluri de garanŃii: în numerar şi suplimentară, constând în afectarea unor bunuri de folosinŃă îndelungată. GaranŃia în numerar este obligatorie pentru toŃi gestionarii şi are ca obiect o sumă de bani egală cu minim un salariu şi maxim trei salarii sau câştigul mediu pe trei luni. Suma se depune la C.E.C. şi dacă gestionarul cauzează o pagubă în gestiune şi nu o acoperă în termen de o lună, unitatea se va despăgubi din garanŃia în numerar astfel constituită. 159 În sensul legii, prin înscris sub semnătură privată se înŃelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informaŃia pe care o conŃine şi care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi schimbată în mod unilateral

236

b) obiectul gajului îl constituie numai bunuri mobile, corporale sau incorporale, aflate în circuitul civil. Contractul trebuie să conŃină o descriere a bunului afectat garanŃiei, respectiv specia şi natura bunului gajat, iar în cazul bunurilor generice trebuie să arate calitatea, greutatea şi măsura.160 Dacă bunul afectat garanŃiei constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, contul trebuie individualizat în mod distinct.

c) în privinŃa formei, contractul de gaj trebuie să îndeplinească două formalităŃi: • trebuie să fie constatat prin înscris autentic sau sub semnătură privată,

şi să fie semnat de debitor; • trebuie să îndeplinească formalitatea de opozabilitate faŃă de terŃi, prin

înscrierea avizului de garanŃie reală la Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare161. Prin înscriere, creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanŃie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaŃi că au cunoştinŃă de existenŃa garanŃiei, proba contrară fiind admisibilă(art. 29 alin. 3 din legea nr. 99/1999).

Înscrisul şi înregistrarea nu constituie condiŃii de validitate a gajului ci urmăresc să asigure opozabilitatea faŃă de terŃi a acestuia. Astfel, se permite terŃilor să cunoască întinderea creanŃei garantate şi a bunului gajat, evitându-se constituirea unor gajuri frauduloase sau fictive. 3. Efectele gajului. ● Drepturile creditorului. În legătură cu bunul obiect al gajului, creditorul are următoarele drepturi:

a) dreptul de retenŃie a bunului. În cazul gajului cu deposedare, creditorul poate refuza restituirea bunului gajat, până când debitorul va plăti datoria(art. 1694 Cod civil);

b) dreptul de urmărire. În temeiul dreptului de gaj, creditorul poate solicita bunul din mâna oricui s-ar afla.

c) dreptul de preferinŃă. În virtutea dreptului de gaj, creditorul are posibilitatea de a fi plătit cu prioritate din preŃul bunului faŃă de alŃi creditori.

● ObligaŃiile creditorului. Creditorul are faŃă de constituentul gajului calitatea de detentor precar, debitorul păstrând calitatea de proprietar(art. 1691 C.civ.). De aici decurg şi o serie de consecinŃe:

a) obligaŃia de a conserva bunul gajat până în momentul restituirii. Creditorul trebuie să îndeplinească obligaŃia cu diligenŃa unui bun proprietar.

b) obligaŃia de a nu folosi unul gajat şi de a nu îşi însuşi fructele. Neîndeplinirea acestei obligaŃii îndreptăŃeşte pe debitor să solicite punerea sub sechestru(art. 1693 C.civ)162.

c) obligaŃia de a restitui bunul gajat dacă debitorul a plătit datoria. Creditorul este obligat să îl restituie proprietarului în momentul în care obligaŃia

160 Bunul afectat garanŃiei poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generic „toate bunurile mobile prezente şi viitoare” (art. 16 alin. 1 din Legea nr. 99/1999). 161 Înscrierea unui aviz de garanŃie reală este valabilă pentru o perioadă de 5 ani. Creditorul poate reînnoi înscrierea înainte de expirarea acesteia, pentru o perioadă de încă 5 ani sau pentru o altă perioadă. Dacă înscrierea nu este reînnoită, arhiva poate şterge orice înscriere din baza de date. 162 În opoziŃie, legea nr. 99/1999 prevede dreptul creditorului de a percepe fructele şi dobânzile eferente garanŃiei în contul debitorului(art. 39 alin. 2) şi obligaŃia de a întreŃine bunul şi de a îl folosi ca un bun proprietar precum şi de a Ńine o evidenŃă contabilă clară a bunului(art. 42 lit. a) şi b).

237

garantată a fost executată. Acesta răspunde pentru orice pagubă datorată pierderii, deteriorării, întârzierii nejustificate în restituirea bunului sau pentru refuzul nejustificat de acceptare a plăŃii obligaŃiei garantate(art. 40 din legea nr. 99/1999).

● ObligaŃiile debitorului. Debitorul are obligaŃia de a îl despăgubi pe creditor pentru toate cheltuielile necesare şi utile făcute cu conservarea bunului, precum şi pentru daunele ce i-au fost cauzate de lucrul gajat(art. 1691 C.civ). În acelaşi sens dispune şi art. 41 din Legea nr. 99/1999: „dacă debitorul are posesia bunului afectat garanŃiei, înstrăinarea acestuia, distrugerea sau degradarea datorate neglijenŃei ori deprecierea bunului datorate lipsei de diligenŃă, dacă s-au cauzat daune creditorului, vor atrage răspunderea debitorului, urmând a plăti despăgubiri în cuantum reprezentând cel puŃin echivalentul în lei a sumei de 500 Euro”.

● Executarea gajului. În cazul în care debitorul nu şi-a achitat datoria, creditorul poet trece la realizarea gajului. Realizarea gajului conferă creditorului:

- dreptul să ceară instanŃei să îi aprobe restituirea bunului în contul creanŃei pe baza unei expertize judiciare de estimare a valorii. Este nulă orice convenŃie prin care s-ar prevedea posibilitatea creditorului de a îşi apropria bunul fără formalităŃile judiciare, denumită contract pignorativ(art. 1689 C.civ.).

- Dreptul să ceară vânzarea la licitaŃie publică a lucrului gajat şi de a fi plătit cu preferinŃă înaintea altor creditori(art. 1689 alin. 1 C.civ.). ConvenŃia prin care s-ar prevedea o altfel de vânzare decât prin licitaŃie publică este sancŃionată cu nulitatea(art. 1689 alin. 2 C.civ.).

4. Stingerea gajului Fiind un contract accesoriu, gajul se stinge ca efect al desfiinŃării obligaŃiei

principale. De exemplu, stingerea obligaŃiei prin plată, compensaŃie, remitere de datorie sau nulitatea acesteia are drept consecinŃă desfiinŃarea gajului.

Totodată gajul se poate stinge şi independent de obligaŃia principală, prin renunŃarea creditorului la dreptul de gaj sau pieirea fortuită a lucrului.

În termen de 40 de zile de la stingerea garanŃiei reale mobiliare, creditorul trebuie să înscrie o notificare despre acest fapt la Arhivă, care va introduce în rubrica corespunzătoare o menŃiune privind stingerea obligaŃiei garantate. După stingerea garanŃiei, creditorul va trebui, la cererea debitorului, să restituie imediat posesia bunului. Nerespectarea acestor obligaŃii poate atrage obligarea creditorului la plata către debitor a unei despăgubiri în cuantum reprezentând cel puŃin echivalentul în lei a sumei de 200 Euro (art. 27 alin. 3, 4, 5 din Legea nr. 99/1999.)

§ 3. Ipoteca

1. ConsideraŃii generale ● NoŃiune. Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun

imobil al debitorului sau al altei persoane, fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faŃă de ceilalŃi creditori din preŃul acelui bun.

Ca mijloc de garantare a obligaŃiilor, ipoteca prezintă următoarele avantaje: - lucrul ipotecat rămâne în posesia debitorului sau a terŃului care a

constituit-o şi care exercită toate atributele dreptului de proprietate.

238

- asupra aceluiaşi imobil se pot constitui mai multe ipoteci. ● Caractere juridice. Fiind un drept real, ipoteca se caracterizează prin

următoarele elemente: - este un drept accesoriu, deoarece însoŃeşte şi garantează un drept

principal, respectiv dreptul de creanŃă al creditorului ipotecar. În consecinŃă, dreptul cu ipotecă urmează soarta dreptului principal conform principiului accesorium sequitur principale;

- este un drept real,163 conferind titularului său un drept de urmărire şi de preferinŃă;

- este o garanŃie imobiliară, deoarece numai bunurile imobile nu şi cele mobile pot fi ipotecate (art. 1751 Cod civ.). Imobilele trebuie să se afle în circuitul civil;

- este indivizibilă (art. 1746 alin. 2), în sensul că există asupra întregului imobil, chiar dacă a fost plătită doar o parte din datorie;

- este o garanŃie specializată. Ipoteca este supusă principiului specializării sub un dublu aspect: � ipoteca poate fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile

individual determinate (art. 1774 Cod civ.); � ipoteca se instituie pentru garantarea unei datorii a cărei valoare este

determinată (art. 1776 Cod civ.). În consecinŃă, nu se pot constitui ipoteci generale asupra tuturor imobilelor

unei persoane sau pentru garantarea tuturor datoriilor debitorului.

2. Categorii de ipoteci După izvorul ei, ipoteca este de două feluri: - convenŃională când ia naştere din contractul încheiat între creditor şi

proprietarul imobilului; - legală, când ia naştere în virtutea unei dispoziŃii speciale a legii.

a) Ipoteca convenŃională ● NoŃiune: Potrivit art. 1749 alin. 2 Cod civ., ipoteca convenŃională este aceea

care ia naştere din convenŃia părŃilor, cu respectarea formelor prevăzute de lege. ● CondiŃii de fond. Codul civil prevede respectarea a două condiŃii de fond: - cel ce instituie ipoteca trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu (art.

1769 Cod civ.). Cu toate acestea, ipotecarea unui imobil al minorului este posibilă cu încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii tutelare, dar numai pentru garantarea unei obligaŃii proprii a acestuia (art. 129 alin. 2 Cod civ.). În schimb, ocrotitorul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciŃiu deplină, nu poate garanta datoriile altuia cu un imobil al minorului (art. 1771 Cod civ.);

- cel ce constituie ipoteca trebuie să fie proprietarul actual al imobilului. În cazul în care nu are această calitate, ipoteca este lovită de nulitate. Astfel, potrivit art. 1775 Cod civ., bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma obiectul unei ipoteci.164

163 Ipoteca nu face parte din categoria dezmembrămintelor proprietăŃii, deoarece nu presupune desprinderea unor trebuinŃe din conŃinutul dreptului de proprietate. Astfel, creditorul nu are atributele de posesie şi folosinŃă. 164 Prevederile art. 1775 Cod civ. nu se aplică ipotecilor constituite pentru garantarea împrumuturilor acordate investiŃiile imobiliare. Astfel, Legea nr. 190/14 decembrie 1999 privind creditul ipotecar pentru

239

● CondiŃii de formă. Ipoteca convenŃională este valabilă numai dcă este constituită prin act autentic (art. 1772 Cod civ.). Prin urmare, ipoteca este un contract solemn. În schimb obligaŃia garantată nu trebuie constatată prin înscris autentic.

Sub sancŃiunea nulităŃii, în contracte trebuie prevăzută şi obligaŃia de specializare a ipotecii, sub dublu aspect a imobilului ipotecat şi a sumei garantate.

b) Ipoteca legală ● NoŃiune. Ipoteca legală ia naştere în virtutea unei dispoziŃii a legii, fără a fi

necesară încheierea unei convenŃii speciale (art. 1749 Cod civ.). ● Categorii. Sunt ipoteci legale propriu-zise, care se constituie ex lege, fără a

fi necesară încheierea unui contract de ipotecă: � ipoteca prevăzută de art. 12 din Decretul lege nr. 61/1990. Creditele

acordate de CEC pentru cumpărarea de locuinŃe sunt garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuinŃei dobândite. Înscrierea ipotecii se face pe baza contractului de împrumut, la cererea CEC.

� ipoteca se constituie ope legis, în favoarea CEC, fără să fie necesară convenŃia părŃilor, şi se înscrie în temeiul contractului de împrumut.

� ipoteca prevăzută de art. 18 din Legea locuinŃelor nr. 114/1996. Până la restituirea sumelor datorate de beneficiarii locuinŃelor construite cu subvenŃii de la stat, se instituie ipoteca legală asupra locuinŃei astfel construită, tot în favoarea CEC;

� ipoteca prevăzută de Codul de procedură penală. Art. 166 C. pr. pen. reglementează o ipotecă legală cu caracter asigurător având ca obiect bunurile imobile sechestrate, prin pagube produse prin infracŃiune. Astfel, organul de stat care a dispus instituirea sechestrului poate cere luarea inscripŃiei ipotecare asupra imobilului sechestrat.

În afară de aceste cazuri de ipoteci propriu-zise, există şi ipoteci convenŃionale a căror constituire este prevăzută de lege. Aceste ipoteci se constituie prin convenŃia părŃilor cu precizarea că legea prevede obligativitatea constituirii lor. LegislaŃia reglementează o singură ipotecă de acest fel.

� Legea nr. 22/1969 prevede obligaŃia persoanei care se angajează în funcŃia de gestionar să constituie o ipotecă asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea sa ori a unui terŃ, pentru garantarea reparării pagubei eventuale ce s-ar cauza unităŃii.

În acest caz, ipoteca prevăzută de lege, deşi obligatorie, deoarece fără constituirea ei, persoana nu poate fi angajată ca gestionar, rămâne o ipotecă convenŃională, cu următoarele particularităŃi:

- contractul de ipotecă se încheie valabil în forma înscrisului sub semnătură privată;

- garantează o obligaŃie eventuală;

investiŃiile imobiliare stabileşte că ipoteca pentru garantarea creditului destinat finanŃării construirii, cumpărării, reabilitării , consolidării sau extinderii imobilelor cu destinaŃie locativă, industrială sau comercială, poate avea ca obiect „terenuri şi construcŃiile ridicate pe acestea, ulterior constituirii sale, în limita valorii stabilite prin contract şi pe măsura utilizării creditului.” (art. 3 alin. 2). Într-o asemenea situaŃie, legea specială înlătură dispoziŃiile din Codul civil, stabilind că este posibilă ipotecarea unui imobil viitor. Sub aspectul formalităŃilor de publicitate imobiliară deoarece construcŃia ce urmează a fi edificată se înscrie provizoriu în cartea funciară, pe cale de consecinŃă şi dreptul va înscris tot provizoriu în cartea funciară.

240

- se înscrie la cererea unităŃii angajatoare.165

3. Efectele ipotecii Indiferent de izvorul ei, convenŃională sau legală, ipoteca produce aceleaşi

efecte. Efectele juridice trebuie analizate distinct: faŃă de debitor, faŃă de creditor şi faŃă de terŃii dobânditori ai imobilului.

● Efectele faŃă de debitor. Debitorul păstrează detenŃia imobilului ipotecat, exercitând toate atributele dreptului de proprietate. Astfel, debitorul poate înstrăina bunul ipotecat, însă noul dobânditor îl va primi grevat de sarcinile care îl grevează.

Dreptul de înstrăinare încetează numai în momentul în care creditorul a procedat la transcrierea comandamentului. După această operaŃiune, debitorul nu mai poate înstrăina sau închiria imobilul. El rămâne cu posesia, folosinŃa şi administrarea imobilului în calitate de reprezentant al creditorului. Astfel debitorul are obligaŃia de a asigura paza imobilului, perceperea chiriilor, recoltarea şi vânzarea fructelor naturale şi industriale (art. 516 C. pr. civ.).

● Efecte faŃă de creditor. Creditorului i se recunoaşte un drept real accesoriu, fără deposedarea proprietarului, care îi conferă două atribute:

- dreptul de urmărire a imobilului în stăpânirea cărei persoane s-ar afla; - dreptul de preferinŃă, respectiv de a-şi realiza creanŃa cu prioritate din

preŃul obŃinut prin vânzarea silită a imobilului. În ipoteza în care există mai mulŃi creditori ipotecari, dreptul de preferinŃă se exercită în ordinea rangului ipotecii.

● Efecte faŃă de terŃii dobânditori ai imobilului. Imobilul ipotecat poate fi înstrăinat de către debitor. În măsura în care acesta nu plăteşte datoria, creditorul, în virtutea prerogativei de urmărire, poate urmări imobilul în mâna oricărei persoane s-ar afla, cerând realizarea ipotecii. Astfel, el are dreptul de a cere vânzarea imobilului şi plata creanŃei sale cu preferinŃă din preŃul obŃinut.

În această situaŃie, legea pune la dispoziŃia debitorului o serie de mijloace de apărare;

a) poate opune creditorului unele excepŃii invocând: nulitatea contractului de ipotecă, nulitatea inscripŃiei; excepŃia de garanŃie contra evicŃiunii dacă creditorul urmăritor este moştenitorul vânzătorului de la care terŃul a cumpărat-o.

Potrivit art. 1794 Cod civ., terŃul poate invoca beneficiul de discuŃie, dacă în patrimoniul debitorului au rămas alte imobile ipotecate, pentru aceeaşi datorie.

b) poate recurge la procedura purgei pentru a degreva imobilul de ipotecă (art. 1801-1814 Cod civ.). Aceasta constă în oferta pe care terŃul dobânditor o face creditorului de a-i plăti creanŃa garantată prin ipotecă până la concurenŃa preŃului la care a cumpărat imobilul sau până la concurenŃa valorii imobilului, dacă l-a dobândit cu titlu gratuit.

c) poate să plătească datoria debitorului, caz în care se subrogă în drepturile creditorului. El va recurge la această posibilitate în cazul în care datoria are o valoare inferioară valorii bunului ipotecat.

d) poate delăsa, sau abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vânzare de către creditor fără participarea sa (art. 1795-1797 Cod civ.). Formalitatea constă într-o declaraŃie făcută la grefa judecătoriei, care

165 Legea nr. 22/1969 se aplică numai în cazul gestionarilor angajaŃi de către organele de stat, regiile autonome, societăŃile comerciale cu capital exclusiv sau majoritar de stat şi de instituŃiile de stat.

241

constată delăsarea printr-o încheiere şi numeşte un curator pentru administrarea imobilului;

e) poate lăsa ca procedura executării silite să-şi urmeze cursul. Astfel, imobilul ipotecat va fi scos la vânzare prin licitaŃie. Dobânditorul va avea o acŃiune în garanŃie împotriva debitorului pentru repararea prejudiciului suferit datorită invicŃiunii.

4. Publicitatea ipotecii Fiind un drept real imobiliar, ipoteca este supusă cerinŃelor de publicitate

imobiliară. Publicitatea se realizează prin înscrierea ipotecii în cartea funciară a imobilului, în condiŃiile Legii nr. Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi a publicitatea imobiliară166.

Prin înscriere, ipoteca devine opozabilă faŃă de terŃi. Înscrierea se face se efectuează în baza contractului autentic de constituire a ipotecii167. Astfel, notarul public care a întocmit contractul de ipotecă este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaŃii se va face menŃiune expresă în cuprinsul actului (art. 56 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară)168. Deşi legea prevede obligativitatea notarului public de a solicita înscrierea în cartea funciară, totuşi ea nu a prevăzut un termen în care aceasta poate fi exercitată. Apreciem că se impune îndeplinirea obligaŃiei într-un termen rezonabil, cât mai scurt cu putinŃă.

În cazul ipotecilor legale, înscrierea lor se face la cererea creditorului sau mandatarului său, în virtutea titlului din care rezultă acea ipotecă (art. 1783 C.civ. ) Data înscrierii în cartea funciară conferă şi rangul ipotecii (art. 1779 C. civ.). Astfel, în cazul în care asupra unui imobil s-au constituit mai multe ipoteci, prioritatea sau rangul fiecărei ipoteci este dat de ordinea în care s-a cerut înscrierea în cartea funciară.

Ipoteca se înscrie în cartea funciară asupra unui imobil în întregul său. În cazul în care se doreşte înscrierea unei ipoteci doar supra unei părŃi a imobilului, este necesar ca în prealabil să se procedeze la dezlipirea acelei părŃi pentru a se forma un imobil distinct, care ulterior poate fi ipotecat (art. 44 alin. 2 din Lege). Dezlipirea se realizează pe baza unei schiŃe vizate de oficiul de cadastru. Astfel, din imobilul iniŃial, se formează mai multe imobile independente, care pot face ulterior obiectul altor drepturi reale, inclusiv a ipotecii. Această operaŃiune se numeşte parcelarea terenurilor.

5. Stingerea ipotecii Ipoteca poate fi stinsă pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de

obligaŃie garantat, sau pe cale principală, când se stinge numai ipoteca, raportul de obligaŃie rămânând în vigoare (art. 1890 Cod civ.).

Stingerea pe cale accesorie. Ipoteca se stinge pe cale accesorie atunci când se stinge şi obligaŃia principală pe care o garantează prin: plată, remitere de datorie, 166 M. Of. Nr. 61/13 martie 1996, modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi justiŃiei, precum şi unele măsuri adiacente (M.Of. nr. 653/22. 07. 2005). 167 Potrivit art. 22 alin. 1din Legea nr. 7/1996 „dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil”. 168 Anterior modificării legii prin Legea nr. 247/2005, obligaŃia notarului public de a solicita înscrierea nu avea caracter imperativ, partea interesată având posibilitatea de a-şi rezerva dreptul de a efectua personal diligenŃele necesare pentru înscriere.

242

compensaŃie, dare în plată, nulitate. Stingerea pe cale principală. Ipoteca se poate stinge şi prin moduri proprii de

încetare: - renunŃarea creditorului la ipotecă; - purga deŃinută de dobânditorul imobilului ipotecat; - prescripŃia, care stinge ipoteca odată cu prescripŃia obligaŃiei principale, dar şi

ca efect al uzucapării imobilului de către un terŃ; - anularea actului constitutiv al ipotecii; - rezoluŃiunea dreptului de proprietate al constituitorului; - pieirea imobilului, caz în care ipoteca se strămută asupra indemnizaŃiei de

asigurare; - exproprierea imobilului, caz în care ipoteca se strămută asupra justei şi

prealabilei despăgubiri.

243

. Tabel comparativ

AcŃiunea oblică (subrogatorie)

AcŃiunea revocatorie (pauliană)

NoŃiune

- acŃiune în justiŃie pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept ce aparŃine debitorului.

- acŃiune prin care creditorul cere desfiinŃarea judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.

Domeniu de aplicare

• se exercită numai acŃiuni cu privire la drepturi al căror titular este debitorul

• creditorul nu poate face acte de dispoziŃie sau de administrare pentru debitor

• nu poate intenta acŃiuni cu caracter exclusiv personal

• nu pot fi atacate acte ce privesc drepturi personal nepatrimoniale, drepturi patrimoniale cu apreciere subiectivă şi drepturi personal neurmăribile

CondiŃii

- debitorul să fie inactiv - creditorul să aibă un

interes serios şi legitim - creanŃa să fie certă,

lichidă şi exigibilă

- actul atacat să-i creeze creditorului un prejudiciu

- frauda debitorului - creanŃa să fie certă, lichidă

şi exigibilă - complicitatea la fraudă a

terŃului Efe

cte • bunul ameninŃat cu pierderea

este readus în patrimoniul debitorului

• creditorul poate urmări bunul ce forma obiectul actului ca şi cum nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul debitorului

Fidejusiunea (cauŃiunea)

244

NoŃiune: contract prin care o persoană (fidejusor) se obligă

faŃă de creditorul altei persoane să execute obligaŃia celui pentru care garantează dacă acesta nu o va executa categorii:

- convenŃională - legală

Caractere: - contract accesoriu, unilateral, consensual, cu titlu gratuit

Efecte - creditorul poate urmări direct pe fidejusor în caz de

neexecutare a debitorului; - fidejusorul poate opune beneficiul de discuŃiune şi de diviziune;

- fidejusorul poate recupera de la debitor suma plătită creditorului, dobânzi şi daune-interese.

Stingere • indirect, ca urmare a stingerii obligaŃiei principale; • direct, când din culpa creditorului fidejusorul nu ar

mai avea posibilitatea să dobândească privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul

Tabel comparativ garanŃii reale Gajul Ipoteca

245

NoŃiune - contract accesoriu prin care debitorul remite creditorului un lucru mobil pentru garantarea datoriei

- drept real accesoriu ce are ca obiect un bun imobil al debitorului sau altei persoane, fără deposedare, ce conferă dreptul de urmărire şi dreptul de preferinŃă

Categorii - legal - convenŃional - judecătoresc

- legală - convenŃională - judecătorească

Caractere juridice

- contract accesoriu - contract real - contract unilateral

- drept real accesoriu - garanŃie imobiliară - indivizibilă - supusă principiului specializării

CondiŃii • persoana constitutorului să fie proprietar şi să aibă capacitate de exerciŃiu

• obiect: bunuri mobile şi imobile, aflate în circuitul civil

• înscrierea în Arhiva de GaranŃii reale mobiliare

• persoana constitutorului să fie proprietar şi să aibă capacitate de exerciŃiu

• are ca obiect bunuri imobile

• contractul este solemn

• înscrierea în Cartea funciară

Efecte - creditorul poate reŃine lucrul până la achitarea datoriei - poate să-l revendice din mâna oricui s-ar afla - dacă datoria a fost achitată va restitui bunul

- debitorul păstrează bunul, putând să-l vândă; - creditorul are drept de urmărire şi de preferinŃă; - terŃul dobânditor poate purga ipoteca, plăti pe creditorul urmăritor, sau delăsa imobilul în mâna creditorului