Drept informatic. anul i, sem.ii

Zidaru Petrache

DREPT INFORMATIC SAU DESPRE

PROBLEME JURIDICE ALE SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE

Semestrul II

Suport de curs pentru învățământ deschis la distanță (I.D.D.)

Drept informatic 2

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion”

2011

Introducere

Stimate student,

Acest suport de curs se doreşte a fi un fundament solid al cunoştinţelor despre prima parte a dreptului procesual penal. Pentru a vă stârni interesul, nu vom începe prezentarea materiei fără a menţiona principalele obiective ale acestui curs, concretizate prin competenţele ce urmează a fi dobândite ca urmare a parcurgerii acestuia. Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor şi competenţelor la care facem referire, încercaţi mai întâi să aşterneţi în rândurile ce urmează câteva din aşteptările pe care le aveţi de la acest curs. La finalul parcurgerii acestuia, verificaţi dacă aceste aşteptări au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce nu, depăşite!

AȘTEPTĂRI

Drept informatic 3


2011

OBIECTIVE

Ce este un obiectiv? Obiectivul este o anumită stare pe care ne-o imaginăm în viitor şi pe care tindem să o atingem prin acţiunile noastre.

Diferenţa între un obiectiv şi o simplă dorinţă este dată de prezenţa sau absenţa acţiunilor care să ne apropie de acel scop final.

De ce avem nevoie de obiective?

1. Pentru o gândire de zi cu zi mai productivă – obiectivul este ca o lumină călăuzitoare. Fără un obiectiv, mintea noastră tinde să funcţioneze haotic. Este ca un motor care merge în gol ore şi zile în şir. Prezenţa unui obiectiv în schimb ne orientează gândirea spre acel scop final unic şi bine definit şi ne face să ne mişcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar şi atunci când aparent nu facem nimic.

2. Pentru a identifica şi a exploata oportunităţi – e foarte interesant cum, datorită unui obiectiv bine definit, lucruri aparent neutre care se întâmplă în jurul nostru, brusc capătă sens, se leagă între ele şi ne ajută să ne mişcăm înainte. Este precum spunea Paul Coelho “ când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”. Ceea ce spune scriitorul este parţial adevărat pentru că nu există vreo abracadabra care intră în acţiune atunci când vine dorinta puternică; ci este vorba de chiar subconştientul nostru care începe să observe lucruri şi să facă conexiuni pe care în mod normal nu le-am face cu mintea conştientă. De aceea anumite fapte şi oameni care altfel ar trece pe lângă noi neobservate, brusc se aliniază cu obiectivul şi îşi găsesc loc în tabloul general.

3. Pentru că definesc priorităţi – de fiecare dată când am mai multe lucruri de făcut decât sunt în stare fizic să fac, îmi amintesc de obiectivele mele. Şi, atunci, toate treburile pe care le am în faţă şi care mă îngrozesc, dacă sunt privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniază foarte clar în două categorii: - cele care mă ajută să-mi ating obiectivele şi -cele care nu mă împing înainte spre obiective. În acest fel am răspunsuri rapide la eterna întrebare “ mă ocup de lucruri urgenţe sau de cele importante?”. În acelaşi mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cunoştinţe şi deprinderi trebuie să definească o serie de obiective. Astfel, în urma parcurgerii cursului de Drept informatic, studentul va dobândi următoarele competenţe:

Va înţelege importanţa schimbării sistemului de drept actual şi adaptarea lui la cerinţele noului tip de societate;

Drept informatic 4


2011

Îşi va însuşi principalele aspecte legale implicate de utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei în societate;

Va cunoaşte strategia construirii dreptului informatic sau dreptului societăţii informaţiei Predicţiile unor viitorologi ca Marshall McLuhan şi Alvin Toffler s-au

adeverit, iar lumea se transformă rapid într-un „sat global” unde distanţele geografice, zonele orare şi frontierele naţionale nu mai reprezintă bariere pentru afaceri şi comerţ.

Este o axiomă faptul că societatea informaţiei bazată pe cunoaştere are un impact profund asupra sistemului economic, social, politic şi juridic. În mai puţin de o generaţie, revoluţia informaţională şi introducerea calculatoarelor, în virtual, în fiecare aspect al societăţii, a schimbat lumea.

Ceea ce preocupă acum toate societăţile moderne este nu numai cum să utilizeze mai eficient şi să dezvolte continuu domeniul tehnologiei informaţiei, ci să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte interacţiunile în acest domeniu.

CUPRINS

Unitatea de învăţare 1

Revoluţia informatică........................................................................................6

1. Revoluţia informatică....................................................................................7

2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale............................8

3. Probleme juridice legate de comerţul electronic.........................................8

4. . Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate

intelectuală în societăţile informaţionale şi protecţia

concurenţei pe Internet.......................................................................................9

5. Criminalitatea în domeniul informaţiei......................................................10

6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva

integrării euro-atlantice a României...............................................................12

6.1 Dreptul informatic.........................................................................................13

6.2 Securitatea datelor.........................................................................................14

Nu uita!..............................................................................................................16

Întrebări de control..........................................................................................16

Propuneri de referate........................................................................................17

Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 1....................................................17

Drept informatic 5


2011


Criminalitatea fără violenţă.............................................................18 1. Noţiuni introductive.....................................................................................19

2. Principalii factori..........................................................................................20

3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi

cele îndreptate împotriva sistemelor informatice..........................................22

4. Negocierea contractelor informatice...........................................................25

4.1 Clasificarea contractelor informatice............................................................26

5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic................................28

5.1 Definiţia contractului electronic...................................................................28

5.2 Plata electronică............................................................................................29

6. Principalii factori care au determinat reorientarea

grupurilor criminale........................................................................................31

7. Fraudele privind comerţul electronic..........................................................31

Nu uita!..............................................................................................................33

Întrebări de control...........................................................................................33

Propuneri de referate.......................................................................................34



Mijloace de plată în Internet

Semnătura electronică.....................................................................35 1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor.............36

2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE

INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC.............40

3. Libertatea de exprimare..............................................................................42

Nu uita!..............................................................................................................43


Propuneri de referate......................................................................................44

Bibliografie.......................................................................................................44

Răspunsurile întrebărilor de control..............................................................45

Drept informatic 6


2011

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1

Revoluţia informaţională

Timp de studiu individual estimat: 4 ore

După parcurgerea unităţii de învăţare, studentul:

va fi familiarizat cu noţiunea de informatică ca ştiinţă care se ocupă cu

studiul informaţiilor şi a metodelor de realizare prelucrării prin

intermediul sistemelor automate de calcul.

va fi familiarizat cu noţiunea de informaţie.

va putea face distincţia între informaţie şi dată în sensul utilităţii lor.

Informaţia fiind accesibilă operatorului uman, iar data, în general,

sistemului automat de calcul.


Revoluţia informatică........................................................................................6

1. Revoluţia informatică....................................................................................7

2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale............................8

3. Probleme juridice legate de comerţul electronic.........................................8

4. . Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate

intelectuală în societăţile informaţionale şi protecţia

concurenţei pe Internet.......................................................................................9

5. Criminalitatea în domeniul informaţiei......................................................10

6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva

integrării euro-atlantice a României...............................................................12

6.1 Dreptul informatic.........................................................................................13

6.2 Securitatea datelor.........................................................................................14

Nu uita!..............................................................................................................16


Propuneri de referate........................................................................................17


Drept informatic 7


2011

1. Revoluţia informaţională

Revoluţia informaţională a prins total nepregătite statele în ceea ce

priveşte sistemul de drept.

Un mare specialist în domeniul tehnologiei informaţiei spunea, cu o

ironie dureroasă că „ e o groază de tehnologie în societatea informaţională şi

aşa de puţin drept”.

Pe cale de consecinţă, schimbarea impusă dreptului de revoluţia

informaţională trebuie să fie una radicală; dreptul prin legăturile sale ample cu

fenomenele economice şi sociale (îndrăznim să spunem că el circulă în societate

ca seva în ţesutul plantelor), trebuie să ţină pasul cu societatea informaţională

bazată pe cunoaştere şi să o reflecte.

Noua civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi

accesibilitatea informaţiei. Informaţia a devenit o proprietate naţională

vitală, cu o valoare strategică: dacă nu este protejată prin drept, poate fi

cucerită sau distrusă.

Prin urmare, tranziţia către societatea informaţională în România:

Nu înseamnă numai modernizarea şi extinderea infrastructurii

informaţionale şi de comunicaţie, cât mai ales

Acoperirea vidului legislativ înregistrat cu privire la

(1) activităţile de informatică,

(2) la procesul de informatizare şi în general

(3) în domeniul tehnologiilor informaţiei.

Schimbarea, adaptarea sistemului de drept al României la noul tip de

societate se aliniază cerinţelor de reglementări europene şi internaţionale,

reprezentând şi răspunsul concret al ţării noastre la condiţiile de acceptare a

României în structurile europene şi euroatlantice, precum şi în Uniunea

Europeană şi NATO.

România nu se poate integra într-o societate informaţională europeană şi

globală, dacă nu are un sistem de drept corespunzător. Societatea informaţională

sau Cyberspace are nevoie de un drept specific evoluat, Cyberlaw.

Societatea informaţională – atât de bine reflectată prin mediul Internet –

este un domeniu atât de nou şi diferit, încât practic nu există precedente în acest

sens. Este un domeniu în care soluţiile tehnice şi cele juridice sunt foarte strâns

legate una de alta. Societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, nu poate

avea decât un drept – dreptul informatic – care, prin esenţă, să-i semene.

Dreptul informatic îşi găseşte o prelungire firească într-un drept al

informării şi comunicării.

În mod tradiţional, dreptul informării este conceput în strânsă legătură cu

libertatea de exprimare.

Obiectul dreptului informatic este limitat la ceea ce devine public prin

mijlocirea diverselor raporturi: scris, imagine şi sunet.

Drept informatic 8


2011

Ce este informaţia ?

este cea pe care întrebările şi administraţiile o acumulează pentru propriile

nevoi şi la care au acces în anumite condiţii;

este cea care circulă între persoanele particulare sau publice în virtutea

unor contracte sau acorduri şi care nu este divulgată;

legată de faptul că, organizarea reţelelor informatice pe care circulă

informaţia nu este neutră.

Dreptului informatic i se alătură tot ceea ce ţine de tratarea/prelucrarea

datelor şi serviciilor dedicate informaţiei.

2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale

Dreptul la libera exprimare, alături de dreptul la informaţie este de fapt

materializarea gândirii neîncorsetate a omului, deziderat din totdeauna al

omenirii.

Societatea informaţională, reprezentată atât de fidel prin reţeaua Internet,

a deschis mai mult decât orice calea îndeplinirii acestor drepturi, pentru că

obiectul de activitate al reţelei este tocmai traficul de informaţii – expunere,

comunicare, distribuţie şi achiziţii.

În acelaşi timp însă, dreptul la secretul comunicaţiilor sau dreptul la viaţa

intimă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului care poate fi încălcat

foarte uşor în societatea informaţională. Securitatea sau supravegherea statului

sunt scuzele obişnuite invocate de guverne pentru justificarea îngrădirii libere a

comunicării umane.

Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii

interpersonale în societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat

trebuie ca legislaţia să cuprindă norme corespunzătoare în domeniu, prevăzute

cu sancţiuni.

Este cunoscut faptul că informatizarea nu este o tehnică politică neutră: ea

participă cu o dinamică proprie care favorizează întărirea centrelor de putere –

instituţiile statului, marile întreprinderi şi corporaţiile.

Conflictul între libertatea de exprimare şi secretul comunicaţiilor pe de o

parte, şi interesul public, pe de altă parte, nu poate fi stins decât printr-o

legislaţie adecvată.

3. Probleme juridice legate de comerţul electronic

Creşterea exponenţială a internetului este văzută de diverse medii de

afaceri ca o oportunitate deosebită. Alături de oportunităţi de afaceri deosebite,

Internetul prezintă o serie de dezavantaje sau „capcane” de care trebuie să se ţină

seama pentru a evita pierderile, în primul rând cele financiare.

Drept informatic 9


2011

Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic

sunt:

securitatea, încă precară, a tranzacţiilor;

şi lipsa unor reglementări juridice clare, armonizate global.

Rezolvarea acestor probleme şi transformarea comerţului electronic într-o

adevărată oportunitate se bazează pe:

Legea comerţului electronic – Legea nr.365 din 7 iunie 2002

privind comerţul electronic;

Semnătura electronică – Legea nr.455 din 18 iulie 2001 privind

semnătura electronică şi

Reglementările referitoare la banii electronici - moneda electronică

– sistem de plată prin reţeaua Internet (cărţi de credit, depunerea

electronică a banilor în cont şi plata prin Internet.

Crearea unei infrastructuri informatice corespunzătoare pentru

asigurarea securităţii informatice;

Elaborarea unor reglementări specifice în domeniul securităţii

informatice. Pe plan internaţional asistăm la crearea unei ramuri de

drept cu titlul dreptul securităţii informatice.

4. Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate

intelectuală în societatea informaţională şi protecţia concurenţei în Internet

Legea dreptului de autor şi drepturile conexe din 26 martie 1996, arată că

legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal

sistem de protecţie pentru programele de calculator.

Realitatea a dovedit că acest mod de protecţie nu a dat rezultatele

aşteptate, România continuând să se numere printre ţările cu cea mai

ridicată piraterie de software din lume. Desigur, în lumea întreagă,

programele pentru calculator sunt protejate în diferite moduri, căutându-se în

continuare, o protecţie specifică.

Pentru o adevărată eficacitate în domeniu, pe plan legislativ, România ar

trebui să completeze actuala reglementare cu un a nouă, care pe lângă definirea

unor concepte specifice cum ar fi:

cod sursă,

cod obiect,

mnemonice etc. (greu de înţeles de către cei care aplică legea) să

precizeze şi ocrotirea, pe lângă,

programele de calculator a sistemelor informatice cu caracter de

creaţie,

a bazelor de date şi a datelor informatice,

Drept informatic 10


2011

precum şi a operelor create cu ajutorul calculatorului.

În plus, durata pe care se acordă protecţia trebuie să fie mai redusă decât

cea acordată până acum (după modelul apărării creaţiei literare sau artistice)

datorită specificităţii domeniului tehnologiilor informaţiei şi pentru a nu opri

progresul în acest domeniu. România poate deja să împrumute modelul

legislaţiilor înaintate în domeniu care au redus durata protecţiei specifice în

domeniu pentru argumentele de mai sus.

5. Criminalitatea în domeniul informaţiei

Dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiei a creat, pe lângă numeroase

beneficii şi infracţiuni cu un conţinut înalt, sofisticat.

România este o ţară periculoasă pentru comunitatea internaţională, motiv

pentru care a fost somată să-şi completeze normativul juridic penal în domeniul

informaticii.

Deşi în societatea informaţională varietatea infracţiunilor este mare – şi va

fi şi mai mare pe măsură ce tehnologia va progresa -, considerăm că,

următoarele fapte infracţionale sunt cele mai frecvente şi ar trebui, prin urmare,

avute în vedere de către legiuitorul român:

(1) frauda informatică

(2) falsul informatic

(3) fapte ce prejudiciază datele sau programele pentru calculator

(4) sabotajul informatic

(5) accesul neautorizat

(6) intercepţia neautorizată

(7) pirateria software

(8) spionajul informatic

(9) defăimarea prin internet

(10) distribuirea de materiale obscene în Internet

(11) spam-ul

(12) urmărirea/hărţuirea în Internet.

Noul Cod penal care va intra în vigoare din martie 2013, reglementează între

art.360-365 infracţiunile contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor

informatice, astfel:

(1) Accesul ilegal la un sistem informatic

(2) Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice

(3) Alterarea integrităţii datelor informatice

(4) Perturbarea funcţionării sistemelor informatice

(5) Transferul neautorizat de date informatice şi

Drept informatic 11


2011

(6) Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

Este necesar, să se opereze modificările necesare la Codul de procedură

penală pentru a se asigura regulile specifice investigaţiei penale în mediul

informatizat.

Concepte cheie:

o accesul neautorizat reprezintă accesul fără drept la un sistem sau la o

reţea informatică privind violarea regulilor se securitate;

o confidenţialitatea datelor – atribut al datelor ce caracterizează accesul

lor restrâns pentru un anumit grup de utilizatori;

o criminalitatea informatică – totalitatea infracţiunilor comise cu ajutorul

calculatorului sau în mediul informatizat;

o documentul electronic (înscris electronic), reprezintă o colecţie de date

în format electronic între care există relaţii logice şi funcţionale, care

redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă,

destinate a fi citite prin mijlocirea unui program informatic sau a altui

procedeu similar;

o dreptul comerţului electronic – totalitatea reglementărilor legale

referitoare la activităţile comerciale care implică transferul de date şi

realizarea unei tranzacţii financiare prin intermediul unei reţele

electronice precum Internetul;

o drept informatic sau dreptul societăţii informaţionale este un sistem

unitar de reguli juridice aplicabile tehnologiilor specifice informaticii,

precum şi acelei părţi a comunicaţiei aferente transferului de informaţie în

reţelele informatice;

o dreptul securităţii informatice – totalitatea regulilor juridice care se

referă la asigurarea securităţii sistemelor informatice şi a datelor şi

informaţiilor cuprinse în aceste sisteme faţă de evenimente care le-ar

putea afecta integralitatea;

o frauda informatică – reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau

supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator sau orice altă

ingerinţă într-un tratament informatic care îi influenţează rezultatul,

cauzând chiar prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenţia

de a obţine un avantaj economic nelegitim pentru sine sau pentru altul;

Drept informatic 12


2011

o funcţionarea licită a bazei sau băncii de date se referă la modalitatea

legală în virtutea căreia organizaţia proprietar sau deţinător al bazei de

date prestează servicii informatice;

o intercepţia neautorizată constă în intercepţia fără drept şi cu mijloace

tehnice de comunicaţii cu destinaţie, cu provenienţă şi în interiorul unui

sistem sau reţele informatice;

o pirateria software constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în

public, fără drept, a unui program pentru calculator, protejat de lege;

o sabotajul informatic, reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau

supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator ori ingerinţa

în sisteme informatice cu intenţia de a împiedica funcţionarea unui sistem

informatic sau a unui sistem de telecomunicaţii;

o semnătura electronică, reprezintă o colecţie de date în format electronic

incorporate, ataşate sau asociate unui înscris în format electronic cu

intenţia de a produce efecte juridice şi care permite identificarea formală a

semnatarului;

o spionajul informatic, constă în obţinerea prin mijloace ilegitime sau

divulgarea, transferul sau folosirea fără drept ori fără nici o altă justificare

legală a unui secret comercial sau industrial, în intenţia de a cauza un

prejudiciu economic persoanei care deţine dreptul asupra secretului sau de

a obţine pentru sine ori pentru altul avantaje economice ilicite.

6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva integrării

euro-atlantice a României

Uniunea europeană face faţă globalizării legislaţiei determinată de

construirea şi dezvoltarea societăţii informaţionale. Prin urmare, România

antrenată de Uniunea europeană încă din 1995 în procesul de tranziţie către

societatea informaţională şi instituirea cadrului legal adecvat, trebuie să–şi

perfecţioneze nu numai un cadru legal armonizat cu dreptul comunitar special, ci

şi cu cel legal global, determinat în mod specific de societatea informaţională

globală.

Cum însă societatea informaţională – reprezentată foarte specific de

Internet – magistrala informaţională -, are un caracter global, de unde rezultă că,

în elaborarea viitoarei legislaţii în România ar trebuie să se ţină seama mai mult

de reglementările SUA în domeniu.

Drept informatic 13


2011

În domeniul criminalităţii informatice, Naţiunile Unite au elaborat un

manual şi au fost enunţate câteva principii de armonizare a legislaţiei penale în

domeniu şi de care România ar trebuie să ţină seama:

subsidiaritatea represiunii penale (crearea de noi infracţiuni pentru

prevenirea unei inflaţii de norme penale);

completarea tabloului de infracţiuni prevăzute în Recomandarea 0/89 a

Consiliului Europei sau în Manualul Naţiunilor Unite referitor la crima

comisă cu ajutorul calculatorului, ţinându-se seama de dezvoltarea

tehnologiei informaţiei;

ocrotirea prin mijloace nepenale a materiei, mai ales când relaţiile dintre

părţi se bazează pe existenţa unui contract (vezi comerţul electronic);

6.1. Dreptul informatic

Dreptul informatic este un sistem unitar de reguli juridice aplicabile

tehnologiilor specifice informaticii, precum şi acelor părţi ale comunicaţiei

aferente transferului de informaţie în reţelele informatice.

Acte normative în domeniul computere, IT şi Internet

1. Legea nr.121/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.365/2002

privind comerţul electronic;

2. Legea nr.365/2002 privind comerţul electronic;

3. Legea nr.51/2003 pentru aprobarea ordonanţei Guvernului nr.130/2000

pentru regimul juridic al contractelor la distanţă;

4. Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate

între comercianţi şi consumatori;

5. Legea nr.455/2001 – Legea semnăturii electronice;

6. Legea nr.589/2004, privind regimul juridic al activităţii electronice

notariale;

7. Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi

protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice;

8. Legea nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea

datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;

9. Legea nr.102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea

Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal;

Drept informatic 14


2011

10. Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi

în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei;

11. Legea nr.64 din 24 martie 2004 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului

Europei privind criminalitatea informatică;

12. Legea nr.304/2003 pentru serviciul universal şi dreptul utilizatorilor cu

privire la reţelele şi serviciile de comunicări electronice;

13. Legea nr.239/2005 privind modificarea şi completarea unor acte

normative din domeniul comunicaţiilor.

Informaţia este un mesaj obiectiv care elimină nedeterminarea în legătură

realizarea unui anumit eveniment, având caracter obiectiv şi de noutate. Se

prezintă sub diferite forme, ca de exemplu: comunicarea prin telefon, radio,

televiziune, satelit, articole de ziare şi reviste, rezultatele unor experimente etc.

Sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional în care

procedeele şi mijloacele de prelucrare a datelor sunt automatizate. Din

momentul apariţiei datelor şi până în momentul în care se obţin informaţiile, se

parcurg următoarele etape:

Introducerea datelor;

Prelucrarea datelor şi

Extragerea informaţiilor.

6.2. Securitatea datelor

Când se lucrează într-o reţea de calculatoare, la datele de pe un calculator

oarecare pot să aibă acces foarte multe persoane. Astfel pot apărea două

categorii de probleme:

Pot să aibă acces la date persoane neautorizate;

Pot să aibă loc acte de distrugere a datelor.

Se încearcă rezolvarea acestor probleme prin construirea unui sistem de

parole, pe mai multe niveluri, care controlează accesul la date. Există totuşi

riscul ca, prin încercări repetate să se găsească parola corectă (spargerea parolei

de către aşa numiţii „hackeri”). Din a cest motiv, unele sisteme de operare

pentru lucru în reţea creează parole la spargerea parolei, fie prin blocarea

accesului după un număr de încercări, fie prin crearea iluziei că s-a găsit parola

corectă şi că utilizatorul neautorizat ar avea acces la sistem, furnizându-i

informaţii false.

O altă metodă de a proteja datele este criptarea lor, şi anume codificarea

datelor după un anumit algoritm.

Drept informatic 15


2011

Internetul este un sistem întins de reţele de calculatoare care cuprinde

întregul glob, conectând la un larg sistem electronic de servicii, resurse şi

informaţii atât instituţii guvernamentale, militare, educaţionale şi comerciale cât

şi persoane fizice.

Reţeaua Internet. Conectarea calculatoarelor într-o reţea nu este o noutate,

acest lucru realizându-se încă din a doua jumătate a anilor ’60. O reţea mondială

a fost însă realizată numai în ultimii 20 de ani. Se poate afirma că internetul este,

probabil, cea mai importantă descoperire a secolului nostru. Această reţea nu

numai că reprezintă o sursă inepuizabilă de informaţii, dar în acelaşi timp este şi

o nouă formă de comunicare între oameni, graţie componentei de postă

electronică (e-mail).

Poşta electronică este serviciul Internet cel mai vechi şi cel mai răspândit. El

permite primirea şi trimiterea de mesaje de la /către o persoană aflată în orice

loc, dacă această persoană dispune de un cont de e-mail.

Avantajele folosirii poştei electronice:

Un mesaj transmis prin poşta electronică este mai ieftin decât un mesaj

telefonic;

Un mesaj transmis prin poşta electronică este mai rapid decât un mesaj

transmis prin poşta obişnuită;

Textul unei scrisori poate fi memorat într-un fişier pe disc, poate fi păstrat

atâta timp cât doreşte utilizatorul şi poate fi inclus într-un alt document;

Se face economie de hârtie;

Serviciul este permanent;

Un singur mesaj poate fi transmis printr-o comandă simplă mai multor

persoane dintr-un grup.

Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii

interpersonale în societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat

trebuie ca legislaţia să cuprindă norme corespunzătoare, prevăzute cu sancţiuni.

Criminalitatea informatică reprezintă totalitatea infracţiunilor săvârşite

cu ajutorul calculatorului sau în mediul informatizat.

Pentru a se evita răspândirea fraudei informatice se urmăreşte

armonizarea legislaţiei internaţionale în societatea informaţională, vizând în

principal:

Protecţia prin dreptul de autor;

Confidenţialitatea datelor şi a regulilor antitrust;

Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice precum şi;

Promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor

reţele de comunicaţii.

Drept informatic 16


2011

NU UITA!

- Noua civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi

accesibilitatea informaţiei;

- România nu se poate integra într-o societate informaţională europeană şi

globală, dacă nu are un sistem de drept corespunzător;

- Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii

interpersonale în societatea informaţională;

- Legea dreptului de autor şi drepturile conexe din 26 martie 1996, arată

că legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal

sistem de protecţie pentru programele de calculator

INTREBĂRI DE CONTROL

1.Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic sunt:

a) securitatea şi lipsa unor reglementări juridice clare;

b) promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor

reţele de comunicare;

c) extragerea datelor şi prelucrarea informaţiilor.

2. Secretul comunicaţiilor se referă la:

a) tipurile de comunicaţi specifice relaţiilor de serviciu;

b) toate tipurile de comunicaţii interpersonale în societatea informaţională;

c) tipurile de comunicaţii interinstituţionale.

3. Nouă civilizaţie informatică se bazează pe:

a) secretul informaţiei;

b) comerţul electronic;

c) disponibilitatea şi accesibilitatea informaţiei.

Drept informatic 17


2011

PROPUNERE DE REFERAT 1. Dreptul de autor în sistemele informatice

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1 1. Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.

Drept informatic 18


2011

Unitatea de învățare 2

CRIMINALITATEA FĂRĂ VIOLENŢĂ


După parcurgerea unităţii de învăţare, studentul:

va înţelege interactivitatea care caracterizează criminalitatea, de la forţa

oarbă şi brutală la săvârşirea de infracţiuni fără violenţă.

în cunoştinţă de cauză, va comenta tabloul infracţiunilor contra sistemelor

informatice.

Cuprinsul unității de studiu

Criminalitatea fără violenţă.............................................................18 1. Noţiuni introductive.....................................................................................19

2. Principalii factori..........................................................................................20

3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi

cele îndreptate împotriva sistemelor informatice..........................................22

4. Negocierea contractelor informatice...........................................................25

4.1 Clasificarea contractelor informatice............................................................26

5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic................................28

5.1 Definiţia contractului electronic...................................................................28

5.2 Plata electronică............................................................................................29

6. Principalii factori care au determinat reorientarea

grupurilor criminale........................................................................................31

7. Fraudele privind comerţul electronic..........................................................31

Nu uita!..............................................................................................................33

Întrebări de control...........................................................................................33

Propuneri de referate.......................................................................................34


Drept informatic 19


2011

1. Noţiuni introductive

Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia

criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei

informaţionale în săvârşirea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul

organismelor europene privind trendul criminalităţii organizate definesc

criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la

nivelul ţărilor UE.

Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s-au făcut o serie de studii şi

evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracţionalitate.

Astfel, aceste activităţi obţinerea de produse financiare, respectiv de credit

şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar-bancare, pe care membrii acestor

reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât

unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii

acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificaţi şi reţinuţi prin prisma

faptului că au un nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice

sofisticate, de ultimă generaţie.

Prima caracteristică. Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi

specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale

membrilor şi gradul de complexitate al operaţiunilor informatice pe care cei

implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării

cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi

altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar.

A doua caracteristică. Infracţionalitatea informatică are caracter

transfrontalier. Aceasta înseamnă că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât

pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa

informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi

identificaţi cu uşurinţă.

Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniul

criminalităţii informatice se desprind următoarele caracteristici:

Au caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs

substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite

de instituţiile financiare;

Organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea

membrilor acestora;

Folosirea unor tineri cu abilităţi pentru a utiliza computere şi noile

tehnologii, sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri al grupărilor

infracţionale;

Trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul

primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea

de programe informatice în fraudare;

Drept informatic 20


2011

Caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate

victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor

state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;

Permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare,

de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme

informatice ce pot fi compromise;

Reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de

plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;

Reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de

la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor,

către fraudele mari (prejudicii mari) împotriva companiilor;

Zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate

specificului zonei (zone turistice, zone cu legislaţie flexibilă pentru

depozite de mari sume de bani, recunoscute pentru păstrarea secretului

bancar etc.).

În urma cazurilor soluţionate a reieşit că infractorii care provin din judeţele

vestice şi sud vestice ale României (Satu Mare, Bihor, Timiş, Caraş Severin,

Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt şi Teleorman) preferă să-şi desfăşoare activităţile

infracţionale în Franţa. Infractorii din judeţele aflate în Moldova (Suceava, Iaşi,

Bacău) folosesc ca ţări pentru săvârşirea de infracţiuni Marea Britanie şi

Germania. Germania apare ca ţară preferată pentru infractorii din judeţul

Braşov. Infractorii din judeţele Vâlcea, Argeş, Constanţa şi Municipiul

Bucureşti operează în Spania şi Italia.

2. Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale

către infracţiuni informatice

1. obţinerea de câştiguri materiale mari într-un timp relativ scurt şi cu riscuri

relativ mici;

2. caracterul transfrontalier al infracţiunilor, face ca instrumentarea acestora

de către autorităţile unui stat să fie cât mai dificilă, întrucât pentru

probarea faptelor este nevoie, de cele mai multe ori de obţinerea unor

informaţii de la autorităţile competente din mai multe state, pe calea

cererilor de asistenţă juridică internaţională, procedură ce este costisitoare

şi lentă;

3. accesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de

activităţi ilicite şi complexe;

4. posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe

teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate

de către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de

către autorităţile competente.

Drept informatic 21


2011

Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de

plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale

care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile

de aplicare a legii.

Fraudele privind comerţul electronic

1) sunt preocupări continue ale elementelor infractoare pentru identificarea

de noi moduri de operare (licitaţii frauduloase, folosirea de site-uri false

de escrow, site-uri de transport, site-uri de comerţ electronic, site-uri de

phishing), organizarea şi specializarea membrilor grupărilor atât asupra

activităţilor desfăşurate în cadrul activităţii infracţionale, cât şi din punct

de vedere tehnic.

2) ascunderea urmelor prin Internet şi a circuitului produsului financiar:

3) extraneitatea activităţilor infracţionale comise, astfel, parte din acestea

sunt iniţiate din România, dar vizează victime din străinătate sau sunt

finalizate în străinătate, de unde se ridică produsul financiar;

4) folosirea în comiterea acestor fapte a sistemelor de plată rapide oferite

prin Internet sau a celor de transfer rapid de bani;

5) cele mai active zone ale ţării sunt cele deja cunoscute: Bucureşti,

Alexandria, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Timişoara, iaşi, Sibiu şi

Constanţa;

6) comerţul electronic se dezvoltă şi în România, atât în ceea ce priveşte

site-urile de comerţ electronic, folosirea de instrumente de plată

electronice (cărţi de credit), creşte şi numărul de persoane care

achiziţionează produse prin acest sistem.

Fraudele cu cărţi de credit

Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială, înregistrându-se

numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc

cărţi de credit în mod fraudulos.

De asemenea, numeroase cazuri sunt semnalate de către autorităţi străine

cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la

bancomate.

Drept informatic 22


2011

Ca principale moduri de operare există:

Skimmingul, care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau

POS-uri prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de

credit care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit;

Crearea unor pagini WEB false şi transmiterea de mesaje către diverse

persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de

credit;

Odată obţinute informaţiile despre cărţile de credit, conturile de

utilizatori, conturile de e-banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata

unor servicii sau achiziţionarea de bunuri prin Internet, efectuarea de transferuri

de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date a fost furate.

În cazul în care se primesc astfel de mesaje, recomandăm cetăţenilor:

să nu acceseze link-ul transmis în conţinutul mesajului e-mail;

să verifice în browser numele site-ului, pentru a observa diferenţa

faţă de site-ul original al instituţiei; să acceseze site-ul original

direct şi nu prin accesarea link-ului fraudulos;

să contacteze banca sau instituţia financiară pentru a verifica dacă a

transmis astfel de mesaje; în politica băncilor nu se practică astfel

de procedee pentru solicitarea datelor confidenţiale;

să nu divulge niciodată datele confidenţiale despre conturile de card

(număr de card, data expirării, codul PIN)

3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi cele

îndreptate împotriva sistemelor informatice

În acest domeniu, nu se înregistrează evoluţii semnificative. Genul acesta

de infracţiuni este comis de cei cunoscuţi drept hackeri.

Oraşele mari care sunt centre universitare au o rată importantă a

activităţilor ilicite în această privinţă. Cel mai puternic centru de organizare a

grupurilor de hackeri este Râmnicu Vâlcea.

Nu sunt infracţiuni prin care să se urmărească realizarea unor venituri

financiare, ci folosesc prin Internet, programe şi servicii pentru exploatarea unor

vulnerabilităţi hardware sau software.

a. Perturbarea funcţionării sistemelor informatice

Persoana care produce şi eliberează pe Internet un virus informatic este

acuzat de perturbare gravă a unui sistem informatic şi deţinere fără drept a unui

program informatic conceput în scopul săvârşirii de infracţiuni.

Drept informatic 23


2011

Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în

cadrul sistemelor informatice.

Accentul este pus pe efectul pe care îl au pentru sistemele informatice

afectate, acţiunile asupra datelor – introducerea, transmiterea modificarea,

ştergerea, deteriorarea şi restricţionarea accesului.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează

integritatea datelor informatice şi a efectelor imediate ce sunt urmărite a se

produce.

Obiectul material este dat de sistemul informatic a cărui activitate este

grav perturbată de făptuitor.

Ţintele atacului sunt: Una dintre componentele care formează un

calculator, unitatea de procesare, reţeaua de interconectare sau Internet-ul.

Subiect activ poate fi orice persoană.

Elementul material al laturii obiective îl constituie consecinţele pe care

acţiunile de introducere de date, transmitere de date, modificare de date, ştergere

de date, deteriorarea datelor informatice sau restricţionarea accesului la datele

informatice îl au asupra sistemului informatic.

Latura subiectivă este determinată de intenţie.

Consumarea infracţiunii se realizează în momentul producerii de

perturbări asupra sistemului informatic.

Tentativa se pedepseşte.

b. Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

Înscrierea acestei infracţiuni în lege urmăreşte să limiteze accesul la instrumente

– dispozitive, programe informatice,parole, coduri de acces etc.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează buna

funcţionare a sistemelor informatice de către cei îndreptăţiţi să le utilizeze în

scopul pentru care acestea au fost create.

Obiectul material este dat de dispozitivele sau programele informatice

care facilitează săvârşirea infracţiunilor: infracţiunea de acces ilegal la un sistem

informatic; infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date

informatice; infracţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice şi

infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice.

Obiectul material se concretizează în dispozitive, programe informatice

parola, cod de acces; în unelte, ca script sau programul respectiv, virus, program

integrat sau interceptor date.

Subiectul activ îl constituie acea persoană care produce, vinde, importă,

distribuie pune la dispoziţie sau deţine mijloace de înfăptuire a infracţiunilor

contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice.

Latura obiectivă. Elementul material este concretizat de acţiunile arătate

mai sus.

Drept informatic 24


2011

Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.

c. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege

Constă în utilizarea fără drept a unui program pentru calculator protejat de

lege, reprodus fără drept, cu intenţia de a obţine un avantaj economic ilicit,

pentru sine sau pentru altul, fie de a cauza un prejudiciu titularului dreptului.

Obiectul juridic special. Este protejarea dreptului de proprietate asupra

unui program pentru calculator.

Obiectul material. Îl reprezintă elementul material în care se află

programul pentru calculatorul protejat şi care este utilizat fără drept.

Subiectul activ. Poate fi orice persoană responsabilă penal.

Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acţiune de utilizare

neautorizată a unui program pentru calculator, cu urmarea imediată producerii

unui prejudiciu material sau obţinerea unui avantaj economic ilicit. Între

acţiunea în sine şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

Latura subiectivă. Infracţiunea se produce numai cu intenţie.

d. Utilizarea neautorizată a unui calculator

Obiectul juridic special constă în utilizarea fără drept a unui sistem sau

reţele informatice. Sunt protejate relaţiile sociale cu privire la dreptul de

proprietate asupra echipamentelor de calcul.

Obiectul material îl reprezintă acele elemente de calcul care sunt utilizate

în mod neautorizat.

Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal.

Latura obiectivă constă într-o acţiune de utilizare a unui sistem de calcul

care duce la un prejudiciu material.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu material sau

obţinerea unui avantaj economic ilicit.

Forma de vinovăţie este intenţia.

e. Reproducerea neautorizată de programe (soft) pentru calculatorul care

este protejat

Infracţiunea constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public,

fără drept, a unui program pentru calculatorul protejat de lege.

Obiectul juridic constă în afectarea relaţiilor sociale cu privire la dreptul

de proprietate intelectuală, la elaborarea unor programe de calculator.

Obiectul material îl reprezintă suportul material pe care se află

programele. Beneficiază de protecţie toate programele create şi înregistrate pe

suporturi de informaţii fie în coduri sursă, fie în coduri obiect.

Drept informatic 25


2011

Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal.

Latura obiectivă constă într-o acţiune de reproducere neautorizată a unui

program.

Urmarea imediată trebuie să fie utilizarea acestei reproduceri cu scop

ilicit, iar între acţiune şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de

cauzalitate.

Vinovăţia se reţine sub forma intenţiei directe.

f. Pornografia infantilă pe Internet

În România până în prezent nu au fost semnalate cazuri de racolare de

minori prin Internet în vederea abuzării sexuale, însă Internetul ca important

mijloc de comunicare, în special în rândul tinerilor, trebuie privit ca o posibilă

sursă de racolare pentru viitor.

Se înregistrează un număr crescut de cazuri în care tineri, se filmează în

timpul unor partide sexuale după care le distribuie prin Internet.

g.Statistica pe primele 7 luni ale anului 2009

În primele 7 luni, au fost identificate 77 grupări infracţionale, compuse

din 447 de membri care îşi desfăşoară activitatea pe linia criminalităţii

informatice şi au fost destrămate 21 grupări infracţionale, compuse din 248 de

membri.

De asemenea, au fost finalizate cercetările în 56 de cazuri, fiind

soluţionate 364 de infracţiuni, privitor la 269 de persoane care au fost trimise

în judecată, 167 dintre acestea fiind reţinute sau arestate.

În privinţa bunurilor disponibile, în această perioadă au fost confiscate

538 de computere, circa 270.000 de euro, peste 138.000 de dolari, aproape

86.000 lei, 1787 cărţi de credit falsificate şi a fost pus sechestru pe 34

autoturisme şi 6 imobile.

4. Negocierea contractelor informatice

Contractul informatic este un acord de voinţă între două persoane,

nespecific prin natura lui juridică, dar specific prin obiectul lui. Din punct de

vedere al obiectului specific, contractul informatic poate privi:

partea de echipament fizic (hardware);

partea de echipament logic (software);

combinaţii ale acestora sau, mai nou;

accesul în reţeaua Internet sau la bazele de date.

Drept informatic 26


2011

Obligaţia de a negocia este de natură juridică ce nu se confundă cu obligaţia

de a încheia contractul. În cadrul negocierii, ambele părţi, furnizori şi clienţi,

suportă obligaţii.

Obligaţia de consultare. Această denumire ascunde, în realitate 4 laturi.

Obligaţia de a se informa. Furnizorul trebuie să colecteze informaţiile

necesare pentru înţelegerea nevoilor clientului.

Obligaţia de a informa. Furnizorul trebuie să exprime, într-o manieră

completă, obiectivele, caracteristicile serviciului sau produsului pe care îl

propune, în lumina nevoilor clientului. Furnizorul trebuie să specifice dacă un

program pentru calculator este compatibil cu sistemul de operare.

Obligaţia de sfătui. Furnizorul are datoria să sfătuiască clientul spre o

soluţie care răspunde problemei pentru care a fost consultat.

Obligaţia de a pune în gardă. Furnizorul trebuie să prezinte clientului

riscurile şi consecinţele deciziilor luate. În problemele legate de informatizarea

unei întreprinderi, dificultăţile inerente adoptării procedeelor informatice nu fac

obiectul punerii în gardă de către furnizor, deoarece ele sunt prezumate a fi

cunoscute de toţi utilizatorii.

4.1Clasificarea contractelor informatice

Contractele informatice pot fi clasificate în 3 categorii.

Contracte al căror obiect îl reprezintă partea fizică, hardware, de

echipament al sistemelor informatice;

Contracte al căror obiect în constituie programele pentru calculator;

Contracte care au ca scop furnizarea unor servicii (de acces la internet, de

acces la bazele de date).

Contractul hardware (de echipament)

Vânzarea de echipament presupune vânzarea de calculatoare personale,

calculatoare portabile, servere, vânzarea de componente: procesoare, tastatură,

mouse, monitoare, memorii, plăci video, imprimante, hardiscuri, scannere, CD-

ROM-uri, modem-uri.

Contractul de întreţinere (service)

Prin acest contract, întreţinătorul se angajează să furnizeze beneficiarului

serviciul de întreţinere a unuia sau mai multor sisteme informatice. Este vorba

aici de sisteme hardware, imprimate etc. programele pentru calculator fiind

obiectul unui alt contract de întreţinere.

Drept informatic 27


2011

Contractul de locaţiune a echipamentului informatic

Locaţiunea de material există în domeniul informatic, ca şi în celelalte, în

special în cazul întreprinderilor, care închiriază bunuri. Contractul de locaţiune a

echipamentului informatic este un contract prin care locatorul se angajează să

permită folosinţa, pe timp determinat, a echipamentului informatic în schimbul

unei remuneraţii pe care locatarul se angajează să o plătească pe perioada cât

foloseşte echipamentul respectiv.

Contractul software (program pentru calculator)

Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor este un contract pe care una

dintre părţi – autorul sau titularul dreptului de autor cedent – transmite toate sau

doar unele dintre drepturile sale patrimoniale asupra unui program pentru

calculatorul celeilalte părţi – cesionarul – care se obligă în schimb să plătească

cedentului remuneraţia cuvenită. Deci, contractul de cesiune priveşte

transmiterea unor drepturi, genul proxim al acestui contract fiind cesiunea de

creanţă.

Contractul de închiriere a unui program de calculator

Este un contract prin care autorul se angajează să permită folosinţa, pe

timp determinat, cel puţin al unui exemplar al programului în schimbul unei

remuneraţii pe care cesionarul se angajează să o plătească pe perioada cât

foloseşte programul respectiv.

Contractul de furnizare a serviciilor Internet

Obiectul contractului îl constituie furnizarea de către furnizorul de servicii

către beneficiar, pe o perioadă specifică, a următoarelor servicii:

Asigurarea accesului la reţeaua Internet, în conformitate cu serviciul ales

de către beneficiar;

Asigurarea mediului global pentru serviciile Internet;

Asistenţa tehnică.

Drept informatic 28


2011

5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic

Contractele electronice cumulează două caracteristici: cererea şi oferta se

întâlnesc şi acordul se efectuează. Se poate spune că este vorba despre un

contract între absenţi.

Una dintre particularităţile comerţului electronic rezultă din faptul că

reţeaua Internet poate fi calificată ca o resursă deschisă în măsura în care nu

posedă un proprietare în sensul strict al termenului. Acolo unde există un

proprietar se poate stabili un contract cadru care fixează toate condiţiile juridice

la care sunt supuşi utilizatorii. Ori, într-o reţea deschisă acest lucru este mult

îngreunat

Datorită faptului că în comerţul electronic nu există frontiere se pune

problema prezenţei părţilor contractante, a competenţei jurisdicţionale şi a

legilor aplicabile.

Una dintre particularităţile Internetului rezultă din faptul că utilizatorul nu

ştie întotdeauna cu ce ţară comunică, spre deosebire de alte mijloace de

comunicare, ca telefonul sau fax-ul, formarea numărului este precedată de

indicativul ţării cu care comunică. În Internet, utilizatorul cunoaşte ţara numai

dacă se conectează la site-uri ce au adrese cu terminaţii naţionale (ro. fr. it.). În

schimb, pentru site-urile cu adrese generale (com) este greu de precizat locul în

care acestea se află.

Formarea contractelor electronice este marcată şi de faptul că Internetul

suprimă etapele de intermediere şi permite un raport direct între furnizor şi

consumator.

5.1 Definiţia comerţului electronic

Comerţul electronic presupune utilizarea reţelelor de calculatoare în

scopul realizării de acte şi fapte de comerţ. Se pot da 3 definiţii comerţului

electronic, astfel:

O definiţie extensivă, conform căreia comerţul electronic este ansamblul

schimburilor de informaţii, operaţii şi tranzacţii prin reţea şi care

afectează sfera afacerilor.

O definiţie selectivă, conform căreia comerţul electronic este definit ca

utilizarea, de către o întreprindere, a informaticii asociată cu reţelele de

telecomunicaţii, pentru a interacţiona cu mediul.

O definiţie restrictivă, unde comerţul electronic reprezintă ansamblul

relaţiilor comerciale între utilizatorii reţelei Internet.

Drept informatic 29


2011

5.2 Plata electronică

Prin plată electronică se înţelege plata unor sume de bani prin intermediul

mecanismelor electronice. Plata electronică se referă numai la plăţile care nu

necesită recurgerea la un contact direct între persoanele fizice.

Operaţiile de plată via Internet trebuie:

Să se adapteze condiţiilor specifice şi,

Fiind vorba de o resursă mondială, se pune problema compatibilităţii

sistemelor şi mecanismelor de plată între diferitele legislaţii naţionale.

Tranzacţiile se derulează fără confruntarea fizică a părţilor;

Fără schimbul documentelor scrise;

Iar proba operaţiilor realizate este complicată în caz de litigiu.

Mijloacele de plată folosite în Internet pot fi încadrate în două categorii:

1. Se foloseşte cartea de credit, prin cec electronic sau virament.

2. Portmoneul electronic şi portmoneul virtual cu preconstituire de

rezerve financiare.

Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia


informaţionale în săvârşirea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul

organismelor europene privind trendul criminalităţii organizate definesc

criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la

nivelul ţărilor UE.

Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s-au făcut o serie de studii şi

evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracţionalitat

Astfel, aceste activităţi obţinerea de produse financiare, respectiv de credit

şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar-bancare, pe care membrii acestor

reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât

unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii

acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificaţi şi reţinuţi prin prisma

faptului că au un nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice

sofisticate, de ultimă generaţie.

Prima caracteristică. Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi

specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale

membrilor şi gradul de complexitate al operaţiunilor informatice pe care cei

implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării

cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi

altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar.

A doua caracteristică. Infracţionalitatea informatică are caracter

transfrontalier. Aceasta înseamnă că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât

pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa

Drept informatic 30


2011

informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi

identificaţi cu uşurinţă.

Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniul

criminalităţii informatice se desprind următoarele caracteristici:

Au caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs

substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite

de instituţiile financiare;

Organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea

membrilor acestora;

Folosirea unor tineri cu abilităţi pentru a utiliza computere şi noile

tehnologii, sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri al grupărilor

infracţionale;

Trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul

primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea

de programe informatice în fraudare;

Caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate

victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor

state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;

Permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare,

de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme

informatice ce pot fi compromise;

Reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de

plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;

Reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de

la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor,

către fraudele mari (prejudicii mari) împotriva companiilor;

Zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate

specificului zonei (zone turistice, zone cu legislaţie flexibilă pentru

depozite de mari sume de bani, recunoscute pentru păstrarea secretului

bancar etc.).

În urma cazurilor soluţionate a reieşit că infractorii care provin din judeţele

vestice şi sud vestice ale României (Satu Mare, Bihor, Timiş, Caraş Severin,

Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt şi Teleorman) preferă să-şi desfăşoare activităţile

infracţionale în Franţa. Infractorii din judeţele aflate în Moldova (Suceava, Iaşi,

Bacău) folosesc ca ţări pentru săvârşirea de infracţiuni Marea Britanie şi

Germania. Germania apare ca ţară preferată pentru infractorii din judeţul

Braşov. Infractorii din judeţele Vâlcea, Argeş, Constanţa şi Municipiul

Bucureşti operează în Spania şi Italia.

Drept informatic 31


2011

6. Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale

către infracţiuni informatice

1.Obţinerea de câştiguri materiale mari într-un timp relativ scurt şi cu riscuri

relativ mici;

2.Caracterul transfrontalier al infracţiunilor, face ca instrumentarea acestora

de către autorităţile unui stat să fie cât mai dificilă, întrucât pentru probarea

faptelor este nevoie, de cele mai multe ori de obţinerea unor informaţii de la

autorităţile competente din mai multe state, pe calea cererilor de asistenţă

juridică internaţională, procedură ce este costisitoare şi lentă;

3.Acccesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de

activităţi ilicite şi complexe;

4.Posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe

teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate de

către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de către

autorităţile competente.

Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de

plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale

care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile

de aplicare a legii.

7. Fraudele privind comerţul electronic

a) sunt preocupări continue ale elementelor infractoare pentru identificarea

de noi moduri de operare (licitaţii frauduloase, folosirea de site-uri false de

escrow, site-uri de transport, site-uri de comerţ electronic, site-uri de

phishing), organizarea şi specializarea membrilor grupărilor atât asupra

activităţilor desfăşurate în cadrul activităţii infracţionale, cât şi din punct de

vedere tehnic.

b) ascunderea urmelor prin Internet şi a circuitului produsului financiar:

c) extraneitatea activităţilor infracţionale comise, astfel, parte din acestea

sunt iniţiate din România, dar vizează victime din străinătate sau sunt

finalizate în străinătate, de unde se ridică produsul financiar;

d) folosirea în comiterea acestor fapte a sistemelor de plată rapide oferite

prin Internet sau a celor de transfer rapid de bani;

e) cele mai active ale ţării sunt cele deja cunoscute: Bucureşti, Alexandria,

Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Timişoara, iaşi, Sibiu şi Constanţa;

f) comerţul electronic se dezvoltă şi în România, atât în ceea ce priveşte

site-urile de comerţ electronic, folosirea de instrumente de plată electronice

(cărţi de credit), creşte şi numărul de persoane care achiziţionează produse

prin acest sistem.

Drept informatic 32


2011

Fraudele cu cărţi de credit

Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială, înregistrându-se

numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc

cărţi de credit în mod fraudulos.

De asemenea, numeroase cazuri sunt semnalate de către autorităţi străine

cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la

bancomate.

Ca principale moduri de operare există:

Skimmingul, care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau

POS-uri prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de

credit care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit;

Crearea unor pagini WEB false şi transmiterea de mesaje către diverse

persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de

credit;

Odată obţinute informaţiile despre cărţile de credit, conturile de

utilizatori, conturile de e-banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata

unor servicii sau achiziţionarea de bunuri prin Internet, efectuarea de transferuri

de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date a fost furate.

În cazul în care se primesc astfel de mesaje, recomandăm cetăţenilor:

să nu acceseze link-ul transmis în conţinutul mesajului e-mail;

să verifice în browser numele site-ului, pentru a observa diferenţa

faţă de site-ul original al instituţiei; să acceseze site-ul original

direct şi nu prin accesarea link-ului fraudulos;

să contacteze banca sau instituţia financiară pentru a verifica dacă a

transmis astfel de mesaje; în politica băncilor nu se practică astfel

de procedee pentru solicitarea datelor confidenţiale;

să nu divulge niciodată datele confidenţiale despre conturile de card

(număr de card, data expirării, codul PIN).

Drept informatic 33


2011

NU UITA!

- Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia


informaţionale în săvârşirea de infracţiuni;

- Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată

electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale care

necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile de

aplicare a legii

- Una dintre particularităţile comerţului electronic rezultă din faptul că reţeaua

Internet poate fi calificată ca o resursă deschisă în măsura în care nu posedă un

proprietare în sensul strict al termenului

INTREBĂRI DE CONTROL 1. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege:

a) nu constituie infracţiune;

b) constituie infracţiune;

c) priveşte doar programele pentru calculator create în statele străine.

2.Skiming-ul constă în:

a)instalarea de dispoziţie la bancomate prin care sunt copiate datele de pe

benzile magnetice a cardurilor de credit;

b) furtul de identitate, de către hackeri, atacând calculatoarele personale şi mai

ales asupra corporaţiilor;

c) reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public, fără drept a unui program

pentru calculator protejat de lege.

3. Cel mai puternic centru de organizare a grupurilor de hackeri de la noi din

ţară este în:

a) Iaşi;

b) Râmnicu-Vâlcea;

c) Constanţa.

Drept informatic 34


2011

PROPUNERI DE REFERATE 1. O scurtă prezentare a celor mai importante servicii internet 2. Cercetarea juridică în Internet

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 2 1. Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman – editura All Beck, 2003, Bucureşti.

Drept informatic 35


2011

Unitatea de învățare 3


Semnătura electronică


In urma parcurgerii acestei unitati de invatare, studentul:

- va înţelege utilitatea sistemului naţional pentru achiziţii publice prin licitaţii

electronice.

- va identifica utilitatea încasării prin mijloace electronice a impozitelor.

- va ştii de ce programul pentru calculator reprezintă:

un bun incorporal.

operă intelectuală.

operă literară.

Cuprinsul Unităţii de învăţare 3


Semnătura electronică.....................................................................35 1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor.............36

2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE

INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC.............40

3. Libertatea de exprimare..............................................................................42

Nu uita!..............................................................................................................43


Propuneri de referate......................................................................................44

Bibliografie.......................................................................................................44

Răspunsurile întrebărilor de control..............................................................45

Drept informatic 36


2011

Din punct de vedere tehnic, problemele ridicate în cazul folosirii

semnăturilor electronice sunt direct legate de securitatea, confidenţialitatea şi

integritatea datelor. Pentru evitarea unor astfel de probleme s-a recurs îndeosebi

la folosirea criptografiei şi criptologiei. Pornind de la definiţia generală a

criptografiei ca fiind scrierea secretă cu ajutorul unui cod de semne

convenţionale, se poate defini criptologia ca ansamblul tehnic ce permite

protejarea informaţiilor prin intermediul unui cod secret

1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor

Programul de calculator este creaţie intelectuală.

Protecţia se realizează prin brevet şi prin dreptul de autor.

Protecţia prin brevet pleacă de la caracterul tehnic al programelor pentru

calculator. Brevetabilitatea prezintă avantaje considerabile de securitate şi

organizare. Brevetul conferă, în cazul produselor, dreptul de a interzice părţilor

să efectueze fără autorizaţia sa acte de fabricare, comercializare, oferite spre

vânzare, folosire, import sau stocare în vederea comercializării, iar în cazul

procedeelor şi metodelor dreptul de a interzice folosirea acestora.

Protecţia prin dreptul de autor. Avantaje oferite de protecţia prin dreptul

de autor sunt:

Oricine creează independent un program nu poate fi împiedicat de

dreptul exclusiv al altui autor, deoarece sistemul interzice copia

servilă, nu şi creaţia independentă;

Sistemul permite protejarea compilaţiilor originale faţă de

subprogramele neoriginale;

Pentru a obţine protecţia, creatorul nu trebuie să recurgă la

formalităţile specifice dreptului proprietăţii industriale;

Dreptul de autor oferă apărarea intereselor autorilor la nivel

mondial, urmare efectelor convenţiilor internaţionale în materie;

Dreptul de autor încurajează comunicarea şi dezvoltarea

informaticii.

a)Programul pentru calculator – bun incorporal

Deoarece programul este expresia unor instrucţiuni cu scop şi funcţie

proprii se poate afirma că el este un bun incorporal, ca de altfel toate operele de

creaţie intelectuală. Chiar dacă el se află încorporat pe un suport corporal,

electromagnetic, programul nu are, în sine, existenţă materială şi nu poate fi

perceput cu simţurile umane.

Drept informatic 37


2011

Pe de altă parte, nu trebuie confundat programul cu suportul, aşa cum

opera de artă plastică nu se confundă cu suportul său.

b) Programul pentru calculator – operă intelectuală

În sprijinul definirii programului pentru calculator ca operă intelectuală şi nu

industrială se pot aduce următoarele argumente:

Condiţia în funcţie de care se apreciază aplicabilitatea normelor legale

protecţioniste este originalitatea, nu noutatea. Lipsa de noutate nu lipseşte

programului de originalitate. Originalitatea poate cuprinde cu unele

nuanţări şi elemente referitoare la noutate, dar în nici un caz nu se

confundă cu acesta;

Nu orice program este destinat aplicabilităţii industriale;

Nu orice program are caracter tehnic, industrial.

c) Programul pentru calculator - operă literară

Se poate spune că programele pentru calculator reprezintă opere scrise sau opere

de limbaj, deoarece crearea acestora presupune scrierea lor într-un anumit limbaj

pe un suport material, iar utilizarea lor reprezintă „lecturarea” într-un limbaj

codat.

d) Directiva 92/250 a Consiliului Europei din 14 mai 1991 privind protecţia

juridică a programelor pentru calculator

Deoarece Directiva nu este o lege propriu-zisă, ci doar un îndrumar pentru

legislativul statelor membre, ea s-a dorit a fi cât mai flexibilă pentru a permite o

adaptare facilă a legislaţiilor naţionale.

Directiva nu conţine o definiţie a noţiunii de program pentru calculator

considerându-se că ritmul dezvoltării acestui domeniu atât de dinamic ar face

repede caducă orice astfel de definiţie. Există totuşi legislaţii naţionale care

conţin astfel de definiţii.

Astfel, legea spaniolă defineşte programul ca fiind orice secvenţă de

instrucţiuni sau indicaţii destinate a fi folosite, direct sau indirect, într-un sistem

de calcul în scopul de a îndeplini o funcţie ori o sarcină pentru a obţine un

anumit rezultat final, oricare ar fi metoda de exprimare.

Legea franceză defineşte termenul de program ca fiind un grup de

proceduri, reguli sau, dacă este cazul, documentaţia relativă la funcţionarea unei

structuri de procesare a datelor.

Drept informatic 38


2011

e) Protecţia dreptului de autor în reţeaua Internet

Datorită Internet-ului, noi forme şi modalităţi de distribuire a operelor şi-

au făcut apariţia şi, datorită tehnologiei digitale, este posibilă realizarea de copii

perfecte ale acestor opere. Copierea operelor puse la dispoziţie pe Internet este

facilă, rapidă, de bună calitate, iar comunicarea ei este mondială, nelimitată în

spaţiu. Pirateria informatică a atins deja proporţii care atrag grave prejudicii

economice pentru deţinătorii de drepturi asupra operelor. Soluţia: adaptarea

legilor şi extinderea lor expresă pentru noile tehnologii.

f) Mijloace software de protecţie a programelor pentru calculator

Mijloacele software folosite pentru protecţia programelor pentru

calculator împotriva instalării şi, deci, a folosirii neautorizate a lor, utilizează

chei de siguranţă, ce sunt furnizate împreună cu programul pentru calculator.

Cheia, care este unică pentru fiecare copie a programului pentru calculator, este

cerută în momentul procesului de instalare al programului pentru calculator pe

sistemul care va rula. Protecţia este realizată prin faptul că aplicaţia poate fi

instalată numai de persoana ce cunoaşte cheia de siguranţă (deţinătoarea

licenţei).

g) Mijloace hardware de protecţie a programelor pentru calculator

Din punct de vedere hardware, se folosesc mijloace tehnice ce permit

identificarea în mod unic a calculatoarelor prin seriile procesoarelor, seriile

plăcilor de bază sau seriile altor resurse hardware. Programul de instalare

verifică echipamentul fizic pe care urmează a fi instalat programul pentru

calculator, realizează o preinstalare a aplicaţiei şi returnează utilizatorului un cod

unic. Acest cod este comunicat producătorului ce va transmite utilizatorului o

cheie unică de siguranţă, cheie ce este cerută de aplicaţie la prima rulare.

Protecţia în acest caz se realizează prin faptul că programul pentru

calculator nu poate fi instalat decât pe un singur calculator individualizat.

h) Poşta electronică

Corespondenţa, electronică sau nu, este protejată prin secretul

corespondenţei. Confidenţialitatea e-mail-ului a fost, de exemplu, recunoscută

printr-o decizie a Tribunalului corecţional din Paris pentru care trimiterea de

mesaje electronice de la o persoană către alta constituie corespondenţă privată.

Din ce în ce mai multe societăţi pun la dispoziţia angajaţilor calculatoare

cu acces la Internet şi una sau mai multe adrese electronice. Dar, o dată cu acest

Drept informatic 39


2011

fapt s-a ridicat problema controlului mesajelor ce ajung sau pleacă din căsuţele

poştale respective.

Spaming-ul. Termenul spam defineşte mesajele electronice de natură

comercială recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în

căsuţa poştală proprie. Ele fac parte din categoria mesajelor nesolicitate de orice

natură, recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa

poştală proprie.

Pot fi incluse în această categorie următoarele mesaje: scrisori înlănţuite,

schemele piramidale, marketing-ul pe mai multe nivele, scheme cu instrucţiuni

pentru îmbogăţirea rapidă prin reţea, oferte pentru site-uri pornografice, oferte

pentru software pirat etc.

Trimiterea mesajelor nesolicitate se realizează în urma colectării adreselor

de e-mail.

Hackeri amatori. Există „hackeri” care atacă ţinte aleatoare, oriunde şi

oricând au ocazia. De exemplu, atacurile tot mai frecvente asupra Yahoo şi

Hotmail au blocat motoarele de căutare şi conturile de mail respective pentru

câteva zile, aducând prejudicii de milioane de dolari. Aceste atacuri au de obicei

în spate persoane care au fost curioşi numai să vadă ce se întâmplă” sau „au

dorit să se distreze”. Aceşti atacatori virtuali nu sunt hackeri adevăraţi, pentru că

nu-şi scriu singuri programele pentru bombardare pe care le folosesc, ci şi le

procură de pe Internet. Aceşti hackeri amatori sunt singurii care ajung în faţa

justiţiei. Motivul este simplu. Acei hackeri adevăraţi care îşi scriu singuri

programele pentru bombardare sunt, de obicei destul de inteligenţi pentru a face

anumite sisteme care să inducă în eroare pe toţi acei care ar încerca să determine

sursa atacului.

Crackerii reprezintă un stil anumit de hacker, care sunt specializaţi în

„spargerea” programelor de calculator. Singurii care sunt prejudiciaţi de această

categorie de hackeri sunt cei care scriu şi proiectează programe „sparte”.

Phishing-ul este o metodă de fraudare folosită de hackeri. Reprezintă un

nou tip de atac asupra calculatoarelor personale şi mai ales asupra corporaţiilor.

În fapt, trebuie înţeleasă modalitatea de „pescuire” a informaţiilor din computer

şi a informaţiilor despre utilizator. Deoarece phishing-ul este o metodă de furt de

identitate, este e aşteptat ca astfel de atacuri să fie orientate spre centrele de date

şi în special către companiile mari.

i) Viruşii informatici

Noţiunea de virus informatic are două accepţiuni.

Prima – versiunea prin care se înţelege orice program care afectează

funcţionalitatea calculatorului.

A doua – versiunea prin care se înţelege că un virus este un program (un

cod executabil) capabil să se ataşeze sau să înlocuiască un alt program, numit

Drept informatic 40


2011

program gazdă, cu scopul intenţionat de a se reproduce, fără cunoştinţa

utilizatorului calculatorului.

Acţiunea. Acţiunea viruşilor este diferită: există viruşi care rămân inofensivi un

timp după care se activează şi cauzează distrugeri aleatoare ale datelor. Alţi

viruşi pot cauza periclitări neintenţionate.

Viermi informatici

Viermele sau „pseudo-virusul” este un program realizat mau mult să se

deplaseze printr-o reţea. Viermii sunt definiţi ca programe informatice

neduplicabili de natură virală care se propagă într-o reţea de calculatoare fără

ajutorul unui complice uman.

„Calul troian”

Sunt viruşi care se ascund în codul unui fişier non-executabil sau fişier

executabil. El este un program care intenţionează să îndeplinească o acoperire a

unei acţiuni „răutăcioase” neaşteptate. El diferă de un virus distructiv deoarece

nu se poate reproduce. Acest tip de virus permite pătrunderea şi preluarea

controlului asupra unui sistem de către persoana care l-a lansat.

Prevenirea. Se face prin programe antivirus.

2. FUNDAMENTE ALE STATULUI

PUSE ÎN PERICOL

DE INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC

Caracterizare generală.

Multe tipuri de infracţiuni considerate fraude tradiţionale sunt realizate cu

ajutorul reţelelor informatice. Reglementările naţionale şi internaţionale au

început să aibă un rol activ în dezasamblarea schemelor frauduloase comise via

Internet şi în serviciile on-line. Aici sunt incluse cele mai variate infracţiuni care

decurg, în general, din diferite regimuri şi instrumente juridice naţionale şi

internaţionale, de exemplu:

Securitate naţională (instrucţiuni pentru confecţionarea bombelor,

producţia ilegală de droguri, activităţi de terorism);

Protecţia minorilor (forme abuzive de comercializare, violenţă,

pornografie);

Drept informatic 41


2011

Protecţia demnităţii personale (incitaţii la ură rasială şi la discriminare

rasială);

Securitate economică (fraude, instrucţiuni privitoare la pirateria cărţilor

de credit);

Protecţia vieţii private (comunicaţii neautorizate ale datelor cu caracter

personal);

Protecţia reputaţiei (calomnii scrise şi publicitate ilegală);

Proprietatea intelectuală (difuzarea neautorizată a operelor protejate

prin dreptul de autor, de exemplu muzică, opere literare, software).

Transpunere în Internet. Internetul este o reţea deschisă şi cooperantă,

de natură descentralizată, un utilizator internet putând fi producător de

informaţie, consumator de informaţie şi realizator între alţi utilizatori. În

consecinţă, principiile subliniate trebuie interpretate şi traduse în

comportamentul şi conduita apropiată fiecărui caz. Aceste drepturi minimale nu

sunt altele decât transcrierea drepturilor libertăţii de expresie, de informare, de

comunicare şi de respect a vieţii private. Putem vorbi astfel de:

Libertatea de exprimare: toţi utilizatorii sunt îndreptăţiţi să producă

informaţie şi s-o pună la dispoziţia celorlalţi sub propria responsabilitate

în respect cu convenţiile referitoare la exprimarea publică; ce este

responsabilitatea ? Responsabilitatea este atitudinea conştientă, responsabilă faţă de obligaţiile sociale.

În schimb, răspunderea este un termen juridic. Înseamnă consecinţa rezultată din neîndeplinirea unei

obligaţii legale.

Dreptul la informaţie: toţi utilizatorii majori au dreptul de acces la întreg

spaţiul public pe internet. Minorii pot exercita acest drept sub

responsabilitatea părinţilor.

Dreptul la comunicaţie: toţi utilizatorii au dreptul să producă informaţii

şi să le pună la dispoziţia unuia sau mai multor utilizatori identificaţi.

Aceste informaţii sunt protejate prin secretul corespondenţei private.

Dreptul la anonimat: toţi utilizatorii au dreptul să producă informaţii sub

acoperirea unui anonimat dacă îl consideră necesar.

Dreptul la confidenţialitate: toţi utilizatorii au dreptul să interzică sau să

restrângă accesul la informaţiile private. Dreptul de utilizare liberă a

măsurilor şi produselor destinate autentificării, confidenţialităţii şi

integrităţii comunicaţiilor trebuie recunoscut.

Dreptul la respectul vieţii private: toţi utilizatorii pot să se opună

colecţionării de date nominale, demografice, comerciale sau personale ;

de asemenea, au dreptul să refuze solicitările nedorite sau care constituie

un abuz.

Drept informatic 42


2011

3. Libertatea de exprimare şi limitele sale

Constituţia României foloseşte în art.30 alin. (1) o formulare foarte vagă

pentru a arăta care sunt expresiile ce se pot transmite liber. Articolul 30 arată că

libertatea de exprimare se referă la gânduri, opinii,credinţe, creaţii de orice fel.

Dar libertatea de exprimare nu poate fi înţeleasă ca absolută. Dar art.30 alin.6 şi

7 stabilesc limitări suplimentare pentru libertatea de exprimare ca defăimarea

ţării, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau

religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă

publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

a) Informaţia prin Internet

Şi în Internet informaţiile care circulă fac parte din toate categoriile, fiind

atât de bună-credinţă, cât şi rea-credinţă, existând o serie de informaţii

„sensibile”. Ele ridică aceleaşi probleme legate e faptul că, pe de o parte, aceste

informaţii sunt adesea vizate şi reprimate de dispoziţii penale, iar pe de altă

parte, cenzura asupra difuzării acestor informaţii este un atentat la libertatea de

exprimare şi de comunicare.

b) Pornografia infantilă

Infracţiunea care stârneşte indignarea majorităţii rămâne pornografia şi în

special cea care implică copii. Conform ultimelor statistici, site-urile pentru

adulţi reprezintă peste 40% din conţinutul Internetului. Acest lucru nu ar fi o

problemă atât timp cât accesul la ele ar fi limitat. Aşa cum se stipula într-un caz

din statul New York, în care era restricţionat accesul la materiale cu caracter

obscen, acest lucru se face cu greutate din cauza reglementărilor variate din

diferitele state În acest sens, există i incompatibilitate în a regulariza ce

jurisdicţie se aplică traficului Internet în momentul în care acest trafic se

desfăşoară de-a lungul mai multor state şi, deci, de-a lungul mai multor

jurisdicţii.

Drept informatic 43


2011

NU UITA!

- Deoarece programul este expresia unor instrucţiuni cu scop şi funcţie proprii se

poate afirma că el este un bun incorporal, ca de altfel toate operele de creaţie

intelectuală;

- Mijloacele software folosite pentru protecţia programelor pentru calculator

împotriva instalării şi, deci, a folosirii neautorizate a lor, utilizează chei de

siguranţă, ce sunt furnizate împreună cu programul pentru calculator;

- Termenul spam defineşte mesajele electronice de natură comercială

recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa poştală

proprie;

- Acţiunea viruşilor este diferită: există viruşi care rămân inofensivi un timp

după care se activează şi cauzează distrugeri aleatoare ale datelor. Alţi viruşi pot

cauza periclitări neintenţionate.

INTREBĂRI DE CONTROL

1. Pishing-ul este:

a) categoria de mesaje electronice de natură comercială recepţionate fără cererea

utilizatorului;

b) o metodă de furt de informaţii;

c) un grup de proceduri privind funcţionarea unei structuri de procesare a

datelor.

2. Spaming-ul este:

a) categoria de mesaje electronice de natură comercială recepţionate fără cererea

utilizatorului;

b) o metodă de furt de informaţii;

c) un virus informatic.

Drept informatic 44


2011

3. Libertatea de exprimare şi limitele sale sunt prevăzute în:

a) Codul penal;

b) Codul civil;

c) Constituţie.

PROPUNERI DE REFERATE Mijloace tehnice de realizare a protecţiei dreptului de autor asupra

operelor în reţeaua internet.

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 3

Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman – Editura All Beck, Bucureşti,

2003.

Drept informatic 45


2011

Raspunsul întrebărilor de control.


1.a; 2.b; 3.c.


1.b; 2.a; 3b.


1.b; 2.a; 3.c.

Documents

Drept informatic. anul i, sem.ii