Cuprins

CAPitolul i. NoţiuNi geNerAle PriviNd PArteA sPeCiAlă A drePtului PeNAl _________________________________________ 1Secţiunea 1. Consideraţii prealabile. Scurt istoric _____________________ 1Secţiunea a 2‑a. Evoluţia legislativă a dreptului penal român ____________ 5

§1. Codul penal de la 1865 ____________________________________ 5§2. Codul penal din 1937 (Codul penal Carol al II‑lea) _______________ 5§3. Codul penal din 1969 ______________________________________ 6§4. Codul penal din 2004 ______________________________________ 6§5. Codul penal din 2009 ______________________________________ 7

Secţiunea a 3‑a. Noţiunea, obiectul şi caracteristicile părţii speciale a dreptului penal ____________________________________________ 9

§1. Noţiune _________________________________________________ 9§2. Legătura dintre partea generală şi partea specială a dreptului

penal _________________________________________________ 10§3. Obiect ________________________________________________ 12§4. Necesitatea studierii dreptului penal, partea specială ____________ 14§5. Funcţiile dreptului penal ___________________________________ 15§6. Sistemul părţii speciale a dreptului penal ______________________ 16§7. Denumirea infracţiunilor __________________________________ 18§8. Conceptul de încadrare juridică în dreptul penal ________________ 18

8.1. Noţiune ____________________________________________ 188.2. Felurile încadrării juridice ______________________________ 208.3. Etapele încadrării juridice ______________________________ 208.4. Tehnica stabilirii încadrării juridice _______________________ 21

CAPitolul Al ii‑leA. iNfrACţiuNi CoNtrA PersoANei ___________ 28Secţiunea 1. Caracterizare generală a infracţiunilor contra persoanei _____ 28

§1. Consideraţii prealabile ____________________________________ 28§2. Condiţii preexistente _____________________________________ 28§3. Latura obiectivă _________________________________________ 30§4. Latura subiectivă ________________________________________ 31§5. Sancţiuni _______________________________________________ 32

Secţiunea a 2‑a. Infracţiuni contra vieţii ____________________________ 32§1. Omorul (art. 188 CP) _____________________________________ 32

1.1. Consideraţii prealabile _________________________________ 321.2. Condiţii preexistente __________________________________ 34

1.2.1. Obiectul infracţiunii _______________________________ 341.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 39

1.3. Conţinut constitutiv ___________________________________ 421.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 421.3.2. Latura subiectivă _________________________________ 44

1.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ____________________ 45

Drept penal. Partea specialăVIII

§2. Omorul calificat (art. 189 CP) _______________________________ 462.1. Consideraţii prealabile _________________________________ 462.2. Condiţii preexistente __________________________________ 472.3. Circumstanţele în prezenţa cărora există infracţiunea

de omor calificat ______________________________________ 472.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ____________________ 572.5. Elemente de drept comparat ____________________________ 58

§3. Uciderea la cererea victimei (eutanasia activă) (art. 190 CP) ______ 583.1. Consideraţii prealabile _________________________________ 583.2. Condiţii preexistente __________________________________ 64

3.2.1. Obiectul infracţiunii _______________________________ 643.2.2. Subiecţii infracţiunii _______________________________ 64

3.3. Conţinut constitutiv ___________________________________ 653.3.1. Latura obiectivă __________________________________ 653.3.2. Latura subiectivă _________________________________ 66

3.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 663.5. Elemente de drept comparat ____________________________ 67

§4. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191 CP) ____________ 684.1. Consideraţii prealabile _________________________________ 684.2. Condiţii preexistente __________________________________ 72

4.2.1. Obiectul infracţiunii _______________________________ 724.2.2. Subiecţii infracţiunii _______________________________ 72

4.3. Conţinut constitutiv ___________________________________ 734.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 734.3.2. Latura subiectivă _________________________________ 76

4.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________ 774.5. Elemente de drept comparat ____________________________ 77

§5. Uciderea din culpă (art. 192 CP) ____________________________ 785.1. Consideraţii prealabile _________________________________ 785.2. Condiţii preexistente __________________________________ 79

5.2.1. Obiectul infracţiunii _______________________________ 795.2.2. Subiecţii infracţiunii _______________________________ 79

5.3. Conţinut constitutiv ___________________________________ 815.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 815.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 84

5.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________ 855.5. Elemente de drept comparat ____________________________ 86

Secţiunea a 3‑a. Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii _____ 87§1. Lovirea sau alte violenţe (art. 193 CP) ________________________ 88

1.1. Condiţii preexistente __________________________________ 881.1.1. Obiectul infracţiunii _______________________________ 881.1.2. Subiecţii infracţiunii _______________________________ 88

1.2. Conţinut constitutiv ___________________________________ 891.2.1. Latura obiectivă _________________________________ 891.2.2. Latura subiectivă _________________________________ 91

Cuprins IX

1.3. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________ 91§2. Vătămarea corporală (art. 194 CP) __________________________ 92

2.1. Consideraţii prealabile _________________________________ 922.2. Condiţii preexistente __________________________________ 93

2.2.1. Obiectul infracţiunii _______________________________ 932.2.2. Subiecţii infracţiunii _______________________________ 93

2.3. Conţinut constitutiv ___________________________________ 932.3.1. Latura obiectivă __________________________________ 932.3.2. Latura subiectivă _________________________________ 97

2.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________ 99§3. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 195 CP) ______ 100

3.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1003.2. Condiţii preexistente _________________________________ 100

3.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1003.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 101

3.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1013.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1013.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 102

3.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 103§4. Vătămarea corporală din culpă (art. 196 CP) __________________ 103

4.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1034.2. Condiţii preexistente _________________________________ 104

4.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1044.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 104

4.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1044.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1044.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 106

4.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 107§5. Relele tratamente aplicate minorului (art. 197 CP) _____________ 107

5.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1075.2. Condiţii preexistente _________________________________ 108

5.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1085.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 108

5.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1095.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1095.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 111

5.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale. Legislaţie conexă ____ 111§6. Încăierarea (art. 198 CP) _________________________________ 111

6.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1126.2. Condiţii preexistente _________________________________ 112

6.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1126.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 112

6.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1136.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1136.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 114

Drept penal. Partea specialăX

6.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Cauză de nepedepsire. Aspecte procesuale ___________________________________ 115

Secţiunea a 4‑a. Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie ____ 115§1. Violenţa în familie (art. 199 CP) ____________________________ 115

1.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1161.2. Condiţii preexistente _________________________________ 118

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1181.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 118

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1191.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale. Legislaţie conexă ____ 119

§2. Uciderea ori vătămarea nou‑născutului săvârşită de către mamă (art. 200 CP) _____________________________________ 1202.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1202.2. Condiţii preexistente _________________________________ 120

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1202.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 121

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1222.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1222.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 124

2.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 124Secţiunea a 5‑a. Agresiuni asupra fătului __________________________ 125

§1. Întreruperea cursului sarcinii (art. 201 CP) ____________________ 1251.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1261.2. Condiţii preexistente _________________________________ 129

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1291.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 129

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1291.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1291.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 130

1.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Cauză justificativă specială. Cauză de ne pe depsire. Aspecte procesuale _______________ 131

§2. Vătămarea fătului (art. 202 CP) ____________________________ 1322.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1332.2. Condiţii preexistente _________________________________ 133

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1332.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 134

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1342.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1342.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 135

2.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Cauză justificativă specială. Cauză de nepe depsire. Aspecte procesuale _______________ 136

Secţiunea a 6‑a. Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor în primejdie ______________________________________________ 138

§1. Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate (art. 203 CP) ___________________________________________ 1381.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 138

Cuprins XI

1.2. Condiţii preexistente _________________________________ 1381.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1381.2.2. Subiecţii infracţiunii _____________________________ 138

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1391.3.1. Latura obiectivă ________________________________ 1391.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 140

1.4. Forme. Sancţiuni. Cauze justificative ____________________ 140§2. Împiedicarea ajutorului (art. 204 CP) ________________________ 140

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1402.2. Condiţii preexistente _________________________________ 141

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1412.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 141

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1412.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1412.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 142

2.4. Forme. Sancţiuni ____________________________________ 142Secţiunea a 7‑a. Infracţiuni contra libertăţii persoanei ________________ 142

§1. Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 205 CP) ________________ 1431.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1431.2. Condiţii preexistente _________________________________ 144

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1441.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 144

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1451.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1451.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 147

1.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 148§2. Ameninţarea (art. 206 CP) ________________________________ 148

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1482.2. Condiţii preexistente _________________________________ 149

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1492.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 149

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1502.3.1. Latura obiectivă ________________________________ 1502.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 150

2.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________________ 151§3. Şantajul (art. 207 CP) ____________________________________ 151

3.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1513.2. Condiţii preexistente _________________________________ 152

3.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1523.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 152

3.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1523.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1523.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 155

3.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni ___________________________ 155§4. Hărţuirea (art. 208 CP) ___________________________________ 155

4.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 156

Drept penal. Partea specialăXII

4.2. Condiţii preexistente  _________________________________ 1564.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1564.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 156

4.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1574.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1574.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 158

4.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 158Secţiunea a 8‑a. Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile ________ 159§1. Sclavia (art. 209 CP) ____________________________________ 160

1.1. Consideraţii prealabile  _______________________________ 1601.2. Condiţii preexistente _________________________________ 161

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1611.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 161

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1611.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1611.3.2. Latura subiectivă  _______________________________ 162

1.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 162§2. Traficul de persoane (art. 210 CP) __________________________ 163

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1632.2. Condiţii preexistente _________________________________ 166

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1662.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 167

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1692.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1692.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 171

2.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 171§3. Traficul de minori (art. 211 CP) ____________________________ 172

3.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1733.2. Condiţii preexistente _________________________________ 174

3.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1743.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 174

3.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1753.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1753.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 176

3.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 177§4. Supunerea la muncă forţată sau obligatorie (art. 212 CP) ________ 178

4.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1794.2. Condiţii preexistente _________________________________ 179

4.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1794.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 179

4.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1794.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1794.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 180

4.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 180

Cuprins XIII

§5. Proxenetismul (art. 213 CP) _______________________________ 1815.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1815.2. Condiţii preexistente _________________________________ 183

5.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1835.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 183

5.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1845.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1845.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 185

5.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 185§6. Exploatarea cerşetoriei (art. 214 CP) ________________________ 186

6.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1866.2. Condiţii preexistente _________________________________ 187

6.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1876.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 187

6.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1886.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1886.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 189

6.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 189§7. Folosirea unui minor în scop de cerşetorie (art. 215 CP) _________ 190

7.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1907.2. Condiţii preexistente _________________________________ 190

7.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1907.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 190

7.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1917.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1917.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 192

7.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 192§8. Folosirea serviciilor unei persoane exploatate (art. 216 CP) ______ 193

8.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1938.2. Condiţii preexistente _________________________________ 193

8.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1938.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 194

8.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1948.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1948.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 197

8.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 198§9. Folosirea prostituţiei infantile (art. 2161 CP) ___________________ 198

9.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 1989.2. Condiţii preexistente _________________________________ 198

9.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 1989.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 199

9.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 1999.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 1999.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 200

9.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 200

Drept penal. Partea specialăXIV

Secţiunea a 9‑a. Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale ________ 200§1. Violul (art. 218 CP) ______________________________________ 202

1.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2021.2. Condiţii preexistente _________________________________ 204

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2041.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 205

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2121.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2121.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 216

1.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 218§2. Agresiunea sexuală (art. 219 CP) __________________________ 222

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2222.2. Condiţii preexistente _________________________________ 223

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2232.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 224

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2242.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2242.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 227

2.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale  __________ 227§3. Actul sexual cu un minor (art. 220 CP) _______________________ 230

3.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2313.2. Condiţii preexistente _________________________________ 233

3.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2333.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 233

3.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2343.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2343.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 236

3.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Cauză de nepedepsire.  Aspecte procesuale ___________________________________ 237

§4. Coruperea sexuală a minorilor (art. 221 CP) __________________ 2404.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2414.2. Condiţii preexistente _________________________________ 242

4.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2424.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 243

4.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2434.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2434.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 247

4.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Cauză de nepedepsire.  Aspecte procesuale ___________________________________ 247

§5. Racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222 CP) ____________ 2485.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2485.2. Condiţii preexistente _________________________________ 248

5.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2485.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 249

Cuprins XV

5.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2495.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2495.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 250

5.4. Forme. Sancţiuni ____________________________________ 250§6. Hărţuirea sexuală (art. 223 CP) ____________________________ 250

6.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2516.2. Condiţii preexistente _________________________________ 251

6.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2516.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 252

6.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2536.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2536.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 255

6.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________________ 255Secţiunea a 10‑a. Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii

private __________________________________________________ 255§1. Violarea de domiciliu (art. 224 CP) __________________________ 256

1.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2561.2. Condiţii preexistente _________________________________ 257

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2571.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 257

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2581.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2581.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 260

1.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 260§2. Violarea sediului profesional (art. 225 CP) ____________________ 261

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2612.2. Condiţii preexistente _________________________________ 262

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2622.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 262

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2632.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2632.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 264

2.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 264§3. Violarea vieţii private (art. 226 CP) __________________________ 264

3.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2653.2. Condiţii preexistente _________________________________ 265

3.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2653.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 266

3.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2663.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2663.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 270

3.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Cauză justificativă specială. Aspecte procesuale ___________________________________ 270

§4. Divulgarea secretului profesional (art. 227 CP) ________________ 2714.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 271

Drept penal. Partea specialăXVI

4.2. Condiţii preexistente _________________________________ 2724.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2724.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 273

4.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2734.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2734.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 274

4.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________________ 275

CAPitolul Al iii‑leA. iNfrACţiuNi CoNtrA PAtrimoNiului ______ 276Secţiunea 1. Furtul ___________________________________________ 276

§1. Furtul (art. 228 CP) ______________________________________ 2761.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2761.2. Condiţii preexistente _________________________________ 277

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2771.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 278

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2791.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2791.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 281

1.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni ___________________________ 281§2. Furtul calificat (art. 229 CP) _______________________________ 282

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2832.2. Elemente circumstanţiale de agravare ___________________ 284

2.2.1. Elementele circumstanţiale de agravare prevăzute la art. 229 alin. (1) CP ______________________________ 284

2.2.2. Elementele circumstanţiale de agravare prevăzute la art. 229 alin. (2) CP ______________________________ 288

2.2.3. Elementele circumstanţiale de agravare prevăzute la art. 229 alin. (3) CP ______________________________ 290

2.3. Forme. Modalităţi. Sancţiuni ___________________________ 292§3. Furtul în scop de folosinţă (art. 230 CP) ______________________ 293

3.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2933.2. Condiţii preexistente _________________________________ 293

3.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2933.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 294

3.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 2943.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 2943.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 295

3.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni ___________________________ 295§4. Plângerea prealabilă şi împăcarea (art. 231 CP) _______________ 296

Secţiunea a 2‑a. Tâlhăria şi pirateria _____________________________ 298§1. Tâlhăria (art. 233 CP) ____________________________________ 298

1.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 2981.2. Condiţii preexistente _________________________________ 299

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 2991.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 299

Cuprins XVII

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3001.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3001.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 302

1.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 302§2. Tâlhăria calificată (art. 234 CP) ____________________________ 303

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3042.2. Elementele circumstanţiale prevăzute de art. 234 CP _______ 3042.3. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 307

§3. Pirateria (art. 235 CP) ___________________________________ 3083.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3093.2. Condiţii preexistente _________________________________ 310

3.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3103.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 310

3.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3113.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3113.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 312

3.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 312Secţiunea a 3‑a. Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea

încrederii ________________________________________________ 313§1. Abuzul de încredere (art. 238 CP) __________________________ 313

1.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3131.2. Condiţii preexistente _________________________________ 314

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3141.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 315

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3151.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3151.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 317

1.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 317§2. Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239 CP) _____ 317

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3172.2. Condiţii preexistente _________________________________ 318

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3182.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 318

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3192.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3192.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 320

2.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 320§3. Bancruta simplă (art. 240 CP) _____________________________ 321

3.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3213.2. Condiţii preexistente _________________________________ 321

3.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3213.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 322

3.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3223.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3223.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 323

Drept penal. Partea specialăXVIII

3.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 323§4. Bancruta frauduloasă (art. 241 CP) _________________________ 323

4.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3244.2. Condiţii preexistente _________________________________ 324

4.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3244.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 324

4.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3254.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3254.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 326

4.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale ___________________ 326§5. Gestiunea frauduloasă (art. 242 CP) ________________________ 327

5.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3275.2. Condiţii preexistente _________________________________ 328

5.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3285.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 328

5.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3295.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3295.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 330

5.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 330§6. Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor 

(art. 243 CP) ___________________________________________ 3316.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3316.2. Condiţii preexistente _________________________________ 332

6.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3326.2.2. Subiecţii infracţiunii  _____________________________ 333

6.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3336.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3336.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 334

6.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 334§7. Înşelăciunea (art. 244 CP) ________________________________ 334

7.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3357.2. Condiţii preexistente _________________________________ 335

7.2.1. Obiectul infracţiunii  ______________________________ 3357.2.2. Subiecţii infracţiunii  _____________________________ 335

7.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3367.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3367.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 337

7.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 338§8. Înşelăciunea privind asigurările (art. 245 CP) _________________ 339

8.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3408.2. Condiţii preexistente  _________________________________ 341

8.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3418.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 341

8.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3418.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 341

Cuprins XIX

8.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 3438.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 343

§9. Deturnarea licitaţiilor publice (art. 246 CP) ____________________ 3449.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3449.2. Condiţii preexistente _________________________________ 344

9.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3449.2.2. Subiecţii infracţiunii _____________________________ 345

9.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3459.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3459.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 346

9.4. Forme. Sancţiuni ____________________________________ 346§10. Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile

(art. 247 CP) ___________________________________________ 34710.1. Consideraţii prealabile _______________________________ 34710.2. Condiţii preexistente ________________________________ 347

10.2.1. Obiectul infracţiunii _____________________________ 34710.2.2. Subiecţii infracţiunii ____________________________ 348

10.3. Conţinut constitutiv _________________________________ 34810.3.1. Latura obiectivă ________________________________ 34810.3.2. Latura subiectivă ______________________________ 350

10.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni __________________________ 351Secţiunea a 4‑a. Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace

de plată electronice ________________________________________ 351§1. Frauda informatică (art. 249 CP) ___________________________ 351

1.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3521.2. Condiţii preexistente _________________________________ 352

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3521.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 353

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3531.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3531.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 354

1.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni ___________________________ 354§2. Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos

(art. 250 CP) ___________________________________________ 3552.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3552.2. Condiţii preexistente _________________________________ 355

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3552.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 356

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3562.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3562.3.2. Latura subiectivă _______________________________ 357

2.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni ___________________________ 357§3. Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos

(art. 251 CP) ___________________________________________ 3583.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 358

Drept penal. Partea specialăXX

3.2. Condiţii preexistente  _________________________________ 3593.2.1. Obiectul infracţiuni _______________________________ 3593.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 359

3.3. Conţinut constitutiv  __________________________________ 3593.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3593.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 360

3.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni ___________________________ 361Secţiunea a 5‑a. Distrugerea şi tulburarea de posesie _______________ 361§1. Distrugerea (art. 253 CP) _________________________________ 361

1.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3621.2. Condiţii preexistente _________________________________ 362

1.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3621.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 363

1.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3631.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3631.3.2. Latura subiectivă  _______________________________ 365

1.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Aspecte procesuale __________ 365§2. Distrugerea calificată (art. 254 CP) _________________________ 366

2.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3662.2. Condiţii preexistente  _________________________________ 366

2.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3662.2.2. Subiecţii infracţiunii ______________________________ 366

2.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3672.3.1. Latura obiectivă  ________________________________ 3672.3.2. Latura subiectivă ________________________________ 367

2.4. Forme. Sancţiuni ____________________________________ 367§3. Distrugerea din culpă (art. 255 CP) _________________________ 367

3.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3683.2. Condiţii preexistente _________________________________ 3683.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 368

3.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3683.3.2. Latura subiectivă  _______________________________ 369

3.4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni  ___________________________ 369§4. Tulburarea de posesie (art. 256 CP) ________________________ 370

4.1. Consideraţii prealabile ________________________________ 3704.2. Condiţii preexistente _________________________________ 370

4.2.1. Obiectul infracţiunii ______________________________ 3704.2.2. Subiecţii infracţiunii  _____________________________ 371

4.3. Conţinut constitutiv __________________________________ 3714.3.1. Latura obiectivă _________________________________ 3714.3.2. Latura subiectivă  _______________________________ 373

4.4. Forme. Sancţiuni. Aspecte procesuale  __________________ 373

BiBliografie selectivă _____________________________________ 375

I. Noţiuni generale 9

– Constituţia României, republicată[1];– Codul penal din 1969;– Codul penal francez;– Codul penal italian;– Codul penal german;– Codul penal austriac;– Codul penal spaniol;– Codul penal portughez;– Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale[2];– Convenţia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor;– Statutul Curţii Penale Internaţionale[3];– Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane[4];– Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării

sexuale şi a abuzurilor sexuale[5].

Secţiunea a 3‑a. Noţiunea, obiectul şi caracteristicile părţii speciale a dreptului penal

§1. Noţiune[6]

Ca ramură de drept, dreptul penal nu reprezintă doar o sumă de norme juridice, ci aceste norme sunt structurate într‑un sistem bine determinat, în jurul unor idei esenţiale cu caracter de principii, cu scop bine determinat, în condiţiile de reglementare a instituţiilor fundamentale ale sale, şi anume infracţiunea, răspunderea penală şi sancţiunile de drept penal.

Principiile dreptului penal asigură unitate şi coerenţă ansamblului de norme juridice.Dreptul penal are un obiect propriu, exclusiv de reglementare, şi anume relaţiile

ce se nasc în jurul valorilor sociale de a căror necondiţionată respectare depinde însăşi existenţa societăţii omeneşti la un moment dat.

Dreptul penal incriminează acţiunile şi inacţiunile umane care constituie infracţiune (din latină „infractio” – distrugere), fapte care reprezintă atingeri aduse valorilor sociale şi care astfel prezintă un pericol social pentru societate, dar şi sancţiunile ce se aplică în cadrul răspunderii juridice penale.

Ramura dreptului penal este acea ramură a sistemului de drept din România cu dublă funcţiune, şi anume de prevenire a săvârşirii infracţiunilor, pe de o parte, şi de sancţionare a persoanelor vinovate de comiterea acestor infracţiuni, pe de altă parte.

[1] M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.[2] Adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. România a

ratificat Convenţia şi Protocoalele sale adiţionale prin Legea nr. 30/1994 (M. Of. nr. 135 din 31 mai 1994).

[3] Adoptat la Roma la 17 iulie 1998, ratificat prin Legea nr. 111/2002 (M. Of. nr. 211 din 28 martie 2002).

[4] Adoptată la 3 mai 2005, ratificată prin Legea nr. 300/2006 (M. Of. nr. 622 din 19 iulie 2006).[5] Adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007, ratificată prin Legea nr. 252/2010 (M. Of. nr. 885

din 29 decembrie 2010).[6] M.i. rusu, op. cit., 2014, p. 15‑16.

Drept penal. Partea specială10

Partea generală este formată din normele generale prin care se definesc principiile, regulile, normele care califică şi stabilesc acţiunile şi inacţiunile care îmbracă haina infracţiunii. De asemenea, în partea generală sunt definite scopul legii penale, legalitatea incriminării, reglementarea generală a sancţiunilor, limitele aplicării lor, cauzele de înlăturare a răspunderii penale.

Partea specială a dreptului penal cuprinde normele de incriminare a infracţiunilor şi limitele speciale de sancţionare a fiecărei infracţiuni în parte.

Faptele de pericol social declarate de lege infracţiuni prezintă însă nu numai o configuraţie infracţională variată, ci şi un grad de pericol social abstract, care variază de la o infracţiune la alta. Aceasta impune legiuitorului să aprecieze pericolul social abstract al faptei incriminate şi să stabilească pentru fiecare infracţiune în parte pedeapsa corespunzătoare acestuia[1].

Din această perspectivă a analizei dreptului penal, putem susţine, asemenea altor autori din doctrina penală[2], că norma penală este formată din trei părţi: ipoteză, dispoziţie şi sancţiune. Legat de conţinutul normei, aceasta are în structura sa, pe lângă dispoziţia de incriminare, şi o dispoziţie de sancţionare.

În cadrul normei de incriminare (dispoziţia de incriminare) se descrie fapta pe care legiuitorul o sancţionează (condiţiile în care fapta este infracţiune) şi se stabileşte conduita (dispoziţia) pe care trebuie să o aibă orice persoană, fiind precizată şi sancţiunea care se va aplica ca urmare a săvârşirii infracţiunii. Sancţiunea (dispoziţia de sancţionare) nu face altceva decât să exprime gradul de pericol social abstract al faptei incriminate.

§2. Legătura dintre partea generală şi partea specială a dreptului penal

Dreptul penal este format din normele generale cuprinse în Partea generală a Codului penal, care reglementează infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală, cu tot ceea ce presupune aplicarea sancţiunii, precum şi din normele Părţii speciale, care particularizează fiecare infracţiune în parte. Aceste norme speciale aparţin Părţii speciale a Codului penal şi nu trebuie să li atribuie înţelesul de normă specială, derogatorie de la dreptul comun, general.

Normele juridice din partea generală şi cele din partea specială a dreptului penal reprezintă părţile componente ale unei ramuri unitare de drept: dreptul penal[3]. Între aceste două părţi există o legătură indestructibilă, care le face să constituie un întreg, şi anume ramura dreptului penal. Această ramură se alătură celorlalte ramuri care constituie sistemul de drept român[4].

[1] o.A. stoiCA, Drept penal. Partea specială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 9.

[2] Ibidem; V. Dobrinoiu, n. neagu, op. cit., p. 10; Al. boroi, Drept penal. Partea specială, ed. a 2‑a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1‑2.

[3] o.A. stoiCA, op. cit., p. 10.[4] În literatura juridică există preocupări de rupere a acestei unităţi în două părţi componente:

dreptul penal special, distinct de dreptul penal general. A se vedea V. Dobrinoiu, n. neagu, op. cit., p. 11, care îi citează pe: j. PinAtEl, r. MErlE, A. vitu, Traité de droit criminel, Ed. Cujas, Paris, 1967, p. 94; g. lEvAssEur, A. CHAvAnnE, b. bouloC, j. MontrEuil, Droit pénal général et procédure pénale, Ed. Sirey, Paris, 1996, p. 14; M. Véron, Droit pénal spécial, Ed. Armand Colin, Paris, 1998, p. 5; M.l. rAssAt, Droit pénal spécial, Ed. Dalloz, Paris, 1997, p. 1‑5 ş.a.

I. Noţiuni generale 11

Nu împărtăşim opinia – exprimată cu precădere în dreptul francez – privind separarea celor două părţi ale dreptului penal, motivat de faptul că instituţiile cuprinse în partea generală se aplică în cazul fiecărei infracţiuni reglementate în partea specială sau în conţinutul unor legi penale speciale. De pildă, noţiunea de infracţiune definită în art. 15 CP, potrivit căreia infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit‑o, se aplică tuturor infracţiunilor reglementate în Partea specială a Codului penal. De asemenea, legiuitorul a statuat că infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale [art. 15 alin. (2) CP]. Pe de altă parte, faptele penale pot intra sub incidenţa legii penale şi în fază de tentativă[1], noţiune care aparţine şi este definită tot în partea generală.

De aici se desprinde şi ideea că principiile generale ale dreptului penale se aplică ori de câte ori se analizează dacă o faptă penală constituie sau nu infracţiune, căci infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. Aplicarea sancţiunilor se face potrivit principiului individualizării răspunderii penale.

Toate infracţiunile descrise în conţinut prin reglementările din partea specială sunt săvârşite cu una dintre formele de vinovăţie definite în partea generală a dreptului penal.

Exemplele pot continua, analizând fiecare instituţie reglementată în partea generală şi aplicată fiecărei infracţiuni din partea specială sau dintr‑o lege penală specială – şi nu numai.

Concluzia care se desprinde este una singură, şi anume că partea specială a dreptului penal este indispensabilă oricărui sistem de drept bazat pe principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege). Partea specială este, de aceea, indispensabilă oricărei aplicări concrete a dreptului penal. În continuare, păstrând silogismul juridic, trebuie afirmat că partea specială a dreptului penal nu se poate dispensa de principiile şi instituţiile fundamentale privitoare la infracţiune, infractor şi pedeapsă, precum şi la răspunderea penală, consfinţite de normele părţii generale a dreptului penal[2].

Deşi am susţinut că cele două părţi formează un tot unitar, totuşi ele îşi păstrează o anumită identitate, care le deosebeşte, sub aspectul obiectului specific al reglementării, prin structura diferită a celor două feluri de norme penale, prin dinamismul lor determinat de evoluţia realităţii sociale şi prin originea şi vechimea lor istorică. În cele ce urmează vom detalia fiecare dintre aceste particularităţi:

a) obiectul specific al reglementării. În partea generală, normele juridice regle‑mentează infracţiunea, răspunderea penală, sancţiunile de drept penal şi aplicarea acestora. În schimb, normele părţii speciale au ca obiect stabilirea diferitelor fapte de pericol social incriminate ca infracţiuni şi sancţiunile în cazul acestora;

b) structura diferită a celor două feluri de norme penale. Normele juridice din partea generală sunt exprimate sub formă de norme enunţiative (declarative) şi explicative, deoarece ele se referă la infracţiune, infractor, pedeapsă, răspundere penală. Norma juridică din partea generală nu se caracterizează prin evidenţierea celor trei părţi ale

[1] „(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi‑a produs efectul. (2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea”.

[2] o.A. stoiCA, op. cit., p. 11.

Drept penal. Partea specială12

unei norme juridice: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea, ci se dezvăluie ca o normă cu caracter general, explicativ. În schimb, normele părţii speciale prezintă conţinutul infracţiunii prin particularităţile sale faţă de o altă infracţiune şi fiecare infracţiune cu sancţiunea aferentă, disociindu‑se de primele prin evidenţierea celor trei părţi ale sale. Ele definesc, descriu sau determină trăsăturile obiective şi subiective ale fiecărei fapte de pericol social incriminate ca infracţiune, cu tipicul său şi cu sancţiunea aferentă;

c) dinamismul determinat de evoluţia realităţii sociale. Dreptul penal constituie un instrument de luptă împotriva criminalităţii, astfel că nu poate rămâne indiferent în reglementare faţă de condiţiile socio‑economico‑politice. Acestea, la rândul lor, influenţează relaţiile sociale care formează obiectul protecţiei penale, şi anume valorile sociale apărate prin norme de drept penal. Normele juridice din partea generală prezintă un caracter de stabilitate mai pronunţat, fiind mai rar supuse unor modificări. Nu acelaşi lucru se poate spune despre normele din partea specială a dreptului penal, care mai des suportă modificări în ceea ce priveşte tipicitatea, deoarece reflectă în mod nemijlocit şi mai nuanţat transformările care au loc în societate în anumite etape de dezvoltare. Datorită necesităţii ca aceste norme să fie puse în concordanţă cu politica penală a statului în fiecare etapă de dezvoltare, ele sunt cel mai des modificate, remarcându‑se un anumit dinamism al părţii speciale în comparaţie cu partea generală. Un argument în acest sens este conţinutul Părţii speciale a actualului Cod penal, care numără 256 de infracţiuni, comparativ cu cele 205 cuprinse în Codul penal anterior;

d) originea şi vechimea istorică. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupaţi să stabilească incriminarea faptelor ce ating interesele generale şi particulare sau care încalcă regulile stabilite de către comunitate, producând anumite prejudicii acesteia.

În urma unui îndelungat proces istoric de generalizare, abstractizare şi sistematizare a dreptului penal, au apărut normele care au stabilit trăsături generale ale incriminărilor şi ale instituţiilor fundamentale ale dreptului penal, ale categoriilor juridice care formează partea generală a dreptului penal.

§3. Obiect[1]

Dreptul, oglindă fidelă a vieţii sociale, începe să exprime decadenţa valorilor austere, pragmatice, formaliste, rigide din viaţa socială romană, ca rezultat al influenţelor exercitate de bunăstarea generală produsă de cuceririle militare prin prăzile de război, aservirea altor popoare şi exploatarea unui număr impresionant de sclavi, pe de o parte, dar şi datorită influenţelor filosofiei greceşti şi apoi a spiritului creştin, mistic, oriental, pe de altă parte.

Cunoaşterea cât mai temeinică a raporturilor dintre stat şi drept este necesară pentru a înţelege, în desfăşurarea istorică, funcţia social‑politică pe care au îndeplinit‑o împreună cele două instituţii. Pe de altă parte, această cunoaştere ne va da posibilitatea de a înţelege o realitate a fenomenului juridic, şi anume că nu în toate raporturile

[1] M.i. rusu, op. cit., 2014, p. 14‑19.

I. Noţiuni generale 13

de drept forţa pe care o reprezintă instrumentul politic statal îşi găseşte o expresie egală în ramurile de drept.

Ramura de drept formată din norme juridice în care forţa de constrângere, puterea de a se impune este mai evidentă este tocmai ramura dreptului penal. Lupta împotriva faptelor care prezintă pericol pentru societate şi sunt incriminate de legea penală trebuie dusă în principal prin prevenţie, iar în secundar prin combatere, sancţionare. Această luptă este reglementată în dispoziţiile dreptului penal.

Dreptul penal, ca ramură de drept, este format din totalitatea normelor juridice prin care se prevede în ce condiţii o faptă este infracţiune, felul acesteia, sancţiunile ce se aplică în cazul săvârşirii lor, precum şi răspunderea penală, în scopul apărării ordinii de drept în România împotriva unor asemenea fapte[1].

Dreptul penal are un obiect propriu, exclusiv de reglementare, şi anume relaţiile sociale ce se nasc în jurul valorilor sociale de a căror necondiţionată respectare depinde însăşi existenţa societăţii omeneşti la un moment dat.

Dreptul penal reglementează acţiunile şi inacţiunile umane care constituie fapte care reprezintă atingeri aduse valorilor sociale şi care astfel prezintă un pericol social pentru societate, dar şi sancţiunile ce se aplică în cadrul răspunderii juridice penale[2].

Partea specială a dreptului penal cuprinde normele de incriminare a infracţiunilor şi limitele speciale de sancţionare a fiecărei infracţiuni în parte.

De ce au fost necesare reglementările ce aparţin dreptului penal, partea specială? Răspunsul este dat de constatarea existenţei fenomenului infracţional, a criminalităţii în planul relaţiilor sociale, care inspiră un sentiment de teamă şi nesiguranţă pentru întreaga societate. Este suficient ca o persoană să audă că o tânără a fost victima unui viol din partea a 7 bărbaţi, că automat se va naşte o solidaritate a tuturor membrilor societăţii pentru sancţionarea acelor bărbaţi, din varii motive: unele persoane sunt părinţi ai unor fete care ar putea ajunge în aceeaşi situaţie cu cea a victimei din exemplul nostru, alţii ar fi revoltaţi de gestul acelor bărbaţi faţă de o persoană lipsită de apărare (7 bărbaţi cu o forţă superioară victimei, care nu i‑au lăsat nicio variantă de apărare), alte persoane sunt femei şi în conştiinţa lor s‑a născut sentimentul de teamă şi groază, din punct de vedere fizic şi psihic, pentru o astfel de situaţie, alte persoane sunt rude sau prieteni cu tinere sau femei etc.

Dezvăluirea cauzelor fenomenului infracţional nu poate fi realizată decât printr‑o cercetare care să exploateze toate laturile acestui fenomen. Sunt necesare în acest sens investigaţii cu caracter sociologic, psihologic, juridic, psihiatric, biologic şi antropologic.

Pe lângă manifestarea violenţei, alte două fapte incriminate într‑o formă sau alta în prezent, cum ar fi prostituţia (contravenţie) şi, respectiv, corupţia, au existat din cele mai vechi timpuri. Despre corupţie avem date în Vechiul Testament – Cartea I a regilor, Capitolul 8‑3, unde, referindu‑se la fiii lui Samuel, desemnaţi judecători, se afirmă că „Fiii lui nu umblau pe căile sale, ci se abăteau la lăcomie, luau daruri şi judecau strâmb”[3].

[1] Idem, p. 14‑15.[2] M.i. rusu, op. cit., 2014, p. 15.[3] M.i. rusu, Funcţionarul public şi legea penală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 10 şi urm.

Drept penal. Partea specială14

În Grecia antică, fenomenul corupţiei, prin luarea de mită de către judecători, l‑a determinat pe Platon să propună pedeapsa cu moartea pentru funcţionarii care primeau daruri pentru a‑şi face datoria[1]. În Persia antică, regele Cambise al II‑lea a hotărât uciderea unui judecător vinovat de corupţie, iar cu pielea acestuia şi‑a tapiţat scaunul. În schimb, regele Darius îi condamna la moarte, prin crucificare, pe judecă‑torii corupţi. Roma antică a luat măsuri de reprimare a corupţiei prin legile Calpurnia (anul 1941 î.Hr.), Iulia repetundarum (anul 591 î.Hr.), Acilia (anul 123 î.Hr.), Servilia (anul 110 î.Hr.), Cornelia (anul 81 î.Hr.)[2]. Nicio societate, indiferent de stadiul de dezvoltare economico‑socială şi de esenţa regimului politic, nu a fost şi nu este ocolită de fenomenul de corupţie, de efectele periculoase şi deosebit de grave ale acestuia.

Şi într‑un caz (corupţia), şi în celălalt (prostituţia), ne aflăm în prezenţa unui comportament deviant de la normele de conduită prescrise de colectivitate şi astfel de atitudini trebuie să fie sancţionate (pedepsite). Instrumentul pentru a preveni şi, respectiv, a pedepsi este oferit de dreptul penal.

§4. Necesitatea studierii dreptului penal, partea specială[3]

Pentru a demonstra necesitatea dreptului penal, se invocă trei argumente[4]:a) necesitatea apărării valorilor sociale. Deşi actualul legiuitor nu a mai prevăzut,

aşa cum era în vechiul Cod penal, scopul legii penale, prin valori sociale care trebuie apărate trebuie înţelese omul, cetăţeanul român cu drepturile şi libertăţile sale, şi statul român, cu suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea lui, precum şi proprietatea şi ordinea de drept.

Desigur, dacă aceste atribute de mai sus nu sunt apărate prin instrumente ferme puse la îndemâna reprezentanţilor statului, există pericolul apariţiei arbitrariului, a anarhiei, care conduce de fapt la disoluţia statului.

Societatea nu poate exista fără a exista o securitate deplină a sistemului de valori pe care ea se întemeiază;

b) existenţa fenomenului infracţional şi necesitatea luptei împotriva acestuia. Practica judiciară şi statistica judiciară oferă suficiente dovezi privind existenţa fenomenului infracţional în societate. Pericolul săvârşirii unor fapte prin care se aduc atingeri valorilor sociale ocrotite de societate este unul concret, obiectiv, şi nicidecum abstract sau ipotetic. Desigur, raportat la colectivitate, lezarea valorilor sociale se realizează de un grup restrâns de membri ai societăţii, care sunt indivizi izolaţi, dar lipsa unei reacţii ferme din partea societăţii poate conduce la rezultate nebănuite.

Fenomenul infracţional este un fenomen social, pentru că infracţiunile se săvârşesc în cadrul relaţiilor sociale dintre indivizi. Fenomenul infracţional sau criminalitatea reprezintă totalitatea infracţiunilor săvârşite la un moment dat într‑o societate determinată.

[1] g. Antoniu, M. PoPA, Şt. DAnEŞ, Codul penal pe înţelesul tuturor, Ed. Politică, Bucureşti, 1970, p. 210.

[2] A se vedea tH. MoMMsEn, Le droit pénal romain, vol. III, Ed. Cujas, Paris, 1907, p. 19.[3] M.i. rusu, op. cit., 2014, p. 18‑19.[4] C. bulAi, op. cit., p. 6.

I. Noţiuni generale 15

Fenomenul social al criminalităţii este studiat de criminologie prin metode specifice ştiinţelor socio‑juridice. Ştiinţa criminologiei distinge între:

– criminalitatea legală – formată din totalitatea infracţiunilor pentru care s‑au aplicat sancţiuni penale de către instanţele de judecată;

– criminalitatea aparentă sau relevată – formată din totalitatea infracţiunilor care sunt cunoscute de către organele judiciare;

– criminalitatea reală – formată din totalitatea infracţiunilor care s‑au săvârşit în realitatea socială, incluzând şi infracţiunile necunoscute de către organele de stat specializate.

Pornind de la aceste distincţii, pentru cunoaşterea în detaliu a fenomenului infracţional, este nevoie a se cunoaşte criminalitatea reală. De regulă, se folosesc în studiul criminalităţii datele statistice privitoare la criminalitatea legală;

c) necesitatea reglementării juridice a acţiunii de apărare a valorilor sociale. Ori de câte ori individul intră într‑un conflict cu societatea ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, replica societăţii trebuie realizată într‑un cadru instituţionalizat, în care trebuie respectate atât interesele societăţii, cât şi drepturile fiecărui individ în parte. Acţiunea de apărare socială trebuie să fie reglementată riguros, în aşa fel încât să se înfăptuiască în conformitate cu interesele atât ale societăţii, cât şi ale individului.

Dreptul penal oferă posibilitatea ca societatea să intervină pentru îndreptarea conduitei infractorului, prin apărarea valorilor sociale, dar oferă, în aceeaşi măsură, posibilitatea apărării drepturilor infractorului împotriva acţiunii arbitrare a organelor statului competente în realizarea funcţiei de apărare socială.

§5. Funcţiile dreptului penal

Dreptul penal are un scop bine determinat, dar care este influenţat decisiv de politica penală pe care şi‑a propus‑o puterea publică.

De fiecare dată, scopul a constat în apărarea valorilor sociale proprii societăţii respective împotriva oricăror forme de lezare, ştirbire, desfiinţare a acestor valori ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni.

Putem desprinde concluzia că, raportat la scopul său, dreptul penal are trei funcţii:a) funcţia de prevenire a săvârşirii infracţiunilor, prin simpla incriminare sub sancţiune

a faptelor periculoase pentru societate. Dreptul penal trebuie ca, prin normele juridice penale, prin instituţiile sale, să descurajeze membrii societăţii în tendinţele lor de a nesocoti preceptele penale[1]. Este de remarcat că unele infracţiuni se prezintă sub o varietate de fapte ce conduce la o varietate de forme ale infracţiunii;

b) funcţia de asigurare a cadrului legal de realizare a funcţiei de apărare socială, desfăşurată de stat prin organele competente. Statul, prin organele sale specializate, trebuie să intervină doar în limita prerogativelor asigurate de legea penală şi de procedura penală pentru a sancţiona faptele penale şi pe făptuitori. În aceste condiţii, se asigură, de fapt, atât ocrotirea valorilor sociale, cât şi condiţiile pentru ocrotirea infractorilor împotriva oricăror abuzuri la care ar putea fi supuşi de puterea publică. Prin această funcţie se asigură exercitarea drepturilor infractorului, prin conturarea unor

[1] A se vedea Fl. strEtEAnu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 20.

Drept penal. Partea specială16

limite ale represiunii specifice sistemelor politice democratice. Această funcţie mai poartă şi denumirea de funcţie protectoare[1];

c) funcţia de asigurare a dezvoltării noilor valori şi relaţii sociale. În evoluţia societăţii, în dezvoltarea acesteia, trebuie apărate noi valori sociale şi noi relaţii sociale care apar în timp, şi nu doar cele existente la un moment dat. Studierea părţii speciale a dreptului penal devine utilă pentru îmbunătăţirea permanentă a reglementărilor penale în viitor, de manieră să corespundă apărării noilor valori sociale.

§6. Sistemul părţii speciale a dreptului penal

Partea specială a dreptului penal este organizată pe baza unui anumit sistem.Prin sistemul părţii speciale a dreptului penal se înţelege clasificarea sau gruparea

în anumite categorii, grupe, subgrupe etc. a tuturor infracţiunilor prevăzute de legislaţia penală în vigoare[2].

Pentru a realiza o analiză mai profundă a infracţiunii şi pentru a nu pierde din vedere că infracţiunile prezintă o gamă largă de variante, doctrina penală şi legiuitorul au stabilit criterii de clasificare, de împărţire, pe anumite categorii, grupe, secţiuni etc., a infracţiunilor prevăzute de legile penale.

Criteriul principal de clasificare a infracţiunilor este obiectul juridic generic al acestora, adică criteriul valorii sociale ocrotite de norma juridică şi care de fapt a fost lezată sau pusă în pericol prin săvârşirea faptei penale[3]. În raport de criteriul obiectului juridic, infracţiunile sunt împărţite în grupe mari, denumite titluri, apoi în capitole şi secţiuni.

Potrivit Codului penal adoptat în anul 2009, infracţiunile au fost împărţite în 12 titluri, care cuprind capitole, formate din mai multe articole, numerotate cu cifre arabe de la art. 188 la art. 445; sunt însă şi titluri care nu au capitole. Astfel:

a) Titlul I. Infracţiuni contra persoanei (art. 188‑227):– Capitolul I. Infracţiuni contra vieţii (art. 188‑192);– Capitolul II. Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii (art. 193‑198);– Capitolul III. Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie (art. 199‑200);– Capitolul IV. Agresiuni asupra fătului (art. 201‑202);– Capitolul V. Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor în primejdie

(art. 203‑204);– Capitolul VI. Infracţiuni contra libertăţii persoanei (art. 205‑208);– Capitolul VII. Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile (art. 209‑217);– Capitolul VIII. Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale (art. 218‑223);– Capitolul IX. Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private (art. 224‑227);b) Titlul II. Infracţiuni contra patrimoniului (art. 228‑2561):– Capitolul I. Furtul (art. 228‑232);– Capitolul II. Tâlhăria şi pirateria (art. 233‑237);

[1] Idem, p. 18‑20.[2] o.A. stoiCA, op. cit., p. 17.[3] Ibidem; l. biro, Drept penal. Partea generală, Ed. Universităţii Babeş‑Bolyai, Cluj‑Napoca,

p. 67‑69; C. bulAi, Curs de drept penal. Partea specială, vol. I, Bucureşti, 1975, p. 24‑35; V. Dobrinoiu, n. neagu, op. cit., p. 12.

I. Noţiuni generale 17

– Capitolul III. Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii (art. 238‑248);

– Capitolul IV. Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electro‑nice (art. 249‑252);

– Capitolul V. Distrugerea şi tulburarea de posesie (art. 253‑256);– Capitolul VI. Infracţiuni care au produs consecinţe deosebit de grave (art. 2561);c) Titlul III. Infracţiuni privind autoritatea şi frontiera de stat (art. 257‑265):– Capitolul I. Infracţiuni contra autorităţii (art. 257‑261);– Capitolul II. Infracţiuni privind frontiera de stat (art. 262‑265);d) Titlul IV. Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei (art. 266‑288);e) Titlul V. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu (art. 289‑309):– Capitolul I. Infracţiuni de corupţie (art. 289‑294);– Capitolul II. Infracţiuni de serviciu (art. 295‑309);f) Titlul VI. Infracţiuni de fals (art. 310‑328):– Capitolul I. Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori (art. 310‑316);– Capitolul II. Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare

(art. 317‑319);– Capitolul III. Falsuri în înscrisuri (art. 320‑328);g) Titlul VII. Infracţiuni contra siguranţei publice (art. 329‑366):– Capitolul I. Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate (art. 329‑333);– Capitolul II. Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice

(art. 334‑341);– Capitolul III. Nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare

şi al materiilor explozive (art. 342‑347);– Capitolul IV. Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi regle‑

mentate de lege (art. 348‑351);– Capitolul V. Infracţiuni contra sănătăţii publice (art. 352‑359);– Capitolul VI. Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor

informatice (art. 360‑366);h) Titlul VIII. Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială

(art. 367‑384):– Capitolul I. Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice (art. 367‑375);– Capitolul II. Infracţiuni contra familiei (art. 376‑380);– Capitolul III. Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor

decedate (art. 381‑384);i) Titlul IX. Infracţiuni electorale (art. 385‑393);j) Titlul X. Infracţiuni contra securităţii naţionale (art. 394‑412);k) Titlul XI. Infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor armate (art. 413‑437):– Capitolul I. Infracţiuni săvârşite de militari (art. 413‑431);– Capitolul II. Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili (art. 432‑437);l) Titlul XII. Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război (art. 438‑445):– Capitolul I. Infracţiuni de genocid şi contra umanităţii (art. 438‑439);– Capitolul II. Infracţiuni de război (art. 440‑445). Articolele pot avea alineate, litere sau teze, în raport de varianta de incriminare. De

asemenea, articolul poate cuprinde, pe lângă variantele de incriminare, şi alte menţiuni,