Drept Roman - Curs X

Drept Roman – Curs X

04.12.2012

Drept Roman

Dan Oancea

Curs X

Persoanele (continuare)

Oamenii liberi aveau o conditie juridica neunitara. Categorii de oameni liberi:

Cetatenii

Cetatenii beneficiau de totalitatea drepturilor civile si politice:

ius commercii

ius connubii

ius suffragii

ius honorum

ius militiae

Elementele de identificare ale cetatenilor erau numele si veștmântul.

1. Numele cetatenilor romani era complicat, fiind compus din mai multe

elemente:

-Tria nomina era compusa din 3 subelemente:

prenunomen (numele prin care o pers se identifica in societate)

cognomen (numele prin care o persoana se identifica in sânul familiei, adica

porecla

nomen gentilicum (se referea la ginta careia ii apartinea familia cetateanului)

-indicatiunea filiatiunii care arata numele tatalui

-indicatiunea tribala care indica tribul (in sens de cartier)in care cetateanul locuia si

exercita dreptul de vot

1


un exemplu de nume era al lui Cicero (=bob de naut)

Cicero Marcus Tullius Marci filius Cornelia tribu

2. Celalalt element de identificare era toga fie de culoare alba in cazul cetatenilor

obisnuiti, fie cu elemente purpurii.

Dobandirea cetateniei se realiza prin mai multe cai:

- cea principala era nasterea, unde functiona cele doua reguli (copil nascut in casatorie

si in afara casatoriei)

- beneficiul legii, pentru ca romanii au dat legi prin care au aratat ce conditii trebuie sa

indeplineasca o persoana pentru a deveni cetatean roman

- naturalizarea (avea loc cand se dadea o lege speciala pentru acordarea cetateniei unei

sau unor persoane determinate)

- dezrobirea, caci sclavul dezrobit devenea la randu-i cetatean, urmand conditia juridica

a fostului stapan

In mod simetric, existau si moduri de pierdere a cetateniei :

-pierderea libertatii, libertatea fiind premisa cetateniei

-efectul inadmisibiliatii dublei cetatenii, caci romanii nu acceptau ca cetatenii romani sa

mai aiba si o alta cetatenie si, de aceea, in momentul dobandirii altei cetatenii o pierdea

pe cea romana;

din documente reiese un exemplu: cazul unui grec, Melandru, care a fost

luat prizonier de romani si vandut ca sclav. Datorita calitatilor sale, el a

fost dezrobit si, ulterior, a ajuns senator, iar, in aceasta calitate, a fost

trimis cu o ambasada (misiune) la Atena; in Antichitate, functiona un

principiu care se numea post-liminium, principiu in virtutea caruia

2


prizonierul de razboi reintors in patrie redobândea la intoarecere conditia

juridica avuta anterior caderii in prizonierat, ceea ce inseamna ca din

momntul cand a ajuns la Atena, Melandru a redevenit cetatean grec, iar

cand s-a intors la Roma a constat ca nu mai era cetatean roman ca

urmare a principiului, motiv pentru care romanii au dat o lege speciala

prin care i se reconferea calitatea de cetatean roman

-exilul

-cazul in care un cetatean roman era predat dusmanilor, dar nu era primit de catre

acestia. Se intampla ca romanii sa piarda o batalie, atunci intre partile beligerante se

incheia un tratat. Cand generalul armatei romane infrante se intorcea la Roma cu un

astfel de tratat, romanii nu il primeau si il trimiteau inapoi, impreuna cu mesajul ca ei nu

inteleg sa respecte acel tratat si, daca doreste, dusmanul poate sa-si exercite dreptul de

razbunare asupra persoanei generalului si, fiind vorba de un artificiu juridic, nici

dusmanul nu il primea si il trimitea inpoi la Roma, motiv pentru care romanii ii

retreageau cetatenia generalului, dar cu efect retroactiv, motiv pentru care ei sustineau

ca la momentul incheierii tratatului, el nu era cetatean romani deci nu putuse

reprezenta Roma.

In decursul timpului, constransi de firul evenimentelor, romanii au dat unele legi

de acordare a cetateniei. In urma rascoalelor din Peninsula Italica, cu care romanii

incheiasera tratate, dar erau subordonati, romanii in secolul I i. e.n s-au vazut nevoiti sa

acorde cetatenie romana tuturor locuitorilor liberi din Italia prin doua legi: Iulia si

Plautia Papiria.

Mai tarziu, in 212 a intervenit edictul imparatului Caracalla prin care se acorda

cetatenie romana tuturor locuitorilor liberi ai imperiului, motivele fiiind altele, pentru ca

in primul caz, ratiunile fusesera politice, iar in acest caz erau fiscale, economice, pentru

3


ca statul roman se confrunta cu o criza de moneda si, astfel, a extins baza

contribuabililor, pentru a incasa impozitele pe mostenire.

In acest edict au facut exceptii doua categorii de persoane: -peregrinii deditici

-latinii iuniani.

Latinii

Initial, termenul de latin desemna atata conditia juridica,cât si originea etnica a unei

persoane.

Categorii de latini:

-latinii veteres era cea mai veche categorie de latini, din care faceau parte vechii

locuitori ai Lațiumului si care aveau o conditie juridica foarte apropiata de cea a

cetatenilor, in sensul ca se bucurau de ius comercii, ius conubii si de ius suffragii, nu

aveau ius militiae si ius honorum, o conditie similara locuitorilor coloniilor fondate de

romani in Italia pana in 268 i.e.n.

-latinii coloniari - locuitorii coloniilor fondate dupa 268 i.e.n. si care aveau o conditie

juridica mai proasta, in sensul ca se bucurau doar de ius comercii

-latini fictivi - locuitorii din provincii care beneficiau de conditia juridica a latinilor

coloniari, adica tot de ius comercii. Evident, aceasta categorie era rezultatul unei fictiuni,

fictiune in virtutea careia aceste persoane erau socotite rude de sange cu romanii, desi

in realitate nu erau.

-latinii iuniani isi trag numele de la legea Iunia Norbana, ca si categoriile in care intrau

sclavii care fusesera dezrobiti fara respectarea formulelor solemne cerute de lege. Din

aceasta cauza aveau o conditie juridica imperfecta, spunandu-se despre ei ca traiesc

liberi, dar mor sclavi, pentru ca, in timpul vietii, aveau dreptul de a avea un patrimoniu si

de a dispune de acesta prin acte inter vivos, in schimb la moarte acest patrimoniu

revenea fostului stapan, deci nu aveau dreptul de a dispune de testament.

4


Peregrinii

Peregrinii erau oameni liberi, dar nu erau nici cetateni, nici latini.

Erau doua categorii: -peregrini obisnuiti - conditia juridica a lor era aceea ca dispuneau

de un drept propriu pe care il puteau aplica in raportul dintre ei cu conditia de a nu

contravine dreptului roman, nu aveau acces la dreptul civil roman, dar in raporturile cu

cetatenii aveau dreptul de a utiliza dreptul gintilor creat tot de romani. Din texte reiese

ca in mod exceptional unii peregrini obisnuiti se bucurau si de ius comercii.

-peregrini dediticii - aveau o conditie juridica inferioara, doar cu ceva mai buna decat a

sclavilor, deoarece din aceasta categorie faceau parte oamenii care se opusesera cu

arma pretentiilor de dominatie a romanilor, drept urmare romanii le distrugeau cetatile

si le confereau aceasta conditie juridica inferioara. Ei nu aveau acces la un drept propriu,

pentru ca nu aveau cetatenie, nu puteau veni niciodata la Roma si nu puteau deveni

vreodata cetateni romani

In aceeasi categorie mai erau inclusi si acei sclavi dezrobiti, care, in timpul

sclaviei, suferisera o pedeapsa flagranta, fiind arsi cu fierul rosu si atunci cetatenii

deveneau peregrini dediticii.

Dezrobitii erau sclavii eliberati din sclavie prin utilizarea anumitor forme prescrise

de dreptul roman. S-a afirmat in mod gresit ca dezrobirea fusese un semn al

generozitatii romanilor, in realitate fiind o alternativa la costurile ridicate pe care le

presupunea intretinerea sclavilor intr-o perioada in care Roma incepuse sa se confrunte

cu probleme economice. Fostul sclav ramanea in continuare depedent de stapan atat cu

persoana, cat si cu bunurile sale.In terminologia specifica, sclavii dezrobiti se numeau

liberti, iar fostii stapani, patroni.

Din documente rezulta ca existau mai multe forme de dezrobire:

-dezrobire vindicta era o forma solemna de dezrobire (se traduce: dezrobirea prin nuia,

fiind un simbol al proprietatii) care se realiza in cadrul unui proces fictiv, desfasurat in

5


fata magistratului, in care dominus se infatisa impreuna cu sclavul in cauza. In fata

magistratului, dominus rostea urmatoarea formula solemna: Hunc hominem liberum

esse vollo (doresc ca acest sclav sa fie liber), formula insotita de gesturi rituale (il

invartea pe sclav, ii dadea o pereche de palme), dupa care magistratul ratifica declaratia

prin rostirea cuvantului addico.

-dezrobirea censu era realizata cu prilejul recensamantului; se putea realiza o data la

cinci ani cand romanii efectau un recensamant atat al bunurilor, cat si al persoanelor. Ca

atare, registrul de recensamant tinut de cenzori avea doua rubrici (bunuri si persoane),

iar dezrobirea se realiza prin stergerea unui sclav din coloana bunurilor si trecerea

acestuia la coloana persoanelor cu semnatura lui dominus.

- dezrobirea testamento se realiza prin clauza testamentara si care, sub aspectul

efectelor sale, putea fi de doua feluri:

- dezrobirea testamentara directa - testatorul isi exprima dorinta prin testament

ca la moartea sa un anumit sclav sa fie liber, iar aceasta clauza isi producea efectul

automat la momentul acceptarii mostenirii

- dezrobirea testamentara indirecta - testatorul insarcina un mostenitor sa

elibereze un anumit sclav, ceea ce face ca intre cele doua forme mai avantajoasa pentru

sclav sa fie cea directa.

Conditia juridica a dezrobirii putea fi exprimata prin trei cuvinte:

- bona desemna dreptul patronului asupra bunurilor dezrobitilor, caci mult timp

patronul a putut dispune liber de bunurile libertului chiar in timpul vietii acestuia;

ulterior, acest drept s-a restrans, patronul avand doar dreptul de a-l mosteni pe libert si

numai in cazul in care acesta murea fara mostenitori.

6


-obsequium desemneaza obligatia de respect pe care libertul il datora patronului; in

virutea acestei obligatii, libertul nu avea nici macar dreptul de a-l chema pe patron in

judecata, iar incalcarea obligatiei era drastic pedepsita, pentru ca patronul il putea chiar

ucide.

-operae desemneaza serviciile pe care libertul era obligat sa le presteze in favoarea

patronului; erau de doua feluri:

-operae officiales (servicii uzuale)

-operae fabriles (servicii care necesitau o anumita calificare, specializare)

Fenomenul dezrobirii atinsese proportii alarmante, care riscau sa puna in discutie

substituirea oranduirii, fenomen generat atat de considerentele economice, dar si de

orgoliile Romei. La romani, era de mare cinste sa ai un cortegiu funerar, motiv pentru

care, adesea, marii proprietari de sclavi eliberau prin testament mii sau zeci de mii de

sclavi, cu conditia ca acestia sa-i conduca pe ultimul drum. Astfel, statul roman a

intervenit si in timpul imparatului Augustus au fost date doua legi de limitarea a

dezrobirii:

- legea Aelia Sentia prevedea ca cetatenii care fac dezrobirea trebuia sa aiba

varsta de 25 de ani, iar sclavul dezrobit varsta de 30 de ani. De asemenea, legea

prevedea ca sclavul, care suferise o pedeapa flagranta, devine peregrin dediticii in urma

dezrobirii, iar aceeasi lege anula dezrobirea care fusese facuta ob fraudem creditorum

(cu fraudarea intereselor creditorilor)

- legea Fufia Caninia care se referea la dezrobirea testamento → testatorul are

dreptul de a dezrobi un nr. de sclavi proportional cu nr. total al sclavilor pe care ii avea,

dar nu mai mult de 100,

In zona de interferenta intre oamenii liberi si sclavi exista doua categorii:

7


1.o categorie a oamenilor liberi cu o conditie speciala; e vorba de acele persoane, care,

formal, aveau calitatea de oameni liberi, dar care, in fapt, erau tratati ca sclavi.

In aceasta categorie intra mai multe subcategorii:

-persoane in mancipio → fac parte persoanele care se aflau sub puterea cumparatorului;

se stie ca pater familias avea drept, la inceput, de a-si vinde fiul, operatiune care putea fi

repetata de 23 ori, vanzarea fiind valabila timp de 5 ani; din momentul celei de-a treia

vanzari, filius iese de sub puterea tatalalui si ramane sub puterea cumparatorului,

potrivit unei reguli cuprinse in Legea celor 12 Table care prevedea si pater filium ter

venum duuit filius a patre liber esto (daca tatal isi vinde fiul de 3 ori, fiul iese de sub

puterea tatalui); pe perioada cand se afla sub puterea cumparatorului filius era liber,

dar, in fapt, era tratat ca un sclav.

-auctorati → fac parte oamenii liberi, care isi angajau serviciile ca gladiatori, activitate

considerata umilitoare de catre romani, caci era proprie sclavilor, motiv pentru care si

oamenii liberi, care acceptau sa o practice, erau asimilitati sclavilor

-addicti → erau debitorii insolvabili, atribuiti creditorilor lor prin pronuntarea cuvantului

addico si erau de doua feluri:

- addicti iudicati (erau cei atribuiti creditorilor si dusi in inchisoarea personala a

lor)

- addicti nexi (acei debitori, care stiindu-se insolvabili, nu mai asteptau sa fie

trimisi in inchisoarea creditorilor, preferand sa incheie o conventie prin care se angajau

sa munceasca in contul datoriei o anumita perioada de timp)

-liber homo bona fide serviens (om liber, sclav de buna-voie) → din pricina

imprejurarilor in care o persoana s-a nascut, era posbil ca aceasta sa nu-si cunoasca

exact conditia juridical, care era de om liber si sa se comporte ca un sclav

-redempti ab hostibus (rascumparatii de la dusmani) → prizonierii de razboi putea fi

rascumparati de la dusmani de catre prieteni, rude sau chiar oameni de afaceri, iar cel

8


rascumparat avea obligatia ca pana la restituirea pretului, sa ramana sub puterea

rascumparatorului, fiind tratat ca sclav

2.colonii

Erau trei categorii de coloni:

-voluntari (incheiau un contrat de arenda cu proprietarul funciar, caruia ii plateau banii

de pe recolta)

-siliti (apar in sec. II e.n. si in care intrau prizonierii de razboi, care erau repartizati ca

forta de munca)

-servi (sub aspect juridic, sunt oameni liberi, dar, de fapt, sunt legati de glie, fiind

instrainati odata cu aceasta)

Institutii la romani

Institutia fundamentală la romani era familia. Familia romană avea un alt sens decat in

dreptul modern.

Terminologie: termenul de familie provine de la famulus =sclav.

Notiunea de familie a fost susceptibila de trei sensuri:

1. totalitatea sclavilor aflatori in proprietatea aceleiasi persoane (initial)

2. totalitatea sclavilor si a altor bunuri aflatoare in proprietatea aceleiasi persoane

(ulterior, sfera s-a largit)

3. totalitatea persoanelor si a bunurilor aflate sub aceeasi putere, ceea ce inseamna

ca la origini familia se confunda cu notiunea de proprietate, motiv pentru care

pater familias nu poate fi tradus prin tata de familie, ci prin sef de familie care

putea fi si un copil, caz in care familia era compusa din bunuri

Pater familias desemna o putere unitara = manus.

9


Ulterior, aceasta putere s-a scindat in mai multe puteri distincte cu denumiri specifice:

manus = puterea barbatului asupra femeii maritate

patria potestas = puterea parinteasca (puterea asupra descendetilor)

dominica potestas = puterea asupra sclavilor

dominium = puterea asupra altor bunuri decat a sclavilor

mancipium = puterea asupra fiilor de familie cumparati

Esential in materia persoanei este distinctia intre persoane alieni iuris si persoane sui

iuris.

Persoanele sui iuris erau persoanele care nu se aflau sub puterea cuiva, ceea ce

inseamna ca la origine sui iuris era doar pater familias, sub puterea sa aflandu-se

sotia si copiii sai, ceea ce inseamna ca toti ceilalti erau alieni iuris, aflandu-se sub

puterea lui pater familias.

Persoanele alieni iuris aveau o capacitate juridica limitata in timpul vietii lui pater

familias, pentru ca, la moartea acestuia, deveneau la randu-le sui iuris, cu

precizarea ca, in cazul femeiii maritate, ea devenea sui iuris la moartea sotului ei,

ea era totusi pusa sub tutela perpetuă a rudelor sale civile si, in aceeasi situatie,

se aflau si baietii sub 14 ani, care erau pusi sub tutela lor pana la implinirea

varstei de 14 ani.

Institutia rudeniei la romani este definita ca relatie intre membrii unei familii sau intre

cei care au fost candva membri ai aceleiasi familii. Rudenia era de doua feluri:

-rudenie agnatica care desemna rudenia civila

Agnatiunea era o forma de tutela intemeiata pe idea de putere, putere pe care

pater familias o exercita asupra unui grup de persoane.

10


Agnatiunea a fost importanta, pentru ca, mult timp, a fost singura care producea

efecte juridice cu unele exceptii in materia casatoriei, cognatiunea neproducând niciun

efect.

Agnatiunea cuprindea 3 cercuri agnatice (3 categorii de rude civile)

din primul cerc faceau parte cei care se aflau la un moment dat sub puterea

aceluiasi pater familias si intrau in aceasta categorie: sotia, fiii, fiicele si nepotii

din fii, nu si nepotii din fiice, caci acestia se sflau sub puterea tatalui lor

in al doilea cerc agnatic intrau cei care au fost in trecut sub aceeasi putere, dar

care, ulterior, au devenit sui iuris: cazul fratilor dupa moartea tatalui lor

in al treilea cerc agnatic faceau parte cei care s-ar fi aflat sub aceeasi putere daca

pater familias ar mai fi trait la momentul nasterii lor: nepotii nascuti dupa

moartea bunicului lor.

Cercurile sunt nobile: aceleasi persoane pot face parte succesiv din mai multe cercuri

(doi frati sunt intr-un cerc, dupa moartea tatalui sunt in doua cercuri).

Agnatiunea a fost unicul fundament al vocatiei succesorale, neavand acces la

culegerea unei mosteniri decat aceia care au fost in relatie civila cu defunctul.

La limita superioara al celui de al treilea cerc agnatic, se aflau gentilii, din care faceau

parte cei care nu puteau dovedi cu certitudine ca au un autor comun, existand indicii in

acest sens, cum ar fi cultul familial comun, numele de ginta comun sau locurile comune

de inmormantare, acesti gentili avand vocatie succesorala doar daca nu exista niciun

agnat din cercurile mentionate.

- rudenia cognatica care desemna rudenia de sange care reprezenta legatura dintre cei

care aveau un autor comun indiferent daca se aflau sub aceeasi putere:

11


de exemplu, femeia marita este cognată cu fratele ei, dar nu este si agnată

cu el, deoarece femeia maritata se afla sub puterea sotului ei pe cand

fratele se afla sub puterea tatalui sau

Dupa izvorul ei, cognatiunea este de doua feluri:

cognatiunea reala isi avea izvorul in natura, in sensul ca sunt cognati reali toti cei

care au un autor comun

cognatiunea fictiva izvoraste din Legea celor XII Table, care prevede ca toti agnatii

sunt automat si cognati

de exemplu, prin adoptiune, adoptatul intra sub puterea adoptatului si

devine agnat cu acesta si cu membrii familiei acestuia. Fiind agnat, el

devine si cognat fictiv cu familia adoptata, dar el nu e ruda de sange cu

noua familie, ceea ce inseamna ca regula Legii celor XII Table trebuie

amendata, in sensul ca daca admitem ca toti agnatii sunt cognate, trebuie

sa admitem ca nu toti cognatii sunt rude de sange, tocmai ca sunt cognati

ficitivi

Puterea parinteasca se exercita asupra fiilor, fiicelor si nepotilor din fii si sotiei.

La origine, aceasta avea doua caractere:

-caracterul perpetuu → fiul de familie ramanea sub puterea parinteasca pana la moartea

tatalui său, ceea ce inseamna că la romani nu exista majoratul orat. de drept privat,

pentru ca filius ramanea sub puterea lui pater atata timp cat el traia si avea o capacitate

juridica limitata in tot acest timp, nu avea patrimoniu, nu putea incheia acte juridice

chiar daca era senator, pretor sau consul; daca nepotul se afla sub puterea bunicului, la

moartea acestuia, nepotul ramanea alien, pentru ca devenea sui tatalui său

-caracterul nelimitat → puterea lui pater familias se exercita asupra persoanelor si

bunurilor lui filius

-in virtutea puterii asupra persoanei, avea mai multe drepturi:

12


dreptul de a-l ucide

dreptul de a-l vinde

dreptul de expozitiune (dreptul de a-l abandona dupa nastere intr-un loc

viran, daca nu il recunostea, si era necesar ca acest drept sa fie exercitat in

cel mult 8 zile de la nastere; daca il recunostea, il ridica simbolic pe brate)

dreptul de abandon noxal (noxae deditio) = dreptul de a-l abandona pe fiu

in mainile victimei delictului comis de fiu, pentru ca victima sa-si exercite

dreptul de razbunare asupra fiului delincventului

-in virtutea puterii asupra bunurilor: tot ce dobandea filius intra de drept in

patrimoniul tatalui; ulterior, filius a dobandit dreptul de a incheia unele acte juridice pe

considerentul ca imprumuta personalitata lui pater

Aceasta putere absoluta cunoaste transformari.

In Epoca Clasica:

-sefii de familie, care isi ucideau fiii, sufereau consecinte (erau pedepsiti cu o pedeasca

publica, de regula exilul). Vanzarea fiilor de familie iese din uz, pentru ca apare

contractul de locatiune de servicii, contractul de inchiriere, dar se mentine dreptul de

expozitiune si de abandon noxal.

-in privinta bunurilor lui filius, situatia se imbunatateste. El are dreptul de a avea un

peculium (intre 17-26 de ani) numai cu conditia de a fi militar inrolat in regiuni si avea

dreptul la un peculium castrense.

-in ceea ce priveste actele sale, el dobandeste dreptul de a incheia acte juridice in nume

propriu

In Epoca Postclasica:

13


-puterea lui pater dispare aproape total, mentinandu-si o semnificatie formala.

Puterea parinteasca se putea dobandi:

- pe cale naturala (prin casatorie)

- pe cale artificiala (prin adoptiune, adrogatiune, legitimare).

Stingerea puterii parintesti avea loc:

- la moartea lui pater sau a lui filius

- in cazul trecerii lui fiulus sub o alta tutela

- prin pierderea unui element al personalitatii lui filius

- prin emancipare

14

Documents

Drept Roman - Curs X