UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ CONSTANłA

SPECIALIZǍRILE: DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICǍ FORMA DE ÎNVĂłĂMÂNT: ZI, F.R., I.D.

DREPTUL

FINANłELOR PUBLICE

(SINTEZĂ PENTRU ANUL II, SEM I- Drept şi ANUL II- AdministraŃie Publicǎ, Sem. II)

TITULAR DISCIPLINĂ: PROFESOR UNIVERSITAR

DR.GHEORGHE ALECU

E-MAIL: ghalecu@yahoo.com TEL./FAX: 0241.545.015

PROGRAMUL ORELOR DE CONSULTAłII: MIERCURI: 1400 – 1600 SALA 301

2

INTRODUCERE

Lucrarea “DREPTUL FINANłELOR PUBLICE” a fost concepută după

programa analitică a FacultăŃii de Drept şi AdministraŃie Publică, tratând

noŃiunile specifice dreptului finanŃelor publice, respectiv: finanŃele instituŃiilor

publice, sistemul cheltuielilor publice şi bugetare precum şi reglementarea

veniturilor publice.

Creditul public a fost analizat cu referire specială la împrumuturile de stat,

interne şi externe şi gestionarea datoriei publice; controlul financiar şi

răspunderea juridică în domeniul financiar, incluzând formele şi organele de

control financiar, auditul financiar, atribuŃiile de control ale organelor abilitate în

acest domeniu.

Lucrarea se adresează studenŃilor facultăŃilor de drept şi administraŃie

publică, funcŃionarilor publici ce-şi desfăşoară activitatea în acest domeniu,

agenŃilor economici ce doresc să-şi lărgească orizontul cunoştinŃelor pe

probleme specifice ale dreptului finanŃelor publice.

3

SCOPUL CURSULUI

EvidenŃierea rolului şi a funcŃiilor finanŃelor publice moderne;

Fundamentarea teoretică şi practică a instituŃiilor centrale ale cursului,

respectiv:

NoŃiuni specifice dreptului finanŃelor publice,

veniturile bugetare,

cheltuielile bugetare,

bugetul asigurărilor sociale de stat,

bugetul unităŃilor administrativ-teritoriale,

împrumutul public (creditul public),

procedura controlului financiar.

4

CERINłE, PRECIZĂRI, INSTRUCłIUNI

Compararea instituŃiilor dreptului financiar permite evidenŃierea punctelor

divergente, convergente şi uneori a celor identice ale acestora, descoperindu-se

existenŃa unui fond normativ comun – mai întins sau mai restrâns – din care se

pot trage concluzii benefice.

Având în vedere corelaŃiile acestei ramuri a dreptului public, un accent

deosebit se va pune pe conexiunile existente între diferitele ramuri ale dreptului

public.

LISTA DE TITLURI DE ESEURI

� BUGETUL STATULUI ŞI PROCEDURA BUGETARĂ

� (DREPTUL BUGETAR)

� CHELTUIELILE BUGETULUI DE STAT

� BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

� BUGETUL UNITĂłILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE

� REGLEMENTAREA VENITURILOR BUGETARE

� TEORIA ŞI PRACTICA ÎMPRUMUTULUI PUBLIC

� (CREDITUL PUBLIC)

� ORGANIZAREA ŞI PROCEDURA CONTROLULUI FINANCIAR

5

CURSUL NR. 1

NOłIUNI INTRODUCTIVE ÎN DOMENIUL FINANłELOR ŞI

AL ACTIVITĂłII FINANCIARE

Obiective: informarea studenŃilor despre conceptul şi structura finanŃelor

publice, definiŃia dreptului finanŃelor publice, izvoarele sale şi normele

dreptului financiar

Cuvinte cheie: finanŃe, norme de drept financiar, structura finanŃelor,

conceptul de finanŃe

ConŃinut: pp. 5-10

Întrebări: 1-16

Test: T 1 - Î 1

Care sunt categorii de norme juridice care au ca obiect finanŃele publice?

a.acele privind înregistrarea societăŃilor comerciale b.cele privind înregistrarea agenŃilor economici cu capital de stat c.cele privind controlul financiar

1.1 Conceptul şi structura finanŃelor

1.1.1 Conceptul de finanŃe publice

Geneza finanŃelor publice este legată în timp de mai multe împrejurări,

respectiv organizarea statului, a instituŃiilor sale, relaŃia marfă-bani etc. Sintagma

“finanŃe publice”1 a fost răspândită, mai ales în FranŃa, existând supoziŃia că

derivă din expresia latină “financia pecuniaria” care însemna a încheia o

tranzacŃie patrimonială prin plata unei sume de bani.

1 I.Gliga – Drept financiar public, Ed.All, Bucureşti 1994, p.11, apud G. Jéze – Cours de finances publiques, Ed. M. Giard, Paris 1929, p. 2.

6

În opinia reputatului profesor I.Gliga, asocierea finanŃelor publice cu statul este

un element constant în evoluŃia istorică a acestor finanŃe2. Însă atitudinea statului

în utilizarea şi aplicarea procedeelor financiare este recunoscută ca o evoluŃie de

la neintervenŃionism către intervenŃionismul statal.

1.1.2 Structura finanŃelor publice

Elementele structurale ale finanŃelor publice au apărut şi au evoluat cu

asemănări şi deosebiri fireşti de la un stat la altul, precum şi în cursul timpului,

condiŃionat de evoluŃia trebuinŃelor băneşti publice şi a posibilităŃilor de realizare

a veniturilor publice oferite de dezvoltarea economiilor naŃionale cu influenŃele

conjuncturale inevitabile.

Datorită evoluŃiei istorice a finanŃelor publice, componentele structurale ale

acestor finanŃe în cele mai multe dintre statele contemporane cu economie

naŃională liberal-capitalistă şi regim politic parlamentar democrat sunt

următoarele: bugetul de stat, cheltuielile publice, veniturile publice,

împrumuturile de stat şi finanŃele locale ale unităŃilor administrativ-teritoriale3.

Bugetul de stat, apărut în evoluŃia istorică a finanŃelor publice în scopul

corelării cheltuielilor cu veniturile statului, a devenit procedeul financiar central

cu însemnătate politică fundamentală.

Cheltuielile publice. În structura finanŃelor din statele contemporane,

stabilirea felului şi proporŃiei cheltuielilor statului a ajuns subordonată procedurii

aprobării de către parlament a fiecărui buget anual de stat. Aceasta a fost

influenŃată şi de tendinŃa de creştere permanentă a cheltuielilor publice în fiecare

dintre aceste state.

Veniturile publice sunt componenta structurală a finanŃelor publice cu cea

mai bogată şi diversă evoluŃie, determinată atât de sporirea trebuinŃelor băneşti

ale statului cât şi de necesitatea de a modifica şi perfecŃiona procedeele

impozitelor şi taxelor în concordanŃă cu evoluŃia accelerată a activităŃilor

2 I.Gliga, op.cit.p.13. 3 I.Gliga, op.cit., pp.15-18.

7

economice industriale, comerciale, de lucrări şi servicii etc., ale căror rezultate

băneşti sau profituri reprezintă obiecte impozabile sau taxabile.

Împrumuturile de stat interne şi externe s-au dezvoltat ca o componentă

structurală a finanŃelor publice moderne cu particularităŃi diferite de ale

creditului particular, fiind determinate de cele mai multe ori de necesitatea

completării veniturilor publice ordinare, precum şi uneori de cea a constituirii

unor resurse investiŃionale subordonate evident intereselor publice.

FinanŃele unităŃilor administrativ-teritoriale s-au diferenŃiat în structura

finanŃelor publice moderne în contextul afirmării tot mai hotărâte a autorităŃilor

publice locale, ale perfecŃionării administraŃiei publice locale. În acest context,

diversificarea serviciilor publice conduse de autorităŃile locale şi sporirea

cheltuielilor bugetelor comunelor şi oraşelor a determinat recunoaşterea

dreptului acestor autorităŃi de a stabili şi încasa impozite şi taxe locale,

completate cu alte venituri şi eventual cu împrumuturi publice.

1.2 Dreptul financiar – ramură a sistemului de drept

În Ńara noastră, bazele finanŃelor publice moderne îl constituie

Regulamentele Organice (puse în aplicare la 1 iulie 1831 în łara Românească şi

1 ianuarie în Moldova), prin care se desfiinŃează împărŃirea birului pe lude,

clasificându-se pe destinaŃii nominalizate concret, toate cheltuielile şi veniturile

statului4.

În literatura financiară din România5 se subliniază că “… statul şi celelalte

organizaŃii publice sunt şi subiecte economice” şi că, în calitatea respectivă

desfăşoară o “economie financiară” care este “activitatea de procurare şi

întrebuinŃare de mijloace băneşti pentru acoperirea cheltuielilor colective”.

4 A se vedea M.Tudor, G.MărunŃelu – Drept financiar şi fiscal, Ed.Pământul, Piteşti 2001, pp.9-10. 5 M.Tudor, G.MărunŃelu, op.cit., p.9//G. Leon – Elemente de ştiinŃă financiară, vol.I, Tip. Cartea Românească, Cluj 1925, p. 51.

8

1.2.1 RelaŃiile financiare

RelaŃiile financiare rezultă din raporturile social-economice care apar în

legătură cu constituirea şi utilizarea resurselor sub formă bănească pentru

funcŃionarea şi dezvoltarea societăŃii.

FinanŃele au fost definite ca fiind “…relaŃii sociale de natură economică,

apărute în procesul repartiŃiei produsului intern brut, în strânsă legătură cu

îndeplinirea funcŃiilor şi sarcinilor statului6”.

Altă trăsătură, în afara celei economice, ce caracterizează relaŃiile

financiare, constă în faptul că acestea apar în formă bănească, în cadrul

producŃiei şi mărfuri, circulaŃiei şi repartiŃiei produsului social.

1.2.2 NoŃiunea şi obiectul dreptului financiar

În doctrină7se remarcă necesitatea extinderii procesului de constituire şi de

formare a veniturilor publice, pentru a asigura acel echilibru între venituri şi

cheltuieli, care constituie dezideratul major al oricărei administraŃii publice.

Nevoile publice cunosc o creştere specifică în perioada de tranziŃie a Ńării

noastre spre economia de piaŃă, când datorită reformei economice se nasc, în

mod obiectiv, multiple dezechilibre sociale şi economice care implică o

intervenŃie sporită a statului pentru a se evita o prăbuşire economică totală şi

necontrolată.

Dreptul finanŃelor publice are ca obiect de reglementare bbuuggeettuull ddee ssttaatt,,

bbuuggeettuull aassiigguurrăărriilloorr ssoocciiaallee ddee ssttaatt,, bbuuggeetteellee llooccaallee,, bbuuggeetteellee ffoonndduurriilloorr ssppeecciiaallee

şşii ffiinnaannŃŃeellee iinnssttiittuuŃŃiiiilloorr ppuubblliiccee, precum şşii rreeggiimmuull ggeenneerraall aall vveenniittuurriilloorr ppuubblliiccee

şşii aall cchheellttuuiieelliilloorr ppuubblliiccee.

Literatura de specialitate8 defineşte ddrreeppttuull ffiinnaannŃŃeelloorr ppuubblliiccee ccaa ffiiiinndd

aannssaammbblluull nnoorrmmeelloorr jjuurriiddiiccee ccaarree aauu ccaa oobbiieecctt pprroocceeddeeeellee,, aacctteellee şşii ooppeerraaŃŃiiuunniillee

pprriinn iinntteerrmmeeddiiuull ccăărroorraa ssee mmoobbiilliizzeeaazzăă,, rreeppaarrttiizzeeaazzăă,, aaddmmiinniissttrreeaazzăă şşii

6 I. Văcărel, F. Bercea, Gh. Bistriceanu, T. Stolojan, G. Anghelache, M. Bodnar şi T. Moşteanu – FinanŃe publice, Ed. Didactică şi Pedegogică R.A., Bucureşti 1992, p.15. 7 I.Condor, R.Stancu – Drept financiar şi fiscal român, Ed.FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti 2002, pp.18-19. 8 I. Condor, R.Stancu, op.cit., p.21.

9

ccoonnttrroolleeaazzăă ffoonndduurriillee bbăănneeşşttii ppuubblliiccee ppeennttrruu ssaattiissffaacceerreeaa nneevvooiilloorr ggeenneerraallee aallee

ssoocciieettăăŃŃiiii..

1.2.3 Izvoarele dreptului financiar

Cadrul legislativ al reglementărilor financiare cuprinde numeroase forme

de exprimare ale normelor juridice ce compun dreptul financiar9.

Pe lângă ConstituŃie, au existat şi există alte legi, precum şi ordonanŃe şi

hotărâri ale Guvernului şi decizii ale organelor administrativ-teritoriale,

instrucŃiuni, ordine şi reglementări cu caracter normativ, emise de Ministerul

FinanŃelor Publice şi Banca NaŃională a României.

1.2.4 Normele de drept financiar

Norma de drept financiar poate fi definită ca fiind o regulă de conduită

generală şi impersonală care prescrie drepturi şi obligaŃii subiecŃilor

participanŃi la relaŃiile financiare.

Norma de drept financiar are aceiaşi structură logico-juridică ca şi celelalte

norme de drept, având ca elemente: ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea.

1.2.5 Raporturile juridice financiare

Raporturilor juridice ce se nasc în dreptul financiar au la bază propriile

norme juridice.

RelaŃiile financiare se realizează în cadrul unor raporturi juridice ce se nasc,

se modifică şi se sting în baza izvoarelor de drept financiar care reglementează

drepturile şi obligaŃiile financiare publice şi care reprezintă rraappoorrttuurriillee jjuurriiddiiccee

ffiinnaanncciiaarree ppuubblliiccee..

Raporturile juridice conŃin elemente specifice, dintre care cele mai

importante sunt cele privind: subiecŃii, conŃinutul şi obiectul.

9 A se vedea I. Condor, R.Stancu, op.cit., pp.22-26.

10

INTREBARI:

1. NoŃiunea de „finanŃe publice”

2. Obiectul dreptului finanŃelor publice

3. FuncŃia de repartiŃie a finanŃelor publice

4. FuncŃia de control a finanŃelor publice

5. Structura finanŃelor publice

6. Conceptul de „politică financiară”

7. ConŃinutul politicii financiare

8. NoŃiunea „dreptului finanŃelor publice”

9. Izvoarele dreptului finanŃelor publice. Prezentare generală (GeneralităŃi)

10. Izvoare ale dreptului finanŃelor publice comune cu izvoare ale altor ramuri

de drept

11. Izvoare specifice dreptului finanŃelor publice

12. Izvoare internaŃionale

13. Normele dreptului finanŃelor publice

14. Actele, operaŃiunile şi raporturile juridice din sfera finanŃelor publice

15. RelaŃia dreptului finanŃelor publice cu alte ramuri de drept

16. Organe cu atribuŃii şi răspunderi în domeniul finanŃelor publice

11

CURSUL NR. 2

BUGETUL STATULUI

(DREPTUL BUGETAR)

Obiective: informarea studenŃilor despre definiŃia bugetului statului, natura

juridică a acestuia, principiile şi regulile bugetare, cuprinsul bugetului de

stat, clasificaŃia bugetară a veniturilor si cheltuielilor

Cuvinte cheie: bugetul de stat, principii bugetare, clasificaŃia bugetară,

legea bugetară anuală, execuŃia anuală a bugetului de stat

ConŃinut: pp. 11-14

Întrebări: 17-21

Test: T 2 - Î 3

În cazul dezbaterii privind aprobarea bugetului, cele două camere ale Parlamentului României:

nu au drepturi egale au drepturi egale Camera DeputaŃilor are drepturi mai largi decât Senatul

2.1 Necesitatea, definiŃia şi importanŃa bugetului statului

ApariŃia bugetului statului a fost determinată de necesitatea acestuia ca

mijloc sau procedeu de corelare a cheltuielilor publice cu veniturile publice din

fiecare an.

Profesorul I.Gliga aprecia că dintre toate definiŃiile şi caracterizările

bugetului de stat exprimate în literatura şi legislaŃia financiară, a devenit

preferată până în zilele noastre cea consacrată prin legea franceză a contabilităŃii

publice conform căreia bbuuggeettuull ssttaattuulluuii eessttee aacctt ddee ssttaabbiilliirree şşii aauuttoorriizzaarree aa

vveenniittuurriilloorr şşii cchheellttuuiieelliilloorr aannuuaallee aallee ssttaattuulluuii10.

ImportanŃa bugetului statului ca act de conducere statală este demonstrată

de implicaŃiile economico-social-politice ale veniturilor şi cheltuielilor bugetare

10 A se vedea I.Gliga, op.cit., p. 46.

12

de stat. Această importanŃă se apreciază atât în contextul importanŃei economico-

social-politice a finanŃelor publice, a opŃiunilor politice de orientare a

ansamblului finanŃelor publice din fiecare stat, cât şi raportările specifice

veniturilor şi cheltuielilor stabilite şi autorizate prin bugetele anuale de stat.

2.2 Natura juridică a bugetului de stat

Din punctul de vedere al naturii juridice doctrina arată că, bugetul statului a

fost caracterizat diferit în literatura finanŃelor publice. Cele mai comentate teorii

de acest fel sunt cele care susŃin fie că bugetul statului este act-condiŃiune de

natură administrativă, fie că acest buget este întotdeauna o lege, fie că bugetul

statului este şi lege şi act administrativ.

Prof.I.Gliga, concluzionează că: bbuuggeettuull ssttaattuulluuii aapprroobbaatt aannuuaall pprriinnttrr--oo

lleeggee,, ddoobbâânnddeeşşttee nnaattuurraa jjuurriiddiiccăă ddee aacctt lleeggiissllaattiivv aall ccăărruuii ccuupprriinnss eessttee

ddeetteerrmmiinnaatt ddee nneecceessiittaatteeaa ssttaabbiilliirriiii şşii aauuttoorriizzăărriiii vveenniittuurriilloorr şşii cchheellttuuiieelliilloorr

bbuuggeettaarree aannuuaallee,, ccuu ccoommpplleettăărrii iimmppuussee ddee nneecceessiittăăŃŃiillee ccoonnjjuunnccttuurraallee ddiinn ffiieeccaarree

ssttaatt..

2.3 Principii şi reguli bugetare

Procedura elaborării, aprobării, execuŃiei şi încheierii bugetului statului este

guvernată de următoarele principii:

Principiul anualităŃii;

Principiul unităŃii (unicităŃii);

Principiul universalităŃii;

Principiul echilibrului bugetar;

Principiul publicităŃii;

Principiul specializării bugetare;

13

Principiul unităŃii monetare.

2.4 Cuprinsul bugetului de stat şi clasificaŃia bugetară a veniturilor şi

cheltuielilor

Legea finanŃelor publice stipulează în art.75 faptul că: “Orice sumă care se

cuvine statului se face venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.”

Se poate concluziona că bugetul statului este alcătuit potrivit necesităŃii de a

coordona veniturile şi cheltuielile anuale, din două părŃi: vveenniittuurriillee bbuuggeettaarree şi

cchheellttuuiieelliillee bbuuggeettaarree.

PPaarrtteeaa ddee vveenniittuurrii aa bbuuggeettuulluuii ddee ssttaatt, cuprinde: venituri curente fiscale,

nefiscale şi diverse precum şi venituri de capital.

PPaarrtteeaa ddee cchheellttuuiieellii aa bbuuggeettuulluuii ssttaattuulluuii nnoossttrruu este formată din principalele

categorii de cheltuieli ale bugetului de stat precum sunt cele social-culturale,

pentru apărare naŃională şi ordine publică internă, pentru organele de stat

legislative, executive şi juridice, pentru acŃiuni economice şi cercetare ştiinŃifică,

precum şi pentru datoria publică şi alte trebuinŃe de interes general.

CCllaassiiffiiccaaŃŃiiaa bbuuggeettaarrăă este instituită prin dispoziŃiile Legii finanŃelor publice

care prevede că veniturile şi cheltuielile se înscriu şi se aprobă în buget,“pe surse

de provenienŃă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor

economică şi destinaŃia acestora, potrivit clasificaŃiei bugetare”11.

ClasificaŃia veniturilor bugetului de stat cuprinde aceste venituri grupate în

capitole şi subcapitole de venituri curente şi venituri de capital, de venituri

fiscale, nefiscale şi diverse, fiecare cu impozitele directe pe profit, salariu etc.,

indirecte pe circulaŃia mărfurilor etc. nefiscale din dividende la capitalul social al

statului la societăŃile comerciale etc.

ClasificaŃia cheltuielilor bugetului de stat este mai complexă, deoarece,

potrivit necesităŃilor practice ale programării bugetare şi ale evidenŃei contabile

11 art.12 din Legea nr.500/2002, modificată.

14

bugetare, cuprinde atât o clasificaŃie funcŃională care enunŃă părŃile, capitolele şi

subcapitolele de cheltuieli bugetare, cât şi o clasificaŃie economică ce

numerotează şi prevede intitularea speciilor şi subspeciilor de cheltuieli limitativ

admise şi finanŃate din bugetul statului.

INTREBARI: 17. NoŃiunea de „buget al statului”

18. Natura juridică a bugetului de stat

19. Trăsăturile bugetului de stat

20. ImportanŃa bugetului public naŃional

21. ConŃinutul bugetului public naŃional

15

CURSUL NR. 3

PROCEDURA BUGETARĂ

Obiective: informarea studenŃilor despre procedura elaborării şi aprobării

bugetului de stat, legea bugetară anuală şi execuŃia anuală a bugetului de

stat

Cuvinte cheie: bugetul de stat, principii bugetare, clasificaŃia bugetară,

legea bugetară anuală, execuŃia anuală a bugetului de stat

ConŃinut: pp. 15-19

Întrebări: 22-25

Test: T 3 - Î 3

În cazul dezbaterii privind aprobarea bugetului, cele două camere ale Parlamentului României:

a. nu au drepturi egale b. au drepturi egale

c. Camera DeputaŃilor are drepturi mai largi decât Senatul

Procedura elaborării bugetului de stat

Această procedură este constituită din ansamblul actelor şi operaŃiunilor

care se succed anual şi care privesc elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului

statului, precum şi încheierea exerciŃiului bugetar annual.12 Prima dintre aceste

etape porneşte în cursul anului, astfel că înainte de sfârşitul fiecărui exerciŃiu să

se ajungă la aprobarea, de către parlament.

Aprobarea bugetului de stat şi legea bugetară anuală

În baza dispoziŃiilor Legii finanŃelor publice, aprobarea bugetului de stat

anual este de competenŃa exclusivă a Parlamentului13 datorită importanŃei acestui

buget în viaŃa economico-social-politică a Ńării.

12 I. Gliga, op.cit., pp. 64-65. 13 art.17 din Legea finanŃelor publice nr. 500/2002.

16

Dezbaterea sau “discuŃiunea” parlamentară a bugetului de stat este şi ea

diferită în multe state, mai ales în funcŃie de drepturile acordate fiecărei camere

pentru votarea acestui buget.

Procedura votului de aprobare a bugetului de stat prezintă şi ea anumite

particularităŃi. În cele mai multe state se insistă cu prioritate asupra votului

cheltuielilor bugetare sau publice, deoarece în ceea ce priveşte veniturile, prin

votul bugetului de stat se autorizează perceperea impozitelor, taxelor etc.

prevăzute de legislaŃie fiscală.

Referitor la votul de aprobare a bugetului statului nostru, Legea finanŃelor

publice prevede că “în cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen

legal, nu au fost adoptate de către Parlament până cel târziu la data de 15

decembrie a anului anterior anului la care se referă proiectul de buget,

Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenŃă.”14. În

aplicarea acestor dispoziŃii Parlamentul Ńării noastre aprobă totalul veniturilor şi

totalul cheltuielilor, cifrele de venituri curente şi cheltuieli de capital specificate

în sinteza cheltuielilor bugetare, precum şi cuantumurile băneşti ale veniturilor

fiscale, nefiscale etc. ale principalelor categorii de cheltuieli (social-culturale,

pentru sănătate, apărarea Ńării etc.) şi ale fondurilor speciale pentru cercetare-

dezvoltare, învăŃământ, modernizarea drumurilor publice etc.

Procedura aprobării bugetului statului nostru de către Parlament se încheie

cu votul legii bugetare anuale.

Legea bugetară anuală este însoŃită de anexe privind detalierea sintezelor de

venituri şi cheltuieli, lista impozitelor şi celorlalte venituri bugetare, sume

defalcate şi transferurile băneşti în folosul bugetelor locale, bugetele

ministerelor, altor organe centrale de stat şi ale fondurilor băneşti speciale.

Ca ultim aspect al procedurii de aprobare a bugetului de stat anual, pentru

ipoteza în care Parlamentul nu reuşeşte să dezbată proiectul de lege şi să voteze

legea bugetară anuală până la începutul exerciŃiului financiar următor, în teoria şi

14 art.17 al.2 din Legea finanŃelor publice nr. 500/2002.

17

practica finanŃelor publice s-au configurat două variante: cea a aprobării unor

ddoouuăăsspprreezzeecciimmii bbuuggeettaarree provizorii şi cea a îînnccrreeddiinnŃŃăărriiii GGuuvveerrnnuulluuii ssăă îînnddrruummee

eexxeeccuuŃŃiiaa bbuuggeettaarrăă conform cifrelor de venituri şi cheltuieli din exerciŃiul bugetar

anterior.

ÎÎnnccrreeddiinnŃŃaarreeaa gguuvveerrnnuulluuii ssăă îînnddrruummee eexxeeccuuŃŃiiaa bbuuggeettaarrăă pe baza bugetului

din exerciŃiul financiar expirat este procedeul preferat în prezent datorită

simplităŃii şi operativităŃii lui. Acest procedeu a fost adoptat şi de Legea

finanŃelor publice şi de ConstituŃia României care prevăd că dacă legea

bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost

adoptate cu cel puŃin 3 zile înainte de expirarea exerciŃiului bugetar se aplică, în

continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului

precedent, până la adoptarea noilor bugete15.

ExecuŃia anuală a bugetului de stat

ExecuŃia bugetară presupune realizarea veniturilor prevăzute şi efectuarea

cheltuielilor aprobate. Responsabilitatea pentru executarea bugetului revine

Guvernului, iar rezultatele în acest domeniu depind de capacitatea administraŃiei

şi de procedurile financiare utilizate.

Sub aspect funcŃional, pentru operaŃiunile de execuŃie a bugetului statului se

face distincŃie între funcŃionarii investiŃi cu îndrituiri de conducere şi cei cărora

le revin numai atribuŃiuni executive. Primii sunt denumiŃi oorrddoonnaattoorrii ddee ccrreeddiittee,

în legislaŃia noastră şi administratori în terminologia franceză, iar a doua

categorie de funcŃionari cuprinde contabilii cu atribuŃiile specifice executive,

această distincŃie şi separaŃie de funcŃiuni având menirea de a garanta o execuŃie

conformă a bugetului de stat.

15 art. 138, alin. 3 din ConstituŃia României, revizuită.

18

1 ExecuŃia părŃii de venituri a bugetului statului

Datorită importanŃei primordiale a realizării veniturilor bugetare în cadrul

execuŃiei anuale a bugetului de stat, aceasta este îndrumată şi controlată atât de

către Ministerul FinanŃelor prin direcŃiile de specialitate, cât şi de către toate

organele cu atribuŃii de control financiar.

Din punct de vedere procedural, pentru execuŃia părŃii de venituri a

bugetului statului sunt distinctive particularităŃile încasării impozitelor directe, a

celor indirecte şi a veniturilor ce se realizează ca plăŃi directe ocazionale.

OOppeerraaŃŃiiuunniillee ddee ttrreezzoorreerriiee sunt inerente în execuŃia bugetului anual de stat

pentru încasarea veniturilor bugetare ce se realizează în numerar, pentru

eliberarea sumelor de bani necesare cheltuielilor care se efectuează în numerar,

ca şi pentru evidenŃa tuturor veniturilor realizate şi a cheltuielilor bugetare

efectuate.

2 ExecuŃia părŃii de cheltuieli a bugetului statului.

EExxeeccuuŃŃiiaa ppăărrŃŃiiii ddee cchheellttuuiieellii aa bbuuggeettuulluuii ssttaattuulluuii este reglementată cu

particularitatea deschiderii şi utilizării unor aşa-zise “credite bugetare” pe baza

actelor săvârşite de conducătorii organelor, instituŃiilor şi altor unităŃi finanŃate

din bugetul statului denumiŃi “ordonantori de credite bugetare”.

OOrrddoonnaattoorriiii pprriinncciippaallii ddee ccrreeddiittee ai bugetului statului sunt miniştrii şi

conducătorii celorlalte organe centrale de stat şi au îndrituirile de a cere de la

Ministerul FinanŃelor deschiderea creditelor bugetare cuvenite organelor pe care

le conduc şi instituŃiilor subordonate, de a repartiza creditele bugetare destinate

instituŃiilor sau organelor subordonate şi de a aproba efectuarea cheltuielilor din

bugetul ministerului sau organului central pe care îl conduc.

OOrrddoonnaattoorriiii sseeccuunnddaarrii ddee ccrreeddiittee funcŃionează în ramuri administrative în

care există două categorii de instituŃii publice cu personalitate juridică şi buget

propriu, în raporturi de subordonare ierarhică. În consecinŃă, conducătorii

primelor dintre aceste categorii de instituŃii sunt ordonatori secundari cu

îndrituiri asemănătoare celor ale ordonatorilor principali, cu deosebirea că ei

19

primesc credite bugetare de la ordonatorii principali pe când aceştia primesc

credite bugetare de la Ministerul FinanŃelor.

OOrrddoonnaattoorriiii tteerrŃŃiiaarrii ddee ccrreeddiittee sunt conducători ai instituŃiilor publice cu

personalitate juridică şi buget propriu care au doar îndrituirea de a aproba

efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc de la ordonatorii

fie principali, fie secundari.

3 EvidenŃa execuŃiei bugetului de stat şi încheierea exerciŃiului bugetar

anual.

ExecuŃia bugetară înseamnă încasarea propriu-zisă a veniturilor, efectuarea

de plăŃi prin buget şi mobilizarea resurselor financiare pentru finanŃarea

deficitului bugetar.

INTREBARI: 22. NoŃiunea şi conŃinutul Legii bugetului de stat

23. Procesul bugetar şi luarea deciziei bugetare

24. Principiile bugetare fundamentale

25. Procedura bugetară

20

CURSUL NR. 4

CHELTUIELILE BUGETULUI DE STAT

Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea şi rolul cheltuielilor de

stat, clasificarea cheltuielilor publice

Cuvinte cheie: cheltuieli publice şi bugetare, cheltuieli pentru domeniile

social- culturale

ConŃinut: pp. 20-28

Întrebări: 26-31

Test: T 24- Î 11

În categoria cheltuielilor destinate finanŃării autorităŃilor publice includem: a) cheltuieli pentru preşedenŃia statului b) cheltuieli pentru autorităŃile legislative c) cheltuieli pentru autorităŃile judecătoreşti d) cheltuieli pentru autorităŃile executive e) cheltuieli pentru autorităŃile locale

NoŃiunea şi rolul cheltuielilor de stat.

Cheltuielile publice sunt plăŃile din fondurile băneşti necesare statului pentru

satisfacerea trebuinŃelor generale ale societăŃii.

Cheltuielile de interes naŃional sunt efectuate în scopul întreŃinerii sau

funcŃionării organelor şi instituŃiilor de stat, cât şi al desfăşurării activităŃilor de

învăŃământ, sănătate, protecŃie socială şi alte activităŃi care, conform concepŃiei

politice naŃionale, trebuie finanŃate de către stat, din fonduri băneşti a căror

formare şi întrebuinŃare este decisă de organele de stat.

21

ConsideraŃii generale privind cheltuielile publice şi bugetare Cheltuielile publice sunt plăŃile din fondurile băneşti necesare statului pentru satisfacerea trebuinŃelor generale ale societăŃii. Lucrările franceze de specialitate16 caracterizează, cheltuielile publice prin trei elemente constitutive: � utilizare unei sume de bani; � de către o persoană juridică - stat, instituŃie, comună etc.; � pentru satisfacerea unor nevoi publice, deci în scop de utilitate publică. Se poate aprecia că orice cheltuială şi deci şi cheltuielile publice

sau bugetare, se caracterizează prin elementul de întrebuinŃare a unei sume de bani, cu relevanŃă materială sau tehnic-financiară, având în vedere că în condiŃiile economice ale utilizării banilor, organele de stat, ca şi instituŃiile sau serviciile publice sunt întreŃinute cu ajutorul unor sume de bani şi nu ca bunuri în formă naturală. În doctrina finanŃelor publice din Ńara noastră17 cheltuielile publice sunt prezentate ca „exprimând relaŃii de repartizare pe diverse destinaŃii şi de utilizare a resurselor financiare ale statului”. Această caracterizare a cheltuielilor publice reiese din definiŃia finanŃelor publice ca relaŃii economice de repartiŃie a unor părŃi din produsul social în expresia bănească, pentru satisfacerea trebuinŃelor colective ale societăŃii şi ca manifestare a funcŃiei de repartiŃie a finanŃelor publice. RepartiŃia resurselor financiare publice este un act de politică financiară, a cărui relizare practică implică esenŃial actele şi operaŃiunile de întrebuinŃare a respectivelor fonduri băneşti. Ca noŃiune specifică este semnalabilă distincŃia dintre cheltuielile publice şi cele bugetare. Cheltuielile publice sunt categoria cea mai cuprinzătoare deoarece includ toate cheltuielile efectuate în interes public, atât statal cât şi în folosul altor colectivităŃi publice.

16 G. Jèze, - Cours de finances publiques, Ed. M. Giard, Paris 1929, p. 43// L. Trotabas, - Précis de science et législation financières, Èditance Dalloz, Paris 1929 pp. 10-11. 17 I. Văcărel, ş.a., op. cit., p. 96//T.Moşteanu – Sistemul cheltuielilor publice, Bucureşti, p.96.

22

Rolul cheltuielilor publice

Cheltuielile de interes naŃional sunt efectuate în scopul întreŃinerii saufuncŃionării organelor şi instituŃiilor de stat, cât şi al desfăşurării activităŃilor de învăŃământ, sănătate, protecŃie socială şi alte activităŃi care, conform concepŃiei politice naŃionale, trebuie finanŃate de către stat, din fonduri băneşti a căror formare şi întrebuinŃare este decisă de organele de stat. Alături de cheltuielile de interes statal, categoria cheltuielilor publice cuprind şi cheltuieli efectuate de alte colectivităŃi cum sunt asociaŃiile profesionale, culturale, sportive etc. în interesul membrilor acestor colectivităŃi şi din fonduri băneşti formate prin contribuŃii băneşti ale acestor colectivităŃi, din donaŃii băneşti ale oricăror subiecte de drept şi din alte surse. Reglementarea actuală a bugetului public naŃional cuprinde cheltuielile bugetului de stat, cheltuielile bugetelor locale şi cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat. Între toate aceste cheltuieli bugetare elementul distinctiv este bugetul din care sunt efectuate, pe când natura destinaŃiei multora dintre aceste cheltuieli este comună. De pildă, cheltuielile pentru întreŃinerea autorităŃilor publice sunt efectuate atât din bugetul de stat cât şi din bugetele locale, cheltuielile pentru protecŃie socială sunt afectate atât din bugetul de stat cât şi din bugetul asigurărilor sociale de stat etc. Cheltuielilor bugetare le sunt asimilate cheltuielile efectuate din fonduri băneşti speciale pentru sănătate, învăŃământ, agricultură etc., întrucât şi aceste fonduri băneşti sunt aprobate anual de Parlament, alăturat bugetului de stat şi prin aceleaşi legi bugetare. Cheltuielile publice bugetare şi cele efectuate din fonduri băneşti speciale sau extra bugetare exprimă în mod elocvent politica financiară a fiecărui stat care este demonstrată de felul şi proporŃia acestor cheltuieli decise anual prin actele organelor de conducere statală centrală şi locală. În doctrina financiară europeană din ultimele decenii18 au devenit tot mai importante conceptele formulate pe baza practicii judiciare din statele membre ale ComunităŃilor Europene, concepte exprimate în

18 L. Carton ,- Droit financier et fiscal européen, Ed. Dalloz, Paris 1972, pp. 151-152.

23

Regulamentul financiar al acestor comunităŃi şi în literatura europeană de specialitate. Dintre conceptele comunitare privind cheltuielile bugetare remarcăm următoarele: � sporirea cheltuielilor pentru învăŃământ, sănătate publică, cercetări ştiinŃifice, căi de comunicaŃii şi dezvoltare regională, pe baza reducerii altor cheltuieli, evitându-se compromiterea echilibrului financiar necesar, întocmindu-se în acest sens o „ordine de prioritate a cheltuielilor publice” care să fie consacrată prin „programe financiare plurianuale”; � politica cheltuielilor publice să fie coordonată cu politica resurselor financiare în cuprinsul căreia impozitele să nu compromită economiile băneşti particulare şi nici investiŃiile întreprinderilor, iar investiŃiile publice să fie finanŃate cu preferinŃă din împrumuturi publice pe termen lung; � „creşterea cheltuielilor publice este inevitabilă”, însă ea trebuie subordonată cerinŃelor de „echilibru economic şi financiar al comunităŃii şi al statelor membre”.

Aceste concepte comunitare19 privind cheltuielile publice şi ale bugetelor de stat fiind formulate pe baza concluziilor oferite de practica financiară a statelor componente din anii înfiinŃării şi primei extinderi a ComunităŃii Economice Europene au în general o valoare şi însemnătate conjuncturală. Unele dintre aceste concepte, îndeosebi cel privind creşterea cheltuielilor publice, au o valoare constantă datorită caracterului atât inevitabil cât şi permanent al fenomenului creşterii cheltuielilor publice. Clasificarea cheltuielilor publice şi bugetare Cheltuielile publice şi bugetare fiind numeroase şi variate se pot asocia şi clasifica în temeiul mai multor criterii concepute cu scopul de a înfăŃişa şi evidenŃia elemente de conŃinut economic, destinaŃie şi finalitate, natură administrativă sau specifică etc., care permit cunoaşterea reală, mai temeinică a cheltuielilor bugetare şi publice. Prof.I.Gliga, referindu-se la clasificările cheltuielilor publice şi bugetare20 arată că unele sunt teoretice, altele oficiale şi legale.

19 I.Gliga, op.cit., p.85. 20 Idem, p.86.

24

A. Dintre clasificările teoretice ale cheltuielilor publice şi bugetare, cele mai răspândite sunt cele formulate în temeiul criteriilor economic şi al destinaŃiei specifice. Criteriul economic de clasificare a cheltuielilor publice şi bugetare este formulat mai ales din punctul de vedere al venitului naŃional, care este convergent cu criteriul productivităŃii. Din punctul de vedere al venitului naŃional, cheltuielile publice şi bugetare se împart în două grupe: � cheltuieli ce reprezintă o avansare de venit naŃional cum sunt cele pentru construcŃia, dezvoltarea şi modernizarea întreprinderilor, regiilor autonome şi altor unităŃi economice producătoare de bunuri materiale, cărora li se alătură cheltuielile pentru formarea rezervelor materiale de stat; � cheltuieli ce reprezintă un consum de venit naŃional cum sunt cele pentru funcŃionarea organelor de stat legislative, administrative, jurisdicŃionale etc., pentru întreŃinerea forŃelor armate şi a ordinii publice, precum şi pentru învăŃământ, sănătate, protecŃie socială etc.

Prima dintre aceste categorii de cheltuieli sunt considerate productive, iar cea de a doua grupează cheltuielile considerate neproductive. Criteriul destinaŃiei specifice este aplicat în mod diferit după cum se urmăreşte înfăŃişarea principalelor categorii de cheltuieli publice şi bugetare, ori a grupelor de cheltuieli corespunzătoare ramurilor sau domeniilor administraŃiei publice, ramurilor activităŃii tuturor organelor de stat etc. Conform criteriului destinaŃiei specifice, principalele categorii de cheltuieli din statele contemporane sunt următoarele: � cheltuieli pentru sănătate publică, învăŃământ şi educaŃie, asistenŃă publică şi protecŃie socială; � cheltuieli pentru economia naŃională; � cheltuieli cu caracter administrativ pentru organele de stat, ordine publică şi forŃele armate.

Această clasificare poate fi continuată înfăŃişând ramificarea principalelor categorii de cheltuieli pentru învăŃământ şi sănătate, economice şi cu caracter administrativ pentru instituŃii şi acŃiuni de învăŃământ, de asistenŃă medicală şi protecŃie socială, subvenŃii economice, organe de stat legislative, jurisdicŃionale etc.

25

Clasificarea teoretică a cheltuielilor publice şi bugetare este concepută şi în temeiul altor criterii cum sunt caracterul permanent sau incidental, caracterul definitiv sau provizoriu al acestor cheltuieli, precum şi criterii care evidenŃiază anumite elemente financiare cum este, de exemplu, cel de transfer al unor fonduri băneşti în folosul unor colectivităŃi publice21. B. Clasificările oficiale şi legale ale cheltuielilor publice şi bugetare sunt cele instituite prin acte normative ale organizaŃiilor internaŃionale şi ale organelo de conducere statală. Dintre clasificările oficiale este remarcabilă clasificarea funcŃională a cheltuielilor publice reglementată pentru instituŃiile specializate ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite şi pentru informarea şi documentarea acestor instituŃii în releŃiile cu statele membre ale organizaŃiei mondiale. Clasificarea O.N.U. a cheltuielilor publice înfăŃişează aceste cheltuieli grupate pe următoarele destinaŃii: � servicii publice generale cuprinzând organe de administraŃie economică şi financiară, instituŃii de ordine publică şi securitate, organe de justiŃie, procuratură şi notariat, precum şi alte , instituŃii publice; � apărare şi anume pentru armată, cercetarea ştiinŃifică şi experienŃe cu arme, baze militare pe teritorii străine, precum şi participarea la blocuri militare şi acŃiuni armate; � educaŃie vizând şcoli primare, generale şi liceale, universităŃi şi colegii, institute de cercetări ştiinŃifice; � sănătate şi anume pentru spitale, clinici, unităŃi profilactice şi antiepidemice, precum şi institute de cercetări ştiinŃifice de specialitate; � acŃiuni economice vizând unităŃi economice ale statului, inclusiv de transporturi şi comunicaŃii, subvenŃionarea unor unităŃi economice private, subvenŃii ale exportului, participarea la organizaŃii economice internaŃionale şi cercetare ştiinŃifică de interes economic; � servicii comunale vizând locuinŃe şi întreŃinerea lor, precum şi alte servicii comunale.

21 I.Gliga, op.cit., p.86 apud D.D. Şaguna, op. cit., vol. 2 , pp. 283-284, // I. Văcărel, F. Bercea, Gh. Bistriceanu, T. Stolojan , G. Anghelache, M. Bodnar, T. Moşteanu, op. cit., pp.98-100.

26

Prin acest cuprins, clasificarea O.N.U. a cheltuielilor publice se dovedeşte judicioasă pentru cunoaşterea destinaŃiei specifice a cheltuielilor şi în consecinŃă a devenit referenŃială şi pentru clasificările teoretice sau doctrinare. Legile privind bugetele de stat anuale prevăd, din punctul de vedere al destinaŃiei următoarele categorii principale de cheltuieli bugetare22: � cheltuieli pentru acŃiuni social-culturale vizând învăŃământul de stat, sănătatea publică, cultură şi artă, asistenŃă şi protecŃie socială, precum şi activitatea sportivă şi de tineret; � cheltuieli pentru apărarea naŃională; � cheltuieli pentru ordinea publică şi autorităŃile publice legislative, judiciare şi executive, precum şi contribuŃii şi cotizaŃii ale statului la organizaŃiile internaŃionale; � cheltuieli pentru domeniul economic inclusiv transporturi şi comunicaŃii, precum şi cercetare ştiinŃifică de interes economic; � cheltuieli pentru datoria publică şi fonduri băneşti de rezervă şi intervenŃie. La fiecare dintre aceste destinaŃii principale, cheltuielile bugetare

sunt împărŃite, din punctul de vedere al structurii economice pe alte două grupe: cheltuieli curente (de personal, pentru materile şi servicii, pentru subvenŃii şi transferuri etc.) şi cheltuieli de capital (pentru investiŃii şi rezerve de stat).

Factorii de creştere a cheltuielilor publice Creşterea cheltuielilor publice şi implicit a cheltuielilor bugetelor de stat este prezentată în lucrările de specialitate ca fiind determinată de mai mulŃi factori şi anume: demografici, economici, militari, privind dezvoltarea serviciilor publice, modernizarea căilor şi mijloacelor de comunicaŃii şi altele23. Factorul demografic determină creşterea cheltuielilor publice îndeosebi în statele în care sporul populaŃiei pretinde mărirea de la un an la altul a cheltuielilor pentru învăŃământ şi sănătate publică, locuinŃe, dezvoltarea serviciilor publice etc.

22 I.Gliga, op.cit., p.139. 23 F. Bercea ş.a., op. cit., pp. 113-114.

27

Factorul economic influenŃează creşterea cheltuielilor publice în statele în care prin programe economice guvernamentale se urmăreşte dezvoltarea şi modernizarea întreprinderilor din patrimoniul public care exploatează resursele sau bogăŃiile naturale naŃionale, participarea statului la întreprinderi sau societăŃi mixte, acordarea de subvenŃii băneşti pentru stimularea producŃiei şi exportului de mărfuri, desfăşurarea unor acŃiuni de cercetare ştiinŃifică în interesul economiei naŃionale şi alte activităŃi asemănătoare. Factorul militar poate determina atât creşterea ponderată a cheltuielilor bugetare de stat pentru trebuinŃe normale de îmbunătăŃire a instruirii militare a cetăŃenilor şi de modernizare şi perfecŃionare a armamentului, cât şi o creştere extraordinară a cheltuielilor urmărind sporirea efectivelor şi unităŃilor militare, militarizare economiei naŃionale, ori chiar pregătirea şi desfăşurarea de acŃiuni militare sau războaie. Factorii modernizării şi dezvoltării mijloacelor şi căilor de comunicaŃie, pot fi priviŃi cu influenŃă individuală în creşterea cheltuielilor publice, ca şi asociaŃii cu factorii economici şi demografici datorită cerinŃelor permanente de modernizare a tuturor transporturilor de persoane şi bunuri, de comunicaŃie şi informaŃie publică etc. Creşterea cheltuielilor bugetului de stat este atrasă în cele mai multe state contemporene şi de deprecierea treptată a monedelor naŃionale, asociată cu creşterea preŃurilor, tarifelor şi salariilor. Creşterea cheltuielilor bugetare şi publice este determinată şi de inflaŃia monetară asociată cu sporirea accelerată şi repetată a preŃurilor, tarifelor şi salariilor în conjunctura neprielnică a scăderii producŃiei de bunuri, a deficitelor bugetare şi ale balanŃelor de plăŃi externe. De asemenea, creşterea cheltuielilor bugetare este atrasă şi de deprecierea treptată a monedei naŃionale, ca şi de inflaŃia monetară globală, în sensul că priveşte atât cuantumul bănesc al fiecărei categorii de cheltuieli bugetare şi publice. Pe când factorii economici, militari etc. atrag sporirea numai a anumitor categorii de cheltuieli bugetare şi prin aceasta creşterea totalului cheltuielilor statului. Dinamica cheltuielilor bugetului de stat şi a celor publice mai interesează şi sub alte aspecte decât creşterea cuantumului lor bănesc. Astfel sunt urmărite ponderea acestor cheltuieli în venitul naŃional ori

28

în produsul intern brut, evoluŃia în timp a cuantumului bănesc al acestor cheltuieli pe cap de locuitor şi altele. În cele din urmă, dinamica cheltuielilor bugetului de stat interesează sub aspectele de sporire ori micşorare a categoriilor principale de cheltuieli, ca şi de sporire ori micşorare a speciilor de cheltuieli, aceste aspecte fiind demonstrative pentru politica financiară a guvernanŃilor şi parlamentarilor din fiecare stat. INTREBARI:

26. FinanŃarea cheltuielilor instituŃiilor publice

27. Cheltuielile instituŃiilor publice

28. Încheierea exerciŃiului bugetelor instituŃiilor publice

29. Conceptul de cheltuieli publice

30. Clasificarea şi compoziŃia cheltuielilor publice

31. Cauzele creşterii cheltuielilor publice

29

CURSUL NR. 5

STRUCTURA CHELTUIELILE BUGETULUI DE STAT

Obiective: informarea studenŃilor despre structura cheltuielilor publice,

cheltuielile bugetare pentru autorităŃile publice

Cuvinte cheie: cheltuieli pentru domeniile economice, cheltuieli bugetare

pentru autorităŃile publice

ConŃinut: pp. 29-37

Întrebări: 32-33

Test: T 5- Î 6

În categoria cheltuielilor destinate finanŃării autorităŃilor publice includem: f) cheltuieli pentru preşedenŃia statului g) cheltuieli pentru autorităŃile legislative h) cheltuieli pentru autorităŃile judecătoreşti

Structura cheltuielilor publice

În literatura de specialitate24s-a afirmat că pentru îndeplinirea

funcŃiilor sale, statul efectuează următoarele cheltuieli: cheltuieli publice pentru scopuri sociale; cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare; cheltuieli militare; cheltuieli necesare funcŃionării aparatului de stat; cheltuieli publice cu caracter economic; alte cheltuieli

Cheltuielile social-culturale sunt determinate de necesităŃile de instruire sau învăŃământ, asistenŃă medicală, protecŃie socială, cultură şi artă, pe care cetăŃenii nu şi le pot îndeplini sau satisface în mod individual şi particular. Ca atare, aceste necesităŃi sunt considerate generale, colective sau publice, generatoare a obligaŃiei ce revine 24 D.D.Şaguna, P.Rotaru, op.cit., p.195.

30

autorităŃii statale de a organiza satisfacerea lor prin procedeul financiar al cheltuielilor publice. Categoria cheltuielilor social-culturale cuprinde cheltuielile pentru învăŃământ, sănătate, cultură şi artă, asistenŃă socială şi protecŃie socială, precum şi cele pentru activitate sportivă şi de tineret, fiecare dintre acestea cu o extindere determinată de clasificaŃia legală a cheltuielilor bugetare.

Cheltuielile pentru învăŃământ Sunt destinate în primul rând formelor învăŃământului public şi

susŃinerii celui privat preşcolar, primar şi gimnazial, complementar, profesional, liceal, postliceal şi superior. Totodată, din aceste cheltuieli sunt finanŃate şi alte instituŃii şi acŃiuni de învăŃământ, precum şi inspectoratele şcolare. Cheltuielile pentru învăŃământ urmăresc întreŃinerea bănească a tuturor formelor de învăŃământ concepute ca primordial necesare atât pentru instruirea generală a cetăŃenilor statului nostru până la gradul de cultură generală urmărit de învăŃământul din celelalte state europene, cât şi pentru pregătirea profesională şi de specialitate considerată necesară în condiŃiile economico-sociale din statul nostru de asemenea comparativ cu dezvoltarea şi modernizarea învăŃământului profesional şi de specialitate din celelalte state europene. Cheltuielile bugetare anuale pentru învăŃământ se determină în raport de programele guvernamentale de dezvoltare şi modernizare a fiecărei forme principale de învăŃământ subordonat necesităŃilor desprinse din evoluŃia demografică a copiilor ce trebuie instruiŃi, din evoluŃia necesităŃilor învăŃământului profesional, superior etc. La întocmirea acestor programe ar trebui să se aibă în vedere că toate cheltuielile pentru învăŃământ constituie „investiŃii în capital uman”25 cu perspectiva sporirii aportului individual al cetăŃenilor la progresul întregii societăŃi. Datorită necesităŃilor actuale de reorganizare a învăŃământului din statul nostru cu un conŃinut evoluat asemănător celui din statele cu economie liberal-capitalistă şi cu un regim politic democrat, pe lângă cheltuielile finanŃate prin bugetul Ministerului EducaŃiei şi Cercetării au fost create fonduri băneşti speciale anuale pentru învăŃământ

25 D.D. Şaguna, op. cit., p. 286.

31

alimentate din venituri ale instituŃiilor de învăŃământ - taxe de admitere, regie de cămin şi cantină, taxe de şcolarizare de la cetăŃenii străini, venituri din activitatea de integrare a învăŃământului cu cercetarea ştiinŃifică, producŃia şi prestarea de servicii etc.

Cheltuielile pentru sănătate Sunt destinate întreŃinerii şi funcŃionării dispensarelor medicale şi

policlinicilor, spitalelor şi sanatoriilor, centrelor de recoltare şi conservare a sângelui, staŃiilor de salvare, creşelor şi leagănelor de copii, precum şi finanŃării acŃiunilor profilactice şi antiepidemice, altor acŃiuni de prevenire a îmbolnăvirilor şi accidentelor, cărora li se alătură cele de educaŃie sanitară a cetăŃenilor. Categoria cheltuielilor efectuate din bugetul statului nostru pentru sănătate are o extensie conform concepŃiei de garantare a unei asistenŃe medicale gratuite prin dispensare, policlinici, spitale etc., pentru copii, elevi, studenŃi, militari, pensionari şi salariaŃii instituŃiilor şi altor unităŃi de stat. În acelaşi timp, prin aceste cheltuieli trebuie create condiŃii evoluate, cât mai moderne, de asistenŃă şi tratament medical cu plată oricăror alte persoane fizice inclusiv străinilor veniŃi în Ńara noastră ca turişti ori în scop de afaceri patrimoniale.

Cheltuielile pentru cultură şi artă Sunt destinate funcŃionării Ministerului Culturii întreŃinerii şi

înzestrării bibliotecii naŃionale, bibliotecilor universitare, muzeelor şi instituŃiilor cultural-artistice subordonate acestui minister. De asemenea din aceste cheltuieli sunt finanŃate anumite expoziŃii, publicaŃii şi spectacole, studioul de creaŃie cinematografică şi alte acŃiuni culturale şi artistice. InstituŃiile de cultură şi artă, cu excepŃia bibliotecilor, realizează şi venituri proprii.

Cheltuielile bugetare pentru asistenŃă şi protecŃie socială Sunt o ramură a cheltuielilor social-culturale care asociază

cheltuielile denumite „pentru asistenŃă socială” cu cheltuielile recente pentru „protecŃie socială”. Cheltuieli bugetare pentru asistenŃă socială - conform specificărilor din bugetul anual al Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale - sunt destinate întreŃinerii căminelor de bătrâni şi pensionari, căminelor de

32

primire a minorilor, plăŃii alocaŃiei de stat pentru copii, ajutoarelor pentru mamele cu mulŃi copii, indemnizaŃii de naştere, ajutoarelor pentru soŃii de militari în termen, pensiilor şi ajutoarelor băneşti acordate invalizilor de război, orfanilor de război şi văduvelor de război, ca şi indemnizaŃiile băneşti acordate veteranilor de război, la care se adaugă pensiile şi ajutoarele acordate eroilor RevoluŃiei din Decembrie 1989 şi urmăşilor acestora. DistincŃia dintre cheltuielile de asistenŃă socială şi cele de protecŃie socială se menŃine şi din punctul de vedere al surselor de acoperire a lor. Cheltuielile pentru asistenŃă socială sunt în întregime ale bugetului de stat, anual prevăzându-se în acest buget sumele de bani necesare întreŃinerii căminelor de bătrâni şi minori, acordării şi plăŃii ajutoarelor băneşti pentru mame cu mulŃi copii, plăŃii pensiilor invalizilo de război, indemnizaŃiilor etc. Cheltuielile pentru protecŃia socială a şomerilor, conform legii adoptate în împrejurările actuale de sporire a numărului şomerilor în Ńara noastră26, urmăresc atât acordarea ajutorului bănesc de şomaj cât şi finanŃarea unor acŃiuni de calificare şi recalificare a şomerilor în meserii căutate pe piaŃa forŃei de muncă în vederea reintegrării profesionale. Alăturat cheltuielilor pentru ajutorul de şomaj şi pentru recalificarea şomerilor, din bugetul statului nostru se efectuează cheltuieli de protecŃie socială a handicapaŃilor, prin intermediul unui fond bănesc special intitulat „de risc şi accident pentru protecŃia specială a persoanelor handicapate”. Din acest fond constituit prin contribuŃii ale agenŃilor economici şi alte surse se acordă ajutoare băneşti legal prevăzute pentru persoanele handicapate, se plătesc salariile cuvenite persoanelor care îngrijesc pe handicapaŃi care au nevoie de îngrijire permanentă şi se efectuează alte cheltuieli cu finalitate de protecŃie socială.

Cheltuielile bugetare pentru activitatea sportivă şi de tineret Sunt destinate în primul rând organelor centrale administrative de

stat cuprinse în structura organizatorică a Ministerului Tineretului şi Sportului, a cărui menire este de a orienta şi sprijini atât activitatea de

26 I.Gliga, op.cit., p.94, apud I.Văcărel ş.a., op.cit., pp.134-135.

33

tineret cât şi activitatea sportivă potrivit conceptelor recunoscute în statele moderne evoluate. NecesităŃile băneşti de funcŃionare şi înzestrare ale acestor organe sunt satisfăcute prin finanŃarea integrală din bugetul statului a cheltuielilor curente (de personal, pentru materile şi servicii) şi a cheltuielilor de capital (pentru investiŃiile programate). În al doilea rând, prin cheltuielile bugetare pentru activitatea sportivă şi de tineret se acordă anual subvenŃii băneşti asociaŃiilor, cluburilor sportive, precum şi oficiilor judeŃene pentru educaŃie fizică şi sport, între toate acestea apărând şi Comitetul Olimpic Român. Pentru asociaŃii şi pentru cluburi sportive, subvenŃiile bugetare se acordă în ipoteza în care se dovedesc necesare în completarea fondurilor băneşti realizate pentru programele proprii şi din alte surse inclusiv sponsorizarea de către alte subiecte de drept. Cheltuielile bugetare pentru domenii economice În baza dispoziŃiilor referitoare la cheltuielile bugetare din legile privind bugetele statului nostru din ultimii ani, pentru domeniul economic sunt prevăzute cheltuieli cu următoarele destinaŃii specifice principale: � programele prioritare de cercetare ştiinŃifică de interes economic; � prospecŃiuni şi lucrări geologice în vederea descoperirii de zăcăminte noi; � investiŃii la regiile autonome, întreprinderile şi societăŃile cu capital de stat din toate ramurile şi sectoarele economice; � agricultură, silvicultură, ape şi mediul înconjurător; � extinderea şi întreŃinerea drumurilor şi podurilor; � transporturi şi comunicaŃii, navigaŃia şi aviaŃia civilă; � constituirea rezervei de stat de bunuri materiale şi alte acŃiuni economice.

Alăturat acestora şi îmbinat cu unele dintre aceste cheltuieli sunt specificate subvenŃiile băneşti ce se acordă din bugetul statului unor industrii, transporturi etc. Cu aceste destinaŃii specifice, cheltuielile pentru domeniul economic inclusiv subvenŃiile ce se acordă din bugetul statului sunt prevăzute în mod repartizat în bugetele ministerelor, îndeosebi în bugetele Ministerului Industriei, Ministerului Agriculturii şi

34

AlimentaŃiei, Ministerului Transporturilor Lucrărilor Pulice şi Amenajării Teritoriului, Ministerului ComerŃului şi Turismului şi Ministerului ComunicaŃiilor. Din specificările destinaŃiei cheltuielilor pentru domeniul economic desprinse din bugetele acestor ministere şi din specificările clasificaŃiei cheltuielilor bugetare este remarcabil că fiecare dintre aceste cheltuieli grupează un număr diferit de specii de cheltuieli. În acest sens cea mai diversificată este grupa cheltuielilor pentru agricultură, silvicultură, ape şi mediul înconjurător încuprinsul căreia sunt specificate cheltuielile pentru acoperirea sumelor fixe stabilite la cantităŃile de seminŃe, combaterea dăunătorilor şi bolilor din sectorul vegetal, pentru reproducŃia şi selecŃia animalelor, combaterea epizootiilor, pentruirigaŃii, desecări şi combaterea eroziunii solului, pentru prevenirea şi combaterea inundaŃiilor, pentru colective cadastrale, silvicultură, gospodărirea apelor, pentru supravegherea şi protecŃia mediului, metrologie şi hidrologie, pentru rezervaŃii naturale, alte acŃiuni, precum şi întreŃinerea organelor administrative de stat pentru agricultură şi alimentaŃie, ca şi a celor sanitar-veterinare împreună cu unităŃile de asistenŃă‚ sanitar-veterinară. Un alt exemplu, grupa cheltuielilor pentru transporturi şi telecomunicaŃii, navigaŃia şi aviaŃia civilă cuprinde cheltuieli pentru drumuri şi poduri, transportul feroviar şi transportul în comun, pentru aviaŃia civilă, navigaŃia civilă, fabricaŃia şi reparaŃii de aeronave, ca şi pentru comunicaŃiile de interes public. În ultima parte dintre categoriile de cheltuieli pentru domeniul economic sunt cuprinse cheltuielile pentru rezerva de stat şi de mobilizare, pentru unităŃile vamale, pentru diferenŃe nefavorabile la importuri de bunuri necesare consumului intern, pentru activităŃi de integrare a învăŃământului superior cu producŃia, proiectarea şi prestarea de servicii şi pentru alte acŃiuni sau activităŃi economice. Referitor la eficienŃa cheltuielilor pentru domeniul economic, aceasta se apreciază diferit, în primul rând pentru cele de capital sau investiŃionale, apoi pentru cele privind cercetarea ştiinŃifică de interes economic, pentru acŃiuni care influenŃează producŃia şi circulaŃia mărfurilor, ca şi exportul. Cheltuielile bugetare de capital sau investiŃionale sunt recunoscute ca fiind de importanŃă deosebită în toate statele deoarece prin construcŃia unor noi întreprinderi sau unităŃi economice care produc mărfuri, execută lucrări şi prestează transporturi şi alte servicii, ca şi

35

prin dezvoltarea, retehnologizarea şi modernizarea întreprinderilor sau unităŃilor economice de acest fel existente se obŃin următoarele rezultate proieminente: sporirea celui mai mare aport la crearea produsului social şi la creşterea venitului naŃional, sporirea locurilor de muncă şi reducerea şomajului, creşterea şi specializarea bunurilor necesare consumului şi condiŃiilor evoluate de trai ale cetăŃenilor, precum şi sporirea surselor de venituri băneşti ale statului şi cetăŃenilor. Cheltuielile bugetare privind programele prioritare de cercetare ştiinŃifică de interes economic se apreciază la fel ca în toate statele contemporane prin prisma rezultatelor acestor cercetări în perfecŃionarea tehnologiei producŃiei de bunuri materile, paralel şi uneori corelat sau chiar îmbinat cu perfecŃionarea tehnologiilor din ramuri economice sau de activitate finanŃate prin cheltuielile de capital prevăzute în bugetele ministerelor şi ale unor instituŃii de cercetare ştiinŃifică cu caracter aplicativ. Dintre celelalte cheltuieli pentru domeniul economic prevăzute în bugetele anuale ale statului nostru, cheltuielile pentru agricultură, silvicultură, ape şi mediul înconjurător, ca şi cheltuielile pentru drumuri şi poduri, transporturi şi comunicaŃii, navigaŃia şi aviaŃia civilă sunt efectuate cu destinaŃia legal precizată de către organele administrative de stat specializate în sectoarele agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor, drumuri şi poduri, transporturi şi comunicaŃii, navigaŃia şi aviaŃia civilă. În unele dintre aceste ramuri sau sectoare economice şi de activitate cheltuielile de capital se îmbină cu cheltuielile curente pentru materiale şi servicii. De exemplu, la unităŃile sanitar-veterinare cheltuielile materiale şi pentru servicii se îmbină cu cheltuielile de capital pentru combaterea epizootiilor. Cheltuielile bugetare pentru autorităŃile publice şi pentru apărarea Ńării În ansamblul cheltuielilor bugetare anuale ale statului nostru, legile de aprobare a acestor bugete stabilesc distinct cheltuielile pentru ordinea publică, pentru autorităŃile publice şi pentru apărarea Ńării. Dintre aceste cheltuieli, cele pentru ordinea publică au o destinaŃie funcŃională identică cu a celor pentru autorităŃile publice întrucât organele de stat cu atribuŃii de ordine publică şi securitate sunt şi ele autorităŃi publice. Ca atare, cheltuielile bugetare pentru ordinea publică se integrează în categoria cheltuielilor pentru autorităŃile

36

publice, un argument în acest sens fiind şi faptul că în cuprinsul clasificării cheltuielilor publice cu care operează instituŃiile specializate ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite aceste cheltuieli sunt asociate în prima dintre categoriile de cheltuieli publice, care este denumită pentru „servicii publice generale”. Cheltuielile bugetare pentru autorităŃile publice Din această categorie de cheltuieli sunt finanŃate în principal următoarele organe sau autorităŃi: � preşedenŃia statului prin bugetul anual distinct; � autorităŃile legislative, prin bugetele distincte ale Senatului şi Camerei DeputaŃilor; � autorităŃile judecătoreşti, prin bugete distincte ale Ministerului JustiŃiei, Ministerul Public şi Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie; � autorităŃile executive începând cu Guvernul României, ale cărui cheltuieli sunt finanŃate prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, continuând cu ministerele şi celelalte organe administrative centrale, Comisia NaŃională pentru Statistică, AgenŃia NaŃională pentru Privatizare, Oficiul NaŃional al Rezervelor Materiale etc. ale căror cheltuieli sunt prevăzute în bugetul fiecărui minister şi alt organ administrativ central; � organele sau autorităŃile de ordine publică ale căror cheltuieli sunt finanŃate prin bugetele Ministerului AdministraŃiei şi Internelor şi al Serviciului Român de InformaŃii.

Necesitatea şi însemnătatea acestei categorii de cheltuieli bugetare pentru autorităŃile publice sunt în general demonstrate de necesitatea şi importanŃa organelor sau autorităŃilor publice de conducere statală prezidenŃială, legislative, jurisdicŃionale, executive şi de ordine publică.

Cheltuielile bugetare pentru apărarea Ńării Cheltuielile bugetare pentru apărarea Ńării sunt deseori denumite cheltuieli militare iar acestea, în doctrina finanŃelor publice sunt împărŃite în cheltuieli militare directe şi indirecte. Cele directe privesc întreŃinerea şi înzestrarea armatei cu armament şi mijloace specifice, iar cheltuielile militare indirecte sunt cele atrase de consecinŃele războaielor şi au ca obiect plata unor despăgubiri de război, restituirea creditelor contractate pentru pregătirea şi purtarea războaielor, ca şi

37

plata pensiilor acordate invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război. DestinaŃia cheltuielilor pentru apărare este specificată obişnuit având în vedere numai cheltuielile militare curente şi directe. În România, cheltuielile pentru apărare sunt destinate întreŃinerii şi înzestrării armatei inclusiv instruirii militare a cetăŃenilor. În cuprinsul bugetelor anuale ale Ministerului Apărării NaŃionale, pe lângă acestea sunt prevăzute şi cheltuieli de capital sau investiŃionale necesare apărării naŃionale. Însemnătatea cheltuielilor bugetare pentru apărarea Ńării se apreciază prin prisma destinaŃiei lor specifice având în vedere şi proporŃia lor în ansamblul cheltuielilor bugetare anuale, cheltuielile pentru apărare reprezintă între 5% şi 15% din totalul cheltuielilor bugetare anuale.

INTREBARI:

32. IntercondiŃionarea cheltuielilor publice şi a cheltuielilor bugetare

33. Structura cheltuielilor publice

38

CURSUL NR. 6

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Obiective: informarea studenŃilor despre definiŃia bugetului asigurărilor

sociale de stat, veniturile si cheltuielile bugetare pentru asigurarile sociale

de stat, procedura elaborării şi aprobării bugetului asigurarilor sociale de

stat, fondurile banesti speciale in sfera asigurarilor sociale

Cuvinte cheie: bugetul asigurarilor sociale de stat, veniturile si cheltuielile

bugetare pentru asigurarile sociale de stat, procedura elaborării şi

aprobării bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurile banesti speciale in

sfera asigurarilor sociale

ConŃinut: pp. 38-45

Întrebări: 34-39

Test: T 6 - Î 7

În categoria veniturilor fiscale din cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat includem:

a) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de angajatori b) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de salariaŃi c) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de alte persoane

asigurate Veniturile bugetare ale asigurărilor sociale de stat În baza concepŃiei asigurărilor sociale de stat adoptată în Ńara noastră prin extinderea sferei de aplicare a acestor asigurări şi exonerarea salariaŃilor de plata contribuŃiei băneşti, sursa principală de constituire a fondurilor băneşti necesare cheltuielilor acestor asigurări a devenit „contribuŃia pentru asigurările sociale de stat” plătită de către instituŃiile, întreprinderile, societăŃile economice şi celelalte persoane juridice, de către întreprinderile mici şi asociaŃiile cu scop lucrativ independente, precum şi de către persoanele fizice şi alte subiecte de drept ai căror salariaŃi sau angajaŃi sunt cuprinşi în aceste asigurări ca

39

beneficiari ai pensiilor, indemnizaŃiile şi ajutoarelor băneşti acordate în cadrul acestor asigurări. Dintre veniturile bugetare ale asigurărilor sociale de stat, contribuŃia plătită de instituŃii, întreprinderi etc. este cel mai important venit bugetar şi cu o reglementare juridică mai complexă. ContribuŃia pentru asigurările sociale de stat datorată de întreprinderile, instituŃiile, societăŃile şi organizaŃiile economice etc. se calculează asupra fondului de salarii al fiecăreia dintre unităŃile plătitoare în acest scop fiind precizate sumele de bani ce se includ şi cele care nu pot fi cuprinse în fondul de salarii contributiv. Se includ în fondul de salarii contributiv al fiecărei unităŃi debitoare următoarele: � salariile tarifare ale întregului personal permanent, temporar sau zilier al unităŃii debitoare; � drepturile băneşti pentru concedii legale şi suplimentare; � salariile cuvenite personalului scos din producŃie sau activitate pentru calificare profesională şi cele cuvenite elevilor şcolilor profesionale pentru perioada de practică în producŃie; � indemnizaŃiile ce se plătesc celor ce îndeplinesc funcŃii de conducere; � sporurile de salarii pentru vechime în muncă neîntreruptă, pentru condiŃii de muncă grele şi periculoase, pentru activitatea prestată suplimentar peste programul de lucru cu alte motivaŃii asemănătoare; � onorariile băneşti plătite specialiştilor pentru expertize; � sumele de bani ce se acordă din fondul de participare a personalului la profitul unităŃii debitoare; � premiile băneşti ce se acordă personalului propriu în cursul anului pentru realizări deosebite, economii la energie şi materiale etc.; � alte drepturi băneşti de natură salarială acordate personalului propriu în condiŃii legale.

Nu se cuprind în fondul de salarii contributiv sumele de bani acordate sau plătite personalului în alte scopuri decât cel salarial şi anume diurnele pentru deplasări şi detaşări în interesul serviciului, indemnizaŃiile pentru transferări, preavizele legal prevăzute pentru desfacerea contractului individual de muncă, drepturile băneşti de autor şi pentru colaborări, precum şi alte plăŃi asemănătoare.

40

Fondul de salarii contributiv se calculează de către întreprinderi, instituŃii, societăŃi economice şi alŃi debitori ai contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat anual şi se repartizează pe trimestre, aceste date fiind necesare întocmirii bugetului asigurărilor sociale de stat. Din punct de vedere procedural, plata contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat este corelată pentru unii debitori cu eliberarea de către bănci a sumelor de bani necesare achitării salariilor lunare iar pentru ceilalŃi debitori cu plata impozitului pe salarii. InstituŃiile, întreprinderile, societăŃile economice sau comerciale şi ceilalŃi debitori ai acestei contribuŃii care având conturi bancare în care se concentrează fondurile băneşti din alocaŃiile bugetare şi venituri sau încasări băneşti proprii, odată cu cererea eliberării sumelor de bani necesare achitării salariilor lunare, sunt obligaŃi să depună dispoziŃia de plată a contribuŃiei pentru asigurări sociale datorată în luna respectivă. În temeiul dispoziŃiilor de plată de acest fel, băncile virează sumele de bani reprezentând contribuŃia pentru asigurări sociale de stat din conturile bancare ale unităŃilor debitoare în conturile de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat. Această procedură de plată se aplică şi pentru contribuŃia datorată de patronii întreprinderilor mici şi asociaŃiilor cu scop lucrativ independente care au conturi proprii deschise la bănci din care ridică sumele de bani necesare achitării salariilor lunare ale angajaŃilor şi respectiv membrilor lor. Plata contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat datorată de către persoanele fizice care folosesc personal casnic sau alŃi angajaŃi este corelată cu plata impozitului pe salarii care se reŃine şi plăteşte de către aceste persoane fizice. Astfel unităŃile trezoreriei publice sau ale Casei de Economii şi ConsemnaŃiuni sunt Ńinute să încaseze impozitul pe salarii concomitent cu contribuŃia pentru asigurări sociale corespunzătoare salariilor respective, urmând ca impozitul pe salarii să fie înscris în contul bugetului de stat, iar contribuŃia în contul bugetului asigurărilor sociale de stat. Neplata contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat la termenele legale ale acestor proceduri de plată atrage aplicarea unor majorări de întârziere de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere, la fel ca pentru depăşirea termenelor legale de plată a impozitelor şi taxelor. De asemenea neplata benevolă a contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat, atrage executarea silită, în virtutea dispoziŃiilor Legii finanŃelor sociale care prevăd că „încasarea la bugetul asigurărilor

41

sociale de stat a sumelor datorate şi neachitate în termen de către persoanele juridice şi fizice se face prin aplicarea normelor de procedură fiscală şi executare silită prevăzute de lege”. Din ansamblul acestor condiŃii legale de calcul şi plată a contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat se desprinde concluzia că această contribuŃie este o obligaŃie financiar-bugetară cu destinaŃia specifică de venit principal al bugetului asigurărilor sociale de stat. Natura juridică de obligaŃie financiar-bugetară a contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat este susŃinută de argumentele următoare: � este instituită în scop public, ca principal procedeu de formare a fondurilor băneşti anuale din care se plătesc pensii şi indemnizaŃii băneşti de însemnătate deosebită pentru condiŃii de trai corespunzătoare salariaŃilor care-şi pierd capacitatea de muncă; � este reglementată la fel ca impozitul pe salarii şi alte obligaŃii fiscale prin dispoziŃii care stabilesc judicios calculul fondurilor de salarii asupra cărora se calculează această contribuŃie; � neplata integrală şi la termenele legale a acestei contribuŃii atrage atât aplicarea majorării de întârziere prevăzută pentru toate veniturile bugetare, cât şi executarea silită a plăŃilor neefctuate benevol, indiferent de calitate subiectelor debitoare.

Procedura bugetului asigurărilor sociale de stat Legea FinanŃelor Publice prevede operaŃiunile de elaborare, aprobare şi executare a fiecărui buget anual al asigurărilor sociale de stat, procedura acestui buget fiind supusă dispoziŃiilor generale procedurale în domeniu. Astfel, Legea finanŃelor publice prevede că elaborarea şi execuŃia bugetului asigurărilor sociale sunt supuse principiilor anualităŃii, realităŃii şi echilibrării, la fel ca elaborarea şi execuŃia bugetului de stat. De asemenea Legea finanŃelor publice prevede că bugetul asigurărilor sociale se elaborează - la fel ca bugetul de stat, bugetele locale etc. - „potrivit normelor metodologice stabilite de Ministerul FinanŃelor”. Aceste extinderi ale principiilor şi normelor asupra bugetului asigurărilor sociale de stat sunt justificate de faptul că acest buget face parte din bugetul public naŃional şi este autonom faŃă de bugetul de stat şi bugetele locale. Pentru individualitatea şi autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat în cadrul bugetului public naŃional sunt menŃionate dispoziŃiile

42

Legii finanŃelor publice care prevăd că „bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament odată cu acesta”. Având în vedere individualitatea şi distincŃia fată de bugetul de stat, în doctrina finanŃelor publice din statul nostru se apreciază că bugetul asigurărilor sociale de stat are „o deplină autonomie”27. Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat este elaborat de către Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale, cu ajutorul datelor pe care DirecŃia generală a asigurărilor sociale şi pensiilor din acest minister le primeşte de la direcŃiile judeŃene şi a municipiului Bucureşti pentru probleme de muncă şi protecŃie socială. La elaborarea proiectului bugetului anual al asigurărilor de stat se urmăreşte echilibrul dintre venituri şi cheltuieli, prevăzându-se rezerve băneşti îndeosebi pentru indemnizaŃiile ce se acordă în cazuri de incapacitate temporară de muncă atrasă de accidente şi îmbolnăviri profesionale care se produc neprevăzut. Pentru prevederile de venituri şi cheltuieli ale acestui buget sunt de mare însemnătate datele Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale privind evoluŃia veniturilor şi cheltuielilor în anii precedenŃi, precum şi estimarea evoluŃiei veniturilor şi cheltuielilor în anul următor cu influenŃele creşterii probabile a preŃurilor şi tarifelor. Elaborat până la începutul ultimului timestru, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat este supus avizării de către Ministerul FinanŃelor şi acceptării de către Guvern, după acestea fiind înaintat Parlamentului spre dezbatere şi aprobare, alăturat proiectului bugetului de stat pe acelaşi an următor. În situaŃia în care bugetul asigurărilor sociale de stat nu este aprobat de Parlament până la începerea noului exerciŃiu bugetar, se procedează conform dispoziŃiei Legii finanŃelor publice, la fel ca în cazul bugetului de stat, la execuŃia bugetară pe baza bugetului din anul expirat. ExecuŃia bugetului asigurărilor sociale de stat constă în realizarea contribuŃiei şi a celorlalte venituri, în corelaŃie practic necesară cu plata pensiilor, indemnizaŃiilor şi ajutoarelor băneşti acordate din acest buget.

27 I. Văcărel, F. Bercea, Gh. Bistriceanu. T. Stolojan, G. Angelache, M. Bodnar, T. Moşteanu, op. cit. p. 168.

43

Cu aspect practic frecvent şi important, întreprinderile, instituŃiile şi ceilalŃi debitori ai contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat au dreptul să reŃină din contribuŃia calculată ca datorată sumele de bani necesare plăŃii indemnizaŃiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi celorlalte drepturi băneşti de asigurări sociale cuvenite personalului propriu în luna respectivă. Instituirea legală a acestui procedeu simplifică operaŃiunile băneşti de execuŃie a bugetului asigurărilor sociale de stat, rămânând ca unităŃile debitoare să plătească numai contribuŃia rămasă după reŃinerea sumelor de bani cuvenite personalului propriu ca indemnizaŃii şi alte drepturi băneşti de asigurări sociale. În cazul în care sumele de bani cuvenite personalului propriu depăşesc contribuŃia datorată pe luna respectivă, diferenŃele se primesc din conturile bancare în care se concentrează contribuŃiile plătite de alŃi debitori de aceeaşi categorie. Pentru execuŃia bugetului asigurărilor sociale de stat, în folosul acestui buget sunt deschise conturi de venituri şi conturi de cheltuieli la sucursalele Băncii Comerciale Române. Conturile bancare de venituri sunt deschise distinct pentru contribuŃiile plătite de regii autonome, întreprinderi, instituŃii şi celelalte persoane juridice cu personal salariat, separat pentru contribuŃiile plătite de persoanele fizice care utilizează muncă salariată, asociaŃiile cu scop lucrativ etc., şi de asemenea separat pentru contribuŃiile salariaŃilor şi pensionarilor plătite în vederea trimiterii la tratament balnear şi odihnă, în aceste ultime conturi înscriindu-se şi alte venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat. Pentru plata şi concentrarea în conturile bancare deschise pentru contribuŃiile şi celelalte venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat sunt incidente cerinŃele de legalitate a tuturor veniturilor bugetare, respectiv de calcul conform a contribuŃiilor şi de achitare la termenele legale de către fiecare debitor. Conturile bancare de cheltuieli sunt deschise pentru plata pensiilor de asigurări sociale şi a ajutoarelor cuvenite pensionarilor, precum şi separat pentru plata indemnizaŃiilor şi ajutoarelor ce se acordă persoanelor ce lucrează în întreprinderi mici, asociaŃii lucrative independente şi alte asemenea asociaŃii cu salariaŃi sau membrii cuprinşi în asigurările sociale de stat. Din conturile bancare de cheltuieli, sumele de bani necesare plăŃii pensiilor, indemnizaŃiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale se obŃin şi

44

se întrebuinŃează cu particularităŃile procedurale ale „creditelor bugetare”, conform dispoziŃiei generale din Legea finanŃelor publice care statuează că şi „sumele aprobate prin bugetul asigurărilor sociale de stat, în limitele cărora se pot efectua cheltuieli, reprezintă credite bugetare, care nu pot fi depăşite”. În aplicarea acestei dispoziŃii legale, Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale deschide creditele bugetare trimestrial şi lunar necesare pentru fiecare judeŃ şi municipiului Bucureşti pentru plata pensiilor, indemnizaŃiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale. Aceste plăŃi se efectuează urmându-se procedura întocmirii tabelelor de pensionari având la bază decizii ale comisiilor de pensii, emiterii cupoanelor-mandat şi plăŃii cu ajutorul acestor cupoane, procedură stabilită prin normele metodologice instituite de Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale. De asemenea conform dispoziŃiilor Legii finanŃelor sociale efectuarea cheltuielilor de pensii, indemnizaŃii şi ajutoare de asigurări sociale este supusă condiŃiilor şi formelor scrise ale contabilităŃii publice, precum şi ale controlului financiar preventiv, concomitent şi posterior exercitat asupra întregii execuŃii a bugetelor anuale ale asigurărilor sociale de stat şi neapărat asupra legalităŃii şi temeiniciei actelor de angajare a cheltuielilor din aceste bugete. Despre execuŃia bugetelor anuale ale asigurărilor sociale de stat se întocmesc bilanŃurile contabile trimestriale cu ajutorul cărora după expirarea exerciŃiului financiar, Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale întocmeşte contul anual de execuŃie a fiecărui buget anual de acest fel. Contul anual de execuŃie a bugetului asigurărilor sociale de stat este sinteza contabilă a veniturilor realizate şi cheltuielilor efectuate, cu rectificările legale inerente în anii în care înlăturarea subvenŃiilor bugetare a atras creşterea preŃurilor şi tarifelor, indexarea salariilor şi pensiilor etc. Acest cont de execuŃie bugetară este supus mai întâi verificării de către Ministerul FinanŃelor. Apoi acest cont, însoŃit de raportul de verificare şi analiză a Ministerul FinanŃelor este prezentat Guvernului care îl înaintează Parlamentului spre aprobare odată cu contul general de execuŃie a bugetului de stat. În urma înfiinŃării CurŃii de Conturi, contul anual de execuŃie a bugetului asigurărilor sociale de stat este supus verificării acestei curŃi

45

împreună cu conturile de execuŃie a celorlalte componente ale bugetului public naŃional.

INTREBARI:

34. NoŃiunea şi importanŃa asigurărilor sociale de stat

35. Principiile asigurărilor sociale de stat

36. Veniturile şi cheltuielile bugetare ale asigurărilor sociale de stat

37. Procedura bugetului asigurărilor sociale de stat

46

CURSUL NR. 7

FONDURILE BǍNEŞTI DESTINATE ASIGURĂRILOR

SOCIALE DE STAT

Obiective: informarea studenŃilor despre fondurile bǎnesti speciale in sfera

asigurarilor sociale

Cuvinte cheie: fondurile banesti speciale in sfera asigurarilor sociale

ConŃinut: pp. 46-49

Întrebări: 38-39

Test: T 7 - Î 7

În categoria veniturilor fiscale din cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat includem:

d) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de angajatori e) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de salariaŃi f) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de alte persoane

asigurate g) contribuŃii pentru bilete de tratament şi odihnă h) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de persoane în şomaj

Fonduri băneşti speciale în sfera asigurărilor sociale În condiŃiile actuale ale asigurărilor sociale de stat, determinat de anumite interese financiare, în sfera asigurărilor sociale din statul nostru sunt legal prevăzute, se întocmesc şi se întrebuinŃează fonduri băneşti speciale pentru pensia suplimentară şi pentru asigurările sociale ale Ńărănimii.

Fondul bănesc pentru pensia suplimentară

Pensia suplimentară a fost concepută şi instituită ca un drept bănesc al pensionarilor şi urmaşilor acestora condiŃionat de plata de către salariaŃi, a unei contribuŃii băneşti în acest scop. Pentru fondul special al pensiei suplimentare, potrivit cerinŃelor de programare financiară, Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale elaborează un buget anual al acestui fond bănesc.

47

Veniturile bugetului privind fondul pentru pensia suplimentară sunt constituite din contribuŃia salariaŃilor pentru această pensie şi dobânda plătită de banca la care se păstrează acest fond calculată asupra disponibilului bănesc ce se formează în contul bancar, în cursul execuŃiei anuale a acestui buget. Cheltuielile bugetului privind acest fond bănesc sunt limitate la sumele de bani necesare plăŃii pensiilor suplimentare, ştiut fiind că aceste pensii se calculează pentru fiecare pensionar ca un procent din pensia pentru limita de vârstă în raport de timpu cât a plătit contribuŃia, de salariul mediu tarifar lunar avut şi de procentul contribuŃiei plătite. Calculate astfel, pensiile suplimentare se decid alăturat pensiei de asigurări sociale şi se plătesc de asemenea alăturat pensiei de asigurări sociale incluse în cupoanele-mandat poştal, însă suportate din cheltuielile bugetului privind fondul pensiei suplimentare. Aceste cheltuieli trebuie să acopere şi pe cele ale plăŃii pensiilor prin oficiile poştale, iar sumele de bani necesare se calculează şi înscriu în bugetul privind pensiile suplimentare operându-se cu numărul mediu al pensionarilor şi cu pensia lunară medie. ExecuŃia anuală a bugetului privind fondul pensiei suplimentare este urmărită de către organele centrale şi judeŃene specializate în problemelede muncă şi protecŃie socială cu ajutorul bilanŃurilor contabile trimestriale şi anuale.

Fondul special pentru asigurările sociale ale Ńărănimii În condiŃiile restabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor28, cu consecinŃa desfiinŃării cooperativelor agricole de producŃie, asigurările sociale ale membrilor acestor cooperative au ajuns inaplicabile datorită faptului că sursele principale de constituire a fondurilor băneşti necesare plăŃii pensiilor, indemnizaŃiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi celorlalte drepturi de asigurări sociale cuvenite membrilor cooperatori erau contribuŃiile cooperativelor agricole de producŃie şi ale asociaŃiilor economice intercooperatiste.

28 Legea fondului funciar nr.18/1991, modificată.

48

În aceste condiŃii, determinat de necesitatea acordării în continuare foştilor cooperatori agricoli a pensiilor şi altor drepturi băneşti de asigurări sociale, începând cu anul 1992 prin legea referitoare la bugetul de stat pe acel an s-a reglementat fondul special pentru asigurările sociale ale Ńărănimii. Conform dispoziŃiilor legale care l-au introdus, fondul bănesc special pentru asigurările sociale ale Ńărănimii se constituie având ca venit „contribuŃia agenŃilor economici cu capital integral sau majoritar de stat în cotă de 0,5% aplicată asupra încasărilor realizate din activitatea industrială, de construcŃii-montaj, agricolă, silvică, transporturi, telecomunicaŃii, comerŃ, turism şi prestări de servicii”. Această contribuŃie trebuie achitatăde agenŃii economici debitori odată cu taxa pe valoarea adăugată şi se transmite de către Ministerul FinanŃelor organelor cu atribuŃii privind plata pensiilor. Din acest fond special se plătesc pensii, indemnizaŃii şi alte drepturi băneşti de asigurări sociale cuvenite Ńărănimii în cuantumuri băneşti majorate faŃă de cele din trecut, care au fost şi ele indexate şi dovedesc aproprierea asigurărilor sociale ale Ńărănimii de asigurările sociale de stat. De asemenea din bugetul acestui fond special se suportă cheltuielile de efectuare a plăŃii pensiilor, indemnizaŃiilor şi celorlalte drepturi băneşti acordate în realizarea practică a asigurărilor sociale ale Ńărănimii. Cheltuielile bugetare pentru asigurările sociale de stat

Pornind de la dispoziŃiile noului Cod al muncii referitoare la asigurările

sociale şi determinat de evoluŃia trebuinŃelor băneşti ale acestor asigurări,

cheltuielile bugetare pentru asigurările sociale de stat sunt reglementate având

destinaŃiile următoare:

pensiile pentru munca desfăşurată până la depăşirea unei limite legale de

vârstă;

pensiile ce se acordă pentru pierderea capacităŃii de muncă din cauza de

accident de muncă şi boală profesională;

49

pensiile de urmaş ce se acordă copiilor până la o anumită vârstă ai

asiguraŃilor decedaŃi şi soŃiilor acestora în raport de vârstă şi de durata

căsătoriei cu susŃinătorul decedat;

ajutorul social bănesc prevăzut persoanelor care nu întrunesc condiŃiile de a

primi o pensie, sunt inapte de muncă datorită vârstei sau unei boli cronice,

nu au mijloace proprii de întreŃinere şi nici susŃinător legal;

indemnizaŃiile băneşti pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi

întărirea sănătăŃii ce se acordă în cuantumul necesar acoperirii diferenŃei de

salariu celor care în scopul refacerii sănătăŃii li se reduce programul de

lucru sau sunt trecuŃi temporar în locuri de muncă mai uşoare, ce se acordă

pentru trimiterea la tratament balneo-climateric, pentru carantină în cazuri

de boli contagioase şi alte trebuinŃe asemănătoare;

indemnizaŃiile băneşti acordate femeilor în caz de maternitate - pe timpul

concediului de maternitate - ca şi pentru medicamente necesare în acest

timp şi internare gratuită în instituŃii medicale de specialitate;

ajutorul bănesc în caz de deces a salariatului în a membrilor familiei

acestuia.

ÎNTREBǍRI :

38. NoŃiunea şi sfera de cuprindere a instituŃiilor publice

39. Elaborarea şi aprobarea bugetelor instituŃiilor publice

50

CURSUL NR. 8

BUGETUL UNITĂłILOR ADMINISTRATIV-

TERITORIALE Obiective: informarea studenŃilor despre definiŃia bugetelor locale,

veniturile si cheltuielile bugetelor locale, procedura elaborării şi aprobării

bugetelor locale

Cuvinte cheie: buget local, venituri si cheltuieli din bugetele locale, executia

bugetelor locale

ConŃinut: pp. 50-52

Întrebări: 40-44

Test: T 8 - Î 10

10./ 5p Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot fi: i) consilierii locali ai primăriilor comunelor şi oraşelor din unităŃile

administrativ-teritoriale j) primarii oraşelor şi comunelor, k) preşedinŃii consiliilor judeŃene, la nivel de judeŃ şi la nivelul mun.

Bucureşti l) conducătorii instituŃiilor publice cu subordonare locală dar care au

personalitate juridică

5.1. Procedura de elaborare, aprobare şi execuŃie a bugetelor locale

Actele şi operaŃiunile care alcătuiesc procedura elaborării, aprobării şi

executării bugetelor judeŃelor, oraşelor şi comunelor sunt guvernate de principiul

autonomiei locale prevăzut atât de Legea finanŃelor publice, cât şi de Legea

administraŃiei publice locale.

51

MenŃionez faptul că din 1 ianuarie 2007 va intra in vigoare Legea nr. 273/29

iunie 2006 privind FinanŃele Publice Locale ce abrogă O.U.G. nr. 45/2003 şî

Legea nr. 108/2004.

5.2. Veniturile bugetelor locale

Veniturile curente proprii ale bugetelor locale, inclusiv cele atribuite în

ultimii ani, conform clasificaŃiei elaborată de Ministerul FinanŃelor sunt:

venituri fiscale din impozite şi taxe;

venituri nefiscale;

venituri din capital.

5.3. Cheltuielile din bugetele locale

Pentru reglementarea juridică a cheltuielilor bugetelor unităŃilor

administrativ-teritorile sunt de importanŃă deosebită stabilirea generică a

cheltuielilor tuturor bugetelor locale şi repartizarea cheltuielilor între bugetele

judeŃelor, oraşelor şi comunelor.

Alăturat acestor categorii principale de cheltuieli ale bugetelor locale, tot în

mod generic se pot menŃiona cheltuieli ale datoriei publice locale pe care actuala

clasificaŃie bugetară a cheltuielilor le prevede în perspectiva contractării de

împrumuturi de către autorităŃile administraŃiei publice locale.

INTREBARI:

40. Descentralizarea bugetară şi autonomia financiară locală

41. FinanŃarea activităŃilor locale

42. CompetenŃa şi răspunderea autorităŃilor administraŃiei publice locale în

domeniul finanŃelor publice locale

52

43. Elaborarea, aprobarea, execuŃia şi încheierea bugetelor locale

44. Împrumuturile locale

53

CURSUL NR. 9

TEORIA ŞI PRACTICA ÎMPRUMUTULUI PUBLIC

(CREDITUL PUBLIC)

Obiective: informarea studenŃilor despre definitia creditului public,

utlitatea şi caracteristicile acestuia, termenele acestora, garanŃiile de stat

pentru aceste împrumuturi, consolidarea, conversiunea şi amortizarea

creditului public

Cuvinte cheie: credit public, garanŃii de stat, consolidare, conversiune,

amortizare

ConŃinut: pp. 53-55

Întrebări: 45-51

Test: T 5 - Î 11

Creditul bugetar:

este de fapt creditul bancar este întotdeauna oneros şi nerambursabil este gratuit şi nerambursabil se eliberează în condiŃii prescrise în mod strict de Legea finanŃelor publice este aprobat prin lege bugetară

NoŃiuni generale despre creditul public (împrumutul public)

Împrumuturile publice în cadrul finanŃelor publice, reprezintă un mijloc de

completare a fondurilor băneşti de utilitate publică, inclusiv de completare a

veniturilor bugetare.

54

Caracteristicile împrumutului public

Legea nu defineşte împrumutul public, ci doar împrumutul de stat29 care

este obligaŃia generată de un contract prin care statul, în calitate de împrumutat,

obŃine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se

angajează să le ramburseze împreună cu dobânda şi cu alte costuri aferente, într-

o perioadă specificată.

Totalitatea împrumuturilor pe care le poate contracta şi garanta statul, pe o

perioadă de un an, constituie plafonul de îndatorare publică şi este stabilit anual

prin lege30.

Din aceste definiŃii se degajă o serie de caracteristici sau particularităŃi ale

împrumutului public, după cum urmează:

caracterul legal;

caracterul contractual;

caracterul rambursabil;

caracterul temporar.

Consolidarea, conversiunea şi amortizarea creditului public

Consolidarea împrumutului de stat şi implicit a datoriei publice este

prelungirea termenului de rambursare a unui împrumut de stat. În acest sens un

împrumut pe termen mijlociu sau lung şi de asemenea un împrumut pe termen

mijlociu poate fi prelungit şi transformat în împrumut pe termen lung. În toate

aceste cazuri, datoria publică flotantă este transformată în datorie consolidată şi

în consecinŃă procedeul a fost denumit „consolidare” a datoriei publice.

Conversiunea împrumuturilor de stat este un procedeu tot de modificare a

condiŃiilor unor împrumuturi însă numai privind dobânda şi anume de reducere a

29 art. 2 al.1 pct. 12 din Legea datoriei publice nr. 313/29.06.2004. 30 art. 2 al.1 pct. 39 din Legea datoriei publice nr. 313/29.06.2004.

55

procentului dobânzii, procedeu care este considerat aplicabil exclusiv

împrumuturilor de stat interne.

Amortizarea împrumuturilor de stat a fost caracterizată în mod tradiŃional

ca „mijloc de reducere a datoriei publice” care produce „o reducere a capitalului

împrumutat” şi se deosebeşte de conversiune care constă în reducerea numai a

dobânzii cuvenită creditorului.

Mijloacele excepŃionale de reducere şi de stingere a datoriei publice au

fost cercetate şi expuse în teoria împrumutului de stat determinat de sporirea

cazurilor în care statele debitoare au ajuns în situaŃia financiară dificilă de a nu

putea plăti dobânzile şi anuităŃile sau ratele de rambursare a unor împrumuturi

interne şi chiar externe31.

INTREBARI:

45. NoŃiunea de „împrumut public”

46. NoŃiunea de „datorie publică”

47. Clasificarea împrumuturilor de stat

48. Elementele împrumutului de stat

49. Consolidarea, conversiunea, arozarea şi amortizarea împrumuturilor de stat

50. GaranŃiile de stat pentru împrumuturile interne şi externe

51. Termenele împrumuturilor

31 I. Gliga, op. cit., p. 295.

56

CURSUL NR. 10

ORGANIZAREA ŞI PROCEDURA CONTROLULUI

FINANCIAR

Obiective: informarea studenŃilor despre notiunea, scopul, functiile şi

formele controlului financiar, procedura controlului financiar preventiv şi

de gestiune, propriu şi delegat

Cuvinte cheie: control financiar, control preventiv, de gestiune, propriu,

delegat, audit intern

ConŃinut: pp. 56-69

Întrebări: 52-59

Test: T 10- Î 9

În domeniul finanŃelor publice, Corpul de control al Guvernului are următoarele atribuŃii:

a) verifică utilizarea alocaŃiilor şi subvenŃiilor bugetare b) asigură utilizarea fondului de rezervă bugetară c) exercită controlul economico-financiar cu prilejul dezbaterii, aprobării,

executării şi cu ocazia încheierii exerciŃiului bugetului de stat d) verifică modul de administrare a patrimoniului instituŃiilor publice

NoŃiunea, scopul, funcŃiile şi formele controlului financiar Controlul financiar are drept scop identificarea proiectelor de

operaŃiuni care nu respectă condiŃiile de legalitate şi regularitate şi (sau), după caz, de încadrare în limitele şi destinaŃia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public şi (sau), fondurile publice.

57

În opinia Prof. I.Condor şi R.Stancu, controlul financiar este o componentă a activităŃii financiare a statului şi în funcŃie de obiectivul urmărit, poate fi:32 � control fiscal, definit a fi ansamblul activităŃilor care au ca scop verificarea realităŃii declaraŃiilor, precum şi verificarea corectitudinii şi exactităŃii îndeplinirii, conform legii, obligaŃiilor fiscale de către contribuabili; � controlul financiar preventiv constând în activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaŃiilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora. La rândul său, controlul preventiv poate fi propriu sau delegat; � auditul intern este o activitate internă, organizată independent în structura unei instituŃii publice şi sub directa subordonare a conducătorului acesteia, constând în efectuarea de verificări, inspecŃii şi analize, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituŃiei publice şi utilizarea resurselor eficace şi eficient (art.2, lit.c, OrdonanŃa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv); � controlul financiar ulterior sau posterior extern constă în verificarea, post-factum, a modului de formare, administrare şi întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi sectorului public, precum şi a modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale. Controlul financiar, îndeplineşte, potrivit opiniei exprimate în

doctrină33, următoarele funcŃii: � funcŃia de evaluare, cu rol în aprecierea obiectivă a factorilor ce influenŃează exerciŃiul bugetar; � funcŃia preventivă, cu rol în evitarea şi eliminarea unor fraude prin identificare şi eliminarea cauzelor generatoare; � funcŃia de documentare, prin care se asigură cunoaşterea calitativă şi cantitativă a factorilor ce stau la baza fundamentării deciziilor economico-financiare;

32 I. Condor, R. Stancu, op.cit., pp.349-351. 33 D.D.Şaguna, P.Rotaru, op.cit., pp.316-317.

58

� funcŃia recuperatorie, cu rol în descoperirea căilor şi recuperarea efectivă a prejudiciilor; � funcŃia pedagogică, cu rol în formarea generalizată a experienŃei pozitive.

În doctrină, controlul financiar este definit în diferite moduri. Astfel, Prof.D.D. Şaguna îl defineşte ca fiind „o componentă a controlului economic având ca obiectiv cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de către societăŃile comerciale publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienŃei economice financiare, dezvoltarea economiei naŃionale, înfăptuirea programului social”34.

O altă definiŃie a controlului financiar îl consideră a fi „o operaŃiune de stabilire a concordanŃei cu realitatea înregistrărilor în evidenŃa financiar-contabilă a operaŃiunilor materiale şi încadrării acestora în prevederile legale”. 35

Totodată, în doctrina economică, controlul financiar-contabil este definit „ca fiind acŃiunea de determinare a unor adevăruri privind starea, proiecŃia unor activităŃi economice care urmează a se efectua sau starea celor care au fost efectuate, prin compararea modului efectiv de manifestare al acestora cu prevederile sau normele legale prin care au fost definite şi instituŃionalizate, în vederea preîntâmpinării sau depistării şi remedierii eventualelor abateri de la aceste prevederi şi norme”.36

Din definiŃiile prezentate se poate constata că, în funcŃie de momentul în care se execută, controlul financiar poate fi:

� anticipat (preventiv); � concomitent (operativ-curent); � ulterior (posterior).

În funcŃie de organul care-l execută, controlul financiar poate fi: � intern sau propriu; � extern.

34 D.D.Şaguna, op.cit., pp.301-304. 35 Radu Stancu, - Drept financiar public, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, p.176. 36 Petre Popeneagă, - Controlul financiar contabil, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1999, p.20.

59

Controlul preventiv, spre exemplu, poate fi atât intern, efectuat de organele proprii, cât şi extern, efectuat de controlorul delegat al Ministerului FinanŃelor Publice.

Luând în considerare obiectivele controlului, aşa cum rezultă tot din definiŃiile de mai sus, controlul financiar poate să urmărească:

� determinarea corectă şi plata integrală a obligaŃiilor fiscale; � gestionarea resurselor publice şi a patrimoniului public şi privat al statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale.

După volumul controlat al documentelor şi al operaŃiunilor, controlul poate fi:

� control financiar total; � control financiar prin sondaj.

Cea mai întâlnită formă de control este cea prin sondaj, volumul mare al activităŃilor economice făcând aproape imposibil de realizat un control total.

După durata şi intensitatea controlului, controlul financiar poate fi continuu, cum este controlul financiar preventiv, sau periodic.

În funcŃie de domeniul economic controlat, controlul poate fi: � control vamal; � control fiscal; � control al creanŃelor statului; � altele.

Organele financiare ale statului care execută controlul financiar sunt:

� Curtea de Conturi; � Organele Ministerului FinanŃelor Publice;

Controlul exercitat de Ministerul FinanŃelor Publice se realizează prin:

� DirecŃia generală a controlului financiar de stat; � Garda financiară; � Controlorii delegaŃi care efectuează controlul preventiv delegat la ordonatorii principali de credite.

Procedura controlului financiar preventiv şi de gestiune

Potrivit art. 23 din Legea nr.500/2002, privind finanŃele publice, controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra tuturor operaŃiunilor care afectează fondurile publice şi (sau)

60

patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.

Baza legală o reprezintă OrdonanŃa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv în aplicarea căruia au fost emise Normele metodologice privind cadrul general al atribuŃiilor şi exercitării controlului financiar preventiv propriu, aprobate prin Ordinul nr.123/06.02.2001 al ministrului FinanŃelor Publice.

ConŃinutul controlului preventiv este alcătuit din operaŃiunile de verificare a proiectelor de operaŃiuni ce fac obiectul acestuia.

Sunt operaŃiuni supuse controlului preventiv: � angajamentele legale şi bugetare ale instituŃiilor publice şi unităŃilor administrativ-teritoriale; � deschiderea şi repartizarea de credite bugetare, precum şi modificarea acestora în condiŃiile legii; � efectuarea de plăŃi din fonduri publice şi de încasări în numerar; � vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public sau privat al statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale; � alte operaŃiuni stabilite prin ordin al ministrului FinanŃelor Publice.

Controlul financiar preventiv este organizat şi exercitat în următoarele forme:37

� control financiar preventiv propriu; � control financiar delegat.

Controlul financiar preventiv propriu (intern)

Controlul financiar preventiv propriu (intern) se execută de

organele proprii ale instituŃiilor publice, respectiv de contabilul-şef sau persoanele împuternicite de acesta, cu aprobarea ordonatorului de credite, cu precizarea limitelor împuternicirii. Persoanele împuternicite de contabilul-şef trebuie să fie din subordinea sa. Controlul se exercită

37 I. Condor, R. Stancu, op.cit., pp.351-358.

61

prin viza de control preventiv, operaŃiunile supuse controlului neputând fi efectuate fără această viză.

Se organizează la entităŃile publice (AdministraŃia PrezidenŃială, Parlament, Guvern, ministere şi alte instituŃii publice), la companiile naŃionale, regiile autonome, organizaŃiile neguvernamentale, precum şi la orice alte persoane juridice care gestionează fonduri publice cu orice titlu şi/sau care administrează patrimoniul public, referitor la gestionarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public în cauză, precum şi la agenŃiile de gestionare a fondurilor publice provenite din finanŃări externe. La Ministerul FinanŃelor Publice se organizează pentru operaŃiunile Fondului naŃional de preaderare, pentru operaŃiunile privind bugetul trezoreriei, datoria publică şi alte operaŃiuni specifice.

Această formă de control este prealabilă aprobării operaŃiunii de către ordonatorul principal de credite şi se acordă de către persoana împuternicită să exercite controlul prin viză numai dacă operaŃiunea respectă întrutotul cerinŃele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele angajamentelor bugetare aprobate.

Concret, viza de control financiar preventiv constă în semnarea, la rubrica anume destinată, de către persoana împuternicită şi aplicarea sigiliului personal.

Cu ocazia controlului financiar preventiv propriu, persoana desemnată să exercite acest control verifică proiectele de operaŃiuni cu privire la următoarele aspecte:

� legalităŃii – dacă sunt respectate toate prevederile legale aplicabile; � regularităŃii – constând în respectarea ansamblului principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice aplicabile; � încadrării în limitele angajamentelor bugetare aprobate.

Sunt supuse controlului financiar preventiv propriu următoarele proiecte de operaŃiuni:

angajamentele bugetare (cererea de deschidere de credite, dispoziŃia bugetară de repartizare a creditelor bugetare, modificarea repartizării pe trimestre a creditelor bugetare, virările de credite, începând cu trimestrul III, de la un capitol la altul al clasificaŃiei bugetare şi între subdiviziuni);

62

proiectele de angajamente legale din care derivă, direct sau indirect, obligaŃii de plată (contracte sau comenzi de achiziŃii publice,contracte de concesionare sau închiriere, în care instituŃia publică este concesionar sau chiriaş, angajarea şi avansarea personalului,acordarea salariului de merit, numirile temporare pe funcŃii, acordarea oricăror altor drepturi salariale, diurnelor pentru deplasări şi detaşări); concesionarea, închirierea şi vânzarea bunurilor din patrimoniul, entităŃilor publice (contractul de vânzare în care instituŃia publică este vânzător, procesul de predare-primire pentru transferul fără plată al bunurilor, contractul de concesionare sau închiriere, în care instituŃia publică este concedent sau locator); plăŃi din credite bugetare sau alte fonduri publice (ordinul de plată pentru achiziŃii publice, destinate activităŃii curente şi de investiŃii,deconturi pentru acŃiuni de protocol sau cheltuieli pentru manifestări specifice, cotizaŃii, contribuŃii, taxe la organisme internaŃionale, ordinele de plată pentru transferuri, subvenŃii, prime sau alte plăŃi din fonduri publice acordate agenŃilor economici sau altor beneficiari legali ş.a.); documentele privind scăderea din gestiune a unor pagube care nu se datorează vinovăŃiei unor persoane.

Pentru obŃinerea vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de operaŃiuni semnate de conducătorii compartimentelor de specialitate în scopul certificării în privinŃa realităŃii şi legalităŃii, însoŃite de documentele justificative corespunzătoare, se prezintă contabilului-şef sau şefului compartimentului contabil cu atribuŃii de Ńinerea contabilităŃii, de exercitare a controlului financiar preventiv şi de evidenŃă a angajamentelor sau, după caz, persoanei desemnate să îndeplinească aceste atribuŃii. Proiectele de operaŃiuni se înregistrează şi se datează în registrele de evidenŃă a documentelor de la respectivele compartimente.

Controlul se face, mai întâi, cu privire la aspectele formale – controlul formal – după care se face verificarea de fond. Controlul formal are în vedere încadrarea operaŃiunii în categoria celor supuse controlului, completarea documentelor, conform rubricilor acestora, existenŃa semnăturilor şefilor compartimentelor de specialitate şi a documentelor justificative. Dacă documentele prezentate nu respectă

63

această cerinŃă se restituie emitentului, făcându-se menŃiune în acest sens în „Registrul proiectelor de operaŃiuni prevăzute să fie prezentate la viza de control financiar preventiv propriu”.

La verificarea de fond, în funcŃie de operaŃiunea supusă vizei, se controlează:

A. În cazul angajamentelor bugetare: 1. Cererea de deschidere de credite bugetare, însoŃită de nota

justificativă şi fundamentarea pe baza normelor specifice fiecărui ordonator principal de credite pentru cheltuielile cuprinse în cererea de deschidere a creditelor bugetare, se verifică sub următoarele aspecte:

� încadrarea sumelor solicitate pe capitole, subcapitole şi titluri, în volumul creditelor aprobate prin buget, cu luarea în seamă a celor neconsumate în perioada anterioară celei pentru care se solicită creditele respective; � concordanŃa documentaŃiei de fundamentare cu cerinŃele cadrului normativ specific, scadenŃa obligaŃiilor de plată, corectitudinea calculelor; � completarea corectă a formularului şi existenŃa semnăturii persoanelor autorizate.

2. DispoziŃia de plată (ordinul de plată) pentru repartizarea creditelor bugetare sau borderoul centralizator al acestor documente trebuie să fie însoŃit de fundamentarea sumelor înscrise şi se verifică asupra:

� încadrării sumelor înscrise în totalul creditului bugetar, aprobat şi deschis pe subdiviziuni ale clasificaŃiei bugetare; � concordanŃa creditelor înscrise în dispoziŃii, cu prevederile din bugetele aprobate; � completarea corectă a formularelor.

3. Documentul pentru modificarea repartizării pe trimestre a creditelor bugetare are ca document justificativ fundamentarea propunerii şi trebuie verificat cu privire la:

� încadrarea propunerilor de modificare în prevederea bugetară anuală aprobată pe capitole; � concordanŃa propunerii de modificare cu obligaŃiile ce decurg din acŃiuni şi sarcini noi sau din angajamentele asumate; � existenŃa semnăturilor persoanelor autorizate.

64

4. Documentul pentru virările de credite, de la un capitol la altul, începând cu trimestrul III trebuie însoŃit de fundamentarea propunerii şi se verifică concordanŃa propunerii cu obligaŃiile decurgând din acŃiuni şi sarcini noi şi existenŃa semnăturilor persoanelor autorizate.

Verificarea de fond, în principiu, priveşte aceleaşi aspecte şi în cazul documentului pentru efectuarea virărilor de credite între subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi dispoziŃia bugetară de retragere şi cea de repartizare între unităŃile subordonate sau borderoul centralizator al acestor documente.

B. În cazul proiectelor de angajamente legale, din care

derivă, direct sau indirect, obligaŃii de plată Fac parte din această categorie contractul sau comanda de

achiziŃii publice, inclusiv pentru achiziŃii publice finanŃate integral sau parŃial din credite externe acordate statului român de organisme sau organizaŃii internaŃionale, instituŃii financiar-bancare sau direct de furnizori, acordurile subsidiare de împrumuturi, contracte de închiriere sau concesionare, când instituŃia publică este chiriaş sau concesionar, protocoalele de afiliere, convenŃii, acorduri de participare la organisme internaŃionale, acorduri de schimb de experienŃă sau documentare, pe bază de reciprocitate, fără transfer de valută şi alte documente de angajamente legale de plăŃi, se verifică, după caz, cu privire la:

� încadrarea achiziŃiilor publice în limitele fizice şi valorice, în lista de achiziŃii, respectiv de investiŃii sau dotări; � respectarea prevederilor legale privind întocmirea contractului/comenzii de achiziŃii; � înscrierea valorii contractului în limita creditelor aprobate acelei subdiviziuni a clasificaŃiei bugetare; � respectarea prevederilor legale pentru atribuirea contractului; � viza compartimentului juridic şi semnătura persoanelor autorizate.

65

C. Concesionarea, închirierea şi vânzarea bunurilor din patrimoniul instituŃiilor publice

1. Contractul de concesionare sau închiriere trebuie să fie însoŃit de următoarele documente justificative: studiul de oportunitate, caietul de sarcini, actul normativ de aprobare a concesiunii, documentele licitaŃiei, documentaŃia procedurii de negociere directă. Se verifică de fond: încadrarea obiectului contractului în lista cuprinzând bunurile care, potrivit legii, pot fi concesionate sau închiriate, respectarea procedurii de licitaŃie sau negociere directă şi atribuirea contractului, stabilirea termenilor contractuali în concordanŃă cu cadrul normativ, existenŃa vizei compartimentului juridic şi a semnăturii autorizate din compartimentele de specialitate.

2. Procesul-verbal de predare-primire (transferul bunului fără plată) are la bază următoarele documente justificative: referatul de disponibilizare, adresele către instituŃiile publice care doresc să utilizeze bunul. Se verifică de fond: respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea procedurii de redistribuire a bunurilor şi existenŃa semnăturii persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate.

3. Contractul de vânzare-cumpărare, când entitatea publică are calitatea de vânzător. Documentele justificative sunt: decizia de numire a comisiei de evaluare, raportul de evaluare a bunurilor care urmează a fi vândute, documentaŃia licitaŃiei cu strigare. Se verifică de fond: respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea procedurii de valorificare prin licitaŃie cu strigare, stabilirea termenilor contractuali, în concordanŃă cu cadrul normativ, existenŃa vizei compartimentului juridic, precum şi a semnăturilor autorizate din compartimentele de specialitate.

Sunt supuse controlului preventiv şi plăŃile din credite bugetare şi din alte fonduri publice.

În cazuri deosebite, persoana care acordă viza de control preventiv poate solicita şi alte documente justificative şi, în mod expres, viza compartimentului juridic.

66

Dacă în urma verificării se constată că documentele corespund cerinŃelor legale, persoana împuternicită acordă viza prin semnătură şi aplicarea sigiliului. În situaŃiile de refuz de viză, acesta se comunică, spre ştiinŃă, compartimentului de audit intern al instituŃiei publice în cauză. În situaŃia în care conducătorul instituŃiei dispune, pe proprie răspundere, efectuarea unei operaŃiuni care a primit refuz de viză, contabilul-şef are îndatorirea de a informa în scris Ministerul FinanŃelor Publice şi, după caz, organul ierarhic superior. InspecŃia pentru auditul intern din Ministerul FinanŃelor Publice va efectua inspecŃia de audit în toate cazurile în care sunt sesizate de contabilul-şef în legătură cu efectuarea operaŃiunii pe proprie răspundere de către ordonatorii principali de credite. Pentru ceilalŃi ordonatori de credite inspecŃia de audit a operaŃiunilor efectuate pe proprie răspundere se efectuează de inspecŃiile de audit din cadrul direcŃiilor generale ale finanŃelor publice şi controlului financiar de stat.

Controlul financiar preventiv delegat Se organizează şi se exercită de către Ministerul FinanŃelor

Publice prin controlorii delegaŃi. Controlul preventiv la ordonatorii principali de credite a fost

instituit prin Legea privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi nr.94/1992. În cadrul CurŃii de Conturi există o structură specializată, secŃia de control preventiv.

Prin OrdonanŃa Guvernului nr.119/31.08.1999, privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, atribuŃiile de control preventiv la ordonatorii principali de credite au fost încredinŃate Ministerului FinanŃelor Publice.

Controlul preventiv delegat se exercită de către unul sau mai mulŃi controlori delegaŃi numiŃi, prin ordin de ministrul FinanŃelor Publice pentru fiecare instituŃie publică în care se exercită funcŃia de ordonator principal de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, precum şi pentru operaŃiuni privind datoria publică şi pentru alte operaŃiuni specifice Ministerului FinanŃelor Publice.

OperaŃiunile supuse controlului financiar preventiv delegat sunt stabilite, potrivit prevederilor art.16 alin.3 lit.a din OrdonanŃa Guvernului nr.119/1999, prin norme metodologice aprobate prin ordin

67

al ministrului FinanŃelor Publice.38 Aceste operaŃiuni sunt, în principiu, aceleaşi cu cele supuse controlului financiar preventiv propriu şi sunt grupate, după cum urmează:

� angajamente bugetare; � proiecte de angajamente legale din care derivă, direct sau indirect, obligaŃii de plată în sarcina statului; � concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului; � plăŃi din credite bugetare, deschise şi repartizate; � alte documente şi operaŃiuni, cum sunt: contractele de vânzare-cumpărare a locuinŃelor şi spaŃiilor cu altă destinaŃie construite din fondurile unităŃilor bugetare, referatele privind scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează vinovăŃiei unor persoane, precum şi ordinul de plată pentru cheltuieli ce se efectuează din mijloace băneşti primite de la persoane juridice sau fizice prin transmitere gratuită.

Tot prin norme metodologice, potrivit legii, sunt stabilite limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv delegat, pe tipuri de operaŃiuni, documentele justificative şi modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare tip de operaŃiune.

Din aceste prevederi legale desprindem caracteristicile care diferenŃiază controlul financiar preventiv propriu de controlul financiar preventiv delegat, respectiv:

� sunt supuse controlului financiar preventiv delegat numai operaŃiunile peste o anumită limită valorică, aceasta putând diferi de la o instituŃie la alta; � controlul preventiv delegat este un control extern; � controlul preventiv delegat se exercită numai la instituŃiile publice al cărui conducător are calitatea de ordonator principal de credite; � controlul preventiv delegat se exercită asupra proiectelor de operaŃiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv propriu.

38 I. Condor, R. Stancu, op.cit., p.357-358.

68

Controlorii delegaŃi sunt funcŃionari publici, angajaŃi ai Ministerului FinanŃelor Publice. Aceştia trebuie să aibă studii superioare economice sau juridice şi o vechime efectivă în domeniul finanŃelor publice de minimum 7 ani. FuncŃia de controlor delegat este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul superior. Controlorii delegaŃi nu pot face parte din partide politice sau să desfăşoare activităŃi publice cu caracter politic.

Viza de control financiar-preventiv delegat se acordă sau se refuză în scris, pe formular tipizat şi trebuie să poarte semnătura şi sigiliul personal al controlorului delegat competent.

În situaŃiile în care controlorul delegat intenŃionează să dea refuz de viză, acesta este obligat să-l informeze în scris pe ordonatorul principal de credite, făcându-i cunoscute şi motivele. Ordonatorul principal de credite, la rândul său, poate să prezinte, în scris, argumente în favoarea efectuării operaŃiunii pentru care se intenŃionează refuzul de viză. În acest caz, controlorul delegat, înainte de a înregistra refuzul de viză, trebuie să consulte opinia neutră formulată de o echipă de 3 controlori delegaŃi de la alte instituŃii publice. Opinia neutră se formulează şi motivează în scris, având însă numai un rol consultativ, soluŃia finală fiind de competenŃa exclusivă a controlorului delegat competent.

În toate cazurile refuzul de viză trebuie să fie motivat în scris. Regimul refuzului de viză este diferit în cazul instituŃiilor publice

aparŃinând administraŃiei centrale. În cazul acestor instituŃii publice, operaŃiunea refuzată la viză poate fi efectuată numai dacă este autorizată prin hotărârea Guvernului.

InstituŃia publică iniŃiatoare a proiectului de hotărâre a Guvernului trebuie să îi informeze despre aceasta pe ministrul FinanŃelor Publice şi pe controlorul financiar şef şi să le transmită o copie a proiectului de hotărâre, însoŃită de nota de fundamentare, cu cel puŃin 5 zile înainte de şedinŃa Guvernului.

Guvernul trebuie să se pronunŃe în termen de 15 zile de la data depunerii proiectului hotărârii la Secretariatul General al Guvernului, cu ascultarea în şedinŃă a punctului de vedere al controlorului preventiv delegat prezentat de controlorul financiar-şef.

69

CURSUL NR. 11

FORME ALE CONTROLULUI FINANCIAR

Obiective: informarea studenŃilor formele controlului financiar

Cuvinte cheie: control propriu, delegat, audit intern

ConŃinut: pp. 69-81

Întrebări: 52-59

Test: T 11- Î 9

În domeniul finanŃelor publice, Ministerul FinanŃelor Publice are următoarele atribuŃii:

e) verifică utilizarea alocaŃiilor şi subvenŃiilor bugetare f) asigură utilizarea fondului de rezervă bugetară g) exercită controlul economico-financiar cu prilejul dezbaterii, aprobării,

executării şi cu ocazia încheierii exerciŃiului bugetului de stat h) verifică modul de administrare a patrimoniului instituŃiilor publice

Controlul financiar al Ministerului FinanŃelor Publice Ministerul FinanŃelor Publice este organul central al

administraŃiei publice care aplică strategia şi programul Guvernului în domeniul finanŃelor publice şi exercită administrarea generală a finanŃelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare şi valutare în concordanŃă cu cerinŃele economiei de piaŃă şi pentru stimularea iniŃiativei agenŃilor economici.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr.1574/2003 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului FinanŃelor Publice, acesta are următoarele atribuŃii în domeniul controlului financiar.

� exercită prin organele sale specializate controlul utilizării creditelor bugetare de către instituŃiile publice, controlează, în condiŃiile legii, activitatea financiară a agenŃilor economici, urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a obligaŃiilor financiare şi fiscale faŃă de stat;

70

� exercită, prin organele sale specializate, controlul operativ şi inopinat în legătură cu aplicarea şi cu respectarea legislaŃiei fiscale şi vamale; � acŃionează prin mijloace specifice, pentru combaterea evaziunii fiscale şi a corupŃiei.

În exercitarea acestor atribuŃii, Ministerul FinanŃelor Publice este autorizat:

să dea agenŃilor economici, ca urmare a controalelor efectuate, dispoziŃii obligatorii pentru luarea măsurilor de respectare a legilor; să aplice sancŃiunile prevăzute de lege în competenŃa sa; să aprobe, înlesniri, restituiri, compensări şi amânări la plata sumelor cuvenite bugetului de stat; să aprobe, în condiŃiile legii, repunerea în termen a cererilor şi contestaŃiilor; să dispună plata, din conturile agenŃilor economici, în condiŃiile legii, a vărsămintelor obligatorii la bugetul de stat, neachitate în termen, precum şi a majorărilor de întârziere; să aplice, prin organele sale abilitate, modalităŃile de executare silită şi măsurile asigurătorii pentru recuperarea creanŃelor bugetare.

Controlul exercitat de DirecŃia Generală a controlului

financiar de stat Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcŃionarea controlului

financiar şi a Gărzii financiare prevede că în cadrul Ministerului FinanŃelor Publice funcŃionează DirecŃia generală a controlului financiar de stat, având următoarele atribuŃii:

� controlul administrării şi utilizării fondurilor bugetare pentru cheltuieli de funcŃionare şi de întreŃinere a organelor centrale şi locale ale administraŃiei publice, finanŃate de la buget; � controlul utilizării fondurilor alocate din bugetul de stat pentru realizarea de investiŃii de interes general, pentru subvenŃionarea unor activităŃi şi pentru alte destinaŃii prevăzute de lege;

71

� verificarea folosirii mijloacelor şi fondurilor din dotare la regiile autonome şi societăŃile comerciale cu capital de stat; � verificarea exactităŃii şi realităŃii înregistrărilor în evidenŃele prevăzute de lege; � urmărirea stabilirii corecte şi îndeplinirii integrale şi la termen a obligaŃiilor financiare şi fiscale faŃă de stat.

Pe baza constatărilor rezultate din controalele efectuate, Ministerul FinanŃelor Publice poate să dispună:

� luarea măsurilor în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate; � completarea şi corectarea bilanŃurilor contabile; � vărsarea la buget a impozitelor şi a altor venituri legale datorate statului; � suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile şi fiscale.

Ministerul FinanŃelor Publice are în teritoriu următoarele organe specializate de control financiar de stat:

� direcŃiile generale ale finanŃelor publice şi controlului financiar de stat judeŃene în subordinea cărora funcŃionează:

- administraŃiile financiare municipale; - circumscripŃiile fiscale orăşeneşti; - percepŃiile rurale; - direcŃia generală a finanŃelor publice şi controlului

financiar de stat a Municipiului Bucureşti, în subordinea căreia funcŃionează administraŃiile financiare ale sectoarelor Municipiului Bucureşti.39

Controlul fiscal

Este reglementat prin OrdonanŃa Guvernului nr.70/1997 (M. Of.

nr.227/30.08.1997), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.64/1999 (M. Of. nr.168/21.04.1999) şi modificată ulterior prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.113/30.06.1999 (M. Of. nr.315/30.06.1999).

39 Idem, Anexa nr.1.

72

Potrivit legii, controlul fiscal cuprinde ansamblul activităŃilor care au ca scop verificarea realităŃii declaraŃiilor, precum şi verificarea corectitudinii şi exactităŃii îndeplinirii conform legii, a obligaŃiilor fiscale de către contribuabili.40

Sunt supuse controlului fiscal următoarele categorii de contribuabili: persoanele fizice şi juridice, române şi străine, precum şi asociaŃiile fără personalitate juridică cărora le revin, potrivit legii, obligaŃii fiscale:41

Contribuabilii au următoarele obligaŃii fiscale, asupra cărora sunt verificaŃi cu ocazia controlului fiscal:

� de a declara bunurile şi veniturile impozabile şi alte impozite datorate; � de a calcula şi înregistra impozitele, inclusiv cele care se realizează prin stopaj la sursă, în evidenŃele contabile, la termenele legale; � alte obligaŃii legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.42

Termenul de impozite, folosit în cuprinsul acestui act normativ, este în sens larg pentru că, potrivit art.4 al O.G. 70/1997, acesta cuprinde „sumele datorate, potrivit legii, bugetului de stat şi bugetelor locale, precum şi orice alte sume care constituie venituri de natură fiscală a căror administrare revine Ministerului FinanŃelor Publice sau, după caz, autorităŃilor administraŃiei publice locale”.

CompetenŃa de control fiscal revine Ministerului FinanŃelor Publice şi unităŃilor sale teritoriale, prin aparatul fiscal şi organele de control abilitate de lege, numite generic organe de control fiscal precum şi prin serviciile de specialitate ale autorităŃilor administraŃiei publice locale.

AtribuŃiile organelor de control fiscal sunt stabilite strict prin lege, în scopul atât al realizării sarcinilor lor specifice, dar şi al garantării drepturilor contribuabililor şi protejării împotriva abuzurilor persoanelor care sunt investite cu dreptul de control. În principal, acestea au următoarele drepturi:

40 O.G. nr.70/1997, modificată, art.1. 41 Un exemplu de asociaŃie fără personalitate juridică îl constituie asociaŃiile în participaŃiune, reglementate de art.251-256, Cod comercial. 42 O.G. 70/1997, modificată, art.3.

73

� să examineze orice înscrisuri, registre sau evidenŃe contabile ale contribuabililor, în vederea stabilirii obligaŃiilor fiscale; � să solicite de la contribuabili informaŃii, justificări sau explicaŃii cu privire la declaraŃiile şi documentele supuse controlului; � să solicite prezenŃa contribuabilului sau reprezentantului legal al acestuia la organul de control fiscal sau la serviciu de specialitate; � să facă constatări faptice cu privire la natura activităŃilor producătoare de venituri, bunuri sau surse impozabile; � să primească copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabilă; � să reŃină, în schimbul unei dovezi scrise, orice document sau element material care poate servi pentru determinarea obligaŃiilor fiscale, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii; � să intre în orice incintă a sediului contribuabilului în care acesta îşi desfăşoară activitatea sau în locuri unde există bunuri impozabile ori se desfăşoară activităŃi producătoare de venituri. Intrarea se poate face în prezenŃa contribuabilului sau a reprezentantului său legal, ori persoanei desemnate de acesta. Accesul în afara programului normal de lucru al contribuabilului se face numai cu autorizarea scrisă a conducerii organului de control fiscal sau, după caz, a conducerii serviciului de specialitate ale administraŃiei publice locale şi cu acordul contribuabilului.

Înaintea controlului fiscal programat, contribuabilul trebuie avizat. Avizul de verificare se transmite cu cel puŃin 15 zile înainte de la data începerii efective a acŃiunii de control şi trebuie să cuprindă:

� baza legală a transmiterii lui şi a desfăşurării controlului fiscal; � perioada în care este programată acŃiunea de control fiscal; � impozitele şi perioadele impozabile verificate.

Avizul de verificare trebuie semnat de contribuabil de luare la cunoştinŃă, în termen de 5 zile de la primirea avizului; contribuabilul, pentru motive întemeiate, poate solicita modificarea cu maximum 30

74

de zile lucrătoare a datei începerii controlului. Solicitarea de modificare a datei se face în scris şi cu indicarea motivelor. Nu este permisă o nouă solicitare de amânare a controlului.

Avizul de verificare nu este obligatoriu în cazul controalelor inopinate ale organelor de control care au acest drept şi nici în cazul în care controlul fiscal este solicitat în vederea soluŃionării unei cereri a contribuabilului, cum ar fi restituirea unor sume plătite în plus.

Controlul fiscal se poate desfăşura: � la sediul, domiciliul sau reşedinŃa contribuabilului; � la sediul organului de control fiscal, respectiv la sediul serviciilor de specialitate ale autorităŃilor administraŃiei publice locale, atunci când controlul se efectuează de acestea; � în orice alt loc convenit de comun acord cu contribuabilul, acesta având obligaŃia de a asigura condiŃiile şi documentele necesare desfăşurării normale a acŃiunii de control.

Durata controlului nu poate fi mai mare de 3 luni, iar verificarea se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi fiecare perioadă supusă impozitării.

Termenul de prescripŃie în materie fiscală este de 5 ani şi se calculează începând cu:

� data de la care a expirat termenul de depunere a declaraŃiei pentru perioada respectivă; � de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, atunci când legea nu prevede obligaŃia depunerii declaraŃiei; � de la data comunicării impozitului, atunci când acesta a fost stabilit de organul fiscal. Întreruperea termenului de prescripŃie se produce: � în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege, pentru întreruperea prescripŃiei dreptului la acŃiune; � la data depunerii declaraŃiei fiscale, după expirarea termenului legal de depunere; � la data efectuării de către contribuabil a unui act voluntar de recunoaştere a impozitului datorat, inclusiv plata integrală sau parŃială a acestuia;

75

� la data comunicării către contribuabil a diferenŃelor constatate cu ocazia unor controale fiscale. Suspendarea prescripŃiei se produce în cazurile şi condiŃiile

prevăzute de lege pentru suspendarea prescripŃiei dreptului la acŃiune, pe timpul cât contribuabilul se sustrage, cu rea credinŃă, de la efectuarea controlului fiscal şi pe perioada cât contribuabilul remediază deficienŃele sau îndepărtează cauzele care împiedică desfăşurarea controlului fiscal.

Pe timpul controlului fiscal, contribuabilii au următoarele drepturi:

� să fie informaŃi asupra desfăşurării controlului şi asupra eventualelor situaŃii neclare; � să fie primii solicitaŃi pentru a furniza informaŃii, explicaŃii, justificări; � să beneficieze de asistenŃă de specialitate; � să fie protejaŃi pe linia secretului fiscal.

Documentele care se întocmesc cu ocazia controlului fiscal Rezultatele controlului, toate datele şi informaŃiile culese de

inspector cu ocazia controlului fiscal se consemnează, în mod obligatoriu, în unul din următoarele documente, după caz:

proces-verbal de control; notă de constatare; proces-verbal de constatare a contravenŃiilor.

a) Procesul-verbal de control este întocmit în două exemplare, din care unul pentru contribuabilul controlat şi unul pentru organul fiscal ce urmează a fi păstrat la dosarul fiscal al contribuabilului şi este structurat pe patru capitole.

Capitolul I trebuie să cuprindă date referitoare la: unitatea fiscală care a dispus controlul, datele inspectorului care a efectuat controlul (nume, prenume, funcŃie, numărul legitimaŃiei de serviciu şi al împuternicirii de control), obiectivul controlului, perioada controlată, durata controlului, tipul de verificare.

Capitolul II cuprinde: datele de identificare ale contribuabilului (denumirea, numărul de înregistrare la Registrul comerŃului, numărul Codului fiscal, adresa sediului social), datele de identificare a

76

sucursalelor sau filialelor, forma de proprietate, obiectul de activitate (după nomenclatorul CAEN), cifra de afaceri, după ultimul bilanŃ aprobat, capitalul subscris şi vărsat, persoana care conduce activitatea contribuabilului pe timpul controlului, persoana desemnată cu conducerea evidenŃei contabile, persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe perioada controlului fiscal, numerele conturilor bancare şi băncile la care sunt deschise, precum şi datele privind clienŃii şi furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaŃii de afaceri.

Capitolul III reprezintă partea de conŃinut a procesului-verbal şi cuprinde constatările efective ale inspectorului. Se structurează pe impozitele, care au făcut obiectul controlului şi trebuie să cuprindă următoarele elemente: baza legală cu privire la stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitelor, constatările inspectorului cu privire la stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitelor, dispoziŃiile, legale încălcate, consecinŃele legale ale constatărilor, diferenŃele de impozite (pentru calculul acestora se întocmeşte o anexă la procesul-verbal), majorările de întârziere (calculul lor, de asemenea, se prezintă într-o anexă), contravenŃiile constatate, amenzile aplicate, baza legală şi numărul procesului-verbal de constatare a contravenŃiei, termenul de plată pentru fiecare debit constatat, justificări, explicaŃii ale contribuabilului cu privire la debitele constatate, persoanele răspunzătoare şi explicaŃiile acestora, urmate de punctul de vedere al organului de control fiscal cu privire la aceste motivaŃii, măsuri dispuse şi recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea deficienŃelor şi intrarea în legalitate şi, dacă este cazul, plăŃile făcute de contribuabil în timpul şi ca urmare a controlului.

Capitolul IV trebuie să cuprindă o recapitulaŃie a constatărilor efectuate (diferenŃe de impozite şi taxe, majorări, amenzi, penalităŃi, compensări etc), alte date şi informaŃii relevante, consemnarea restituirii documentelor puse la dispoziŃia inspectorului.

La procesul-verbal de control se ataşează o serie de anexe, după cum urmează: � o anexă generală sintetică pentru fiecare impozit în parte, cu diferenŃele de impozit stabilite, majorările de întârziere calculate, amenzile şi penalităŃile aplicate; � anexe detaliate pentru fiecare impozit şi majorările de întârziere calculate;

77

� copii ale proceselor-verbale întocmite în cazul când se constată săvârşirea de contravenŃii; � notele de constatare, dacă este cazul; � alte documente, acte sau copii ale acestora, note explicative sau informative; � actul întocmit de organul de control fiscal care consemnează reŃinerea unor documente sau elemente materiale; � acordul scris, dacă este cazul, pentru accesul organului fiscal în afara programului normal de lucru al contribuabilului.

Procesul-verbal se semnează de inspectorul care a efectuat controlul şi de contribuabil sau reprezentantul lui legal şi se înregistrează, după semnare, la registratura contribuabilului controlat, dându-se acelaşi număr tuturor exemplarelor. Data comunicării către contribuabil se consideră data semnării de către acesta. Dacă se refuză semnarea de către contribuabil sau reprezentantul legal, rezultatele controlului se comunică prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire. În acest caz, data comunicării este data primirii scrisorii. La organul fiscal, procesul-verbal trebuie înregistrat în termen de 3 zile de la încheierea controlului.

DiferenŃele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităŃile stabilite se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la comunicarea rezultatelor controlului. Procesul-verbal de control reprezintă titlu de creanŃă pentru obligaŃiile de plată stabilite.

b)Nota de constatare se întocmeşte pentru constatările cu privire.la.natura activităŃilor producătoare de venituri impozabile sau pentru.dentificarea bunurilor sau veniturilor impozabile.

În caz de divergenŃă între contribuabili şi organul fiscal, stabilirea realităŃii faptelor se va face în prezenŃa unor martori.

Nota se semnează de organul de control, de contribuabil sau un angajat al acestuia ori, după caz, de martori.

c) Procesul-verbal de constatare a contravenŃiilor se întocmeşte distinct de actul de control pentru acele fapte a căror constatare şi sancŃionare este de competenŃa organelor fiscale.

78

Controlul exercitat de Garda financiară Controlul exercitat de Garda Financiară este reglementat de

dispoziŃiile O.U.G. nr. 91/200343 privind organizarea Gărzii financiare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 132/200444.

Garda financiară este o instituŃie publică de control, cu personalitate juridică, finanŃată de la bugetul de stat.45

Garda financiară are un aparat central cu competenŃă generală, iar în judeŃe şi Municipiul Bucureşti sunt constituite secŃii teritoriale.

Garda financiară funcŃionează sub comanda unui comisar general, având calitatea de funcŃionar public, ce are calitatea de ordonator secundar de credite, iar activitatea sa este coordonată de un Comandant general. În aparatul central şi în cadrul secŃiilor teritoriale funcŃionează divizii şi compartimente de specialitate. Comisarul general este ajutat de un număr de adjuncŃi. SecŃiile sunt conduse de un comisar şef de secŃie şi de adjuncŃi, iar diviziile de un comisar şef de divizie. Comisarii Gărzii financiare au statut de funcŃionar public.

Potrivit legii, Garda financiară are atribuŃii de control operativ şi inopinat cu privire la:

a. aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor şi taxelor; b. respectarea normelor de comerŃ, urmărind să împiedice activităŃile de contrabandă şi orice procedee interzise de lege; c. orice alte atribuŃii şi activităŃi date în competenŃă, potrivit legii.46

Pentru realizarea atribuŃiilor de serviciu, organele Gărzii Financiare sunt în drept:

� să efectueze controale în spaŃiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităŃi ce cad sub incidenŃa actelor normative în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt interzise de acestea;

43 Monitorul Oficial nr. 712/13.10.2003. 44 Monitorul Oficial nr.372/28.04.2004. 45 Art.1 din O.U.G. nr. 91/2003. 46 Ibidem, art.4 al.1.

79

� să verifice respectarea reglementărilor legale privind circulaŃia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi ferate şi fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, zone libere, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară o asemenea activitate; � să verifice legalitatea activităŃilor desfăşurate, existenŃa şi autenticitatea documentelor justificative în activităŃile de producŃie şi prestări de servicii, ori pe timpul transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea integrităŃii bunurilor; � să solicite în condiŃiile Codului de procedură penală, efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziŃiilor în localuri publice sau particulare-case, curŃi, dependinŃe şi grădini-, dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri sau se desfăşoară activităŃi care au ca efect evaziunea sau frauda fiscală; � să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligaŃiilor fiscale în întregime datorate, să ceară organelor de executare competente; � să solicite administratorilor unităŃilor controlate şi persoanelor implicate explicaŃii, lămuriri, precizări verbale şi /sau în scris, după caz, organele de urmărire penală; � să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe, eşantioane, monstre etc., necesare finalizării actului de control; � să constate contravenŃiile şi să aplice sancŃiunile corespunzătoare, potrivit competenŃelor prevăzute de lege; � să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor; � să oprească mijloacele de transport, în condiŃiile legii, pentru verificarea documentelor de însoŃire a bunurilor şi persoanelor transportate; � să solicite instituŃiilor financiar-bancare, de asigurări şi reasigurări, în condiŃiile legii, date sau, după caz, documente, în

80

scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la săvârşirea unor fapte ce contravin legislaŃiei în vigoare; � să poarte uniformă, să păstreze, să folosească şi să facă uz de armamentul şi mijloacele de apărare din dotare, în condiŃiile legii; � să utilizeze mijloacele auto purtând însemne şi dispozitive de avertizare sonore şi luminoase specifice , în condiŃiile prezentei ordonanŃe de urgenŃă 47. Atunci când organele de control ale Gărzii financiare constată

contravenŃii pentru care nu au fost abilitate să aplice contravenŃii sau să confişte bunuri, acestea încheie acte de constatare preliminară pe care le trimit organelor abilitate în vederea continuării verificării şi luării măsurilor legale. Dacă se constată săvârşirea unor fapte sau neîndeplinirea unor obligaŃii ce revin comercianŃilor sau agenŃilor economici pentru care competenŃa de sancŃionare cu amendă civilă aparŃine instanŃei judecătoreşti, organele Gărzii financiare sesizează instanŃa numai dacă legea prevede că sesizarea se poate face de orice persoană interesată.48

În situaŃia în care constatările organelor Gărzii financiare impun controlul în contabilitatea agenŃilor economici, pe o perioadă mai mare de 8 ore, este sesizat directorul DirecŃiei generale a finanŃelor publice şi controlului financiar de stat, care va dispune continuarea verificării de către direcŃia controlului financiar de stat sau de direcŃia de impozite şi taxe, în funcŃie de natura constatărilor.49 Competenta teritorială se limitează la raza judeŃului în care îşi

desfăşoară activitatea fiecare secŃie a Gărzii financiare. Controlul poate fi efectuat şi în aria de competenŃă a altei secŃii în baza ordinului comisarului general al Gărzii financiare sau cu acordul directorului general al DirecŃiei generale a finanŃelor publice şi controlului financiar de stat. Continuarea unei misiuni sau activităŃi de control şi cercetare, care nu suferă amânare, se poate face şi în raza teritorială a altor secŃii, existând însă obligaŃia comunicării despre aceasta DirecŃiei generale a finanŃelor publice

47 art.7 din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii financiare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 132/2004. 48 Art.14 al.1 din Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea Gărzii financiare, aprobat prin H.G. nr.1538/18.12.2003. 49 Ibidem, art.24.

81

şi controlului financiar de stat judeŃeană competentă în acest teritoriu. Personalul din aparatul central are competenŃă de verificare pe întreg teritoriul Ńării. În exercitarea atribuŃiilor de serviciu, personalul Gărzii

financiare este obligat să-şi facă cunoscută calitatea şi să prezinte legitimaŃia înainte de începerea activităŃii de control.

Rezultatul controlului se consemnează într-un proces-verbal de control. Dacă se constată contravenŃii, se încheie numai proces-verbal de constatare şi sancŃionare a contravenŃiilor, fără să mai fie necesară încheierea unui proces-verbal de control. Documentele de control se depun şi înregistrează la sediul organului Gărzii financiare, la ieşirea din serviciu.

82

CURSUL NR. 12

CONTROLUL FINANCIAR AL CURłII DE CONTURI

Obiective: informarea studenŃilor despre Curtea de Conturi a României

Cuvinte cheie: control propriu, delegat, audit intern

ConŃinut: pp. 82-90

Întrebări: 60-70

Test: T 12- Î 9

În domeniul finanŃelor publice, Curtea de Conturi a României are următoarele

atribuŃii:

i) verifică utilizarea alocaŃiilor şi subvenŃiilor bugetare j) asigură utilizarea fondului de rezervă bugetară k) exercită controlul economico-financiar cu prilejul dezbaterii, aprobării,

executării şi cu ocazia încheierii exerciŃiului bugetului de stat l) verifică modul de administrare a patrimoniului instituŃiilor publice

Curtea de Conturi a României

EvoluŃia istorică a CurŃii de Conturi a României Are o istorie de 141 de ani. În 1864, a fost înfiinŃată Înalta Curte

de Conturi, desfiinŃându-se Ministerul de Control. Înalta Curte de Conturi era organism independent de jurisdicŃie şi organ auxiliar al Parlamentului, cu sarcina de a pregăti lucrările controlului legislativ.

Prin Legea nr. 2/1973 a fost constituită Curtea Superioară de Control Financiar, ca organ al Consiliului de Stat, care avea atribuŃii de control financiar preventiv şi ulterior, precum şi atribuŃii jurisdicŃionale.

În februarie 1990, prin Decretul nr.94/1990, Curtea Superioară de Control Financiar a fost desfiinŃată. Litigiile aflate în curs de judecată la Colegiul de JurisdicŃie al CurŃii au fost trecute, spre

83

soluŃionare, instanŃelor judecătoreşti. Prin acelaşi Decret, a fost înfiinŃat Corpul de control economico-financiar al primului-ministru al Guvernului.

ConstituŃia din 1991 a reintrodus Curtea de Conturi între instituŃiile fundamentale ale statului de drept. Prin Legea nr.94/1992, a fost reînfiinŃată Curtea de Conturi ca organ suprem de control şi jurisdicŃie asupra modului de formare şi întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi sectorului public, având şi atribuŃii de jurisdicŃie. Prin Legea nr.204/199950, termenul de organ suprem a fost înlocuit cu instituŃie supremă, în prezent fiind definită ca „instituŃia supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. FuncŃionează pe lângă Parlamentul României şi îşi desfăşoară activitatea în mod independent, în conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale şi legile Ńării.

Organizarea şi conducerea CurŃii de Conturi Potrivit legii sale organice, Curtea de Conturi se compune din: - secŃia de control financiar ulterior, - camerele de conturi judeŃene şi a Municipiului Bucureşti; - secretariatul general al CurŃii de Conturi. Pe lângă Curtea de Conturi funcŃionează un procuror general

financiar şi procurori financiari. Conducerea CurŃii de Conturi se exercită de către plenul CurŃii

de Conturi, de comitetul de conducere, de preşedintele şi vicepreşedinŃii CurŃii, care sunt consilieri de conturi.

Plenul este alcătuit din cei 18 consilieri de conturi, care sunt membrii CurŃii.

Comitetul de conducere este alcătuit din preşedintele CurŃii, vicepreşedinŃii acesteia, cei trei preşedinŃi de secŃii şi 3 consilieri de conturi, aleşi de plenul CurŃii.

SecŃiile sunt conduse de câte un consilier de conturi, care îndeplineşte funcŃia de preşedinte.

50 Monitorul Oficial nr.646/30.12.1999.

84

Cele două secŃii de control ulterior sunt formate din 9 consilieri de conturi şi controlori financiari, organizaŃi în divizii sectoriale şi direcŃii teritoriale. Diviziile pot fi organizate pe direcŃii de specialitate.

Secretariatul general al CurŃii de Conturi este alcătuit conform deciziei Plenului CurŃii de Conturi, în prezent fiind format din compartimente de studii-sinteze-legislaŃie, norme metodologice-documentare de informatică, de relaŃii interne şi externe, de finanŃe, contabilitate şi de personal-secretariat-administrativ.

Este condus de un secretar general51. Potrivit legii, secretarul general al CurŃii de Conturi şi procurorul

general financiar participă la şedinŃele plenului CurŃii.

AtribuŃiile de control ale CurŃii de Conturi

Controlul CurŃii de Conturi este ulterior şi priveşte respectarea dispoziŃiilor legele privind gestionarea şi folosirea fondurilor publice52. Prin urmare, prin actul de control sunt vizate atât aspectul juridic, constând în legalitatea încheierii actelor juridice, cât şi aspectul economic, constând în verificarea operaŃiunii economice, din punctul de vedere al economicităŃii, eficacităŃii şi eficienŃei. Sunt supuse controlului CurŃii de Conturi53: � formarea şi utilizarea resurselor bugetelor ce alcătuiesc bugetul public naŃional şi mişcarea de fonduri între aceste bugete; � constituirea, gestionarea şi utilizarea fondurilor speciale şi a celor de tezaur; � formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaŃia garanŃiilor guvernamentale pentru creditele interne şi externe; � utilizarea alocaŃiilor bugetare pentru investiŃii, subvenŃii şi transferuri, precum şi a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale; � constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice ale autorităŃilor autonome şi instituŃiilor publice înfiinŃate prin lege şi

51 art.15 al.2 din Legea nr.84/1992, republicată, cu modificările ulterioare. 52 Ibidem, art.21. 53 Legea nr.94/1992, republicată şi modificată, art.17.

85

ale organismelor autonome de asigurări sociale ale statului; � situaŃia, evoluŃia şi administrarea, de către instituŃiile publice, regiile autonome, companiile şi societăŃile naŃionale, a patrimoniului public şi privat al statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale; � concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică: � constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor băneşti afectate protecŃiei mediului şi a celor pentru îmbunătăŃirea calităŃii condiŃiilor de viaŃă şi de muncă; � utilizarea fondurilor puse la dispoziŃia României de U.E. prin Programul SAPARD, cofinanŃării aferente şi de alte surse de finanŃare internaŃionale; � alte domenii date în competenŃa CurŃii, prin lege.

Sunt supuşi controlului CurŃii, următorii subiecŃi de drept: � statul şi unităŃile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public, serviciile şi instituŃiile lor publice, autonome sau neautonome; � Banca NaŃională a României; � regiile autonome; � societăŃile comerciale la care statul, unităŃile administrativ-teritoriale, instituŃiile publice sau regiile autonome, deŃin, singure sau împreună, întregul sau mai mult de jumătate din capitalul social; � organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu.54

Fără a fi obligatoriu, Curtea mai poate hotărî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice, dacă: � beneficiază de garanŃii guvernamentale pentru credite, de subvenŃii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităŃilor administrativ-teritoriale sau a instituŃiilor publice;

Curtea de Conturi mai are o serie de competenŃe speciale de control, şi anume, cu privire la controlul exclusiv al execuŃiei

54 Ibidem, art.18.

86

bugetului PreşedinŃiei, Guvernului, CurŃii Supreme de JustiŃie şi CurŃii ConstituŃionale.

ExecuŃia bugetelor Camerei DeputaŃilor şi Senatului este controlată de Curtea de Conturi numai la cererea Biroului permanent al fiecărei Camere, rezultatul controlului fiind prezentat acestora pentru a decide.

Controlul ulterior şi procedura de control

În prezent, controlul CurŃii de Conturi este numai ulterior,

controlul preventiv fiind dat în competenŃa Ministerului FinanŃelor Publice.

Controlul ulterior se exercită în baza programului de control financiar anual, aprobat de plenul CurŃii.55 Curtea decide, în mod autonom, asupra programului său de control, iar controalele sale se iniŃiază din oficiu şi nu pot fi oprite decât de Parlament şi aceasta numai în cazul depăşirii competenŃelor sale legale. Nici o altă autoritate publică nu o mai poate obliga, cu excepŃia Camerelor Parlamentului, care pot adopta hotărâri prin care cer efectuarea unor controale în limita competenŃelor legale ale CurŃii.

Controlul are ca principală atribuŃie verificarea contului general anual al bugetelor ce alcătuiesc bugetul public naŃional şi contul anual al datoriei publice a statului şi situaŃia garanŃiilor guvernamentale pentru credite primite de către persoane juridice.

Prin verificările efectuate trebuie să se constate exactitatea şi conformitatea cu realitatea a conturilor supuse controlului, dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută la termenele şi în condiŃiile prevăzute de lege, dacă veniturile bugetare au fost legal stabilite şi încasate la termenele legale, dacă cheltuielile au fost legal angajate, lichidate, ordonanŃate, plătite şi înregistrate, legalitatea modificărilor prevederilor iniŃiale ale bugetelor şi contractării împrumuturilor de stat, a rambursării ratelor şi dobânzilor, a subvenŃiilor şi alocaŃiilor de la buget pentru investiŃii şi utilizarea, conform destinaŃiilor legale, precum şi dacă obligaŃiile şi creanŃele statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale sunt îndreptăŃite sau garantate, potrivit legii.

55 Ibidem, art.122.

87

Limitele valorice minime de la care conturile sunt supuse controlului se stabilesc de Curte pentru fiecare exerciŃiu bugetar.

Controlul conturilor poate fi exercitat la sediul CurŃii sau la faŃa locului.

Pentru cuprinderea în control a principalelor aspecte specifice unor sectoare de activitate, diviziile sectoriale elaborează tematici de control, cu adaptarea şi detalierea obiectivelor respective la specificul domeniului de activitate al ordonatorului principal de credite supus verificării. Tematicile de control trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, şi o listă a reglementărilor legale, care trebuie avute în vedere în efectuarea controlului.

Actele de control financiar care se întocmesc sunt: a. în cazul verificării conturilor anuale în vederea acordării

descărcării de gestiune: � raport de control; � proces-verbal de constatare;

b. în cazul controalelor efectuate pe parcursul execuŃiei bugetare: � notă de control; � proces-verbal de constatare.

În afara acestor acte, în funcŃie de abaterile constatate, indiferent de felul controlului, mai pot fi întocmite următoarele acte: � proces-verbal de constatare a abaterilor prevăzute în art.127

din Legea nr.94/1992, republicată, constând în nerespectarea obligaŃiei de a prezenta conturile ce urmează a fi verificate sau în neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin deciziile definitive ale preşedintelui secŃiei de control competente de suspendarea aplicării măsurilor nelegale în domeniul financiar, contabil şi fiscal, blocarea fondurilor utilizate nelegal sau ineficient, înlăturarea neregulilor constatate, corectarea bilanŃurilor, conturilor de profit şi pierderi sau conturilor de execuŃie, netransmiterea actelor, documentelor şi informaŃiilor solicitate, neasigurarea accesului în sediile instituŃiilor controlate, când se hotărăşte efectuarea controlului sau cercetarea la faŃa locului; � proces-verbal de constatare a contravenŃiilor.

Rapoartele de control sunt acte în care controlorii financiari prezintă constatările şi concluziile lor şi formulează propuneri cu

88

privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu situaŃia conturilor. Măsurile ce pot fi propuse sunt: � descărcarea de gestiune; � nedescărcarea de gestiune.

Rapoartele de control se semnează numai de către controlorii financiari şi sunt examinate de un complet format din 3 consilieri de conturi, directorul din SecŃia de control ulterior sau de şeful Compartimentului de control financiar al Camerei de conturi judeŃene şi un controlor finaciar sau şef serviciu. La şedinŃele completului poate participa şi procurorul financiar56. Completul astfel constituit pronunŃă încheieri prin care poate dispune:

� descărcarea de gestiune; � sesizarea instanŃei competente57 pentru stabilirea răspunderii juridice, potrivit legii. Încheierea de sesizare se comunică părŃilor interesate şi procurorului financiar; � restituirea raportului pentru completare sau refacere; � suspendarea examinării cazului, dacă se constată săvârşirea unor fapte care, potrivit legii penale, constituie infracŃiuni. Atunci când există pericolul înstrăinării bunurilor persoanei

răspunzătoare, completul poate solicita Colegiului jurisdicŃional competent luarea măsurilor asigurătorii în limita prejudiciului constatat.

Împotriva încheierii, prin care s-a dispus descărcarea de gestiune, se poate formula plângere în termen de 30 de zile de la comunicare. Descărcarea de gestiune nu constituie temei pentru exonerarea de răspunderea juridică şi asupra ei; pentru motive întemeiate, se poate reveni, în termen de un an de la pronunŃarea încheierii, redeschizâdu-se procedura examinării contului.

Procesul-verbal de constatare se încheie atunci când au fost constatate fapte prin care au fost cauzate prejudicii şi/sau abateri cu caracter financiar-contabil. Procesele-verbale de constatare, încheiate în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuŃiei bugetului, se

56 Ibidem, art.31. 57 a se vedea O.U.G.117/2003, privind preluarea activităŃii jurisdicŃionale şi a personalului CurŃii de Conturi de către instanŃele judecătoreşti, aprobată şi modificată de Legea nr. 49/2004.

89

trimit în termen de 5 zile procurorului financiar, însoŃite de propunerile consilierilor de conturi din secŃiile de control sau ale şefului compartimentului de control al Camerei de conturi judeŃene.

Procurorul financiar astfel sesizat, în termen de 10 zile de la primirea procesului verbal de constatare, poate:

� să întocmească actul de sesizare a Colegiului jurisdicŃional competent sau a organului de urmărire penală; � să dispună motivat restituirea procesului-verbal de constatare pentru completare sau refacere; � să solicite Colegiului jurisdicŃional luarea măsurilor asigurătorii în limita prejudiciului constatat, dacă există pericolul înstrăinării bunurilor persoanelor răspunzătoare; � să întocmească actul de clasare. Împotriva actului de clasare, cei interesaŃi pot face plângere în 30

de zile de la comunicare. Plângerea se soluŃionează de procurorul general financiar. Acesta poate dispune:

� sesizarea Colegiului jurisdicŃional sau a organului de urmărire penală competent; � restituirea dosarului pentru completare ori refacerea controlului.

Împotriva soluŃiei procurorului general financiar, partea interesată poate să se adreseze instanŃei competente.

Nota de control se întocmeşte în situaŃiile în care nu au fost constatate prejudicii, abateri cu caracter financiar şi/sau contravenŃii.

AtribuŃiile de raportare, avizare şi alte competenŃe

Curtea de Conturi mai are următoarele atribuŃii: � De raportare58. În termen de 6 luni de la primirea conturilor de execuŃie ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor speciale, conturilor fondurilor de tezaur, contului anual al datoriei publice şi situaŃiei garanŃiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe primite de către alte persoane juridice, Curtea de Conturi trebuie să elaboreze Raportul public anual pe care îl înaintează Parlamentului.

58 Legea nr.94/1992, republicată şi modificată, art.89-91.

90

Rapoartele privind finanŃele publice locale sunt înaintate de Camerele de conturi judeŃene autorităŃilor deliberative ale unităŃilor administrativ- teritoriale. Raportul public anual trebuie, potrivit legii, să cuprindă observaŃiile CurŃii asupra conturilor de execuŃie, concluziile degajate din controalele dispuse de Camera DeputaŃilor şi Senat sau efectuate la regii autonome, societăŃi comerciale cu capital majoritar de stat şi la alte persoane juridice supuse controlului CurŃii, încălcările de lege constatate, măsurile dispuse, precum şi alte aspecte pe care Curtea le consideră necesare. În afara acestor rapoarte obligatorii, Curtea mai poate înainta Parlamentului rapoarte pe domeniile în care este competentă. Raportarea se poate face şi autorităŃilor deliberative locale, prin Camerele de conturi judeŃene. � De avizare59. La cererea Camerei DeputaŃilor sau Senatului, avizează proiectul bugetului de stat şi proiectele de lege vizând domeniul finanŃelor şi contabilităŃii publice sau prin care s-ar produce o diminuare a veniturilor ori o majorare a cheltuielilor peste cele prevăzute de Legea bugetară.Mai avizează înfiinŃarea de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în subordinea lor. � Alte competenŃe60. Curtea mai poate:

a. să evalueze activitatea de control financiar propriu a persoanelor juridice controlate, prevăzute la art. 18 din Legea nr. 94/1992, republicată şi modificată;

b. să solicite organelor de control financiar şi ale Băncii NaŃionale a României verificarea, cu prioritate, a unor obiective, în cadrul atribuŃiilor lor legale;

c. să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcŃiilor sale de control rapoartele celorlalte organisme cu atribuŃii de control financiar.

59 Ibidem, art.92. 60 Ibidem, art.93.

91

CURSUL NR. 13

RǍSPUNDERA JURIDICǍ ÎN DOMENIUL FINANCIAR

Obiective: informarea studenŃilor despre răspunderea juridică în domeniul financiar

Cuvinte cheie: control propriu, delegat, audit intern

ConŃinut: pp. 91-95

Întrebări: 91-97

Test: T 13- Î 5

SubiecŃii raporturilor juridice privind finanŃele publice cuprind:

a. numai organele financiare de stat; b. atât organele financiare de stat, cât şi persoanele juridice şi fizice cu drepturile şi obligaŃiile acestora; c. numai persoanele juridice; d. numai persoanele fizice.

Răspunderea juridică în domeniul financiar Problematica răspunderii juridice prezintă o deosebită importanŃă

pentru ştiinŃa dreptului. Dacă nu ar exista răspunderea juridică nu ar fi posibilă caracteristica de obligativitate a normei juridice, ea fiind asociată cu sancŃiunea. Prin urmare, instituŃia răspunderii juridice este prezentă în toate ramurile dreptului şi ale ştiinŃei dreptului, definirea ei fiind nuanŃată şi chiar diferenŃiată, după apartenenŃa normelor juridice la una sau alta din ramurile dreptului. Astfel, se vorbeşte despre o teorie generală a răspunderii juridice, ca parte integrantă a teoriei generale a dreptului,61 precum şi despre răspunderea civilă, penală, administrativă etc.

Legea nu dă o definiŃie a răspunderii juridice în general sau a vreuneia din formele sale, definirea ei fiind făcută de doctrină. În acest sens, vom enumera câteva definiŃii:

61 A se vedea Sofia Popescu, - Teoria generală a dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pp.299-339, citat de I. Condor, R. Stancu, op.cit., pp.381.

92

� răspunderea juridică este un raport juridic, creat de norma legală, între persoana care a încălcat dispoziŃia legii şi stat reprezentat de organele de aplicare a legii;62 � sensul frecvent al noŃiunii de răspundere, indiferent de forma sub care se manifestă este acela de obligaŃie de a suporta consecinŃele nerespectării unor reguli de conduită.63

Pentru ca încălcarea unor norme juridice să atragă răspunderea juridică, se cer îndeplinite următoarele condiŃii:

� de natură obiectivă: existenŃa faptei ilicite, existenŃa unui prejudiciu şi o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul creat; � de natură subiectivă: săvârşirea faptei cu vinovăŃie.

Pentru încălcarea normelor juridice de drept financiar public prin care se reglementează formarea, administrarea, întrebuinŃarea şi controlul resurselor publice, răspunderea juridică poate să aibă forme comune cu alte ramuri de drept, dar şi forme specifice acestei ramuri a dreptului.

A. Răspunderea contravenŃională În funcŃie de importanŃa valorii sociale ocrotite, încălcarea

normelor juridice de drept financiar public poate constitui infracŃiune sau contravenŃie.

ContravenŃia constituie o faptă de o gravitate mai redusă decât infracŃiunea, dar care, la fel ca şi infracŃiunea, trebuie să fie prevăzută şi pedepsită ca atare de o normă de drept. D.D. Şaguna64 apreciază că „răspunderea contravenŃională este o formă atipică a răspunderii administrative, contravenŃia fiind forma cea mai gravă de manifestare a ilicitului administrativ. Folosirea uneori a expresiei de «răspundere administrativă», ca fiind sinonimă cu «răspunderea contravenŃională» este total neadecvată, deoarece «sancŃiunile contravenŃionale nu se aplică numai de către organele administraŃiei de stat, ci şi de cele judecătoreşti sau cele obşteşti şi atunci termenul de sancŃiune administrativă nu mai are semnificaŃia corespunzătoare.»”65

62 Costică Voicu, - Teoria generală a dreptului, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2000, p.253. 63 M. Costin, - Răspunderea juridică în dreptul R.S.R., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974, p.19. 64 D.D. Şaguna, - Drept financiar şi fiscal. Tratat, op.cit., p.1034. 65 A.L. NegoiŃă, - Drept administrativ şi elemente de ştiinŃă ale administraŃiei, Bucureşti, 1981, p.276 – apud D.D. Şaguna, op.cit., p.1135.

93

În consecinŃă, sancŃiunile contravenŃionale sunt sancŃiuni care se regăsesc şi în alte ramuri ale dreptului şi constau în amenzi pe care o anumită autoritate publică le aplică, potrivit legilor sau altor acte normative, pentru neconformarea la anumite prescripŃii legale. SancŃiunile contravenŃionale din dreptul financiar public şi fiscal au specific faptul că sunt urmarea unor abateri în domeniul financiar şi fiscal. Ele sunt prevăzute în reglementările specifice şi ar putea fi grupate astfel:

� sancŃiuni cu privire la executarea bugetelor ce alcătuiesc bugetul public naŃional (cum sunt cele prevăzute de art.72 din Legea finanŃelor publice nr.500/2002); � sancŃiuni contravenŃionale prevăzute în legile speciale de instituire a fiecărui impozit sau fiecărei taxe (impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată, accize, taxe vamale etc.); � sancŃiuni contravenŃionale privind reglementările financiar-contabile; � sancŃiuni contravenŃionale privind combaterea evaziunii fiscale sau combaterea spălării banilor. Constatarea şi sancŃionarea contravenŃiilor este de competenŃa

organelor de control financiar şi fiscal ale Ministerului FinanŃelor Publice şi ale ministerelor şi altor instituŃii publice centrale şi locale şi ale autorităŃilor publice locale.

B. Răspunderea administrativă Abaterile administrative din domeniul financiar şi fiscal pot fi şi

încălcări ale reglementărilor legale în vigoare care nu sunt contravenŃii şi nici infracŃiuni.

Alte sancŃiuni administrative prevăzute de lege mai pot fi amintite: blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora (art.94 lit.b din Legea nr.94/1992, republicată şi modificată), suspendarea din funcŃie, în condiŃiile prevăzute de lege, a persoanelor răspunzătoare de săvârşirea faptelor generatoare de pagube importante sau a abaterilor grave cu caracter financiar.

C. Răspunderea patrimonială Prof.D.D.Şaguna, apreciază că răspunderea patrimonială din

domeniul financiar şi fiscal întruneşte atât răspunderea materială

94

reglementată de dreptul muncii, cât şi răspunderea civilă, reglementată de legislaŃia civilă.66

Răspunderea materială specifică dreptului muncii se rezumă la prejudiciul efectiv suferit, fără a include şi folosul nerealizat.

Răspunderea civilă poate fi delictuală sau contractuală. în dreptul civil răspunderea civilă are un caracter delictual, putând fi aplicată atât persoanei fizice, cât şi persoanei juridice.

Paguba efectivă constă în suma reprezentând majorarea sau penalitatea de întârziere datorată de persoana juridică pentru calcularea eronată, nereŃinerea creanŃei bugetare sau nevirarea la bugetul public vizat a venitului public respectiv (fiscal sau nefiscal), după caz. Dacă salariatul şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle profesionale ce îi reveneau, persoana juridică nu ar fi fost păgubită prin suma datorată bugetelor publice cu titlu de majorare sau penalitate de întârziere.67

Folosul nerealizat reprezintă dobânda practicată de Banca NaŃională în ziua pronunŃării hotărârii şi constituie o obligaŃie legală şi nu facultativă.68

D. Răspunderea penală Anumite acŃiuni sau inacŃiuni, prin caracterul lor deosebit de

grav şi atingerea adusă anumitor valori sociale au fost apreciate şi consacrate de legiuitor a fi infracŃiuni. În aceste cazuri, răspunderea persoanelor se stabileşte şi sancŃionează, potrivit procedurilor specifice dreptului penal.

CondiŃiile răspunderii penale sunt: � fapta să fie prevăzută de lege ca infracŃiune; � fapta să fie săvârşită cu vinovăŃie. Exemple de încălcări ale normelor de drept financiar şi fiscal

care atrag răspunderea penală: a. În Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale: � refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative şi actele de evidenŃă contabilă necesare pentru stabilirea obligaŃiilor faŃă de stat;

66 D.D. Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1994, p.507-509. 67 I. Condor, - Raporturile juridice privind contractul financiar şi jurisdicŃia asupra veniturilor publice, în Revista de audit financiar, nr.1/2000, p.94. 68 Idem.

95

� întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidenŃă contabilă ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală; � sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi contribuŃiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activităŃi; � sustragerea de la plata obligaŃiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile etc.

b) În Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor, următoarele fapte constituie infracŃiunea de spălare a banilor:

� schimbarea sau transferul de valori, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracŃiuni (art.23 alin.1 lit.a); � ascunderea sau disimularea naturii reale a provenienŃei, apartenenŃei, dispoziŃiei, mişcării proprietăŃii bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscând că aceste bunuri provin din săvârşirea uneia din infracŃiunile prevăzute de art.23 alin.1 lit.a, din aceeaşi lege; � dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea uneia din infracŃiunile prevăzute la art.23 alin.1 lit.a, din actul normativ menŃionat.

INTREBARI:

91. NoŃiunea de „control financiar”

92. Rolul şi funcŃiile controlului financiar

93. Controlul financiar de gestiune, preventiv, propriu şi delegat

94. Auditul public intern

95. Controlul financiar exercitat de organele specializate ale Ministerului

FinanŃelor Publice

96. Controlul financiar exercitat de Garda Financiară

97. Controlul administrativ jurisdicŃional

96

BIBLIOGRAFIE :

Alecu Gh., Drept financiar şi fiscal, EdiŃia a II-a, Ed. Ovidius University

Press, ConstanŃa 2006;

Alecu Gh., Drept financiar, Ed.Ovidius University Press, ConstanŃa 2005;

Condor I., Stancu R., Drept financiar şi fiscal român, Ed.FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti 2002;

Condor I., Dreptul finanŃelor publice, Ed.FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2006;

Legea nr.500/2002 privind finanŃele publice.

Legea nr. 313/2004 privind creditul public

Legea nr. 273/29.06.2006 privind finanŃele publice locale

O.G. nr. 119/1999 privind controlul financiar intern