Dreptul Proprietatii Intelectuale Unitatea I Final

5/9/2018 Dreptul Proprietatii Intelectuale Unitatea I Final - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/dreptul-proprietatii-intelectuale-unitatea-i-final 1/41

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LADISTANŢĂ SI FRECVENTA REDUSA

FACULTATEA DE DREPT

TULBURE SARMISEGETUZA ŞTEFANIA

Anul III, Semestrul al II-lea DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE



Dreptul propriet ăţ ii intelectuale 2

CUPRINS1. Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

Geneza şi evoluţia istorică a dreptului de autor

Armonizarea legislaţiei române în domeniul drepturilor deautor şi al drepturilor conexe

Dreptul de autor – drept subiectiv civil

Drepturile conexe dreptului de autor

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat

Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie minimală

2. Obiectul protecţiei în cadrul dreptului de autorConsiderații generale

Categorii de opere protejate în cadrul dreptului de autor

Creaţiile intelectuale exceptate de la protecţia dreptului deautor

Absenţa formalităţii pentru protecţia dreptului de autor

Condiţiile cerute pentru protecţia operelor în cadruldreptului de autor

Condiţii de formă necesare asigurării protecţiei operelor în

alte legislaţii naţionale


Rezumat



Lucrare de verificare


3. Aspecte de drept comparat cu privire la protecţia drepturilor deproprietate intelectuală

Aspecte de drept comparat

Organisme de gestiune colectivă a dreptului de autor şi rolul lor înapărarea acestor drepturi

Rezumat





4. Sisteme de protecţie a proprietăţii intelectuale

Sistemul internaţional de protecţie juridică a proprietăţii

intelectualeAspecte privind noile acte normative care vizează protecţiadreptului de proprietate intelectuală

Acordul TRIPS şi influenţele sale asupra dreptului pozitivintern

Aplicarea Acordului TRIPS in Romania

Unele aspecte privind Acordul TRIPS şi dreptul de autor

Posibilităţi procesuale şi posibilităţi administrative deapărare a dreptului de autor instituite prin Acordul TRIPS

Protecţia dreptului de autor şi drepturilor conexe prinmijloace de drept penal

Protecţia dreptului de autor şi drepturilor conexe prinmijloace de drept civil

Protecţia dreptului de autor şi drepturilor conexe prinmijloace de drept administrativ


Rezumat



Lucrare de verificare


Bibliografie de elaborare a cursului






INTRODUCEREModulul intitulat Dreptul propriet ăţ ii intelectuale se studiază în anul IIIsemestrul II şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul dreptuluiproprietăţii intelectuale.

Obiectivele cadru pe care ţi le propun sunt următoarele:

• descrierea (diacronica si sincronica) a noțiunii dreptului de autor;

• sistematizarea formelor de protecție a drepturilor de autor;

• contextualizarea legislației romane cu cea europeana;

• asumarea acordurilor si a legislației in domeniu.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Dreptul de autor si drepturile conexe dreptului de autor;

- Obiectul protec ţ iei in cadrul dreptului de autor;- Aspecte de drept comparat cu privire la protec ţ ia dreptului de proprietate

intelectuală ;

- Sisteme de protec ţ ie a propriet ăţ ii intelectuale.

In prima unitate de învăţare, intitulată Dreptul de autor si drepturile conexe

dreptului de autor, vei regăsi a operaţionalizarea următoarelor obiectivespecifice:

- să integrezi dreptul de autor in categoria de proprietate;- să corelezi dreptul de autor cu legislația civila;- să integrezi dreptul de autor in sistemul drepturilor conexe,

după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.Pentru aprofundare şi autoevaluare î ţi propun exerciţii şi teste adecvate.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare, Obiectul

protec ţ iei in cadrul dreptului de autor, vei achiziţiona cunoştinţele oferite, care î ţi vor permite să operaţionalizezi obiective specifice precum:

- să descrii categoriile dreptului de autor protejate prin lege;- să explici excepțiile de la protecție;- să aplici criteriile de protecție;- să corelezi legislația naționala cu cea internaționala,

care î ţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificarecorespunzătoare primelor două unităţi de învăţare.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învăţare, Aspecte

de drept comparat cu privire la protec ţ ia dreptului de proprietate intelectuală ,

vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe. Capacităţile noudobândite î ţi vor permite:

- să explici modalitățile de gestionare a dreptului de autor protejateprin lege;

- să argumentezi rolul organismelor de gestiune colectiva;- să descrii modalitățile de apărare a drepturilor de autor.



Dreptul propriet ăţ ii intelectuale

După ce ai parSisteme de prcunoştinţele of

- să coreldrepturi

- să descr

-

să expliA doua lucrarstudiului şi al î prezentul manu

Pentru o învăţa• Citeşti• Evidenţ

adnotez• Răspun• Mimezi

să apele•

Compaanumite• În caz d

Pe măsură ceverificare pe crăspunde în surmătoarele regradul în careacurateţea rezoPentru neclarit

N.B. Informațiconsecință, parsarcinilor de luputea fi evaluat

urs informaţia esenţială, în a patra unitate de înotecţie a proprietăţii intelectuale, vei achizirite, noi competenţe. Drept consecinţă, vei fi c

ezi sistemul legislativ național cu cel internațile de autor;ii acordurile internaționale asumate si de Româ

c

i căile de constrângere in protecția drepturilorde verificare î ţi va permite sa-ţi autoevaluvăţării. Voi avea ocazia să verific astfel validit

al.

re eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatoodulul cu maximă atenţie;

iezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezii în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginizi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şizi la suportul scris;

i rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi dsecvenţe;e rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de în

vei parcurge modulul î ţi vor fi administrateare le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportuurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Veiai reuşit să operaţionalizezi competenţele. Selvării, de modul de prezentare şi de promptitudţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorel

a de specialitate oferită de curs este minimalcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandcru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doacu o notă corespunzătoare efortului de învățare

5

văţare, intitulată,iţiona, odată cupabil:

nal cu privire la

nia.

e autor.ezi randamentulatea metodei din

ii:

pe hârtie, sau lei;

rezolvând-o f ără

e ce ai eliminat

ăţare.

două lucrări deţare 2 şi 4. Veil de curs şi defi evaluat după va ţine cont de

inea răspunsului.indicat.

ă. Se impune înte si rezolvarea în acest fel vei

.



Tulbure Sarmisegetuza Ştefania Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului deautor

1. DREPTUL DE AUTOR ŞI DREPTURILE CONEXEDREPTULUI DE AUTOR

1.1. Geneza şi evoluţia istorică a dreptului de autor

1.2. Armonizarea legislaţiei române în domeniuldrepturilor de autor şi al drepturilor conexe

1.3. Dreptul de autor – drept subiectiv civil

1.4. Drepturile conexe dreptului de autor


Rezumat




Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

• să integrezi dreptul de autor in categoria de proprietate;

• să corelezi dreptul de autor cu legislația civila;

• să integrezi dreptul de autor in sistemul drepturilor conexe.



Tulbure Sarmisegetuza Ştefania

Dre tul ro riet ă ii intelectuale

1.1. Geneza şi evoluţia dre

Evoluţia societăţii înspirituală, pe activitdirectă. Cu toate acasupra operelor lor

reglementările juridiconcluzia că în eleatentă a Digestelor sde manuscrise, bunaceastă împrejurarebunuri cu valoare eceste conţinută de ma

In prezent, autorul uopere dobândeşte do

a) un drept de p

concretizat c

protecţia juridrept civil);

b) un drept de

normele juridconexe.

Pe parcursul analizelsubiective civile laaspectul regimului lo

Dreptul autorului semanuscrisele f ăcând

moartea lui Eschilaceeaşi formă sau înreprezentat tragediia acţionat ca un sucactiv patrimonial devreunui drept asuptragedii.

Se cunoaşte o singuprin blam public a plmăsură se recunoşte

Concepţia asupra dr

este perioada în catranscriere a manuscălugărilor. Mai târzdomeniu s-a confirmapariţiei realităţii soc

Nici în prezent probl Exempli gratia, noţimateriale de existen

juridice care să reg

Dreptul de autor şi drepturile conexe drep

tului de autor

plan economic, social, cultural se întemeiază a

tea de creaţie, relaţia dintre progres şi crestea, recunoaşterea şi protecţia reală a dreptuapare târziu. Digestele par a conţine ref

ce ale timpului în Roma dar în unele analizu se fac referiri şi la dreptul de autor. La oa constatat, însă, că ele cuprind menţiuni referiri distincte între cele ce f ăceau obiectul su

s-a tras concluzia că manuscrisele nu erau coonomică, ci şi legate de persoana creatorului,uscris-creaţie a spiritului.

nei creaţii literare, artistice, ştiinţifice sau a ală categorii de drepturi subiective civile:

oprietate pur şi simplu asupra obiectului materreaţia (manuscris, pictură, sculptură etc.)

ică în dreptul comun (Codul civil şi alte izvoa

autor asupra creaţiei propriu-zise care se pice instituite de Legea privind dreptul de auto

or noastre vom arăta că între cele două categocare am f ăcut referire, există deosebiri der juridic.

reducea în Antichitate la dreptul asupra manuobiectul comerţului. Mai mult, este de obs

tenienii au permis altor poeţi să reia tragediitr-o formă modificată. Chiar şi fiul lui Eschil,le tatălui său, inclusiv cele ce nu fuseseră repreesor al lui de cujus, în sensul că a dobânditla autorul manuscrisului, şi nu ca urmare a

a reproducerilor şi reprezentărilor ulterioar

ră protecţie caracteristică drepturilor de autor:agiatorilor în Alexandria; această înseamnă că î un drept moral autorului manuscrisului.

pturilor de autor nu s-a schimbat în Evul Medi

re se dezvoltă industria copiştilor şi dreptulcriselor. Iniţial, dreptul de transcriere a foiu a devenit o industrie în mâna universităţilat regula potrivit căreia reglementarea legală iale, o urmează, iar nu o precede.

emele legate de „izvorul de drept civil" nu seunea de „izvor de drept civil" are două sens ţă care au menirea de a determina elaborarelementeze „situaţiile practice" ivite între tim

tului de autor

7

pe activitateaţie fiind unarilor autorilorriri la toate

s-a ajuns lacercetare maitoare la furtulstragerii. Dinsiderate doara cărui operă

ltor asemenea

ial în care s-ace-şi găseşte

re juridice de

otejează prinr şi drepturile

rii de drepturisubstanţă sub

s

crisului său,rvat că după

le acestuia înEupharion, azentate, dar ellementele derecunoaşterii

ale acestor

sancţionareantr-o anumită

u, dar aceasta

l exclusiv dest monopolulr. Şi în acestste ulterioară

rezintă altfel.uri: condi ţ iile

unor normep şi ,formele





specifice de exprim

normele de drept cipoate prevedea în icare le ridică viaţa d

judecătorul în cursunormei juridice prin

ajutorul probelor adAstfel, pentru reglereunească mai multe

• existenţa uncomunicarea,cei implicaţi;

• progresul cumultiplicate,scrise;

• graţie recunodobândească

intereselor leMijloacele tehnice nmobile inventat decondiţii au fost asigua fost o necesitate pe

După apariţia tiparurentabile, cărţile noirepede, încât conduccare să controleze,importante elemente

Printre mijloacele deprivilegiile acordateprivilegii acelea acolucrării lui VincentManuzio în 1495, pRepublica Venetia.tipografilor şi librariindirect era asigurată Franţa şi autorizarearegali" pentru o carte

In mod concret, prin

plagiatul. Prin acordcare primeau privilrespective şi a vemanuscrisul decât înun terţ intra în posefiindcă nu-1 putea pu

Breslele, ca organideţinătoare ale unortrebuie înţeleasă şi


re" a normelor juridice de drept civil. Cuil sunt „născute" depăşite, întrucât legiuitorulotezele normelor juridice toate aspectele şi ae zi cu zi. Din aceste considerente putem tragl aplicării izvoarelor de drept civil recurge laaplicarea acestora „la situaţia de fapt pe car

inistrate", dar nu are menirea de a edicta asementarea juridică a dreptului de autor a fost

condiţii:

r mijloace tehnice care să servească ladifuzarea operelor, asigurând astfel o sursă d

lturii să facă posibilă cererea relativ masă determine creşterea numărului consumator

aşterii rolului permanent al spiritului în societo poziţie suficient de puternică pentru a ob

itime.ecesare au constat în apariţia în Europa a tipa

utenberg (Johanes Gensfleisch) în anul 1445rate de Renaştere. S-ar putea spune chiar că apntru Renaştere şi - totodată - un produs al Renaş

l

ui munca autorilor şi industria de librărie auapar în ritm mai crescut, se multiplică şi seătorii simt ei înşişi nevoia adoptării unor normdacă nu creaţia însăşi, măcar răspândirea eia ceea ce constituie azi dreptul de autor.

control adoptate de conducătorii din acele vrepentru tipărirea şi difuzarea unor lucrări. Sunt crdate lui Hermann Liechtenstein în 1494 pentrde Beauvois, Specullul historiae şi acela acoentru o ediţie a operelor lui Aristotel, ambelPrivilegiile respective aveau ca scop protejarlor, dar şi a fiecărui tipograf sau librar în parte.şi protecţia autorilor. Mecanismul de protecţiede tipărire şi difuzare care nu se putea da de caltei persoane.

neautorizarea publicării cărţilor altor persoan

area privilegiilor de tipărire şi difuzare, tipogrgiul aveau exclusivitatea drepturilor asupraiturilor realizate, iar autorul aflat în viaţă condiţiile respectării principiului libertăţii contsia manuscrisului, nu putea să tragă nici unblica şi nici nu putea obţine un al privilegiu.

zaţii ale meşteşugarilor, ale viitoarei burghsecrete de fabricaţie şi ale unor privilegii. Inacordarea privilegiilor de tipărire şi difuzare,

tului de autor

8

alte cuvinte,niciodată nu

mănuntele peconcluzia că interpretareaa fixat-o cu

enea norme".nevoie să se

multiplicarea,venit pentru

re de opereilor de opere

ate, autorii să ţine protecţia

rului cu litere, iar celelalteriţia tiparuluiterii.

d

evenit maiifuzează mai juridice prin

. Apar astfel

i s-au aflat şiitate ca primeu imprimareardat lui Aldo

acordate dea corporaţieiAbia în mod

presupunea înătre „cenzorii

se prevenea

ful şi libraruloperaţiunilornu le ceda

actuale. Dacă olos material

ezii, erau şiacest contextrespectiv ca



Tulbure Sarmisegetuza Ştefania Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor


exclusivităţi, fie că ele decurg din tradiţie ori din lege. Iar o asemeneaexclusivitate conferea şi conferă importante avantaje economice.

Exclusivitatea decurgând din deţinerea unor secrete de fabricaţie a evoluat spredreptul de proprietate industrială, a cărui idee se face simţită la sfârşitul secoluluial XVII-lea. Trecând prin momentele precizate, raporturile dintre autori şi ceilalţi

membri ai societăţii în legătură cu opera lor conduc la cele dintâi preocupăriteoretice de drept de autor propriu-zis abia la începutul secolului al XVIII-lea. Inaceastă perioadă apare mai întâi conceptul moral de furt al unei opere al căruiconţinut consta în prezentarea, utilizarea unei opere străine f ără acordul autoruluisau - mai grav - ca fiind a altuia decât autorul. In anul 1761, cu privire laprivilegiul acordat la 14 septembrie nepoţilor lui La Fontaine asupra opereloracestuia s-au purtat ample discuţii. Ele au condus la ideea că dreptul autoruluiasupra operei sale este un drept de proprietate, supus regimului juridic alproprietăţii. Drept urmare, operele achiziţionate sunt proprietatea dobânditorului,iar imprimarea şi reimprimarea lor constituie dreptul său exclusiv.

Librăriile şi imprimeriile au f ăcut obiectul unui Regulament edictat în Franţa la 30august 1777, dar o adevărată reglementare a drepturilor autorilor o conţineDecretul din 10 iulie 1793. Acest decret a instituit o folosinţă viageră pentru autorşi un uzufruct de 10 ani în favoarea moştenitorilor, după care opera aparţineadomeniului public.

Alain Berenboom a precizat că „a trebuit să aştepte Revoluţia Franceză, dar maiales sfârşitul secolului trecut pentru ca să fie recunoscute autorilor drepturi asupraoperelor lor". Până atunci, consideră acelaşi autor, artiştii nu aveau nevoie deprotecţia legii deoarece talentul lor era în serviciul forţelor divine, iar nu aloamenilor, iar simpla aducere la cunoştinţa publică a unei opere reprezenta unimbold moral de maximă satisfacţie şi de recunoaştere a existenţei şi valoriiautorului.

În Anglia se adoptase, însă, de mai multă vreme ceea ce se poate considera primalege a dreptului de autor, şi anume Statute of Anne (1709). Legea atribuia undrept de reproducere a cărţilor imprimate autorilor şi moştenitorilor lor pe operioadă de 21 ani. Reglementări similare celor din Anglia a adoptat, după 1790,Congresul S.U.A. Germania, mai exact Prusia, adoptă abia în anul 1837 un actnormativ în materia dreptului de autor. Ţările Române nu au cunoscutreglementări în materia drepturilor de autor până la Legea presei din 13 aprilie1862 adoptată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Această lege a conţinutun capitol special consacrat drepturilor autorilor de opere literare şi artistice.

Dreptul autorului era asimilat unui drept de proprietate. Tipărirea, reproducereasau imitarea unei opere f ără consimţământul autorului era sancţionată princonfiscarea exemplarelor şi plata unei amenzi echivalente cu preţul a 1000 deexemplare din ediţia originală.

Deşi legiuitorul român a avut preocupările anterior menţionate cu privire ladreptul de autor, primul act normativ ce se dorea a reglementa pe larg un domeniual dreptului de proprietate intelectuală a fost Legea din 15 aprilie 1879 privindmărcile de fabrică şi comerţ, urmat la 30 mai 1879 de regulamentul asupramărcilor de fabrică şi comerţ. Aşadar, în 1879 România avea reglementări legale

în ambele ramuri ale proprietăţii intelectuale (dreptul de autor şi, parţial, dreptulproprietăţii industriale).





Specificul dezvoltării economico-sociale româneşti a determinat ca după anul1879 şi până în anul 1967 să existe o preocupare specială doar pentru ocrotireadrepturilor autorilor asupra operelor lor. Astfel, la 28 iunie 1923 a intrat învigoare Legea proprietăţii literare şi artistice, una dintre cele mai complete şi maimoderne din epocă. Sub aspect formal, două erau ideile esenţiale: protecţiadrepturilor autorilor era asigurată f ără a fi necesară îndeplinirea prealabilă a

vreunei formalităţi, deci, vocaţia la protecţie juridică a unei opere literare,artistice, ştiinţifice sau a unor alte asemenea creaţii se realiza şi se realizează şi înprezent f ără a fi nevoie sine qua non de îndeplinirea vreunei condiţii de fondprivind obiectul sau subiectele creaţiei, pe de o parte, sau de formă, pe de altă parte, cum se întâmplă în ipotezele obiectelor protejate prin normele juridice cevizează apărarea proprietăţii industriale. Beneficiul acestei protecţii erarecunoscut în mod egal şi străinilor, f ără să trebuiască vreo condiţie dereciprocitate. Sub aspectul drepturilor subiective recunoscute şi ocrotite, legea af ăcut distincţie între drepturile patrimoniale şi cele morale. Autorii de opereliterare sau ştiinţifice, compozitorii, pictorii, desenatorii, sculptorii, arhitecţii,gravorii, în general toţi creatorii unei opere intelectuale beneficiau, pe tot timpulvieţii lor, de dreptul exclusiv de a-şi publica opera, de a o exploata, a o vinde, a oreprezenta, executa, de a o dona sau lăsa moştenire prin testament. In caz detransmisiune a operei, autorul sau moştenitorii săi păstrau dreptul moralinalienabil şi care nu putea face obiectul unei renunţări de a împiedica oricedenaturare a ei. Dreptul moştenitorilor supravieţuia morţii autorului pe o durată de30 de ani.

La 24 iulie 1946, Legea proprietăţii literare şi artistice a fost completată de Legeaprivind contractul de editare şi dreptul autorului asupra operelor literare,modificată prin Decretele nr. 17 din 14 ianuarie 1949, nr. 19 din 16 februarie1951 şi nr. 428 din 13 noiembrie 1952. In fine, Legea din 1923 a fost abrogat ă prin Decretul nr. 321/1956 privind drepturile de autor , care a constituitreglementarea în materie timp de 40 de ani, până la adoptarea Legii nr. 8/1996

privind dreptul de autor şi drepturile conexe"

Posibilităţile restrânse de circulaţie a informaţiei în perioada anterioară apariţieitiparului în Europa, sistemul de pregătire a meşteşugarilor, exploatarea cumijloace rudimentare a pământului au determinat ca în domeniul informaţieitehnice şi tehnologice să se poată păstra secretele f ără intervenţia statului, iar încaz de divulgare a acestora efectele pentru descoperitor să fie minime.Dezvoltarea economică, în general, dorinţa de putere a monarhilor şi dorinţa deexpansiune a proprietarilor de ateliere meşteşugăreşti (coroborată cu aceeaşitendinţă de a nu divulga secretele de fabricaţie) au determinat apariţia primelorforme de protecţie legală a descoperirilor tehnice, a noilor procedee sautehnologii, inclusiv agrare (de pildă, secretele cultivării lalelelor).

Astfel, în secolul al XV-lea, monarhii acordă privilegii nu numai în ce priveşteoperele artistice, literare, dar şi în ce priveşte descoperirile tehnice. Fie că descoperirea aparţinea unui cetăţean propriu, fie că ea fusese doar introdusă înţară de către acesta, monarhul îi acorda exclusivitatea exploatării ei pe o anumită perioadă. Practica transferului de tehnologie şi a înfiinţării de noi ramuriindustriale a început să capete amploare în secolul al XVI-lea în Anglia. Aici,protecţia a luat forma acordării celui ce a introdus o nouă tehnologie a dreptuluiexclusiv de a o folosi pe o perioadă suficient de lungă pentru a o face cunoscută şiaccesibilă, pentru a o introduce pe scară largă în economie. Dreptul exclusiv





acordat celui ce intrmateriale ca recommoment dat s-a abuCoroanei. Aceasta aMonopolurilor dinacordările de dreptu

acordări de privilegi„primilor şi realilor

produselor noi". Trimportantă a tribunaastăzi se înţelege pripatentul.

Aproape simultan (1brevetele de invenţisemnificativ:

„Orice descoperire sau inven ţ ie no

ei; în consecin ţă , legea îi garantea

sale, în condi ţ iile şi pentru durata p

In acelaşi timp cuprotecţiei statului, mproducătorii de cără„semnă tura" producîntre marcă şi calit

obligaţii de respectaorganizare a meşteş verificate de reprezeşi conformitatea cuimportant având m

meşteşugarului-şef,Folosirea mărcii apMediu, pedepsele mdar prin destrămarsecolului al XlX-leasecolului al XlX-lea,construcţia unor sistecomerţ, înţelese caEditura comerţ, şi nu

Din cele succint exprivind protecţia cr

tangenţele fiind întâde protecţie fiind rod

In secolul al XX-leaale omului pot şiasemănătoare, pentrconstruiască o ramunivel internaţional ade Stockholm din 19


ducea descoperirea îl proteja pe acesta aducâensă pentru dotarea statului cu acea descozat de acordarea privilegiilor în scopul mărideterminat adoptarea de către Parlamentul e

1628 care prevedea că toate monopolurile,i neavenite, cu excepţia oricărei scrisori desch

ii pe termen de cel mult 14 ani care urmauinventatori pentru unica folosire sau produce

ptat, pornind de la această reglementare şilelor, s-a constituit un adevărat sistem de acorn

brevete de invenţie (prima parte a secolului a

90, respectiv 1791), S.U.A. şi Franţa au adopt. Articolul 1 al Legii din 7 ianuarie 1791 d

ă , în toate domeniile industriale, este propriet

ză autorului întreaga şi totala exclusivitate as

revă zut ă de lege".

escoperirile tehnice şi tehnologice, au mai f ărcile de fabrică şi cele de comerţ. Ele au fo

idă, piele, cărţi, arme, etc. încă din Antichitateătorului; în epocă, cei interesaţi, puteau stabite, f ără ca aplicarea mărcii să însemne şi a

re a unei anumite calităţi. Pe măsura creşterigarilor în bresle, condiţiile de producţie autanţi ai fiecărei bresle. Aceştia urmăreau respedistribuirea sarcinilor între diferiţi meşteş

arca aplicată pe produs şi care putea fi

unei calfe.arţinând altei persoane a fost sancţionată jurgând până la moarte (un edict regal din Fraa breslelor (sfârşitul secolului al XVIII-le) a dispărut şi protecţia mărcilor. Abia din adar mai ales din primii ani ai secolului al XX

me naţionale coerente de protecţie a mărcilor dgaranţie a calităţii, ca un element transmisib

ca o „semnătură" a producătorului sau comerci

use mai sus se poate observa cu uşurinţă că raţiilor intelectuale şi a creatorilor au evolu

plătoare, involuntare, iar asemănările dintre uul acţiunii aleatoare a legiuitorului.

a apărut şi s-a consolidat ideea că toate creaţiitrebuie să beneficieze de o protecţie p

u raţiuni asemănătoare, respectiv că este nră unică de drept, eventual subramuri. Ca ochintesenţei concepţiilor naţionale, articolul 267 a definit proprietatea intelectuală ca fiind

tului de autor

11

du-i avantajeerire. La un

rii veniturilornglez a Legiiispoziţiile şi

ise şi oricărei

a se da doarre în Regat a

u contribuţiaare a ceea cel XVIII-lea) -

t legi privindin Franţa era

tea autorului

pra inven ţ iei

cut obiect alst aplicate de, semnificândili o legatur ă

sumarea uneii gradului denceput să fietarea calităţiigari, un rola breslei, a

ridic în Evulţa din 1564),

- începutuldoua parte a

-lea a începutfabrică şi de

il al fonduluiantului.

eglementărileat în paralel,

nele mijloace

le intelectualecoordonate

ecesar să seconsacrare laal Convenţiei





„drepturile referitoare la operel

interpre ţ i şi execu ţ iile arti ştilor

inven ţ iile în toate domeniile activ

industriale, mă rcile de fabrică , d

împotriva concuren ţ ei neloiale şi

domeniile industrial, ştiin ţ ific, liter

Statele au instituitintelectuală pentru aale creatorilor asupravea acces la creaţidezvoltării economidreptului de proprimposibilităţii protec

Dreptul proprietăţiiproprietăţii industrial

Dreptul proprietăţii i

juridice care regleindustrie, precum şi

corespunzător, drept

posibilitate, recunos

persoană juridică - d

industrie sau un sem

Pe plan internaţionreglementării specif disciplinei de studiu

Nici reglementările iţină pasul cu evoluţ

Congresul de la Bucprobleme, dintre care

- drepturile arexecuţiilor loal unui actor

- „ideile curate în care toate c

- folosirea operemuneraţii, d

- conotaţia no ţ

tezei unei pie- limitele drept

învoit să se recritică, să se r

La aproape un secototalitate cele cinci cprotecţie a drepturiloO parte dintre acestspecialist în raportul


e

literare, artistice şi ştiin ţ ifice, interpret ă

executan ţ i, fonogramele şi emisiunile de r

it ăţ ii umane, descoperirile ştiin ţ ifice, desenel

comer ţ şi de serviciu şi denumirile comerci

toate celelalte drepturi aferente activit ăţ ii i

r şi artistic ".

norme juridice care au menirea de a protejda o expresie normativă drepturilor morale şicreaţiilor lor, drepturile celorlalţi membri ai

ile respective şi pentru a încuraja creativitatco-sociale. Baza întregii concepţii privindietate intelectuală constă în realitatea fun

ţiei proprietăţii intelectuale prin posesia obiectu

intelectuale se împarte în dreptul de aute.

ndustriale a fost definit sintetic ca fiind ansam

entează raporturile privitoare la crea ţ iilela semnele distinctive ale unei asemenea acti

ul subiectiv de proprietate industrială a fost decut ă de lege titularului acestui drept - perso

a folosi, în mod exclusiv, o crea ţ ie intelectual

distinctiv al unei asemenea activit ăţ i industria

l, dar şi în România ultimului deceniu, s-aice şi speciale a concurenţei comerciale şiuniversitar a dreptului concurenţei.

nterne şi nici cele internaţionale nu au reuşit şiia realităţilor social-economice. Încă din anu

ureşti, s-au conturat - potrivit lui A.D. Xenopunele nu şi-au găsit nici astăzi o rezolvare depl

iştilor interpreţi şi executanţi asupra inter- „pasurile iscodite de o dănţuitoare sau modul

au de cântare al unui cântăreț";

", simple, precum ideea arhitectului de a constamerele să dea într-o singură sală de intrare;

rei străine f ără acordul autorului şi f ără e pildă pentru manualele didactice;

unii de plagiat, şi anume dacă împrumutul id

e şi îmbrăcarea sa într-o altă formă este ori nuului de citare - „Când se critică o lucrare, pânproducă locuri din ea, pentru a nu face abuz şi,eproducă lucrări în chip nelegal?"

l de la acest congres nu numai că nu au foshestiuni (de pildă, nu în toate ţările s-a instituir interpreţilor şi executanţilor), dar apar mereuea, cele mai importante, au fost surprinse desău la Congresul de la Bruxelles din 21 -23 se

tului de autor

12

rile arti ştilor

diodifuziune,

şi modelele

ale, protec ţ ia

telectuale în

proprietateai patrimonialeocietăţii de aa în vedereaeglementareadamentală alui creaţiei.

r şi dreptul

lul de norme

aplicabile înit ăţ i. In mod

finit ca „acea

nă fizică sauaplicabilă în

le ".

simţit nevoiai a instituirii

nu reuşesc să l 1906, de la

l - cinci mariină:

retărilor saude declamare

rui o locuinţă

plata vreunei

eii, temei sau

lagiat;ă la ce grad esub pretext de

rezolvate înun sistem de

noi probleme.un cunoscut

tembrie 1989





organizat de Internationale Gesellschaft fiir Urheberrecht (INTERGU - SocietateaInternaţională de Drept de Autor): necesitatea armonizării dreptului european deautor pentru a putea subzista în faţa inovaţiilor tehnologice, necesitatea de a seţine seama de coexistenţa a două sisteme de drept de autor (copyright şi drepteuropean), necesitatea menţinerii distincţiei esenţiale între drepturile de autor şidrepturile conexe.

Armonizarea dreptului de autor este văzută de A. Dietz ca incluzând atâtfavorizarea circulatiei bunurilor culturale, dezvoltarea unei dimensiuni europene aculturii, cât şi stabilirea unor norme comune de protecţie a dreptului de autor, acalităţii de autor asupra operelor cinematografice, a reprografiei, de stabilire a

drepturilor organismelor de gestiune colectivă . Ea ar trebui să se realizeze îndouă etape. In prima este necesară uniformizarea duratei de protecţie, adispoziţiilor privind reproducerile pentru uzul personal (înregistrări sonore,vizuale, reprografie), reglementarea expresă a dreptului de punere în circulaţie şi a

încetării acestui drept, a dreptului autorilor ce rezultă din contractele devalorificare, precum şi atribuţiile organismelor de gestiune colectivă. In a douaetapă, armonizarea ar trebui să poarte asupra dreptului la calitatea de autor, a

regimului juridic al operelor realizate de salariaţi şi asupra limitelor dreptului deautor.

In ce priveşte coexistenţa a două sisteme de protecţie a dreptului de autor (celanglo-saxon şi cel european) este de observat că ambele sisteme vizează înrealitate aceleaşi obiective, respectiv punerea cuceririlor cultural-ştiinţifice înslujba societăţii (a publicului), corelativ cu acordarea unor drepturi patrimoniale şimorale satisf ăcătoare creatorilor de opere literare, artistice, ştiinţifice sau a altorasemenea opere. Deosebirea de esenţă dintre cele două sisteme constă în aceea că

în sistemul european se dă o anumită prioritate intereselor autorului, iar însistemul de copyright se dă prioritate intereselor industriei. Aceasta reiese, înparte, şi din aceea că în sistemul de copyright se ignoră dreptul moral al autorului,

nu se face distincţie între opera propriu-zisă şi suportul său material şi nici întredreptul de autor propriu-zis şi ceea ce dreptul european consideră a fi drepturiconexe. Lipsa ultimelor două deosebiri menţionate se corelează şi, în acelaşi timp,se exprimă prin aceea că dreptul de autor se naşte în sistemul de copyright dinmomentul înscrierii operei în registrul ţinut de autoritatea competentă (ca şi încazul invenţiilor şi a realizărilor tehnice ce conţin o noutate relativă, iar nu dinmomentul exteriorizării sau al materializării operei în ceva anume (manuscris,sculptură, pictură etc), ca în dreptul european.

Convenţia de la Berna reflectă în principal concepţia europeană, romano-germanică. Adeziunea S.U.A., în anul 1989, la aceasta a determinat o

întrepătrundere cu sistemul de copyright. Esenţial este că sunt respectateprincipiile europene:

- protecţia se limitează la operele spiritului şi nu se extinde asupraproducţiei;

- legislaţia S.U.A. va evolua spre recunoaşterea minimală a dreptului moralde autor.

Menţinerea distincţiei între dreptul de autor propriu-zis şi drepturile conexe apareca o necesitate majoră nu pentru că statele de drept romano-germanic ar încerca să nu o mai recunoască, ci mai ales pentru că presiunea S.U.A. şi a altor state cusistem de copyright este în sens invers. Intr-adevăr, uneori este mai profitabilă





economic valorificarea unui drept conex, de pildă a interpretului, care este o cureade transmisie între autor şi public, dar aceasta nu trebuie să conducă la aşezareape acelaşi plan a dreptului de autor cu drepturile conexe. Altfel spus, nu trebuiepus accentul pe efectul economic al operei, ci pe originalitatea ei, care reprezintă talentul, creativitatea, cunoştinţele, imaginaţia autorului, neputându-se confundacu noutatea invenţiei care are un caracter absolut în timp şi spaţiu.

Deşi statele Uniunii Europene nu sunt - numeric vorbind - cele ce pot determina oanumită evoluţie juridică în materie în rândul statelor părţi la Convenţia de laBerna, prin forţa lor economică şi culturală determină în realitate o asemeneaevoluţie; prin intermediul Convenţiei influenţează evoluţia dreptului de autor peplan mondial. Şi, de aceea, problemele actuale cu care se confruntă dreptul deautor, evoluţia sa au fost în atenţia Consiliului Uniunii Europene care a adoptat oserie de directive în perioada 1986-1993.

Sarcina de lucru 1

Evidenţiază, în câteva fraze, cum a evoluat dreptul de autor incadrul drepturilor de proprietate intelectuală.

1.2. Armonizarea legislaţiei române în domeniul drepturilor de autor şi aldrepturilor conexe

Încă de la începutul analizelor noastre ştiinţifice trebuie să subliniem că nu putemvisa la o armonizare legislativă completă, întrucât acţionează atât cauze obiective

(Directiva 69/9/CE din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de datea intrat în vigoare cu câteva luni înainte Legii nr. 8/1996 privind drepturile deautor şi drepturile conexe), cât şi cauze subiective ce ţin de exercitareasuveranităţii naţionale de către organele alese şi abilitate în activitatea legislativă.

Per a contrario, vom putea discuta despre o armonizare legislativă (în oricedomeniu) relativă , bazându-ne pe faptul că dreptul nostru este un fenomen viu,aflat într-o permanentă dinamică, aceasta şi relaţiile sociale fiind în interferenţă şiinterdependenţă. Putem afirma f ără a greşi că „dreptul este influenţat de propria sa

influenţă într-un continuum ce nu poate fi anticipat cu exactitate”Putem susţine, de asemenea, încă ab initio că stadiul armonizării legislaţieiromâne în materia analizată cu legislaţia comunitară este corespunzător şirăspunde, în mare parte, exigenţelor formulate de specialiştii internaţionali sau dincadrul structurilor comunitare.

Atât structura logico-juridică, cât şi tehnico-juridică a Legii nr. 8/1996 privinddreptul de autor şi drepturile conexe reflectă majoritatea normelor de principiucuprinse în cele cinci directive comunitare aplicabile în prezent.





Saltul calitativ şi cande autor şi drepturilstate europene, diferfiind de conţinut, codrepturilor conexe dr

Cadrul nou legislatiautorilor cu dreptur juridic contractual" juridică, respectândumult, aplicarea Leindustriilor culturalinformatică, industriprofituri economieimai accentuată deimportanţa economiprocent din produsulprin numărul de p

activitate. Spre exeindustrii culturalecuprinderea a 3,1%Olanda care în perio2,4% anual, în timpca urmare a existeacţionează mari casdomeniul industrieicu destulă întârzierecalculator înainte depirateria în materia(neautorizată) de căt

există încheiate contTotuşi, în materia î societățile de cablu -privind încadrarea f aceste programe retrecepţia frauduloasă constituie o preocupfi ajuns, încă, la o sol

Autorii menţionaţi s208 alin. 2 C.pen.semnalul video transcă nu prin consusocietăţilor de televipentru care acesteretransmitere. în copedepsită de art. 20drepturilor conexe.

Lupta împotriva piradeşi este dusă prinabilitate (Oficiul Ro


titativ realizat prin adoptarea Legii nr. 8/1996 pconexe ne situează la un nivel comparabil c

enţa faţă de Decretul nr. 321/1956 privind drnstituind o noutate şi reglementare juridică înepturilor de autor.

v creat are menirea de a echilibra drepturileile şi obligaţiile societăţii, în aşa manieră î creat între părţi să reflecte o poziţie ipotetic-se astfel unul din principiile specifice dreptuii nr. 8/1996 are meritul să contribuie l

le (industria cărţii, industria fonogramelcinematografică etc.) care în toate ţările avans

n

aţionale şi individuale şi a căror dinamică şiât a celorlalte ramuri ale economiei naţiă a dreptului de autor şi a drepturilor conexeintern brut (P.I.B.) realizat de industriile susrsoane active care lucrează în cadrul acest

plu, Germania în anul 1986 a realizat în c.9% din P.I.B. şi a asigurat locuri dedin populaţia activă a ţării. Alt exemplu esteda anilor 1989-1994 a avut o creştere economie creşterea industriilor culturale s-a situat la 6,

nţei unei legislaţii stabile şi armonizate, înde discuri şi film ca Polygram sau Warne

informatice s-a deschis o reprezentanţă a Micrdatorită inexistenţei protecţiei juridice a progradoptarea Legii nr. 8/1996). De asemenea, s-acasetelor audio şi video, a încetat retransm

re societăţile de cablu a programelor pentru ca

acte de licenţă cu societăţile de radio şi televizicălcării dreptului de autor şi a drepturilor codistribuitori - în prezent există o serie de controptelor persoanelor fizice şi juridice (mai puţiransmise f ără a avea o bază contractuală.

a programelor de televiziune prin cablu, pre a literaturii de specialitate contemporane, î

luţie unanim acceptată.

sţin că nu putem încadra fapta de recepţie frauîntrucât nu constituie energie care are valoamis prin cablu. Studiile efectuate au scos în eul de energie (care este minim) sunt adu

ziune prin cablu, ci prin recepţia frauduloasă persoane juridice au încheiat contracte dcluzie, nu este vorba despre o faptă penală

8 alin. 2 C.pen., ci de încălcarea drepturilor

teriei în domeniul dreptului de autor şi a dreptconjugarea eforturilor tuturor organelor şiân pentru Drepturile de Autor, Poliţia, Parche

tului de autor

15

rivind dreptulal celorlalte

ptul de autorpremieră şi a

şi obligaţiilecât „raportulde egalitate

lui civil. Maidezvoltarea

or, industriaate aduc marievolutie estenale. Astfel,e exprimă caenţionate sau

or ramuri de

adrul acestoruncă pentrueprezentat deă generală de% anual. Totţara noastră Bros, iar în

osoft (în fapt,melor pentru

redus sensibiliterea ilegală re, în prezent,

ne.nexe de cătreverse juridice) care preiaue referim la

roblemă caresă, f ără să se

uloasă în art.re economică videnţă faptulse prejudiciiprogramelor

e licenţă deprevăzută şi

de autor şi a

urilor conexe,organismelor

tul), totuşi, se





află încă în faza de deziderat, în prezent, aflându-se pe locuri fruntaşe privindineficienţa nu numai în Europa, dar şi în lume, cu toate că Legea nr. 8/1996incriminează în capitolul III intitulat „Proceduri şi sancţiuni", în art. 139-144faptele care constituie infracţiuni, menţionând şi organele care au competenţă înconstatarea şi cercetarea acestora.

După cum am subliniat, armonizarea este relativă în materia dreptului de autor şial drepturilor conexe; Legea nr. 8/1996 este perfectibilă, avându-se în vedere şieditarea ulterioară a unor directive de către Comunitatea Europeană.

Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, în viziunea noastră, reprezintă fundamentul juridic adecvat şi necesar care așteaptă alte modificări şi completărideterminate de stadiul actual al tehnicii care pătrunde rapid şi permanent şi în ţaranoastră (comunicarea publică prin satelit, retransmiterea prin cablu, problematicainternetului, tehnologiile digitale etc).

In continuarea analizelor noastre vom încerca să facem câteva propuneri de lege

ferenda care să contribuie la atingerea unui stadiu acceptabil de armonizarelegislativă în materie. Astfel:

a) Relativ la protec ţ ia juridică a programelor de calculator, facemurmătoarele mentiuni:

Pornind de la dispoziţiile art. 77 alin. 1 din lege care dispune că „Utilizatorulautorizat al unui program pentru calculator poate face, f ă r ă autorizarea autorului,

o copie de arhivă sau de siguran ţă , în măsura în care aceasta este necesară pentruasigurarea utilizării programului" (s.n. S.P.); se impune completarea dispoziţiilorart. 143 din lege, prin incriminarea punerii în circula ţie şi a deţinerii în scopulpunerii în circulaţie de copii ale programelor pentru calculator ştiind că suntilegale ori având motive temeinice pentru a considera că sunt ilegale.

Cu toate că art. 143 lit. a) din lege incriminează transmiterea cu titlu oneros sau cutitlu gratuit a mijloacelor tehnice destinate ştergerii neautorizate sau neutralizăriidispozitivelor tehnice care protejează programul pentru calculator, se impune şiincriminarea de ţ inerii în scopul comercializă rii unor asemenea mijloace, pentru afi îndeplinite cerinţele art. 7 alin. 1 lit. c) din Directiva 91/250/CEE.

Asemenea norme viitoare ar putea constitui un mijloc juridic pentru combatereapirateriei în materia programelor pentru calculator.

De asemenea, s-ar impune abrogarea art. 30 din legea dreptului de autor şidrepturilor conexe, care prevede că durata de protecţie juridică a drepturilorpatrimoniale asupra programelor pentru calculator este de 50 de ani post mortem

autoris, întrucât Directiva 93/98/CEE privind armonizarea duratei dreptului deautor şi a unor drepturi conexe a abrogat art. 8 din Directiva nr. 91/250/CEE

privind protecţia juridică a programelor pentru calculator, impunând un termengeneral de protecţie de 70 de ani post mortem autoris pentru toate opereleprotejate (în principiu).

b) Privind dreptul de închiriere şi dreptul de împrumut a originalului sau

copiilor unor opere putem face următoarele propuneri:

Art. 14 alin. 2 din lege defineşte difuzarea unor opere astfel: „Distribuirea cătrepublic a originalului ori a copiilor unei opere prin vânzare, închiriere, împrumutsau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau gratuit". De şi legiuitorulnu defineşte redifuzarea unor asemenea opere, pe cale de interpretare, putem





deduce că redifuzaresuccesive), închiriersuportului material î titularului dreptuluiexclusiv care a aparţ celorlalte două mod

considerente juridicredifuzarea origina

titularului dreptuluilata, art. 15 alin. 3 di

In mod asemănătorinterpreţi sau executsonore care vizează

In ipoteza legiferăriiredifuzarea operelorechitabilă autorilor,indirect", aşa cum pr

Unii autori susţin praudio-vizuale şi pe pde aceleaşi drepturi ş drepturilor conexe.aceşti producători nechitabilă li se cuvinşi financiar avut în fişi în sistemul comm

dreptul la paternitatoperei, dreptul deinteresantă, dar cons

fizice creatoare au cCu toate acestea, caargumentează aceastcontribuţie creativă ca efect reprezintă o

înregistrate sonor.

c) în materia

conexe acestor

Se impune completacazul operelor adus

indicarea numelui aula data aducerii la cuva contribui într-odispoziţiile art. 140 lautorizarea sau consi

Bazându-ne pe ideidentitatea unui autodacă a semnat cu un

în materia protecţie


a înseamnă redistribuirea unor opere prin revâsau împrumut. Pentru a efectua revânzarea

care s-a materializat opera nu mai are nevoiee autor întrucât operează teoria germană a expiinut titularului de drept. Altfel se pun problemuri de redistribuire (închiriere sau împrumut

, socotim că ar fi mai echitabil dacă s-ului ori a copiilor unei opere nu necesite autor decât pentru închirierea şi importul acen lege face referire numai la redifuzarea copiilo

ar trebui completate şi art. 98 privind dreptnţi şi art. 105 privind drepturile producătorilore titularii drepturilor conexe dreptului de autor.

acestor norme de conduită pentru persoanele coriginale sau a copiilor acestora, s-ar asigura în sensul că ar obţine acel „avantaj econovede alin. 2 al art. 17 din lege.

opunerea de lege ferenda care vizează producă roducătorii de înregistrări sonore care ar trebuii obligaţii ca şi autorul, în virtutea legii drepturiIn privinţa recunoaşterii unor drepturi patrimu avem a face comentarii negative întrucâte şi acestora, în funcţie de aportul lor organizaxarea acelor opere. Însă a acorda aceleaşi drepton law, şi acestor producători (dreptul la divua operei, dreptul la nume, dreptul la inviolabiretractare) ca şi autorului reprezintă o probiderăm că ar fi prea mult întrucât numai persoa

pacitatea mentală şi morală de a crea.o părere contrară, singulară şi izolată, autorii s

idee prin aceea că şi aceşti producători prin cei originală în realizarea primei fixări a opereiimportanţă majoră pentru soarta operei cinem

duratei de protec ţ ie a dreptului de autor şi

venim cu următoarele precizări:

rea dispoziţiilor art. 26 alin. 1 din lege cu mee la cunoştinţa publică sub pseudonim sau

torului), durata drepturilor patrimoniale este dnoştinţa publică, in mod legal" a acestora. Aceoarecare măsură la prevenirea infracţiunilorit. a) din lege (aducerea unei opere la cunoştinţ mţământul titularului dreptului de autor).

a

că întotdeauna folosirea unui pseudonir, în ipoteza în care identitatea acestuia este cupseudonim, se impune precizarea că se aplică ri juridice a drepturilor patrimoniale, în sen

tului de autor

17

zare (vânzări, proprietarule autorizarea

rării dreptuluile în privinţa

). Din aceste

r preciza că ă autorizareastora. De lege

r unei opere.

rile artiştilorde înregistrări

re efectuează o remuneraţieic direct sau

torii de operesă beneficiezelor de autor şioniale pentru

remuneraţieoric, materialuri morale, calgarea operei,ilitatea asupralemă juridică na/persoanele

us-menţionaţiea ce fac au o

/ operelor, iartografice sau

a drepturilor

nţiunea că, înanonim (f ără

70 de ani deastă menţiuneprevăzute dea publică f ără

ascunde şinoscută, chiargula generală

sul că aceste





prerogative vor fi protejate tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia setransmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani (art.25 alin. 1 din lege).

De asemenea, s-ar impune abrogarea art. 29 din legea drepturilor de autor şidrepturilor conexe care statuează că durata drepturilor patrimoniale asupra

operelor de artă aplicată este de 25 de ani de la data creării lor, pentru aceleaşiconsiderente care au fost arătate şi la propunerea de abrogare a dispoziţiilor art.30 din lege (care vizează protecţia drepturilor patrimoniale asupra programelorpentru calculator). Reamintim că este vorba despre dispoziţiile Directivei93/98/CEE privind armonizarea duratei drepturilor patrimoniale de autor şi a unordrepturi conexe, care impun un termen general de protecţie juridică de 70 de ani

post mortem autoris pentru toate operele protejate (în principiu) f ără a mai face odiferenţiere între anumite genuri de asemenea creatii.

d) Cu privire la plata remunera ţ iei compensatorii în cazul operelor care

sunt susceptibile de a fi înregistrate pe suporturi audio sau video, facemurmătoarele comentarii:

Ne raliem parţial unor autori care susţin că aceste dispoziţii legale sunt rezultatulunei tehnici legislative mai puţin fericite, întrucât aduc atingere drepturilorsubiective aparţinând producătorilor şi importatorilor de suporturi utilizabilepentru reproducerea sonoră sau audio-vizuală a unor opere, precum şi drepturilorsubiective ale producătorilor sau importatorilor de aparate ce permitereproducerea acestora.

In argumentarea susţinerilor noastre plecăm de la ideea că realizarea unei creaţiiintelectuale dă naştere în persoana autorului sau titularului dreptului de autor la undrept exclusiv de exploatare (la drepturi patrimoniale exclusive) care au menirea,ca latură negativă a dreptului de a interzice tuturor să folosească (exploateze) aceacreaţie f ără consimţământul (autorizarea) celor astfel protejaţi juridic. Totuşi, în

materia dreptului proprietăţii intelectuale, în general, şi în materia dreptului deautor în special, există anumite limitări, îngrădiri sau restrângeri în exercitareaacestui drept exclusiv de exploatare. Aceste limitări au o natură pur legală întrucâtlegiuitorul a prevăzut în mod limitativ care sunt „utilizările" de opere care nunecesită autorizarea creatorului sau a titularului dreptului de autor (probleme cevor fi analizate în capitolele următoare).

Astfel, în materia supusă analizelor noastre, potrivit art. 34 alin. 1 din lege, nuconstituie o încălcare a dreptului de autor reproducerea (realizarea uneia sau maimultor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea orică rei

înregistr ă ri sonore sau vizuale), f ără consimţământul autorului, pentru uz

personal sau pentru cercul normal al unei familii. Aceste reproduceri suntdenumite de legiuitor copii private (art. 107 alin. 1 din lege). In vederea realizăriiacestor copii private permise de lege sunt impuse trei condiţii: opera reprodusă să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică şi reproducerea să nu contravină uneiexploatări normale a operei şi să nu se aducă vreun prejudiciu autorului sautitularului dreptului de autor. In alin. următor al art. 34 din lege, legiuitoruldevine mai puţin permisiv, instituind o excepţie de la excepţie, în sensul că impune pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audio-vizuale, cât şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, plata uneiremunera ţ ii compensatorii. Această remuneraţie compensatorie care va ficolectată de organismele de gestiune colectivă va fi suportată de către fabricanţii




Dre tul ro riet ă ii intelectuale 19

sau importatorii de suporturi audio-video, precum şi de fabricanţii sauimportatorii de asemenea aparate care permit reproducerea operelor, reprezentând5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţară şi 5% dinvaloarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturi şi aparateimportate.

Beneficiarii dispoziţiilor art. 107 alin. 1 din lege sunt editorii, producă torii operelor respective şi arti ştii interpre ţ i sau executan ţ i ale că ror execu ţ ii sunt susceptibile de a fi fixate pe aceste suporturi.

Legiuitorul nu foloseşte termenul de „susceptibile de a fi fixate", ci „sunt fixate",

deşi momentul în care sunt cumpărate suporturile sau aparatele care permitreproducerea nu sunt cunoscute operele care, eventual, vor fi transformate în copii

private.

Suntem în prezenţa unui eveniment viitor şi nesigur (realizarea unei copii private)care se poate realiza sau nu, având ca f ăptuitor pe proprietarul suportului audiosau video cumpărat sau pe proprietarul aparatului care permite reproducerea şinicidecum pe fabricantul sau importatorul suportului sau aparatului în cauză.

Avându-se în vedere că între fabricanţii şi importatorii de suporturi de aparate, pede o parte, şi editorii, producătorii şi artiştii interpreţi sau executanţi, pe de altă parte, nu există raporturi juridice contractuale sau delictuale, este de neînţeles dece legiuitorul impune acestora plata acelei remuneraţii compensatorii, ei în fonddesf ăşurând doar acte de comerţ, f ără a se putea reţine în sarcina lor eventual orăspundere obiectivă delictuală (o răspundere în care culpa este prezumată absolut).

Cel mult, legiuitorul ar fi putut impune utilizatorilor de suporturi sau de aparatecare permit reproducerea unor opere să suporte aceste remuneraţii compensatorii,ipoteză în care am fi putut reţine îndeplinirea condiţiilor generale ale răspunderiicivile delictuale pentru fapta proprie în temeiul dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.

In încheierea acestor analize ştiinţifice, dorim să menţionăm că opiniile exprimatenu reprezintă soluţii unice şi că nu s-a intenţionat să ne substituim instituţiilorabilitate în activitatea legislativă, dar considerăm că orice încercare pozitivă înmateria armonizării legislative este binevenită.

De asemenea, aderăm la sintagma „refuzăm prin urmare, cu toată energia, posturaştiutorului care deţine reţete de viaţă şi le poate livra la cerere".

După cum am mai arătat, evoluţia protecţiei juridice a drepturilor de autor nupoate fi anticipată, dar poate fi cât de cât aproximată, cu toate că mai mereumăsurile legislative sunt în urma realităţii faptice.

Sarcina de lucru 2Evidenţiază, în câteva fraze, care este stadiul armonizăriilegislaţiei române în materia analizată cu legislaţia comunitară





1.3. Dreptul de autor – dre

Opera, creaţie a spirautorului se întemeiserviciul social. Totoce este transpusă într

Dreptul moral de au într-o formă pecuniconferă titularului ddespăgubiri, cunosc

morale.

Spre deosebire de d înţelege dreptul subi

(neexistând diferenţisimplu, reglementat

Neîndoielnic, dreptu

care îi sunt apropiatefi considerate identdreptul de autor, cât

Totodată, aplicarea udreptul de autor. Astun desen ori un modautor, cât şi prin no(mărci, desene şi mindustrială formează,

Nu se poate contestade ordin moral şi p

dreptul de autor deconfundat cu drept

vieţii private, la onopersoană fizică şi pe

Numai atingerile addreptului de autor.pentru a se opune ati

1.3.1. Drepturile morale

Potrivit art. 10 din

morale ale autorulu

a) dreptul decunoştinţă

b) dreptul decalitatea d

c) dreptul de(dreptul la

d) dreptul de


t subiectiv civil

itului, nu are o existenţă materială, iar protecţiază pe utilitatea socială şi reprezintă o recodată, o operă este cunoscută ca atare, în genera-o formă materială, după ce este pusă pe un sup

t

or este „dreptul subiectiv al cărui conţinut nură". Drept urmare, încălcarea unui asemenereptului de autor îndreptăţirea de a solicitate în literatura de specialitate sub denumir

eptul moral de autor, prin dreptul patrimonia

ectiv al titularului, al că rui con ţ inut este expri

eri de substanţă în raport cu dreptul de prope Codul civil şi alte izvoare juridice de drept ci

l de autor nu poate fi confundat cu alte instituţi

. Dreptul de autor şi dreptul de proprietate indice. Anumite creaţii intelectuale scot în eviai ales dreptul de proprietate industrială.

nui regim de proprietate industrială nu excludefel, una şi aceeaşi creaţie (de pildă, un sloganel industrial) poate fi protejat atât prin normelrmele dreptului proprietăţii industriale, care î dele industriale). Dreptul de autor şi dreptul împreună, dreptul proprietăţii intelectuale.

că dreptul de autor are ca singur obiect opera şiecuniar care îi sunt aferente. Autorul nu este

ât cu privire la creaţia sa. Dreptul de autorile privind personalitatea (şi anume drepture, la reputaţie etc), de care se bucură autorul

care poate să le apere după regulile de drept civ

use unei opere pot să dea naştere unei acţiuimpotrivă, un autor nu poate să invoce dreptu

ngerilor aduse numai împotriva persoanei sale.

Legea dreptului de autor şi drepturilor cone

sunt: a decide dacă, în ce mod şi când va fi a

publică (dreptul de divulgare a operei);

a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al opeautor);

a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunonume);

a pretinde respectarea integrităţii operei şi d

tului de autor

20

şi drepturilepensă pentru

l, numai după ort material.

este exprimatdrept moral

acordarea deea de daune

l de autor semabil în bani

rietate pur şivil).

i ale dreptului

strială nu potenţă nu atât

p

rotecţia prinpublicitar sau

dreptului dei este propriue proprietate

prerogativeleprotejat prin

r nu poate fil la respectula oricare altă

il.

ni pe temeiull său de autor

e, drepturile

usă opera la

rei (dreptul la

ştinţă publică

e a se opune





oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa (dreptul la integritatea operei);

e) dreptul de a retracta opera, despăgubind dacă este cazul - pe titulariidrepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării(dreptul de retractare).

In continuare vom analiza succint fiecare drept moral reglementat de legislaţianaţională.

Dreptul de divulgare a operei

Considerând că autorul este cel în măsură să „divulge" opera sa, în doctrina juridică de specialitate se arată că puterea de decizie a scriitorului şi artistului

„apare ca un atribut de ordin intelectual şi moral prin excelen ţă pentru că îi permite să - şi

pă streze manuscrisul, pe care nu l-a redactat decât pentru el (aspectul moral propriu-zis) şi să

nu îl publice cât timp opera nu i se va pă rea corespunză toare idealului a ştept ă rilor sale".

Cu alte cuvinte, autorul are posibilitatea de a aprecia momentul când creaţia sa „aajuns la maturitate".

Prin divulgare

„opera intr ă într-o alt ă sfer ă pentru a împlini destinul trasat de autor. Dar ea nu va înceta să

poarte amprenta originii sale; legă turile sale cu trecutul nu sunt rupte, întrucât dreptul la

paternitate şi inviolabilitatea operei sale impun limite exploratorii, iar facultatea de retractare

este chiar susceptibilă de a-i pune capă t".

In dreptul românesc s-au exprimat, în această privinţă, două puncte de vedere.Intr-o primă opinie, intransmisibil în principiu, dreptul de divulgare nu se poateexercita cu privire la operele postume decât dacă autorul şi-a manifestat voinţa înacest sens. Dimpotrivă, în ipoteza tăcerii din partea autorului, se va consideraintenţia prezumată a autorului de a divulga opera, argumentându-se că operele de

creaţie intelectuală sunt destinate colectivității.Intr-o altă concepţie, voinţa expresă sau tacită a autorului cu privire la soartaoperelor postume produce efecte după moartea sa; în absenţa unei dispoziţiiilegale, această intenţie nu poate fi prezumată, iar în caz de tăcere din parteaautorului, dreptul de divulgare trece la moştenitori care, dobândind drepturilepatrimoniale, dobândesc în mod implicit şi drepturile morale, f ără de care celedintâi nu ar putea fi exercitate.

Intr-o lucrare din 1987, Yolanda Eminescu preciza că cele două opinii expuseconduc la consecinţe inadmisibile. Pe aceeaşi linie se menţine autoarea citată şi înlucrarea sa din anul 1997, consacrată dreptului de autor, având în vedere, înefectuarea analizei sale, pe de o parte respectul datorat personalităţii autorului şi

interesului culturii, interes pe care organismele de gestiune colectivă în materiesunt îndrituite să-l aprecieze, iar, pe de altă parte, respectul terţilor în cazuloperelor postume.

In ce ne priveşte, considerăm că soluţia propusă nu constituie o ignorare a naturiimorale a dreptului de divulgare şi deci a regulii netransmisibilităţii acestordrepturi, întrucât dreptul organismelor de gestiune colectivă este un drept propriu,originar, iar nu rezultatul unei transmisiuni. Mai mult, potrivit dispozi ţiilor art. 11alin. 1 din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe, „Drepturile moralenu pot face obiectul vreunei renun ţă ri sau înstr ă ină ri. (s.n. S.P.).





Dreptul la paternitatea operei

Legătura firească dintre autor şi opera sa este relevată, pe plan legislativ, prindreptul la paternitatea operei sau, in terminis, „prin dreptul de a pretinde

recunoa şterea calit ăţ ii de autor al operei" (art. 10 lit. b din Legea nr. 8 din 1996).

Dreptul la paternitatea operei sau la recunoaşterea calităţii de autor al opereiprezintă două aspecte, dintre care unul pozitiv, iar altul negativ: cel pozitiv constă

în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea de autor, iar cel negativconsistă în dreptul autorului de a se opune oricărui act de contestare a acesteicalităţi din partea unor terţi.

Cu privire la nume şi la recunoaşterea calităţii de autor, este de observat că voinţaautorului cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectată întocmai (depildă, prenumele întreg, cu iniţială, etc).

Nerespectarea voinţei autorului în legătură cu numele constituie adesea nu numaio încălcare a dreptului la nume, dar şi o încălcare a dreptului la calitatea de autor.In cazul în care un terţ publică o operă proprie sub numele altei persoane (deregulă, un autor cunoscut), nu va fi încălcat dreptul la calitatea de autor, ci va fi

încălcat dreptul moral la nume.

Mai este demn de reţinut că, spre deosebire de alte prerogative morale care sesting la moartea autorului, dreptul la paternitatea operei (art. 11 alin. 2 din lege)nu se stinge, ci se transmite prin mo ştenire legală sau testamentară, pe durată nedeterminată. In ipoteza inexistenţei moştenitorilor sau, dacă aceştia nu pot saunu vor să vină la moştenire, exercitarea acestui drept moral se va face de cătreOrganismul de gestiune colectiva.

Dreptul la nume

Dispoziţiile art. 10 lit. c) din lege precizează că autorul unei opere are„dreptul dea decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică". Recunoaşterea

distinctă a acestui drept moral de către legiuitorul din 1996 constituie o noutatelegislativă în raport cu dispoziţiile vechilor norme juridice (Decretul nr. 321 din1956 privind dreptul de autor) întrucât în ultimul act normativ legiuitorulprevedea în art. 3 pct. 2 doar că autorul are posibilitatea „de a fi recunoscut caautor".

Noul act normativ (Legea nr. 8 din 1996) prin formularea că autorul are dreptul să decidă „sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică" ne permite să tragemconcluzia că acesta poate alege între trei oportunităţi dorite, şi anume: fie de a-şifolosi propriul său nume real, fie să aleagă un pseudonim, fie să nu-şi dezvăluiepentru acel moment identitatea, din motive subiective sau obiective, având, însă,posibilitatea ulterioară să-şi dezvăluie identitatea şi pentru a căpăta o protecţie

juridică de drept comun pentru drepturile sale patrimoniale. In acest sens,legiuitorul a aplicat o tehnică legislativă permisivă în aparenţă, care protejează autorul unor opere anonime, dar perioada de protecţie este mai scurtă. Astfel,drepturile patrimoniale „durează tot timpul vieţii autorului, iar după moarteaacestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioad ă de 70

de ani..." (s.n.S.P) - art. 25 alin. 1 din lege.

Cu toate acestea, art. 26 alin. 1 din lege sancţionează juridic autorii care nu şi-audezvăluit identitatea în momentul aducerii la cunoştinţa publică a creaţiei lor, însensul că „durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţa





publică sub pseudonim sau f ă r ă indicarea autorului (anonime) este de 70 de ani

de la data aducerii la cuno ştin ţ a publică a acestora" (s.n.S.P.). Cu alte cuvinte,termenul de protecţie de 70 de ani nu se calculează de la data morţii autorului, cide la data aducerii operei la cunoştinţa publică, ceea ce, evident, dezavantajează succesorii, care pot ajunge în situaţia de a beneficia mai puţin sau deloc deprotecţie juridică privind drepturile patrimoniale rezultate din creaţia lui de cujus.

Legiuitorul, după cum am mai subliniat, totuşi, acordă încă o şansă autorului aflat în viaţă sau succesorilor acestuia, în sensul că potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. 2din lege, aceştia pot dezvălui identitatea creatorului, dar numai înainte deexpirarea termenului de 70 de ani, ipoteză în care ne vom întoarce la dispoziţiilede drept comun statuate în art. 25 alin. 1 din lege.

Dreptul la inviolabilitatea operei

Din categoria prerogativelor personale nepatrimoniale ale autorului face parte şidreptul la inviolabilitatea operei şi la folosirea ei în condiţii conforme cu naturaoperei respective.

Dreptul la inviolabilitatea operei este denumit şi „dreptul la respectul şi

integritatea operei", prin aceasta înţelegându-se prerogativa autorului de a facecunoscută opera în forma hotărâtă de el şi, drept consecinţă, inadmisibilitateaoricăror modificări, suprimări sau completări f ără acordul autorului.

Potrivit art. 10 lit. b) din Legea nr. 8 din 1996, autorul are

„dreptul de a pretinde respectarea integrit ăţ ii operei şi de a se opune orică rei modifică ri,

precum şi orică rei atingeri aduse operei, dacă aceasta prejudiciază onoarea sau reputa ţ ia sa".

Dreptul la inviolabilitatea operei înseamnă inadmisibilitatea oricăror modificăriale operei, atât a celor care ar fi săvârşite de cesionarii dreptului de reproduceresau de difuzare în alt mod, cât şi în cazul utilizărilor numite libere, sau allicenţelor legale. De pildă, citarea unor opere străine nu este licită decât dacă

fragmentul din opera citată este reprodus fidel şi într-un context care să nu-idenatureze sensul.

Cu privire la acest aspect, în doctrină se susţine că în cazul anumitor forme deutilizare a operei, autorul care a consimţit la ele a acceptat implicit şi modificărilecare sunt legate organic de acel mod de folosire a operei, precum este cazuladaptărilor. Intr-o astfel de situaţie, consimţind la adaptarea operei sale (de pildă,o adaptare a unui roman pentru scenă sau ecran), autorul a acceptat, pe cale deconsecinţă, şi transformările impuse de natura diferită a operei derivate, de trecerede la un gen la altul.

Cât priveşte operele comune, este de necontestat că acceptarea colaborării la ooperă comună sau la realizarea unei opere colective implică acceptarea unei

coordonări a contribuţiilor individuale.In dreptul român, regula generală este caracterul absolut dar nu şi inalienabil al

dreptului la integritatea operei, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 2 dinlege, după moartea autorului (ca şi în cazul dreptului la paternitatea operei),exercitarea acestor prerogative se va face de către succesorii lui de cujus, pe odurată nelimitată sau, în lipsa acestora ori dacă aceştia nu vor ori nu pot primimoştenirea, de către Organismele de gestiune colectiva. Suntem într-o situaţie deexcepţie de la principiul potrivit căruia dreptul moral nu este transmisibil şi sestinge odată cu moartea autorului. Raţiunea legiuitorului este întemeiată, în





ipoteza celor două drepturi morale (dreptul la paternitatea operei şi dreptul lainviolabilitatea acesteia), întrucât recunoaşterea calităţii de autor şi modificareaoperei trebuie protejate pe timp nelimitat.

Pentru că drepturile morale sunt strâns legate de persoană, ele sunt

imprescriptibile atât extinctiv şi, cu atât mai mult, achizitiv.

S-a mai afirmat că drepturile morale de autor sunt insesizabile, aceastacaracteristică rezultând din caracterul lor inalienabil (în general). Fără a contestacă aceste drepturi sunt insesizabile, credem că insesizabilitatea decurge dincaracterul lor de a fi drepturi ale personalităţii.

Drepturile morale sunt inalienabile în timpul vieţii autorului deoarece, prin naturaşi destinaţia lor, ele nu pot fi despărţite de persoana autorului, aşa cum nu pot fiseparate de persoana titularului lor nici alte drepturi personale nepatrimoniale alepersoanei.

Cu alte cuvinte, se poate spune că drepturile morale sunt în afara circuituluicivil (în general).

Drepturile morale sunt imprescriptibile extinctiv în sensul că dreptul la acţiunereferitor la acestea nu se stinge prin scurgerea timpului, aşa cum imprescriptibilesunt toate drepturile la acţiunea având un caracter nepatrimonial.

Raţiunile care justifică prescripţia extinctivă constau în faptul de a se asigura osiguranţă dreptului, realizarea stabilităţii raporturilor juridice care se referă exclusiv la drepturile patrimoniale.

Necesitatea asigurării f ără limită în timp a protecţiei drepturilor personalenepatrimoniale a impus soluţia imprescriptibilităţii drepturilor la acţiune în modcorespunzător.

In concluzie, drepturile morale de autor au următoarele caractere juridice:

-

sunt drepturi absolute, adică opozabile erga omnes, în sensul că orice terţă persoană are obligaţia de a nu aduce atingere exercitării celor cinci drepturimorale aparţinând autorului;

- sunt drepturi personale nepatrimoniale (morale), în sensul că nu pot fiapreciate în bani. Cu toate acestea, în ipoteza încălcării lor de către terţelepersoane, rezultând prejudicii morale, după cum s-a subliniat în literatura despecialitate, repararea prejudiciului astfel creat se poate face şi prinechivalent bănesc, de data aceasta născându-se alte raporturi juridiceobligaţionale între creditorul-autor şi debitorul care a încălcat dreptul moralaflat în litigiu;

- nu sunt drepturi cesibile (transmisibile) nici prin acte între vii şi, cu atât mai

puţin, prin acte juridice pentru cauză de moarte. Cu toate acestea, după cumam mai subliniat, de la această regulă există şi două excepţii, potrivitdispoziţiilor art. 11 alin. 2 din lege, ipoteze în care exercitarea dreptului lapaternitatea operei şi la inviolabilitatea acesteia se transmite prin moştenirelegală sau testamentară succesorilor, dacă există, dacă vor şi pot veni lamoştenire. Dimpotrivă, dacă aceste condiţii amintite nu sunt îndeplinite,drepturile morale de mai sus vor fi exercitate de Organismele de gestiunecolectiva. In consecinţă, de regulă, drepturile morale nu exced ca perioadă de existenţă decesul autorului;





- sunt drepturi subiective imprescriptibile extinctiv, în sensul că dreptul laacţiune al autorului în sens material nu se stinge indiferent cât timp a trecutde la încălcarea vreunui drept moral

Dreptul de a retracta opera

Ultimul drept moral îl constituie dreptul de retractare care reprezintă

„contraponderea dreptului de divulgare şi consecin ţ a direct ă a caracterului absolut şi

discre ţ ionar al acestuia".

In doctrina română, dreptul de retractare este tratat ca o manifestare a dreptului dedivulgare, iar nu ca un drept distinct. Deşi problema este interesantă, considerămcă nu este necesar să trecem în revistă şi alte opinii exprimate în doctrină, înspecial datorită faptului că textul Legii privind dreptul de autor şi drepturileconexe în art. 10 lit. e) îl consacră în sensul că autorul unei opere, printre altele,are dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titulariidrepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exercițiul retractării.

Rezultă, aşadar, că dreptul de a retracta opera aparţine autorului acesteia.

Dreptul de retractare (ca şi dreptul de modificare a operei) este un drept absolut,fiind opozabil erga omnes, care impune o obligaţie pasivă universală de abţinerede la orice act sau fapt juridic susceptibil de a-i aduce atingere.

1.3.2. Drepturile patrimoniale

Dreptul autorului de a obţine avantaje patrimoniale de pe urma operei sale esteprimul drept recunoscut în favoarea sa şi se poate exercita doar subsecventexercitării dreptului de divulgare. El are următoarele caracteristici: este legat de

persoana autorului, este exclusiv şi temporar (temporalitatea dreptului exclusivde exploatare fiind de esenţa dreptului proprietăţii intelectuale, în general, şi de

natura dreptului de autor, în special, după cum rezultă din dispoziţiile art. 33-38din Legea nr. 8 din 1996).

Pornind de la reglementarea prevăzută în Decretul nr. 321 din 1959 şi apoi de lacea din Legea nr. 8 din 1996, teoreticienii au încercat să delimiteze prerogativeledreptului anterior menţionat, prerogative care, într-o anumită manieră, au foststatuate şi în normele juridice abrogate.

Asupra numărului şi conţinutului acestor drepturi nu există o opinie unanimă înliteratura de specialitate. In toate cazurile, însă, suma conţinuturilor drepturilorpatrimoniale de autor este aceeaşi. Fără să o declare ad litteram, unii distinşiautori identifică doar dreptul de valorificare a operei şi dreptul de suit ă , primulmanifestându-se prin intermediul drepturilor de reproducere, difuzare,

reprezentare, executare, precum şi prin orice alt drept ce decurge dintr-un mod de folosire licit ă a operei.

Dreptul de valorificare a operei

Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 8 din 1996 privind drepturile de autor şidrepturile conexe,

„autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă , în ce mod şi când va fi

utilizat ă sau exploatat ă opera sa, inclusiv de a consim ţ i la utilizarea operei de că tre al ţ ii.”

Încercând să reglementeze cât se poate de amănunţit drepturile patrimoniale de





autor, Legea nr. 8 din 1996 cuprinde în art. 13 o amplă enumerare a diferitelormoduri de utilizare sau exploatare a operelor.

Mai mult, legiuitorul lămureşte sensul termenilor de reproducere şi difuzare.

Astfel, potrivit alin. 1 al art. 14 din lege, prin reproducere

„se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială ,

inclusiv realizarea orică rei înregistr ă ri sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanent ă ori temporar ă a acesteia cu mijloace electronice".

Cu privire la reproducerea operei se poate distinge între comunicarea direct ă (decătre autor sau succesorul său în drepturi) a operei şi comunicarea acesteia în mod

indirect, prin intermediul altor persoane fizice sau chiar juridice, Reproducerea înseamnă fixarea materială a operei prin orice procedee care permit ca opera să fiecomunicată publicului, în mod indirect.

Reprezentarea sau executarea unei opere constituie un mod de comunicaredirectă a operei, Sub acest aspect, în cazul reproducerii terţul vine în contact cuopera prin intermediul ediţiei mute (editarea unui roman, a unei piese de teatruetc.) sau sonore (înregistrare fonică), Prin reprezentare are loc perceperea directă a interpretării unei opere dramatice, coregrafice etc.

Cât priveşte reproducerea operei, aceasta este subordonată consimţământuluiautorului ei, indiferent de procedeul care se utilizează pentru reproducere sau descopul urmărit, lucrativ sau nelucrativ, Fără îndoială, procedeele de reproduceresunt extrem de diferite, şi, în continuare, ne permitem să amintim câteva: tiparul,dactilografierea, desenul, gravura, mulajul, fotocopia, fotografia, microfilmul,

înregistrarea mecanică, cinematografică, pe bandă magnetică etc.

Reproducerea poate fi şi sub forma folosirii unor semne convenţionale, cum estecazul stenografiei şi al scrierii Braille (special pentru nevăzători),

In prezent este necesară distincţia dintre reproducerea pentru uzul public şi

reproducerea pentru uzul personal. Autorul unei opere deja divulgate nu se poateopune ca această operă să fie reprodusă în scop exclusiv personal, prin uzpersonal înţelegându-se un număr restrâns de persoane, precum un cerc familial,f ără însă a fi vorba despre obţinerea unor câştiguri materiale în detrimentulautorului.

Reproducerea pentru uzul public f ără consimţământul autorului operei esterestrânsă, fie că este vorba de o reproducere în scop de vânzare, fie că este vorbade o reproducere în scopuri profesionale (de pildă, în scopuri publicitare). înaceastă privinţă este de menţionat o decizie din anul 1956 a Colegiului I alTribunalului Capitalei, decizie prin care instanţa a stabilit că drepturile de autortrebuie să se plătească şi atunci când muzica este difuzată într-un magazin prin

mijloace mecanice, în scopul atragerii clientelei.In ceea ce priveşte autorizarea reproducerii printr-un anumit mijloc, trebuieprecizat că aceasta nu presupune autorizarea reproducerii în oricare alt mod.Unele legislaţii prevăd expres că dreptul de reproducere include şi traducerileadaptărilor pentru scenă, aranjamentele muzicale, adaptările integrale sau parţiale,precum şi imitările (de pildă, legislaţia daneză şi olandeză). Alte legislaţii, înschimb, pornesc de la o interpretare restrictivă a noţiunii de reproducere şireglementează în mod separat dreptul autorului de a autoriza traducerile şidiferitele adaptări.





Difuzarea operei esreproduse prin mijloLegea nr. 8 din 1originalului ori a co

orice alt mod de tran

Alin. 3 al aceluiaşi a„nu se consider ă difuzare distribui

în cazul în care se realizează prin i

Difuzarea se referă eca obiect direct nu oopera. De remarcatcărui fotografie artisfotografiei - expusă,timbrelor, deşi nu m

Dreptul de suită

Instituirea dreptuluiaduse de legea drept1956, deşi acest drepConvenţia de la Bern

Astfel, art. 21 din Lunei opere de artă comisionar, ori de cvânzare, precum şi dsa".

După cum reiese dinuna materială şi u

autorului operei deunui agent comisionfiecărei noi vânzări,de artă plastică de areveni în mod critic î

De asemenea, propraccesul la operă şi spentru exercitareaExercitarea dreptuluiproprietarului sau al

In cazul în care exis

pretinde autorului ola o sumă care să remuneraţie corespu

Tot astfel, art. 23 din

„proprietarul originalului unei ope

la pre ţ ul de cost al materialului

proprietarul va permite autorului s

In cazul unei structuri arhitectural

de a solicita trimiterea reproducerii


te termenul care desemnează punerea în circuace precum: cuvinte, sunete, imagini. Alin. 2996 defineşte difuzarea ca distribuirea că

iilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împr

smitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

ticol precizează că ea că tre public prin împrumut, cu titlu gratuit,

termediul bibliotecilor publice".

xclusiv la operele fixate pe un suport materialera, ci suportul material, multiplicat, în care esste o speţă din 1969 în care s-a recunoscut şitică avea un element creator dreptul de a autde altfel, într-o expoziţie publică - pentru editari era proprietarul suportului material al fotogra

de suită în legislaţia română constituie unaului de autor faţă de reglementarea din Decrett nu era străin dreptului nostru pentru că Româa care, în art. 14, îl admitea în principiu.

egea nr. 8 din 1996 dispune: „In cazul fiecărlastică la licitaţie publică sau prin intermediătre un comerciant, autorul are dreptul la 5%reptul de a fi informat cu privire la locul unde

a

ceastă reglementare, dreptul de suită are două na morală . Componenta patrimonială cons

artă plastică revândute la licitaţie publică, prir sau de către un comerciant, la un anumit proiar componenta morală constă în dreptul autorufi informat unde se află aceasta (asupra aceston secţiunile viitoare).

ietarul unei opere este dator să permită autoo pună la dispoziţia acestuia, dacă acest lucr

reptului de autor (art. 22 din Legea nr.i de autor nu trebuie să aducă atingere interesposesorului operei.

tă un astfel de risc, proprietarul sau posesorul

aranţie suficientă pentru securitatea operei, asireprezinte valoarea pe piaţă a originalului,zătoare.

Legea nr. 8 din 1996 mai statuează faptul că

re nu are dreptul să o distrugă înainte de a o o

". Atunci când returnarea originalului nu

ă facă o copie de pe oper ă într-o manier ă cor

, autorul are numai dreptul de a face fotografi

proiectelor".

tului de autor

27

laţie a opereial art. 14 dintre public a

umut sau prin

a unei opere,

şi are, aşadar,te încorporată fotografului ariza folosireaea şi folosireaiei.

din noutăţileul nr. 321 dinnia a aderat la

i revânzări aul unei agentdin preţul dese află opera

c

omponente:ă în dreptul

n intermediulent din preţullui unei opere

aspecte vom

rului acesteiaeste necesar

8 din 1996).lui legitim al

l operei poate

urarea opereiprecum şi o

feri autorului

este posibilă ,

espunză toare.

i ale operei şi





Unii autori, prin interpretarea dispoziţiilor art. 12-23 din Capitolul IV, intitulat„Conţinutul dreptului de autor" al Legii dreptului de autor şi drepturilor conexeidentifică şi alte drepturi patrimoniale care sunt recunoscute autorului sautitularului dreptului de autor.

Astfel, aceste categorii de persoane fizice sau persoane juridice sunt îndreptăţite

de lege (au un drept exclusiv) de a autoriza: - protecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audio-vizuale,

potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. f) din Legea nr. 8 din 1996;

- emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea f ără fir asemnalelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit (art. 13 lit. g) dinLegea nr. 8 din 1996);

- transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu (art. 13 lit. h) din Legea nr. 8 din 1996);

- difuzarea secundară a operei potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. k) din Legeanr. 8 din 1996. Prin difuzarea secundară vom înţelege comunicarea către

public a unei opere, după prima difuzare, ceea ce înseamnă că pentruasemenea noi activităţi se cere existenţa unui nou consimţământ din parteaautorului, care evident că se realizează pe baza libertăţii de voinţă apărţilor (pe baze contractuale), având ca efect obţinerea unor avantajemateriale cuvenite celui care a creat sau este titularul dreptului de autor(ne referim nu numai la cesionari persoane fizice sau juridice, dar şi lapersoanele fizice sau persoanele juridice angajatoare, în ipoteza „operelorde serviciu" - a celor create la locul de muncă în virtutea executării unuicontract individual de muncă, în temeiul art. 44 şi 45 din Legea nr. 8 din1996);

- realizarea unor opere derivate, pe baza operei sale;

-

de asemenea, exclusivitatea dreptului autorului unei opere artistice,literare, ştiinţifice sau a altor asemenea opere de a dispune prin testament,potrivit dreptului comun, de drepturile sale patrimoniale rezultate dincreaţia sa.

Totodată, în timpul viţeii sale, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 din Legea nr. 8din 1996: „autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor

persoane numai drepturile sale patrimoniale" (S.N.S.P.). In consecinţă, libertateacontractuală acţionează în ipoteza contractelor specifice dreptului de autor, asupracărora vom reveni succint în secţiunile viitoare.

Autorul mai are posibilitatea legală de a-şi expune opera sa de artă plastică saufotografică, chiar dacă aceasta nu a fost adusă încă la cunoştinţa publică (art. 47

alin. 4 din Legea nr. 8 din 1996).Având în vedere faptul că, de regulă, activitatea de creaţie intelectuală nu trebuieconfundată cu activitatea economică de valorificare a drepturilor rezultate dinaceste activităţi şi, mai mult, tot de regulă creatorii nu sunt şi buni negociatori,legiuitorul român (dar nu numai) a instituit existenţa unor organisme de gestiune

colectivă (art. 123-136 a Titlului III din lege intitulat „Gestiunea şi apărareadrepturilor de autor şi a drepturilor conexe"), care au menirea de a gestiona şiapăra drepturile autorilor care fac parte din aceste organisme.

In această ordine de idei, potrivit art. 148 alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996, autorii





şi titularii dreptului de autor au posibilitatea legală să înscrie fie pe originale, fiepe copiile autorizate ale operelor, men ţ iunea de rezervare a exploat ă rii acestora,

materializându-se în simbolul C încercuit (©), menţionându-se numele lor, loculşi anul publicării. Prin această operaţiune de „marcare" a suportului material încare s-a concretizat opera, nu înseamnă că punem semnul egal între cuvântulenglez „copyright" şi „drept de autor", întrucât prima formulare are un conţinut

mai redus în raport cu cea de-a doua, privind, de regulă, aspectele comerciale şitehnice, adică doar exploatarea operei aflate în discuţie.

De asemenea, potrivit alin. 3 din articolul menţionat, persoanele care realizează înregistrări sonore audio-vizuale au dreptul să-şi „marcheze" originalele saucopiile acestora cu simbolul P înconjurat cu un cerc, care este înso ţit de numeleproducătorului de înregistrare sonoră, artistului interpret sau executant, precum şide locul şi anul primei publicări.

In ambele ultime ipoteze, simbolurile C şi P reprezintă prezumţii legale relative, în sensul că drepturile exclusive de exploatare aparţin celor astfel menţionaţi,evident, până la proba contrară.

Individualizarea originalelor şi a copiilor operelor cu cele două simbolurimenţionate reprezintă o posibilitate legală recunoscută de legiuitorul anterior şititularilor drepturilor de autor sau drepturilor vecine acestora, deci nu constituie şio obligaţie şi, în consecinţă, absenţa acestora nu duce la încetarea existenţeidreptului de autor sau drepturilor conexe.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. 6 autorii şi titularii dreptului deautor au posibilitatea legală ca o dată cu includerea creaţiei lor în repertoriul

vreunui organism de gestiune colectivă să-şi aleagă şi un pseudonim (numeleliterar sau artistic) în scopul aducerii operei lor la cunoştinţa publică).

Sarcina de lucru 3Evidenţiază, în câteva fraze, care sunt caracteristicile şiconţinutul drepturilor patrimoniale de autor.

1.4. Drepturile conexe dreptului de autor

Alături de drepturile de autor, pe care le-am analizat anterior, doctrina şi practicarecunosc artiştilor interpreţi şi executanţi, producătorilor de fonograme şivideograme, precum şi entităţilor de comunicare audiovizuală, unele drepturi.Acestea sunt cunoscute, de regulă, sub denumirea de drepturi vecine sau drepturiconexe.

Legislaţiile naţionale mai recente, printre care şi Legea română a dreptului deautor şi a drepturilor conexe din 1996, consacră dispoziţii speciale acestei





categorii de drepturi.

Cât priveşte artiştii i

la nume, calitatea dexpres recunoscut dasemenea problemă

de la Berna. Dreptul la nume al pinsesizabil. El nu estcauză apărarea interp

Referitor la dreptu

dispoziţiile care impentru: fixarea prest

alt ă utilizare a sune

fixate prin sunet sau

O categorie aparte

videograme, modalicreaţiilor autorilor.cunoaşterea opereloroperă.

Legislaţiile recunosexclusiv, dat fiind

producă torului, atu

schimbul sau comuni

Pentru apărarea drepnesocotire a drepturisau la acţiunea civilă

Ceea ce trebuie pusdreptului de autor nconsonanţă cu art. 1

Sunt recunoscuţi şiartiştii interpreţi sproducătorii de înregradiodifuziune şi tele1996).

Corespunzător dreptpot fi şi ele clasificat

Drepturile morale nalin. 1 din Legea ndecesul artistului intpe durată nelimitată

In lipsa unei convenţ participat la realizarprezumă că prin fiexploatare a prestaţilegii (art. 101 alin


nterpre ţ i şi executan ţ ii, este de subliniat că dreautor şi la intangibilitatea interpretării sau emajoritatea legislaţiilor. Aceasta, cu atât maif ăcut obiectul Actului de la Roma al Convenți

r

soanei interpretului sau executantului este im

e transmisibil moştenitorilor decât în măsura î retării şi memoriei autorului decedat.

ile patrimoniale, respectarea acestora estepun autorizaţia scrisă a artistului interpreta ţ iei sale; reproducerea şi comunicarea că tre

ului sau imaginii, dacă interpret ă rile sau exec

imagine.

o constituie drepturile producă torilor de

tăţi deosebit de importante şi de frecventeRecurgerea la asemenea mijloace de difude către un public cât mai larg şi atragerea

producătorilor de videograme şi fonogracă orice reproducere este condi ţ ionat ă d

ci când scopul reproducerii este vânzarea,

carea că tre public.

turilor producătorilor de fonograme şi videogralor lor, aceştia pot recurge la acţiunea în concudelictuală.

în lumină, în mod deosebit, este faptul că dreu aduc atingere drepturilor autorilor, reglemenl Convenţiei de la Roma.

protejaţi, ca titulari de drepturi conexe dreptu executanţi, pentru propriile interpretăriistrări sonore, pentru propriile înregistrări, şi oviziune, pentru propriile emisiuni (art. 93 din L

ului de autor, drepturile arti ştilor interpre ţ i s

în drepturi morale şi drepturi patrimoniale.

pot face obiectul vreunei renun ţă ri sau înstr r. 8 din 1996). Exerciţiul acestor drepturi serpret sau executant, prin moştenire, potrivit legart. 97 alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996).

ii care să prevadă altfel, artistul interpret sau exa unei opere audiovizuale ori a unei înregist

xare cedează producătorului acestuia dreptuli sale, reproducere, difuzare şi comunicare pu

. 1), pentru comunicarea publică artistului

tului de autor

30

ptul lor moralxecutării estemult cu cât oiei la Uniunea

rescriptibil şi

n care ar fi în

sigurată prinau executant public; orice

tarea au fost

onograme şi

în difuzareazare permiteacestuia către

e un drept

autorizarea

, închirierea,

me, în caz derenţă neloială

turile conexetarea fiind în

lui de autor,sau execuţii,rganismele deegea nr. 8 din

au executan ţ i

ină ri (art. 97transmite, laislaţiei civile,

ecutant care aări sonore seexclusiv de

blică. Potrivitinterpret sau





executant i se cuvine

In privinţa beneficiaa, precizează că ace

persoane care prez

manier ă opera liter

lista beneficiarilor lexplică de ce legea cvariet ăţ i (muzicieni,

Limitele legale ale exercitării dexclusiv de exploatare sau utilizar

Legiuitorul român (modernă a dreptuludrepturilor subiectivstatuat anumite limit

Reputata şi regretataştiinţifică o serie ddreptului de reprod prezent o operă derespectă şi doreşteştiinţifice, artistice spersoane, fie că este

Limitele legale în exizvorul material şi îndirect la realizareatrăirile şi întreaga ssus ţ ină torul logisti

destinatarul sau ben

Legea nr. 8 din 14reglementează în Ca

în art. 33-38 anumitedreptului de autor ppersoane fizice sauvoin ţă anterior al au

Variantele alese drecomandările O.M.operelor de cătredrepturilor de autor î

Recomandările O.M.

- extinderea lea opereloradaptărilor cacestor opere

- instituirea unutilizarea aorganismelorasigurarea unutilizate prin


jumătate din sumele încasate de producător.

ilor drepturilor conexe, Convenţia de la Roma,ştia sunt: „actorii, cânt ă re ţ ii, muzicienii, dan

int ă , cânt ă , recit ă , declamă , joacă sau exe

r ă şi artistică ". Convenţia permite fiecărui s

„artiştii care nu execută opere literare şi artisonsideră în mod expres ca fiind artişti interpreţ jongleri şi alţi artişti) şi arti ştii de circ.

reptului de autor. Excepţii de la dreptule a operei

ar nu numai), respectând principiul consacri privind prevenirea exceselor şi abuzurilor

civile şi pentru a menţine un echilibru în ordi în exercitarea dreptului de autor.

autoare, în lucrarea citată, prezintă cu exactitaspecte inedite privind: dreptul de reprodu

cere şi, în special, dreptul de citare, care reeferinţă, care constituie un ghid pentru orice

să nu încalce dreptul de autor asupra unei cau de altă natură asemănătoare, ale căror auvorba despre opere originale, fie că reprezintă o

ercitarea dreptului de autor, la care ne vom refaptul că „cea mai importantă parte a populaţie opere de creaţie intelectuală, fiind prin p

a viaţă şi activitate, doar subiectul, motivul

, criticul şi amendatorul acesteia şi, d ficiarul ei, mijlocit sau nemijlocit' (s.n.-S.T.).

martie 1996 privind dreptul de autor şi dreppitolul VI, intitulat „Limitele exercitării dreptusituaţii în care unele din atributele care formea

ot fi exercitate, în condiţiile precizate expres, juridice decât creatorul, f ă r ă a avea nevoie

torului sau f ă r ă plata vreunei remunera ţ ii.

e legiuitorul român în articolele menţioP.I. şi au ca menire, în principiu, „atât corearticulari, cât şi o protecţie corespunzătoar

mpotriva folosirii abuzive a operelor lor".

P.I. formulate încă din 1979 se referă la:

islaţiei dreptului de autor asupra tuturor formelrotejate (asupra publicării, reprezentării s

inematografice, radiodifuzării şi distribuirii;or forme de gestiune colectivă a drepturilorestor opere (sarcina acestei administrde gestiune colectivă şi uniunilor de creatori,ei remuneraţii speciale pentru autorii ale căromijloace necontrolabile).

tului de autor

31

în art. 3 alin.atorii şi alte

ut ă în orice

at să extindă

tice", ceea cei şi arti ştii de

patrimonial

t în doctrinan exercitareanea socială, a

te şi preciziecere, limitele

prezintă şi înautor care ser

eaţii literare,tori sunt altepere derivate.

eri, î şi găsesci nu participă rticularităţile,de inspira ţ ie,

e asemenea,

turile conexelui de autor",ză elementelede către altee acordul de

ate respectă ta utilizare ae a titlurilor

or de utilizareu executării,prin cablu a

realizate dinri revenindrecum şi prinr opere pot fi





De asemenea, în 1limitarea dreptului d

- reproducerearemuneraţie ec

- persoanele fizi

personal, într-uparte rezonabil

- profesorii din inumăr limitatbaza unei licenşi organizaţiile

Excepţiile de la drepot deveni operantecondiţii generale:

a) opera să fi fos

b) utilizarea să fic) să nu contravi

d) să nu se preju

Astfel, potrivit dis

„Sunt permise, f ă r ă consim ţă mânt

utiliză ri ale unei opere aduse ant

conforme bunelor uzan e, să nu co

pe autor sau pe titularii drepturilor

Legiuitorul, permiţân

veritabile restrângerdeterminate de funcţ şi de interesele moral

In continuare, articolca efect următoarelcondi ţ iile precizate :

a) reproducerea une

efect operele unor jpoliţişti, avocaţi, prpenal, etc.).

In acest context est

protejate prin Legeadin lege: „nu pot bentextele oficiale detraducerile oficiale

asemenea creaţii intcondiţionare (limitarasemenea „opere", s

întrucât s-ar contrazi

b) utilizarea de scu


73, O.M.P.I. a formulat unele recomandăriexploatare exclusivă prin reproducere, astfel:

perelor protejate trebuie să aducă autoriloritabilă);

e, altele decât autorul, au dreptul de a face cop

n singur exemplar dintr-un articol al unui perioa unei cărţi;

nstituţiile de învăţământ trebuie să fie autorizde reproduceri exclusiv pentru nevoile învăţ

ţe legale negociate între organele competente dcalificate ale creatorilor.

tul patrimonial exclusiv de exploatare sau utilnumai dacă sunt îndeplinite cumulativ urm

adusă anterior la cunoştinţa publică;

conformă bunelor uzanţe;ă exploatării normale;

icieze autorul sau titularul dreptului de exploat

poziţiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 8 din 199

ul autorului şi f ă r ă plata vreunei remunera ţ ii,

erior la cuno ştin ţ a publică , cu condi ț ia ca

travină exploat ă rii normale a operei şi să nu

de exploatare".

d aceste utilizări, de către alte persoane necreat

i, limitări sau îngrădiri ale dreptului de autiile şi destinaţia socială a operelor de creaţie inle şi patrimoniale ale creatorilor.

ul menţionat prevede cele nouă categorii de li

e activit ăţ i sau utiliză ri permise ale opere

i opere în cazul procedurii judiciare sau adm

rişti consacraţi pot fi reproduse în condiţiilecurori, judecători, experţi, etc. în cadrul pr

e bine să precizăm că nu toate creaţiile int

dreptului de autor. Astfel, potrivit dispoziţiiloeficia de protecţia legală a dreptului de autor unatură politică , legislativă , administrativă ,

ale acestora" (s.n.S.T.). Din textul legal citlectuale pot fi utilizate de specialiştii dreptul), întrucât nimeni nu poate pretinde „că este p

olicitând protejarea unui „drept de monopol" ae tocmai esenţa şi conţinutul drepturilor de aut

te citate dintr-o oper ă în scop de analiză , c

tului de autor

32

care vizează

un profit (o

ii pentru uzul

ic sau dintr-o

aţi să facă unmântului, pe

in învăţământ

izare a opereitoarele patru

re.

:

urmă toarele

cestea sa fie

l prejudicieze

oare, a statuat

or, care suntelectuală, dar

it ă ri care aul

or altora în

inistrative (cadate, de cătrecesului civil,

lectuale sunt

r art. 9 lit. b)mătoarele: b) judiciar ă şi

at rezultă că ui f ără nici oărintele" unorupra acestorar;

mentarii sau





critică cu, titlu de ex

special cel didactic)operele preexistentese face trimiterile cosă menţionăm şi discazurile prevăzute dnumele autorului, daartă plastică sau de a

În contextul acesteiunei permisiuni pentse pune problemaelementelor protejateideea unei reluări idorice împrumut carefranceză, „este suficipoate ea să fie adapt

Sub aspectul întindedreptului de reproducele două prerogativ

Trebuie să reamintinu fac obiectul vreun

în lipsă de concretiexprimat ă într-o for

spune, opera trebuieautor nu ia naştereschiţă, tablou ori altrăspunde, f ără îndoinatura lucrurilor. U

exploatăm oare acsociabilitatea, nu trăigânduri în mijloculse formează în felul

împreună cu alte pispecialitate, dar şi ju

Rezultă că, pe măsueficienţa protecţiei v

Potrivit art. 33 alin.consim ţă mântul auto

ale unei opere adus

conforme bunelor uzprejudicieze pe autor

b) utilizarea de scu

critică ori cu titlu

întinderea citatului"

Textul de lege menreproducere al autoru

Autorii care exercită


emplificare. In domeniul nostru de activitate (ccele mai frecvente abateri în acest sens apa

s

unt folosite f ără a se opera cu ghilimelele de riecte la subsolurile paginilor respective. In acespoziţiile art. 33 alin. 2 din lege, care menţioe literele b, c, e, f şi h, trebuie să se menţio

că acestea apar pe lucrarea utilizată, iar în cazrhitectură, şi locul unde se gă se şte originalul (s.

limitări ale exercitării dreptului de autor şi, cru alte persoane de a se folosi legal de operelee a se cunoaşte aria de întindere a protecţi. Cu toate că termenul de „reproducere" ne indntice, nu este mai puţin adevărat că autorul pvizează elementele protejate. După cum subli

ent ca în noua operă să se regăsească opera reprbilă".

rii protecţiei juridice asigurată de dreptul de aere nu ar putea fi separată de cea a dreptului defiind puse pe acelaşi plan de legiuitor.

principiul potrivit căruia ideile, fiind libere (iei dobândiri. Ideea în sine nu poate institui pro

izare (materializare) în ceva anume; opera tă concret ă , perceptibilă simţurilor omeneşti sasă fie legată de suportul ei material. Intr-adevecât în momentul în care opera a luat formaformă concretă. Regula este unanim admisă î

lă, unor considerente de politică generală, darvechi autor, Calmels, preciza în acest sens:

eleaşi terenuri (capitaluri), firea noastră nm oare în acest schimb permanent de idei, de snui şoc neîncetat de păreri diverse? Inteligenţ cesta? Este pietricica din pârâu care, alunecântricele, se şlefuieşte, se modelează". Nu numisprudenţa este majoritară în acest sens.

ră ce creaţia este mai puţin „concretizată", cufi limitată.

1 lit. b) din Legea nr. 8 din 1996, „Sunt

rului şi f ă r ă plata vreunei remunera ţ ii, urmă to

anterior la cuno ştin ţă publică , cu condiţia ca

anţe, să nu contravină exploatării normale a opsau pe titularii drepturilor de exploatare:

te citate dintr-o oper ă , în scop de analiza, c

e exemplificare, în mă sura în care folosire

(s.n.-S.T.).

ţionat reglementează o excepţie de la dreptului, care poartă denumirea de dreptul de citare.

dreptul de citare au obligaţia să facă o repro

tului de autor

33

l juridic şi înr atunci cândoare şi f ără a

t sens, trebuienează că: „înneze sursa şi

l operelor den.-S.T.).

ncomitent, alpreexistente,i în privinţa

ică lato sensu

oate interziceiază doctrinaodusă atât cât

tor, studiereareprezentare,

ndependente),tecţia juridică rebuie să fieu, cum se maiăr, dreptul dee manuscris,doctrină. Ea

ecurge şi din„noi toţi nu

u este oareentimente, demea oare nuf ără încetare

i doctrina de

atât mai mult

permise, f ă r ă

arele utiliză ri

acestea să fie

rei şi să nu îl

mentariu sau

lor justifică

l exclusiv de

ucere fidelă ,





dar mai au şi îndattraducă torului sau

plastică , şi locul uncopia (art. 33 alin. 2

Cuvântul „scurt" (sc

atât în ţară, cât şi în saprecierea instanţeldoctrina străină au f unei scurte citări. As

- compararea lun

- citatul trebuie s

- citarea nu poat

După cum susţin unicriteriu de aprecierecalitativă între textul

realizarea operelor sf ăcută pentru argumcând opera în caresuficientă trimiterea

Subscriem acestei ara fi sau nu originală lege, tocmai pentru adrepturilor conexe şiprintr-o condiţie denoutatea invenţiei ccazul în ipoteza oper

Exercitarea dreptulucondiții :

- operele citate tsă fi fost adusă

- reproducerea trcritic, polemic,

- „scurtele citateexercită dreptul

- integritatea cit

inviolabilitatea

c) utilizarea de arti

emisiuni de radio s

destinate exclusiv în

cadrul institu ţ iilor

izolate sau de scurte

Aceste limitări legalştiinţific, social, cultutilizate de legiuitoexemplu, cuvintele


orirea de a indica: opera originală , numele

l autorului operei derivate, iar în ipoteza op

de se situează originalul şi a numelui celui cin lege).

urte citate) reprezintă sorgintea unor controve

trăinătate, în realitate fiind o chestiune de fapt cr judecătoreşti. Pentru a elimina aceste aost propuse mai multe criterii pentru determinfel:

gimii citatului cu cel al operei din care provine;

ă fie accesoriu în opera folosită;

avea menirea de a concura opera din care a fos

i autori , şi în doctrina noastră de specialitate s-a liceităţii citatului care constă în „corelaţiacitat şi contribuţia proprie a autorului care a fo

le. Citarea va fi ilicită ori de câte ori este excesntarea unui punct de vedere identic cu cel al ae foloseşte este lipsită de aport personal şi c

la autorul citat şi care a formulat ideea".

g

umentaţii, precizând, însă, faptul că, în calific, trebuie să ţinem seama şi de dispoziţiile art.nu ne îndepărta de litera şi spiritul legii dreptude a ne apropia de Legea privind brevete de

ond privind obiectul invenţiei include pe un lore trebuie să fie absolută în timp şi spaţiu, celor literare, artistice, ştiinţifice sau al altor ase

i de citare cere sine qua non respectarea

ebuie să fi fost anterior divulgate, în sensul că la cunoştinţă publică, nu să se afle în fază de m

ebuie să fie justificat ă , în sensul ca citarea să pedagogic sau de infirmare;

să reprezintă un accesoriu în raport cu operal de citare, şi „nu raţiunea de a fi a textului";

tului are menirea de a respecta dreptul moral(integritatea) operei sale (art. 10 lit. d din lege).

cole izolate sau scurte extrase din opere în

u de televiziune ori înregistr ă ri sonore sau

ăţă mântului, precum şi reproducerea pentru î

ublice de învăţă mânt sau de ocrotire social

extrase din opere, în mă sura justificat ă de scop

sunt binevenite tocmai pentru a satisface neural, educativ şi economic. Cu toate acestea, ur, în practică, vor ridica probleme de interarticole izolate", „scurte extrase" şi „în mă s

tului de autor

34

autorului, al

relor de art ă

are a realizat

rse doctrinare

are rămâne labiguităţi, înarea liceitătii

t împrumutat.

a formulat uncantitativă şilosit citatul la

iv de amplă şiutorului citat,ând ar fi fost

rea operei de7 alin. 1 din

lui de autor şiinvenţie, carec de frunte şiea ce nu esteenea opere.

următoarelor

opera trebuieanuscris;

aibă un scop:

ersoanei care

l autorului la

publica ţ ii, în

udio-vizuale,

nvăţă mânt, în

, de articole

ul urmă rit.

oile de ordinele formulăripretare. Sprera justificat ă





de scopul urmă rit" reprezintă chestiuni de fapt care rămân la aprecierea concretă ainstanţelor judecătoreşti. De asemenea, este de neînţeles discriminarea f ăcută delegiuitor în sensul favorizării învăţământului public, în detrimentul celui privat,deşi în anul 1996 deja învăţământul privat luase un avânt legal, multe universităţitrecând deja de faza autorizării lor, fiind în cursul procedurilor de acreditare, ceeace s-a şi realizat parţial în cursul anului 2002. Mai mult, prevederea de mai sus

contravine Constituţiei din 1991, care în art. 32 alin. 5 precizează că: „Instituţiilede învăţământ, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi î şi desf ăşoară activitatea

în condiţiile legii" (s.n.S.T.), cu alte cuvinte, învăţământul în România este publicşi privat;

d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în

cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, arhivelor institu ţ iilor publice

culturale sau ştiin ţ ifice, care func ţ ionează f ă r ă scop lucrativ; reproducerea

pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deterior ă rii grave sau al

pierderii exemplarului unic din colec ţ ia permanent ă a bibliotecii sau arhivei

respective.

Pentru această ipoteză avută în vedere de legiuitor rămân valabile comentariile dela ipotezele anterioare privind exactitatea limbajului tehnic juridic utilizat.

e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea că tre public, în scopul informă rii

asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presă şi

reportaje radiofonice sau televizate.

Aşa-zisele „reviste de presă " reprezintă reproducerea de scurte extrase dinarticolele de presă şi reportaje care trebuie să fie urmate (dacă este posibil) deprecizarea sursei şi a numelui autorului. In practică, liceitatea unor asemeneareproduceri rareori ridică probleme întrucât majoritatea instituţiilor mass-mediadesf ăşoară astfel de activităţi, deci concurenţa putând fi reciprocă, iar pe de altă parte, uneori ,,revista presei" se realizează după ce operele preexistente au fostdeja aduse la cunoştinţa publică fie prin difuzarea, fie prin comunicarea acestora;

f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea că tre public de scurte fragmente

ale conferin ţ elor, alocu ţ iunilor, pledoariilor şi a altor opere de acela şi fel, care

au fost exprimate oral în public, cu condi ţ ia ca aceste utiliză ri să aibă ca scop

unic informarea privind actualitatea. Reproducerea unor fragmente scurte dinconferinţe, alocuţiuni, pledoarii şi alte asemenea opere, este permisă doar în scopde informare publică, dar, dacă este posibil se cere şi menţionarea numeluiautorului;

g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea că tre public a operelor în cadrul

informa ţ iilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în mă sura justificat ă

de scopul informa ţ iei.

Comentariile f ăcute la ipoteza precizată de legiuitor la litera e) din lege suntpertinente şi în acest caz.

h) reproducerea, cu excluderea orică ror mijloace care vin în contact direct cu

opera, difuzarea sau comunicarea că tre public a imaginii unei opere de

arhitectur ă , art ă plastică , fotografică , sau art ă aplicat ă , amplasate permanent în

locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal

al unei astfel de reproduceri, difuză rii sau comunică rii şi dacă este utilizat ă în

scopuri comerciale.

In vederea reproducerii licite a unor opere de artă se cer a fi îndeplinite cumulativ





următoarele condiții:

- operaţiunea să opera;

- opera de arhitamplasată per

- opera reproduoperaţiuni, ci srealizată;

- opera nouă rprofitabile.

Per a contrario, dacva fi considerată ilicvoință al creatorului.

Aprecierea unei contplastice. Se va căuta

caracteristice şi originu se va putea constdatorită asemănării c

i) reprezentarea şi

învăţă mânt exclusiv,

executarea, cât şi a

utilizări pentru scopmuzicale dacă aceste

Este de neînţelesobligativitatea menţautorilor acestora şi

proteja juridic cel pilicite ".

După cum am maipermisive în favoardecât autorul, şi în ar

,, Nu constituie o încă lcare a

consim ţă mântul autorului, pentru

condi ţ ia ca opera să fi fost adus

contravină exploat ă rii normale a

drepturilor de exploatare".

Legiuitorul nostru, rautorului „opera divmultor copii), pentrurmărindu-se, în fon

Existenţa unei derog îngăduinţe instituitegenerală, licenţa legordin general, estimea operei printr-un si


nu se realizeze prin mijloace care vin în con

ctură, artă plastică, fotografică sau de artă aanent în locuri accesibile publicului;

ă să nu reprezinte subiectul principal al uă facă parte din decor şi să fie un accesoriu î

alizată să nu fie destinată desf ăşurării u

ă aceste condiţii nu sunt îndeplinite cumulativ,ită, încălcându-se dreptul de autor, fiind neces

rafaceri nu va întâmpina greutăţi în domeniulsă se observe dacă opera suspectată preia ori

nale din opera preexistentă, fiind de înţeles că ta, pur şi simplu, datorită sursei comune de in

u aspectul general al unui model.

xecutarea unei opere în cadrul activit ăţ ilor i

în scopuri specifice şi cu condi ţ ia ca atât repr

cesul publicului să fie f ă r ă plat ă ; legiuitoruluri didactice în ipoteza operelor teatrale şi autilizări au un caracter non-profit.

e ce legiuitorul a omis din dispoziţiile arionării cât mai precise a surselor operelorn ipotezele reglementate la lit. a), d), g) şi i) to

ţin drepturile morale ale creatorilor împotriva

subliniat, legiuitorul nostru continua seria ra unor alte persoane fizice sau juridice necrt. 34 din lege, precizând în alin. 1 că:

repturilor de autor(...) reproducerea unei

uz personal sau pentru cercul normal al un

ă anterior la cuno ştin ţ a publică , iar reprod

operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sa

espectând tradiţia franceză în materie, sustralgată", dacă este reprodusă (prin realizarea uu

uzul personal sau pentru cercul normal al, un acces limitat, justificat de finalitatea drept

ri a monopolului ne arată prezenţa unei licenţee legiuitor) în beneficiul unor terţe persoane. I

ală corespunde ipotezei în care legiuitorul, dază că este bine să fie înlocuit dreptul exclusivplu drept de remuneraţie. Astfel, în art. 34 alin

tului de autor

36

tact direct cu

plicată să fie

nei astfel den noua operă

nei activităţi

reproducereaar acordul de

rtei grafice şiu elementele

contrafacerepiraţie şi nici

nstitu ţ iilor de

ezentarea sau

ermite acestecompoziţiilor

. 33 alin. 2utilizate şi acmai pentru a

unor utilizări

glementăriloratoare, altele

opere f ă r ă

ei familii, cu

ucerea să nu

u pe titularii

e monopoluleia ori a maiunei familii,lui de autor.

legale (a unein accepţiuneain motive dede exploatare. 2 din lege se





face precizarea că: ,

sau audio-vizuale, cplăti o remunera ţ ie s

Remunera ţ ia compe

operele înregistrate

editorilor, producătopentru copia privată revine fabricanţiloroperelor sau fabricaacestora. Cuantumulvânzare al suporturil

înscrisă în documeimportate (art. 107 al

Îndatorirea colectărorganismelor de gintelectuală.

Legea noastră prevexploatare sau utili(reproducerea operprezentarea de extrfabricării sau vânzărirespectarea condiţiilutilizări permise exc

In cuprinsul punctelştiinţifică câteva copracticienilor în matşi expună constatăril

Evidenţiază, în c

Rezumat

În prezent, aasemenea opun drept de p

concretizat cprotecţia juridrept civil);


Pentru suporturile pe care se pot realiza înret şi pentru aparatele ce permit reproducerea a

tabilit ă conform prevederilor prezentei legi" (s.

satorie, potrivit art. 107 alin. 1 din lege, se vaonor sau audio-vizual, pe orice fel de suport

rilor operelor respective, artiştilor interpreţi srealizată. Obligaţia de plată a remuneraţieiau importatorilor de suporturi utilizate pentru

nţilor ori importatorilor de aparate ce permitl

remuneraţiei suplimentare reprezintă 5 %or şi aparatelor fabricate în ţară, respectiv 5 %ntele organelor vamale privind suporturilein. 2 din lege).

ii şi repartizării drepturilor băneşti menţistiune colectivă existente în fiecare ramur

de si alte excepţii de la dreptul patrimoniazare a operei în art. 35 (transformarea oplor în cataloage publicate), art. 37 (repse din opere, în scopul testării produselori lor) şi art. 38 (emiterea unei opere prin mijloaor generale şi speciale instituite, dar considerd analizelor noastre.

r de vedere prezentate am încercat să sublininsideraţiuni, din care unele personale, rezeria aplicării Legii dreptului de autor şi drepturişi orientările generate de viaţa cotidiană.

Sarcina de lucru 4

âteva fraze, care sunt limitele exercitării dreptul

utorul unei creaţii literare, artistice, ştiinţificre dobândeşte două categorii de drepturi subie

roprietate pur şi simplu asupra obiectului materreaţia (manuscris, pictură, sculptură etc.)ică în dreptul comun (Codul civil şi alte izvo- un drept de autor asupra creaţiei propriu

tului de autor

37

istrări sonorecestora, se van.S.T.)

plăti autorilorri, precum şi

u executanţi,ompensatoriireproducereareproducereain preţul ded

in valoareaşi aparatele

onate revineă de creaţie

l exclusiv derei), art. 36roducerea şi în momentule f ără fir), cuăm că aceste

m în viziunevând dreptul

lor conexe să-

ui de autor.

e sau a altorctive civile: -

ial în care s-ace-şi găseştere juridice de-zise care se





Teste de autoeva

1. In prezent, autorulopere dobândeşte do

protejează prautor şi dreptA. Dietz cadezvoltarea unorme comunoperelor cin

organismelor

etape. In prdispoziţiilorsonore, vizua

în circulaţie ş contractele dcolectivă. Inla calitatea deasupra limitesisteme de preste de obser

respectiv pupublicului), csatisf ăcătoareasemenea opaceea că înautorului, iar

Dreptul mor

exprimat într-drept moral cacordarea dedenumirea deprin dreptul

titularului,diferenţieri dreglementataspectul înti

studierea dr

dreptului de

de legiuitor. libere (indep

poate institui

ceva anume;

perceptibilă s

fie legat ă de

na ştere decâschi ţă , tablo

doctrină . Ea

generală , dar


uare

unei creaţii literare, artistice, ştiinţifice sau a aă categorii de drepturi subiective civile:

in normele juridice instituite de Legea priviurile conexe. Armonizarea dreptului de autorincluzând atât favorizarea circulației bunurin

ei dimensiuni europene a culturii, cât şi se de protecţie a dreptului de autor, a calităţii dematografice, a reprografiei, de stabilire

de gestiune colectivă . Ea ar trebui să se realima este necesară uniformizarea duratei deprivind reproducerile pentru uzul personalle, reprografie), reglementarea expresă a dreptui a încetării acestui drept, a dreptului autorilor

valorificare, precum şi atribuţiile organismeldoua etapă, armonizarea ar trebui să poarte asautor, a regimului juridic al operelor realizate

lor dreptului de autor. In ce priveşte coexisotecţie a dreptului de autor (cel anglo-saxon şiat că ambele sisteme vizează în realitate acel

erea cuceririlor cultural-ştiinţifice în slujbaorelativ cu acordarea unor drepturi patrimonicreatorilor de opere literare, artistice, ştiinţifire. Deosebirea de esenţă dintre cele două sistsistemul european se dă o anumită priorita

în sistemul de copyright se dă prioritate interesel de autor este „dreptul subiectiv al cărui coo formă pecuniară". Drept urmare, încălcarea uonferă titularului dreptului de autor îndreptăţire

despăgubiri, cunoscute în literatura de sp daune morale. Spre deosebire de dreptul m patrimonial de autor se înţelege dreptul

l că rui con ţ inut este exprimabil în banisubstanţă în raport cu dreptul de proprietate

e Codul civil şi alte izvoare juridice de drederii protec ţ iei juridice asigurat ă de drep

ptului de reproducere nu ar putea fi separ

eprezentare, cele două prerogative fiind puse p

Trebuie să reamintim principiul potrivit că rui

ndente), nu fac obiectul vreunei dobândiri. Id

protec ţ ia juridică în lipsă de concretizare (ma

opera trebuie să fie exprimat ă într-o for

im ţ urilor omene şti sau, cum se mai spune, op

suportul ei material. Intr-adevă r, dreptul d

în momentul în care opera a luat formaori alt ă formă concret ă . Regula este unan

r ă spunde, f ă r ă îndoială , unor considerent

decurge şi din natura lucrurilor.

tului de autor

38

ltor asemenea

d dreptul deste văzută delor culturale,abilirea unorautor asupra

drepturilor

izeze în două protecţie, a(înregistrări

l

ui de punerece rezultă dinr de gestiunepra dreptuluide salariaţi şitenţa a două cel european)aşi obiective,

societăţii (aale şi moralee sau a altorme constă în

te intereselorlor industriei.ţinut nu este

nui asemeneaa de a solicitacialitate sub

oral de autor,subiectiv al

(neexistândur şi simplu,pt civil). Sub

ul de autor,

t ă de cea a

e acela şi plan

a ideile, fiind

ea în sine nu

terializare) în

mă concret ă ,

ra trebuie să

autor nu ia

e manuscris,im admisă în

de politică





a) un drept de proprietate pur şi simplu si un drept de autor;b) un drept de proprietate pur şi simplu;c) un drept de autor.

2. Dreptul proprietăţii intelectuale se împarte în:

a) dreptul de autor şi dreptul proprietăţii industriale;b) dreptul de autor si drepturile patrimoniale;c) dreptul de autor si drepturile morale.

3. Dreptul proprietăţii industriale a fost definit sintetic ca fiind:

a) ansamblul de norme juridice care reglementează raporturile privitoare lacreaţiile aplicabile în industrie, precum şi la semnele distinctive ale uneiasemenea activităţi;

b) ansamblul de norme juridice care reglementează raporturile privitoare lacreaţiile aplicabile în industrie;

c)

ansamblul de norme juridice care reglementează raporturile privitoare lacreaţiile aplicabile în comerț, precum şi la semnele distinctive ale uneiasemenea activităţi.

4. Dreptul subiectiv de proprietate industrială a fost definit ca:

a) acea posibilitate, recunoscută de lege titularului acestui drept - persoană fizică sau persoană juridică - de a folosi, în mod exclusiv, o crea ţieintelectuală aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv al unei asemeneaactivităţi industriale;

b) acea posibilitate, recunoscută de lege titularului acestui drept - persoană fizică de a folosi, în mod exclusiv, o creaţie intelectuală aplicabilă în

industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale;c) acea posibilitate, recunoscută de lege titularului acestui drept - persoană

fizică sau persoană juridică - de a folosi, în mod exclusiv, o crea ţieintelectuală.

5. Potrivit art. 34 alin. 1 din Legea dreptului de autor, nu constituie o încălcare adreptului de autor ::

a) reproducerea (realizarea uneia sau mai multor copii ale unei opere, în oriceformă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale),f ără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal

al unei familii;b) realizarea uneia sau mai multor copii ale unei opere, în orice formă

materială, f ără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentrucercul normal al unei familii;

c) reproducerea (realizarea uneia sau mai multor copii ale unei opere, în oriceformă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale),pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii.





6. Beneficiarii dispoziţiilor art. 107 alin. 1 privind copia privata din lege sunt:

a) editorii, producătorii operelor respective şi artiştii interpreţi sau executanţiale căror execuţii sunt susceptibile de a fi fixate pe aceste suporturi;

b) editorii si producătorii operelor respective;c) artiştii interpreţi sau executanţi ale căror execuţii sunt susceptibile de a fi

fixate pe aceste suporturi.

7. Dispoziţiile Directivei 93/98/CEE privind armonizarea duratei drepturilorpatrimoniale de autor şi a unor drepturi conexe, impun un termen general deprotecţie juridică de

a) 70 de ani post mortem autoris pentru toate operele protejate (în principiu)f ără a mai face o diferenţiere între anumite genuri de asemenea creații;

b) 50 de ani post mortem autoris pentru toate operele protejate (în principiu)f ără a mai face o diferenţiere între anumite genuri de asemenea creații;

c) 30 de ani post mortem autoris pentru toate operele protejate (în principiu)f ără a mai face o diferenţiere între anumite genuri de asemenea creații.

8. Potrivit art. 10 din Legea dreptului de autor şi drepturilor conexe, drepturile

morale ale autorului sunt:

a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică (dreptul de divulgare a operei);

b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei (dreptul lacalitatea de autor);

c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică (dreptul la nume);

d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei

modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa (dreptul la integritatea operei);e) dreptul de a retracta opera, despăgubind dacă este cazul - pe titularii

drepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării (dreptul deretractare).

9. Dreptul la paternitatea operei (art. 11 alin. 2 din lege):

a) se stinge după moartea autorului operei;b) se transmite prin mo ştenire legală sau testamentară, pe durată

nedeterminată;c) se transmite prin mo ştenire legală sau testamentară, pe durată determinată.

10. Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţa publică sub pseudonim sau f ără indicarea autorului (anonime) este de:

a) 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţa publică a acestora;b) 25 de ani de la data aducerii la cunoştinţa publică a acestora;c) 10 de ani de la data aducerii la cunoştinţa publică a acestora.





11. Drepturile moral

a) sunt drepturi ab) sunt drepturi pc) nu sunt dreptur

puţin, prin acte

d)

sunt drepturi sacţiune al autode la încălcare

Răspunsuri la în

1. a; 2. a; 3. a; 4. a; 5

Bibliografie miniTulbure, Sarmisegetuz

Olteanu, Gabriel (2007

Macovei, Ioan (2007).

Romitan, Ciprian RauBucureşti: Ed. C.H. Be

Bodoasca, Teodor (20


de autor au următoarele caractere juridice:

solute, adică opozabile erga omnes;rsonale nepatrimoniale (morale);i cesibile (transmisibile) nici prin acte între vii juridice pentru cauză de moarte;

ubiective imprescriptibile extinctiv, în sensulului în sens material nu se stinge indiferent câtvreunui drept moral.

rebările din testele de autoevaluare

. a; 6. a; 7. a; 8. a, b, c, d, e; 9. b;10. a;11. a, b, d

mală (2002). Dreptul de autor. Bucureşti: Ed. Didactica

). Dreptul proprietatii intelectuale. Bucureşti: Ed. C

Dreptul proprietatii intelectuale . Bucureşti: Ed. C.H

l; Parvu, Rodica (2005). Dreptul de autor si dre

ck.

7). Dreptul proprietatii intelectuale. Bucureşti: Ed.

tului de autor

41

şi, cu atât mai

că dreptul latimp a trecut

.

si Pedagogica.

.H. Beck.

. Beck.

turile conexe.

C.H. Beck.

Documents

Dreptul Proprietatii Intelectuale Unitatea I Final